Sursă poză: www.as.com

Vuelta a terminat weekend-ul trecut a-75-a sa ediție, dar și 85 de ani de la prima ediție nu cu puține probleme. Ciclistul spaniol Emiliano Alvarez Arana a participat în primele două ediții din Vuelta (1935 și 1936). În acea epocă, Arana era un ciclist important care concura ca profesionist încă din 1932. Vorbim despre unul dintre pionierii acestui sport care s-a remarcat în timpuri de Război: Emiliano Alvarez Arana. Născut la Renteria (25.10.1912), Arana concura ca și ciclist profesionist din 1932 și în Spania și în Franța. Și în ambele țări cu destul succes: în 1934 a câștigat Burdeos-Angulema și Clasica de Ordizia.

Vuelta din 1935 nu a putut să o încheie din cauza unui furuncul, dar acest fapt nu a fost un obstacol pentru a putea fi selecționat pentru Turul Franței de unde s-a retras din exact același motiv. În Vuelta din 1936 i-a mers mult mai bine. A terminat al doilea etapa de la Santander în spatele câștigătorului Vuelta 1936, belgianul Gustaaf Deloor și a câștigat etapa de la Madrid cu 3 minute în fața lui Julian Berrendero. În clasamentul general a terminat pe locul 8. În 1936 Arana a concurat și în Turul Franței, terminând pe locul 24 la general, dar nu își imagina ce avea să urmeze în Spania. A izbucnit Războiul Civil, iar Arana a fost nevoit să rămână în Pau unde s-a căsătorit cu Henriette Marquerite, o femeie cu origini franceze și basce. A continuat să concureze prin Europa, inclusiv în Turul Franței 1938, dar de asemenea nu a reușit să ajungă la final. Ultimul său mare rezultat cunoscut pe continentul european a avut loc un an mai târziu, în 1939: victoria în Circuitul Pirineilor.

Și de atunci i s-a pierdut urma. Unii spuneau că a murit în al Doilea Război Mondial, alții că a plecat în Argentina, alții că a trăit peste 100 de ani, alții că l-au văzut într-o ediție aniversară din Vuelta. Până când un articol al jurnalistului francez, David Guénel a rezolvat enigma. Emiliano Alvarez Arana a fugit de conflictul armat de după invazia germană. După o scurtă trecere prin Buenos Aires, acesta s-a dus în Chile, unde a continuat să concureze, în timp ce în paralel lucra ca poștaș. După câțiva ani a devenit director la clubul sportiv al imigranților spaniol, Unión Española de Valparaíso, și în anii 1960 a devenit selecționerul Chile. A murit din cauza unui infarct la Viña del Mar pe 1 Iunie 1987 (la vârsta de 74 de ani, într-o regim dictatorial de care a fugit din Spania, dictatura lui Augusto Pinochet).

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.