All Activity

This stream auto-updates     

  1. Today
  2. majikstone

    Da, sunt convins ca e plin pe forum si pe soselele Romaniei de baieti cu FTP si max power mult peste cele ale lui Merckx. De W/kg nici nu mai discut, la cele 74 kg ale lui era de-a dreptul grăsan.
  3. Cred ca exagerezi putin magnitudinea problemei. Am rasfoit putin forumurile de afara dupa ce am citit primele tale postari, si am aflat ca au fost intr-adevar cateva cazuri (si usor de reparat, la urma urmei, necesita doar lipirea unei bucati de plastic pe post de distantier in zona exterioara a mecanismului manetei), iar cei de la Shimano au inlocuit gratuit manetele defecte in cazul tuturor celor care au avut probleme si le-au trimis inapoi la magazine/distribuitori. Nu stiu in ce masura cei de la Shimano au modificat designul manetelor ca urmare a problemelor aparute, dar ma gandesc ca da, mai ales ca era ceva extrem de usor de pus la punct si nu o problema catastrofala de design. In plus, cum mecanismele din R7000 si R8000 sunt identice, cu exceptia materialelor folosite in anumite locuri, deci daca sunt probleme de design la R7000 o sa se simta si la R8000.
  4. paulrad

    De la Eddy Merckx încoace s-a mai antrenat lumea, a luat niște suplimente...
  5. Mulțumesc pt răspunsuri, am tot analizat și consoarta a ajuns la concluzia ca ea nu vrea sub echiparea 105 (asta e minim ca asa am și eu) ca la mtb a luat ce a vrut ea (după "culoare" ) și ulterior nu a fost incantata de decizie. Rămâne sa își suplimenteze bugetul ca alta varianta nu are, văzut în Dechatlon noua serie de triban rc520 cu 105 și frână pe disc, și e prea spartan nu te atrage deloc nici ca geometrie nici ca culori. Prin prisma noilor detalii cred ca va fi o alegere între (aranjate în ordinea prețului) : https://www.decathlon.ro/bicicleta-sosea-ultra-af-105--id_8529249.html https://www.canyon.com/en-ro/women-bikes/road-bikes/endurance-bikes/endurace/endurace-wmn-al-7.0/2129.html?dwvar_2129_pv_rahmenfarbe=BK&dwvar_2129_pv_rahmengroesse=L https://www.rosebikes.ro/rose-pro-sl-105-bike-now-2672333 https://www.rosebikes.ro/rose-pro-sl-lady-105-bike-now-2672342?product_shape=matt-grey%2Fmint-green Surprins neplăcut ca Rose la doamne e mai scumpa cu 100 euro nu înțeleg de ce, din ce am citit eu nu sunt mari diferențe și poate merge și pe o geometrie masculina. Rămâne sa găsim în stoc la dechatlon și sa vadă cum e la un test, un caynon în ce magazin recomandați sa facă un test. Dechatlon are avantaj la preț și dezavantaj la foi 52/36 și pinioanele 11-28 (11/12/13/14/15/17/19/21/23/25/28) pinioane etajate pt plat f bine. Caynon dezavantaj la preț și avantaj la foi 50/34 și pinioane 11-34 (11-13-15-17-19-21-23-25-27-30-34T) pinioane etajat pt munte mai bine. Ce părere aveți, care se merita mai mult?
  6. Mai bine ca nu ai luat R7000 ca au dat in bara rau la maneta de foi, se strica pe banda rulanta
  7. majikstone

    Am ajuns, in sfarsit, la transmisia perfecta Range de 418%, 15 rapoarte unice (din 22), salt mediu de 10% si maxim de 12.5% intre rapoarte. Buna si pe trasee plate, si in zone de munte, fara sa sacrific, practic, mai nimic. O transmisie mai "clasica", dar care sa imi asigure un raport minim de 1:1, cu pedalier 50/34 si caseta 11-34, ar arata cam asa: La fel de multe rapoarte unice, range mai mare (455%), dar cu pretul unor salturi colosale in zona de jos a casetei (in loc de 11-12-13-14-15 avand 11-13-15-17-19). Pe trasee de munte ar avea la fel de mult sens ca 46/30 cu 11/30, dar pe trasee mai plate si viteze "de croaziera" de 30-35 km/h ar fi dezastruoasa. Si, ca sa fiu carcotas pana la capat, ar fi cu cel putin 100g mai grea (pinioane, schimbator spate, foi, lant). PS: pentru cei care cred ca "nu pot trai" fara foi de 52 si pinioane de 11, tineti cont ca Eddy Merckx a mers cea mai mare parte a carierei lui cu un raport maxim de 52/14, echivalent cu 46/12 sau 50/13. Eu cred ca daca i-a ajuns lui raportul ala maxim, va ajunge si voua
  8. Cum nu exista vreun topic dedicat pentru groupseturi, o sa detaliez aici experienta trecerii la Ultegra R8000. Schimbatorul fata De multe ori ignorat, schimbatorul fata al ultimei generatii de Ultegra / 105 (si probabil si Dura-Ace) a suferit niste transformari radicale fata de orice alta generatie de schimbatoare fata am vazut pana acum. Sistemul de parghii si articulatii din interiorul lui este mult mai complex decat pana acum, iar prinderea cablului este si ea radical schimbata. Motivul a fost faptul ca bratul mai lung al generatiei 5800/6800 de schimbatoare fata se lovea de cauciuc in cazul anumitor cadre. Problema a fost rezolvata, dar aviz amatorilor care vor sa isi monteze/regleze singuri groupsetul: procedura de instalare a devenit mult mai complexa. Dincolo de geometria schimbata, numarul de suruburi de reglaj a crescut de la 2 la 4. Dincolo de cele 2 suruburi clasice de limitare a cursei (L si H), a caror functionalitate a fost schimbata, exista un surub care permite reglarea unghiului fata de cadru in plan orizontal (cel putin la varianta braze-on) si, pe langa asta, un surub pentru pretensionarea cablului, care elimita teoretic nevoia unui barrel adjuster. Modul de functionare a surubului de limitare a cursei in partea inferioara (L) a ramas acelasi: e un surub care impiedica cusca schimbatorului sa coboare mai jos de o anumita pozitie. Cel care regleaza pozitia H, in schimb, nu mai functioneaza in acelasi mod. In loc sa blocheze efectiv deplasarea custii, el joaca mai degraba rolul unui surub de reglaj a tensiunii in cablu, adaugand sau eliminand o "zona moarta" in deplasarea parghiei principale a schimbatorului. Asta, implicit, va reduce cursa intre pozitia L si pozitia H, dar fara sa creeze un stres suplimentar asupra mecanismului din interiorul manetelor. Per total, datorita raportului modificat de tragere a cablului schimbatorului fata, introdus de la generatia 5800/6800/9000, dar si datorita mecanismului mai complex al schimbatorului fata, schimbarea vitezelor pe fata se face incredibil de usor si de rapid. Efortul si cursa manetei sunt realmente comparabile cu cele necesare pentru a schimba vitezele pe spate, ceea ce multa vreme a fost o utopie. Si chiar si folosind o pereche de foi care nici nu sunt Shimano, nici nu au dimensiunea "corecta" (fiind 46/30), tranzitia de pe foaia mica pe cea mare se face aproape instantaneu si cu un efort minim. Singurul minus ar fi faptul ca tolerantele intre cusca deraiorului si lant sunt mult mai mici decat la vechiul schimbator pe 10 viteze (Shimano 5700), ceea ce face reglajul, din nou, mult mai complicat. Manetele dual-control Multa lume a considerat ca cea mai buna generatie de manete STI facute de Shimano a fost Dura-Ace 7800 / Ultegra 6600, ultimele generatii care au avut cabluri de schimbator externe. Atat ergonomia manetelor, cat si facilitatea si precizia schimbarii vitezelor erau considerate imbatabile, cel putin comparativ cu generatiile 6700/6800/7900. Dupa cativa ani de utilizare in paralel a unor manete 5700 si a unor manete 6600 (identice ca design cu 7800), am dat mereu dreptate fanilor generatiei 7800/6600. Cu toate astea, generatia R8000 de manete mi se pare senzationala. Dincolo de facilitatea schimbarii vitezelor pe fata, care e net imbunatatita fata de orice generatie anterioara, vitezele sunt schimbate mult mai rapid si mai precis. Cursa manetelor e ceva mai scurta decat la 5700 sau 6600, iar efortul la apasare e comparabil de redus cu cel de la 6600 (si, implicit, semnificativ mai redus comparativ cu 5700). Ergonomia manetelor mi se pare net imbunatatita fata de 5700, care aveau zona de "hoods" mult prea groasa pentru gustul meu, iar asta insemna si ca franarea din pozitia "on the hoods" era ceva mai dificila si incomfortabila. Cablurile (Jagwire Pro-Slick), camasile (Shimano) si capetele camasilor (Jagwire de aluminiu) sunt identice cu cele avute anterior si chiar inferioare celor pe care le folosesc cu manetele 6600, deci orice diferenta la schimbarea vitezelor e clar datorata manetelor. La facilitatea schimbarii vitezelor ajuta si cable routingul net imbunatatit fata de 5700, cablurile iesind mult mai natural din manete si obligand camasile sa fie mai putin contorsionate. Discut de montajul pe un ghidon normal, de aluminiu, fara internal cable routing si alte matrapazlâcuri. Franarea Ca veni vorba de franare, din ce am inteles, cei de la Shimano au introdus o noua tehnologie la nivelul manetelor de frana, care implica faptul ca raportul de tragere nu mai e constant pe toata cursa manetei, raportul dintre forta de franare aplicata clestilor si cea de apasare pe maneta crescand pe masura ce se apasa maneta de frana. Asta faciliteaza marginal franarea pe coborarile lungi si abrupte, unde efortul la nivelul palmei va fi scazut, dar cu pretul unei modulatii ceva mai reduse (variatie mai mare a fortei de franare pentru aceeasi variatie a fortei aplicate manetei). Confirm ca, pastrand vechii clesti (Ultegra R8000 pe fata, Shimano R451 pe spate) chiar se simte o imbunatatire a franarii, in special pe spate, unde clestele de frana long-reach avea pana de curand o putere de franare net inferioara datorita incompatibilitatii cu standardul New Super SLR al tragerii cablului. Cu noile manete as zice ca e aproape la fel de performant pe cat ar trebui, mai ales cand discutam de franare un pic mai agresiva. Pe fata diferenta e ceva mai subtila, dar se simte si sunt convins ca o voi simti mai din plin o data ajuns la munte. Schimbatorul spate In ciuda designului radical schimbat si a adoptarii tehnologiei Shadow de la MTB, as zice ca aici diferentele sunt cel mai putin relevante. Nu am experimentat inca sa vad in ce masura schimbatorul cu patina scurta poate urca pe pinioane mai mari de 30, dar isi face datoria si schimba rapid si precis pe caseta 11-30 pe care e montat actualmente. Ce e notabil in schimb e ca in locul aluminiului e folosit un soi de material compozit pentru corpul schimbatorului (un soi de plastic impregnat cu ceva fibre), iar patina e jumatate compozita si jumatate din aluminiu. Ambele rotite sunt cu rulmenti, iar cea de sus a abandonat sistemul "traditional" al Shimano si nu mai are jocul lateral de ~1mm cu care ne obisnuisem. Are exact acelasi rulment ca cea inferioara, doar ca profilul dintilor e semnificativ mai inalt. Detalii tehnice Manetele cantaresc 420g (fara cabluri sau camasi), schimbatorul spate in versiunea cu patina scurta are putin sub 200g, iar schimbatorul fata in versiunea braze-on are 90g. Adaptorul pentru braze-on de la Shimano (AD91) are cam 25g (si nu 15 cat declara ei). In cazul meu, cablurile taiate la lungimea potrivita au avut 45g, iar camasile si capetele inca 110g. De ce Ultegra R8000 si nu 105 R7000? In mare parte pentru ca am prins manetele si schimbatoarele la un pret foarte bun second-hand, altfel mi-as fi luat 105 R7000 noi-noute si as fi relatat aceleasi lucruri despre ele. Ca design si functionalitate, 105 R7000 si Ultegra R8000 sunt identice, diferentele fiind doar la nivel de materiale folosite, greutati si in special pret.
  9. majikstone

    Multumesc! Sunt Campagnolo Scirocco rotile, cu freehub body Shimano de aluminiu. Le am de aproape un an, dar am dat jos de curand stickerele de pe jante de curand, ca erau cam mari si opulente. Le-am lasat doar pe alea mici cu logoul Campagnolo de pe jante si de pe butuci, ca sa isi pastreze totusi putin identitatea. Topic aveam oarecum cand intra cat de cat la categoria gravel bike, dar de cand cu furca de sosea de carbon, nu se mai pune problema sa pun altceva decat slickuri de maxim 28-29 mm. Mai am pe undeva si furca Surly Cross Check, si niste cauciucuri mai grosiere, iar portbagajele de pe bicicleta de oras pot ajunge rapid pe bicicleta asta, dar cred ca vor fi extrem de rare ocaziile in care voi mai folosi bicicleta asta la altceva decat ture pe sosea.
  10. Invitat special

    Varianta ocolitoare insemnand aproximativ 50 lei la un colet de 2kg-3kg fata de 70 lei cat e la bike24, deci din punctul asta de vedere nu e problema. Intra-devar dureaza o idee mai mult livrarea, cam 10 zile. Ca si preturi, la ce am eu nevoie, sunt cu aproximativ 10- 20% mai mici decat pe bike24. In plus la ei am gasit casca de care vorbeam in mesageria privata. De exemplu acest antifurt e cu 15 lei mai ieftin decat dincolo. Manusi Specialized la 35 lei, nici fake nu iti iei la banii astia. E adevarat XL si doar alb/negru dar na. Mie imi sunt ok. Aceasta casca e cu 50 lei mai ieftina in combinatia de culori poseidon Ma rog nu ca ar fi diferente foarte mari dar mai prinzi cate ceva. in plus au si extra 10% reducere zilele astea.
  11. akebono

    Felicitari! Masa la care a ajuns este intr-adevar de invidiat avand in vedere masa cadrului. Cred ca ai mai spus-o insa nu retin, ce roti ai ... Campagnolo ...? Aveai un topic pe undeva, nu mai faci un update?
  12. Yesterday
  13. Robert, te-am adaugat deja in grupul MTB de pe whatsapp. Cand mai facem ture anuntam acolo.
  14. paulrad

    Ziua III – Duminică, 5 Mai: Breb – Budești – Râul Mare – Valea Văratecului – Vf. Pietrei (1111m) – Sârbi – Breb, 28km cu 875m dif de nivel Ne trezim și găsim afară ploaia ce se tot îndeasă. Se vede asta după lipsa de activitate de la ora mesei. După ce servim micul dejun cam toată lumea e în mână cu câte o aplicație meteo. Prognozele arată 2-3 ore de pauză a ploii începând cu ora 10 sau 11, depinde pe cine întrebi. Ștefan se echipează primul, dar nu impresionează pe nimeni, mai stăm. Într-un final Robert decide că stăm până la 11 să vedem dacă se oprește ploaia, dacă nu, plecăm oricum. Echipați de scandal. Credit: Iulia Crișan / The North Quest La 12 fără un sfert suntem călare pe situație, iar ploaia se oprește. De pe urcarea spre drumul județean admirăm Masivul Gutâi. Mergem spre Budești unde facem stânga către Mănăstirea Roșia (Schitul Budești). Urcăm pe un forestier frumos pe Râul Mare. Urcarea pe Râul Mare spre Schit Budești Robert Dobai, organizatorul distracției Cu câteva sute de metri înainte de mănăstire facem stânga pe un teren necunoscut mie. Harta zice că am urcat pe Grohote spre Feredeauă, dar înainte de asta am făcut o regrupare. O lăsăm pe Iulia să meargă în față cu mașina și apoi pornim la deal tot pe un drum forestier. Nu dăm multe pedale și la o privire înapoi peisajul te lasă cu gura căscată. Părăsim drumul forestier și continuăm urcarea pe un pământ moale. Aici m-am chinuit o vreme să mă urc pe bicicletă datorită aderenței, dar apoi a mers încetuc până în vârf. Vedere din Munții Lăpușului spre Masivul Gutâi Gata drumul, începe noroiala La cât de bine arată norii ăia joși cu Masivul Gutâi în fundal nici nu mai contează dacă ne pică un nor de ploaie în cap de-acu încolo. După ce ne regrupăm pornim mai departe spre Vf. Pietrei. O coborâre scurtă, apoi încă o urcare scurtă și suntem acolo, în primele rânduri la belvederea de 360 grade. Aici ne întâlnim și cu Iulia și Bogdan care au venit cu mașina. Panoramă spre Munții Țibleș și Munții Rodnei Oameni faini și peisaje faine. Rețeta unui weekend de succes. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Am pornit pe ultima coborâre a weekendului! Credit: Iulia Crișan / The North Quest Pe coborârea de pe Vf. Pietrei Robert organizează un mic concurs. În locul potrivit oprim să ne arate traseul, ne sugerează să căutăm iarba că pământul e cam alunecos, iar apoi zboară ca gândul și ca vântul să ne aștepte în punctul de ”finish”. Aliniați la start Pornim pe rând, lăsând spațiu între noi. Nu-s eu tare meseriaș pe coborâre, iar suprafețele alunecoase mă ”încântă” la maxim, așa că mă declar ultimul din start, ceea ce stârnește protestele lui Suzi. Îi dau la vale un pic mai tare decât aș face-o în mod normal în condițiile alea și se pare că am supraviețuit. Coborârea pe pajiștea asta e foarte faină, dar se transformă curând într-o noroială în toată regula datorită tractoarelor ce umblă pe aici. Mi s-a cam stins starea euforică avută în Vf. Pietrei când am zis că peisajul a meritat orice. Cum ar veni, a intrat euforia la noroi. Oricum, norii joși, vremea rea și chiar coborârea asta super noroioasă nu au făcut decât ca ziua să fie una memorabilă. Pe aici numai eu știu ce am bombănit că de la un momentdat am rămas singur. Se mai oprea Suzi din când în când să se asigure că mai exist. Am mai făcut câte o pauză scurtă de la noroi printr-o livadă și într-un final am ajuns în Sârbi. Până în Breb numai un pic ne-am mai noroit. Prin sat, agitație mare, fiind duminică. Trec pe lângă 3 bunicuțe îmbrăcate în port popular și o aud pe una zicând: ”No ni și la aiștea ce plăcere au. Tăți îs tină…” După spălarea cailor și a călăreților, luăm o mică gustare. Între timp Robert face segmentul pe Strava pt jurizarea concursului de downhill, după care se străduiește să improvizeze un podium. Oricum, weekendul ăsta a câștigat toată lumea. Lipsește Vlad. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Ne luăm rămas bun de la oamenii ce pleacă spre casele lor. Rămân și fără mijloc de transport că Suzi pleacă la Brașov și nu mai trece prin Baia Mare, așa că mai stau o zi la Breb până circulă cursa locală. Un weekend de 5 zile e oricând bine venit! Sfârșit. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2343774166/embed/a9804a04e072f588756c4ec00f56989867da6fcf'></iframe> Data: 02-05 mai 2019 Locație: Breb, Maramureș – Munții Gutâi & Munții Lăpușului Total km: 128 km Diferență de nivel: 3340m Eveniment: Village Warrior – Apprentice Session Organizator: The North Quest Taxa de participare: 195€
  15. gibonu

    @megabicicleta Stii vreun camping la Dragasani, Caracal sau Corabia? @TAZ Corect, referitor la Brasov. Iar Poiana Brasov se numea [fara gluma] Poiana Stalin. Un exemplu din epoca: Sursa si multe imagini interesante: http://www.brasovistorie.ro/expozitii/arhiva-expozitii-temporare/expozitia-orasul-stalin Chiar imi pare rau ca n-am apucat sa vad expozitia respectiva. @dan tm Greu de spus unde este, in Brasov sau in Bucuresti. Despre cariera titularului livretului n-am reusit sa gasesc date concrete. Macar, cu ocazia asta am aflat ca raionul I.V. Stalin din Bucuresti era, cu aproximatie, sectorul 1 de azi. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Vineri, 19.04.2019 - Partea a III-a Caracal - Deveselu - Traian - Babiciu - Rusanesti - Izbiceni - Corabia 72 km Calitatea asfaltului mai scade, insa ramane acceptabila. Contrast. Un fost canal de irigatii. La firul graului [sper ca am nimerit planta]. Solarii pentru legume. La baza solarului se pune o folie de platic care preintampina cresterea buruienilor iar plantele cresc prin niste orificii facute in folie. Sau cel putin explicatia asta am primit-o cand am intrebat motivul pentru care exista folia respectiva. In Babiciu am mers inainte, spre malul Oltului. Am revenit pe malul Oltului. Malul betonat. La plimbare. Flori crescute in beton. Drumul de pe dig. Balastrul de pe jos nu era foarte bine tasat, astfel incat parcurgerea pe bicicleta nu a fost tocmai foarte usoara. E drept, am avut anvelope de asfalt [Schwalbe Big Apple]. Amonte. Aval. Barci metalice. Vrea cineva un U Lock pentru bicicleta?
  16. paulrad

    Ziua II – Sâmbătă, 4 Mai: Breb – Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu – Pleșca – Cabana Brăduț (Izvoare) – Baraj Runcu – Mara – Breb, 59.66km cu 1246m dif. de nivel Am dormit ceva mai bine ca în prima noapte. Pe la 7am îl văd pe Ștefan online și-l invit la cafea. Până curge licoarea din aparat fac vreo 2 poze, iar apoi dispare soarele. Servim micul dejun și puțin după ora 11 dăm prima pedală. Ieșim din Breb pe un drum ce ne scoate în Hoteni, traversăm DN18 în Hărnicești și mergem paralel cu șoseaua. Drumul de pământ ne scoate la vreo 250m mai sus de începutul cățărării Sat Șugatag 600m climb. Aici facem o regrupare și îmi dau jos încălzitoarele căci urmează muncă serioasă: 7.1km cu pantă medie 8% și maxim 25%. Cățărarea asta am mai făcut-o doar pe cursieră și credeam că pe MTB o să fie mai ușoară, dar a fost doar mai lentă. Nu începem bine urcarea că panta bate spre 18%. După ce s-au mai domolit gradele pe GPS mi-a pierit cheful și am intrat pe modul de vacanță. În față era Robert cu Vlad, mă depășește Ștefan și apoi Antonio cu ebike-ul. Mă ajunge Suzi, iar apoi îl așteptăm amândoi pe Andrei și mergem mai departe după ce ne regrupăm. Suzi & Andrei Pedalăm într-un ritm foarte ok și tot povestind cu Suzi îl lăsăm în urmă pe Andrei așa că mai oprim pentru o regrupare. Ne tot uităm lung prin curbe până apare Iulia cu mașina de asistență și Andrei trece pe lângă noi. Brusc, subit și dintr-o dată suntem ultimii, fără motiv de leneveală așa că-i dăm mai departe să nu stea oamenii după noi prea mult. După ce trecem de carieră unde panta atinge maximul de 25%, încă 2-3 pedale (x1000) și câteva bucăți de 14-18% și suntem în vârf. Noiembrie 2018. 25% Între timp vremea s-a cam stricat. În vârful cățărării suflă vântul tare și nu e de stat prea multe. Părăsim asfaltul, sau ne păresește el pe noi căci se termină în mijlocul lui nicăieri, și continuăm pe un drum de pământ spre Mlașina Iezerul Mare. Încotro mergem noi sunt norii cei mai negri, iar în Masivul Gutâi unde urmează să ajungem mai târziu, pare că plouă bine de tot. În Masivul Gutâi dușul e dat la maxim Facem o regrupare pe platou și, ca un localnic adevărat, îl întreb pe Robert unde-i Iezerul Mare căci în zona asta n-am mai fost. Aflu că am trecut de mlaștină fără să o văd. Fac câteva poze și coborâm spre Runcu. Valea din imagine urmează a fi inundată la finalizarea Barajului Runcu La ieșirea în drumul de Runcu, Robert ne face o demonstrație de îndemânare. După o scurtă urcare ajungem la Pleșca. În dreapta drumului avem Câmpul Tătaru, Vf. Țiganu și altele, oferind un peisaj superb. În stânga drumului sunt câteva construcții părăsite ce deserveau muncitorii Barajului Runcu: început în 1985, a înghițit 850 milioane euro, va avea peste 90m înălțime și va stăvili 26 milioane mc de apă într-un lac întins pe 91 hectare. Asta peste încă vreo 20 de ani la cum merg lucrările terminate în proporție de 85%. După o coborâre scurtă începem urcarea spre stațiunea Izvoare. Mi se termină apa din bidon și abia aștept izvorul de la cabana Brăduț. Nu apucăm să ajungem la izvor că ajunge apa la noi. Cu vreo 400m înainte de cabană începe ploaia. Cerem voie să ne adăpostim în foișor, dar tanti ne trimite în sala de mese care-i încălzită și ne servește cu ceai. Ba ne mai aduce și oala ei de ciorbă, că pentru turiști n-avea mâncare gătită. Am stat la cabană aproape 2 ore timp în care a intrat complet la apă cheful de pedalat. Avem timp să ne gândim și la Cristi cu grupa lui care au mers undeva în zona din care a venit ploaia. Într-un final iese soarele și încet se oprește ploaia. Decidem să alegem cea mai rapidă, ușoară și senină variantă: coborâm înapoi la Runcu prin șantierul barajului și ieșim la drumul național în Mara. Traseul inițial ar fi trebuit să ne ducă din stațiunea Izvoare în Pasul Gutâi și apoi la Creasta Cocoșului, unde am fost și ieri, de unde să coborâm spre Breb. În sfârșit am scăpat de belți Pedalând pe drumul național visez să ajung cât mai repede la cazare, iar apoi îmi aduc aminte că prin Hoteni avem o urcare bună de muncit. Ajunși la cazare sper să fac duș cât mai repede, mai ales că mă doare puțin gâtul de la frigul adunat în șopron serile trecute. N-am noroc căci e ocupat la baie așa că mă duc să spăl bicicleta. În seara asta avem grill party și ne adunăm încet pe lângă vatra focului, iar până e gata mâncarea la grătar ne delectăm cu niște slănină topită în foc. La asta m-am gândit din prima seară de când am ajuns și s-a făcut foc în vatră! Credit foto: The North Quest Ne auto-servim cu bunătățile făcute pe grătar, iar după ce luăm cina la măsuțele din curte, revenim în formația de mai sus. Suzi face un foc atât de bun că nu doar că renunț la geacă, dar îmi trece și durerea de gât. După ce a pus pe foc vreo 3 hectare de pădure, îi cedează postul de fochist lui Vlad. Dăm stingerea după miezul nopții. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2341197874/embed/8527a708fee1ef428fdef353fd1c39f2adc93163'></iframe>
  17. majikstone

    Upgrade la 2x11: manete si schimbatoare Ultegra R8000, caseta 105 R7000 11-30, lant KMC X11. Fata de vechile manete 105 5700, care si-au facut cu brio treaba timp de 2 ani si jumatate si mai bine de 16.000 km, astea noi sunt un adevarat deliciu. Forma zonei de sprijin a palmelor e mult mai naturala, schimbarea vitezelor se face semnificativ mai usor (si in special pe fata, unde efortul e aproape la fel de mic ca in cazul schimbarii vitezelor pe spate), iar franarea e usor imbunatatita (asta pastrand clestii pe care ii aveam inainte, R8000 pe fata si R451 pe spate). Si, cu ocazia upgradeului, am adus-o la 9.3 kg complet echipata, respectiv 8.7 kg "in fundul gol" (fara pedale sau alte accesorii). Destul de bine pentru o bicicleta cu cadru de otel care doar el cantareste 2100g.
  18. paulrad

    Ziua I – Vineri, 3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare. Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills. Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară. Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc. În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi. După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare. Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul. Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine. Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului. În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului. Poiana Boului. În Baia Sprie și Baia Mare pare că plouă. Vf Secătura Creasta Cocoșului O privire înapoi spre Vf. Secătura. Deja sufla vântul bine de tot. În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă. Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei. Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă. Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit. După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala. Prezentare nutriție & antrenament. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2338683025/embed/4f4c94a5f67cae0cd770a2e7e4481e96e805ce3a'></iframe>
  19. paulrad

    Sezonul camp-urilor MTB marca The North Quest a debutat ca în fiecare an cu un weekend la Breb, Maramureș. ”Un weekend” e cam inexact, pentru că anul acesta, Iulia și Robert au planificat 3 weekenduri la Breb: Apprentice, Warrior și Womens Camp. Ca să ne ghideze prin Munții Gutâi și Munții Lăpușului, în ajutor le-a venit Suzi Hilbert și Cristian Trif. Fiind practic în spatele casei, Village Warrior nu prea mă atrăgea și eram convins că nu o să merg, chit că mă bâzâise un prieten să mă duc și eu. Cu câteva ore înainte să se încheie înscrierile, zbang, am plătit cu cardul pe site-ul TNQ și brusc așteptam cu nerăbdare o aventură nouă, neplanificată: Village Warrior Apprentice session. Cu cât momentul se apropia, cu atât nerăbdarea se amesteca tot mai mult cu îngrijorarea provocată de prognoza meteo. Ziua 0 – Joi, 2 mai Pe la ora 16:30 ajung împreună cu Suzi la The Village Hotel în Breb. Găsim soare și pe Robert agitându-se singur să termine pregătirile pentru primirea oaspeților începând cu ora 18. Îmi iau în primire cazarea în ”Casa Veche” pe care urma să o împărțesc cu încă alte 5 persoane. Pe la Village Hotel mai trecusem doar în vizită. Da, oamenii care ajung în Breb vizitează căsuțele vechi aduse la viață de Penny, gazda noastră venită tocmai din Anglia ca să dea suflet așezărilor tradiționale din Maramureș. Ai noștri au adus termopanul și inoxul în satul de la poalele munților Gutâi… După check-in mă echipez de pedalat să-mi fac antrenamentul prescris de Robert, mai ales că ieri am lenevit complet, iar zilele următoare în program e doar distracție. Am bobinat vreo oră la niște intervale pe 2-3 ulițe de mai aveam un pic și mă întrebau sătenii dacă m-am pierdut. Mă întorc la căsuțele noastre, dar nu înainte de a face o poză ”clasică” de Breb: verdeață, floricele, căpițe de fân și nelipsitul masiv Gutâi din fundal. Între timp au ajuns câțiva oameni și facem cunoștință. Găsesc și 2 colocatari, Gabriel, de loc din Baia Mare și prieten de Facebook, și Vlad, un tânăr de 16 ani din Alba care va participa și la sesiunea Warrior de weekendul viitor. Partea lui de poveste o puteți citi aici. Fac un duș rece, iar apoi mai fac unul fierbinte. Asta nu e vreo metodă secretă de recuperare după antrenament ci așa mi-a ieșit. Aparent, era nevoie de puțin timp să ajungă apa caldă la căsuță și în plus apa caldă era legată la rece și invers, așa că le-am dat peste cap de câteva ori până am dibuit mersul lucrurilor. Între timp apare și Ștefan, cunoștință veche din camp-urile Purple Lines de la Borșa, împreună cu gașca din Iași, Andrei și Bogdan. Încet, încet se apropie ora cinei și tragem spre șopron unde se servește masa. Stingem sarmalele cu niște gogoși, iar apoi Robert ne prezintă scurt traseele din următoarele 3 zile și ne punem la povești până ne alungă frigul spre casele noastre. Ca în orice camp la care am participat, în prima noapte am adormit undeva pe la ora 3. Va urma.
  20. IonutA

    Salut @Invitat special Este așa ieftin de merită să faci variante ocolitoare?!
  21. dan tm

    Ba da. Dar cind am raspuns aveam in cap stropitoarea aia cu care uzi florile.. Am gindit ca te referi ca ala uda. Adevarul e ca a existat si orasul dar si raionul Bucurestiului cu numele I.V. Stalin. Or in livret scrie comisariatul raionului/orasului I.V. Stalin. Deci de unde e ?
  22. TAZ

    Orasul Brasov a purtat numele Orasul Stalin intre 22 august 1950 si 24 decembrie 1960. Ruşii au denumit 14 oraşe din toată Europa după numele dictatorului. Legenda spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Ca să nu se creadă că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin.
  23. megabicicleta

    Intrebare: de ce nu ai stat cu cortul? Micul dejun ti-l faceai singur, te saturai!
  24. Dan H

    Salutare, sunt interesat sa ma alatur unei comenzi la bike24. Comanda cineva?
  25. E deschis topicul asta si in afara zilei de 13?
  1. Load more activity
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up