Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 03/20/2019 in all areas

  1. majikstone

    The British Shorthair in ultima ei iteratie: Foi noi negre 46/30 de la Spa Cycles, power meter Stages G3 si ghidolina neagra in locul celei albastre. M-a tentat multa vreme si trecerea la un groupset Campagnolo (Centaur sau Potenza, ambele pe 11), dar am renuntat definitiv dupa ce m-am jucat putin cu niste manete Potenza si am decis ca thumb shifterul nu e pentru mine.
  2. purix

    - Am băut doar o bere, prințeso! Pot să-ți spun prințesă? - Nu!! - Ok! Am băut doar o bere, domnu' polițist... Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  3. EyesOnly

    Ziua 16: Saint-Brevin-les-Pins Vreme destul de mohorata, noi fara chef de duca asa ca urmeaza o(noua) zi de pauza, de aceasta data prin Saint-Brevin-les-Pins. Ziua precedenta am petrecut-o in Saint-Nazaire, asa ca nu am apucat sa vedem imprejurimile. De asemenea e ultima zi in care avem ocazia sa ne intalnim din nou cu oceanul, dupa intalnirea de pe Noirmoutier. Vecinii cu baiatul de vreo 10 ani si fetita de 7-8 luni se apropie si ei de finalul excursiei. Tatal copiilor, Samuel, a plecat dis de dimineata, impreuna cu fiul sau, cu bicicleta spre Saint-Nazaire. De aici va lua trenul catre Orleans, urmand sa se intoarca cu masina. Cand am traversat podul, cu autobuzul, am evaluat parcurgerea lui cu bicicleta. Mi s-a parut ca ar fi foarte dificil si chiar periculos, neavand o banda speciala dedicata. Samuel a profitat de faptul ca avea bicicleta electrica, deci mult mai putin dificil de a urca rampa destul de mare a podului. Celine ne povesteste ca Samuel a plecat, dar ca nu stie daca au ajuns cu bine. Telefonul ei s-a stricat pe parcursul excursiei si nu mai aveau decat unul singur. Siri ii imprumuta telefonul sa il sune pe Samuel - au ajuns cu bine la gara si la Orleans. Urmeaza drumul lung cu masina spre camping. Pornim la plimbare, cu bicicletele de aceasta data, pe faleza. Vremea e destul de mohorata si avem chiar si cateva picaturi de ploaie. Dupa cat am suferit de caldura ai zice ca ar trebui sa fim bucurosi de vremea asta. De fapt. nu ne incanta foarte mult si ne bucuram ca nu am pornit la drum de dimineata. Ne indreptam spre unul din obiectivele de astazi - Serpent D'Ocean Serpent D'Ocean e o opera de arta contemporana a artistului Huang Yong Ping. A fost plasata in locul de intalnire a Loairei cu Oceanul Atlantic Opera reprezinta de fapt shecletul unui enorm sarpe de apa care "rasare" din apa, dand impresia unui sit arheologic, unde a fost descoperit un schelet de sute/mii de ani. Forma spinarii sarpelui pare o copie fidela a formei podului Saint-Nazaire, pod care domina piesajul cu dimensiunile sale impunatoare Podul are, cu tot cu zonele de acces o lungime totala de 3.356m. Zona centrala, metalica, e sustinuta de cabluri si are o lungime de 720m. Podul a fost dat in functiune in anul 1975, ajutand foarte mult economia locala - legatura dintre Saint-Brevin-les-Pins si Saint-Nazaire fiind mult mai facila cu ajutorul sau. La vremea respectiva zona metalica, sustinuta de cabluri, era un record mondial prin lungimea sa. Record detinut timp de 8 ani. In anul 1975 era cel mai lung pod construit in Franta. Accesul pe pod a fost conditionat de plata unei taxe, de la constructia sa si pana in anul 1994, an incepand cu care traversarea podului a devenit gratuita. Viteza limita pe pod este de 70km/h. In functie de viteza vantului care "mangaie" podul se pot impune anumite limite de viteza mai mici, se poate restrictiona traficul pentru anumite vehicule sau se poate inchide total. Desi, la planificarea turei, majoritatea surselor de pe internet spuneau ca nu ai voie sa il traversezi cu bicicleta, acest lucru nu este interzis. Traficul pentru biciclete este total restrictionat, in schimb, atunci cand vantul depaseste viteza de 80km/h Incepand cu anul 2010 administratorii podului au implementat un sistem de management al traficului foarte destept - sensul benzilor de circulatie poate fi schimbat in functie de necesitate si de intensitatea traficului pe un anumit sens, la un anumit moment al zilei. Astfel, benzile sunt separate folosind niste lumini rosii inserate in asfalt. De asemenea au fost instalate semne de circulatie, deasupra benzilor, care pot fi sageata verde, cruce portocalie/rosie. Folosind aceste lumini, in functie de trafic, se indica pentru fiecare din cele 3 benzi in ce directie de mers poate fi folosita. Avand in vedere codul rutier, care cere ca benzile sa fie separate cu marcaje albe, sistemul de management al traficului a fost considerat ca si "experimental" inca de la implementarea lui si pana astazi. Initial a primit o derogare de un an de la codul rutier, derogare care este innoita in fiecare an. Se pare totusi ca, in ciuda acestui sistem destept, in timpul verii se formeaza numeroase ambuteiaje, volumul de trafic fiind mult prea mare. S-a incercat in 2010, pe perioada verii, ca si alternativa de trecerii a raului pentru biciclisti si pasageti per-pedes, un serviciu de feribot. Acest serviciu s-a dovedit foarte scump si, incepand cu Decembrie 2011, s-a renuntat la el. Cam atat despre podul Saint-Nazaire. Plasam tricolorul la locul lui si ne continuam plimbarea prin zona. Dam peste o adunare a posesorilor de masini de epoca si, evident, cascam si noi gura pe acolo. Un Renault vehici, care tracteaza o rulota cocheta si un Land-Rover bine intretinut Avem si o sportiva, daca nu va plac cele mai de teren - Corvette Ceva mai incolo dam peste o cocheta Triumph Britanicii de la Morris Garages nu lipsesc nici ei Daca am dat de britanici trebuie sa fie si nemtii prin zona, cu al lor inconfundabil Porsche Speedster Brtanicii le dau din nou peste bot la nemti - cu acest MINI(deh, nu stiau ei inca ca o sa fie cumparati de BMW :-D) Nu reusesc sa imi dau seama daca bestia asta neagra a fost construita de Francezii de la Salmson sau de... britanicii de la Salmson dar mi-e clar cine o facut Citroenul Erau vremuri cand Ford-ul chiar arata bine Dam si peste Aronde, despre care pot doar sa presupun ca a fost facuta de francezii de la Simca Aronde, neffind cunoscuta pentru mine pana la acest moment Mustang-ul Coupe, tinerel, doar din 1967, cu toti cei 200 de cai ai motorului V8-289ci si cu cutia sa automata ne trateaza nerespectuos, cu spatele, asa ca decidem sa ii intorarcem si noi spatele si sa ne continuam plimbarea. nu inainte de a mai arunca o ultima privire spre pod si spre barcuta cu paviion romanesc Din categoria nenumaratelor dovezi ca Franta nu isi uita eroii, locali sau din alte natii, mai dam peste un monument dedicat, de aceasta data, aviatorilor americani aflati la bordul bombardierului B-24 Liberator, poreclit "The Oklahoman". doborat la data de 5 Decembrie 1943 de catre flak-urile antiaeriene ale nemtilor. Tinta sa pentru acea zi era de fapt Cognac, Franta dar, din cauza condiitilor meteo foarte dificile a fost fortat sa bombardeze Saint-Nazaire. Din cei aflati la bord, doar pilotul de 23 de ani, Lt. Mason Harley, a supravietuit fiind luat prizioner de armata germana. Interesant legat de acest avion - la data de 1 August 1943, acesta a survolat orasul Ploiesti, la comanda fiind Thomas C. Conroy, fiind nevoit sa "fuga" si sa aterizeze in Malta, din cauza avariilor suferite si a combustibilului redus. Ne continuam plimbarea prin oras dam o raita si prin centru. Ceva muzica live, super aglomerat asa ca mergem la pas, pe langa bicicleta. Facem rost si de niste suveniruri si ne intoarcem spre camping. Gasesc un loc, in camping, unde pot sa spal bicicletele si nu stau prea mult pe ganduri. Bicicletele noastre, in special a mea, poarta inca semnele traversarii Passage du Gois de acu cateva zile before and after: Ce ziceti, e bine? Eu zic ca am facut treaba destul de buna. Terminam de curatat bicicletele si ne indreptam spre zona de statiune turistica din oras. Gasit un service de biciclete deschis duminica si mai bag ceva presiune in roata care a avut pana - cu pompa de mana nu am avut destula rabdare. Legam bicicletele langa plaja si o luam la pas prin nisip si apa oceanului. Desi nu e extraodinar de cald si sunt cam multi nori, nu pot rata prima mea baie in Oceanul Atlantic. Pe insula Noirmoutier nu am avut curajul, dar alta sansa nu mai exista prea curand. Scap rapid de haine si ma arunc in apa. E rece rau de tot, dar doar pana cand apuc sa intru cu totul in apa. Dupa aceea nu ma mai dau dus, nici macar cand Siri s-a plictisit privindu-ma. Lipsa de motivare sa parasesc apa oceanului se rezolva totusi destul de repede - aruncam ochii pe cer si vedem furtuna teribila ce pare sa nu ne ocoleasca. Ma schimb si apucam doar sa parcurgem cei 2-3km pana la camping, apoi de se dezlanutie iadul. O ploaie de vara teribila, torentiala, cu picaturi mari si dese. Ne ascundem in foisor si urmarim de acolo ce se petrece, impreuna cu vecinii de camping In slow motion Vecinii biciclisti alearga care mai de care sa protejeze corturile si acareturile. Unii dintre ei par sa aiba corturi destul de slabute, nu ii vad foarte bine la noapte De cortul nostru nu imi fac griji, a rezistat unei ploi urate si anul precedent - 48 de ore din care in vreo 30-35 a plouat continuu. E putin cam nasol insa cu "dealurile" unde sunt amplasate locurile de cort, camping - apa se aduna suvoaie si balteste exact pe locul de cort. Fac rapid, cu un bat, un fel de sant pe langa cort si totul e rezolvat. Ramane doar ca cascam gura cum cade apa. Ploaia tine cateva ore. La un moment dat mi-am facut curaj sa ma duc pana la toaleta - avem hainele de ploaie cu noi - prilej sa observ ca noi stam in lux fata de altii din camping. Sunt zone de rulote in camping care sunt situate mult mai jos decat noi si toata apa adunata din zonele de sus curge in suvoaie-rauri peste locurile lor, inundand totul. Pana la urma se domoleste furia cerurilor, reusim sa ne adunam cele trebuiincioase pregatirii cinei. Ceva paste stropite din plin cu niste vin bun. Maine pedalam din nou, asa ca avem nevoie si de ceva odihna. Noapte buna, copiiiiiii! ~va urma~
  4. EyesOnly

    Ziua 21 Beauvais - Sibiu Dupa amiaza precedenta am sunat la Decathlon Beauvais, sa intrebam de cutii. Ne spun sa trecem de dimineata, cand le vine camionul. Desi initial vorbisem cu cei de la hotel sa lasam bagajele peste zi la ei - avionul nostru e abia pe la ora 20 seara - hotaram de dimineata ca nu are sens sa ne complicam cu asta. Treziti de dimineata coboram la cafea si scoatem si bicicletele afara, sa nu incurcam lumea. Nu ne grabim dar nici nu lenevim prea mult Pornim spre Decathlon - avem vreo 4km pana acolo. Ajungem putin inainte de ora de deschidere. Povestim cu un angajat si ne spune ca vor primi camionul cu marfa abia pe la ora 15, urmand sa descarce si abia apoi pot sa vada ce cutii au sa ne dea. Nu imi place deloc ideea si calculez variante alternative. Mai pedalam inca vreo 2 km, pana la un magazin de bricolaj. Incerc sa gasesc cea mai buna metoda de a impacheta bicicletele, gandidu-ma si la ceva carton pus pe langa folia cu care aveam de gand sa le impachetam. Nu sunt foarte multumit de optiuni si, inainte de a cumpara ceva, o pun pe Siri sa sune la un magazin de biciclete din oras, la care le dadusem ceva mail inainte sa plecam, Mail la care nu primisem niciun raspuns. Au raspuns sec sa venim sa luam ce cutie vrem ca au de toate. Pffff, daca sunam de la hotel, nu mai bateam atata drum pana aci. Luam niste folie pentru impachetat sacii de rafie cu gentile si pornim spre magazinul de biciclete(vreo 7-8 km inapoi in oras) Ni se pun cutiile in brate si multumim frumos pentru ele. Sa vedem cum ajungem si la aeroport cu ele Cam asa au ajuns impachetate - cam agabaritic, dar trebuie tinut cont ca erau cutii fullsize - bicicletele intrau intregi in ele Fac o poza si la statuile din vitrina magazinului Dupa plecarea de la magazin, vazand drapelul de pe biciclete probabil, o doamna ne saluta si ne ureaza buna dimineata in romana. Pornim spre aeroport, aflat la vreo 7km distanta de magazin. In drum spre aeroport dam de un magazin NOZ(magazin de destocaj, prezent si in Romania acum sub numele de WOW), important pentru Siri deoarece a lucrat o perioada pentru francezii care detin conceptul, asa ca facem o pauza sa il vizitam. Cumparam cateva nimicuri ieftine, o cutie de inghetata si ceva ciocoloata. Cat timp am stat acolo, las bicicletele in parcarea din fata, fara a le asigura in niciun fel La urma urmei, cine naiba fura niste cutii de carton sau cine poate fugi cu toate bagajele alea :)))) Ajungem rapid in aeroport Avand toate bagajele dupa noi si cutiile de carton, am renuntat la ideea de a ne mai plimba prin oras. Astfel ca ajungem devreme la aeroport, pe la ora 12, si avem muuuulte ore de asteptat pana cand vom zbura spre Sibiu. Pierdem vremea pe langa biciclete, stam cu ochii pe trupele de soldati care patruleaza prin aeroport inarmati pana in dinti. Initial se uita putin lung la noi si bagajele noastre, dar ne obisnuim rapid unii cu altii. E destul de cald asa ca inghetata de la NOZ merge perfect Asteptarea e cam plictisitoare si enervanta dar nu avem de ales. Intram in vorba cu un roman, basarabean de peste Prut, povestim de unde venim si ce am facut. Ii scapa si o intrebare care ne pune serios pe rasete si zambete - e foarte curios cum caram de la o destinatie la alta, in fiecare zi, cutiile si cum dormim in ele. :))))) Il lamurim rapid care e scopul lor si de faptul ca avem cort in care dormim. Ceva mai tarziu, din cauza plictiselii, ne apucam de impachetat bicicletele. Din cauza ca nu avem la dispozitie un carucior pentru bagaje in acest aerport, desfasuram operatiunea de impachetare foarte aproape de usa de intrare in zona de check-in Curiosii, soldatii in patrula si oamenii de securitate de la aeroport se uita cu priviri lungi la ciudatii aia doi si cutiile lor. Nu par sa inteleaga prea usor ce avem de gand. Sunt multe zboruri spre Romania din acest terminal, asa ca auzim multa vorba romaneasca. Unii intra in vorba si ne spun ca suntem nebuni, altii ne felicita, altii sunt doar curiosi ce am invartit prin Franta si cum naiba caram cutiile alea pe avion. Cutiile sunt foarte mari si permit sa introducem bicicletele intregi, fara a scoate nici macar o roata. astfel ca operatiunea de imapachetare dureaza relativ putin(nu ca nu am fi avut o gramada de timp la dispozitie) Mai avem o butelie de gaz, pe jumatate plina(cea nefolosita am lasat-o la camping-ul din Nantes) si nu prea stiu ce sa fac cu ea. Nu am voie cu ea in bagaje dar nici nu as arunca-o intr-un cos de gunoi. Intru in vorba cu soldatii si le captez rapid atentia cand le zic de o butelie de gaz sub presiune. Nu au in shchimb nicio idee despre cum as putea scapa de ea. Trei oameni de la controlul de securitate isi beau cafeaua pe langa noi si ii intreb pe ei - imi zic sa le dau lor ce am de aruncat si se rezolva. Predau butelia inceputa si un WD40 pe care il cumparasem din Franta. Odata rezolvata problema recipientelor periculoase, rezolvam destul de repede si impachetarea gentilor Observasem ca soldatii se activeaza imediat cand dau de un bagaj nesupravegheat, chiar daca e al tau si te afli la doar 2 metri de el. Nu stim cum sa procedam cu cutiile - unul din baietii de la securitate ne ajuta bucuros, stand de sase langa bagajele de afara. Eu le car si o las pe Siri langa cele pe care le-am cartat deja in terminal. Urmeaza alta asteptare lunga. Romanca care supervizeaza zona de check-in imi recomandase sa nu inchid cutiile pana nu le verifica cineva de la WizzAir. Zis si facut. Cand ne vine vremea de check-in, le car cumva printre zecile de oameni pana la ghiseu. Tipa de acolo isi pune mainile in cap si se pierde - habar nu are ce trebuie sa faca cu astfel de bagaje cu echipament sportiv. Se dumireste rapid, face un proces verbal de predare-primire, verifica cutiile si cum au fost ambalate bicicletele si ne DA OK-ul SA INCHIDEM CUTIILE. O intreb de doua ori daca chiar pot sa le inchid si apoi sigilez cutiile cu scotch si niste ata ceva mai groasa. Arunc cutter-ul prin gaurile de transport, intr-una din cutii. De la ghiseu ne zice ca mergem la bagaje agabaritice. Aici, in loc sa le puna pe banda de scanare, apar 2 tipi de la securitate(unul din ei a fost tot timpul langa noi cand impachetam, savurand cafeaua si tigarile). Imi fac semn sa bag cutiile intr-o camera mica, prin usa careia tocmai iesise. Fac asta si dau sa plec si imi zice, in franceza, ca nu am voie sa plec. Trebuie SA LE DESFAC, sa vada ce am la inerior. In plus, nu am voie decat eu sa intru - o singura persoana. Poftim nebunie! Taie funia si scotch-ul mult cu care am inchis cutiile cand nu ai niciun cutit la indemana. Le cer lor, nici vorba de asa ceva. Iau cheile de la casa si tai cu una dintre ele - nu foarte usor dar nici prea greu. Scaneaza cadrul primei biciclete si pune "cartonul" ala intr-o punga. Dau sa desfac a doua cutie si tipul de la securitate, care a cascat ochii cat m-am chinuit cu prima cutie, ma opreste. Se intinde spre fundul primei cutii si imi scoate cutter-ul de acolo. Pana la urma a scanat si cadrul la a doua bicicleta. unul din cei doi pleaca cu pungile cu "probe" si suna dupa vreo 10 minute ca totul e in regula. Tipul cu cutter-ul ma ajuta sa sigilez la loc cutiile. Nu mai e rost sa pun si funia prea bine, asa ca ma folosesc doar de scotch. In tot timpul cat am desfacut si resigilat cutiile am avut numai vorbe de duh la gura, in romana, si cu voce tare. Nu stiu ce au inteles cei doi dar se vedea pe fata lor ca inteleg ca ii injur de mama focului. In fine, totul bine pana la urma, am scapat de bagajele mari. Vine vremea sa ne urcam in avion si suntem dusi in sala de imbarcare. Aici, surpriza, cel putin o ora de intarziere, fara ca cineva sa ne spuna ceva despre asta. E putin frustrant(ziua toata petrecuta fara un scop anume si invartindu-ne pe langa bagaje ne-a obosit mai mult decat 150km de pedalat) dar nu prea ai ce face. Ajungem cu bine la Sibiu. Scoatem bagajele pe carucioare pana in parcarea aeroportului unde ne astepa tipul care ne transportase cu masina si la plecare. Ne cerem scuze ca am intarziat si l-am facut sa astepte(in loc de ora 12-01 am ajuns pe la 2 noaptea). Ajungem si acasa, tipul ma ajuta sa bag bag bagajele in pivnita. P>S> Dupa ce mi-am batut capul sa las la camping o butelie de gaz noua si am atras atentia soldatilor din aeroport asupra noastra(posibili teroristi :))) ) - ceva zile mai tarziu, cand am scos totul din gentile de portbagaj aveam sa gasesc, la fundul uneia dintre ele, o butelie de gaz nou nouta, nefolosita. Ce bine ca ne-am agitat atat de mult. Cu bune cu rele cam asta a fost tura noastra prin Franta, pe valea Loarei. O tura reusita, din punctul nostru de vedere, in care am vazut foarte multe locuri, am vizitat nenumarate castele, am mai invatat ceva istorie, am aflat cum se produce sarea de mare si am pedalat pe Passage du Gois. Am intalnit, de asemenea, oameni buni, romani, francezi, olandezi, deopotriva care ne-au ajutat atunci cand am avut nevoie. Evident, ca de obicei, putea fi mult mai bine dar daca totul iese perfect atunci nu prea are farmec. Daca aveti ceva intrebari, o sa incerc sa va raspund cat si cum se poate. Piesa-i gata, trag oblonul, hei, ce ploaie e afara, Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si-n alta seara!
  5. majikstone

    La apus in Măcicașu, jud. Cluj. Nu a fost chiar tura de sosea, ci mai degraba de gravel, dar macar poza asta e pe sosea multumiri lui @tsisak pentru poza si tura.
  6. EyesOnly

    Ziua 18, Nantes Ma trezesc cu oarece amaraciune in suflet, ieri a fost ultima zi de pedalare adevarata din aceasta tura. Dar e prilej si de bucurie - am reusit sa ajunem pana aici fara prea mari probleme si am cam atins toate obiectivele. Rezolvam cafeaua de dimineata si pornim la drum. Avand in vedere ca se apropie zborul spre casa, avem deja in gand modul de impachetare al bicicletelor. Decidem sa tragem intai o fuga la Decathlon, la vreo 7km distanta de camping. Mi-a placut parcarea de biciclete si sistemul de legat bicicleta Fiind dimineata devreme(atunci ni s-a spus ca se descarca camioanele si e cel mai usor sa gasesti cutie) ii gasim pe baietii de la Decathlon la descarcare. Povestim cu ei si ne dau doua cutii. Sunt destul de mari, calculam destul de mult si decidem, prea repede, ca nu avem cum sa caram dupa noi cutiile alea. Mai ales ca mai avem de schimbat si ceva trenuri. (peste cateva zile vom afla ca posibil nu era dar fezabil sigur nu era) Renuntam la ideea de cutie de carton si imi trece prin cap ca putem merge pe varianta de imachetare in folie. Astfel ca dam o raita la ceva magazine de bricolaj. Stabilim pana la urma ca o sa vedem in Beauvais cum facem. Ne-am plimbat putin aiurea dar am reusit sa luam micul dejun cu ocazia asta. In plus reusesc performanta sa probez niste casti audio pe care le urmaresc de ceva vreme(in Romania nu le poti testa- sunt sigilate in cutie si legate cu 7 lanturi in orice magazin de electrocasnice). Astfel ca "rezolv' problema viitoarei achizitii ceva mai piperate in viitorul apropiat. Pornim spre centrul orasului si dam o raita prin Biserica Saint Clément Din nou scultpturile in lemn cu detalii extraordinare Povesteam ceva mai devreme ca am uitat sa ii dam magnetul si tricolorul D-lui Daniel, soferul de autocar, domn care a fost atat de bun cu noi, Realizez ca putem rezolva aceasta problema - mergem spre gara si cautam autocarul de pe linia 13 Vorbim cu soferul, ne confirma ca il cunoaste pe Daniel si e dispus sa ii dea cadoul de la noi. A fost un moment de fericire pentru noi - pana la urma am reusit sa facem lucrul bun. Urmeaza vizita la Castelul ducilor de Bretania - castel si muzeul de istorie al Nantes-ului. In lateralul castelului exista un tobogan pe care kinderii se dau cu foarte mare galagie Ni se aduce aminte ca aici s-a nascut Ana, ducesa de Bretania si regina consoarta(de 2 ori) a Frantei La interior, muzeul istoriei Nantes. Harta cetatii Nantes, cu tot cu castelul in care ne aflam (stanga jos) Placa de la pupa vasului nantez Tertre Macheta velierului L'Atlantique - velier caracteristic epocii(a fost construit intre 1893 si 1897), masura 92 de metri, a avut 4306 metri patrati de vele, Dupa o lunga si fructuoasa cariera, a fost vandut in anul 1926 pentru a fi dezmembrat. Facem trecerea spre zona dedicate perioadei negre a comertului cu sclavi si vedem macheta unui vas folosit la transportul sclavilor - vasul Marie Seraphique Putea transporta intre 300 si 350 de sclavi si, conform documentelor gasite, ar fi avut parte de 4 runde de transport intre anii 1769 si 1773 , fapt ce denota o activitate importanta a acestui vas Catuse folosite pentru sclavi Macheta unei plantatii de de zahar Un orologiu care mi-a atrans atentia prin detaliile sale si o vedere de sus inspre curtea inerioara Vas folosit pentru dragare canalelor raului Ce a mai ramas dintr-un velier construit la Nantes - Saint-Luis un vas de razboi Evident, dam si peste o bicicleta si ne potolim foamea cu niscaiva biscuiti Mesajul de mai jos o fi fost valabil in zilele lui, dar e 100% valabil si in zilele noastre Ajungem si in zona dedicata celor doua razboaie mondiale. In primul rand chemarea la arme a primarului din Nantes, in anul 1914 Uniforma si valiza cu efecte Un fel de tricicleta actionata cu mana O alta uniforma si apoi ajungem la zona WW2 la inceput de razboi, mandrii de victorie in orice limba Si placutele in limba germana folosite dupa ocuparea Frantei Si ceva efecte apartinand germanilor care stationau in Nantes Tinute si efecte ce au apratinut unor prizonieri francezi Arme folosite de cei ce faceau parte din rezistenta franceza Maresalul a zis! Maresalul a facut! Ceva mai tarziu parasim interiorul castelului si ne urcam pe metereze Intr-una din cladirile castelului era si o expozitie denumita Vikings, care parea foarte interesanta. Intrarea la aceasta expozitie era acoperita de biletul nostru. Am avut o tentativa scurta de a o vizita - era o coada imensa, intrau doar cate 10 persoane la o tura si, cel mai nasol, grupurile organizate sareau peste linie. Asa ca sarim si noi, din pacate, peste vizita. Dupa ceva pauza langa biciclete, vreme in care ne dam seama ca unul din oamenii de securitate de la castel era roman, ne continuam vizita prin oras Pozele de la castel le gasiti si aici ~va urma~
  7. DAMIAN

    Exact acum un an o scoteam foarte grijuliu la prima ei tura. Pana astazi am strans impreuna peste 17 000 km pe drumurile tarii. Si sper eu la mai multi
  8. EyesOnly

    Ziua 17: Saint-Brevin-les-Pins Nantes, distanta 67km Ne trezim de dimineata si la ora 8 suntem gata sa parasim camping-ul. Pedalam pe o vreme destul de mohorata, ne asteptam sa ne "calce" ploaia din clipa in clipa, Pedalam prin lunca Loairei si nu vedem raul decat dupa 12 km, in Paimboeuf, unde facem o scurta oprire de mic dejun - niscaiva croissante si o gura de cafea - chiar langa un monument dedicat marinarilor Marinarilor nostri, victime ale slujbei lor - "A nos marins, victimes de leur devoir" Cad ceva picaturi de ploaie peste croissantele noastre si cerul ne arata ca mai avem sanse de ploaie Pedalam in continuare prin lunca pana dam de inceputul unui canal lateral al Loirei - Canal de la Martiniere. Vom continua pe malul canalului vreo 15km pana la punctul sau de plecare din Loara. E o liniste de nedescris si doar pasarelele ascunse prin copacii de pe marginea canalului mai "deranjeaza" aceasta liniste. Traveram un pod peste canal, in locul in care alte mici canale se bifurca din el. ceva mai incolo ne intersectam cu un canal ceva mai mare decat precedentele- Canal de Buzay Canalul principal Vedem tot felul de ecluze si sisteme de control al apei din canale. Chiar gasim si o harta cu sistemele hidraulice de reglare a apei din regiune Pedalam in continuare de-a lungul aceluiasi Canal de la Martiniere. O banca asezata sub un copac mare ne face semn de pauza Cum nu mai suferim de caldura si nici nu am pedalat prea mult, refuzam politicos oferta si alegem sa facem pauza ceva mai incolo, la punctul de pornire din Loara al canalului Aceleasi sisteme de ecluze, ceva mai mari de data aceasta Sincer, la cum arata mi se pare ca nu mai fost deschise de o viata, nu cred ca mai sunt prea functionale. Apa canalului in amonte de poarta principala Poarta de sub podul pe care ne aflam e larg deschis si ruginita rau de tot Din nou ceva informatii detaliate, cu astea nu prea mi-am mai batut capul in afara de poza In schimb imi atrag atentia panourile informative distruse de intemperii, dar asezate in forma panzelor unui vas cu vele Mai aruncam o privire la barja ruginita dintre portile canalului si ne continuam plimbarea spre Nantes. E abia August, dar e bine sa te gandesti din timp la ce vrei sa-ti aduca mosul (apropos, Siri, ce vrei cado de Craciun? :D) Cum bicicletele noastre nu stiu sa innoate, hotaram sa folosim alt mijloc de transport Astfel traversam Loara, intre localitatile Le Pellerin si Couëron. Buna si metoda asta Siri, asa-i? Mai ales ca trecerea e gratuita. Spre deosebire de tura de pe Dunare, din 2015, cand am folosit multe bac-uri de toate dimensiunile, pe Loara aceasta a fost singura traversare In Coueron facem si o scurta pauza de realimentare si cascam gura la biserica din localitate De aici, mergem chiar pe mal(malul drept in directia de curgere) al raului. Si ajungem rapid si in zona metropolitana Nantes, pe o pista de nota 11. Cascam putin gura la macaralele imense, aflate chiar in proximitatea autostrazii care traverseaza raul 4km mai departe si suntem aproape de centrul orasului si popsim putin langa nava de escorta Le Maillé-Brézé Continuam pe malul raului si, trecand de zona garii, dam curand de traseul pe care l-am parcurs deja cand am plecat spre Noirmoutier De aici continuam mai departe spre acelasi Camping Belle Rivière pe care l-am folosit si la prima noastra trecere prin Nantes, acu cateva zile. De data aceasta avem un alt loc Daca ma intrebati pe mine, tot locul asta e pentru 3 corturi nu pentru unul, asa cum ne-a fost dat noua. Si nu, nu e loc de rulota ci e loc dedicat pentru biciclete/turisti cu caiace/turisti per-pedes sau chiar cei pe skateboard - pentru ca am intalnit si asa ceva. Prizele sunt normale, nu necesita adaptor de rulota. Camping-ul e foarte plin, chiar daca e luni. Noi vorbisem de la prima vizita ca o sa avem nevoie din nou de cazare si ne-au rezervat loc. Am avut grija sa specificam la receptie - in caz ca se umple camping-ul si mai vin biciclisti, sa nu ii refuze. Sa ii trimita la locul nostru, ca ii primim cu bratele deschise. O las pe Siri cu bagajele si cu cortul si trag o fuga(6km dus intors) la cumparaturi la Carrefour Express in Thouaré-sur-Loire(aflasem la vizita precedenta ca e cea mai apropiata optiune pentru cumparaturi) E nevoie musai de ceva rece si lichid (video e doar ca sa ii motivam pe prietenii de acasa, aflati inca la birou :-D, Stiu, am fost rai ) Cina pe seara asta - salata "orientata" si niscaiva carnati(de dorul wurstilor austrieci din anul precedent) Sper sa va pice bine, noua ne-au picat excelent, mai ales unsi cu berea rece de la Carrefour. ~va urma~
  9. EyesOnly

    Ziua 15: Saint-Nazaire, partea !! Ne continuam plimbarea pe faleza Loairei. Dam peste placa comemorativa, dedicata celor 4000 de oameni morti in timpul evacuarii din Franta a trupelor si cetatenilor britanici si vasului H.M.S Lancastria, a carei epave se afla in proximitate. De asemenea placa aduce aminte de devotamentul si ajutorul oferit, prin salvarea, ingrijirea ranitilor si innmormantarea crestineasca a celor decedati, de catre locuitorii din Saint-Nazaire si zonele vecine. De aici ne deplasam spre Escal' Atlantic - muzeul "vapor" dedicat vapoarelor trans-atlantice. Suntem intampinati de la intrare de un majordom in haine de epoca si ne simtim de parca am fi urcat pe un vapor adevarat. Prin reconstituirea interioarelor, prin poze si video-uri bine facute, muzeul reuseste sa te transpuna cu adevarat in acea perioada. Ne vine foarte usor sa ne imaginam la bordul acelor vapoare si ne intrebam cum ar fi fost daca..... Nu stiu ce reprezinta, dar mi-au placut culorile. E asezat in parcul din fata fostei baze a submarinelor. Parasim Saint-Nazaire, cu gandul la esecul meu de a planifica vizita pe santierele navale, tot cu autobuzul. Intorsi in camping, admiram bicicletele - niste tandemuri pliabile - vecinilor care au aparut intre timp Avem marea surpriza sa ne re-intalnim cu barbatul si nepotii lui din Ziua 5. Impartasim fiecare modul cum au decurs excursiile noastre de cand ne-am vazut prima oara. Seara o petrecem prin foisor, langa o sticla de vin de la receptia camping-ului si ceva de-ale gurii. ~va urma~
  10. EyesOnly

    Ziua 15: Saint-Nazaire Zi de pauza in Saint-Brevin-les-Pins si, mai exact, zi de vizitat Saint-Nazaire. Dupa cafeaua de dimineata, pornim pe jos pana la statia din care pleaca autobuzule spre Saint-Nazaire. Ar fi fost interesant sa traversam si maretul pod pe biciclete dar am citit ca nu ai avea voie pe el. Plus ca e foarte inalt si "scuturat" de vanturi puternice, astfel ca nu ne asumam riscul. Asteptam destul de mult pana vine un microbuz. Realizam ca am avut noroc ca nu am prins cazare la Camping Mindin - era planficat sa stam acolo pentru ca are statie foarte aproape. Dar, pentru ca s-a umplut din statia de plecare, autobuzul nici nu mai trece pe langa Camping Mindin. Deci am fi asteptat mult si bine. In Saint-Nazaire coboram la gara si o luam la picior prin oras. Ne indreptam agale spre santierele navale. E abia ora 11 dar caldura este deja insuportabila. Aruncam o privire spre o "barcuta" parcata intr-unul dintre docuri Ajungem rapid si la baza submarinelor, devenita casa ca catorva atractii turistice Mergem spre receptie si ghiseul de informatii turistice. Am parte de o revelatie foarte neplacuta - inainte de plecarea in tura am pus-o pe Siri sa isi faca pasaport, deoarece in regulamentul pentru vizitarea santierelor navale scrie ca e nevoie de asa ceva. In zilele dinainte tot aveam sentimentul ca trebuia sa fac ceva - ar fi trebuit sa fac rezervari pentru vizita in santier. Am uitat complet si acum e deja prea tarziu - nu avem nicio sansa sa gasim un loc liber. Calculam tot felul de variante si ce am putea sa vedem, in lipsa rezervarilor - submarinul, muzeul vapoarelor transatlantice, muzeul orasului. Macar ne-am ales cu un pasaport :)))) de care nu aveam neaparata nevoie. Incercam tot felul de variante cu doamna de la ghiseu. Chiar luam in calcul sa ne intoarcem din Nantes, cu trenul, pentru a putea vizita santierul. Din pacate nici asta nu e o varianta - am gasi loc liber tocmai in ziua cand trebuie sa parasim Nantes-ul. Decidem ca e bila neagra(mare) pentru mine, la partea de organizare si hotaram sa ne bucuram de ceea ce avem la dispozitie. Cautam submarinele naziste dar nu dam decat de un mic submersibil mai aruncam o ocheada la barcuta de mai devreme Avem noroc ca podul peste ecluza este deschis Altfel, cred ca trebuia sa traversam cu asta Mai arunc o privire spre baza pe care am lasat-o putin in urma Trecem pe langa un doc aflat in reparatii Langa portile docului exista o pompa care scoate apa, relativ putina, care se infiltreaza prin ele. Nicio urma de submarine Ajungem rapid si la primul obiectiv(din cele realizabile) pe ziua de astazi - Submarinul Espadon Submarinul are o lungime de 78m. A fost construit in Le Havre si lansat la apa in 1958. Din 1960 acesta a intrat in serviciul marinei franceze. Putea sta sub apa vreme de 5-6 zile consecutive. Fiind un submarin cu motoare electrice, construit mult inaintea aparitiei celor nucleare, atingea o viteza de 16 noduri la suprafata si 18 noduri sub apa. Submarinul a fost in serviciul marinei timp de 25 de ani, timp in care a petrecut 2561 de zile in larg si aproape 34000 de ore in submersie. A parcurs o distanta egala cu de 17 ori circumferinta pamantului. Desi activ in timpul razboiului rece nu a avut parte, din fericire zic eu, de actiune de razboi reala. Coboram in submarin si il parcurgem de la un capat la altul, cascam gura la camerele mici, miile de butoane si sutele de ventile si tevi. Incercam sa aflam ceva stiri de acasa Mai mai sa desfacem si sampania Si facem o oprire si prin sala torpilelor Spatiul restrans, evident si, cum nu ma pricep foarte bine la poze cu telefonul la interior .... gasiti aici mai mult poze puse gramada Aruncam o privire spre modul de structurare a fiecarui centimetru de la interior Si iesim printr-o alta trapa decat cea de intrare Parasim baza submarinului si ne imaginam cum ar fi sa calatorim cu asa ceva La cat e de mare sigur ai loc sa te dai pe punte cu bicicleta, deci am impusca doi iepuri dintr-o lovitura. Podul Saint-Nazaire domina si el peisajul Urcam pe cladirea in care este "cazat" submarinul, urmarim imbarcarea turistilor pe un vaporas ce te plimba prin zona Si mai aruncam o privire spre baza de vis-a-vis De aici ne indreaptam spre Ecomusée- muzeul orasului. E o adevarata placere sa stai la interior, ferit de caldura extrema de afara. Muzeul contine fiecare etapa din viata oraslui, de la intiintare si pana in ziua de astazi. M-au fascinat destul de mult machetele trans-atlanticelor, remorcherelor, vaselor cu panze Trusa ingrijire personala a soldatilor si niscaiva efecte personale Si cateva cuvinte despre Airbus si fabrica din apropiere Parasim muzeul, mai aruncam o privire spre pod Gasim apoi monumentul dedicat abolirii sclaviei Dedicat abolirii comertului sclavilor africani cu tarile din America Centrala. Pana la inceputul secolului 19, Nantes a fost unul din cele mai importante porturi franceze in comertul cu sclavi. Vapoarele pentru sclavi din Nantes au transportat 450.000 de africani, de pe coasta de vest a continetului African catre America Centrala. Sclavii erau dati la schimb pentru bunuri produse in colonii, lucru ce a dus la cresterea masiva a economiei zonei Nantes. Revoluitia franceza din 1789, urmata de A doua Republica Franceza, din 1848, au condus in final la abolirea comertului cu sclavi. Sculptura, creata in 1989, contine un sclav in lanturi, unul luptand pentru libertate si un fost-sclav, eliberat, contempland la viitor. Nu departe de aceast momument gasim si Monumentul Comandoului, unul din monumentele dedicate comemorarii Operatiunii Chariot. Si o banca, dedicata comemorarii barbatilor si femeilor franceze care si-au riscat viata si libertatea ajutand comandourile britanice, pe 28 Martie 1942. ~va urma~
  11. purix

    - Salut vecine! N-am mai vazut-o de mult pe soția ta. V-ați despărțit? - Nu. Parchează... Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  12. @dan tm Prizonierii de pe fronutul de vest au fost deportati in Baragan iar prizonierii romani au fost deportati in Alsacia [pe atunci posesiune germana] unde n-au avut delor o soarta prea buna. Azi exista in Alsacia cateva cimitire ale prizonierilor romani morti de foame, epuizare sau diverse boli. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata, 06.04.2019 - Partea a III-a Gara Ciulnita - Slobozia 29 km Urmeaza Muzeul National al Agriculturii, obiectivul principal al zilei respective. Biletul de intrare costa 5 Lei iar taxa foto este 20 Lei. Pe timpul vizitei am fost instotit de doamna de la casa de bilete, care era si custodele muzeului. Prezenta ei a fost foarte discreta, insa a stiut sa raspunda la tot ce am intrebat. Incepe vizitarea. Masina de splat, calitate germana. Despre marea proprietate care ''se tinea in pas cu stiinta''. Porumb adus in Statele Unite cu cufarul. Damigeana plata n-am mai vazut pana acum. Pompa pentru tras vinul. Nici sifon dublu-corp n-am mai vazut. Tambal intr-o stare nu prea buna.
  13. majikstone

    Dupa o indelunga pauza, revin si cu ultimul film cu care ramasesem dator. Ziua 1: Lacets de Montvernier
  14. Am prezentat deja clasicele Populare de 50, 100 și 150 km pe teren plat sau valonat. Sezonul lor tocmai s-a terminat. Există însă și o variantă de 150 km cu 2500 metri ascensiune, care se numește Super Grandonnee și care poate fi parcursă independent, începînd chiar cu sîmbăta ce tocmai a trecut: https://www.facebook.com/events/2034942086626059/ https://randonneurs.ro/prezentare-super-grandonnee/ Chestia asta mi-a aprins imaginația. Adicătelea, de ce nu mi-aș desena o tură asemănătoare, pe care să încerc s-o parcurg într-o zi-lumină, de capul meu? Dar când ai prieteni, nu mai ești chiar de capul tău. Astfel că, de la o tură ”între trenuri”, planul s-a schimbat. Decis să sprijine această dileală a mea, @BodoC s-a prezentat la 6 fără un sfert să mă preia. Și dacă nu-l supăram, urma să mă și aducă înapoi. În mașină am dat nas în nas cu surpriza, adică @MaC®. Treziți toți la 4.44, eram gata de plecare în aventura cu final imprevizibil. În scripte, tura asta trebuie parcursă în 20 de ore, dar eu voiam în 14, de la 7 la 21. La 7.10 dădeam prima pedală, din fața gării Ploiești Sud. Prima oprire, la trecerea la nivel cu CF Buda - Plopeni - Slănic. Bicicleta fusese încălțată cu niște anvelope de asfalt Vittoria Journalier 622x37. Vremea era urâcioasă - 4 grade și un pui de vânt, cu un strat consistent de nori deasupra capului. O altă pauză de gustare, după ieșirea din Vîlcănești. Caprele împreună, la odihnă. Prima cățărare începea la km 36, după porțiunea de dale de beton erodat din Poiana Trestiei. Cu doar 160 km pedalați și încă vreo 50 alergați în 2019, nu eram chiar pregătit, dar eram intrat în horă și voiam să joc. Sus, la foișorul dinspre Buștenari, la ora 10 era la fel de frig și vânt. Aici era primul punct de control. Pe coborîre spre Buștenari mi-au înghețat degetele de la mâini și picioare. Noroc că mai erau bucăți de urcare, numai bune să mă încâlzească la loc. Un mare plus, având în vedere temperaturile fluctuante de-a lungul zile, a fost bluza de corp din merino. Bonus, foaia de ceapă B-twin a lui MaC, care și-a făcut treaba pînă la barajul Paltinu. Coborât în Câmpina, am mai făcut o mică pauză lângă podul peste Doftana, după care m-am îndreptat spre Șotrile, pe șoseaua Voila. Tipa care îmi spunea indicațiile de navigație ale RwGPS (AKA ”Tăntica”) a numit-o ”Voala street”. În pădurea Voila era aceeași liniște întreruptă de ciripitul de păsări, așa cum țineam minte de la ultima tură pe aici, demult. Odată cu ieșirea din pădure și intrarea în Șotrile, a apărut și soarele dintre nori, și nici că a mai dispărut pînă la final. Au apărut și omniprezentele indicatoare de 10%, și peisajele tipice. în intersecția nesemnalizată spre Valea Fiarelor se lucra de zor, fusese rașchetat asfaltul pe vreo 500 de metri imediat cum faci la dreapta ca să te pregătești de coborâre. Ne-am reîntâlnit jos, la baza barajului Paltinu, unde am mîncat porția de paste pe care o luasem în rucsac, pentru prânz. Pe lângă asta, de-a lungul turei am mai mâncat 3 batoane proteice Nutramino și 3 batoane cu magneziu de la oshee, iar de băut 3 sticle de izotonic tot de la oshee. De dimineață mîncasem 2 iaurturi cu gem și cereale. Urcarea la baraj am făcut-o pe soare și chiar începuse să se încălzească. Spre podul pe sub care intră Doftana în lac am tras un pic pe iarbă, ca să mă pregătesc pentru Secăria. Începeam să mă resimt, mai ales mușchii umerilor și bicepșii femurali dădeau semne de oboseală. Tura nu avea urcările repartizate uniform, erau 1700 hm concentrați între km 36-86, de aici și dificultatea, mai ales dacă nu ești antrenat. În fine, am căzut la pace cu mine și am început să rîșnesc în sus spre Secăria. Măcar vremea era în totalitate de partea mea. Bogdan, privind înapoi spre Valea Doftanei: Și eu, privind spre Secăria, imediat de sub punctul ”La Antene”, unde am ajuns la orele 16: Jos în Secăria am poftit la o jumătate de Coca Cola și am reumplut bidonul cu apă. Urcarea de după a decurs neașteptat de ușor, integral în șa. În apex, la troiță: Coborîrea spre Comarnic s-a făcut în condiții grele. Frînele erau vizibil afectate, iar drumul e plin de șanțuri asfaltate inegal. Colac peste pupăză, pe serpentinele din Comarnic am auzit cum a plesnit ceva la roata față. Discul spate arăta așa: Cu o roată față evident descentrată. tura pe bicicletă s-a încheiat aici. Traseul complet ar fi arătat așa: https://ridewithgps.com/routes/29404897 Ceea ce am executat a însemnat o tură de 91 km cu 2200 hm, adică așa: https://ridewithgps.com/trips/33213872 Am pus bicicleta pe mașină și ne-am dus să bem un Radler la punctul de belvedere de la Adunați, la apus de soare: 3 prieteni: 1 nebun și 2 care merită multe mulțumiri pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. Apoi am și luat o cină la Taverna Poseidon din Câmpina, ca să fie treaba treabă! Odată și odată o să revin să închei socotelile cu întreaga buclă!
  15. gibonu

    Sambata, 30.03.2019 - Partea a II-a Ploiesti - Strejnicu - Tinosu - Sirna - Habud - Bujoreanca - Cojasca - Ologeni - Scrovistea 72 km Imediat dupa intrare in Strejnic se afla Aerodromul George Valentin Bibescu si Aeroclubul Gheorghe Banciulescu. George Valentin Bibescu a fost unul dintre promotorii aviatiei din Romania iar Gheorghe Banciulescu a fost primul pilot din lume care a zburat cu proteze la ambele picioare [amputate datorita unui accident aviatic]. Mai multe detalii despre cei doi: https://ro.wikipedia.org/wiki/George-Valentin_Bibescu https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Bănciulescu Tractor produs in comun de Audi si Renault. DJ 140, intre Strejnic si Negoiesti. Statie de autobuz dotata cu aer conditionat si usa automata [am verificat, era functionala]. Brazi. Sala polivalenta si scoala gimnaziala. Spre Sirna pe DJ 101G. Conacul Nicolau vazut de la distanta. In curte nu se poate intra iar santierul care se vede in poza nu stiu la ce foloseste. Sala polivalenta vazuta de la distanta. Recunosc cinstit, de Antonie Voda din Popesti n-am auzit, noroc ca bustul lui se afla in curtea primariei din Brazi. Munca [mecanizata] a campului.
  16. purix

    -Bunicule, de ce pe mami o cheamă Victoria? -Pentru că atunci când s-a născut lumea striga în stradă victorie, victorie. -Mulţumesc, bunicule! -Să crești mare, Muiepesede! Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  17. La Bistrița au înflorit lalelele pestrițe!!!
  18. EyesOnly

    Ziua 20, Nantes - Beauvais Ne trezim de dimineata, ca de obicei, dar nu e nicio graba in miscarile noastre. Uscam cortul sub soarele care incalzeste campingul, in timp ce savuram cafeaua si micul dejun, Dupa ce in primele zile ale excursiei am suferit din cauza lipsei buteliior de gaz pentru arzator, acum avem ceva in plus, nefolosite. Duc o butelie la receptie cu scopul de a fi donata unor alti viitori biciclisti vizitatori care ar duce lipsa de asa ceva. Doamna de la receptie imi multumeste frumos in numele lor. Pe la 11.30 toata trupa e gata de plecare spre Nantes Avem ceva timp la dispozitie si mai dam o raita pe stradutele orasului. O statuie interesanta - Eloge Du Pas de Cote - care e dedicata, daca am inteles eu bine, administratiei locale datorita implicarii si interesului pe care il manifesta legat de cultura Terminam plimbarea prin Nantes la gara Incercam sa aflam niscaiva informatii despre locul de plecare al trenului - avem bilete cumparate cu ceva vreme inainte de a pleca din Sibiu pentru TGV, inclusiv locurile pentru bicicleta. Nu reusesc sa gasesc informatii despre peronul de plecare - probabil iar aflam cu 10-15 minute inainte si o sa avem de alergat serios. Stam pe bancile din fata garii. Cu vreo jumatate de ora inainte de ora de plecare, observ pe panou un TGV care pare sa vina spre Nantes si sa fie trenul cu care o sa plecam noi. Notez peronul in minute si ne deplasam spre acea zona. Avem ceva de parcurs, dar avem noroc de rampe de acces pentru biciclete. Trecem de niste turnicheti pe care ii deschidem scanand codul de bare de pe biletul electronic, ne este verificat biletul si suntem indrumati spre primul vagon al trenului ce se afla deja pe peron. Mai avem 5 minute pana la plecare Urcam bicicletele, dam jos bagajele si la punem la locul lor Sunt 4 locuri pe scaune care sunt folosibile doar cand nu sunt biciclete la bord. Ne aflam in primul vagon, intr-o portiune cu vreo 16 locuri. E racoare si bine Dupa ce plecam ma uit cam lung la un fel de centura de langa usa. Incerc sa ma prind la ce foloseste si pana la urma imi pica fisa Trenul ia rapid viteza, e prima oara cand calatoresc cu TGV-ul si incep sa ma joc cu aplicatia de GPS/Speed de pe telefon Viteza maxima atinsa a fost 300km/h. Si, in medie, aflat in plin fuleu a variat undeva intre 285-295 Dupa ce imi revin din frenezia vitezei dau si peste panoul informativ, foarte bine documentat, care explica cum se asigura bicicletele la locul lor. Inclusiv centura care imi daduse mie ceva batai de cap Ajungem la Paris - gara Montparnasse - conform programului, pedalam pana la Gara de Nord(vreo 7 km). Din nou o placere sa pedalezi pe bulevardele mari, folosind mai tot timpul banda speciala de autobuze. In Gara de Nord, verific aplicatia pe telefon si cumpar rapid bilete pentru trenul ce va pleca peste 10 minute spre Beauvais In tren, nu ne mai deranjam sa dam jos bagajele si nimeni nu se simte deranjat de asta. Nici macar controlorul nu s-a deranjat sa vina sa ne verifice biletele. In gara din Beauvais Gazda de pe WarmShowers nu ne putea ajuta cu cazare la intoarcere asa ca avem rezervata cazare la Hotel VIktor - chiar in buricul targului. Hotel care nu isi justifica banii la conditiile de cazare pe care le ofera. Dupa aproape 3 saptamani va fi prima noapte dormita din nou intr-un pat rea. Un sentiment ciudat. :-D Aici primaria din piata aflata in fata hotelului si un 360 care arata mult mai bine pe FB Ajunsi la hotel, anuntam ca avem si biciclete cu noi. Supriza e destul de mare pentru ei. Ne spun ca nu au unde sa le tina, decat peste noapte le pot baga in restaurant, dar ca trebuie sa le scoatem afara dis de dimineata. Facem formalitatile de cazare si ne trantim direct la terasa hotelului Consumam lichide si povestim povesti despre ce a fost si cum a fost Conditiile de cazare nu se ridicau la inaltimea pretului, dar mancarea si berea au fost acolo unde trebuie. Pe seara, bagam bicicletele la interior, lasam mare parte din bagaje pe un culoar inchis langa restaurant si incercam sa ne reobisnuim cu dormitul in pat ~va urma~
  19. Nu numai în calculatoare puteţi da peste un un trojan ci şi pe urcarea spre mănăstirea Muntele Rece de lângă Someşul cu aceeaşi temperatură.
  20. crystale

    Ciclocomputerul cu senzor de presiune barometrica. Dar daca mergi cu peste 40 km/h se supraincalzeste de la frecarea cu aerul si ia foc.
  21. Sambata, 06.04.2019 - Partea a V-a Gara Ciulnita - Slobozia 29 km Atelierul de restaurare. International Harvester. Deutz. HSCS. Fordston. Plus fisa tehnica.
  22. BodoC

    Google translate, tuejmă?
  23. Traveller

    Ba duce, la timp bine petrecut cu prietenii. Un decor frumos, pedale date chibzuit, o ciorbă, o bere, o friptură, o pauză de poză sau mai multe, o glumă sau mai multe cu prietenii, cu copiii, seri înstelate în care mai stai la taclale despre ce pedale urmează a doua zi... Pentru astea chiar nu e nevoie de antrenor. Pentru toate celelalte există Mastercard și se prea poate să fie nevoie de antrenor. Nu o lua prea în serios și tu, măi Gheorghiță! :)
  24. majikstone

    Corect, cam asta am zis si eu, dar mult mai pe larg. Daca vrei sa punem lucrurile in alta perspectiva, ca sa faci cicloturism nu ai nevoie si nici timp de antrenamente sau antrenor, in timp ce pentru a face ciclism (ceea ce implica automat participarea la competitii cu clasamente si premii, indiferent cine le organizeaza) ai nevoie si de timp, si de antrenamente, si foarte probabil si de antrenor. Si si cicloturismul poate foarte bine sa implice provocari si obiective pe care ti le impun altii sau ti le autoimpui, doar ca accentul nu e pus pe a fi mai bun decat ceilalti, nici pe a obtine performante cuantificabile matematic (W, W/kg, KOM-uri si alte unitati de masura utile pentru a stabili cine o are mai mare), ci e pus pe satisfactia pe care o ai pe bicicleta. Iar diferenta asta se vede extrem de clar, cel putin in Franta, intre modul in care functioneaza nenumaratele cluburi si evenimente de cicloturism si modul in care functioneaza nenumaratele cluburi si evenimente de ciclism. Eu unul n-am avut nevoie nici de programe speciale de antrenament, nici de nutritionist, nici de TrainingPeaks, nici de power meter ca sa ajung pe unde-am ajuns cu bicicleta anul trecut, si as spune ca tocmai faptul ca am facut toate lucrurile alea fara sa iau sportul asta mai in serios decat ar fi cazul m-a facut sa ma bucur si mai mult de experientele alea. Nu pot sa spun ca nu a fost nevoie sa ma antrenez, ca clar a fost nevoie de asta ca sa pot face fara prea mari ezitari ture de 200+ km si 4000m diferenta de nivel, dar o mare parte din antrenamentul ala l-am facut pur si simplu iesind cu bicicleta cat mai mult si incercand sa ma bucur cat mai mult de experienta.
  25. Traveller

    Dacă te dai doar de plăcere, iar bicicleala vine pe locul 3 ca timp alocat unui hobby, după familie și muncă, nu ai nici nevoie, nici timp de antrenamente cu antrenor. Dacă reușești să promovezi bicicleala pe locul 1 în topul de mai sus, ca prioritate și alocare de timp, și dacă ai niște țeluri mai speciale (ture mai lungi și grele, îmbunătățirea unor timpi, concursuri frecvente) atunci probabil că are sens.
  26. majikstone

    Strava nu e unealta de antrenament, Strava e o retea sociala care mai incearca pe ici pe colo sa copieze prost si incomplet functionalitati ale altor platforme. TrainingPeaks in schimb e o unealta de antrenament, a carei utilizare costa frumusel si care e folosita de o gramada de antrenori sportivi la cel mai inalt nivel, dar e o unealta de analiza a performantei, si nu una care sa-ti spuna ce si cand sa faci. Acolo intervin teoriile cu privire la diversele tipuri de antrenament, respectiv programele bine gandite de antrenament, regim alimentar, etc. Dar ai nevoie fara discutii de un mijloc de a analiza matematic si statistic evolutia performantei unui sportiv, iar aici intervin softurile de genul TrainingPeaks, GoldenCheetah si altele. Pe baza informatiilor furnizate de ele, se pot stabili si urma programe de antrenament diverse, personalizate sau nu. Diferenta majora intre cineva care se antreneaza dupa programe autoimpuse (daca vrei, il numim "antrenor virtual") si cineva care are un antrenor personal care ii urmareste evolutia se va face in momentul in care "socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ". Adica in momentul in care, desi urmeazi un anumit program de antrenament, rezultatele nu sunt cele la care te-ai astepta, ceea ce inseamna ca trebuie facute ajustari personalizate in respectivul program de antrenament. Bineinteles, in momentul in care nu ai un antrenor care sa urle la tine cand nu faci ce trebuie si pe care sa-l mai si platesti pentru asta, e foarte usor sa nu te tii de programul de antrenament. Si sunt destui care au mult prea putin autocontrol ca sa se antreneze singuri, sau, mai exact, ca sa respecte cerintele unui antrenament autoimpus. Mai mult, un antrenor personal e mai probabil sa observe cand tu, ca ciclist, nu te antrenezi corect, respectiv te sub/supra-antrenezi, pentru ca e foarte greu sa fii obiectiv cand vine vorba de analiza propriilor performante. Altfel, programele de antrenament sunt pentru oameni care sunt dispusi sa treaca pe plan secund obligatiile profesionale si familiale, preferintele culinare, chiar si viata sociala, si sa puna in schimb pe primul plan imbunatatirea performantei sportive. Dincolo de numarul masiv de ore de antrenament saptamanal pe care il implica programele de antrenament riguroase, dincolo de toate constrangerile impuse cu privire la alimentatie, odihna si tipul de efort, orice program de antrenament implica automat faptul ca prioritatea numarul unu in ziua X a saptamanii este sa faci ce e scris in programul de antrenament. Indiferent de vremea de afara, indiferent ce obligatii ai, indiferent de cat chef ai, indiferent de faptul ca ai prefera sa iesi la o bere cu baietii in loc sa te dai pe trainer. Cati dintre ciclistii amatori, cu serviciu si eventual si familie, sunt dispusi sa sacrifice toate lucrurile astea pentru un FTP imbunatatit cu 10-20% in decurs de 2 ani? Pentru cati dintre ciclistii amatori, cu serviciu si eventual si familie, performanta obtinuta pe bicicleta e mai importanta decat satisfactia obtinuta pe bicicleta? Food for thought.
  27. purix

    Pt ce vrei fatbike? Este grea pt un copil de 7 ani si are rezistenta la inaintare foarte mare, o sa traga de ea ca de un caine mort. Presupun ca sare de 15 kg bicla. Ce inaltime are piticul? Amandoua sunt calorifere si praf ca si calitate, bicicletele de copii de calitate sunt cam scumpe pt ce ofera Incearca sa ii gasesti ceva usor, daca se poate in jur de 10 kg sau chiar mai jos, dar costa https://www.woombikes.ro/products/4 Eu am luat prima oara o bicicleta cu roti de 20" cu cadru de aluminiu (undeva in jur de 380 lei, brandu-l de casa de la sportsdirect) Apoi i-am schimbat furca cu una fixa si i-am pus butuc pe spate pt caseta de 8v, i-am schimbat pedalierul cu unul mai usor, am trecut la 1x8v si tot batea bicicleta peste 11 kg, initial a avut peste 13 kg Pana la urma, cand a mai crescut (peste 1.20 cm) i-am luat un cadru de 13" de Al pt roti de 24" si am facut o bicicleta de la zero (furca aer SH, frane disc hidraulice, 3x10v) si a iesit pe la 10 kg, cu cost aproximativ 2000 lei, decent totusi fata de oferta de pe piata Partea proasta ca trebuie sa astepti sa vanezi piese la reducere (timp destul de mare de asteptare, cam 6-8 luni) si sa te pricepi sa o faci
  28. gibonu

    Sambata, 30.03.2019 - Partea a III-a Ploiesti - Strejnicu - Tinosu - Sirna - Habud - Bujoreanca - Cojasca - Ologeni - Scrovistea 72 km DJ 101G in stare foarte buna, plus un fel de pista de bicicleta pe margine. Fantana cu cupana care nu mai parea sa fie functionala. Inainte de intrarea in Pisculesti exista un canal de irigatii functional, curgea apa prin el. M-am bucurat sa vad un canal de irigatii functional. Pana acum, toate canalele pe care le-am vazut erau colmatate sau pline de vegetatie. Prahova, la iesirea din Pisculesti . Amonte si aval. In Tinosu am virat dreapta, spre Sirna. Probabil grau, abia incoltit. Intre Sirna si Habud DJ 101G ramane in stare perfecta. Albina la treaba. Si fara albine. Daca nu ma insel, un platan in Habud. Am schimbat judetul. Ialomita, inainte de Bujoreanca. A urmat vizitarea unui prieten din Cojasca pe care nu-l mai vazusem de vreo doi ani. Am ajuns la fix cand gratarul era deja facut. Mici si carnatii au fost buni, insa ardeii capia prajiti au fost un deliciu. Inapoi spre halta Scrovistea prin Bujoreanca, Ologeni si Burias nimic deosebit si nimic schimbat comparativ cu noiembrie 2018 cand am trecut ultima data pe aici [venem de la zimbraria Neagra din Bucsani]. Mersul trenurile din halta Scrovistea, scris cu markerul direct pe tabla adapostului pentru calatori. Tren [Regio 5010, operat de CFR Calatori] era dotat cu vagon cu locuri pentru bicicleta, desi in mersul trenurilor nu apare optiunea asta. Nasul, super de treaba, m-a intrebat cat vreau rest la cei 10 Lei pe care i i-am dat pentru mine si pentru bicicleta. A fost foarte placut surprins cand i-am spus ca nu vreau nimic. Din tren. Trenul oprea la Bucuresti Basarab, asa ca pana in Gara de Nord am mers, calare pe bicicleta pe covorul rulant, care tot in stare de paragina este. Conteaza mai putin faptul ca acest covor rulant este marca Thyssen Krupp, adica a costa o gramada de bani. In concluzie, covorul rulant este inca un exemplu de eficineta romaneasca si de alocare ineficienta a fondurilor disponibile. A urmat ocolul pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei si apoi drumul spre casa. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  29. Trevizes

    Am reusit sa depasesc la sfarsitul lui martie 2019 totalul kilometrilor din 2018 Obiectivul e ca la finalul anului sa depasesc totalul anilor 2015, 2016, 2017, 2018
  30. MAxim

    Nu cred ca ati citit la ce concluzie am ajuns eu. Optez intre: Rose PRO SL, Canyon AL7.0 si Ultra 920AF , mi-as dori Bianchi, Scott, Trek, dar nu sunt dispus sa investesc 1500 -2000€ intr-o bicicleta in momentul de fata iar ultimele enumerate cam la pretul asta le cumperi cu minim echiparea Shimano 105 sa num ai zic de Ultegra, , tu poti sa iti cumperi de la salonul din Baneasa, eu sunt cam departe de Bucuresti :), dar mersi de info . DAR CA SA VA CONTRAZIC, ca bag motive sa nu imi cumpar, m-am hotarat si mi-am cumparat B'TWIN ULTRA 920 AF, (am reusit sa fac rost de diferenta si am cumparat-o cu 5.559,90LEI era pe stoc marimea M asa ca nu ma mai incurc cu nici un transport si conversii RON -EUR. Multumesc pt ajutor si pt informatii, am sa revin cu poze Duminica placuta si spor la pedalata ca vremea ne-o permite
  31. Trevizes

    Bineinteles! Poti sa reiei inca odata toate argumentele in alte 40 de postari noi pe urmatoarele 4-5 pagini? E clar ca te excita intelectual foarte tare acest subiect si nu ar trebui sa fie o problema.
  32. EyesOnly

    Ziua 19, Nantes, partea !!! Ne plimbam pe marginea raului si ne face cu ochiul unul din obiectivele de pe lista noastra(cu care am luat contact la sosirea noastre dinspre Saint-Brevin-les-Pins de acum 2 zile) Escortorul(de distrugatoare) Maillé-Brezé Primul muzeu naval plutitor din Franta, deschis in anul 1991. Singura nava Franceza transformata in muzeu Escortorul, bijuterie a Marinei Franceze, la vremea lui a facut parte din cele 18 escortoare, de tip Surcouf. construite in anul 1950. Caracteristici: lungime - 132,65m latime - 12,7m linia de plutire - la 5,8 inaltime greutate la incarcare maxima- 3.900 tone echipaj - 277 marinari dintre care 17 ofiteri, 100 sub-ofiteri motoare - 63000 cai putere viteza maxima - 33 noduri raza de actiune - 6600km Suntem insotiti de un fost capitan care ne povesteste multe despre ce vedem, doar ca in limba franceza(urmatorul tur in engleza era prea tarziu) Avem parte si de 2 romani. Sunt si singurii romanii intalniti in excursia noastra care m-au facut sa imi fie rusine, cu comportamentul lor. Barcile de salvare sunt la locul lor, vazute de pe scara care ne coboara de pe cheu Tricolorul francez flutura maret pe catarg "Intr-o zi motoarele s-au oprit, marinarii au debarcat, noi le pastram amintirea vie pastrand vie aceasta mostenire" sau Pardon my French Niscaiva instructiuni de folosire pentru cateva mecanisme de la bord Schema interna de transport a apei menajere(albastru) , apei de mare(negru), vaporilor de apa(rosu) si combustibilului)mov) Ceasuri, multe ceasuri. tot felul de informatii despre sistemele sub presiune care ne inconjoara Unul din axele motoarelor O sectiune in teava prin care circula apa de mare folosita pentru propulsie Cineva are intalnire in seara asta Probabil cu nenica asta de isi face freza Si macheta vasului Sigur nu ne aflam in cursa Paris-Nice, la cum (nu) bate vantul are cineva chef de niste torpile Matelotii sunt harnici si organizati Scos din functiune dar totusi impunatoare turela de pe punte Sisteme de comunicatie moderna Chiar langa cel mai destept telefon de ultima generatie Semne "rutiere" pentru nave Pe fiecare usa de la bord exista asa numitul "arlechin" In functie de cele 6 situatii in care se poate afla vasul si pozitia la bordul vasului fiecare usa trebuie sa fie intr-o anumita pozitie: - deschisa - inchisa cu acces restrictionat, cu obligatia de a o inchide dupa trece - inchisa, cu interdictia de a trece pentru oricine Suna clopotelul Cineva a avut parte de botezul marii la bordul acestui vas Iar altcineva a castigat titlul in '78 In vreme ce altii se odihneau in hamac(au fugit cand ne-au vazut ca venim) dar sigur nu era el Cei prinsi ca leneveau in hamac au dat de ....doctor si si-au luat adio de la mancare si alte resurse de la butic Am adunat in acest album toate pozele facute la bordul escortorului ~va urma~
  33. EyesOnly

    Ziua 18, partea !! Continuam raita prin oras si facem un popas si la Catedrala Sf Petru si Pavel Piata Sfantul Petru, din fata catedralei Cam urla foamea in noi si ne tot invartim pe langa toate terasele si restaurantele din zona. Avem parte, din nou, de aceasta blestemata ora de masa a francezilor, cand nimeni nu vrea sa iti dea de mancare. Sa-i ia toti cu programul lor de lenesi :-D Gasim pana la urma un mic fast-food cu mancare sanatoasa pe bune si vegetariana. Luam doua baghete cu de toate foarte bune si le ungem cu niste bere artizanala Cea verde era buna tare, cea portocalie nu prea - prea acidulata pentru gusturile mele. Sau invers, nu mai stiu exact culorile O privire asupra unei biserici pe care nu reusesc sa o identific pe harta Charles de Gaulle incalzit de soare Fantana arteziana din Piata Regala(piata in care se tine an de an si targul de Craciun la Nantes) In centrul orasului Nantes Loara se imparte in doua brate mari - Bratul Madeleine, in nord si Bratul Pirmil spre sud - formand intre aceste doua brate Insula Nantes, Ne indreptam si noi spre insula si traversam Bratul Madeleine pentru a ajunge acolo Ajungem aproape de una din marile atractii ale orasului Nantes - Masinile insulei sau Machines de l'île Dam peste caruselul pentru copii veselie si galagie mare, copii, parinti si turisti deopotriva Cei mici se dau in tot felul de masinarii care se misca, scot aburi, fum sau apa si fac felurite zgomote Avem parte si de prezenta celebrului elefant O minunatie de mecanica si hidraulica, din punctul meu de vedere. Propulsat de un motor diesel, foarte mare, amplasat in zona din spate. Elefantul se deplaseaza pe niste roti si picioarele sale se misca foarte aproape de sol dand impresia ca se deplaseaza folosind acele picioare. Scoate tot felul de sunete si arunca cu apa si vapori, Vapori care sunt o binecuvantare pe caldura asta mare Continuam spre un alt carusel aici gasim un semn mare si distractiv care ne anunta ca adultii sunt bineveniti(adaugam pe lista de to do) Continuam plimbarea prin oras, cascam gura la toate cele si ne indreptam spre camping. Ceva shopping la Carrefour Express "Dam foc" la bucatarie si stingem focul cu niste "struguri reci la sticla" ~va urma~
  34. majikstone

    Nu mai e nici Topicul frustraților ce era cândva...
  35. @dan tm Muzeul este foarte, foarte tare. Curand ajungem si acolo. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Sambata, 06.04.2019 - Partea a II-a Gara Ciulnita - Slobozia 29 km Ialomita vazuta de pe podul pietonal si pentru conducte de la intrarea in Slobozia. Structura metalica arata interesant, pacat ca nu este intretinuta. M-am bucurat sa vad ca cineva s-a gandit [printre altii] si la biciclisti si a montat un plan inclinat langa scara. Monumet ridicat in memoaria alegerianului Gherainia Mohamed. Mai multe detalii: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mohamed_Gherainia Mi-a placut faptul ca in Slobozia toate trecerile dintre strada si trotuar sunt nivelate, lucru care in Bucuresti, de cele mai multe ori, nu se intampla. Gunoiul si educatia. Monumet ridicat in memoria celor care au murit in Decembrie 1989. Dirijorul si compozitorul Ionel Perlea.
  36. paulrad

    Exact. Era și cazul meu, pedalam între 30-60h pe lună, complet aiurea. ”Porniri” de genul 1300km în martie și pe urmă maxim 800-900km/lună, complet pe dos. Îmbunătățiri se simțeau, dar foarte puțin. Mai mult se simțeau problemele acumulate. De acord în mică măsură. Săptămâna asta am de exemplu 11 ore de antrenament. Azi 1h25min, mâine 1h, poimâine 1h20min, etc. Sâmbătă 2h40min, duminică 3h30min. Ghici ce? După capul meu pedalam 15-20h într-o săptămână cu vreme bună ca acuma. Deci n-am sacrificat nimic la capitolul ”timp alocat”, chiar am câștigat. Legat de alimentație, am mai tăiat din carbohidrați, în special în zilele de anduranță aerobă, dar nici o schimbare extremă. Asta e sănătos de făcut și dacă nu te antrenezi/n-ai antrenor. Cât despre preferințele culinare, numai bine am descoperit mâncăruri noi că parcă mă săturasem de aceleași feluri. La mine oricum prioritatea numărul 1 e să mă dau cu bicicleta. Uneori chiar n-aveam chef de ieșit la pedalat, iar faptul că acuma am un program de antrenament de care mi-am propus să mă țin e o motivație extra în astfel de zile. Deocamdată abia a trecut ”luna de miere”. Într-adevăr, sacrifici unele bucurii cum ar fi o alergare puternică cu băieții, o tură ”duminicală” cu pauză de bere, cu admirat peisaje, etc, dar apar alte bucurii: constați că poți urcare o pantă și fără să-ți sară inima din piept, că de la o săptămână la alta urci aceeași pantă mai rapid, iar pe termen lung o să te bucuri că nu mai ești ăla care vede grupul din spate de la 50m distanță. Eu am început programul de o lună astfel că trebe să mă duc chiar singur ca să pot face ce am de făcut. Dacă începeam din ianuarie probabil la unele antrenamente cel puțin puteam să mă duc cu prietenii, dar nu e așa tragic. Te obișnuiești. Eu plătesc 350lei/lună. Or fi și la alte costuri în funcție de cine, ce și cum face.
  37. Hai noroc la toata lumea. Sambata, 30.03.2019 Ploiesti - Strejnicu - Tinosu - Sirna - Habud - Bujoreanca - Cojasca - Ologeni - Scrovistea 72 km Bucuresti Nord - Ploiesti Vest cu trenul Regio 16031 operat de catre Regio Calatori. Vagoanele cu locuri pentru biciclete erau deja pline, plus un biciclist cam agresiv care, vazandu-ma cu bicicleta pe peron mi-a spus "nu mai este loc aici" desi n-am schitat niciun gest ca as vrea sa ma inghesui cu el in tren. Bicicleta a stat foarte bine pe culoar, in primul vagon. Biletul l-am cumparat direct in tren, de la nas. 11,60 Lei pentru mine si 2,90 Lei pentru bicicleta. In Ploiesti mi-am luat o cafea de la un chiosc din gara pe care am baut-o langa taximetristi iar cu ocazia asta am aflat ca "in timpul saptamanii n-ai loc sa arunci un bat de chibrit in zona garii" din cauza masinilor parcate. Am banuit ca cei care parcheaza masinile sunt ploiesteni care lucreaza in Bucuresti unde vin cu trenul, lucru confirmat de taximetrist. Cand l-am intrebat despre transportul in comun din Ploiesti, omu' mi-a spus "e de kkt". Mi-am terminat cafeaua, i-am salutat pe baieti si am plecat spre Strejnic pe DJ 129G. Chiar inainte de intrarea in Strejnicu se afla un monumet care marcheaza locul in care a fost gasit, in dimineata zilei de 27.11.1940, cadavrul lui Nicolae Iorga, asasinat de catre legionari. A fost o ocazie buna pentru a revedea filmul "Drumet in calea lupilor", despre perioada premergatoare asasinarii savantului. Cum spuneam, monumentul se afla la aproximativ 100 de metri de intrarea in Strejnicu, pe partea stanga venind dinspre Ploiesti.
  38. diorgulescu

    Se pare că, începând cu primăvara asta, am devenit fan al turelor mai lungi. Probabil și lipsa de timp m-a împins la a compensa orele alocate unei ture cu mersul mai sportiv. Până acum, pot recomanda și eu două trasee. Le-am parcurs cu plecare din Ploiești Vest (până unde m-am deplasat cu un tren matinal) și m-am oprit înspre casă, în București. Deși multă vreme am renunțat la turele ce presupuneau să pedalez pe DJ-urile care intră-n București, am revenit la metoda asta din considerente practice. Ploiești - Seciu - Dumbrava - Fierbinți Târg - Moara Vlăsiei - Căciulați - Tunari - București Cam 140 de kilometri și vreo 400 și nițel de metri de urcat, chiar în prima parte. https://www.bikemap.net/en/r/4811192/ Ploiești - Rotari - Malu Roșu - Ceptura - Fierbinți - Voluntari - București 150-155 km, în funcție de zona în care stați în București. GPS-ul a totalizat aprox. 750 de metri de urcare, grosul fiind în primii 40 de kilometri. https://www.bikemap.net/en/r/4821705/
  39. Action

    Hai-hui prin Dobrogea
  40. Trevizes

    Gratuitatea ar trebui extinsa si la alte categorii !(spre disperarea unui antevorbitor). Traim intr-o lume in care mobilitatea e un factor critic. Daca oamenii din satele din apropierea Bucurestiului (20-30 km) nu au posibilitatea logistica dar nici bugetul necesar sa faca naveta la Bucuresti fie si pentru a avea un job de cacat, de ex. lucratori comerciali intr-un mall/hypermarket, ei vor sta acasa asteptand ajutorul social lunar sau o sa-si ia lumea in cap sa plece "in Vest" unde ii asteapta funduri de batrani de spalat sau niste tencuieli de dat. Costurile financiare si sociale sunt uriase in aceste situatii comparand cu "marea gaura" data de ideea malefica de "gratuitate". Dar nu ai cu cine discuta asta, Traveller. Astia care numara vagoanele, boabele de fasole pot sa demonstreze si ca nici cele 8 clase obligatorii nu se justifica, prea mare "mocaciunea" si cu eficienta minima.
  41. mottofreee

    Un led pe care producatorul lui il acrediteaza cu 1712lm e suspect ca altcineva sa scoata 2000lm .Binenteles se poate supravolta dar atunci iese din parametri dati de producator si garantie ioc -ma refer la garantia in functionare . De asemenea producatorul garanteaz la 85C decat 25 000h , la 60C 35 000h de functionare si 50 000 h la 25C ;asta la toate produsele deoarece trece bicicleta in eternitate pana la atingerea acestor ore . Ledul e un dispozitiv electronic care e dependent de temperatura ,o temperatura de +10% peste cea maxima data de producator duce la scurtarea dramatica a timpului de functionare . Asta o spun din practica ,am pus 4 leduri de putere pe un dorn de cupru si au functionat corespunzator 3 zile ... Un alt proiect a fost un far pt e-bike cu 6 buc XM-L2 /U3 cu 6000lm@3A dar dupa 30s de functionare nu mai poti sa-l ti in mana - la 1,1A si 2800lm e fierbinte (poti sa-l ti in mana dar e dificil) . Pe un radiator 775 cu ventilator , 6x XP-G R5 @1A si 2000lm de abia se incalzeste ... Firmele mari au departament de marketing cu psihologi .
  42. JDM

    CEO pe Romania al unui brand?! CEO-ul nu poate fi al unui brand, poate al unei companii. De asemenea, CEO este o pozitie unica intr-o companie. Alex Ciocan este doar reprezentatul local sau country manager sau spune-i cum vrei al Rose Bikes.
  43. Încerc sa răspund punctual Nu am plătit 167 EUR strict pentru ca aveam curent, era al 5-lea loc unde am găsit cazare. Cand am refuzat cazarea din campingul din Regensburg pentru ca nu aveam curent nu știam ca vom avea complicații cu cazarea, iar de întors la camping nu se punea problema. Aveam pe haine, piele, genti si biciclete o mâzga rezultata din colbul (praful) adunat de pe drum si apa din stropitoarele care ne-au udat la intrare in Regensburg. Era nevoie de un dus neapărat. Era vorba de siguranța unor minori, începea sa se întunece, nu aveam toti lumini de drum si campatul off-camping era soluția extrema. A 2-a zi aveam nevoie de telefoane încărcate cu curent ca sa comunicam cu mămicile. Nu știu cum reacționezi tu când suni pe cineva drag când ii plecat intr-o expediție si iți intra căsuța vocala da încearcă sa amplifici de 10 ori si ai sa conștientizezi panica mămicilor ca nu pot lua legătura cu noi. Eu m-am obișnuit cu OSMAND, de ce ? Pentru ca oferea hărți off-line înainte de GOOGLE MAPS si este softul cu care sunt eu obișnuit in turele cu bicicleta când merg cu mașina folosesc alt soft cu hărții off-line MapNavigator. Am colegi de pedalat care merg cu STRAVA sau GARMIN. Poate ca Google Map este regele dar mie imi place sa acord o șansa si altor dezvoltatori. Plus ca au fost zone pe traseu unde internetul era slab sau chiar deloc. Prefer sa am harta in telefon decât sa stau la cheremul internetului GPS-ul a fost folositor in proporție de 75% ca sa-mi arate cat mai am de pedalat pana la destinație. Haiducii ma întrebau periodic cat am făcut si cat mai avem. Ne-am ghidat foarte mult si dupa indicatoare dar de multe ori GPS-ul ne ajuta intr-o intersecție in ce direcție sa ne uitam ca sa vedem indicatorul GPS-ul mi-a dat mie un sentiment de siguranță ca sunt pe drumul cel bun a fost si este pentru mine un panaceu psihic mai mult decât ori ce altceva. Poate am o dependenta de el dar eu asa ma simt liniștit când merg undeva pe unde nu am mai fost si nu cunosc drumul. OSMAND are POI-uri foarte diversificate si foarte bine puse la punct privitor la orice. Pentru o suma modica in plus poți avea la el harta cu diferență de nivel. Sper ca ti-am răspuns la nedumeriri Daca mai ai întrebări iti răspund
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up