După o așteptare de aproape 30 de ani, din 2 Mari Tururi reprezentate de Giro și Le Tour, în 1935 a apărut și al Treilea Mare Tur, Vuelta. Ca fel ca și celelalte 2 Tururi, Vuelta a fost la început un mijloc de a crește tirajul unui ziar. Spre deosebire de ziarele care au dat naștere Giro și Turului Franței, ziarul Informaciones nu mai există în prezent, ultima sa ediție apărând în anul 1983. Dar ziarul încă mai rezistă în amintirea fanilor deoarece a condus la crearea Turului Spaniei.

Primii ani din Vuelta au fost dificili, deoarece erau vremuri influențate de probleme naționale și politice din Spania. Primele 2 ediții din Vuelta au fost câștigate de ciclistul belgian Gustaaf Deloor, dar numărul rutierilor participanți era foarte redus. Cicliștii nu participau într-un număr foarte mare din cauza apropierii în calendar de Giro, o cursă care deja era renumită. În 1935 Vuelta s-a terminat pe 15 Mai, iar Giro a început pe 18 Mai, făcând participarea în ambele curse aproape imposibilă. Iar în 1936, cele două Tururi chiar s-au suprapus. Încă de la început, Vuelta a fost o cursă bazată pe timpul final individual, organizatorii învățând lecția din experimentele nereușite făcute de celelalte Mari Tururi. Deloor a câștigat prima ediție din Vuelta care a avut 3245 kilometri, cu un avans de aproximativ 14 minute față de al doilea clasat. În a două ediție câștigată de Deloor desfășurată pe o distanță și mai mare, de 4364 kilometri, belgianul a avut un avans de aproximativ 12 minute. Vuelta 1936 s-a încheiat pe 31 Mai, iar Războiul Civil Spaniol a început 6 săptămâni mai târziu. Conflictul a durat aproape 3 ani și după încă 2 ani, Vuelta a revenit în 1941. Este surprinzător că această ediție s-a putut desfășura având în vedere că avea loc în mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost o performanță că au putut participa 32 de cicliști, iar victoria i-a aparținut pentru prima dată unui spaniol, și anume lui Julian Berrendero Martin. Acesta a repetat succesul anul viitor în fața unei concurențe puțin mai mari, 40 de cicliști. Continuarea celui de-al Doilea Război Mondial a oprit până la urmă desfășurarea Vuelta, dar doar pentru un singur an. Vuelta 1945 a avut 3803 kilometri, a pornit la Madrid și s-a terminat tot la Madrid, iar învingător a fost un alt spaniol, Delio Rodriguez Barros.

Aceste dese opriri ale Turului Spaniei din primii săi ani nu au încetat odată cu instituirea păcii la nivel mondial. Generalul spaniol Francisco Franco încă din 1936 dorea să oprească Vuelta. Apoi Franco și-a consolidat puterea prin victoria din Războiul Civil, iar sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a găsit-o pe Spania resimțind efectele izolării economice și politice. Aceste instabilități au afectat Spania până în anul 1955 când relațiile internaționale s-au îmbunătățit, iar țara a devenit membră a Națiunilor Unite.

Renașterea din 1955 pentru Turul Spaniei a fost datorată din nou presei, de această dată ziarului din Țara Bascilor, El Correo Espanol. Această nouă versiune din Vuelta a avut la start 106 cicliști, de două ori mai mult decât orice altă ediție precedentă. A fost de asemenea cea mai scurtă ediție până în acel moment cu o distanță de 2776 kilometri pentru 15 etape. Așadar după primii 20 de ani de existență cu o evoluție sinuoasă, Vuelta a devenit o prezență constantă și importantă în calendarul curselor cicliste. La fel ca și celelalte două Mari Tururi, a fost dominat de țara organizatoare, dar nu în aceeași măsură. Din cele 74 de ediții, 32 au fost câștigate de rutieri spanioli, urmați de cei francezi, cu 9 victorii. Spaniolul Roberto Heras deține recordul de victorii, câștigând Vuelta de 4 ori în anii 2000, 2003, 2004 și 2005. Ediția din 2005 a fost umbrită de un scandal de dopaj, iar titlul lui Heras a fost retras și dat celui clasat pe locul al doilea, rusul Denis Menchov. După numeroase apeluri privind validitatea testării sale, o instanță judiciară de apel din Spania a stabilit că Roberto Heras este câștigătorul de drept din anul 2005, dar Uniunea Ciclistă Internațională UCI încă nu a schimbat rezultatul. Doi rutieri au câștigat Vuelta de 3 ori, elvețianul Tony Rominger și spaniolul Alberto Contador.

Cea mai lungă ediție din Vuelta a fost una dintre primele ediții, Vuelta 1941, care s-a desfășurat în 21 de etape pe o distanță de 4406 de kilometri. Cea mai mare diferență dintre câștigător și cel clasat pe locul al doilea s-a întâmplat 4 ani mai târziu în 1945 când spaniolul Delio Rodriguez Barros a avut un avans de jumătate de oră. Cea mai mică diferență dintre primii 2 rutieri a fost în Vuelta 1984 când francezul Eric Caritoux l-a învins cu 6 secunde pe spaniolul Alberto Fernandez Blanco. În Vuelta 1977, belgianul Freddy Maertens a câștigat 13 din cele 19 etape desfășurate și s-a impus și în clasamentul general la finalul Turului. Următorii rutieri în clasamentul etapelor câștigate într-o singură ediție din Vuelta au “doar” 6 victorii: Tony Rominger în 1994, Eddy Merckx în 1973, Dalmacio Langarica în 1946, Delio Rodriguez în 1945.

Doar 7 rutieri au realizat tripla coroană (Giro, Tour de France, Vuelta) în cariera lor. Primul rutier care a câștigat toate cele trei Mari Tururi a fost francezul Jacques Anquetil care a definit tripla prin victoria din Vuelta 1963. Acest grup select de rutieri este format din Felice Gimondi (Italia), Eddy Merckx (Belgia), Bernard Hinault (Franța), Alberto Contador (Spania), Vincenzo Nibali (Italia) și Chris Froome (Marea Britanie). Dintre aceștia, doar Hinault și Contador au câștigat fiecare cursă mai mult de o singură dată. Chris Froome are nevoie de încă o victorie în Giro pentru a se alătura lui Hinault și Contador în acest clasament. Mai mult, Hinault a câștigat trei Mari Tururi Consecutive dar nu în același an, în timp ce Merckx a câștigat 4 Mari Tururi consecutive, dar de asemenea nu în același an.

Organizatorii Vuelta s-au încăpățânat ca turul să se desfășoare la sfârșitul lunii Aprilie și începutul lunii Mai, fapt ce plasa cursa în calendar foarte aproape de Giro. Asta până în anul 1995 când startul Vuelta s-a mutat în luna septembrie. Chiar și cu această schimbare, foarte puțini rutieri participau în toate cele trei Mari Tururi. Niciun rutier nu a câștigat cele trei Mari Tururi într-un singur an. În 1957, italianul Gastone Nencini a câștigat Giro, a terminat Turul Franței pe locul 6 și Vuelta pe locul 9. Doar un alt rutier a reușit să termine în Top 10 toate cele trei Mari Tururi în același an: francezul Raphael Geminiani în 1955. Este extrem de dificil ca un rutier să se poată concentra chiar și pe două Tururi. De obicei un rutier folosește unul sau două Mari Tururi pentru pregătirea altuia care reprezintă obiectivul său principal în respectivul sezon.

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.