Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 11/15/2018 in all areas

  1. Intrând în satul Gheorghieni din sud-estul Clujului: Ieşind din satul Gheorghieni: Sufla un vânt de-ţi îngheţau oasele:
  2. -5grd, Covasna, fara zapada dar cu miros de deseuri de urs si cu noroi inghetat :).
  3. O ieșire cu @BodoC și @a_mic în nordul Bucureștiului (din cele 10 grade promise de prognoze, am căpătat doar 3, iar bonus o ceață deasă!): Străulești - Tunari - Otopeni - drumul Gării Odăi - Corbeanca - Buftea - Mogoșoaia. Legătura Otopeni - Corbeanca era veriga lipsă, și ne-a făcut plăcere să o explorăm. Întâi drum de macadam, se transformă în drum de dale sparte de beton, pentru ca apoi să devină drum asfaltat impecabil în a doua jumătate. Și cafeaua de la magazinul mixt cu Arsenie Boca, din Tamași, dar și vinul fiert de la terasa La Nas din Mogoșoaia, au fost excelente. https://ridewithgps.com/trips/29784113
  4. LucianLS

    Eu am o tava prinsa pe ghidon dar ma everveaza ca imi tremura solnita si oliviera cand e drumul mai prost.
  5. LucianLS

    Cand visezi sa pozezi pentru Vogue si Esquire dar ajungi manechin pe Aliexpress
  6. Exista si partea a doua la poza asta? Crezi ca alea sunt picioarele lui @Mookyama langa noile lui roti... aero-ish?
  7. Cătunul Prigoneşti, Creasta Plopilor, munţii Gilăului. Valea Feneşului, munţii Gilăului:
  8. JDM

    Trebuie sa isi lase punga la rind pentru a fi primul miine! Astia nascuti dupa 90 nu stiu fineturi din astea de furat startul.. pfffff.
  9. Traveller

    Ceea ce urmează este o promenadă pe două roți, printre străzi și case ale Bucureștiului, care mai noi, care mai vechi, care mai somptuoase, care mai modeste sau chiar părăsite. Este o plimbare prin vechiul țesut architectural al orașului, pe care l-am explorat de multe ori la pas. M-am gîndit acum să aștern impresiile astea și pe ”hîrtie”, după ce le voi fi trecut în revistă pe două roți. Bucureștiul e un oraș radiar, iar între razele marilor șosele sau bulevarde se află o încrengătură de străduțe care îi dau farmecul său particular (în cartierele unde ele încă s-au păstrat, pentru că există, cum bine știm, zone care au fost rase de pe fața pămîntului, unde a apărut, transplantate forțat, centre civice și canioane de blocuri socialiste). Ideea nu e originală, ea a apărut citind mai multe bloguri care explorează Bucureștiul, iar în ceea ce privește micile intersecții de tip rond sau scuar, există o serie de 4 episoade sub titlul ”Scuaruri, ronduri, părculețe” pe blogul http://www.simplybucharest.ro În episodul de azi am întreprins o tură în interiorul inelului 1 al orașului, adică vatra lui veche, cum am zice. Traseul nu a fost ales cu precizie matematică, nu m-am bazat pe anumite definiții ale piațetelor – ele pot fi realmente ronduri (chiar sensuri giratorii), scuaruri care au în centru părculețe sau nu, ori intersecții în triunghi, însă toate au acel ceva pitoresc al Bucureștiului de altădată. Pornind din mahalaua Cotrocenilor, la mijlocul străzii Sf. Elefterie ea se lărgește, lăsând în centru un scuar alungit, unde se află biserica Sf. Elefterie veche, monument istoric de la 1744. Biserica fiind construită initial pe o insulă în albia Dâmboviței, avea o salcie la capătul estic, din păcate scoasă acum câteva zile, în procesul de renovare… Pe Planul Cadastral de la 1911 cartierul nu exista încă, doar străzile Sf. Elefterie, Carol Davila și Costache Negri apăreau. Ulterior s-au edificat și celelalte. Un rond izolat se află în capătul intrării Costache Negri, care se desprinde în unghi drept din strada omonimă. Mergând pe Cheiul Gârlii în jos, ajungem în Piața Kogălniceanu, unde pe axul drumului domină statuia fostului prim-ministru al României. Piața fragmentează în două fosta stradă Grădina cu Cai. Acum doar bucata dinspre Splai se mai numește așa, cealaltă, dinspre Cișmigiu, poartă numele lui Pompiliu Eliade, istoric literar și profesor de limba franceză. Urcând pe Bd. Schitu Măgureanu, depășim intersecția cu Cobălcescu, unde întorc tramvaiele 24 și 44. La intersecția cu str. Pictor Stahi există o piațetă semicirculară care poartă numele (și bustul) Papei Ioan Paul al II-lea. Continuând drept înainte pe str. Popa Tatu, ne abatem un pic in dreapta, către părculețul Cazzavillan, cuprins într-un pătrat dintre strada omonimă, Transilvaniei și Temișana (stradă și intrare). În centrul micul parc cochet se află o fântînă închinată ziaristului Italian, cel care a căpătat cetățenie română și a predat italiană la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Citez de pe pagina de Wikipedia ce îi este dedicată: ”În 1884 a fondat ziarul Universul, publicație cu mare renume și tiraj în epocă, un cotidian modern, care era neangajat politic în timpul vieții lui Cazzavillan. Tot în anul 1884, Luigi Cazzavillan a editat Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și uscat (iunie-septembrie 1884 și 5 noiembrie 1897-15 noiembrie 1916), precursorul revistei Știință și Tehnică. Revista conținea articole sau comentarii științifice, biografii sau sfaturi și rețete practice, fiind considerată a fi „Cea mai veche și mai apreciată revistă scrisă pe înțelesul tuturor pentru răspîndirea științei și cunoașterea lumii prin călătorii”. În timp ce era director al ziarului Universul, dar și reprezentant în România al fabricii italiene de biciclete „Bianchi”, Luigi Cazzavillan a amenajat din banii săi un velodrom nou, pe șoseaua Kiseleff, lângă Arcul de Triumf. Velodromul, cu o pistă de lemn în lungime de 333,33 metri și o lățime de 6 metri, a fost inaugurat în 14 septembrie 1896. În 1898, velodromul a fost demontat și pista a fost vândută ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, rămase neachitate.” Cotind la dreapta pe strada Iulia Hașdeu intrăm Calea Griviței, devenită nu demult sens unic. Pe colț a rămas o plăcuță cu numele vechi al străzii. Ajungem pe ocolite în strada Occidentului, în care, la intersecția cu Sf. Voievozi, este organizat scuarul folosit drept capăt pentru troleibuzul 65. Mă bucur de câteva sute de metri de pistă de biciclete, pe Calea Victorie, pentru a vira apoi la stânga pe str. Biserica Amzei. Biserica omonimă a fost ridicată de Amza Năescu între 1807-1810. Vizavi de ea șade mîndră casa Miței Biciclista, aflată în curs de restaurare (deși la parter n-am mai văzut mișcare de multișor)... https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povestea-mitei-biciclista-coana-cu-bikini-masina-coupe-si-trasura De aici continuăm pe str Christian Tell, iar pe intrarea omonimă observ pentru prima dată clădirea consulatului Francez, secția pașapoarte. Binecunoscutul rond de la Piața Romană, cu clădirea ASE și blocul din cântecul lui Alifantis, nu mai are nevoie de prezentări. Din Bd. Lascăr Catargiu, ne lăsăm pe mâna dreaptă prin str. Visarion, în dreptul casei memoriale Dinu Lipatti. Str Visarion răspunde în capăt intr-un rond, unde intersectează str. Constantin Daniel și Povernei. Intersecțiile în stea, unde se întâlnesc 3 până la 5 străzi, constituie un peisaj tipic al cartierelor de case din zona centrală a Bucureștiului. Multe dintre ele, fiind înguste, sunt străzi cu sens unic. Astfel sunt și Căderea Bastiliei și Grigore Alexandrescu, pe care am continuat drumul. La fel și Calea Dorobanților (cu excepția transportului public), care ne conduce în rondul cunoscut înainte-vreme drept Piața Cosmonauților, adică Alexandru Lahovari în prezent. Presat de trafic, nu am fotografiat intersecția, așa că mă ajut de vederea 3D a lui Google Maps, de deasupra. Din rond se desprind străzile George Enescu, Dionisie Lupu și Eremia Grigorescu. Am apucat pe Dionisie Lupu și, la intersecția cu Jules Michelet și Pitar Moș, am oprit o clipă în micul părculeț care conține statuia Fântâna cu Copii. Următoarea intersecție, cu str. Arthur Verona și AD Xenopol, are în colțul estic biserica Anglicană, în spatele căreia se extinde parcul triunghiular Icoanei. Dincolo de el, străzile Jean Louis Calderon, Polonă și Dumbrava Roșie edifică Piața Gheorghe Cantacuzino, din care se poate intra atât în parcul Icoanei, cât și în Ioanid. Dumbrava Roșie e o stradă a caselor frumoase, vile monumentale în diverse stiluri, de la neoromânesc (sau brâncovenesc) la eclectic. Spre Bd. Dacia, capătul străzii formează un scuar, în care tronează bustul lui Miguel Cervantes: Piața Spaniei. Să remarcăm că e unul dintre puținele locuri unde a rămas vechea piatră cubică. Deja ieșim din zona cu case chivernisite și intrăm în cea cu case mai puțin arătoase, care au decăzut sau care au fost renovate chicios. În scuarul de pe str. Tunari colt cu Leonida se află și azi o benzinărie Petrom, fostă PECO. Un bloc extraterestru în peisajul oarecum sărăcăcios, la intersecție cu Str. Mărgăritarelor, urmat de un mic rond spre capătul străzii Icoanei, la intersecție cu Dogarilor. De aici ne întoarcem, prin Viesparilor și Radu de la Afumați, într-un scuar amenajat sumar, închis între str. Viitorului, Ardeleni și Toamnei. Prin strada Toamnei, ajungem pe strada Monumentului în micul părculeț cu statuia lui Tudor Vladimirescu, într-o intersecție cu Mihai Eminescu și Precupeții Vechi. În spate, obstrucționând vederea spre vechea stație de ambulanță a Bucureștilor, a înflorit, din ruinele unei case cu un nivel, acest colos diform. Următorul rond care ne apare în cale este cel de la intersecția străzilor Salcâmilor și Toamnei, un rond adevărat, cu bustul regizorului Alexandru Tatos în centru. Mai departe, ajungem în strada Viitorului, în locul unde se intersectează în triunghi cu Vasile Lascăr și Logofăt Luca Stroici. Stradă a Viitorului care, pînă a deveni ”strada cu tramvai” de după liceul Cantemir, are un parcurs labirintic, dinspre strada Al. Donici. O nouă voltă în vânt către Luca Stroici, stradă care este ”întreruptă” de un rond în care se află biserica popa Chițu, monument istoric de la 1813. Conform Wikipedia, brîul de 91 de ”ocnițe pictate cu sfinți” a fost adăugat în cadrul restaurării dintre 1975-1980. Casă veche din rond. L-am lăsat pe Logofăt, a cărui stradă cârmește ușor la dreapta, și am continuat prin cartierul armenesc, pe str. Popa Rusu și Italiană. Intersecția ei cu Vasile Lascăr e un sens giratoriu transformat în parcare. Două blocuri interbelice au fost aici renovate recent. De aici, prin str. Speranței, ajungem în piața Rosetti, unde Bd, Carol I se bifurcă pentru a-i lăsa loc statuiei lui C.A. Rosetti, să șadă în tihnă pe jilt. Prin bd. Hristo Botev și stânga pe Negustori, ajungem în cartierul armenesc. În intersecția cu Mântuleasa, Pictor Alexandru Romano și Plantelor se formează încă un spațiu în triunghi, cu părculeț în mijloc. Pe latura sudică a fost zidită în anul 1732 Biserica Armenească, de către iunie Maria, sora lui Mantu Cupețul, negustor avut, și fiica lui Stanca. De la el își trag numele biserica, strada si mahalaua. Periplul continuă drept înainte, pe Plantelor, unde pe mîna stîngă, la nr. 9, este locul unde avea Dr. Șuțu sanatoriu, și unde și-a dat obștescul sfârșit Mihai Eminescu, pe 15 iunie 1889. În intersecția cu Str. Sf. Ștefan și Dr. Burghelea apare un scuar larg, în care a fost amenajat parcul Popa Soare (o stradă paralelă cu Plantelor, în plin cartier evreiesc). Din nou suntem pe străzi cu case elegante, care acum găzduiesc restaurante, cafenele sau ceainării. Toamnă pe Avram Iancu colț cu D. Racoviță. Probabil una dintre cele mai frumoase case din întreg Bucureștiul vechi se află în apropiere, pe str. Dimitrie Racoviță, proaspăt restaurată. De aici ajungem în rondul de la Izvorul Rece, în mijlocul căruia se află un părculeț cu statuia cam suprarealistă a lui Nicolae Bălcescu. Restaurantul Izvorul Rece, care a împrumutat numele său neoficial rondului, continuă să existe, trecînd prin felurite epoci, de la 1930 încoace. Altfel, piața figurează în acte drept Pache Protopopescu, căci de aici începe spre est bulevardul omonim, după numele fostului primar al urbei. Prima clădire aflată la bifurcația bulevardului Pache cu Ferdinand I este Biserica Greacă, în spatele căreia se află Ambasada Republicii Elene. Din bulevardul Pache se desprinde strada Matei Voievod dominată de aripa sudică a liceului Mihai Viteazu sau Mișu, după cum îl alintă cei care i-au urmat studiile, inclusiv subsemnatul. Din Matei Voievod cotim la dreapta, prin strada Rondă, care în intersecțiile cu str. Mecet și Costa Foru, formează un scuar generos, cu părculeț în centru. Mecet, cuvânt de origine slavă, e un arhaism care înseamnă mica moschee ori cimitirul de lângă ea. Iar la capătul străzii Costa Foru, apare un nou scuar, mai îngust, la intersecția cu Țepeș Vodă și Popa Nan, cu parc și stațiile troleibuzelor care leagă centrul de cartierul Titan. După traversarea străzii Traian, la intersecția Dr Burghelea cu Popa Soare, într-un un spațiu larg, cu părculeț, se află, din anul 1745 biserica Popa Soare, ridicată de ”Jupân Iane Cupețul, numit și Ene Boldescu, negustor din Buzău”. Mahalaua Popa Soare se numea pe vremea construcției bisericii, și Mecetul turcesc. Prin str. Ștefan Mihăileanu ajungem în scuarul alungit cu care începe strada Sf. Ștefan. De jumătatea jumătatea sudică a inelul central, dar și alte cartiere, o să scriu într-un episod viitor. Sunt multe locuri frumoase în București, însă orașul ăsta e din ce în ce mai sufocat de mașini și condus (iar nu în puține cazuri, și locuit) de oameni care nu-l prea iubesc. Aici pe străduțele astea încă mai poți respira aerul Micului Paris (când te lasă mașinile și cablurile care spânzură peste tot). Plimbați-vă pe aici, pe jos sau cu bicicleta. și n-o să regretați, dacă vă doriți o dimineață sau după amiază tihnită, departe de vuietul bulevardelor. Traseul din episodul de azi: https://ridewithgps.com/trips/29277108
  10. MLADEN

    Conform specificatiilor producatorului, niciuna dintre variantele ledului XM-L nu scoate mai mult de 1000 de lumeni. Farul acela ar putea avea maxim 3000 de lumeni. Daca ii cu T3 atunci are chiar sub 2000 de lumeni... undeva pe la 1500. Plus, ii plin aliexpress-ul si ebay-ul de aceleasi faruri, dar la o treime din pret. Plus (altul), se gasesc si in bikeshop-uri din RO pe la 250-300 lei (pentru cei care nu doresc sa se complice cu a comanda direct din china) Iar cei ce doresc sa se dea si noaptea, cea mai buna varianta ii sa-si ia 2 faruri din astea, dar varianta cu 1 singur led. Un far se monteaza pe ghidon pentru scoate in evidenta denivelarile si gropile, iar celalalt far se poarta pe cap.
  11. gibonu

    Duminica, 14.10.2018 - Partea a III-a 26 km Imediat dupa statia de transformare drumul de macadam iese in DJ 225, care, cel putin spre Mircea Voda este coala de hartie. Ultimele centrale eoline, vazute din drumul judetean. Relativ repede am ajuns in satul Mircea Voda. Gaini crescute la sol. Meci din Liga a VI, seria nord, dintre Dacia Mircea Voda - Gloria Seimeni, 2-1 scor final. DN 22C dintre Mircea Voda si Mircea Voda Gara. Un pasager clandestin. Bicicleta in trenul Regio 8004. Spre surprinderea mea, trenul era compus din 3 vagoane cu compartimente in locul vagoanelor etajate. In tren am stat de vorba cu un tip din Arabia Saudita, caruia a fost nevoie sa-i explic de 3 ori ca studentii merg moca cu trenul permanant in RO. Pur si simplu omului nu ii venea sa creada ceea ce ii spuneam. Si venea dintr-o tara oarecum obisnuita cu pomenile de la stat, doar ca acolo sunt acordate pe alte criterii comparativ cu RO. De la Cernavoda la Lehliu l-am cunoscut pe colegul de forum @Action cu care am avut o conversatie foarte interesanta. Sper sa gasesca disponibilitatea necesara pentru a posta aici pe forum o harta a fantinilor / izvoarelor existente in zona de sud-est a Dobrogei. In gara Bucuresti Obor am incercat sa ma feresc de coltii babei de pe peron, de a caror existenta stiam de anul trecut. Am reusit doar partilal, m-am ales doar cu un por pe roata fata. Nimic deosebit, pana acasa am mai umflat roata de doua ori. Dar macar am ajuns acasa calare pe bicicleta si nu impinsa cu pana pe ambele roti ca anul trecut. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  12. fizikant

    Aici e vorba și de un mod diferit de a privi bicicleta. În Olanda, bicicleta e un vehicul cu care te deplasezi din A în B, pe o infrastructură excelentă și respectat de ceilalți participanți la trafic. Bicicletele sunt strict utilitare, fără fițe, "olandeze" de douăj de kile single speed sau cu câteva viteze în butuc, cu ghidon foarte înalt. Bărbații călăresc cu toții astfel de biciclete, considerate la noi a fi "de damă" și pe care le găsești la prețuri de 80-120 de euro. În câte zile am stat acolo, am văzut în trafic o singură cursieră, 3 MTB și câteva electrice. Sunt convins că au și biciclete de jdemii de euro, dar nu le folosesc în oraș. La noi, în schimb, bicicleta e un semn al statutului social, ca și beemveul (SH) sau tricoul dă firmă (la fel de SH sau clonă chinezească). Chiar dacă mergem la Mega-ul din colțu' uliței, tre' să avem o carboană ultimul răcnet, că altfel râde dă noi mâncătorii dă semințe dîn fața blocului. Chiar dacă avem pânză dă păianjen la cur dă foame, tre' să ne loăm un cadru dă titan, că altfel nu putem ajunge la jobu' de la multinațională (adică descărcător de marfă la Auchan sau îngrijitor la Metro). Nu contează că bicicleta aia se face praf în câteva luni de la hârtoape, nu contează că n-a fost făcută pentru genul ăsta de utilizare, tre' doar să fie de firmă și cât mai scumpă ca să moară dujmanii miei. E același mod păgubos de gândire care ne face să construim o mega-catedrală în loc de un spital, o bibliotecă sau un centru comunitar. Revenind la ciclismul urban în Olanda, câteva observații: se circulă tare, n-ai ce căuta ca pieton pe-o bandă de biciclete că te ia haita pe sus fără menajamente. Nu contează temperatura sau condițiile meteo, oamenii biciclesc fără jenă. Surprinzător, nimeni nu poartă cască, am văzut doar la un brotac de vreo trei ani pe care-l căra mumă-sa.
  13. fizikant

    Parcări pentru biciclete în Olanda
  14. tzunoi

    Va fi o iarna lunga si interesanta ......
  15. Radu V

    Pe langa faptul ca te suspectez de agramatism, sunt sigur ca nu ai inteles ce am vrut sa spun mai sus. Pentru ca, de fapt, a doua parte a frazei nu o anuleaza pe prima ci o completeaza. Ce departe ar fi tara asta daca am lasa putin agresivitatea infantila si i-am respecta pe ceilalti.
  16. PVN10

    merge mai bine la gat!
  17. Stuparul

    Si-a lasat barba in speranta ca va poza si pt Rapha.
  18. Io-s foarte frustrat ca de cativa ani asa, industria bicicletelor e marcata de un consumerism dus la extrem. Pe orice canal YouTube te uiti (GCN, road.cc, Cycling Weekly, BikeRadar), ca e vorba de prezentatori sau de comentarii, nu mai poti nici sa mergi sa te c*ci fara un aero bike cu frane disc si Di2. Daca acum 5 ani radea lumea de tine ca mergi pe sosea cu cauciucuri de 25 mm sau mai mult, acum toata lumea vrea 28 sau 30. Daca acum 5 ani toata lumea radea de tine ca ai o bicicleta de sosea de 9 kg sau mai mult, acum a devenit subit normal sa cantareasca atat cat timp e aero si are frane disc. Daca acum 5 ani nu se plangea nici naiba de cum schimba vitezele un groupset Ultegra mecanic, acum subit trebuie sa-ti cumperi Di2 pentru ca groupseturile mecanice nu schimba bine vitezele. Daca acum 5 ani erai un ciudat sa ai doar un cyclocross pe care sa-l folosesti si la ture de sosea, acum e super trendy sa ai gravel bike. Ca norocul ca habar n-am ce se intampla in lumea MTB... ca parca vad ca vine politia crampoanelor sa te bage la zdup daca n-ai dropper post si 1x.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up