Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 01/22/2019 in all areas

  1. Buna ziua Acuma 10 ani cand am intrat pe acest forum, in urma achiziției unei biciclete de oraș, am descoperit rubrica cicloturism si am conștientizat ca se poate vedea lumea si din alta perspectiva. Începând sa ma documentez despre ce înseamnă cicloturism si citind blogul unui părinte care si-a dus copilul de la București la Marea Neagra cu bicicleta a încolțit in mintea mea o idee asemănătoare, sa fac si eu o vacanta cu haiducii mei. In 2017 am rumegat si întors pe toate partile cum sa fac. Inspirat fiind de o postare a unui coleg de forum care a străbătut Veneția - Viena pe bicicleta am început sa fac planuri. Planul final s-a materializat asa: Oradea - Munchen cu trenul Munchen - Viena pe bicicleta Zis si făcut. In luna aprilie 2018 m-am pus pe cumpărat bilete de tren pt Ungaria si Austria (pe parcurs am sa scriu cum mi-am tras teapa) Biletele de tren le-am cumpărat de pe internet si la dus si la întors (Viena-Budapesta-Debrecen) Pentru băiatul meu mai mic (13 ani) nu am plătit bilet pe OBB numai pt bicicleta. Sa va prezint echipa: Ovidiu - subsemnatul, părinte a doi adolescenți Darius 16 ani- fiul cel mare Sergiu 13 ani - fiul cel mic Rareș 15 ani - fiul unor prieteni de familie (au avut curajul sa-l lase cu mine in tura) Planul inițial consta in a campa numai in campinguri dar in teren a fost cu totul altceva, noroc ca am avut bani la noi si nu am mers pe un buget fix. Mentionez ca nu am facut nici un fel de rezervari, a fost un fel de haiducie, dar aveam cardul cu bani bine burdușit in caz de "stejar extrema urgenta" care s-a si materializat o singura data. Singurele 2 rezervări au fost in Budapesta la hostel si in Munchen intr-un camp de globetrotteri. Dupa achiziționarea biletelor am așteptat 16 iunie 2018 sa purcedem la drum Ziua 1 Biharkerestes - Budapesta 20 km Din Oradea am pornit pe bicicleta pana in Biharkerestes, prima comuna din Ungaria Am ales varianta aceasta deoarece nu exista tren cu loc pt biciclete direct Oradea - Budapesta Dupa 50 km de mers cu trenul in Püspökladány trebuia sa ne dam jos si sa așteptam un accelerat care venea de la Debrecen către Budapesta. Aici am avut primele emoții, primul tren a garat la peron diferit fata de cel de al 2-lea. Noi eram cu toate bagajele pe bicicleta si transbordarea se putea face numai pe sub-pasaj. adică sa dam bagajele jos si sa le mutam bucata cu bucata pe celalalt peron. Norocul nostru ca scările de acces in sub-pasaj aveau pe margine special făcut rampe înguste pt biciclete. Si asa bicicleta mea a trebuit împinsă de mine si doi copii in sus din cauza greutății. In Budapesta după ce am ajuns am parcurs prin oraș aproximativ 5 km la locul unde am făcut rezervare. Rezervarea am făcut-o la un hostel la 600m in apropierea gării de unde pleacau trenurile internaționale Budapesta are 2 gari, una pt trenuri regionale si una pt. trenuri internaționale. Dupa ce am ajuns la locul de cazare am mer in plimbare prin Budapesta. Startul din fata biroului la ora 12.00. Vama Bors. Gara din Biharkerestes, dupa 1 ora de pedalat. Un joc scurt de cruce. Primi 50 km i-am facut cu un automotor. Nasul era mirat ca ca merg la Munchen. Gara din Püspökladány unde am facut transbordarea de pe un peron pe altul. Soasirea in Budapesta In Ungaria trenurile merg constant cu 120km/h (verificat pe GPS-ul din dotare) indiferent ca-i macaz sau nu. In ultimi ani guvernul ungar a investit in refacerea infrastructuri de cale ferata in toata Ungaria. Cina la botul calului înainte de a ieși la plimbare prin oraș Hostelul a avut o curte mica interioara unde am legat bicicletele peste noapte, bineînțeles bagajele le-am dus sus in camera Peste noapte a fost gălăgie dar am rezolvat problema cu dopuri de urechi, mai putin Rares care a uitat sa mi le ceara si eu nu l-am auzit când mi le-a cerut (eu eram cu ale mele dopuri in urechi) si a dormit cam prost. Unul din podurile Budapestei. VA URMA
  2. paulrad

    Ziua IV - Miercuri, 5 Septembrie: Le Pont-d’Arc – Saint-Just d’Ardèche via D290 – Pont-Saint-Esprit – Caderousse – Courthézon – Jonquières – Beaumes-de-Venise, 106km cu 810m dif. de nivel Mă trezesc și primul gând e să mă duc pe plajă să mai văd o dată Pont D’arc și în lumina dimineții. Plaja e pustie, doar eu și o barcă ce doarme la mal. Fac o panoramă cu telefonul. Trec pe la ghișeu să-mi iau buletinul și să predau cartela de acces pe plajă și văd că sunt croissante proaspete de vânzare. Iau unul și pierd vremea pe terasă până îl mănânc, apoi mă mișc greoi cu împachetatul. Când sunt aproape gata mă abordează un neamț ce e cu familia și are rulota plină de biciclete, atât cursiere cât și MTB-uri. E curios de unde sunt, de unde vin și încotro mă duc, apoi îmi spune și el că a participat la BikeTransalp, unul din cele mai grele concursuri de MTB pe etape din Europa. Mă laud neamțului spunândui de băimăreanul nostru Robert Dobai care a terminat BikeTransalp în top 15. Când părăsesc campingul e deja ora 10 chit că mă trezisem 7:15. Pornesc pe D290 și după 1.5km de coborâre ce trec într-o clipă încep să muncesc la cei 810m diferență de nivel. Văd un indicator ce anunță că în următorii 26 km de spectacol natural sunt amenajate 11 puncte de belvedere. Prima urcare are 2.9km și pantă medie 8%, dar nu urc mult că trebuie să opresc. Pont D’arc îmi trage cu ochiul. Drumul mă poartă apoi prin câteva tuneluri unde mă îngrijorez puțin din cauză că n-am luminile montate, deși gențile au reflectorizante foarte vizibile. Mi-au trecut emoțiile când am văzut că nici cei pe cursiere n-aveau lumini, iar unii coborau prin tunel cu ~60km/h. După 45 de minute de urcare ajung pe Col du Serre de Tourre la 323m altitudine și după ce trec de indicator opresc la unul din punctele de belvedere să fac câteva poze, iar apoi alimentez că s-a golit bine rezervorul. Jos se vede drumul de unde am venit și râul plin de canotori Pe traseul ăsta nu poți merge prea mult fără să oprești și după câteva sute de metri de coborâre trag pe dreapta la alt punct de belvedere. Pe coborâre opresc și arunc o privire în spate. Pozez drumul în ambele sensuri și apoi văd în partea dreaptă ce urcare mă așteaptă și mi se înmoaie picioarele. Cu chiu cu vai am terminat și urcarea asta. În vârf mănânc ceva și admir drumul de unde am venit. Greu, dar frumos! Côte du Bois Bouchas Alt loc de belvedere Puțin demoralizat de distanța mică parcursă, n-am oprit la toate punctele de belvedere că nu mai ajungeam nicăieri. Fiecare astfel de loc avea un nume, era semnalizat cu un indicator pus cu 100m înainte și avea loc de parcare. Balcon des Templiers, unul din cele mai faine puncte de belvedere O ultimă privire a canionului și a râului Ardeche După ce am terminat ”munca” la punctele de belvedere, m-am bucurat de coborâre, dar nu chiar la viteză maximă că trebuia să mă uit cu un ochi la drum și cu unul la peisaj. În prima localitate am oprit la un restaurant unde am mâncat (sau n-am prea mâncat) o friptură ce era făcută în sânge, deloc pe gustul meu. Evident că doamna nu vorbea engleză, dar cu ajutorul tehnologiei mi-a zis că dacă sunt cu bicicleta să-i dau bidoanele să-mi pună apă proaspătă, rece. Pe la kilometrul 50 al zilei revin pe traseul ViaRhona și începe plictiseala condimentată de un soare arzător ce servește 30-32 grade Celsius. Singurul lucru bun la pista asta e că merge cu spor, putând ține constant un 25 km/h. De la o vreme eram atât de toropit de căldură și de plictisit încât am lăsat-o mai moale cu gândul că poate mă ajunge cineva din spate și mai sparg monotonia. Mă ajunge un bătrânel cu e-bike pe care-l depășisem mai devreme, el fiind oprind. Având în vedere vârsta eram sigur că nu vorbește engleză așa că l-am salutat și m-am ținut după el până în Caderousse. Am auzit că a întrebat un copil de magazin și m-am decis să mă duc după el. În parcarea magazinului l-am întrebat totuși dacă vorbește engleză și ce să vezi, surpriză, vorbește. Am făcut cu schimbul la paza bicicletelor, iar apoi câtă vreme am așezat cumpărăturile în bagaje am schimbat câteva impresii. A pornit cu o zi în urmă pe ViaRhona și merge la Arles, dar și lui i se pare foarte plictisitor traseul. Îmi spune că e greu și cu e-bike-ul, dar îi permite să facă mai mulți kilometri pe zi. Ne luăm la revedere și eu rămân să mă răcoresc cu un Cola, timp în care apare alt cicloturist ce vine din Geneva și merge la Nîmes. De la el aflu că porțiunea de ViaRhona de la Geneva la Lyon e ceva mai interesantă. După ce termin porția de socializare mă pun să caut camping, Caderousse fiind capăt de linie pentru planul de astăzi, după 70km pedalați. Aici mă decid ca ziua următoare să fie de recovery și să pedalez doar vreo 40km până la baza Mont Ventoux, iar peste 2 zile să urc muntele. Un camping care să-mi fie în drum pentru traseul de mâine găsesc abia la 13km și pornesc într-acolo. Îmi dau seama că nu am luat apă de la magazin și încep să beau mai econom. Pentru o vreme drumul mă duce printr-o podgorie unde cât vezi cu ochii era numai viță de vie. Pe marginea drumului sunt case mici, cochete, iar șoseaua e amenajată pe margini cu tuia. Ajung la camping și am surpriza să fie plin. Găsesc altul la 5.5km și plec spre el, cam sătul deja de pedalat. Ajung la cel de al doilea camping și aici stupefacție, închis până în luna mai 2019. Deja era ora 18:30 și eram cam terminat după cei 90km adunați în pedale, dar mai ales eram demoralizat total. Atâta am căutat alt camping până am făcut gaură în Google Maps, dar singurul ce apărea era la 15km depărtare. Mă decid să sun să întreb ca să nu mai am surprize. Nu prea mă înțeleg cu omul că nu vorbește engleză, dar zice că “c’est bon”. Orașul arată foarte fain, dar nu-mi mai arde de poze. Opresc la un bar să iau apă și apoi intru pe o pistă de biciclete foarte faină, Via Venaissia. Parcurg pe ea 10km cu 27-30km/h, atât de tare voiam să ajung la camping. Văd în depărtare un uriaș și mă gândesc că numai Mont Ventoux poate fi. Deja mă fascina deși eram foarte departe de el. În sfârșit, după o urcare scurtă ca de final de zi, ajung la Camping Municipal Beaumes-des-Venise care, ce să vezi, e închis! Când am văzut am crezut că s-a prăvălit Mont Ventoux peste mine. Sun la numerele de telefon afișate, nimic. Într-un final iese o doamnă cu un domn din camping și ca norocul ea vorbește engleză. Sunt cazați acolo și mă lasă să intru în camping, urmând ca dimineață să plătesc. Doamna îmi explică organizarea campingului și zice să-mi iau ce loc găsesc liber. Instalez cortul, fac un duș, mănânc niște conserve și mă prăbușesc pe salteaua Sea to Summit, o adevărată oază de relaxare. Va urma.
  3. Ziua 2 Budapesta - Munchen 5 km Dimineata trenul pornea in jur de 7.30 ora locala, ora României 06.30. Nu am avut un somn odihnitor stresat find sa aud telefonul sa nu pierdem trenul. Ne-am trezit am mâncat si cu un anumit nivel de stres am montat bagajele pe bicicleta. Cazarea a fot in jur de 225 ron. Am ales acest hostel deoarece era aproape de gara si dacă făceam o pana pe drum pana la gara tot ajungeam la timp la tren si dacă împingeam bicicleta. Plecarea din curtea hostel-lui Copii erau teleghidați, Rares (cel din dreapta cu albastru pe echipament) cam nedormit, dar am sa aflu numai peste 3 săptămâni cand am ajuns acasă RAILJET OBB Dupa vagoanele MAV (CFR-ul unguresc) care nu diferă la miros si aspect foarte mult de cele ale CFR-ului numai ca merg cu 120km/h constant am trecut la alt nivel de călătorie. Vagon pe perina de aer, aer condiționat, ferestre închise (nu se pot deschide geamurile), internet wii-fii, vagon restaurant. Viteza maxima prinsa pe ruta Budapesta - Viena a fost 190km/h. Constant se afișează pe niște ecrane viteza trenului si următoarea gara de oprire Biletul de tren pe distanta Biharkerestes-Budapesta pt un adult si bicicleta a fost sub 5000 ft ~ 75 RON Biletul de tren Budapesta - Viena a costat 34 EUR/persoana/bicicleta din care 19 eur/adult, 12 eur/bicicleta, 3 eur/rezervare loc bicicleta. Pe bilet imi apărea nr locului pt bicicleta. Știam din ce citisem pe acest forum ca sunt rastele pt bicicleta verticale si trebuia sa dam gentile jos de pe bicicleta ca sa le putem adăuga in rastel. Având informația respectiva știam la ce sa ma aștept si asa a si fost. Am ajuns in gara înainte de a fi garat trenul, după ce a fost garat am mers la vagonul repartizat pe bilet si am început operațiunea de dat jos gentile si suit in tren. Totul s-a desfășurat conform planului. Dupa ce am suit catrafusele in tren am început sa ne cauta locurile de pe bilet, surpriza, noi oameni nu aveam locuri specificate cu nr pe bilet ce numai bicicletele. Am întrebat nasul dacă este ok si a zis ca da. Ne-a spus ca putem sa stam pe cele 4 locuri (2 cate 2 fata in fata cu măsuța intre ele) chiar lângă biciclete. In tren exista locuri speciale intre scaune pt bagaje mari (gen kerion) care nu pot fi ridicate si puse sus). Cel de langa mine este Rares, băiatul prietinilor noștri, are 15 ani (avea anul trecut in poza) si el are o poveste interesanta. In copilărie pe la 7-8 ani a fost diagnosticat cu necroza la capul femurului. A fost operat la Viena cu succes dar după operație a trebuit sa stea in ghips imobilizat complet câteva săptămâni, din aceasta cauza are un ușor șchiopătat. Comparativ cu handralăii mei de copii el are o constituție mai firava si nici un cunoscut de-a lui Rares nu l-a crezut capabil ca va fi in stare sa facă expediția alături de noi in afara de părinții lui si mine. Pentru el a fost o experiență care l-a ajutat sa-si întărească stima de sine. Gara din Viena Dupa cum am specificat mai sus, m-am auto-tepuit când am luat biletele. Nu la preț ce la altceva. Biletele Budapesta - München le-am cumpărat direct de pe site-ul OBB. In momentul când mi-a afișat disponibilitatea trenurilor la Viena imi afisa ceva ce au am perceput ca trebuie sa schimb trenul intr-un interval de 9 min. In Budapesta după ce m-am suit in tren am conștientizat ca trenul in care eram merge defapt pana la München dar eu aveam bilete pana la Viena si trebuia sa aștept 2 ore in Viena sa iau următoarea garnitura care venea tot de la Budapesta Pe site imi afișa ceva cu 9 min, eu am crezut ca trebuie sa schimb garnitura sa iau bagajele si bicicletele sa ajung la cealaltă garnitura si am zis ca sigur in 9 minute nu ajung sa fac acest lucru si am ales sa fac o oprire de 2 ore in gara din Viena sa pot face transbordarea liniștit si fără stres ca un ardelean adevarat. Defapt care era șmecheria. La garnitura care venea de la Budapesta se mai adăuga o garnitura la Viena. De la Viena trenul mergea cu 2 garnituri in loc de una, eu asta am văzut pe site dar nu am priceput acest lucru ce am crezut ca-i garnitura separata. Dar fiind in vacanta nu a fost o problema ca am pierdut 2 ore pe peronul gării din Viena. Garnitura de mai sus aștepta sa vina pe cea de la Budapesta sa le lipească si sa meargă la Munchen. Viena - Munchen. Viteza maxima pe aceasta ruta. Trenul a trecut peste macaz intr-o gara cu 190km/h. I-am si trimis SMS unui prieten bun care-i CFR-ist sa-i spun. Somn de voie. Loc de bagaje vizavi de rastelul cu biciclete. Garnitura avea numai 5 locuri pt biciclete. Știam de pe acest forum ca trebuia sa iau bilete din timp din cauza bicicletelor. Daca nu ai loc pt bicicleta nu te poți sui cu ea in tren. De la Budapesta la Viena am întrebat nasul dacă pot sa-mi continui călătoria fără sa schimb trenul, a zis ca eu pot dar dacă la Viena sunt alții care urca cu biciclete pe locurile noastre (de bicicleta) nu mai pot. Asa a si fost, in Viena ne-am dat jos si au urcat alți biciclisti. Daca eram fără biciclete puteam merge pana la München fără sa schimbam trenul in Viena. Peisaj nemțesc Cazarea la saltele in campingul The Tent din centrul Munchen-lui. https://www.the-tent.com/ Prin pădure spre Lidl pt. aprovizionare și așteptăm să se oprească ploaia sa ne întoarcem în camp. Pe drum la întoarcere printr-un cartier cu puține parcări de mașini și multe parcări de biciclete. Pt la noapte se recomandă dopurile de urechi. Mâine vizitam Dachau și parcul olimpic. Pt. 9 eur/zi am dormit 2 nopți la München pe jos intr-un cort imens Noaptea a fost foarte frig din cauza ca nu era izolata podeaua si cred ca au montat corturile primăvara târziu când pământul era umed si rece, peste zi se făcea cald in cort dar noaptea erau 6-8 gr, campingul fiind situat într-o zona împădurita. Noi am dormit cu echipamentul gros pe noi in saci de dormit si paturile primite de la recepție In postarea următoare o sa va spun mai multe despre aceasta locație. In fiecare seara se făcea foc de tabăra. Era o gălăgie de nedescris, dar surprinzător fix la ora 0.00 se dădea stingerea si era o tăcere mormântală, puteai dormi fără dopuri de urechi. VA URMA
  4. paulrad

    Ziua III - Marți, 4 Septembrie: Cruas – Montélimar – Viviers – Bourg-Saint-Andéol – Bidon – Saint-Remèze – Vallon-Pont-d’Arc – Le Pont-d’Arc, 78km cu 565m. dif. de nivel Am reușit să pornesc la drum aproape cu o oră mai repede față de ziua precedentă. Cotrobăind prin bagaje am găsit gelul de duș pe care îl declarasem pierdut cu o seară înainte, fiind sigur că l-am uitat la primul camping. Era tot în trusa de toaletă doar că nimerisem să-l pun într-un buzunar interior de a cărui existență nu știusem. După ce părăsesc campingul trec printr-o zonă industrială cu câteva coșuri de fum și vreo 2-3 eoline după care pista urcă pe malul Ronului. De aici ține-o tot drept, fără oprire. Deja mă săturasem de pista asta de biciclete. După 10 km ajung la Passerelle Himalayenne de Rochemaure și opresc la intrare pentru a-i face o poză. Pasarela a fost construită în 2013 pentru a deservi traseul ViaRhona, având la bază un pod suspendat construit în 1858. Pe la jumătatea pasarelei veneau doi cicloturiști din față care erau aproape de un turn și s-au oprit acolo fiind mai larg, altfel nu încăpeam unul pe lângă altul. Eu când m-am văzut călare pe pasarelă și am scăpat ochii în jos, am și uitat să mai fac poze, așa că împrumut două de la Gogu. Sursa: drone-ardeche.com Sursa: ardeche-guide.com Pasarela asta a rupt un pic monotonia, dar mai departe e tot plictiseală și e cam pustiu traseul, față de primele două zile în care am întâlnit o grămadă de cicloturiști. Pista de bicicletă mă duce pe la centrala hidroelectrică din Châteauneuf-du-Rhône unde tocmai se pregătea o barjă să treacă prin ecluză. Mă gândesc că sunt de trei zile pe malul fluviului și încă n-am pozat o astfel de ambarcațiune, așa că opresc să văd procesul, fiind mai curios de distanța mică la care barja se apropia de zidul de beton. Între timp apare un mountain biker care se oprește și el să studieze problema. Pornesc mai departe și nu după multă vreme dau o probă de orientare. În față am o cărare neasfaltată, iar la dreapta un drumeag care nu știu unde duce. Deși sunt câteva indicatoare ce arată la dreapta, nu e nici unul cu ViaRhona. După ce bâjbâiesc un pic pe ambele variante, decid că ce zice GPS-ul e sfânt așa că o iau pe potecă. Era atât de pustie și sălbatică încât devenea creepy și mă întrebam cât o fi de lungă. Din fericire am reîntâlnit pista după scurt timp. Calea bună era cealaltă Un indicator mai detaliat la una din multele intrări pe pistă Plictisit și toropit de căldură deja mă gândeam la un Cola rece de câțiva km. În Bourg-Saint-Andéol trec pe lângă terasele din centru, dar mă întorc și poposesc să mă răcoresc puțin. Mă ridic de la masă și părăsesc ViaRhona care deja eram convins că e o prostie de traseu. Planul pentru ziua de azi presupune o abatere de la ruta oficială pentru a vedea Pont D’Arc. Din centrul orașului intru pe D358 și începe direct urcarea, fiind prima cățărare serioasă a turei. Suferința îmi devină tovarășă de drum și după câțiva kilometri opresc la umbră să alimentez căci s-a terminat combustibilul și să mă răcoresc un pic. După ceva bucăți extrem de scurte de coborâre ajung în Bidon pe unde se pare că a trecut și Turul Franței. La intrarea în Bidon se mai simte atmosera Turului Franței La ieșirea din Saint-Remèze termin cea mai mare parte a cățărării, ~16km în vreo 2h25min. Opresc să fac o panoramă cu podgoria din dreapta drumului și să verific dacă la 400m alt. strugurii sunt la fel de buni cu cei de la 40-50m alt, iar apoi mă bucur de o bucată de coborâre. De aici încolo se instalează complet peisajul specific rezervației naturale Gorges de l’Ardèche: stânci și terase de piatră îmbrăcate în mult verde. Mai am 3 km de urcare și am terminat pe ziua de azi, urmează o lungă coborâre. Pe coborâre opresc să fac o poză, iar apoi mă bucur din plin de cei 10km de kilometri la vale. Trec prin Vallon-Pont-d’Arc fără să fac nicio poză, dar opresc spre ieșire la o pizzerie care văd că e închisă abia după ce mă chinui să parchez bicicleta. Drumul se îngustează, stâncile sunt tot mai înalte. Cobor mai departe și mă adâncesc tot mai mult în peisajul ce-ți taie respirația. Râul Ardèche face spectacol, iar ăsta e doar începutul. Râul Ardèche plin de canotori Ajung și în zona 0, locul de unde se face accesul spre plaja râului în zona celebrului Pont D’Arc. Aici este o parcare mare și un restaurant. Fac pe fugă o poză și plec la campingul care e la doar câteva sute de metri. Ajung la Camping du Pont D’arc, care a fost cel mai frumos din toată tura. Omul de la ghișeu a fost foarte prietenos și capabil să ofere în limba engleză diferite informații. După ce mi-a văzut buletinul am devenit mon ami from Roumanie. Aici cazarea a fost 16.22 euro din care 3 euro curentul electric și m-am instalat în zona rulotelor ca să am acces la priză. Deși îmi era extrem de foame, mâncarea a ajuns pe locul doi, principalul obiectiv fiind să mă duc la Pont D’arc. După ce am făcut duș am plecat pe plaja privată a campingului să văd minunea. Aici erau destui oameni din camping care fie stăteau pe plajă fie înotau, iar pe lângă ei mai erau cei care veneau pe râu cu caiacele sau cu SUP-urile. Mi-am dat rapid seama că dacă vreau să ajung pe cealaltă parte trebuie să mă întorc la șosea și să merg pe drum, varianta înotului nefiindu-mi accesibilă. Am părăsit campingul și am plecat spre parcarea amintită mai sus unde am intrat la restaurant cu gândul să mănânc ceva, dar deja nu mai serveau mâncare deși nu era decât ora 18. Cu un gol adânc în stomac m-am dus pe plajă să admir Pont D’arc și din partea cealaltă. Mă întorc la camping și poposesc la terasă. Cer un Cola cu gheață, mai exact o pungă de gheață pe care o pun pe genunchi câtă vreme savurez licoarea magică, iar apoi mă duc la cort să mănânc. După ce se lasă întunericul ies pe plaja privată și mă joc cu aparatul foto timp de o oră și ceva. Nu iese ce vreau eu că e prea întuneric, dar mă bucur din plin de stelele de pe cer. Va urma.
  5. paulrad

    Ziua II - Luni, 3 Septembrie: Condrieu – Andacette – Tournon-sur-Rhône – Valence – Cruas, 130km cu 292m dif. de nivel Am dormit buștean. Nici nu aveam cum dormi altfel după ce în ziua anterioară mă trezisem la 5:30 a.m. și după ce am petrecut ~5 ore pe tren, ~5 ore pe bicicletă și bonus vreo 2 ore de stat în gară degeaba. Pierd vremea prin camping reorganizând bagajele și pornesc la drum abia la ora 10 fără un sfert. Primi 20km merg strună pe pista impecabilă și fac o singură oprire foarte scurtă. Nu știu dacă văd/înțeleg bine, dar mi s-a părut că la un momentdat pe pistă era un indicator care zicea să nu culegi mere, iar apoi a urmat o livadă. Opresc dincolo de livadă și pozez porumbul. Următoarea oprire o fac în Sablons pe malul fluviului unde erau câteva băncuțe la umbră. Cât timp mănânc eu niște alune, trec în mare viteză 2 cicloturiști. Fac câteva poze și plec mai departe. După o vreme i-am zărit în față pe cei doi care m-au depășit cât timp stăteam pe loc și am început să trag tare. Din goana bicicletei fac o poză peste apă cu orașul Andance al cărui nume e scris mare pe deal. Îi ajung din urmă pe cei doi și profit câțiva km de trena lor la 30km/h. Ei erau pe biciclete de șosea cu cauciucuri foarte subțiri, așa că eu mă chinuiam destul de bine. Erau din Germania și mergeau și ei, ca toată lumea de altfel, spre Mediterană. S-au ”bucurat” ieri de porțiunile de off-road pe care au făcut și câteva pene. În următorul oraș ne despărțim. Ei merg la supermarket, iar eu îmi continui drumul deși aveam și eu de gând să opresc la vreun magazin. Pentru un moment mă gândisem să merg cu ei, puteam face cu rândul la supravegheat bicicletele, dar n-am avut chef de oprit. Mă oprește un cicloturist ce vine din sens opus și mă întreabă dacă n-am văzut pe jos un sac gri. Între timp mi se face foame așa că îmi sclipesc ochii când văd lângă pistă câteva rânduri de viță de vie. Am luat un ciorchine din cei mai buni struguri mâncați vreodată. Mai târziu am cumpărat de la magazin, dar nu erau nici pe departe atât de buni. Trec prin Turnoun-sur-Rhône, iar apoi pista merge pe la soare pe malul fluviului care pe cealaltă parte e sprijinit de câteva dealuri stâncoase. Ajung în Valence care cred că este cea mai mare localitate de până acum, dar îmi place foarte mult. Orașul arată foarte îngrijit și liniștit, chit că pe strada principală e plin de oameni. Intru pe o străduță pietonală adiacentă, plină și ea de oameni, unde găsesc un supermarket. Las bicicleta în fața vitrinei, trec antifurtul prin roata spate și cadru, iar apoi intru să fac cumpărăturile. Mă gândesc că nu vine nimeni să ia pe sus bicicleta la cele ~40kg și să fugă cu ea. După ce termin cumpărăturile revin pe strada principală unde mănânc, beau un cola și umplu bidoanele cu apă de la un robinet public. Pornesc mai departe și trec pe la intrarea în parcul orașului care e foarte verde și îngrijit. Parcul Jouvet admirat de sus O bună bucată de drum m-am tot intersectat cu un grup de doamne și domni cicloturiști care după grai păreau englezi. Ba îi depășeam eu pe ei, ba mă depășeau ei pe mine când opream să fac poze. Trec iar Ronul pentru a nu știu câta oară pe un pod vechi de piatră. Ăștia cred că pe vremuri, când n-aveau Facebook, de plictiseală construiau câte un pod peste fluviu. E seară deja și s-au adunat mulți km. Mă întâlnesc cu un cicloturist mai în vârstă și bâjbâim împreună la o intersecție unde erau mai multe piste și trasee marcate, iar apoi intrăm pe pista cea bună unde cu greu reușesc să mă țin după el, atât de bine merge. Nu vorbește engleză așa că nu povestim tare multe. Eu opresc să caut camping, iar el merge mai departe, urmând să-l văd în același camping în care am poposit și eu. După ce îl pun pe Gogu Hărți să mă ducă la cel mai apropiat camping, pornesc mai departe pe pista ce trece printr-o zonă frumoasă. Fac o singură poză căci telefonul e pe ghidon în husa de hărți ca să mă pot orienta mai ușor, iar pentru a scoate aparatul foto e nevoie să mă opresc și nu prea am chef. Abia aștept să ajung în camping după cei aproape 130km. Opresc în Camping Ilons care e lângă pista de biciclete, între Ron și un lac deasupra căruia apune soarele câtă vreme beau eu un Cola pe teresa campingului. Am plătit 9.5 euro pentru o noapte și mi s-a părut ok. Va urma.
  6. Salutare, Cu chiu cu vai, aproape am terminat de scris povestea turei planificată în topicul acesta. Am constatat că mă pornesc foarte greu la scris, dar mai am doar două zile de povestit, așa că între timp o să redau și aici povestea. Înainte de a începe vreau să mulțumesc lui @majikstone și @gibonu pentru ajutorul în planificarea turei cât și colegilor de forum care de-a lungul vremii au postat povești pe forum și mi-au alimentat dorința de a pleca în lume pe 2 roți. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- După ce mult prea multă vreme am tot citit poveștile altora din turele de cicloturism, a venit rândul să scriu propria poveste. Franța parcă a fost o alegere naturală, fiind o țară frumoasă și bike-friendly. În plus am avut transport din Baia Mare fără bătăi de cap și am avut și la cine merge acolo. Ziua I – Duminică, 2 Septembrie: Paris | Lyon – Condrieu pe ViaRhôna, 68.37km cu 241m dif. de nivel 5:30 a.m. sună alarma după ce nu m-au lăsat să dorm foarte bine cele 1 milion de gânduri ce-mi treceau prin cap. La 7:36 trebuie să iau trenul din gara Paris Bercy cu destinația Lyon Part Dieu așa că mă echipez în grabă și cobor bicicleta și bagajele în fața blocului. Aici mă chinui cu fixatul bagajelor pe bicicletă datorită improvizației cu rucsacul deasupra port-bagajului pe care până la urmă îl iau în spate că nu mai e timp de pierdut. Pornesc pe Garmin track-ul GPS până la gară, îmi iau rămas bun de la mătușa și unchiul ce m-au găzduit și pornesc în direcția greșită, evident. În sfârșit văd pe GPS încotro mă duc și mă întorc, dar la primul giratoriu încerc toate ieșirile până dau de cea bună. ”Southeast on Cycleway” nu e tocmai o indicație ajutătoare când n-ai pe ecran busolă și nici nu vezi marcaje cu pista de bicicletă pe șosea. Măcar traficul este aproape inexistent la ora asta și după câteva mici rătăciri intru pe Champs-Élysées unde opresc neaparat să fac o poză cu Arcul de Triumf. Nu prea mi se vede stopul pe spate, dar mă bazez pe reflectorizantele de la Ortlieb care sunt foarte vizibile. Pornesc mai departe, iar apoi opresc pe Pont de la Concorde să pozez Sena și Turnul Eifel, iar apoi trag repede o poză și cu Place de la Concorde. Îmi dau seama că stau destul de prost cu timpul așa că încep să mă grăbesc și nu mai opresc la poze, dar freacă ceva la roată și trebuie să mă opresc. Văd că sacul nu stă prea bine pe portbagaj și alunecă, îl rearanjez și pornesc grăbit mai departe. După ce mă mai chinui un pic cu orientarea pe Garmin ajung la Gare de Lyon, dar eu nu acolo aveam treabă așa că pornesc Google Maps pe telefon, ceea ce ar fi trebui să fac de la început. Sunt pe drumul cel bun, dar timpul e extrem de limitat. Mă învârt o tură pe lângă Gare de Lyon până o iau în direcția bună și mă apropii la 600m de Gare Bercy când iau un viraj într-o intersecție și bang: 1300m. Aici m-am învârtit de am înnebunit, de parcă eram în căutarea acului în carul cu fân. Google Maps îmi arăta când 400m până la gară când +1km, în funcție de intersecția pe care o ratam. Într-un final am ajuns la intrarea în gară la ora 7:38, adio tren. Mi-a trebuit 1h:23min să fac cei 18km până la gară. Mă duc la casa de bilete: TGV nu pot lua, ceea ce știam deja, iar următorul TER e la ora 9:20 și trebuie să iau alt bilet, 65 euro. Întreb de Intercity de la ora 8:00, dar se pot cumpăra bilete doar online, ceea ce încercasem cu o zi înainte și nu am reușit din cauză că era full vagonul de biciclete. Până iau eu portmoneul din geantă, doamna de la bilete se răzgândește și îmi spune că dacă vreau să iau TER-ul de la ora 9:20 pot să merg cu biletul ce îl am, deși scria clar pe bilet că nu se poate schimba. Am vreme destulă să mă plictisesc, să mănânc, să mă duc să studiez un vagon de biciclete să văd cum e urcarea în el, iar la ora 9:00 mă duc să văd la ce peron vine trenul meu. După ce întreb de 2 ori dacă ăla e trenul spre Lyon, dau jos bagajele de pe bicicletă și urc bicicleta în tren, apoi bagajele. Ocup grațios toate 3 locurile de bicicletă de pe o parte a vagonului, las bagajele jos și le leg de bicicletă pe post de contragreutate, să nu se răstoarne bicicleta dacă se zgâlțâie trenul. Lyon – Condrieu pe ViaRhôna După 5h:23min ajung în Lyon, încarc bicicleta cu bagajele pe peron și ies din gară după ce zgâlțâi foarte bine toate bagajele pe niște scări ce mi-au ieșit în cale. La ora 15:12 m-am urcat iar pe bicicletă, mult prea târziu pentru cei 70km planificați, așa că planul a devenit ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. Ca norocul, prin Lyon m-am descurcat mai bine cu orientarea astfel că am ajuns repede pe malul fluviului Ron. Clădirea ciudată este Musée des Confluences Pista de biciclete este exact pe malul Ronului și e plină de oameni pe bicicletă, alergători sau plimbăreți. Traversez Ronul și continui pe pista de biciclete care e destul de îngustă în zona asta și despărțită de trotuar printr-o bordură care îmi dă emoții când din față vine câte o bicicletă. La un momentdat apare din față un recumbent (bicicletă orizontală) care așteaptă după mine la intrarea pe pistă căci nu era cale să încăpem amândoi. Nu pierd vremea deloc prin Lyon și o iau spre Vienne. Deși am dat de indicatoarele ViaRhona, într-o intersecție am pierdut pista și am luat-o pe altundeva, dar tot în direcția bună, urmând să reintru pe pista de biciclete câțiva km mai încolo. Pista apare și dispare, nu are continuitate, dar chiar și în zonele fără pistă nu e nici un stres cu șoferii chit că pe site-ul traseului e recomandat să iei trenul pentru a evita porțiunea aglomerată de la ieșirea din Lyon. Mai traversez încă o dată fluviul Ron ca apoi să am o surpriză neplăcută. După pod traseul face dreapta prin spatele zonei industriale și merge exact pe malul Ronului, doar că nu este asfaltat și e un dezastru total. Sunt unele zone nisipoase și bolovănoase astfel încât mă dau jos de pe bicicletă de câteva ori atât la deal cât și la vale. Așa s-a năruit și planul meu ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. După ce dau de asfalt de câteva ori, marcajul mă duce iar la o urcare abruptă pe malul Ronului unde trebuie să descalec și să împing din greu la bicicletă. După asta mă jur că nu mai urmez marcajul cu ”itinéraire provisoire” dacă îmi mai iese în cale. Trec scurt prin departamentul Isère apoi revin în departamentul Rhône traversând fluviul pe un pod unde trebuie stat la semafor ca să poți traversa, de altfel fiind destul de des întâlnite astfel de poduri de-a lungul Ronului. Din Loire-sûr-Rhône urmează o porțiune de pistă asfaltată pe malul fluviului, dreaptă cât vezi cu ochii, dar de care mă bucur fiind că înaintez repede. Aici oamenii se plimbă, fac sport, stau la plajă și destul de mulți fac chiar și grătare. Mă opresc la umbră lângă o terasă și încep să caut camping deoarece e aproape ora 6 seara deja. Găsesc un camping la 10km exact pe traseu și pornesc mai departe după ce fac o poză. Depășesc un cuplu de cicloturiști și apoi opresc să fotografiez ruinele castelului medieval din Vienne. Îi ajung iar din urmă pe cei doi și schimbăm câteva vorbe. Astfel aflu că sunt francezi, merg și ei pe ViaRhôna până la Mediterană, dar au luat trenul ca să treacă de Lyon și îmi mai spun că vor să pedaleze la anul pe malul Dunării prin România. O iau înainte și începe o porțiune de pistă ce are o mulțime de porți de lemn puse în zig zag, iar între 2 porți de alea era o bară de metal cu balamale ce nu se putea deschide de tot că era lungă și dădea în porțile de lemn. A fost o adevărată ”distracție” să treci cu bicicleta încărcată prin așa ceva. Trebuia să mă dau jos și să fac câteva manevre înainte-înapoi ca să pot lua ”virajele” căci bicicleta nu o puteam ridica de jos să o întorc. Înafară de asta pista era foarte frumoasă și din loc în loc erau niște observatoare de lemn deasupra Ronului. Fix ăla la care m-am hotărât eu să opresc era plin de oameni și era și ultimul, așa că m-am mulțumit cu o fotografie făcută după ieșirea din pădure. Se poate vedea Ingineria într-o poză de pe Google Maps Imediat după Centre d’Observation de la Nature de l’Ile du Beurre La scurt timp am ajuns în campingul L’ile des pêcheurs care era exact pe traseu, pista de biciclete trecând pe lângă gardul campingului. A fost primul camping în care am pășit vreodată așa că nu știam cu ce să-l compar, dar mi-a plăcut că în zona de cort aveau mese unde puteai sta să mănânci omenește sau să-ți împachetezi lucrurile fără să umbli în 4 labe. În plus aveau un cort mare ce avea câteva mese înăuntru și suficient loc să te muți cu cortul tău acolo dacă era prea frig peste noapte. Cazarea a costat 12.5 euro. După ce am instalat cortul mi-am luat un Cola și m-am luptat o vreme cu WiFi-ul care n-a mers nici cum. Va urma.
  7. Croocodillul

    Si cam asta e. 13.6 kg.
  8. Ziua 3 Munchen - Dacahau - Parc Olimpic 70 km Munchen - Dachau și retur, aproximativ jumătate din traseul de mâine care va fi de 70 km. La Lagărul de la Dachau intrarea este moca dacă nu vrei ghid live sau virtual. Pe drum la întoarcere o doamna cu audi a dat în spate că să ne facă loc sa trecem. Șoferi acorda prioritate de dreapta bicicliștilor pe aici. Am vrut sa vizitam Stadionul Olimpic dar s-au închis înaintea noastră, de a doua zi intra in reparații 3 zile. Intrarea era 3.5 euro/adult. Ne-am întors la baza (The Tents) și lenevim. De mâine începe startul oficial. Impresii despre The Tens scrise atunci la fata locului seara la o bere: Un fel de Turnul Babel. Toate naționalitățile. Nu exista sentimentul de proprietate, toți își lasă lucrurile împrăștiate. Noi stam la o masa la 20 m de cort, toate bunurile stau in cort nesupravegheate. Menționez că-i cort de 300 mp unde se doarme la comun. Se cântă, se joacă baschet, se mănâncă, se gătește, se sta la povesti, se face dus, se spală haine, haiducii joacă cruce și eu postez pe Facebook, cei din spatele meu vorbesc în grecește. Vederea și auzul sunt invadate de stimuli non stop. Că psiholog nu mă plictisesc, ajunge numai să mă pun într-un hamac și să studiez oamenii. Dimineața pe răcoare, poate suntem noi mai frigurosi, erau câțiva care dormeau in sort si tricou băgați in saci de dormit In corturi exista dulapuri care se pot închide cu lacat. Lacatul il aduci cu tine sau il cumperi de la recepție. In incinta exista un fel de cârciumă de unde dimineața puteai sa cumperi cafea, ceai, croissante sau meniu de mic dejun. The Tent este administrat de o organizație non-profit, adică nu exista casa de marcat. Toate încasările sunt considerate donații. Dupa ce am achitat la recepție am primit un cupon prin care ne mulțumea pt donația făcută. Poți lasa la recepție peste noapte la încărcat telefonul sau dispozitivele mobile. Multi lăsau peste noapte nesupraveghate dispozitivele la tot felul de prize existente prin camp. Exista un spălător de vase, haine si grup sanitar care in jur de ora 09.00 AM era cam full si seara intre 20.00 - 22.00 când se stătea la coada la dus. Daca nu ar fi fost frigul din cort peste noapte acordam nota 10 dar asa am acordat un 7. Întăritorul. Aprovizionarea cu carburant. Am pornit spre lagărul de concentrare de la Dachau. Deplasarea s-a făcut pe piste ciclabile sau străduțe de cartier (cartiere de case) Bagajele le-am lăsat in cort. Lagarul de concentrare Dachau Comparativ cu Lagarul Mauthausen cel de la Dachau este mai putin impresionabil. Stiu ca este impropriu sa compari doua instituții de exterminare umana dar ne-a impresionat mai mult Mauthausen. Este mai bine conservat Mauthausen-ul. Fiind la est de Germania a fost cucerit mai repede Mauthausen-ul si nu au avut vreme nazistii sa-si șteargă urmele. Mai multe despre Mauthausen la momentul potrivit. Inapoierea la Munchen Deplasarea s-a făcut foarte mult prin zone împădurite cu multa verdeață. Satul Olimpic. In fundal stânga clădirea BMW. De la stânga la dreapta: Darius 16 ani, Rares 15 ani, Sergiu 13 ani. Maine pornim in adevărata expediție. VA URMA
  9. paulrad

    Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri și interes. Ziua V – Joi, 6 Septembrie: pauză în Beaumes-de-Venise Planul pentru azi e scurt: pauză. Mă trezesc pe la 4 dimineața să mă duc la toaletă și apoi bag căștile în urechi ca să adorm la loc. Nu știu cum, dar pe la ora 5 aud că plouă cu toate că aveam muzica pornită și zbor afară din cort mai ceva ca la apel. Hainele întinse pe cort le-a udat binișor, dar cele puse pe bicicletă sub copac au scăpat și le bag înăuntru. În jur de ora 9 mă duc la manager să mă treacă în evidență. Plătesc 20 euro garanție pentru cheia de la poartă și de la intrarea în ”debaraua” cu frigidere și mașina de spălat. Pe o vreme destul de mohorâtă părăsesc campingul în căutarea unui loc unde pot mânca. La câteva sute de metri de camping e un magazin de biciclete. Intru să văd dacă găsesc niște curelușe de tensiune cu care să leg rucsacul și dry bag-ul de tija de șa ca să nu mai alunece. N-am noroc aici, dar umblând aiurea pe străzi văd alt magazin unde găsesc ce trebuie. Îmi plac mult străduțele înguste, în pantă și clădirile cu multă piatră. Totul arată vechi și natural. Ajung în ceea ce pare a fi centrul orașului și mă pun la o terasă. Aparent nu servesc mâncare sau nu ne-am înțeles noi, așa că mă mulțumesc cu o cafea. Mă întorc în camping cu gândul să spăl hainele ca să fie timp să se usuce. Fiind că voiam să spăl mai multe rufe, am plătit 3 euro pentru a folosi mașina de spălat. Nu am apucat să scot hainele din mașină că a început ploaia așa că am întins prin cort corzile cu care leg bagajele pe bicicletă și am pus hainele pe ele. Afară ploua cu celebra găleată, dar nu mă las intimidat. Iau pe mine hardshellul de la Mammut cu gândul să-i fac un test și plec înapoi în oraș să mănânc. Geaca e ce trebuie, dar la picioare fac un duș bun, fiind în pantaloni scurți. Văd un restaurant ce are afară meniul afișat, inclusiv în engleză, ceea ce mi se pare foarte tare, dar plec la altul că nu îmi trage cu ochiul nimic din meniu. La restaurantul la care am oprit nu vorbește nimeni engleză și nici n-au vreun cuvânt în engleză prin meniu. După ce răsfoiesc pierdut meniul, vine chelnerița și mă lămurește: fish, pork, cow. Pork să fie! Spre deosebire de ziua anterioară, chiar mi-a plăcut ce am nimerit. Câtă vreme am mâncat a ieșit soarele afară așa că e perfect pentru plimbare. Sătul și fără alte treburi ”administrative” de făcut, încep să mă plimb iar pe străzi și vreau să ajung la ruinele ce se văd sus pe deal. Din păcate priveliștea de sus nu e atât de spectaculoasă pe cât părea, fiind multă vegetație pe lângă ruine. Mă întorc în camping și pozez grădina unei proprietăți de vis-a-vis. Îmi place foarte mult coroana a doi arbori mari. Apoi arunc o privire spre Mont Ventoux pe care-l pot admira chiar de la intrarea în camping. Nu numai că pare departe, dar pare și mult de muncă pentru a ajunge pe vârf. Pun bicicleta la soare și întind hainele pe ea să se usuce mai repede, apoi mă întind puțin în cort, dar e prea cald. Pe la 7 seara plec la ghereta de lângă camping să mănânc ceva. Acolo îi găsesc pe cei doi ce m-au deschis să intru în camping, iar după ce comand o pizza doamna mă cheamă să stau cu ei la masă. Până vine mâncarea avem vreme să povestim destule. Aflu că în Germania oamenii au concediu pe rând, în funcție de regiuni, ei fiind parte din ”lotul” ce au concediu cel mai târziu. Se bucură de lucrul ăsta pentru că evită aglomerația din țările pe care le vizitează și unde toată lumea are concediu în august. Ei își petrec concediul campând câte 4 zile într-un loc, vizitând obiective turistice și făcând drumeții pe jos. Pedalează și ei, dar mai mult pe mountain bike că li se pare periculos pe șosea, mai ales în Franța. Mă umflă râsul și le dau vreo două exemple de trafic periculos. Vine și pizza care nu e foarte grozavă, dar se pare că are trecere. Multă lume vine cu mașina personală ca să ridice comenzi. Terminăm de mâncat și ne întoarcem în camping. Cum lângă gheretă nu erau tomberoane pentru colectarea selectivă, doamna ia cutiile de pizza și sticlele ca să le arunce în camping fiind că acolo sunt tomberoane pentru fiecare categorie de deșeuri. Ne luăm la revedere căci ei pleacă de dimineață spre Barcelona, iar eu rămân la recepție să butonez telefonul folosind WiFi-ul. Între timp apar niște băieți cu mașina care și-au uitat cheia în camping și mă duc să-i deschid, întorcând favoarea ce mi s-a făcut ieri. Va urma.
  10. gibonu

    Transfagarasan, fata nordica.
  11. paulrad

    Ziua VII – Sâmbătă, 8 Septembrie: Beaumes-de-Venise – Monteux – Avignon – Beaucaire – Arles, 85km cu 218m dif. de nivel După 3 nopți de stat în același loc, am mai multe lucruri împrăștiate prin cort decât în genți. Pauza asta de la instalatul și strânsul cortului îmi prinde bine că mă săturasem repede mai ales de împachetat. Campingul a fost foarte frumos, iar întreaga ședere a costat doar 21 euro. După ce termin de aranjat toate lucrurile, pornesc ca de obicei în jur de ora 10. Deoarece am modificat puțin traseul cu urcarea pe Mont Ventoux, ceea ce aveam desenat pe GPS nu începea din locul unde mă aflam eu așa că am pus Google Maps să mă ducă în Monteux. Nu am pedalat decât 13km, dar în Monteux opresc pe strada principală la o boulangerie și mănânc o bucată de pizza. Strada principală din Monteux Mă învârt pe trotuar, poate poate își revine GPS-ul Traseul ce îl am pe Garmin începe chiar de pe strada asta, iar după scurta pauză de alimentare pornesc spre Avignon. După câteva zeci de metri zbârnăie Garminul să fac mă întorc în direcția din care am venit. Opresc navigația și încarc traseul din nou, dar face la fel. Îl ascult și mă întorc, merg câțiva metri și urlă iar la mine să fac un U-turn. E clar că-i rătăcit complet așa că-l bag pe Gogu Hărți la înaintare cu direcția Avignon. Mă ghidează Gogu de parcă suntem la el în spatele casei până când ajung în boscheți. Mă întorc până în primul sens giratoriu, Gogu tot pe acolo zicea să o iau. Între timp se trezește la viață Garminul care îmi arată să o iau pe o șosea de mare viteză pe care n-am voie cu bicicleta. După ce pierd mai bine de o oră învârtindu-mă aiurea, ascult de Garmin și comit infracțiunea. Pe ceva drum pe care sigur n-aveam voie Merg 900m și apare prima ieșire. După traseul de pe GPS nu-mi dau seama dacă ar trebui să continui pe aici sau să ies. Mă uit de câteva ori în spate la trafic și îmi dau seama că sunt șanse mici să trec de ieșire fără să mă calce mașinile care ieșeau în viteză așa că părăsesc și eu drumul acesta. Se pare că am făcut alegerea bună și continui pe un drum departamental liniștit ce mă duce în următoarea localitate, Vedène. Ca în orice localitate și aici există cel puțin un vestigiu istoric foarte bine păstrat. Biserica Saint-Thomas (XVIII) Următoarea localitate importantă e Avignon, capitala departamentului Vaucluse. Deși orașul este foarte aglomerat nu am deloc probleme cu traficul. La joncțiunea cu o arteră aglomerată ce venea din dreapta mea mă gândesc cum trec eu pe prima bandă să mă deplasez mai departe pe lângă bordură. Mă uit prima dată în dreapta să văd cum e traficul, iar când mă uit a doua oară deja o mașină se oprise să mă pot băga eu. Asta fără să apuc să semnalizez intenția și fără ca șoferul să aibe cedează trecerea. Uimit de faptul că la mașinile francezilor se apasă mai ușor frâna decât claxonul, trec prin centrul istoric. Aici sunt mai multe monumente incluse în lista patrimoniului UNESCO și întreg centrul este înconjurat de un zid de 4.3km în interiorul căruia se află și Palatul Papilor, cea mai mare și cea mai importantă clădire gotică medievală din Europa. Intrarea în Universitatea Avignon Zidul orașului Pont d’Avignon Orașul are în total 4.3km de astfel de ziduri Pont d’Avignon văzut de pe Pont Édouard Daladier Și un filmuleț bun de admirat orașul de sus. Din Avignon reintru pe ViaRhona și după rătăcirea tehnologică de mai devereme mă bucură apariția marcajelor, cu toate că pista mă plictisește destul de repede și e foarte cald. După o vreme GPS-ul mă scoate de pe pistă pentru a merge spre Arles. Deșia pista de biciclete duce tot acolo, mă decid să o iau pe șosea după ce văd indicatorul ViaRhôna cu Itinéraire provisoire 20km. În plus e și mai scurt pe șosea. Depășesc turistul din poza de mai sus, care se deplasează pe jos și trage un cărucior după el, iar apoi ajung în Tarascon. Collégiale Royale Sainte Marthe Castelul din Tarascon văzut de pe podul ce traversează Ronul Imediat după ce traversez Ronul ajung în Beaucaire și sunt surprins când văd portul de la intrare în oraș. Aici opresc la un supermarket și fac cumpărăturile, apoi stau pe o bancă la umbră câtă vreme mănânc niște fructe și beau un Cola. Până în Arles mai am aproximativ 20 de kilometri pe șosea. La un momentdat am parcurs o distanță măricică printr-un roi de musculițe. Erau atât de multe încât îmi acopeream gura și nasul cu mâna și tot mâncam câte una. Drumul D15 trece pe un pod pe care e voie să intre maxim 3 mașini deodată. În Arles se pregătește centrul orașului pentru ceva serbare câmpenească, pe bulevard instalându-se garduri mari de metal. Opresc la Camping City pentru a înnopta. La cei 18e plătiți a fost cel mai scump camping din toată tura. Din păcate a fost și cel mai prost: apa rece la dușuri, iar locurile de cort n-aveau pic de verdeață. Am umplut de praf și de nisip toate lucrurile. Va urma.
  12. ovitelu

    Ziua 2 Dupa ce am servit micul dejun am strâns șatra (șator in limba maghiara înseamnă cort ) si am purces la drum. Exista o pista ciclabila si indicatoare pt cicliști pt diferite obiective de vizitat in zona plus km de parcurs pana la următoarea destinație. In localități se merge pe străduțe turistice slab circulate dar marcate cu indicatoare pt cicliști pe asfalt sau prin semne, in afara localităților se merge numai pe pista ciclabila, excepție face o zona de 3 km unde intri pe un drum județean. Masina am lăsat-o la primul camping, Camping Autós Balaton - Zamárdi, unde am plătit 1000Ft/zi parcare, aproximativ 15 ron/zi. In primul link nu apare mașina cum era încărcata la plecare din fata blocului. Am carat după noi 2 corturi si câte 2 izolir-uri de persoana (ca sa dormim confortabil), haine, mâncare, aragaz spider cu butelie primus, set de oale camping plus o oala mai măricică le-am carat dupa noi. Măsuță pliabila si scaunele au rămas in mașină, Mâncarea a fost "din brișcă", adică ne-am gătit mâncare. Cei 3 muschetari + The Queen pregătiți de aventura Baietii mei la data respectiva aveau 15 ani, respectiv 13 ani si un Transfagarasan la activ. Căluții din dotare, biciclete normale fără ceva special la ele + o remorca pe 1 ax. Mâncarea am carat-o dupa noi. Prima pana si ultima făcută la remorca, nu știam de ce avansez greu când eu vedeam ca nu am panta pana m-au avertizat copii ca am pana. Picnic la margine drumului. Pauza de înghețată (era nădușeală afara, cer acoperit si umezeala multa) după ce am fost la Hypermarketul LIdl de peste drum sa ne cumpăram apa. Trecere la nivel de cale ferata pentru biciclisti si pietoni. Te oprește ca sa manevrezi si in același timp sa poți observa dacă vine trenul. In partea de sud al lacului exista o linie de tren electrificata care il parcurge pe lungimea sudica iar in partea de nord este alta linie de tren similar dar neelectrificat. Trenurile erau destul de frecvente. Intr-o alta postare am sa povestesc cum se merge cu trenul + bicicleta in Ungaria. Marcajele pt biciclisti sunt pe tăblițe verzi ca cel din imagine. Se adunau nori de ploaie in direcția noastră de mers, după prognoza știam ca peste noapte va ploua. Aici la o pauza de hidratare, doamna nu avea Radler Beer pe stoc dar fără sa ne spună ne-a făcut un amestec de bere cu suc de lămâie care a ieșit bestial. Alta trecere peste calea ferata Remorca a trecut in sarcina lui Darius, băiatul mai mare. Am ajuns la locul de campare după aproximativ 6 ore de pedalat lejer, doamna mea a pedalat chiar foarte lejer, de multe ori ne opream ca sa ne ajungă din urma. In acest camping am închiriat o rulota de 4 persoane deoarece știam ca peste noapte va ploua si dimineața nu doream sa ne strângem catrafusele umede. Partea sudica a lacului este plat, partea nordica este cu urcușuri si coborâșuri dar toate la timpul lor. Poza este făcută a 2-a zi dimineață. va urma
  13. paulrad

    Ziua VIII – Duminică, 9 Septembrie: Arles – Fos-sur-Mer – Martigues – Septèmes-les-Vallons, 97km cu 438m dif. de nivel A trecut deja o săptămână de când sunt pe drum, dar mi se pare mai mult de atât. Astăzi am întâlnire cu Marea Mediterană așa că la 9:30 sunt pe bicicletă. Am văzut multe clădiri foarte frumoase până acum și nu aș putea zice care mi-a plăcut cel mai mult, dar pot să zic că următoarea clădire a fost cea mai urâtă din câte mi-au ieșit în cale. Evident, clădirea are legătură cu ”arta” contemporană și probabil se mândresc cu ea. Dacă mi-a trebuit să fiu hater și să mă iau de minunea arhitecturală a orașului, iacătă karma lucrează și în scurt timp mă rătăcesc. Nu găsesc nicăieri pe unde să ies din oraș și să intru pista ViaRhona așa că începe o nouă bătălie Garmin vs Gogu Hărți în arta dezorientării. Traseul desenat de acasă mă duce pe N113 unde sigur nu e voie cu bicicleta așa că pun în acțiune hărțile lui Gogu care nu s-a trezit din beția de ieri și mă duce iar în boscheți. Până la urmă mă bag pe național pentru câteva sute de metri, dar am pierdut jumătate de oră aiurea. După ce ies de pe național găsesc în scurt timp pista de biciclete și răsuflu ușurat. Trec pe lângă Pont Van Gogh care este replica podului mobil Langlois, celebru pentru apariția în mai multe picturi ale lui Vincent Van Gogh. De aici încolo, nimic interesant. Parcurg 20km pe pista de biciclete care e plictisitoare ca de obicei, dar cel puțin e înnorat și nu mă arde soarele. O scurtă pauză de alimentare Între timp trece pe pistă un recumbent trike Părăsesc definitiv ViaRhona și o iau spre Fos-Sur-Mer pe un drum pustiu care la un momentdat devine atât de prost încât mă gândesc că o să se rupă ceva la bicicletă. Ajung pe malul unui canal navigabil unde multă lume e la iarbă verde și la pescuit, deși mi se pare un peisaj dezolant. Mai parcurg câteva sute de metri pe un drum național, iar după ce trec printr-o zonă industrială ajung în Fos-Sur-Mer. Multă lume ieșită la iarbă verde în zona asta care mi s-a părut dezolantă Intru pe Aleea Pinilor de unde se vede Chateau de L’Hauture cocoțat pe un mic deal. Atâta m-am uitat după un loc de unde să pozez castelul fără a-mi fi blocată vederea, încât am trecut și nu s-a mai văzut deloc. În sfârșit dau ochii cu Marea Mediterană pentru prima dată și mă duc pe plajă unde poposesc la o terasă. După ce stau câteva momente la masă, nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile – nu neaparat manele, dar pe acolo. Când vine chelnerița o întreb dacă vorbește românește, iar ea mirată mă întreabă dacă sunt român. Cum nu înțeleg nimic din meniul cu mâncare, cer chelneriței să mă lămurească, dacă tot vorbim aceeași limbă. Îmi spune că nu știe meniul pentru că e nouă așa că nu comand nimic de mâncare. Plec mai departe pe malul mării pe un drum neasfaltat care mă gândesc că s-ar putea să se termine brusc și să trebuiască să mă întorc, dar până la urmă am dat și de asfalt. Înainte de Martigues trec pe sub un viaduct mare al autostrăzii. În Martigues bâjbâiesc un pic pe niște străduțe ca să nimeresc în direcția bună, iar tocmai când să intru pe o stradă cu sens unic apar doi polițiști pe motociclete și unul îmi spune că-i interzis. Autostrada pe sub care am trecut apare undeva în stânga mea, iar eu intru pe Ancienne Route de Marseille, un drum foarte frumos și liniștit, tot traficul fiind pe autostradă. Ultimii 20km merg destul de greu și opresc de vreo două ori. Trec pe lângă o localitate micuță, cocoțată pe un deal destul de abrupt la baza căruia era un bike park cu pump track cum am vrea și noi în măreața capitală Baia Mare. Nu prea mă așteptam la finalul ăsta de zi cu 16km urcare după 80km pedalați deja, iar ultimii 2km până la camping au fost cu pantă de maxim 12%. Exact ce trebuie ca peste noapte să nu auzi mașinile ce trec pe autostrada de lângă camping. În Camping la Verdière am plătit 11.5 euro. Nu mi-a plăcut că era plin de case semipermanente și ceva oameni dubioși, dar n-a fost nici o problemă. Va urma.
  14. Croocodillul

    Mai pun lyrik-ul rosu pe ea si e gata e
  15. paulrad

    Ziua VI – Vineri, 7 Septembrie: Beaumes-de-Venise – Col de la Madeleine – Bèdoin – Col des Tempêtes – Sommet du Mont Ventoux – Malaucène – Beaumes-de-Venise, 80km cu 2027m diferență de nivel Dorm bine până la 8 dimineața și pornesc la 10 din camping. Se pare că asta e ora standard de plecare. După ce cu 2 zile înainte prognoza meteo nu arăta foarte bine, astăzi vremea e absolut perfectă pentru o urcare pe Mont Ventoux. Se vede în depărtare vârful ce poartă o mantie de nori. Nu am zăbovit prea mult cu gândul la cât de dificil o să fie de ajuns acolo căci eram vrăjit deja de faima cățărării care în mare parte se datorează tocmai gradului de dificultate. Bucata asta de drum e aproape pustie, iar panta e mică, numai bună de încălzit picioarele pentru marea urcare. După ce mă înscriu pe direcția Mont Ventoux începe să crească și traficul velo. Ajung în curând la intersecția unde se încheie bucla ce urmează să o fac astăzi. Planul era să urc din Malaucène, dar am luat-o dreapta spre Bédoin la sugestia prietenului David care a contribuit cu mai multe sfaturi și lămuriri în planificarea turei. Modificarea a fost mai mult decât bine-venită deoarece am avut de urcat Col de la Madeleine, iar apoi am coborât spre Bédoin. Asta înseamna că dacă făceam traseul cum am planificat inițial, pe final de zi aveam de urcat pasul ăsta dinspre Bédoin, ceea ce nu era tare bine. Aici drumul e îngust și frumos, umbrit de arborii de pe margine. Opresc pe coborâre să mai arunc o privire către Mont Ventoux de care se țin scai aceeași nori, iar apoi parcurg repede cei 6km la vale până în Bédoin, locul de unde începe cățărarea. Ajung în centrul localității unde e un adevărat furnicar. Cicliști de toate felurile și vârstele, mașini cu biciclete pe suporți, magazine de biciclete și terase unde oamenii își încarcă puterile. Pare a fi un festival al bicicletelor, dar e doar un început de weekend. Mă învârt puțin prin centru cu gândul să opresc la o terasă să mănânc un croissant și să beau un Cola. Evident că nimeresc la o terasă unde n-au croissante și mă mulțumesc doar cu sucul. Când dau să pornesc de la terasă văd că sunt probleme cu frâna față. Când trag frâna, la eliberarea manetei iese cămașa cablului din manetă și maneta nu revine complet. Exact ce ai nevoie la coborârea de pe un asemenea munte. Intru la magazinul de biciclete de vis-a-vis și aștept puțin până termină mecanicul cu clienții din magazin. Începe și șurubălește la frână timp în care mă uit prin magazin și îmi pică ochii pe un tricou tehnic cu Mont Ventoux. Îmi place modelul, dar nu culoarea. Dacă era negru cu verde îl luam. La cel care era negru/verde nu îmi plăcea modelul, deh, complicat cu mofturile astea. Trece destul de multă vreme și între timp apar mai mulți clienți care închiriază biciclete. Mai arunc câte un ochi la mecanic și văd că a dat etrierul jos cu totul și îl curăță cu degresant. Îl montează la loc și apoi văd că tot testează frâna, dar nu pare foarte convins. Într-un final îmi aduce bicicleta și-mi spune că e problemă cu etrierul care nu trage cablul înapoi cum trebuie. A rezolvat cu maneta, dar zice el că nu e foarte puternică frâna. Nu are în magazin frâne pentru MTB ca să o schimb cu totul așa că achit 5 euro și plec. Frâna nu că nu era foarte puternică, era ca și inexistentă. Deja era ora 2:30 așa că nu-mi mai bat capul cu frâna, oricum la urcare n-am nevoie de ea. Drumul prin pădure e frumos, dar nu oferă nimic spectaculos înafară de procentul ce indică înclinația pantei. Destul de repede îmi iau adio de la pantele până în 8% și înclinația nu mai coboară sub 9% decât ”virtual”, datorită tehnologiei Garmin care îmi arăta aiurea 0%. Îmi plac bornele kilometrice care indică altitudinea, panta medie pe următorul kilometru și distanța până în vârf. Oare o să avem vreodată așa ceva în Pasul Gutâi? Între timp am oprit de câteva ori să mănânc și să umplu bidoanele cu apă din sticla ce o căram după mine. Mai e mult până în vârf, dar nu aia mă interesează. Mă visez la Chalet Reynard cu un Cola în față și ceva mâncare, apoi cumva o să urc cei 6 kilometri rămași. Într-o lipsă totală de inspirație n-am făcut nicio poză cu refugiul transformat în restaurant, dar se vede puțin în poza de mai jos. Aici erau opriți cel puțin 50 de cicliști din mai multe țări. Oferta restaurantului mi s-a părut cam sărăcăcioasă. Am ales niște spaghette bolognese care n-au fost nici cum, dar nici nu mai conta. Umplu bidoanele cu apă și mă apuc de cei 6 kilometri rămași, care cică sunt cei mai grei. De parcă până acum a fost ușor! Ies în curând în golul alpin și se vede vârful cu stația meteo (sau ce o fi). Deși drumul e Mecca cicliștilor, mai vezi și alte minunății. Au trecut mai multe mașini clasice din care am apucat să pozez două. Sunt tot mai aproape de vârf. Pozez memorialul lui Gaulois P.Kraemer care de regulă e ignorat de către cicliști, mult mai celebru fiind memorialul lui Tom Simpson pe care eu nici nu l-am văzut. Manevra asta mi-a ieșit și în Cannes, unde am găsit un covor roșu uitat de lume, iar pe lângă cel celebru am trecut fără să-l observ. Mai am cam un kilometru până în vârf și opresc pe partea stângă a drumului să mă joc puțin cu aparatul foto că astăzi nu l-am folosit deloc. După ce mai opresc o dată unde e tăblița cu Col des Tempêtes (1830m) ajung în sfârșit în vârf. În 4h:35min am urcat cei 21.36km cu 1610m diferență de nivel, fiind cea mai grozavă cățărare pe care am făcut-o vreodată. Stau la coadă să îmi fac poză cu indicatorul din vârf. După ce termin cu pozele mă pun să meșteresc la frână, cobor câteva zeci de metri și opresc iar să mai șurubălesc. Dacă vreau să prindă cât de cât bine frâna, nu am nicio șansă să o reglez fără să frece discul. Coborârea e frumoasă, drumul pustiu și kilometri curg repede. Ating maxim 75km/h și fac o testare de frâne, altfel ar fi mers și mai mult. Mă uit în spate să văd peisajul și nu e nimic interesant. Din partea asta nu se vede stația meteo și cred că urcarea pe aici ar fi fost cam plictisitoare așa că îi mulțumesc încă o dată lui David pentru sugestia de a aborda varianta cea mai populară. I-am mulțumit doar în gând că omul a fugit din Paris de fiecare dată când am ajuns eu pe acolo așa că n-am reușit să ne întâlnim. În Malaucene n-am zăbovit deloc, doar am făcut o poză din mers. Când mă vedeam deja în camping începe un vânt din față cum nici pe vârf n-a suflat. Nu e tocmai ce aveam nevoie, dar am răzbit într-un final. De la intrarea în camping privesc cu satisfacție vârful din depărtare pe care tocmai am urcat. Deși din punct de vedere al peisajul nu este un traseu foarte spectaculos, Mont Ventoux are ceva special ce atrage atât de mulți cicliști din întreaga lume. Parcă se simte ciclismul în aer. Într-o zi o să revin ca să fac cățărarea pe cursieră, să mă pot bucura din plin de ciclism. Va urma.
  16. ovitelu

    Ziua 4 Pregatiti de ultima zi de pedalat. Pit-stop pentru un selfie. Caldura mare, doamna a trecut la echipamentul de plaja. Punct de hidratare pentru biciclisti. Punct de belvedere. Poza de grup. Alta poza de grup in campingul de unde am plecat. Am ales sa dormim la un cort închiriat deoarece bătea un vânt puternic si peste noapte se preconiza iarăși ploaie. Bineînțeles ca prognoza a fost falsa. Înainte de a debarasa bagajele de pe "căluți" cu locul de dormit peste noapte. Doamna a vrut poza cu manichiurile. Aici se sfârșește aventura noastră. A 2-a zi am încărcat mașina la fel ca la sosire si ne-am îndreptat spre casa In ultima zi prima parte a drumului 1/3 a fost cu urcușuri si coborâșuri iar ultima parte din nou pe plat. Pentru noi a fost o experiență de neuitat cu copii, experiență cu bucurii si nervi in aceiasi măsură. Daca aveți întrebări punctuale privitoare la expediție va stau la dispoziție Mulțumesc
  17. ovitelu

    Ziua 3 Dupa micul dejun am adunat echipamentul si am pornit la drum. Urma sa parcurgem o zoana deluroasa cu multe urcări si coborâri, eu cu soția mai făcusem turul lacului in 2014. Plecarea din campingul 2. Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely. Selfie. Tuneluri Pista ciclabila merge chiar pe malul lacului in proportie de 25-30% Sunt multe zone, mai ales in partea nordica, unde pista deviază de la malul lacului si te poarta pe la tot felul de crame si csarda (han unguresc) unde sa te desfeti cu diferite bunătăți. Pupaturi. De aici intram pe porțiunea de drum judetean de 3km. Prânzul "din brișcă" vorba unui prieten. Prima suta. Dupa o serie de pante scurte si abrupte o binemeritata recompensa (am împins tzoacla 50m ca sa o savuram). Coborare, orgasmul biciclistilor. Pista ciclabila. Alta pista ciclabila (poza facuta in turul din 2014). Muzeu in aer liber, se poate vizita contra cost. Ungaria dupa ce a intrat in NATO a început sa-si dezafecteze echipamentul de lupta rusesc, o parte din el cred ca l-a vândut antreprenorilor care si-au facut muzee cu ele. Asa arata indicatorul (cel patrat) pentru pista ciclabila care înconjoară lacul. Un camp de lavanda si un muschetar romantic. lavanda era contra cost. Intrarea la al 3-lea camping, poza este din tura facuta in 2014. Aici am instalat șatra si ne-am cinstit cu o pizza la restaurantul existent in camping dupa aproximativ 6 ore de pedalat. Vizavi cu intrarea in camping exista un Lidl de unde ne-am aprovizionat pt a 2-a zi. In acest camping au instalatie de schi nautic pentru amatori Este un camping mare carea are si un hotel in el. Toate campingurile sunt pe malul lacului Va urma.
  18. Croocodillul

  19. Claudiu Moga

    Acest loc emana o energie nebanuita. Toata viata am visat sa ajung aici. Ma reculeg cateva minute si apoi pornesc la drum. Traseul este exact pe gustul meu, zona de carst, catarare, peisaj generos, trafic redus. Dupa ce mai pedalez 2 ore ajung la Agios Ermogenis, o biserica bizantina printre cele mai mici si mai vechi din insula. Biserica este deschisa, asa ca intru sa ma inchin. Aici se pare ca este inmormantat si sfantul Ermogenis.
  20. gibonu

    Sambata, 09.06.2018 - Partea a XIII-a Sttutgart - 38 km Muzeul Porsche. Despre ideea constructiei unei masini sport intr-o Europa ruinata de razboi [anul 1948]. 356 ''Nr. 1'' Roadster, doar 35 CP. 356 /2 Gmund Coupe, 40 CP. 356 America Roadster, doar 70 CP. Despre ideea unei masini cat mai usoare. Si un exemplu concret.
  21. ovitelu

    Buna tuturor. Nu este o tura nemaipomenita pt cicloturisiti cu experiență dar poate ajuta pe cineva sa se incumete sa treacă printr-o experiență asemănătoare cu familia. Pentru cei din vestul tarii este mai facil Balatonul. Turul Lacului Balaton pe bicicleta făcut in 3 zile împreună cu consoarta mea Sanda Ilisie Sergiu Ilisie si Darius Ilisie. Distanta totala parcursa 210 km. ziua 1 - 67 km (aproximativ) ziua 2 - 76 km (aproximativ) ziua 3 - 67 km (aproximativ) Cazare la cortul personal + rulota + cort camping. Camparea de baza s-a facut la Camping Autós Balaton - Zamárdi: http://www.balatontourist.hu/balaton_camping_apartment/camping_autos_zamardi/en/ Al 2 -lea camping Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely: http://www.balatontourist.hu/index.php?WG_NODE=WebBTEgysegek&WG_OID=btEf_09d4b80 Al 3 -lea camping Camping & Bungalows Füred Balaton - Balatonfüred: http://www.balatontourist.hu/index.php?WG_NODE=WebBTEgysegek&WG_OID=btEf_7e99685 Vad ca nu afișează pozele de pe google drive. Am sa revin cu alte link-uri. Ziua 1 Asa arata masina inainte de START. La sosire ploua si noi trebuia sa intindem corturile. Noroc ca s-a oprit ploaia si a iesit soarele. La inspectie prin camping. Seara la cina. Vad ca nu afiseaza pozele, revin cu alte link-uri Traveller: Daca vrei sa convertesti pozele pe care le urci la tine in Google Drive, in poze tip "embed" pe forum, intra pe linkul urmator care te ajuta sa le transformi: https://sites.google.com/site/gdocs2direct/ Iei adresa de pe bara de sus si o convertesti. Linkul obtinut il inserezi prin "Insert other media".
  22. Claudiu Moga

    Urmeaza un traseu pitoresc. Dupa aproximativ 30km o iau pe un traseu de trekking paralel cu drumul principal. Vremea este perfecta de pedalat iar peisajele minunate. In curand ajung la Petra tou Romiou, legendarul loc unde se spune ca s-a nascut Afrodita.
  23. Claudiu Moga

    In continuare am un traseu cu dealuri domoale placut pentru pedalat. Dupa nici 40km de pedalat ajung in Paphos, cel mai important oras istoric al insulei. Aici ma plimb pe promenada si ma relaxez la niste localuri. Dezvoltarea infrastructurii turistice de aici este uimitoare. Jumatate din locuitorii orasului lucreaza in turism. Aici stiu un restaurant cu cea mai ieftina bere din Cipru. O halba de Keo costa 1,69 EUR. Astfel ca se merita sa fac 3000km sa ajung in paradis.
  24. Claudiu Moga

    Dupa o noua seara agreabila voi campa la iesire din oras dupa niste boscheti. Day 9, am pedalat 40km. Azi mi se va termina turul. Pedalez spre Protaras. Fac o pauza in Paralimni unde mananc o caserola de fructe de mare si prajitura mea preferata. Mai am nici 20 euro in buzunar. Aici e intrebarea ce ne facem oare? O sa gasim job? Scapam de saracie? sau ajung cersetor in aeroport? Asa gandeam eu cand ma plimbam prin portul din Pernera. Toata viata am visat sa muncesc dar munca m-a cam eludat. Ajung la biserica Agios Nikolaos unde ma voi ruga fierbinte sa reusesc totusi in viata. Nu e pacat ca sa se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat? Cu gandul la Eminescu, Stefan cel Mare si la Dumnezeu pasesc smerit dar increzator in noul drum in viata. Era 13 mai 2018. In curand viata mea avea sa se schimbe miraculos. Multumesc lui Dumnezeu si oamenilor care m-au ajutat in aceasta tumultuoasa viata terestra. Asta fu tura! Traiasca tot poporul muncitor si pedalator!
  25. Claudiu Moga

    Dupa o zi excelenta si o seara agreabila am decis sa ma culc in acelasi loc dar de data asta doar la sac. Day 37 am pedalat doar 10km. Ziua urmatoare am pedalat inca 50km pana in paradisul de la Ayia Napa unde mi s-a incheiat aventura pe o plaja paradisiaca dupa exact 3280km pedalati in 38 zile. Era data de 15 aprilie. Ziua urmatoare incepea servitutea la un hotel de lux. Traiasca aventura si munca care ne da un rost! Cam asta fu o noua tura memorabila! Traiasca cicloturismul!
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up