Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 02/06/2021 in all areas

  1. paulrad

    Zi e p i c ă în Rodnei. Zăpadă perfectă (n-am știut ce să fac cu ea), căldură de focălit cu 6pack-ul la vedere (n-am că îmi place friptura și Pepsi) și peisaje de-ți taie respirația (le-am cules cu ajutorul chinezilor). Prin credință am mers înainte și a meritat!!! Se poate trece la activitățile pe bicicletă.
  2. Traveller

    Am fost la explorat cotloane necunoscute încă prin delta PN Văcărești. https://www.strava.com/activities/4780085311 Poteca Biodiversității Urbane era o bucată în partea de NV a căldării, pe unde nu fusesem niciodată. Merge și cu bicicleta, dacă o ții mereu spre sud și nu te rătăcești prin stuf, ca mine. Dar fiind pe jos, mi-am permis. La intersecția cu poteca principală de pe axa VE, se cotește la stînga. În final se poate obține un traseu "în 8".
  3. Profit de faptul că nu s-a inchis topicul, deși este deja 14, ora 1:05. Frustrarea mea este că frustrarea lui @majikstone nu are decât 5 reacții, pozitive , dar doar 5.
  4. majikstone

    @MLADEN n-ai inteles, omul voia pedale rosii.
  5. Băi, tu ăla care ai încercat să-ți vindeci soacra de reumatism cu ligheanul cu apă și două fire-n priză, de-ai dat ENELu' peste cap și ne-ai lăsat serveru-n beznă, ia zi-ne - a funcționat?
  6. Claudiu Moga

    Pt Paulrad - nu ma mira deloc intalnirea ta cu australianca. Alpii francezi si Coasta de Azur sunt destinatii de top pentru ciclistii din intreaga lume. Majoritatea calatoresc light si fac ture scurte cat le permite concediu. Intalnesc si niste schelete de arbori ciudati. Langa Liubcova apar niste pensiuni noi si un restaurant in forma de corabie. Aici Dunarea este cam larga si iar se schimba vremea, incepe sa se insenineze putin.
  7. De cand ma dau cu electrica, adica mult, cel mai bun ulei de lant am observat ca e ala ce-l am la îndemână .
  8. IonutA

    Altă zi, altă navetă, altă bicicletă. Am pedalat pe o Univega Alpina HT 29.3(coincidența face să fie o mică asemănare de cifre cu cea de mai sus). Este rapidă, mult mai potrivită ca dimensiune pentru mine și mi-au plăcut mult manșoanele confortabile și pedalele aderente. Este o devoratoare de km. Detalii tehnice bicicletă(cea testată este dotată cu Deore/SLX la transmisie): https://freerider.ro/selector-biciclete/univega-ht-29-3-42254 Detalii traseu navetă(aprox 45km): https://photos.app.goo.gl/2nZmvfdYf7K8W3Lu6 Poze bicicletă: - https://photos.app.goo.gl/4jjtAE7JkVb46gpU9 - https://photos.app.goo.gl/fKA9UAkfK8SxTVqS7 - https://photos.app.goo.gl/49MTioTnHvqXMt3c8 - https://photos.app.goo.gl/eqeQVq83DXsixyqU6 - https://photos.app.goo.gl/RjVA4zLJ5B8Mg4Ly6 - https://photos.app.goo.gl/qKSMSD2AMaGT1wL2A Numai bine!
  9. Băiatul ăsta zice că ajungi la 15000 km cu un lanț: https://www.dirtbike.ro/bazar/vand-lant-tratat-cu-ceara-si-aditivi-452139
  10. marian108

    Am sa incerc sa nu ma mai victimizez daca reduci si tu tonul asta plin de ''inchizitie'' Un butuc reglat fara joc si strans lejer in cadru se invarte mai mult timp decat daca este strans puternic cu cheita de QR. Faptul ca la tine se invart la fel.......ei bine, nu si dupa observatiile mele si alti mecanici cu experienta par sa sustina ceea ce spun eu. Butucul stans puternic cu cheita QR nu se mai invarte lejer iar cand este in sarcina(functionare in sarcina ) butucul are durata de viata mai mica, de aceea forta de strangere trebuie luata in calcul cand se ''seteaza'' butucul, acel mic joc in butuc. '' In a ball bearing, the load is transmitted from the outer race to the ball, and from the ball to the inner race. Since the ball is a sphere, it only contacts the inner and outer race at a very small point, which helps it spin very smoothly. But it also means that there is not very much contact area holding that load, so if the bearing is overloaded, the balls can deform or squish, ruining the bearing.'' ....sursa https://science.howstuffworks.com/transport/engines-equipment/bearing3.htm I rest my case....cum ar spune americanul. Sa bat toba pentru surzi e prea de tot.
  11. BodoC

    Postează-le linistit. Văd că esti deschis la discuție argumentată, lucru întâlnit din ce în ce mai rar. Reacțiile de tipul "dacă eu nu am văzut, nu există" nu fac nimic bun. Eu îți mulțumesc pentru subiectul adus in discuție. Cine este interesat, poate afla niste experiente.
  12. Claudiu Moga

    Upon the church's wall I could admire a small bas-relief. But also a green heart of leaves. A huge stone wheel was here, too. I could also read some moving and exciting texts.
  13. DAMIAN

    Ultimele 2 da, prima la Buscat
  14. gibonu

    Prin bunavointa unui coleg de pe alt forum, o traducere a inscriptiei de mai sus. "Bucata de zid e un cadou al Sejm, parlamentul polonez, catre Germania, prin care sa se comemoreze inceputul caderii regimurilor comuniste. E o bucata din zidul pe care in 1981 s-a suit Walesa pentru a organiza greva care a dus la formarea sindicatului Solidaritatea. Acest sindicat a prins radacini si in restul statelor din regiune iar ideile din spatele sau au generat miacarile populare care au dus la caderea regimurilor comuniste."
  15. Culmea e ca, acea descriere vine tocmai de la producator: https://absoluteblack.cc/graphenlube-worlds-best-chain-lubricant-coating/ Bine, acei 1800Km banuiesc ca trebuiesc facuti indoor...
  16. Tolstoievski

    Știi când o dai în bară și îți faci mea culpa și te străduiești să nu uiți cum te simți acum, ca să nu repeți aceeași greșeală. Știi oamenii ăia scrupuloși, hiperatenți la orice detaliu și care vor să-și depășească targetul măcar cu 50%. Știi indivizii care se îmbracă frumos când se duc la pâine și se aranjează în geamul de la metrou și-și fac selfie cu omul căruia îi dau de pomană. Îi știi pe toți, doar că-i credeai separați. Îl vede totuși pândarul de metrou și vine să-i atragă atenția că are masca sub bărbie. Rămâne omul perplex, zice nervos că a băut cafea pe peron și a uitat-o așa. O trage peste figură și scena se încheie. Asta exterioară, că-n cosmosul intern abia începea furtuna. Pufăieli, mormăieli, suduieli, agitație, toate pentru el și persoana lui. N-a apucat să se bată singur, că a coborât la prima. Am rămas cu o strângere de inimă pentru bietul om, că acasă sigur se soldează cu victime și tare mi-e că și-o ia pe nedrept.
  17. LucianLS

    Pentru sosea: https://www.velomap.org/ Pentru MTB https://openmtbmap.org/ Problema cu UTF-8 era o limitare de firmware, cel putin pe GPSMAP-64s (posibil ca masura impotriva pirateriei). Se putea rezolva prin patch-uirea firmware-ul, cred ca aici gasisem ceva: https://www.gpspower.net/garmin-receivers-firmwares.html
  18. majikstone

    Ai trei alternative: 1. Cumperi un schimbator spate Shimano GRX RD-RX812 + o caseta 11-42 + un lant nou + un set de suruburi de pedalier pentru singlespeed, scoti foaia actuala de 50 si o pastrezi doar pe cea de 34 si folosesti deraiorul fata pe post de chain catcher; astfel, vei avea un raport minim de 30/42 (0.81) in loc de 34/34 (1.0) cat ai acum 2. Cumperi un pedalier 46/30 Shimano GRX (sau similar), pastrand restul componentelor actuale; astfel, vei avea un raport minim de 30/34 (0.88) in loc de 34/34 (1.0) cat ai acum 3. Cumperi un pedalier 46/30 Shimano GRX (sau similar) + un schimbator spate Shimano GRX RD-RX810 + o caseta 11-36 pe 11 viteze + un lant nou; astfel, vei avea un raport minim de 30/36 (0.83) in loc de 34/34 (1.0) cat ai acum Prima varianta iti ofera cel mai usor raport minim dintre toate (0.81 < 0.83 < 0.88 < raportul minim actual de 1.0), a doua varianta e cea mai ieftina si necesita doar inlocuirea unei singure componente, iar a treia varianta e cea mai scumpa si necesita inlocuirea celui mai mare numar de componente (pedalier, schimbator spate, caseta, lant). In cazul primei variante exista si riscul ca lantul sa frece de deraiorul fata folosit pe post de chain catcher in combinatiile extreme de rapoarte. Ce varianta crezi ca e mai buna pentru tine (tinand cont de cost si de beneficii) e la latitudinea fiecaruia sa decida.
  19. Traveller

    Cică a publicat UCI un set de reguli noi in concursurile de șosea. https://www.facebook.com/978901772273480/posts/1815932501903732/ Acuma, eu nu mă pricep la șosea, mai ales la competiții, dar citind regulile alea mi-a venit sa râd. :)))))
  20. gibonu

    @Adrian_789 Cu cea mai mare placere. Subscriu la ceea ce ti-a spus @BodoC mai sus cu repararea unei pene. Vei vedea ca nu este mare inginerie, dar este mai bine sa fi facut asta odata inainte, nu sa faci asta prima data pe marginea drumului. Plus ca gasesti pe YouTube o gramda de filme explicative, in caz ca ai nevoie de o documentare in plus. Oricum, atunci cand esti in tura / plimbare si faci pana, cel mai simplu este sa schimbi camera iar peticul pe cea sparta sa il pui acasa. Daca faci mai multe pene in aceiasi zi (se poate intampla) atunci pui si petic pe marginea drumului. Poti folosi in continuare camera cu un petic, este necesara schimbarea daca camera are o vechime prea mare si risca sa cedeze la imbinare. Camera iti poti cumpara de la Dechatlon, vad ca exista in Piatra Neamt. Sau de la orice alt magazin de biciclete, cu conditia sa fie o camera acceptabila, nu vreo pocnitoare chinezeasca. Cat despre povestile de tura, este placerea mea sa le scriu si ma bucur ca sunt utile si altora. Cu precizarea ca sunt povesti de tura, nu bloguri. Ca blog n-am. Bafta. Si daca mai ai nelamuriri, stii unde ne gasesti. Poti intreba orice te framanta, nimeni nu s-a nascut invatat.
  21. gibonu

    Stai linistit pentru ca nu ai ofensat pe nimeni. Foarte bine ca ai intrebat, asta este unul dintre scopurile pricipale ale forumului. In completare la ceea ce ti s-a raspuns mai sus, adaug doar ca este util sa ai tot timpul la tine o haina pentru ploaie, o camera de rezerva si un kit de pana. Daca le ai deja, foarte bine. In final, nu exista "biciclist mic si prost" si "biciclist mare si destept". Exista doar oameni carora le place sa mearga cu bicicleta. Bafa.
  22. aaa, deci am vazut bine 453ba70c-90b8-4ee0-ac09-45a6f078433b by David Daniel, on Flickr
  23. De 3 ori Someşul Cald: vale, lac, localitate.
  24. Traveller

    Un traseu nu atît "util", cît original prin aceea că are forma României, și pe care nu întîmplător l-am parcurs azi, sărbătorind Mica Unire. https://www.strava.com/activities/4672732856 Extremitatea vestică (vîrful de la Beba Veche, cum am zice) am plasat-o sus lîngă Academia Militară, iar traseul l-am parcurs în sensul acelor de ceasornic (astfel am minimizat pe cît posibil lungimea secțiunilor de parcurs pe contrasens și traversările neregulamentare). De parcurs într-o zi și la o oră cu trafic redus.
  25. O dimineață pe malul lacului Mogoșoaia și prin pădurea Chitila, cu @a_mic Mai plăcut decît ne-ar fi lăsat temperatura de 3 grade să credem. Dacă locuitorii și primăria din Mogoșoaia ar avea grijă de malul lacului și n-ar mai arunca gunoaie în prostie, ar fi o zonă de promenadă pe cinste. *ne-am fi încadrat lejer într-o bere rece înainte de ora 12, dar tot mai bună a fost o cafea aburindă în curtea la Mega Mogoșoaia. https://www.strava.com/activities/4494830525
  26. Mookyama

    Sunt curios unde va ajunge proiectul https://instagram.com/superstratabike?igshid=ypptq4hbqxcc
  27. Tolstoievski

    De vreo oră rulez liniștit pe drumul liber, cum rareori mi se-ntâmplă să am răbdare. _Razele suave de soare îmi mângâie trupul de atlet matinal. (Adică aerul rece îmi zbârlește fața buhăită de somn. Dar azi mă simt artist.) Aud cum vine mașină din spate și văd că alta se apropie frontal. Am grijă să merg la 30 cm de marginea asfaltului, cât să fie bine pentru toți. Mașina, Smart. Doamna de la volan, nu prea. Eu 30 la oră, ea maxim 35. Vine razant lângă mine și nu mă pot abține să-i dau cu palma în geam. Nu violent, doar cât să se audă. Frânează, oprește cu jumătate de mașină pe contrasens și coboară anevoios. -Vaaai, ce m-am speriat! -Doamnă, știți la ce distanță ar trebui să mă depășiți? -... -La un metru și jumătate. -Păi și n-aveam? -Păi v-am bătut în geam și nici măcar n-am întins mâna. Credeți că brațul meu are 1,5 m? Măsoară cu privirea brațul meu întins și dă convinsă verdictul: -Cam așa. Nu m-am măsurat de mult, trebuie c-am mai crescut.
  28. Tolstoievski

    Frumușel, ferchezuit, sprijină cu nonșalanță bara din dreptul ușii. Două fete de liceu îl studiază pe furiș și își mută privirile când o întâlnesc pe a lui. El telefonează insistent cuiva care se încăpățânează să nu răspundă. După câteva repetări, probabil aude un alo somnoros. -Ți-am zis, fă, că nu faci ce vrei din mine? Iar ai plecat cu ăla aseară, nu? La el să te duci, cu morții tăi cu tot! Scurt și cuprinzător. De-aia-i frumos în poze, fiindcă nu vorbim.
  29. Ziua 2. Orsova- Dubova. 26.5km. Avand in vedere conditia fizica a partenerului de tura, prima zi de pedalat efectiv a fost mai lejera, cat se se acomodeze un pic in sa. Avand in fata nu foarte multi km, ne-am permis o plecare mai tarzie pe traseu, dupa un mic dejun ok-ish la Pensiunea Damiro. Traseul: Ziua incepe direct in catarare, luand in pedale catararea peste dealul de la iesirea din Orsova. Cca 3km in urcare, panta medie de cca 5.8%, dar cu bucati si de 10%. Cum banuiam, catararea era perfecta pentru a vedea exact starea fizica a partenerului de tura...si asa cum anticipam, cei 3km s-au dovedit prea multi. Astfel, km meu pe prima parte a zilei a indicat 26.5km pentru ca am urcat dealul, apoi coborat inapoi pana ne-am reintalnit, apoi urcat din nou impreuna. Partea buna este ca dupa fiecare urcare urmeaza la un moment dat si o coborare, astfel ca am revenit repejor pe malul Dunarii in zona Eselnita. Prima intalnire cu fluviul merita o mica pauza...ceea ce am si facut, gasind o plaja unde ne-am bucurat de o bere rece si ceva soare, care sa ne arda si pe burti si nu numai pe antebrate si tibii. Dunarea era destul de scazuta...dar tot am intrat in apa, luptand eroic cu malul in primii cativa metri la intrarea in apa. Soarele era sus pe cer, dogorind atroce....eu in timpul asta deja incepusem sa caut o mica umbra, pe principiul "catara-m-as in capsun": Dar cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne suim din nou pe cai...iar Cazanale Mici incep sa se apropie: Inca cateva pedale si deja ajungem la Chipul lui Decebal, devenit parca din ce in ce mai mult loc de pelerinaj manelistic: Nu m-am mai oprit la poza la manastirea Mraconia, lasand gloata de oameni in maieuri si slapi sa faca poze in liniste, fara sa fie perturbati de ciudatii cu bagaje pe biciclete. Peisajele insa sunt insa foarte frumoase, cursul apei contrastand puternic cu stanca printre care si-a facut loc: Putin mai sus de chipul cioplit in stanca drumul devine aproape pustiu. Atat de pustiu ca va rog sa gasiti caprioara din poza: Ok...hai sa va ajut un pic. Interesant este ca desi nu eram foarte departe, a continuat sa pasca in liniste, fara sa fuga speriata la primul zgomot. Am ajuns apoi repede in Golful Dubova, la timp pentru a ne adaposti la o terasa si de o scurta ploaie de vara. Aici ne-am cazat la Vila Donau: conditii decente, camere mari, loc de gratar. Din pacate pensiunea nu are si restaurant, dar are o bucatarie generoasa in care se poate incropi un mic dejun sau o cina. Aici s-a incheiat prima parte a celei de-a doua zile. Nu si pentru mine, pentru ca eu planificasem pentru ziua asta si o vizita pana in Eibenthal.
  30. BodoC

    Vin și eu cu mici completări la capitolul poze, căci la narațiune @Traveller, ca de obicei, face minuni. În prima zi: GPS Poza asta este memorabilă. Aici s-a băut prima bere din tură GPS GPS Satul Merești văzut de la înălme. GP GPS GPS La intrarea in Sânpaul GPS GPS GPS După o călătorie lungă, ajunge @iacobdoc. Mai multe, poate de la el Balconul ăsta nu are gură, că tare ar vrea să ne spună ceva. Bine, nici fund nu are.
  31. Traveller

    Sîmbătă, 20 iulie 2019. Ziua cea mare. Văzusem Cheile Vîrghișului în pozele și poveștile altora, acum era momentul să fim chiar noi acolo. Acum chiar eram toți. Dimineața era însorită, pînă și gîștele erau gata de noi provocări . După un mic dejun consistent (la fel precum cina de aseară), pregătit de găzdoaie, ne-am suit în șei și ne-am lăsat către sud, dar înainte de Satu Nou am cotit la stînga, pe DJ 131, către Vîrghiș. Șoseaua urcă preț de vreo 5 km către limita de județ (HR-CV). E liniște, noi cînd urcăm nu prea vorbim, cu excepția notabilă a ardeleanului de serviciu, Gheo, care conduce plutonul și pozează. De la limita de județ se coboară simetric, pînă la intersecția cu drumul comunal care ne conduce, la stînga, spre rezervația Cheilor. Drumul comunal este asfaltat recent. E destul de îngust, fiind prevăzut cu alveole din loc în loc. Urcăm ușor spre nord, în dreapta pîrîului Vîrghiș. Asfaltul se termină după 10 km, după limita (nesemnalizată) de județ, cheile aflîndu-se în totalitate în Harghita. Facem un popas pe un podeț deasupra pîrîului. Dacă am urma drumul ăsta de pămînt, am ocoli cheile pe deasupra, prin nord. Privind înapoi... ...și înainte, către ținta mult așteptată. La întrarea în chei se află un loc de camping și un canton, însă nu am avut de unde să ne luăm ceva apă sau gustări pentru energie. E nevoie să vii pregătit din sat. Pîrîul Vîrghiș izvorăște din subgrupa munților Harghita, parte a munților Perșani, și de-a lungul vremurilor și-a croit prin calcare aceste chei foarte spectaculoase. În zonă există trasee marcate (pe drumuri forestiere, cu bandă albastră), pe lîngă cele turistice ”clasice”. Vizitarea Cheilor se poate face contra cost (se achită la pădurarul care stă lîngă mașina de teren din poza de mai sus). 5 lei sau 10 lei, nu mai îmi aduc aminte, oricum merită toți banii și încă pe deasupra! Traseele marcate în și pe lîngă chei: – cruce albastră (trece prin chei și prin apă - dar acum sunt amenajate podețe și nu mai e cazul sa treci prin apa la propriu) – traseul principal, pe care l-am urmat și noi; – bandă galbenă (se desprinde din cruce albastră, undeva pe la jumătatea cheilor, urcă abrupt și e recomandat dacă vrei să vezi cheile de la înălțime); – punct roșu (merge pe deasupra cheilor și e cea mai rapidă cale spre Merești, dar ratați parcurgerea cheilor propriu-zise, podurile și peşterile). Iată primul podeț de lemn, după care poteca se dispune în stînga pîrîului. Înainte de acest podeț e o zonă bolovănoasă în care e nevoie de un efort consistent pentru a căra pe umăr bicicleta. Scenariul se mai repetă în vreo 3-4 locuri, precum și la nivelul ultimelor podețe. Ar fi bine să ai o bicicletă cît mai ușoară, ca să minimizezi efortul necesar. Din loc în loc, panourile ne prezintă date despre flora și fauna foarte variate din chei. Trebuie musai o încălțăminte aderentă, din cauza pietrișului umed, indiferent dacă vii pe jos (precum majoritatea) sau cu troaca pe umăr. Apropo de asta, deși la intrarea în chei era un anunț referitor la prezența urșilor, ne-am permis să preluăm atenția asupra noastră, că se uitau turiștii pedeștri la noi ca la urs. Podețul 2 și poteca (încă) ciclabilă. Deja poteca ciclabilă începe să dispară, fiind înlocuită de grohotiș. Începe peisajul carstic propriu-zis. Eram ca la dentist, dar aveam resurse să înaintăm, ca să descoperim mai multe. După al treilea pod am intrat și în singura peșteră vizitată, Șura Cailor. Peșterile Gaura Tătarilor și Orban Balasz, pentru care trebuie urcat înainte de traversarea podului 3, rămîn pentru altă dată, cînd om reveni per pedes. Următorul pod merge paralel cu peretele drept. Apar podurile pe cabluri de oțel, care necesită oarece echilibristică. Oameni la plajă, văzuți de pe pod. Suntem un pic obosiți, dar veșnic uimiți de locul în care am ajuns. O privire înapoi, de la ultimul podeț. A urmat o urcare abruptă, cu bicicleta pe umăr, spre ieșirea din chei. Parcurgerea de la SE la NV a Cheilor Vîrghișului a fost o poezie. Sigur, necesitatea de a-ți căra bicicleta implică un efort suplimentar consistent și îți mai abate atenția de la peisajul fantastic, de aceea nici n-aș recomanda asta, în afara unor împrejurări deosebite. Cu siguranță vreau să revin aici cu piciorul, cu copilul după mine. Era cald și provizia de apă era pe final. Ne-am tras un pic sufletul și am purces a urca pe macadam pietros, către Merești. Sunt cam 3 km de urcare (150 hm, deci o medie de 5%). În apex, la intrarea în Merești. Coborîrea e pe măsură, deși macadamul prăfos, cu pietricele mici, era destul de instabil, dătător de emoții. Din nou pe malul Homorodului Mic, în căutarea unei beri și a unei gustări care să ne pună la loc caloriile consumate. S-a găsit și un magazin mixt, în final. Spre casă, pedalînd automat, cu gîndul la tot ceea ce văzusem în ultimele ore. Au urmat un duș și o binemeritată cină, dar și o seară sub cer senin, înstelat, lîngă biserica din sat, renovată și iluminată. Mergeți în Cheile Vîrghișului, e unul din acele locuri deosebite din România pe care n-o să le uitați! PS - traseul a fost următorul: https://www.strava.com/activities/2552923415
  32. paulrad

    Absa Cape Epic 2019, stage 1/8
  33. asitaka

    Ziua 11. Pornesc fiindca posibilitatea de a mai ramana a fost epuizata. Am urmat traseul propus de @Traveller . Dupa ce ma intorc pe traseul care pleaca din Cluj spre Ghilau nimeresc din nou intr-o ploaie torentiala 30 min dupa care continui pana seara cu una ciobaneasca pana la cabana Motilor acumuland cam 35km de urcus moderat cu o panta agresiva la sfarsit. Acolo apelez la un localnic care mormaie dand de inteles ca nu ma lasa in curte. La cabana Motilor imi este oferita sedere cu 40 lei pe noapte + mic dejun care insa am refuzat-o. La casa schiorului era parcata o masina si proprietarul iar a refuzat. Am gasit un loc langa o carare intr-o padurice de brazi. Iesire din Cluj: Ploaia din caldare langa Ghilau Pe alocuri imi e frica Dar la sfarsit de zi uiti de toate greutatile Ziua 12. Popas 1 zi la Poiana Horea. Vizites barajul Fantanele. Mi-am supraestimat posibilitatile si am fost fortat sa ma opresc pentru ca picioarele sa-si revina. Ziua 13. Stationare langa Poiana Horea. Radio/muzica/harta. Ploua seara si toata noaptea insa spre dimineata zilei 14 reapare soare cu nori. Ziua 14. Poiana Horea - Pasul Ursoaia - Buces Vulcan. O zi cu soare + nori fara ploi. Pasul Ursoaia a fost o coborare spectaculoasa de 12%. Pe drum vad un ciclist in varsta (45-60 ani) pe cursiera cu bagaje usoare. Im da din mana dar nu se opreste. Ma iau dupa el si din mers il intreb ce si de unde. Face un tur local de cateva sute km si se cazeaza la pensiuni. Toate acestea mi le-a spus din mers si am observat ca nu prea are chef de vorba si nici nu are gand sa se opreasca. Nu mi-a placut acest comportament dar nu ma-m suparat - fiecare cu ale sale. La Buces Vulcan zaresc un om in varsta care lucreaza langa o curte foarte ingrijita. Dupa 2 vorbe ma lasa sa stau la el. Dimineata imi da 2 bancute 1 cu zacusca si 1 cu dulceata de zmeura. Am fost uimit. Drum, vaci, munti, liniste, aer curat, drum cu curbe. Ai grija doar de minele lasate pe drum. Vedere de pe pasul Ursoaia Ziua 15. Buces Vulcan - Deva - Lacul Cincis. Dimineata dau cu ulei pe lant si tot acum ma prinde o ploaie din caldare de 15 minute. Dupa amiaza ma opresc la un magazin si iau un Neumarkt sa gust sa aflu ce prezinta. Tiganca vanzatoare refuza politicos-categoric sa-mi dea doza care mi-a cazut sub capac. Spune ca au putine sticle si sa plec la Deva ca acolo dau. Ma duc pe terasa unde stau cativa localnici in etate si intreb cine vrea o doza aratand capacul. Unul din ei se ofera voluntar si doreste sa-mi afle numele ca s-o bea in cinstea mea. Mai tarziu dupa amiaza iar loveste una torentiala. Vad castelul Corvinilor in Hunedoara. Nu sunt impresionat deloc de cetatea din Deva, si nici nu pare sa fie drum, doar cu gondola. Decid sa opresc la campingul de la Cincis. Nu-mi vine sa cred ca se tine ploaia scai de mine: O droaie de masini pe drumul spre Deva. A1 este in constructie. Un alt punct de vedere spre castel si Hunedoara:
  34. asitaka

    Ziua 6. TransRarau. Pana la Chiril drumul tine de raul Bistrita dar dupa ce il lasa incepe un urcus agresiv cu o multime de cotituri si vizibilitate redusa. Doar 5 masini au fost zarite toata ziua pe acest drum si tot atati motociclisti. Drumul e recent renovat si urcarea e o placere. Dupa ce cobor de pe TransRarau aflu ca trebuie sa ma deplasez pe drumul national plin de TIR-uri. Trebuie sa astept cateva minute bune pana pot simplu sa ies pe acest drum din cauza masinilor. Innoptez pe pasul Mestecanis. Inceput de catarare: Jumatate pana sus: 60 km/h Urc pe Mestecanis: Ziua 7. Pasul Mestecanis - Borsa Ziua incepe cu un soare insa o ploaie din caldare iar loveste la amiaza continuand ciobaneste pana in varful pasului Prislop. Temperatura este 10C si ma simt mizerabil, dar frumusetea locurilor si dorinta de a vedea cat mai multe locuri noi astazi ma face sa merg inainte. Doar in Borsa spre seara ploaia a stat. Acolo intreb la o pensiune ingrijita daca pot pune cortul insa proprietarul mormaie ceva despre autorizare si plec mai departe. Sunt norocos si zaresc o inscriptie - "Camping 4km". O zbughesc intr-acolo si gasesc un loc perfect. Dorm pe saltea. Pentru prima data dau de niste drumuri ca in republica. Insa acestea sunt deja in curs de renovare: Intalnesc un turist din Colorado. Si-a inceput calatoria din Londra si tine drumul spre Odesa. Borsa camping: Ziua 8. Borsa-Nasaud-Bistrita Dupa ce plec din Borsa si urc pasul Setref ma prinde iar o ploaie din caldare care continua ciobaneste inca cateva ore. Cel putin am norocul de a avea drum la vale si dupa cateva ore aproape de Nasaud dispare. Dupa Nasaud relieful se schimba radical. Campez intre 2 drumuri pe urcusul spre Bistrita. Uitandu-ma spre nord de pe pas: Ma uit inapoi spre nord: Muntii dispar. Sunt dezamagit: Ziua 9. Bistrita - Cluj-Napoca. Un prieten urma sa ma primeascape noapte in Cluj asa ca urma sa dau toata ziua din pedale pentru a ajunge la destinatie. Eventual am parte de un relief plictisitor, in mare parte plat. Mi se intampla sa intalnesc o doamna de asemenea ciclista care insa acum se relaxeaza la niscai localnici. Are cam la 40-50 ani, e foarte religioasa, pune accent pe spiritualitate, lucrul manual si e acompaniata de un caine gigantic cu par scurt pe care il cara cu ea pe BoB trailer. Eu ca materialist si nu am avut ce sa cominuc cu ea insa am tinut discutia din punct de vedere cicloturistic. Este de 3 ani deja pe drum si se tine pe donatii. Pierd o cotitura si fac 5 km in plus: Dupa o catarare scurta de 10%: Ziua 10. Stau in Cluj. Ma plimb prin oras vre-o 20 km pe bicla si pe jos. Fac cateva poze clasice ale turistului care ajunge in locatia data.
  35. Asa e. Din pacate suntem din ce in ce mai necivilizati iar regulile celor 7 de ani de acasa sunt pe cale de disparitie. Un singur exemplu, cel mai 'nevinovat' care-mi vine acum in minte dar de care am parte zilnic, oriunde m-as afla (vorbesc de RO). Merg pe strada pe reclinata. Lumea de pe trotuar, oprindu-se sau nu, casca ochii (si gura) si ma urmareste cu privirea. Pai daca tata ma vedea ca ma zgaiesc la ceva/cineva pe strada, intorc capul, nu mai zic daca ma opresc, m-ar fi tras un dos de palma de m-ar fi facut afis pe cel mai apropiat gard (nu s-a intamplat, pesemne ca am priceput din prima de vorba buna). Nu mai zic daca as fi râs, facut remarci, glume, poante. Cred ca ma ingropa acolo si facea altul in locul meu. Mai adaug cateva chestiuni si inchei. Greutatea la sosire dupa 2 beri 92.5 kg, dupa inca o zi, 91 kg, dupa 2 zile de la sosire 90.5 kg. O sa mai scada putin pt ca ma abtin sa mananc prea mult si sa beau altceva decat apa (mama cate beri as baga) iar BMR-ul este inca mare si o sa mai fie cateva zile. Slabire fara sa faci nimic, cum ar veni. Sper sa ma stabilezez la 90. Ideal ar fi 87, o sa vad ce alta ghidusie o sa mai fac vara asta ca sa scap de astea 3 kg :) Anvelopa a rezistat cu brio. Nu stiu care a fost influenta petecului de duct tape dar taietura si galma pe flanc arata si acum fix cum era cand am vazut-o prima data (poza din ziua 5 de mai sus). Daca se ingrosa gluma, primul pas era sa fac un petec cu duct tape si o bucata de sticla de plastic (PET). Cei ce nu stiu cum, sa caute dupa 'the pepsi tyre boot'. Despre poze. Am scris mai sus ca nu-mi place sa fac poze. Stiti care sunt pozele pe care as fi vrut sa le fac? Acelea care nu pot fi imortalizate decat daca ai o camera video pe cap ca sa "vada" ce vezi si tu. Exemple: - un nene care mergea pe jos intre 2 localitati dobrogene, la cel putin 3 km de cea mai apropiata asezare, la costum negru, camasa alba, cravata lata rosie de poliester de pe vremuri, pantofi maro cu "scârț" si o geanta/mapa in mana; temperatura 37,5 grade dupa ciclomputerul meu (la soare); - un barbat la vreo 65 de ani, cu parul si barba albe (foste saten/blond, barba 10cm), mergand pe un Tohan, pe contrasens; ma vede si ma saluta ridicandu-si palaria in inaltul cerului; avea o figura blajina, prietenoasa, un zambet discret si mi s-a parut foarte familiar, parca-l stiam de o viata; - un soim care manca ceva de pe jos intr-o parcare pe drumul de urcare spre Anina; s-a speriat de mine si s-a inaltat putin zburand paralel cu mine si inaintea mea cu 3-4 metri cale de vreo 10-12 metri tinandu-ma in vizor cu coada ochiului; dupa care a cotit dreapta indepartandu-se (la 1 km mai incolo, dupa o curba stransa, m-am intalnit nas in bot si cu o vulpe mica); - zborul paralel cu drumul si cam cu viteza mea a unor berze catre cuibul din varful stalpilor in sate prin increngatura de fire de curent, de tv etc, modul cum coboara la o altitudine sub nivelul cuibului cu câtiva metri inainte, scad viteza transformand aripile in flapsuri, lucru ce le da un castig de altitudine fix cat sa se ridice deasupra si sa cada chiar in cuib [vreo 8 ani m-am "indeletnicit" cu zbor cu parapanta, de aia ma mai fascineaza chestiile cu zborul si aerul si de aia stiu suficienta micrometeorologie cat sa nu ma prinda ploaia daca nu vreau]. In astfel de cazuri nu poti sa te opresti sa faci poze; te opresti degeaba, s-au dus. Nici daca esti cu aparatul de gat si cu degetul pe declansator nu e sigur ca le prinzi. Astea sunt momente care mi-au facut tura frumoasa, pe acestea le-as fi vrut imortalizate si sa le impart si cu altii; am ramas cu ele dar doar in suflet.. Pozele pe care le-am facut nu-s mare lucru. Cred ca cel putin 3/4 din ele se vad in Street View. Gresela mare: trebuia sa am pantaloni lungi; tricouri cu maneca lunga (inclusiv dosul palmei fiindca nu port manusi), tricourile sa fie cu guler (de ciclism daca nu se gasesc altfel); m-a secat soarele (si vantul), chiar am ceva arsuri pe alocuri (gat, antebrate, picioarele au fost la limita); cu crema de protectie solara nu m-am impacat pt ca: arati ca un lepros (alb); nu poti sa te atingi de nimic ca albesti tot (haine, bicicleta, bagaj); nu se ia cu una cu doua de pe tine, freci cu sapun de-ti da sangele (ce faci daca esti la cort, fara prea multa apa, respectiv ai doar 2 litri sa faci un dus?); pielea nu respira si nu se raceste cum trebuie; se lipesc toate mustele de tine, praful nu mai zic, fereasca sfantul sa cazi in nisip/praf; sa se mai dea cine-o vrea cu asa ceva, eu m-am lecuit pe viata (doar la mare poate). Alta greseala a fost ca am mers noaptea fara lumini corespunzatoare; am povestit mai in urma; in fata abia vedeam, am mers mai mult pe ghicite ocolind tot ceea ce parea mai negru (ca o groapa); in conditii de drum prost in care nu prea vedeam nici unde sunt marginile drumului, nici ziua nu vedeai marcajul, a fost un risc pe care n-ar fi trebuit sa mi-l asum. Dar dupa un numar de ani pe moto, unde mai am experienta unor "ghidusii" din astea nu mi s-a parut asa rau in acel moment; a doua zi mi-a venit mintea la cap :) Multumesc pentru aprecieri si pentru cuvintele frumoase. Sa ne vedem sanatosi pe sosele, lant intins si asfalt uscat!
  36. Ziua 13 Bechet - Turnu Magurele - Alexandria - Bucuresti 225 km; 10:18 h; 21,8 km/h; 59 km/h Am plecat la 9 de la Bechet, dupa micul dejun inclus in pret. 4 felii de salam de 2 feluri (mancat una), 2 felii subtirele de branza (mancat una care era 50% sare pura), masline (pas), 2 oua ochiuri (mancat) plus un ceai si o felie de paine. Dupa cei 300 de km de ieri, nu prea am elan, mai ales ca drumul e, in continuare, cu asfalt peticit si valurit. Pe drum iar am gasit un camp de floarea soarelui cu spatele la soare: La Corabia am oprit la un Lidl (ultima data pe anul asta sper), am mancat 2 gogosi si am dat pe gat 1 litru de granini de portocale. In timpul asta m-am intretinut cu un vorbitor de engleza, nu l-am "citit" de pe unde era, doar de pe unde nu era (dupa accent, am hobby-ul asta), care cauta sa inchirieze o biclicleta. Ha, duminica in Corabia? Ai gresit tara, colega :) I-am zis sa fure una, erau o gramada priponite la Lidl sau i-o dau pe-a mea o tura daca poate sa mearga mai mult de 5m cu ea. In fine, am mai glumit cu el, i-am zis ca nu-s de p-acolo, i-am povestiti un pic de tura si mi-am vazut de drum. Pe masura ce ma apropiam de Alexandria au inceput sa apara zone cu asfalt mai bun. Traversez Alexandria si ies din oras. La iesire e o rampa mai lunguta unde sunt depasit de cineva pe cursiera, echipament complet. Il vad din timp in oglinda. Cand ajunge in dreptul meu striga tare un "Ho!" de parca ar fi fost in primejdie sa-i intre calul cu oistea-n gard si ar fi vrut sa-l opreasca in ultima clipa. Dupa ce ma depaseste trage imediat pe dreapta intr-un Petrom. Ma iau dupa el, mai apar vreo 2-3. I-am spus ca daca pana si el, care se vrea a fi biciclist, scoate niste onomatopee din astea in loc sa zica salut, sa faca un semn sau, pur si simplu, sa treaca mai departe, ce pretentii sa mai am de la altii. Prefer sa ma abtin de la alte comentarii. Pe drum am mai fotografiat ceva. Ghiciti ce. Inlocuiti "780"-ul din link-ul pozei cu o valoare mai mare pt o rezolutie mai buna. Cand m-am vazut la Stalpu, pe unde trece tura "clasica" de Calugareni - Stalpu - Mihailesti, deja era eram acasa. Chiar ma gandeam daca sa ma opresc la tanti Lili :) Am bagat carbuni din ce in ce mai multi, mergeam cu 35-36. Bineinteles ca a trebuit si o cireasa pe tort. Inainte de podul peste centura un alt reprezentant al natiunii conlucuitare, de data asta intr-o Solenza, a facut la stanga prin fata mea fara nici macar sa se uite. Ma astept la asa ceva de obicei, am franat pana la zero si l-am umplut de carne. Dupa care am mers intins cu motoarele full direct acasa. Ceea ce nu fac de obicei, cu 5 km inainte de casa trec la ralanti sa nu ajung gafaind. Total:
  37. Ziua 12 Bozovici - Orsova - Severin - Calafat - Bechet 299 km; 13:09 h; 22,72 km/h; 71,4 km/h Am plecat de la Bozovici tarziu, la 8:20. In primele cateva zeci de km am mers tare greu. Aveam o oarecare slabiciune si abia pedalam cu 20 km/h pe plat. Asta a durat vreo 4 ore pana am ajuns la Orsova. S-a dovedit ca in seara precedenta n-aveam cum ajunge la Orsova in 3 ore, mai bine ca m-am oprit in Bozovici. Primul indicator cu Bucuresti pe care-l vad dupa multa vreme: Am sperat ca acesta sa fie ultimul deal: Vederea si mirosul Dunarii la Orsova parca mi-a dat energie, mi-am mai revenit. Ajung si la baraj: De pe baraj au iesit vreo 30 de baieti si fete pe MTB-uri, ori erau romani ce fusesera in vreo excursie peste garla, ori invers, erau de peste garla si vizitau Severinul. Acolo e la vale. Dadeau baietii cu sarg la pedale, stateau la trena, se asezasera pe cadru ca sa se faca mai mici, doar-doar sa mai capete viteza. Am trecut pe langa ei cu vreo + 15 km/h fara nicio pedala, stand lejer si comod cu o mana pe ghidon :) Mai incolo am tras pe drepta si ne-am tolanit, si eu si calul, la umbra pt vreo 15 min. Pe drum carduri de camioane mergeau spre Calafat sa traverseze la Vidin. In toata tura, cu vreo 2 exceptii - un turc si un camion de SJ, n-am avut treaba cu camioanele: Initial am vrut sa opresc la Calafat dar ma simteam in forma, mai ales dupa ce am baut pe saturate o apa incredibil de rece si cu gust bun de la un izvor: Mi-am zis sa mai trag 80 de km pana la Camping Zăval, unde urma sa ajung pe la 10 seara. Numai ca socoteala n-a iesit. In primul rand drumul a fost rau, abia mergeam cu 25. La ora 20 s-a pornit sa ploua si m-a tinut in loc vreo 30 min. Am rugat un amic sa sune la camping ca eu nu gasesc nr de tel si mi-a zis ca nici el nu gaseste nr de tel iar o relatare a unui strain spunea ca acel camping s-ar fi desfiintat. Urmatorea varianta era Bechet, la hotel. Mi-a rezervat o camera acolo in regim single cu 80 de lei mic dejun inclus. Pe drumul asta striga copiii Ola, Elo, Ielou, Elău, fiecare ce stie. Cred ca oamenii in zona asta nu-l pot pronunta pe H. Nu stiu care-i cauza dar intotdeauna striga dupa ce am trecut de ei cu cel putin 5 m. O fi pt ca nu-mi vad bagajele decat dupa ce trec de ei? Raspund ridicand mana, oricum nu m-ar auzi. Altii intind mana pt un high5. Sincer, mi-e teama ca le smulg mana din umar la 25 de km/h. Am incercat o data si, dupa cum simteam eu, cred ca i-am facut o vanataie piticului. Sorry. La un moment dat, sa fi fost vreo 9 seara, un pitic sare in drum sa zica hello si intinde mana dar eu ma dau putin mai catre axul drumului. Probabil frati-su mai mare, sare si el si incepe sa alerge spre mine stringand "tu's dumnezeirea ma-tii!!" incercand sa ma atinga. Eu deja luasem viteza si am evitat pe contrasens. Se intuneca, lumina pe spate ok, pe fata un led 0,5W amarat care numai bun sa mergi pe intuneric nu era (o lanterna de cap Petzl montata pe ghidon). Pe la 21:30 trec printr-o comuna in care drumul face doua viraje la 90 de grade, primul la dreapta. Comuna era luminata, ca toate satele de pe drum. La primul viraj totul ok, la doilea nu vad ca asfaltul a fost frezat chiar in curba, intru in groapa, nu mare branza, dar cand ies nimeresc peste nisip care are aceeasi culoare cu asfaltul nefrezat. Fac virajul la stanga numai cu gandul pt ca pierd roata fata si ma trezesc pe jos. N-aveam cine stie ce viteza. Culmea a fost ca eram in telefon cu amicul, deci am cazut in direct :) Nicio paguba in afara de o pedala zgariata si cotul meu cu 2-3 cm patrati de "frecuș". Un avantaj al reclinatei e ca nu cazi de sus :) Bag carbuni mai departe. Pe la 10 seara trec printr-o alta comuna, mai bine ca nu-i stiu numele, unde careva dintr-un grup la o terasa striga in gura mare "Bă handicapatule!". Pesemne nici el nu-l putea pronunta pe H. Pe la 11, tot printr-o comuna, evident, striga unul dintr-o curte mai pe un deal "fu. ........ pe ma-taaaa" [cu intonatie si ecou]. Ce sa mai zic? Deja de abia asteptam sa ajung in afara localitatilor in bezna decat sa mai merg prin localitati. Ajung la camping Zăval, bezna totala dar semnul exista, chiar e reflectorizant. Urmeaza padurea Zăval, amicul imi zice ca are 2 km. Nasol, in padure e si mai bezna. La un moment dat vad doua perechi de ochi sticlind spre mine. Aoleu, astia or alerga mai tare decat pot pedala eu? Noroc ca s-au bagat in padure, nici nu stiu ce-au fost. Caini, cel mai probabil. Ce ma ingrijora era multimea de fulgere de care parea ca ma apropii din ce in ce mai mult. Inca nu se auzeau si tunetele dar nici departe nu eram. L-am rugat pe amic sa verifice niste situri pe care le stiam eu si am determinat ca fulgerele care ma ingrijorau erau la o distanta sigura. Fusese ploaie si la Bechet dar trecuse. In fine, dupa ceva palpitatii am ajuns la Bechet. Noapte fiind, n-am vazut cati km facusem. Daca stiam ca aveam 299, mai dadeam o tura prin oras numai sa vad 300 pe ecran. Data aviatoare ... Am primit camera la etajul 3 iar cladirea avea etaje f inalte. Carat bicla 3 etaje. Offf, nu se mai terminau scarile. Am ras 2 halbe si am mancat o ciorba de perisoare la restarantul hotelului si m-am culcat pe la 1 noaptea. N-ar fi trebuit sa merg noaptea, asta a fost o greseala.
  38. Ziua 9 Sighetu Marmatiei - Negresti Oas - Satu Mare - Carei 158 km; 7:28 h, 21 km/h, 65 km/h. M-am grabit si trebuia sa mai pun un filmulet la ziua anteriora dar nu conteaza asa mult unde e. Daca vreti sa vedeti cam cum a fost pe bicla, am inregistrat 7 minute la rand: Pornit la drum pe la 8 din Valea Izei. Drum bun, vant f ușor de spate. Dupa primii 30 km aveam 27 km/h vit medie. Dupa care am dat de un deal cam mare, înainte de Negrești Oas, care mi-a dus media la 18. Noroc ca urcarea a fost prin pădure, total la umbra. După aia serpentine la vale gen Poiana Bv. Apoi iar drum plat, elementul meu. Bag pedale si ridic media la 22. Faca o halta la Sapanta si filmez un pic pana se ia un nene de mine, ca trebuie taxa bla-bla. Intru in Satu Mare. Pana pe spate. Am crezut ca a cedat anvelopa cu problema. Ma trag pe o stradă laturalnica la umbră si gasesc un șpan in cauciuc. Am mai găsit și o sarmulita mica. Sh.t! Cred ca a fost o pana tripla simultana. Spanul a gaurit camera in doua locuri, cu cele doua extremitati, iar sarmulita a facut si ea o gaurica mica. Gaurica de sarmulita n-a fost problema dar n-am reusit sa repar gaurile de span, erau prea mari. Până la 3-4 bar erau ok dar peticele/liptura cedau la presiune mai mare. Iau cealalta camera (cea busita la Tulcea) si descoper ca sufera de aceeasi problema, nu tine la presiune mare, garile sunt mari. Caut pe net magazin de bicle in Satu Mare, din fericire se nimereste sa fie unul la < 200 de metri de mine si are si camera :) Numai una dar are. Push bike, schimbat camera, folosesc prilejul sa pun un petec de duct tape pe interior in dreptul taieturii de pe flanc, baga baiatul aer si ma inarmeaza si cu un set de 10 petice (eu le terminasem cu incercarile mele). Intre timp imi povesteste ca nu are camere pt ca baietii din zona le folosesc pe fixie si in ultima vreme au avut o multime de pene de la aceleasi sarmulite pe care le gasisem si eu in cauciuc. Sarmulitele provin de la ceva perii de sarma de pe masinile cu care municipalitatea matura strazile. Daca asa o fi, cineva nu are minte nici cat un pui de gaina. Noroc cu magazinul ca a avut camera, alfel cred ca Satu Mare ar fi fost pretendent serios la lingura de lemn. Dau bice mai departe si ajung la Carei unde ma cazez la casuta. In poza e unul din cei 2 polonezi veniti pe moto. Pe la 12 noaptea ii apuca limbarita chiar la 2 metri de mine si ma trezesc. Am rabdare 30 de minute dupa care ies fioros, in chiloti, le spun ca m-au trezit si sa nu mai vorbeasca. Ma rog, am zis usor mai politicos. Au balmajit ei un Sorry, ok dar au facut liniste de n-am mai auzit absolut nimic. Casuta avea pat dublu inaintru, m-am lafait. Chiar am dormit f bine dupa aceea. Am uitat cat am platit, cred ca 50.
  39. Ziua 7 Ipotesti - Suceava - Gura Humorului - Campulung - Iacobeni - Ciocanesti 155 km; 9:05 h; 17 km/h, 72 km/h Asta a fost o zi asa cum visasem eu ca va fi. Soare putin, drumuri bune, nu prea multe dealuri, un urcus ca sa stii ca nu esti in Olanda cu o coborare pe masura, soferi mai cu scaun la cap. La 7:45 eram pe drum după ce am pierdut 15 min sa ung o rotita de la schimbator care scârțâia cu intermitente. Exact cand incercam eu sa gasesc sursa in ziua precendenta, nu mai scartaia. De dimineata am prins-o cu pantalonii in vine :) Adica eu cu pantalonii in vine, in timp ce ma imbracam am lovit pedala si a scartait ceva. Era rotita de sus, aia cu lagare de ceramica. Desfacut bucati, curatat, uns. Apropo de uns, pt lant totdeauna folosesc Finish Line teflon (flacon rosu). Niciodata nu spal lantul, doar il sterg cu carpe din prosop flausat. In tura asta l-am sters de 3 ori (am avut 3 carpe si 3 manusi chirurgicale pt asta) si l-am uns de 6-7 ori. Acasa ung cam la 3-500 km, functie si de timpul dintre ungeri si sterg de fiecare data. E adevarat ca nu dau cu noroi pe lant si nici nu merg pe ploaie. Vântul nu s-a rotit, a bătut cam tot dinspre nord, dar mai incet. La plecare, pana sa ies in drumul de Suceava, am mers spre sud cu vant de spate. Desi acea bucata de drum era peticita, am mers ață cu 38 la ora pe pinionul mic in ritm de pedalat în parc. Bestial, 8 km au trecut ca 800 de metri. După aia, drum european cu acostament asfaltat, vant de dreapta. Prin Suceava m-am rătăcit nițel, bagat gps. Se bătea toaca în tot orașul de începuse sa ma doară capul. Oare cate "toace" or fi in orasul asta? Azi am văzut primul si singurul cicloturist din toata tura :) Era pe contrasens pe la Gura Humorului (cred), abia ne-am zărit si salutat reciproc printre masini. Cum am scris, zi excelenta, peisaje deosebite. Si iata ca ajung la primul pas, la Mestecanis. Imi fac curaj, ma imbarbatez, ma adap, arunc restul de apa si purced. Calm, cu 8 km/h :) O sepentina, doua, nici nu apuc sa numar ca ajung la o panorama unde lumea facea poze. Te pomenesti ca asta a fost tot si eu abia am inceput sa transpir. Fac si eu filmulet, sa nu fiu mai prejos: Mai urc doua serpentine mici si gata, aia a fost tot :) Si eu care ma inarmasem pentru cel putin de 3 ori mai mult. Adevarul e ca urcusul e nasol in sens invers, daca mergi de la vest la est. A urmat o coborare excelenta, 60-70 pe ora, mi-era frica de anvelopa spate. Am zis sa arat si altora cum este, asa, mai la sfarsit, cand s-a mai inmuiat: Imediat am facut la dreapta spre Ciocanesti. Stiam ca urmeaza drum rau, se vorbeste de ani de zile de drumul asta. Usurel-usurel am ajuns la Ciocanesti unde rezervasem la o pensiune. Aici e altitudine, vreo 750 de m, umeazela, frig, nu prea se recomanda la cort daca exista posibilitati. Basca asteptam si ceva ploaie. Gazda mi-a cerut 40 de lei dar mi-a dat 20 de lei rest la 50 pt ca, desi mi-a dat sa aleg ce camera cu ce pat vreau, am zis sa mi-l dea pe cel mai mic si unde sa fac deranj cat mai putin ca-i numa' pt o noapte. Fuga la magazinul local, luat 4 oua, rosii, iaurt, bere si alte lichide. Facut paste cu rosii si parmezan, oua "omleta lenesului" la aragazul gazdei. Omul avea sobe de teracota, la bucatarie cu o plita de cel putin 2 m patrati - n-am mai vazut asa de mare. Bineinteles ca dogorea de la 5 metri. In comuna sunt casele acelea cu modelase, vedeti Street View daca vreti imagini, lumina era prea slaba ca sa iasa ceva la tel meu. M-am uitat la 10 min de film pe telefon si am adormit. M-am trezit pe la 1, ploua asezat. Oare s-o opri pana maine?
  40. Ziua 3 Murighiol - Tulcea - [bac] - Galati 137 km; 8:34 h; 16 km/h; 67,5 km/h Am dormit acceptabil in hamac. Asa cum doua paturi nu-s la fel si-ti ia 1-2 nopti sa te obisnuiesti, asa si 2 hamacuri nu-s la fel. Pana pe la 1 m-am mai rasucit eu in cautarea pozitiilor bune sau deranjat de bazaitul tantarilor dar apoi am dormit neintors. La ora 5:00 a sunat pendula. Ce naiba cauta o pendula in camping? Fac ochi. Nu, nu era o pendula, era un cuc veritabil chiar deasupra mea, in copac. Cei drept avea un glas/sunet foarte melodios, suna bine "uns". A mai cucuit vreo 30 secunde si a plecat. N-am mai fost trezit in viata mea de un cuc in carne si pene asa ca l-am iertat. Tantarii erau la post. Am mai stat 15-20 min in "pat" constatand ca bate vantul. Daca bate asa de dimineata, asta nu e vant termic, e ceva front. Am consultat prognoza pe net, urma sa bata vantul semnificativ si m-am pregatit sufleteste de lupta cu tantarii. Am mancat un iaurt in timp ce mergeam de jur imprejur apoi am strans totul rapid si la 5:45 pedalam deja pe strada. Hamacul are un mare avantaj, se instaleaza si se strange semnificativ mai repede fata de un cort (si nici n-ai saltea de dezumflat etc). Imediat ce am iesit din localitate m-a luat in primire un vant de dreapta cu o viteza de vreo 25-30 km/h. Avea sa fie o lupta cu vantul timp de 4 zile si ceva. Desi in plan era sa nu incerc sa ma bat cu vantul, stiam ca ma asteapta lupte grele. Asfaltul a fost bun tot drumul cu exceptia ultimilor 10 km inainte de Galati. Dupa o ora vantul a inceput sa fie mai mult de fata. Dealuri unul dupa altul, a la roller-coaster. In ziua asta nu cred ca am mers mai mult de 10 km pe plat. Ajung la Tulcea. Orasul asta ar trebui sa se cheme orasul celor 100 de coline. Am mers pe centura, nu ma interesa orasul. Pe langa ca era prafaraie si drumul era prost, mai erau si coline de 7-8% una dupa alta. Cand am dat de o urcare pe piatra cubica mi-am bagat picioarele si am carmit-o sa intru in oras. Mare greseala. In Tulcea sunt gratare pe strada foarte periculoase pt rotile subtiri. Traversam gratarele in diagonala si a fost ok pana la o intersectie cu o alee din dreapta unde un ..... cu o dacie mi-a iesit in fata fara sa-mi dea prioritate si mi-a si taiat din spatiu facand la stanga f strans. Gratie Street View asta e locul si gratarul: Frana brusca, roata fata mi-a intrat in gratar dar a iesit, roata spate a intrat dar n-a mai iesit iar eu aproape pe jos. Rezultatul a fost o pana pe fata cam ca un snake bite cu 2 gaurele. Gasit un loc cu umbra, schimbat camera, bagat pompe dar nu aveam energie sa bag 7 bar, cred ca m-am oprit la vreo 4-5. Caut pe net, apare un magazin in Tulcea nu departe de unde eram, dealer DHS. Ma duc acolo si-i rog sa ma ajute sa umflu roata. Pai n-avem pompa cu Presta, am avut. Adaptor? Nici adaptor, am avut si din-asta. Si cum umflati camerele cu Presta? Pai n-are nimeni Presta pe la noi. Bun asa. Mai era un magazin mai la vale. Si mai rau, nu cred ca aveau vreo pompa de vreun fel. Asa ca am decretat Tulcea cel mai 'bike unfriendly' oras de pana acum si asa a ramas pana la sfarsit, desi a mai fost un candiditat la lingura de lemn. Ies din Tulcea, iarasi dealuri. Vant de fata. Ce e rau la vantul de fata cand sunt dealuri este ca la deal esti in rotor si te supraincalzesti iar la vale, cand sa prinzi si tu viteza, abia te tarasti cu 30-40 la ora dar vantul iti salta casca din cap. Frustrant. Am oprit de doua ori cate 10 min pe drumul intre Tulcea si Galati ca nu mai puteam. Cred ca mai mult a fost psihicul si apoi conditia fizica. Viteza medie a iesit groaznic de mica, nu-mi amintesc sa fi 'produs' o asa valoare vreodata. La 16:30 m-am imbarcat pe bac spre Galati. Pe bac ma gandeam sa fac schimb cu trotineta aia din spate: In Galati am zarit un magazin de bicle (pe bulevardul larg aproape de si paralel cu Dunarea) unde un baiat serviabil mi-a bagat urgent restul de bari in roata fata contra 1 leu. Alta viata! Cazat la un hotel ocupat cam in totalitate cu muncitori dar care era curat, inclusiv grupurile sanitare comune, unde am primit un single contra 55 lei. Campinguri mai greu in Galati. E unul care nu m-a atras deloc, nici nu stiam daca mai era in functiune si cica s-ar mai campa mai neoficial in padurea Garboavele. Informatii putine, asa ca am ramas la hotel, un fost bloc de garsoniere sau camin muncitoresc ('das Hotel' se cheama). Aprovizionat Lidl, nu mai stiu cu ce dar sigur erau 3 doze de bere si inghetata. Cazut lat, la 22:30 sforaiam, m-am trezit de 2 ori sa beau apa, in rest am dormit bustean.
  41. Ziua 2 Eforie Nord - Constanta - Navodari - Sinoe - Babadag - Enisala - Murighiol 177 km; 9:32 h; 18,63 km/h; 61 km/h La ora 6 m-am hotarat ca am ascultat destul slagarul motorului de frigider si am inceput sa-mi strang bagajul. Ma simteam surprinzator de bine dupa 190 de km si dormit pe sponci. Pana la Constanta abia m-am incalzit. In Constanta e numai o vale spre Navodari, am prins o unda verde pe bulevard, mers cu 30-35 km/h cursiv, fara efort. Aveam media vreo 28 la intrarea in Navodari - unde s-a inchis robinetul. Se lucra la drum din loc in loc, praf cat cupride, pietris, slalom, tot tacamul. Ies din Navodari spre Corbu, drum infect. Asa e drumul asta de cand am mers eu pe el pt prima oara cu masina tatului meu acum aproape 30 de ani. Merg mai departe pe drumul asta pentru ca voiam sa trec prin Corbu si prin Istria, ca sa-mi aduc aminte de niste locuri si vremuri ... Chiar daca drumul n-a fost prea stralucit mi-am amintit o multime de lucruri despre o anume vara, anume persoane, chestii frumoase. Filmul rememorarii s-a terminat brusc in Istria unde doi pusti de 6-7 ani, vrejuri ale natiunii conlocuitoare, se dadeau pe trotinete (la propriu) pe partea cealalalta a drumului. Unul din ei ma vede, baga viteza si traverseaza soseaua prin fata mea, eu franez usor iar cand ajung in dreptul lui ma scuipa. Norocul meu ca in clasele primare nu se studiaza compunerea vectorilor miscare, asa ca scuipatul lui a traversat traiectoria mea cu vreo 2-3 m mai in spate. Dupa Istria urmeaza Sinoe. Chiar in virajul spre vest din centru un pusti de vreo 12-13 ani striga "Băă, nebunuleeee!". Asta e un alt "avantaj" al unei biciclete reclinate, adica mai deosebite, daca eram pe un Tohan, treceam neobservat. N-au fost si nu vor fi singurele manifestari de acest fel, nici in tura si nici pe viitor. Acesta fiind al 5-lea sezon pe o astfel de bicicleta, nu pot sa zic ca m-am obisnuit, doar am capatat experienta :) Undeva pe drum am tras la umbra pt 10 minute. Am scos folia ca sa ma rezem de copac: Am tras si calul la umbra, la el e mai usor cu rezematul: Apropo de rezemat, inainte sa plec m-am gandit daca sa iau cricul sau nu. Am ales sa nu-l iau si nu i-am simtit lipsa. Cam asa a aratat cea mai mare parte a drumului: Am oprit la o terasa in Mihai Viteazu, prima oprire a zilei, pt ca incepuse sa fiarba radiatorul. Bagat 2,5 litri lichide, 1 in radiator si 1,5 in rezervoare si plecat mai departe sa iau in piept dealul Babadagului. Care deal mi s-a parut mai mult plicitisitor de lung decat greu. I-am dat incet si muncitoreste pana sus. Ma asteptam la o coborare mai interesanta dar a fost usor plicitisitoare si asta. Dealul e impadurit dar eu am nimerit pe mijlocul zilei deci umbra nu prea a fost. Incepuse sa fie cam cald si dealul Babadagului m-a cam lasat fara lichide. In Babadag am intrebat o fatuca unde e cea mai "tare" pizzerie din oras si m-am instalat. Am ras doua beri pe nerasuflate, singura data in tura in care am baut bere (alcool) in timpul biciclitului. Am comandat niste paste dar am rugat sa nu puna carne (greu de digerat pe efort) si sa puna mai mult sos de rosii facut din rosii, nu din suc sau bulion. Cinste bucatarului, au fost facute la fix. Nici nu mi-a trecut prin cap sa fac poze, sorry. Plecat spre Enisala. Mai intai o urcare care sa-ti "aseze" bine mancarea si dupa aia o topeala de amiaza de sat dobrogean (sau din Baragan) unde nici musca nu mai zboara, totul e fiert si toti se ascund la umbra. Mai putin eu. Inainte de cetatea Enisala, ma dau mai pe langa niste "ventilatoare": Astia cred ca n-au platit factura la curent. Abia fac o rotatie la 20 de secunde, normal sa nu simt vantul care-l fac, d-aia mie si cald :) Trec pe langa: As fi vrut sa vad pt ca n-am fost niciodata. Nici tipenie dar poarta deschisa. Data viitoare. Undeva la vreo 15 km de Murighiol asfaltul se transforma in macadam cu piatra alba sparta. Crima pentru anvelope, mai ales pt ale mele. Abia mergeam, slalom printre pietre. Nu stiu de cand e asa dar se formasera corugații ca in Australia. Cum pe o astfel de bicicleta nu te poti ridica in pedale ca sa amortizezi, mi-a luat ore ca sa trec de portiunea asta. Dupa aia asfaltul e frezat neglijent acum 1000 de ani in vederea unui nou covor asfaltic. N-am fost inspirat sa fac poze. Abia ma puteam concentra sa pedalez si sa inaintez. N-am depasit 10 km/h, media cred ca a fost vreo 6 pe portiunea asta. In fine, am scapat si am ajuns la Murighiol. Ajung la camping, cer o casuta, ma uit, era plina de tantari. Cred ca erau mai multi tantari inauntru decat afara. Plus o caldura insuportabila neavand pod. Zaresc 2 copaci numai buni dar erau langa grupul sanitar. Intreb daca are clienti. N-avea decat la 2 casute cu baie proprie. Bun, inseamna ca grupul nu e folosit. Intr-adevar, nu mirosea, era ok. Asa ca am preferat sa dorm la hamac - 15 lei cu "baie proprie" ca eram singurul care folosea acel grup sanitar. Fost la magazinul local, cam saracie, luat lichide si iaurt la greu. Facut supa proprie si completat cu iaurt si un baton cu proteine. Intre timp se lasa seara si tantarii trec la treaba. Si nu se joaca, vin in valuri, hoarde, ataca cu cavaleria. Incerc o spirala anti-tantari din aia careia ii dai foc si face fum. Aiurea, la 10 cm de ea vine tantarul si da sa ma ciuruiasca din zbor. Arunc restul spiralei. E timpul sa ma ascund. In timp ce se facea supa intinsesem hamacul, am consultat prognoza, nu erau semne de ploaie in acea noapte si n-am mai pus tenda. E nemaipomenit sa dormi sub cerul instelat sau sa te trezesti noaptea si sa vezi tavanul "camerei" plin de stele. Ma rog, se mai interpun frunzele copacilor de care stau atarnat dar tot mai ramane ceva. Ma bag rapid in hamac cu plasa de tantari deasupra. Plasa pe care am luat-o nu e inchisa ermetic, se creaza niste sicane si e suficient pt tantarii obisnuiti. Numai ca astia sunt tantari kamikaze, se dau cu capul de toti peretii si forteza intrarea. Daca simt ei ca e ceva dincolo de plasa, forteaza si reusesc sa treaca. Nasol. Introduc in lupta linia a doua de aparare: sacul de dormit are plasa de tantari. Noroc ca s-a racorit si ma pot baga in sac complet, trag plasa peste cap si le arat degetul tantarilor. Nu e ideal sa dorm cu bazait de tantari, chiar daca stiu ca nu ajung la mine. Numar stelele in loc de oi si adorm. Daca tot am vorbit de hamac hai sa descriu sistemul. Masa totala a tot ceea ce urmeaza e 2,2 kg. Asa arata tot sistemul cu toate accesoriile cand e strans in sacul de compresie versus o sticla de 2 litri: Asta-i din dimineata urmatoare: Hamac: aveam vreo 2 dar nici unul nu era perfect, ambele facute de mine (materialul nu e cel ideal); cel din poza e luat cu o zi inainte de plecare din Decathlon cu 50 de lei, nici nu stiam ca au asa ceva; l-am luat sa-l testez dar am lasat unul de-al meu pregatit acasa, in caz de ceva trimiteam un curier dupa el; asta din Decathlon nu e grozav; avantaje: super ieftin, respirant, tiv la margine colorat deschis; dezavantaje: elastic (cu tiv prea rigid), prea scurt pt gustul meu, sforile cu care vine nu-s potrivite (oricum le foloseam pe ale mele); per ansamblu face treaba. Sac de dormit: Snugpak Jungle Bag; bun, chiar f bun pt un sintetic de vara la banii lui, se comprima surprinzator de bine; fermoarele ok dar cam firave; dar cu altele mai zdravene ar fi fost mult mai greu si nepotrivit cu restul; eu dorm cu sacul invelind hamacul, nu ma bag in sac si ma asez in hamac; pt alte detalii cautati 'pea pod hammock'. Tenda (nu apare in poze): foaie de cort de 3 x 3 m luata de la Decathlon la inceputuri. Cam grea pt standardul anului 2015, are 700 de grame, dar a fost rastestata si tine bine. Chiar anul trecut a stat intinsa peste hamac in curtea casei mele de la munte timp de 7 zile din care 5 a plouat continuu iar eu mergeam si stateam frecvent in hamac in timpul ploii (testam alte chestii). Nici macar o singura picatura nu m-a deranjat. Si am dat 100 de lei pe ea la vremea aia. Si-a scos banii demult :) Sistem de suspedare: panglici cu insertie de kevlar (cele cu care te legi de copaci); pe langa ca nu se intind nici la ploaie, nu poate sa faca cineva o gluma proasta sau in alt scop si sa taie panglicile in timp ce dormi; nu se pot taia cu cutitul sau foarfeca decat dupa multe incercari. Plasa de tantari: organza kaki cu saculet propriu; in poza e varianta simpla care se fixeaza la mijlocul a 2 laturi opuse, se innoada la capete si e ok (dar nu in delta :) ); varianta bullet proof e ca un sac (tub) in forma de banana pe care-l tragi peste tine, se strange la capete si nu mai intra absolut nimic; e mai complicat sa intri/iesi, mai ales in cazuri de bezna/urgenta. Accesorii: o perna gonflabila pt configuratia cort (sau pensiuni cu perne mult prea moi), 4 cuie de aluminiu intr-un saculet mic cu 4 sfori de ancorare pt tenda sau pt configuratia de cort, sac de compresie.
  42. Ziua 0 - Finalizarea pregatirilor. A fost o zi importanta pentru ca noaptea am "visat" ca ar fi bine sa gasesc o solutie mai buna pentru bagaje. Initial am pus un porbagaj mai sanatos (si mai greu) si aveam doua genti laterale ca tot cicloturistul. Cand am vazut ca am ajuns la 60 cm latime si o aerodinamica de caramida mi-am dat seama ca pierd avatajul aerodinamic si nu se justifica pt ca eu nici n-am asa multe bagaje (sunt adeptul ultralight dar fara exagerari sau bani aruncati). Plus ca, asa cum se vede si din alegerea bicicletei, mie imi plac lucrurile mai altfel (nu, la alte chestiuni sunt "clasic" :) ). Schimbat porbagajul cu unul mai mic si mai usor (il aveam, 400+ grame fata de 800+), am renuntat la o geanta si am luat o gentuta de ghidon pe care o mai iau eu la ture de o zi intreaga si care se prinde la spate, de scaun. Trotineta e una dintre cele doua: Geanta e pusa orizontal pe porbagaj, prinsa cu elastice in 2 locuri si e una luata de la noi, scrie Streetcoach, am dat sub 50 de lei pe bucata si am luat doua cu gand sa mai merg la piata cu ele :) N-o fi Ortlieb la carlige/prinderi dar materialul tot ala e (am lucrat > 10 ani cu materiale din astea). Mie oricum nu-mi plac prinderile rigide, poate sa fie mama' lu' Ortlieb. Nu-i problema ca nu tine ci ca transmite socuri. Eu tin la principiul "ce se-ndoaie, nu se rupe" :) Geanta e cu fata spre portbagaj (moale), cu prinderi elastice. Deasupra gentii vine o folie de polietilena expandata (pe post de saltea daca dorm pe jos), pusa la indemana pt stat pe jos in pauze, gentuta de ghidon si o plasa elastica (Decathlon 20 lei) cu rol de Jolly Joker - sa transport obiecte la care sa am acces rapid (in foto echipamentul de ploaie) sau consumabile (apa, cumparaturi de la magazin seara). Plasa am luat-o in aceasta ultima zi, iarasi inspiratie. Initial nu mi-a placut cand am vazut-o pe raft, stiam ca pretul e de 30 si am luat-o pt ca pretul la raft era 20 :) Extrem de multumit de ce am facut cu ea si cat de utila a fost. Asa cum a fost prinsa, era o treia legatura a gentii mari pe portbagaj. Astfel totul e in spatele meu si aerodinamica se pastreaza (am putea specula ca e chiar mai buna). Ulterior s-a dovedit a fi o inspiratie de ultim moment de milioane. In geanta: - hamacul, sacul de dormit, tenda, cuie, sfori, panglici de atarnare, perna gonflabila (nu pot sub nicio forma fara daca dorm pe plat), plasa de tantari - toate intr-un sac de compresie de la un sac de dormit mai mare; ma enerveaza la culme sa transpir inghesuind un sac de dormit in sacul de compresie cu care vine din fabrica; prefer sa iau unul mai mare in care sa pun totul in 5 secunde si sa folosesc chingile de compresie; car 100 de grame mai mult, mare branza. - papucii stil crocks (stiu, stiu, stiu dar sunt foarte usori, au bareta, poti si alerga cu ei, intri in apa, faci dus cu ei, plutesc si se comprima cat de cat); o data pe an am voie sa umblu cu asa ceva :) - hainele: 4 tricouri din care au ramas 3, 2 pantaloni de bicla deveniti 3 si apoi 2, o bluza polar subtire, un pantalon lung sport intre tercot si fas, pantalon si bluza de ploaie, 3 perechi de ciorapi deveniti 2 apoi 1, trusa de toaleta putin mai mare ca palma si 3-4 cm grosime (in care intra inclusiv prosopul - micro fibra cat un A4); n-am uitat dopul special pt facut dus cu 2 litri de apa, periuta si aparatul de ras cu cozile taiate - nu le-am taiat de greutate ci pt ca nu intrau in trusa :) In gentuta de ghidon: - jumatate ocupata de kitul de ustensile pt facut mancare bazate pe un vas de 1 litru si spirtiera (DIY); am si aragaz, chiar mai multe, dar ma descurc excelent cu spirtul (daca nu e f frig, topesti zapada sau nu vrei sa faci de mancare in vant puternic - ceea ce nu a fost cazul aici), am satisfactia lucrului facut de mine care merge brici si pot sa arunc totul daca e nevoie (sau nu plang daca le uit sau mi le fura - in afara de oala, 100 de lei, si de briceagul norocos, fara de pret) - cealalta jumatate a fost cu maruntisuri si ceva batoane cu care am pornit la drum plus 5 supe pregatite de mine (paste, rosii si alte legume deshidratate, parmezan, ulei de masline, bla-bla), ulterior am pus cate ceva de mancare pt drum. Tot in acesta zi zero am definitivat traseul cu ajutorul unei harti cu starea drumurilor in RO. Am ales tinand cont de starea drumului (calitatea asfaltului cat mai buna), relief, zone placute ochiului, distante, poate drumuri pe care nu am mai fost. E si pe acest forum ceva pt starea drumurilor dar nu prea e de folos pt ca nu e grafica, ia o vesnicie sa planifici ceva; e buna pt ture zonale. Mi se pare ca nu am voie link, dar cine cauta va gasi.
  43. Mookyama

    Le stiu, insa tind sa cred ca sunt in alt categorie de utilizare.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up