Istoria e scrisă de învingători. Una dintre cele mai celebre maxime ale lui Winston Churchill se aplică și în sportul cu două pedale. După un maraton de spectacol desfășurat pe străzile Flandrei, Julian Alaphilippe și-a reprimit în uz tricoul curcubeu de campion mondial. Pentru al doilea an consecutiv, francezul a sprintat solitar spre glorie.

Cursa de duminică a fost un melanj de emoții. Încă din primele pedale, tensiunea plutea în aer, iar Alaphilippe, cel pe care noi îl dădeam ca mare favorit a aruncat în aer cursa. Spectacolul a fost la locul lui, singura dramă nefastă fiind dată de eroii locali. Wout van Aert, preferatul publicului și marele favorit în ochii belgienilor săi, a clacat inexplicabil. Nici Jasper Stuyven, varianta B pentru Belgia, nu a reușit să înșface vreo medalie. Tristă soartă pentru țara care spera ca, în sfârșit, să facă uitat lungul blestem al tricoului curcubeu plecat spre alte meleaguri.

Revenind la marele erou, Julian Alaphilippe a concurat cu presiunea teribilă a unui public incandescent. Se zvonește că peste 100000 de mii de oameni au luat cu asalt străzile înguste din Flandra. Un scenariu SF pentru români, mai ales datorită numărului tot mai crescut de cazuri de infectări cu Covid-19, dar o realitate pentru belgieni.

Asemeni lui Alejandro Valverde, cel cu care a fost comparat încă din primii ani de ciclism, Julian Alaphilippe a ținut un recital magnific, de parcă, așa cum ar fi spus un clasic trecut în neființă din politica noastră, ar fi susținut un concert de Rachmaninoff la șase mâini. Ei bine, în cazul său, Alaphilippe a pedalat valverdian, de parcă avea șase rânduri de pedale.

Dacă primele două asalturi ofensive au fost ușor dezmembrate de rivali, cel de-al treilea a fost letal. Un mix între ce vedeam odinioară la Pantani și Contador, dublat de inteligența tactică a unui Valverde, Froome sau chiar nenumitul mare șerif texan dispărut din catastiful mondial al ciclismului.

În final, Alaphilippe a mai degustat încă o dată din gloria curcubee a titlului mondial și pentru încă 12 luni, el își va etala cu mândria franțuzească binecunoscută tricoul de campion mondial. Fără îndoială, cariera sa e la momentul de apogeu, iar după cum se arată, succesul valverdian din Flandra nu va fi capătul de drum pentru Alaphilippe.

Însă este Alaphilippe cu adevărat noul Valverde? Momentan, el are avantajul la numărul de titluri mondiale, scorul fiind de 2-1, dar până să ajungă ca numele să-i fie rostit în aceeași suflare cu marele campion iberic, mai este cale lungă și un drum anevoios și greu, dar nu imposibil. Tot ce ne dorim e să nu cumva să aflăm că a degustat și din alte sucuri, precum a făcut-o însuși Valverde. E o speranță naivă sau una realistă? Rămâne de văzut.

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.