Amstel Gold Race 2021 (Photo by Bas Czerwinski/Getty Images)

În miezul primăverii, vreme de 55 de ani, pe dealurile provinciei Limburg, se desfăsoară prima din triunghiul curselor denumite Clasicele Ardenilor. Amstel Gold Race, deși nefiind situată geografic în Ardeni, marchează astfel trecerea dinspre seria curselor pavate înspre cele ce favorizează cătărătorii.  Limburg o provincie situată în sudul Olandei, între Belgia și Germania, e singura regiune deluroasă a tării și prin depărtarea de zona canalelor din nord, e singura indreptătită să găzduiască o cursă ce insumează aproximativ 30 de cătărări de lungime mică.

În mod tradițional, Amstel Gold race e o cursă antrenantă, cu căzături și întorsături de situații, plutonul șerpuind de-a lungul șoselelor înguste ale provinciei Limburg, unde catararile se succed, în medie pe ultimii 150 de km, câte una la fiecare 6-7 km. Traseul străbate zone urbane, o sumedenie de sensuri giratorii, străzi înguste, limitatoare de viteză și alte potențiale pericole pentru un pluton ce va rula constant la viteze mari.

Întrecerea din 2021 a respectat renumele cursei, adunând nume mari la start, ritm, tradiționale căzături, întorsături de situații, și un suspans ce a trenat minute bune după terminarea cursei.

Cursa, scurtată la 216 km anul acesta, a început la ora 13 ora României, în micul oraș Valkenburg aan de Geul. Tradiționalele cățărări Geulhemmerberg, Bemelerberg and Cauberg au făcut parte dintr-o buclă de 17 km ce a fost străbătută de 12 ori de-a lungul zilei.

Acțiunea a început devreme, cu o evadare de 10 cicliști, ce s-au menținut în frunte cu consensul plutonului pentru marea parte a cursei, înainte ca artificiile să fie aruncate în aer. Jumbo-Visma, cea mai puternică echipă pe hârtie, Ineos Grenadiers și Bora Hansgrohe și-au împărțit responsabilitățile la trenă, reducând treptat ecartul față de evadați până la regruparea de la km 30. Favoriții principali, Julian Allaphillipe și Wout Van Aert, au stat departe de primele rânduri mult timp de-a lungul zilei, în timp ce colegii lor, îndeosebi Primoz Roglic și Jonas Vingegaard pentru Jumbo-Visma, au căutat să prindă roata cicliștilor periculoși ce încercau să evadeze.

Primii 150 de km au oferit căzături, probleme mecanice, și o sumedenie de tentative de evadare, în principal pe urcarile abrupte de pe Cauberg sau Geulhemmerberg. O altă evadare de nume importante, care i-a inclus pe Colbrelli și Van Baarle a fost și ea anihiliata de efortul celor de la Jumbo Visma către kilometrii 50.

Ultimii 30 de kilometri s-au desfășurat pe repede-înainte. Din plutonul de start au rămas circa 40 de oameni, majoritatea încercând diverse manevre de evadare, dejucate cu succes de către echipele puternice, până la ultima urcare pe Cauberg, de unde, în viteză, fiecare ciclist a fost mai mult sau mai puțin pe cont propriu. Regruparea post-Cauberg a adus Ineos într-o poziție ideală, cu 3 oameni din 6 în grupul fruntaș: Kwiatkowski, fost câștigător, Pidcock, câștigător al Brabantse Pijls acum 4 zile, și Richard Carapaz. Au fost insotiti de sprinterul Michael Matthews, de la Bike Exchange, cataratorul Max Schachmann de la Bora hansgrohe și favoritul cursei, Wout Van Aert.

În avantaj numeric, Ineos profită și prima tentativă de evadare din grup îl duce pe Kwiatkowski la secunde bune în față urmăritorilor, cu Pidcock și Carapaz fericiți să istea in trena celorlalți trei evadați.

La 12 km va avea loc mutarea decisivă pe tabla de șah a cursei. Kwiatkowski își pierde suflul pe ultima urcare, pierde teren, și odată prins de grupul urmăritor, colegul de echipă, Tom Pidcock, preia ștafeta și atacă pe ultimii metri ai cățărării, luându-i cu el pe Van Aert și Schachmann. Regrupari diverse în spatele celor 3 duc la formarea unui grup puternic, condus când de Deceunick, pentru Allaphillipe, când de Israel Start-up Nation, pentru unul din puținii sprinteri rămăși în cursă: Michael Woods.

Colaborarea bună dintre cei 3 cicliști din grupul fruntaș menține ecartul între 15 și 25 de secunde de-a lungul următorilor kilometri ai cursei. Conștient că e dezavantajat la sprint, Schachmann încearcă fără succes să evadeze cu 2 km înainte de final și se ajunge astfel la o tatonare pe ultimii 400 de m, cu Van Aert în frunte, Pidcock și Schachmann urmându-l, și grupul urmăritor venind la viteză superioară în spatele lor.

Van Aert merge cu frâna trasă, într-un joc al nervilor cu Pidcock, amenințați unul de altul dar și de grupul urmăritor. Van Aert face primul pas, accelerează de-abia pe ultima sută de metri, îndeajuns să evite ca grupul condus de Matthews să-i prindă, dar neajuns pentru un final de cursă liniștit. Pidcock îi urmează roata, iese din trenă și accelerează, pentru ca cei doi să traverseze linia de sosire aproape în același timp. Van Aert sărbătorește după semnalele primite în cască, dar reluările tv nu duc spre o concluzie clară. După deliberări de câteva zeci de minute, Van Aert e anunțat câștigător după consultarea imaginilor oficiale. Diferența este de 1 mm, spre dezamăgirea lui Tom Pidcock.

Victoria lui van Aert consolidează un sezon bun de clasice, cu prezențe constante în top 10 și reprezintă un succes de echipa important pentru Jumbo Visma. Roglic și Vingegard au patrulat cu succes în prima parte a cursei, controlând adversarii puternici și permițându-i lui Van Aert să iasă la cutie la momentul potrivit. Pe de altă parte, Tom Pidcock, 21 de ani, deși înfrânt, se arată a fi încă un candidat serios la lista de staruri ce promite să ne delecteze în anii ce vine: Van Aert, Van der Poel, Allaphillipe, Asgreen.

În decurs de o săptămana, alte două clasice importante vor continua seria Ardenilor: La Fleche Wallone și “monumentul” Liege-Bastone-Liege. Van Aert și Van der Poel vor părăsi temporar scena pentru a le permite lui Pogacar, Roglic și Adam Yates sa revină in prim plan.

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.