All Activity

This stream auto-updates     

  1. Yesterday
  2. Robert, te-am adaugat deja in grupul MTB de pe whatsapp. Cand mai facem ture anuntam acolo.
  3. paulrad

    Ziua III – Duminică, 5 Mai: Breb – Budești – Râul Mare – Valea Văratecului – Vf. Pietrei (1111m) – Sârbi – Breb, 28km cu 875m dif de nivel Ne trezim și găsim afară ploaia ce se tot îndeasă. Se vede asta după lipsa de activitate de la ora mesei. După ce servim micul dejun cam toată lumea e în mână cu câte o aplicație meteo. Prognozele arată 2-3 ore de pauză a ploii începând cu ora 10 sau 11, depinde pe cine întrebi. Ștefan se echipează primul, dar nu impresionează pe nimeni, mai stăm. Într-un final Robert decide că stăm până la 11 să vedem dacă se oprește ploaia, dacă nu, plecăm oricum. Echipați de scandal. Credit: Iulia Crișan / The North Quest La 12 fără un sfert suntem călare pe situație, iar ploaia se oprește. De pe urcarea spre drumul județean admirăm Masivul Gutâi. Mergem spre Budești unde facem stânga către Mănăstirea Roșia (Schitul Budești). Urcăm pe un forestier frumos pe Râul Mare. Urcarea pe Râul Mare spre Schit Budești Robert Dobai, organizatorul distracției Cu câteva sute de metri înainte de mănăstire facem stânga pe un teren necunoscut mie. Harta zice că am urcat pe Grohote spre Feredeauă, dar înainte de asta am făcut o regrupare. O lăsăm pe Iulia să meargă în față cu mașina și apoi pornim la deal tot pe un drum forestier. Nu dăm multe pedale și la o privire înapoi peisajul te lasă cu gura căscată. Părăsim drumul forestier și continuăm urcarea pe un pământ moale. Aici m-am chinuit o vreme să mă urc pe bicicletă datorită aderenței, dar apoi a mers încetuc până în vârf. Vedere din Munții Lăpușului spre Masivul Gutâi Gata drumul, începe noroiala La cât de bine arată norii ăia joși cu Masivul Gutâi în fundal nici nu mai contează dacă ne pică un nor de ploaie în cap de-acu încolo. După ce ne regrupăm pornim mai departe spre Vf. Pietrei. O coborâre scurtă, apoi încă o urcare scurtă și suntem acolo, în primele rânduri la belvederea de 360 grade. Aici ne întâlnim și cu Iulia și Bogdan care au venit cu mașina. Panoramă spre Munții Țibleș și Munții Rodnei Oameni faini și peisaje faine. Rețeta unui weekend de succes. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Am pornit pe ultima coborâre a weekendului! Credit: Iulia Crișan / The North Quest Pe coborârea de pe Vf. Pietrei Robert organizează un mic concurs. În locul potrivit oprim să ne arate traseul, ne sugerează să căutăm iarba că pământul e cam alunecos, iar apoi zboară ca gândul și ca vântul să ne aștepte în punctul de ”finish”. Aliniați la start Pornim pe rând, lăsând spațiu între noi. Nu-s eu tare meseriaș pe coborâre, iar suprafețele alunecoase mă ”încântă” la maxim, așa că mă declar ultimul din start, ceea ce stârnește protestele lui Suzi. Îi dau la vale un pic mai tare decât aș face-o în mod normal în condițiile alea și se pare că am supraviețuit. Coborârea pe pajiștea asta e foarte faină, dar se transformă curând într-o noroială în toată regula datorită tractoarelor ce umblă pe aici. Mi s-a cam stins starea euforică avută în Vf. Pietrei când am zis că peisajul a meritat orice. Cum ar veni, a intrat euforia la noroi. Oricum, norii joși, vremea rea și chiar coborârea asta super noroioasă nu au făcut decât ca ziua să fie una memorabilă. Pe aici numai eu știu ce am bombănit că de la un momentdat am rămas singur. Se mai oprea Suzi din când în când să se asigure că mai exist. Am mai făcut câte o pauză scurtă de la noroi printr-o livadă și într-un final am ajuns în Sârbi. Până în Breb numai un pic ne-am mai noroit. Prin sat, agitație mare, fiind duminică. Trec pe lângă 3 bunicuțe îmbrăcate în port popular și o aud pe una zicând: ”No ni și la aiștea ce plăcere au. Tăți îs tină…” După spălarea cailor și a călăreților, luăm o mică gustare. Între timp Robert face segmentul pe Strava pt jurizarea concursului de downhill, după care se străduiește să improvizeze un podium. Oricum, weekendul ăsta a câștigat toată lumea. Lipsește Vlad. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Ne luăm rămas bun de la oamenii ce pleacă spre casele lor. Rămân și fără mijloc de transport că Suzi pleacă la Brașov și nu mai trece prin Baia Mare, așa că mai stau o zi la Breb până circulă cursa locală. Un weekend de 5 zile e oricând bine venit! Sfârșit. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2343774166/embed/a9804a04e072f588756c4ec00f56989867da6fcf'></iframe> Data: 02-05 mai 2019 Locație: Breb, Maramureș – Munții Gutâi & Munții Lăpușului Total km: 128 km Diferență de nivel: 3340m Eveniment: Village Warrior – Apprentice Session Organizator: The North Quest Taxa de participare: 195€
  4. gibonu

    @megabicicleta Stii vreun camping la Dragasani, Caracal sau Corabia? @TAZ Corect, referitor la Brasov. Iar Poiana Brasov se numea [fara gluma] Poiana Stalin. Un exemplu din epoca: Sursa si multe imagini interesante: http://www.brasovistorie.ro/expozitii/arhiva-expozitii-temporare/expozitia-orasul-stalin Chiar imi pare rau ca n-am apucat sa vad expozitia respectiva. @dan tm Greu de spus unde este, in Brasov sau in Bucuresti. Despre cariera titularului livretului n-am reusit sa gasesc date concrete. Macar, cu ocazia asta am aflat ca raionul I.V. Stalin din Bucuresti era, cu aproximatie, sectorul 1 de azi. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Vineri, 19.04.2019 - Partea a III-a Caracal - Deveselu - Traian - Babiciu - Rusanesti - Izbiceni - Corabia 72 km Calitatea asfaltului mai scade, insa ramane acceptabila. Contrast. Un fost canal de irigatii. La firul graului [sper ca am nimerit planta]. Solarii pentru legume. La baza solarului se pune o folie de platic care preintampina cresterea buruienilor iar plantele cresc prin niste orificii facute in folie. Sau cel putin explicatia asta am primit-o cand am intrebat motivul pentru care exista folia respectiva. In Babiciu am mers inainte, spre malul Oltului. Am revenit pe malul Oltului. Malul betonat. La plimbare. Flori crescute in beton. Drumul de pe dig. Balastrul de pe jos nu era foarte bine tasat, astfel incat parcurgerea pe bicicleta nu a fost tocmai foarte usoara. E drept, am avut anvelope de asfalt [Schwalbe Big Apple]. Amonte. Aval. Barci metalice. Vrea cineva un U Lock pentru bicicleta?
  5. paulrad

    Ziua II – Sâmbătă, 4 Mai: Breb – Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu – Pleșca – Cabana Brăduț (Izvoare) – Baraj Runcu – Mara – Breb, 59.66km cu 1246m dif. de nivel Am dormit ceva mai bine ca în prima noapte. Pe la 7am îl văd pe Ștefan online și-l invit la cafea. Până curge licoarea din aparat fac vreo 2 poze, iar apoi dispare soarele. Servim micul dejun și puțin după ora 11 dăm prima pedală. Ieșim din Breb pe un drum ce ne scoate în Hoteni, traversăm DN18 în Hărnicești și mergem paralel cu șoseaua. Drumul de pământ ne scoate la vreo 250m mai sus de începutul cățărării Sat Șugatag 600m climb. Aici facem o regrupare și îmi dau jos încălzitoarele căci urmează muncă serioasă: 7.1km cu pantă medie 8% și maxim 25%. Cățărarea asta am mai făcut-o doar pe cursieră și credeam că pe MTB o să fie mai ușoară, dar a fost doar mai lentă. Nu începem bine urcarea că panta bate spre 18%. După ce s-au mai domolit gradele pe GPS mi-a pierit cheful și am intrat pe modul de vacanță. În față era Robert cu Vlad, mă depășește Ștefan și apoi Antonio cu ebike-ul. Mă ajunge Suzi, iar apoi îl așteptăm amândoi pe Andrei și mergem mai departe după ce ne regrupăm. Suzi & Andrei Pedalăm într-un ritm foarte ok și tot povestind cu Suzi îl lăsăm în urmă pe Andrei așa că mai oprim pentru o regrupare. Ne tot uităm lung prin curbe până apare Iulia cu mașina de asistență și Andrei trece pe lângă noi. Brusc, subit și dintr-o dată suntem ultimii, fără motiv de leneveală așa că-i dăm mai departe să nu stea oamenii după noi prea mult. După ce trecem de carieră unde panta atinge maximul de 25%, încă 2-3 pedale (x1000) și câteva bucăți de 14-18% și suntem în vârf. Noiembrie 2018. 25% Între timp vremea s-a cam stricat. În vârful cățărării suflă vântul tare și nu e de stat prea multe. Părăsim asfaltul, sau ne păresește el pe noi căci se termină în mijlocul lui nicăieri, și continuăm pe un drum de pământ spre Mlașina Iezerul Mare. Încotro mergem noi sunt norii cei mai negri, iar în Masivul Gutâi unde urmează să ajungem mai târziu, pare că plouă bine de tot. În Masivul Gutâi dușul e dat la maxim Facem o regrupare pe platou și, ca un localnic adevărat, îl întreb pe Robert unde-i Iezerul Mare căci în zona asta n-am mai fost. Aflu că am trecut de mlaștină fără să o văd. Fac câteva poze și coborâm spre Runcu. Valea din imagine urmează a fi inundată la finalizarea Barajului Runcu La ieșirea în drumul de Runcu, Robert ne face o demonstrație de îndemânare. După o scurtă urcare ajungem la Pleșca. În dreapta drumului avem Câmpul Tătaru, Vf. Țiganu și altele, oferind un peisaj superb. În stânga drumului sunt câteva construcții părăsite ce deserveau muncitorii Barajului Runcu: început în 1985, a înghițit 850 milioane euro, va avea peste 90m înălțime și va stăvili 26 milioane mc de apă într-un lac întins pe 91 hectare. Asta peste încă vreo 20 de ani la cum merg lucrările terminate în proporție de 85%. După o coborâre scurtă începem urcarea spre stațiunea Izvoare. Mi se termină apa din bidon și abia aștept izvorul de la cabana Brăduț. Nu apucăm să ajungem la izvor că ajunge apa la noi. Cu vreo 400m înainte de cabană începe ploaia. Cerem voie să ne adăpostim în foișor, dar tanti ne trimite în sala de mese care-i încălzită și ne servește cu ceai. Ba ne mai aduce și oala ei de ciorbă, că pentru turiști n-avea mâncare gătită. Am stat la cabană aproape 2 ore timp în care a intrat complet la apă cheful de pedalat. Avem timp să ne gândim și la Cristi cu grupa lui care au mers undeva în zona din care a venit ploaia. Într-un final iese soarele și încet se oprește ploaia. Decidem să alegem cea mai rapidă, ușoară și senină variantă: coborâm înapoi la Runcu prin șantierul barajului și ieșim la drumul național în Mara. Traseul inițial ar fi trebuit să ne ducă din stațiunea Izvoare în Pasul Gutâi și apoi la Creasta Cocoșului, unde am fost și ieri, de unde să coborâm spre Breb. În sfârșit am scăpat de belți Pedalând pe drumul național visez să ajung cât mai repede la cazare, iar apoi îmi aduc aminte că prin Hoteni avem o urcare bună de muncit. Ajunși la cazare sper să fac duș cât mai repede, mai ales că mă doare puțin gâtul de la frigul adunat în șopron serile trecute. N-am noroc căci e ocupat la baie așa că mă duc să spăl bicicleta. În seara asta avem grill party și ne adunăm încet pe lângă vatra focului, iar până e gata mâncarea la grătar ne delectăm cu niște slănină topită în foc. La asta m-am gândit din prima seară de când am ajuns și s-a făcut foc în vatră! Credit foto: The North Quest Ne auto-servim cu bunătățile făcute pe grătar, iar după ce luăm cina la măsuțele din curte, revenim în formația de mai sus. Suzi face un foc atât de bun că nu doar că renunț la geacă, dar îmi trece și durerea de gât. După ce a pus pe foc vreo 3 hectare de pădure, îi cedează postul de fochist lui Vlad. Dăm stingerea după miezul nopții. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2341197874/embed/8527a708fee1ef428fdef353fd1c39f2adc93163'></iframe>
  6. majikstone

    Upgrade la 2x11: manete si schimbatoare Ultegra R8000, caseta 105 R7000 11-30, lant KMC X11. Fata de vechile manete 105 5700, care si-au facut cu brio treaba timp de 2 ani si jumatate si mai bine de 16.000 km, astea noi sunt un adevarat deliciu. Forma zonei de sprijin a palmelor e mult mai naturala, schimbarea vitezelor se face semnificativ mai usor (si in special pe fata, unde efortul e aproape la fel de mic ca in cazul schimbarii vitezelor pe spate), iar franarea e usor imbunatatita (asta pastrand clestii pe care ii aveam inainte, R8000 pe fata si R451 pe spate). Si, cu ocazia upgradeului, am adus-o la 9.3 kg complet echipata, respectiv 8.7 kg "in fundul gol" (fara pedale sau alte accesorii). Destul de bine pentru o bicicleta cu cadru de otel care doar el cantareste 2100g.
  7. paulrad

    Ziua I – Vineri, 3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare. Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills. Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară. Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc. În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi. După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare. Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul. Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine. Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului. În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului. Poiana Boului. În Baia Sprie și Baia Mare pare că plouă. Vf Secătura Creasta Cocoșului O privire înapoi spre Vf. Secătura. Deja sufla vântul bine de tot. În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă. Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei. Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă. Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit. După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala. Prezentare nutriție & antrenament. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2338683025/embed/4f4c94a5f67cae0cd770a2e7e4481e96e805ce3a'></iframe>
  8. paulrad

    Sezonul camp-urilor MTB marca The North Quest a debutat ca în fiecare an cu un weekend la Breb, Maramureș. ”Un weekend” e cam inexact, pentru că anul acesta, Iulia și Robert au planificat 3 weekenduri la Breb: Apprentice, Warrior și Womens Camp. Ca să ne ghideze prin Munții Gutâi și Munții Lăpușului, în ajutor le-a venit Suzi Hilbert și Cristian Trif. Fiind practic în spatele casei, Village Warrior nu prea mă atrăgea și eram convins că nu o să merg, chit că mă bâzâise un prieten să mă duc și eu. Cu câteva ore înainte să se încheie înscrierile, zbang, am plătit cu cardul pe site-ul TNQ și brusc așteptam cu nerăbdare o aventură nouă, neplanificată: Village Warrior Apprentice session. Cu cât momentul se apropia, cu atât nerăbdarea se amesteca tot mai mult cu îngrijorarea provocată de prognoza meteo. Ziua 0 – Joi, 2 mai Pe la ora 16:30 ajung împreună cu Suzi la The Village Hotel în Breb. Găsim soare și pe Robert agitându-se singur să termine pregătirile pentru primirea oaspeților începând cu ora 18. Îmi iau în primire cazarea în ”Casa Veche” pe care urma să o împărțesc cu încă alte 5 persoane. Pe la Village Hotel mai trecusem doar în vizită. Da, oamenii care ajung în Breb vizitează căsuțele vechi aduse la viață de Penny, gazda noastră venită tocmai din Anglia ca să dea suflet așezărilor tradiționale din Maramureș. Ai noștri au adus termopanul și inoxul în satul de la poalele munților Gutâi… După check-in mă echipez de pedalat să-mi fac antrenamentul prescris de Robert, mai ales că ieri am lenevit complet, iar zilele următoare în program e doar distracție. Am bobinat vreo oră la niște intervale pe 2-3 ulițe de mai aveam un pic și mă întrebau sătenii dacă m-am pierdut. Mă întorc la căsuțele noastre, dar nu înainte de a face o poză ”clasică” de Breb: verdeață, floricele, căpițe de fân și nelipsitul masiv Gutâi din fundal. Între timp au ajuns câțiva oameni și facem cunoștință. Găsesc și 2 colocatari, Gabriel, de loc din Baia Mare și prieten de Facebook, și Vlad, un tânăr de 16 ani din Alba care va participa și la sesiunea Warrior de weekendul viitor. Partea lui de poveste o puteți citi aici. Fac un duș rece, iar apoi mai fac unul fierbinte. Asta nu e vreo metodă secretă de recuperare după antrenament ci așa mi-a ieșit. Aparent, era nevoie de puțin timp să ajungă apa caldă la căsuță și în plus apa caldă era legată la rece și invers, așa că le-am dat peste cap de câteva ori până am dibuit mersul lucrurilor. Între timp apare și Ștefan, cunoștință veche din camp-urile Purple Lines de la Borșa, împreună cu gașca din Iași, Andrei și Bogdan. Încet, încet se apropie ora cinei și tragem spre șopron unde se servește masa. Stingem sarmalele cu niște gogoși, iar apoi Robert ne prezintă scurt traseele din următoarele 3 zile și ne punem la povești până ne alungă frigul spre casele noastre. Ca în orice camp la care am participat, în prima noapte am adormit undeva pe la ora 3. Va urma.
  9. IonutA

    Salut @Invitat special Este așa ieftin de merită să faci variante ocolitoare?!
  10. dan tm

    Ba da. Dar cind am raspuns aveam in cap stropitoarea aia cu care uzi florile.. Am gindit ca te referi ca ala uda. Adevarul e ca a existat si orasul dar si raionul Bucurestiului cu numele I.V. Stalin. Or in livret scrie comisariatul raionului/orasului I.V. Stalin. Deci de unde e ?
  11. TAZ

    Orasul Brasov a purtat numele Orasul Stalin intre 22 august 1950 si 24 decembrie 1960. Ruşii au denumit 14 oraşe din toată Europa după numele dictatorului. Legenda spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Ca să nu se creadă că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin.
  12. megabicicleta

    Intrebare: de ce nu ai stat cu cortul? Micul dejun ti-l faceai singur, te saturai!
  13. Dan H

    Salutare, sunt interesat sa ma alatur unei comenzi la bike24. Comanda cineva?
  14. E deschis topicul asta si in afara zilei de 13?
  15. DAMIAN

    Destul de evident, l-am postat mai mult ca lectura "diversa". Cand am vazut acele estimari ale arderii caloriilor bazate pe viteza in mile/km pe ora pt mine s-a risipit orice latura stiintifica.
  16. Trevizes

    Topic inchis, nu are legatura cu ciclismul, si chiar daca ar fi avut nu merita un topic dedicat.
  17. Lucianpim

    Salutare, Este limita de greutate la echipament sportiv la Wizz Air ? Poate știe cineva ca eu nu am gasit. Eu am facut o improvizație și am pus bicicletele in husa si apoi in cutie pentru ca la intoarcere sa le pun doar in husa. Împreună ajung cam la 22kg . Mulțumesc.
  18. majikstone

    Sincer, si cifrele alea cu privire la numarul de calorii consumate pe bicicleta mi se par un pic trase de par, as zice ca in viata reala sunt cu vreo 10-20% mai mici si ca, oricum, depind de o multime de factori (vant, temperatura, mers singur sau in pluton, cat de gros esti imbracat daca e frig afara, etc.).
  19. Invitat special

    Si mai LE ca am reusit sa citesc si eu toate conditiile. Sunt excluse de la livrare internationala urmatoarele branduri: Bianchi, Brompton, Cannondale, Cube, Giant, GT, HaiBike, Marin, Mongoose, Scott, Specialized, We the People. Deci ramane varianta ocolitoare mentionata initial.
  20. Invitat special

    Intentionez sa dau in curand (2-3 zile) comanda. Rezolv eu transportul din UK pana aici, ei nelivrand in Ro. Transportul pentru un pachet compact de 2 kg e in jur de 50 lei, 3 kg-60 lei etc. Un lucru misto la ei este ca sunt foarte multe reviewuri de la clienti la produse. Spre exemplu, la un banal suport de bidon sunt 5: https://www.tredz.co.uk/.Specialized-Cascade-II-MTN-Bottle-Cage_66401.htm LE, se pare ca totusi ar livra in Romania conform tabelului dar eu am facut un test si la checkout am primit eroare ca nu pot fi livrate in Ro. In fine, livreaza sau nu, eu o sa comand, am solutie si daca nu livreaza unele produse in aici.
  21. Invitat special

    Excuse me . Se pare insa ca nu mai livreaza in Romania dar am eu ac de cojocul lor.
  22. paulrad

    Da` cel vechi ce are? :p
  23. Invitat special

    Ca sa nu deschid un topic nou postez aici ca ideea e aceeasi: Intentionez sa dau in curand (2-3 zile) comanda pe https://www.tredz.co.uk Rezolv eu transportul din UK pana aici, ei nelivrand in Ro. Transportul pentru un pachet compact de 2 kg e in jur de 50 lei, 3 kg-60 lei etc. Un lucru misto la ei este ca sunt foarte multe reviewuri de la clienti la produse. Spre exemplu, la un banal suport de bidon sunt 5: https://www.tredz.co.uk/.Specialized-Cascade-II-MTN-Bottle-Cage_66401.htm
  24. mihaitasr

    Ceva enduristi pe aici? Evans Cycles vinde Specialized Enduro Carbon cu 2500, redus de la 4250 in ambele variante, 27.5" si 29": https://www.evanscycles.com/specialized-enduro-fsr-elite-carbon-650b-2018-mountain-bike-EV306327 https://www.evanscycles.com/specialized-enduro-fsr-elite-carbon-29-2018-mountain-bike-EV306326
  25. akebono

    @DAMIAN, din pacate acel articol este facut sa cante in struna. "General Weight Lifting" poate sa insemne orice, mai putin intensitate. Face sens doar pentru the average Joe, care ajunge la sala cu adidasii in punga si incepe sa se uite-nprejur de unde sa inceapa. Evident se compara mere cu pere, pentru ca sa se vanda mai bine perele.
  1. Load more activity
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up