Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 11/11/2017 in all areas

  1. 10 points
  2. 9 points
    21 Noiembrie 2017. Intors din desertul Emiratelor Arabe cu dor de duca...pe bicicleta, indiferent de vreme. Facusem in trecut alte ture de cicloturism in perioada aceasta a anului.Vremea nu se anunta cea mai buna, dar imi doream atat de mult sa ies la o tura, incat nu-mi pasa deloc ce si cum va fi. Am visat prea mult la ziua asta si nu aveam de gand sa dau inapoi. Ideea de traseu s-a tot schimbat de la o zi la alta. Fiind un concediu scurt, imi trebuia un traseu cat mai scurt, dar si mai tehnic, sa simt ca sunt pe bicicleta. Am ca traseu: Lupeni-Baile Herculane-Dr. Turnu Severin-Ciresu-Baia de Arama-Schela-Pasul Valcan-Lupeni. Totul este pregatit. Sui in bicicleta si ma pornesc. Nori josi si greoi, apasa peste Valea Jiului. Ma strecor cu bicicleta pe DN66A, trecand prin localitatile miniere Uricani, Valea de Brazi, apoi Campul Lui Neag.Este o liniste aparte. Niciun biciclist, doar cateva masini trec in viteza pe langa mine. Cu gandurile mele, pedalez si ma bucur de finalul de toamna. Doi, trei fulgi de zapada se joaca cu mine. Coboara incet, intr-un dans doar al lor stiut. Se invartesc in jurul meu, ca apoi sa cada pe pamant. Ma bucur ca un copil. La iesirea din orasul Uricani, fac o pauza si arunc o privire peste oras, apoi ochii-mi fug rapid pe versantii muntilor Valcan. Norii acopera creasta blanzilor munti ai Valcanului. Imi continui drumul, iar la paraul Bilugu fac si prima pauza mai lunga, unde mai dau jos din straturile de haine.Ma atrage atat de tare tura aceasta de ciloturism, incat abia astept sa parasesc orasele si satele. Drumul e de o lejeritate extraordinara. Curat, fara nisip pe margini, un asfalt bun, si trafic aproape zero. Curba dupa curba, cu urcari si coborari usoare, intru si in localitatea Campul lui Neag. Admir Retezatul, sau cat se vede din el. Satul pare pustiu. Singurul lucru care tradeaza este fumul care iasa pe cosul caselor momarlanesti. Miros de iarna! Dupa cativa kilometri printre casele satului, ajung si la Cheile Butii. De-aici stiu ca intru in adevarata aventura. Stiu ca totul devine mai salbatic, mai incitant, mai aventuros, mai pe gustul meu. O pauza mica de ceai cald, din termosul meu care m-a incalzit de-atatea ori imi face cheful de pedalat si mai intens. Ma sui in sa si pedalez in continuare. Drumul acesta, daca-ti lasi mintea si ochii sa lucreze impreuna te trimit cu gandul la alte lumi, te face sa creezi planuri noi, sa ierti ce puteai face de mult, sa accepti ca nu totul e cum vrei, sa fi mai bun. Versantii muntosi si impaduriti, linistea vaii, fac pedalatul un deliciu, o splendoare, o poveste. Cheile Scocu Jiului. Stancile par sa inghita drumul acesta. O urcare usoara lasand pe partea stanga intersectiile cu vaile Boului si Garbovului, ca apoi in cateva curbe pe un drum in urcare usoara, aproape insesizabila, ajung in deschiderea “elvetiana”, Campu Mielului. O poiana imensa cu munti superbi de jur imprejur, cu aspect elvetian spre partea cu muntii Retezat. Sus...e alb bine totul. Pauza de mancat ciocolata si baut ceiuc fierbinte. Ma simt extraordinar, Aproape ca nu merit acest spectacol al momentului.Ma bucur ca pot sa simt si sa vad toate acestea. Fulgii parca sunt mai dornici sa ma cunoasca de data asta.Coboara rapid spre mine.Unii ma ating firav, altii ma ocolesc...dar cu totii se sting la contact. Pare trist. Imi continui drumul, si parasesc Campu Mielului intrand intr-un sector de drum, mai stramt, mai stancos si mai rece. Drumul e inghetat bine, si pe ici pe colo prezenta zapezii e tot mai frecventa. Curba dupa curba si zapada prinde curaj. Ninge si mai tare, chiar tare. Ma incanta la nebunie! Paraul Rece ramane in stanga mea si ma apropii de valea Scorotei. E foarte rece in aceasta secriune de drum, iar drumul e inzapezit.Imi continui pedalatul, admirand peretii stancosi. Valea Jidanului ramane in stanga mea, iar pe dreapta peretii stancosi ai Retezatului mic, stau parca sa cada pe mine. Cabana Ursu de pe partea stanga, amplasata pe malul paraului Ursu, sta darapanata si distrusa, cersind mila cuiva. Cand eram copil, aici era multa viata. Acum totul e inghetat... Ninge tot mai tare...si e atat de frumos. Extraordinar. Cat de frumoasa e iarna, daca stii sa te “imprietenesti” cu ea! Cabana silvica Campusel, asezata intr-o frumoasa poienita, strajuita de molizi solizi, imi aduce aminte de zilele pe schi de tura petrecute in zona.Aici la cabana doi buni prieteni isi duc viata...voi vizita. Imi continui drumul pe drumul inzapezit cu o urcare ceva mai pronuntata. Ajung in varf, unde asfaltul se termina. Lumea mea! Ador drumurile forestiere. Drumul e inzapezit bine, iar cauciucurile mele simt asta. Aderenta destul de proasta, iar roata spate fuge cand in stanga cand in dreapta. Am senzatia ca sunt pe un Mustang neimblanzit. Intr-o curba, imediat dupa pod, gasesc un izbor de unde iau putina apa. Urmeaza urcarea finala spre pasul Jiu -Cerna. Cumpana intre vaile Jiu si Cerna, dar si cumpana intre doua bogatii: Parcul National Retezat si Parcul National Domogled-Valea Cernei. Urcarea devine dura, cu bolovanisuri sub zapada. Curbe mai stranse, zapada mai maricica, si vant destul de rece. Ninge. De data aceasta fulgii par mai hotarati pe ei si deloc prietenosi. Unii imi lovesc fata cu putere. Pedalez spre pas. Creasta Oslei, regina muntilor Valcan sta ascunsa in nori. Brazii se misca haotic in vant, iar fagii crapa sub bataia vantului si a frigului. Ajuns in pas. Zapada, frig, vant. Rapid ma imbrac, schimb manusile si o tai la vale ca nu e de stat in conditiile astea.Cobor usor, caci nu stiu ce e sub zapada. Simt frigul cum isi face loc prin hainele de pe mine. Simt frigul cum incearca sa ajunga ala picioare. Mainile imi sunt prizoniere deja. Si cand ma gandesc cati kilometrii de coborare am... Drumul coboara rapid si parca am senzatia ca frigul s-a mai potolit. Zapada scade in marime. Ajung la Rapa Dracului unde iau o pauza. Ma uit in jur si sunt uimit de natura. O splendoare. imi continui coborarea si totul revine la toamna parca. Zapada a disparut, frigul si el. Ajung in valea Cernei. Ce liniste! Pedalez pe un drum noroios cu multe baltoace.Ajung la intersectia cu drumul spre Pades. E ora 14. Pana aici sunt 51km. Stau si analizez situatia. Ma gandesc. Pot sa mai pedalez o ora, dar daca drumul e rau, si nu gasesc un loc bun de campare? Decid! Raman peste noapte la Izbucul Cernei. Aici, in paradis! Trec apa Cernei peste un pod improvizat si duc bicicleta cat mai aproape de izbuc, pe un petec de iarba excelent. Pare locul ideal de campat. Dau jos coburile, si trec pe montat cortul... Dupa ce m-am instalat, am luat bicicleta si plec dupa lemne. Am vazut cateva bucati faine de fag, gata taiate si numai bune de facut un foc mic pe seara. Pregatesc vatra, pun lemnele, dar nu aprind focul inca. Ma spal rapid pe maini si ma pun sa pregatesc de mancare. Am o conserva frumoasa de gulash. Primusul imi da emotii ca pare usor infundat. Acest Primus Omnifuel ar trebui sa mearga ca o locomotiva. Reusesc sa-l desfund si totul merge ca inainte, in alte ture. Mananc si ascult izbucul. Zgomotul apei dornice sa cunoasca lumea asta. Timpul trece rapid, si deja vad si ultimele raze de soare. Ma saluta si-mi ureaza noapte buna. Aprind focul si ma asez pe un butuc de fag. Mananc niste cofrigei si ma imi las mintea condusa de flacarile focului. Tu ai stat vreodata singur la un foc, la munte undeva? Sigur ma intelegi. dupa o ora buna, ma retrag la somn. Va fi o noapte lunga. Ma schimb de haine, ma sterg cu servetele umede, apoi sar in sacul de dormit, care mi-a tinut cald in atatea nopti reci. Imi bag mana intr-un cob si scot o carte din care citesc cateva pagini. Ma cuprinde un somn teribil. Ma las in voia sortii...ora1 am. Ma trezesc cu o sete teribila. Deschid usa cortului si intind mana sub prelata dupa sticla cu apa. O trag cu mine in sacul de dormit sa o incalzesc putin. Inainte de a inchide fermoarul, arunc un ochi spre cer...ohhh cate stele. Fantastic! Cativa picuri de condens imi tulbura somnul. Aduc picurii cum cad pe sacul de dormit. 6 am si nu mai am somn. Mai stau putin in sac. Aud TAF-urile celor de la taieri de pasuri. Cum da lumina, ies din cort. Vremea e urata. Picura. Imi strang lucrurile rapid si ma duc la masa cu bancuta amenajata in apropiere. Ramane doar cortul intins. Mananc ceva rapid, si fug pana la izbuc sa admir apa... Ma pun sa strang cortul, apoi incet imi appun lucrurile in coburi si, gata de drum. Traversez iarasi apa Cernei si ies in drumul principal, unde ma intalnesc cu lucratorii forestieri. Intreb de drumul spre Baile Herculane, cel ce urmareste drumul pe marginea lacului Iovanu. Din pacate ei nu-mi recomanda sa iau drumul acela ca este extrem de rau si plin de noroi pe multi kilometrii. Inteb de drumul spre Pades, poate reusesc un traseu prin zona. Din pacate se pare ca ambele drumuri sunt impracticabile pe bicicleta. Aici decizia imi apartine.Imi spun:daca continui, clar voi avea se lucru cu noroiul. Daca nu incerc, sunt las. Dar totusi, sunt lucrurile care ma fac sa spun pas. Decat sa inot prin noroi prin temperaturile acestea, prefer sa fac cale intoarsa si sa ma bucur de cat a fost. Nu mi-a fost usor sa renunt, dar deja eu mi-am umplut mintea si sufletul cu atat de multe momente frumoase, incat simt ca am castigat destul. Ma intorc, lasand ideea traseului pentru o vara mai secetoasa, cand drumurile nu cor fi asa noroioase. Incep lunga urcare spre pasul Jiu-Cerna-15 km. Un drum in urcare usoara pe ici pe colo, si cu urcari mai sustinute in unele curbe. In 3 ore reusesc sa ajung in las, unde zapada era mult mai mica gata de ziua trecuta. In pas ma imbrac bine, ca urmeaza coborarea spre Campusel. Cobor incet sa nu alec, apoi intru in drumul asfaltat. Cobor pana la cabana silvica Campusel, unde sunt cei doi amici ai mei. Ma poftesc la ei la o cafea, unde ne bucuram cu totii de povestile din trecut. Dupa 2 ore de pauza, imi reiau pedalatul unde dupa 3 ore, ajung acasa, bucuros ca mi-am permis, 2 zile in paradis. Poate ca nu a fost o tura de cuceriri marete. Poate ca nu a fost completa, conform planului, dar cu siguranta a fost speciala, cel putin prin trairile oferite. Echipament folosit: Bicicleta 26 Fahrad Manufaktur+ coburi Ortlieb fata spate. -cort de doua persoane Trimm x-trem D - sac de dormit Mammut Ajungylak de puf-30gr - saltea ThermArest Neo Air Max - bocanci Scarpa -pantalon ciclism de iarna, plus pantalon impermeabil Vaude - geaca impermeabila Zajo -geaca Primaloft Zajo -geaca Mammut holofibra - ciorapi si chiloti, tricouri de schimb, plus trusa de toaletare - trusa prim ajutor - primus Omnifuel - casca Uvex si ochelari - manusi impermeabile si supramanusi 3 degete - huse impermeabile bocanci - camera go pro - altele: Frontala, briceag, buff, caciula windproof, husa impermeabila casca,termos. - mancare ptr doua zile. Din pacate, am scris acest articol de pe tableta si imi este foarte greu sa atasez fotografii. Tot ce pot atasa este un link youtube catre filmuletul creat despre aceasta tura. Atasez aici link-ul, iar daca deranjeaza sau nu se incadreaza in regulament, rog adminii sa rectifice. Cand voi ajunge la un Pc, voi atasa si fotografii aferente turei. Va doresc o iarna usoara!
  3. 9 points
    Scuze. Nu mi-am dat seama. Sunt bătrân, mă iau după semnele de punctuație cum ar fi semnele de întrebare. Mai am mult până să fiu Mama Omida.
  4. 8 points
    Copilul, de 4 ani: - Mami, stii? Cand am sa fiu mare o sa am 5 neveste. Una va gati, una va spala, una va canta si una va spala. Mama: - Si una va dormi cu tine? - Nu!! Tu ai sa dormi cu mine si ai sa-mi citesti povesti. Mama (cu lacrimi in ochi): - Ce dulce esti. Sunt asa mandra de tine! Dar.... cu cine vor dormi toate nevestele tale? - Cu tati !! Tata (cu lacrimi in ochi): - Ce dulce esti. Sunt atat de mandru de tine!
  5. 7 points
    Suna telefonul si o voce de femeie: - Alo? - - Cu doamna Ward, va rog. - Eu sunt. - Doamna Ward, sunt doctorul Jones de la laboratorul de teste. Cand doctorul a trimis biopsia sotului dvs ieri la laborator, o biopsie a unui alt domn Ward a ajuns concomitent, iar acum nu stim sigur care este cea a sotului dvs.
  6. 7 points
    Legal, conducatorul Opelului a incalcat prevederile Articolul 54 din OUG 195 (1) Conducătorul de vehicul care executa o manevra [..] de trecere pe o altă bandă de circulație [..] este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. In caz de accident, manevra generatoare a evenimetului ar fi fost schimbarea benzii de catre conducatorul Opelului. Nu conteaza daca biciclistul depasea, semnaliza, se scobea in ...
  7. 6 points
  8. 6 points
  9. 6 points
  10. 6 points
    Episodul 09 - Navetist Profesionist După mai bine de un an de navetă mă pot considera navetist profesionist. Nu e prea uşor, nici prea plăcut, dar trebuie să o fac. Pe perioada iernii plec pe întuneric şi mă întorc pe întuneric. Intr-o dimineaţă un şofer neatent m-a atins puţin şi s-a scuzat că nu m-a văzut, deşi aveam două faruri. De atunci folosesc trei faruri diferi albe şi trei roşii. Şi am mereu cel puţin unul de rezervă. Plus reflectorizante la greu. Mi-aş dori un ghidon mai lung să îmi încapă lejer toate accesoriile (faruri, suport telefon, sonerie) dar prefer unul scurt ca să mă pot strecura printre maşini. Majoritatea şoferilor îţi fac loc când te văd că vrei să-i depăşeşti pe interior şi uneori îţi dau şi prioritate în intersecţii. Cu vremea m-am cam obişnuit dar trebuie sa spun că e mult mai bine decât m-am aşteptat. Nu mă deranjează ploaia cât mă deranjează îmbrăcatul şi dezbrăcatul hainelor de protecţie. Şi mai nasol este că trebuie să pedalez mai încet - asfaltul alunecos şi frânele pe jantă te cam sabotează pe timp ploios. Vorbesc des cu alţi navetişti, unii mai experimentaţi decât mine şi majoritatea se miră de traseul si performanţele mele. Şi se miră şi mai tare când află că sunt din România. Am întâlnit englezi foarte bogaţi ce nu au maşină, sau au si o folosesc de câteva ori pe an, în schimb şi cel mai sărac român îşi doreşte o maşină. Cât de mică sau ieftină - maşină să fie! Trebuie să recunosc că trec deseori pe roşu, intru pe contrasens, calc linia continuă, circul pe trotuar şi multe altele. De altfel majoritatea cicliştilor fac la fel şi nimănui nu-i pasă nici măcar poliţiştilor. Însă fac aceste manevre ilegale doar când sunt absolut sigur că nu e nici un pericol pentru mine sau ceilalţi participanţi la trafic. La fel şi pietonii - trec pe roşu fără nici un stres, sau pe unde apucă, iar şoferii sunt incredibil de toleranţi. Văd des pietoni trecând agale zebra pe roşu iar şoferii opresc şi aşteaptă răbdători fără să claxoneze sau să înjure! Mulţi navetişti pedalează pe cursiere cu anvelope late de 23-25 ceea ce eu nu voi face niciodată. Drumurile sunt mult prea proaste, iar pe ploaie un cauciuc neted şi îngust e foarte nesigur. Cel mai îngust cauciuc pe care l-am folosit are 32mm. Acum am un MTB vintage de oţel cu cauciucuri de 26x1.75 si parca merge mai bine decât trekingul cu 700x32. Bineînţeles bicla mea e echipată complet cu aripi lungi şi late, portbagaj solid de cicloturism, borsete, bidoane, reflectorizante şi genţi Ortlieb. Posibil să pierd câteva minute din cauza greutăţii, dar prefer confortul şi siguranţa iar naveta nu e o cursă. Cu bicleta poţi pedala pe oriunde, poţi depăşi pe stânga sau pe dreaptă, pe trotuar şi chiar pe benzile rezervate autobuzelor. Apropo, şoferii de autobuze sunt cei mai gentlemani în trafic. Mi s-a întâmplat adesea să pedalez pe banda rezervată în timp ce busul mergea încet în spatele meu fără să mă claxoneze sau să încerce să mă depăşească. Şi şoferii de taxi sunt OK, doar cu camionagiii sunt ceva mai atent. Dacă aveţi întrebări nu ezitaţi şi veţi primi niste răspunsuri profesioniste
  11. 6 points
    Intra un tip intr-un magazin de articole foto: -Buna ziua, as dori sa cumpar un aparat foto pentru prietena mea, este pasionata de fotografie si nu are unul performant, asa ca am venit sa ii cumpar ca sa poata sa-si dezvolte pasiunea aceasta.. -Sigur ca da, dar cum sa fie, compact, mirrorless, DSLR? -Aaaa...as vrea ceva nu compact, dar nici DSLR, ceva mai micut, sa il tina ok in mana, sa nu ii fie greu.. -Sigur ca da, si cu ce obiectiv? -Cu obiectivul sa o fut, binenteles...
  12. 5 points
    Mi se par periculoase pipele alea superusoare de carbon. Daca o pui pe cursiera si nu realizezi cat de mult ai usurat-o risti sa pedalezi prea repede la deal si la varf iti iei zborul ca de pe-o trambulina...
  13. 5 points
    Bine mai omule, inteleg... singur-singur, dar pune mana si mananca ceva, ca expira hartia aia igienica degeaba.
  14. 5 points
  15. 5 points
  16. 5 points
  17. 4 points
    nu recomanda nimeni nimic, ca ce e mega bun pentru mine, este posibil sa fie distrugator pentru tine. Dar, daca as avea bani, as lua ultraboost, nu ca saracu de mai sus.
  18. 4 points
    Din păcate in ultima vreme doar aici postez.
  19. 4 points
    Le fac o vizită să le bat obrazu' (sunt foarte foarte aproape cu giobul de sediul lor). O să joc rolu' de client misterios.
  20. 4 points
    Aproape in forma finala *(poate niste roti carbon)
  21. 4 points
    Ultima tura sa speram ca nici ultima, chiar daca a nins mult la munte.
  22. 4 points
    Iar slova bagă oamenii în mormânt de vii.
  23. 4 points
    10 Annoying Things Cyclists Should Stop Doing While the act of riding a bicycle is fairly simple, the rules of the road can sometimes be a bit more confusing. In order to clarify some of that gray area, we’ve created a short guide so you can put the etiquette into practice. To be clear, these are 10 things cyclists should never, ever do: 1. PROMOTE AN ELITIST CULTURE You’ve seen these people before. They sneer at other cyclists, yell at motorists and think pedestrians should cease to exist. Whether you’re a road cyclist or a mountain biker, the only way to encourage others to take up the sport is to make them feel welcomed and encouraged. Acting like the road is your own personal raceway and everyone else is an obstacle just gives all cyclists a bad name. The next time you’re out on the road and see a fellow cyclist, wave and say hello. Taking your eyes off your data, believe it or not, isn’t going to result in the end of the world. 2. WHEEL SUCKER STRANGERS So you’re cruising along, minding your own business on the way home from work, when suddenly a shadow approaches from the rear. You move to the right, then to the left and the shadow follows. When you turn to look over your shoulder, there sits the wheel sucker in your draft — head down, eyes forward, with a serious-looking grimace. No introduction, no “how are you.” Don’t be that guy. Riding up behind another cyclist without introducing yourself or taking your turn at the front is just weird. 3. DISOBEY TRAFFIC LAWS Yes, there will be times when you’re sitting at a red light all by yourself without a car in sight. There will also be moments when you’re about to break a course record, and all of a sudden a stop sign appears out of nowhere. Regardless of what you’d like to do, you should not ride through that red light or stop sign. Disobeying traffic laws isn’t just dangerous; it gives motorists the fuel they need to act abusively and irrationally toward other cyclists on the road. 4. RIDE ON THE SIDEWALK There are some cyclists who think they are safer riding on the sidewalk. Regardless of which end of this argument you may agree with, riding a bicycle on the sidewalk is illegal in most states. Sidewalks are intended for pedestrian use, and if you don’t want them walking in bike lanes, it’s best to return the favor and stay off their sidewalks. 5. RIDE WITHOUT A HELMET Do helmets look cool? No, not really. But you know what’s way less cool than a helmet? That’s right, a head injury. No matter how short or long you plan to go, you should always wear a helmet. It could make the difference between a simple spill and an overnight stay at the hospital. 6. TIGHTEN BOLTS ON CARBON PARTS WITHOUT A TORQUE WRENCH If you think a bolt can never be too tight, this advice is for you. All carbon parts on your bicycle have torque specifications that you must adhere to. If you tighten past these recommendations, you’ll likely cause damage that can’t be repaired — whether it be a handlebar, seat post or even your bike frame. The good news is torque wrenches are pretty inexpensive, not much more than your standard set of Allen wrenches. 7. TURN THE COMMUTE HOME INTO A RACE Getting “chicked” can make some men go mad. But really, whatever it is that causes you to go bonkers when you’re passed by another cyclist, take it easy, stallion. Not every ride is a race, even if you are a racer at heart. Stick to the training plan, and let other cyclists on the road do their own thing. That Gran Fondo or century ride isn’t too far away. 8. RIDE AT NIGHT WITHOUT BIKE LIGHTS I know. I really like those old ninja movies, too. But riding at night without bike lights isn’t the time to mimic your heroes. And in most states, riding with lights is a legal requirement between sunset and sunrise. 9. BE UNPREPARED FOR A MECHANICAL FAILURE Even if you usually ride in a group, there will come a day when you jump on the bike and everything goes wrong. A flat tire, a loose screw on your handlebar and a broken chain are just a few of the things that you’ll need to be prepared for and know how to fix. Instead of always relying on others, check out this video (and maybe this one, too) to learn how to do basic repairs yourself. 10. GO CHEAP ON YOUR CYCLING SHORTS Cycling-specific clothing is expensive. But one item you definitely don’t want to skimp on is your cycling shorts. A good chamois is worth its weight in gold, especially if you plan to spend more than an hour on the bike. Instead of getting multiple pairs of cheaper options, buy one or two pairs of quality cycling shorts. Chances are they’ll last a lot longer than all your cheaper pairs combined, and they will be much more comfortable on those sensitive spots when you do decide to go long.
  24. 4 points
  25. 4 points
    Mă bag pentru refacere/reconstrucție, dar o să caut o alternativă, poate găsim o metodă mai faină și, în același timp, la îndemână pentru toată lumea. Am putea merge pe sistemul „suggest additions”, prin care cineva poate solicita adăugarea unui punct/cazare/etc.. Adică oricine ar putea adăuga un punct nou, cu toate informațiile și pozele, dar solicitarea va fi moderată manual doar de 1-2-3 inși ce au drept de scriere. E prea frumoasă și utilă ideea (nu știu să mai fi lucrat vreo altă comunitate la ceva similar) ca să lăsăm un incident de acest gen să ne pună cu botul pe labe. Da, probabil va dura, dar se vor strânge din nou, în timp. Vine iarna, mai prindem un moment de recitit jurnale vechi și dăm acolo peste cazări, poze și locații. Se adunaseră foarte multe cazări și campinguri/locuri de campare, atât din țară cât și din afară. Ăla e timp investit în mod voluntar de către oameni pasionați ce au dorit să aducă o contribuție într-o comunitate, spre a promova/ajuta ceva simplu și frumos: activitățile în natură. Cum spune și @MaC®, probabil cineva a fost foarte frustrat și a simțit organica nevoie românească de „hai să nu avem nimic cu toții”, doar pentru că l-a supărat realizarea prietenească a altora. Nu mai contează, faptul e consumat. Ne rămâne doar să învățăm să nu mai avem implicit încredere în cineva doar pentru că și-a creat un cont pe acest forum P.S.: În caz că mai credea cineva că, odată cu generațiile „viitoare”, mentalitățile bolnave și distrugătoare se mai „curăță”, poftim o palmă din partea realității cotidiene :).
  26. 4 points
    E ok, el scrie posturi interminabile lipsite de esenta si se asteapta ca altii sa le citeasca si sa le inteleaga, in schimb daca scrii tu 5 randuri la obiect, el intelege altceva din ele
  27. 4 points
    Ce imi place cum dezbateti voi Codul Rutier folosind o gramatica foarte aproximativa a limbii romane...
  28. 4 points
    Ziua 10. De la Chanonceau pana la Blois unde am pedalat destui kilometri pe drum national dar din fericire ni s-a confirmat respectul pe care il au soferii in Franta fata de biciclisti. Ne-am trezit cu alte baloane in cap. Dupa ce admiram din nou zborul lin ne pregatim si noi pentru o vizita la castelul Chenonceau (https://www.chenonceau.com/en/ ). De la camping la castel nu sunt decat cateva minute asa ca avem timp sa strangem bagajale dar le lasam pe toate in cort urmand sa strangem si cortul la intoarcere. Am lasat bicicletele la intrarea in gradinile castelului impreuna cu alte cateva, destul de putine dat fiind faptul ca eram acolo la prima ora. Spre castel. In spate, gradina reginei Caterina de Medici. Holul de peste rau. In bucatarie. Camerele astea sunt tot deasupra raului. Planul. "Eu sunt un om pe niste scari" Gradina lui Diane de Poitiers (https://www.chenonceau.com/en/gardens/the-garden-of-diane-de-poitiers/) Raul Cher la dreapta si la stanga. Din gradina. Iarasi o poza pe care o fac toti (japonezii). Din partea opusa. Asa arata odata. In capela. In gradina. Un pic de umbra nu strica. Din alt unghi. Ne mai si odihnim. Am ajuns un centrul labirintului. Ne luam la revedere de la magarusi si plecam spre camping unde dupa ce ne hidratam, strangem cortul si plecam mai departe. In jur de ora 13.00 suntem gata. Am ajuns in Montrichard unde am avut un pic de urcat iar apoi am intrat, dupa cum spuneam la inceput, pe un drum national dupa care am gasit o ruta mai putin folosita. La rascruce. Laitmotivul excursiei. P-aci ti-e drumul. Sa ne racorim un pic. La cules. Am ajuns si in Blois. Am ajuns un pic cam devreme si cei de la cazarea airb&b nu erau acasa asa ca dam o tura prin oras unde ne prinde un pic de ploaie asa ca decidem sa punem bicicletele la adapost si sa maincam ceva. La primul restaurant unde ne-am asezat ospatarul nu prea avea chef de munca asa ca nu a servit pe nimeni timp de vreo 15 minute cat am stat pentru ca apoi am decis sa ne incercam norocul la un alt restaurant care era langa asa ca ne-am ales cu o portie de paste si o pizza. La primul restaurant. Dupa ce ne-am potolit foamea am plecat spre gazde care ne-au anuntat ca au venit de la servici. Podul Jacques Gabriel, e mai greu de trecut decat pare, majoritatea aveau biciclete electrice si am aflat ca multe erau date ca si beneficiu de la munca. Noi, fara motor. Dupa ce am ajuns la cazare (https://www.airbnb.com/rooms/13242995) , am facut cate un dus dupa care am stat la o bere cu gazdele in franceza noastra "impecabila" apoi somn.
  29. 4 points
  30. 4 points
    Un lac pe lângă care trec foarte des cu bicicleta, dar îl vizitez foarte rar, iar cu aparatul foto și mai rar
  31. 3 points
  32. 3 points
  33. 3 points
    Alaska, Statele Unite (toate cele 3 fotografii). Sursa: http://www.railpictures.net/photo/631257/ Sursa: http://www.railpictures.net/photo/631246/ Sursa: http://www.railpictures.net/photo/614703/
  34. 3 points
    Multumesc @BogdanTimisoara Ziua 12 a fost din Blois pana la camping Olivet ( https://www.camping-olivet.org/english/), aproape de Orleans. Au fost 72 de km in care am trecut prin soare, ploaie si vant. Am avut pana la una din biciclete, bineinteles cu 5 minute inainte sa inceapa ploaia. De fapt au fost 2 pene pentru ca prima oara nu am pus cauciucul bine A capatat o galma pe care nu am mai putut sa o scot deloc pana acasa unde am schimbat cauciucurile cu totul. Nu stiu daca a fost din cauza mea cert este ca nu mai statea corect 100% pe janta si se "bataia" tot spatele si toate astea se intamplau la bicicleta sotiei Acesta a fost traseul ales pentru aceasta zi, plecarea fiind in jur de ora 10. Plecarea din Blois. Apoi a fost o vreme schimbatoare, acum ploua, acum iesea sorele. Din aceasta cauza si pozele sunt mai putine dar tot am prins cateva. Pe la 11 si ceva sa intamplat prima pana. Nu stiam de ce ramane nevasta-mea in urma, cand ma uit cauciucul pe jumate dezumflat asa ca pauza. Am pierdut cam o ora pentru ca dupa cum spuneam cauciucul nu vroia sa se aseze cum trebuia asa ca l-am mai scos odata sau de doua ori. Dupa pauza fortata , a venit si ploaia. Pe strada sotiei era numai soare Am trecut la un moment dat pe langa centrala nucleara din Saint-Lauren dar nu am avut nici un chef sa o fotografiez , apoi am ajuns in Beaugency unde am luat un pranz intarziat. Unele sate seamana destul de mult cu cele de pe la noi. Dupa blocuri suntem noi. Apoi in apropiere de campingul nostru am gasit o zona plina de ciresi. Unii ramasesera neculesi si se sticasera ciresele in ei, dar altii ... Am profitat de faptul ca se apropia un nor mai plangaret si ne-am adapostit. Ce era sa facem? Si am luat si cateva la pachet pentru desertul de seara. Dupa care am traversat A71 si am intrat in Olivet. La camping am avut o surpriza pentru ca desi nu mai erau locuri, administratorii locului cand m-au vazut ingrijorat m-au asigurat ca pentru biciclisti sunt locuri si afisul respectiv era pentru cei cu masini pentru ca ei pot sa mai mearga inca cativa km pana la urmatorul camping. Am ajuns pe la 6 seara apoi ne-am aranjat si am servit cina. Ziua 13 - in Orleans. Prima parte a zilei am fost sa gasesc o rola de plastic pentru impachetarea bicicletelor la intoarcere apoi dupa amiaza am fost o tura prin oras cu sotia. Ne-a prins iarasi ploaia dar a fost ceva rapid asa ca am hotarat sa mergem totusi spre oras. Cu o seara inainte a plouat destul de mult si desi pusesem husa de la decathlon peste sa, a cam fost degeaba astfel ca o parte sa cam udat. Am avut totusi noroc ca dimineata a iesit soarele puternic asa ca am luat bicicleta sotiei pentru prima parte, ea ramanand la cort. Pana dupa amiaza s-a uscat si saua mea. Mai intai, micul dejun. Distanta de la camping pana in oras e cam de 10 km. Bulevardul Ioana d'Arc. In catedrala. A iesit si soarele a si plouat si curcubeu. A fost o zi pe care am petrecut-o in oras hoinarind pe strazi, atat cat ne-a lasat ploaia, iar apoi am incheiat ziua cu o pizza langa cort. Tot in aceasta zi am fost si la gara sa printez biletele pe care le rezervasem pentru trenul de Paris si totodata sa vad unde este gara ca sa nu bajbaim a doua zi dimineata si sa ajungem in timp util. Ziua 14 - Orleans - Paris - Beauavais Dimineata pe racoare am plecat spre gara cu biletele printate. Am luat un tren pe la 8 si cam intr-o ora eram in Paris. Am hotarat sa facem un tur pe bicicleta inainte sa mergem la cealalta gara sa luam trenul spre Beauvais. Am vrut sa mergem si la expozitia Brancusi de la centrul Pompidou dar din pacate deschideau numai dupa amiaza asa ca am plecat mai departe. Ne-a prins iar ploaia dar per total a fost ok. In tren, de data asta aerul conditionat mergea. Ne-am dat jos la Gare d'Austerlitz. O tarta cu fructe la Paris e oricand bine venita. Apoi foarte aproape este Cathédrale Notre-Dame de Paris ( notredamedeparis.fr ). Din fericire am mai avut ocazia sa fim in Paris pentru cateva zile asa ca nu am mai vizitat si interiorul pe care il vazusem deja. Apoi spre turn. Eram un pic dezamagiti pentru ca era totul imprejmuit si nu mai puteai merge sub turn decat daca aveai bitet pentru urcare. Era foarte aglomerat si am fost sfatuiti de catre jandarmi sa parasim locul cat mai repede pentru ca aveam bagaje mari si nu puteau accepta sa le lasam nesupravegheate. Pricum am plecat de bunavoie foarte rapid din imbulzeala aia. Dupa 2 saptamani petrecute mai mult singuri ni se parea foarte aglomerat locul . Era mai bine de aici. Cam asa a fost traseul nostru in Paris, nimic deosebit dar totusi interesant de mers pe pistele pariziene. Apoi alt tren luat de la gara de nord (a lor) pana in Beauvais. Dupa ce am ajuns la gazda airb&b am respirat un pic si apoi am mers sa vizitam oraselul cu o catedrala imensa. Aici ploua de jos in sus (la primarie). Programul autobuzelor pe care-l conspectam pentru urmatoarea zi cand am mers la Versailles, pana la urma am mers pe jos pana la gara ca am zis ca-i mai sanatos. Excursia noastra pe valea Loarei se apropie de sfarsit , mai am cateva poze de la Versailles si cateva de la drumul spre casa si gata. Trebuie sa ne gandim la alta excursie.
  35. 3 points
    @rotax Comparatia cu Austria nu prea isi are rostul, acesta fiind la ani lumina distanta fata de RO. Cred ca mai util ar fi sa ne uitam la noi in zona, cum ar fi in Bulgaria: - Sofia are centrura in format autostrada; - Sofia are metrou de la aeroport in centrul orasului; - in Bulgaria te poti urca cu bicicleta in orice tren. Asadar, macar sa existe in RO ceea ce exista acum in Bulgaria. Ca exista o gramda de romani idioti care sufera de complexul de superioritate fata de bulgari, asta este alta problema.
  36. 3 points
    Salut! Sa povestesc tarasenia cu ruperea cuplei. Precizez ca a avut loc la Kilometrul 14,6 in dreptul haltei Valea Alba in data 30 decembrie 1985. https://www.strava.com/activities/1275047610 Trenul urca voiniceste cu aproximativ 25km/h. Deodata opreste la urgenta. O franare pe care o pot compara cu franarea unui tramvai cand trece prin fata lui un capiat cu castile in urechi, nu una brusca ca si cum ar fi lovit ceva pe sine. Cunosc si aceasta situatie, caci am fost intr-un tren care a lovit o masina la o trecere de nivel cu bariera cu peste 100 km/h, iar locomotiva si primul vagon au deraiat. Asta nu vreau sa povestesc. Sa revenim. Ne uitam pe geam si vedem locomotiva desprinsa cateva zeci de metri. Fara panica si fara circ intre pasageri. A trecut controlorul pe la fiecare compartiment si a anuntat ca in maxim 2 ore o sa se rezolve problema, si nimeni sa nu coboare din tren. Se rupsese sistemul de prindere a cuplei de la primul vagon (vagonul restaurant din pacate). In dreptul haltei Valea Alba este singura portiune de linie dubla pe tronsonul respectiv. A fost adusa o locomotiva de la gara Simian (prima gara de la baza pantei) pentru manevre. Locomotiva trenului a urcat pana in dreptul macazului si a trecut pe linia paralela. Locomotiva venita de la Simian a fost cuplata la tren in partea din spate a acestuia. A fost decuplat vagonul avariat si franat pe sine in locul respectiv. Garnitura a fost coborata pana mai jos de macaz, apoi a urcat pana a ajuns in dreptul locomotivei principale, a fost cuplata cu aceasta si apoi decuplata locomotiva de manevra. Totul a durat aproximativ 1 ora si 30 minute. Aveti aici si o filmare cu o coborare pe Balota pe sosea. Individul care se tot fataie prin cadru este TAZ. https://www.youtube.com/watch?v=wzKmm1JhyX0
  37. 3 points
    Stai așa că ai făcut o tocană de componente. Varianta simplă: mergi cu componentele pe care le ai la un atelier de biciclete, și îți arată ei exact ce îți trebuie. Costă un pic mai mult, da' sunt exact ce trebuie, nu îți bați capul să înveți sutele de standarde sau ne-standarde, nu riști să cumperi ceva greșit fiindcă n-ai știut să recunoști ce caracteristici au componentele existente (cadru, roți), piesele vor fi și montate pe biclă fără ca să trebuiască să-ți iei sculele specifice, și vei avea și garanție pentru toată lucrarea. Varianta semi-grea: iei un set complet de transmisie (monobloc, angrenaj, schimbător de foi, pinioane, schimbător pinioane, manete, cabluri, lanț), în funcție de particularitățile cadrului și roților tale, dar asta necesită să știi ce-ți trebuie și să ai și uneltele cu care să le asamblezi tu, da' măcar ești sigur că ele sunt toate compatibile între ele. Varianta complicată: afli exact ce componente se potrivesc pe cadru și le cauți una câte una, și e treaba ta să cercetezi și dacă sunt compatibile între ele (și prin asta mă refer la studiu individual, google is your friend, nu la a întreba pe un forum că poate vine altcineva să caute pentru tine). Lista de mai sus nu are nici o noimă. De exemplu: monoblocul (sau butucul pedalier) are mai multe caracteristici care depind de cadrul pe care vor fi montate: MTB sau șosea, lățimea (68, 73, 83mm), tipul de filet (standard britanic, italian, sau poate ai un cadru brand name care necesită press fit), tipul de ax (pătrat, octalink, hollowtech, etc.)... Uite aici posibilități. Tu ai pus un link spre un monobloc cu ax pătrat și lățime nespecificată, însă apoi ai pus un angrenaj care necesită ax de tip octalink. Nu poți să prinzi un angrenaj octalink pe un ax pătrat indiferent cât îl iei din pilă. Apoi ai pus un link spre un schimbător de viteze braze-on, adică se poate prinde doar pe un cadru care are sudată o ureche metalică cu gaură. Dacă cadrul tău n-are așa ceva, înseamnă că îți trebuie un schimbător clamp-on, care se strânge pe țeavă, dar și în cazul ăsta sunt mai multe diametre de țevi și acționare pe sus sau pe jos în funcție de modul în care este tras cablul pe cadru, deci dacă nu știi EXACT ce îți trebuie ai toate șansele să cumperi ceva care nu poate funcționa pe bicla ta. Io am impresia că experiența ta în mecanica de biciclete este foarte subțirică, și te așteaptă un efort mare ca să înțelegi suficient cât să nu faci greșeli. Din păcate lipsa de standardizare universală e un blestem al industriei bicicletelor. Nu e așa simplu ca asamblarea unui calculator, de exemplu, unde standardizarea mufelor se asigură că nu poți face o greșeală majoră. De-asta îți recomand foarte călduros să dai o raită pe la unul din service-urile de biciclete - BikeXCS, Moș Ion Roată, playbike și altele - cu ce componente ai pe-acasă, și vezi ce îți recomandă.
  38. 3 points
    Ziua 11, Blois - Chambord - Cheverny - Blois Dimineata se anunta frumoasa desi cu nori la orizont , dar pana la urma pe parcursul zilei am avut parte doar de cativa stropi, nimic semnificativ. Am facut si in acesta zi ceva km, desi aveam impresia ca o sa ne mai odihnim un pic. Oricum am fost fara bagaje asa ca a fost mai usor . pana la castel ne-am oprit pt un mic dejun frantuzesc iar apoi printre sate si paduri. Domeniul de vanatoare de la Chambord. Aproape de castel chambord.org Cel mai impunator de pana acum. Scara care este pilonul principal in castel se pare ca este desenata de Leonardo da Vinci. Sunt 2 spirale care merg paralel in asa fel ca doua persoane care urca si coboara sa nu se intalneasca. Doar sa se vada, daca vor. Oricum sunt foarte multe scari in acest castel. Asa ca incepem sa urcam si sa vizitam camera cu camera. Foarte "imbarligat" castel. La unul din etaje aveau o expozitie de arta contemporana. Apoi spre terasa. Am stat cam 3 ore inauntru si inca o ora in gradina. Din gradina. Dupa inca o ora si ceva am ajuns la Cheverny (chateau-cheverny.com) Aici erau si o serie de exponate facute din piese lego. Preferatul nostru. Animalele mari aveau cam 10000 de piese. In gradini. Legume cu umbrele. La o ingetata, pana sa inceapa un pui de ploaie. Cam 100 de caini care asteapta ora mesei. Si noua ne e foame asa ca mergem inapoi spre Blois. Si ajungem prea tarziu pentru a vizita castelul. Asa ca spre "casa". Dupa ce luam masa in oras traversam iar Loara si mergem spre gazde unde ne facem griji pentru vremea de a doua zi.
  39. 3 points
    Noua interfață, pe care ne jucăm de ceva vreme, oferă posibilitatea ca fiece utilizator, pe lângă poza de profil (avatar) să aibă și fotografie de copertă Din păcate, înțeleg că nu există posibilitatea fizică de editare, ea fiind limitată la moderatori/admini. Bunăoară, puteți vedea poza de copertă a subsemnatului, dar, de acum câteva minute, și lui @majikstone . Modificarea e făcută de mine, la cererea dumisale, bineînțeles. Cine mai dorește, cine mai poftește, să-mi trimită un link cu poza, intru acolo, o descarc și o urc aici la profil. Toate pozele să vină la mine!
  40. 3 points
    #grammarnazimodeactivated wtf? Tanti Grapini și-a făcut cont acilea? Sau o fi primarele "care este" dă la sectoru' 5? Ce este acatrețuri? Un alint de la acareturi? Sau niște "agramaticalități"?
  41. 3 points
    Ala cu dunga portocalie era partenerul virtual de la garmin Dadea un strava live segment
  42. 3 points
    Sambata, 21.10.2017 - Partea a VI-a Mamaia pe 30.04.2017. Mamaia pe 21.10.2017. Prin Constanta nimic deosebit. La gara, in fata mea un domn dorea un bilet pentru a doua zi, duminica, la IR 1588 iar casiera i-a spus ca mai are doar un singur loc la clasa I. Pe moment n-am dat atentie acestui aspect, ci doar mi-am luat bilet la trenul Regio 8034 pana la Medgidia. Vagoane d-astea n-am mai vazut pana acum la CFR Calatori. La Medgidia, m-a oprit la carciuma Tanta si Costel pentru o portie de macaroane si doua gin-uri tonice. Intre cele doua ginuri m-am uitat pe site-ul CFR Calatori si am vazut ca pentru trenul IR 1588 la care aveam bilet online a doua zi mai era disponibil un singur loc la clasa I-a. Altfel spus, trenul era plin de studentii care merg moca asfel incat nu prea mai aveam loc si de bicicleta. Astfel, cea mai buna optiune mi s-a parut anularea biletului online si intoarcearea in Bucuresti cu un tren Regio, acolo unde studentii beneficiari de pomana comunista nu se inghesuie. Cam asta a fost povestea canalului Poarta Alba - Midia Navodari din 2017. Pana data viitoare cand ajung pe acolo, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  43. 3 points
    DOAR o mica problema. inca nu exista produsul final, ii urmaresc de ceva vreme, dar promite Din pacate Garmin (cred ca si Polar dar nu sunt sigur) au deviceuri cu navigatie rutabila in device , restul au fie cu ajutorul telefonului Din cauza lipsei unei concurente reale Garmin isi permite sa isi bata joc de utilizatori si asta pe multi bani Nici un produs nu este scos la vanzare in faza finala , nici macar beta Discutam aici de produse noi gen Fenix 3 , Fenix 5, Edge 1030 etc Sent from my SM-J330F using Tapatalk
  44. 3 points
    Sambata, 21.10.2017 - Partea a IV-a Poarta Alba - DJ 228 - Lumina - Navodari - rafinaria Petromidia - Mamaia – Constanta 79 km Drumul spre digul estic de la Midia se vede mai bine in poza de mai jos. Proprietatul drumului. Daca inteleg bine, un terminal pentru imbarcarea / debarcarea animalelor vii. Si niste traverse de cale ferata. In rest, doar ca m-au fugarit putin niste caini si apoi am ajuns la bariera din capatul digului. Aici am reusesc sa negociez cu cei de la firma de paza sa ma lase sa merg pe dig. Iniatial oamenii mi-au spus ca accesul este interzis, cu exceptia celor care mergeau la pescuit. Pana la urma a ramas ca merg voi merge la pescuit desi nu aveam vreo undita la mine. Asta in cazul in care la intoarcere exista vreun control de la aceiasi firma de paza. Digul incepe cu un drum de macadam. Alte lebede. Macadamul se transforma in beton si apare primul far. Farul din capatul digului.
  45. 3 points
    @Blebeanu Lorin Multumesc pentru clarificare. @Traveller Urmeaza cateva vorbe despre cherhanaua Tasaul. ------------------------------------------------------------------------- Sambata, 21.10.2017 - Partea a II-a Poarta Alba - DJ 228 - Lumina - Navodari - rafinaria Petromidia - Mamaia - Constanta 79 km Hala de peste din Navodari, o constructie ciudata care nu stiu daca a fost folosita vreodata. Sau, dupa cum se vede din pozele de mai jos, daca a fost folosita vreodata asta s-a intamplat cu mult timp in urma. Ecluza de la Navodari. Drumul care continua pe malul vestic al Canalului. Practic drumul asta este un dig intre Canal si lacul Tasaul. Se vede mai bine pe harta de mai jos, marcat cu sageata rosie. A urmat un popas la cherhanaua Tasaul. Terasa cherhanalei. Lacul Tasaul vazut de pe terasa. Storceagul de somn a fost bun, insa nu era rau daca avea o idee mai multe bucati de carne de somn. Scoicile au fost OK, insa cam subdezvoltate, se vedea ca erau de crescatorie si culese repede. In rest, pe terasa era o atmosfera placuta, oameni civilizati, servire prompta si chelneri de treaba. Sunt convins ca atmosfera relaxata s-a datorat faptului ca am ajuns acolo in extra-sezon. Podul de cale ferata sub care este amplasata cherhanaua.
  46. 3 points
    De la Salonul Auto București.
  47. 3 points
    Și eu înclin să cred că asta s-a întâmplat. Pentru că au mai fost cazuri cu chestii "la comun" terminate la fel din cauza unui supărat pă vieață. "las' că le-arăt io lor" Poate era bine să fi fost făcută pe un model similar cu topicurile de pe forum "starea drumurilor din..." unde doar cineva cu drepturi poate updata pe baza comentariilor (era să zic feedbackurilor :D) Putem s-o refacem. "Vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atâta."
  48. 3 points
    Totul se rezumă la bătaia de joc a marcajelor din intersecția respectivă. O știu bine. Da, ai dreptate, sunt 3 benzi. Puțin înainte de semafor apare și a 4-a care are semafor separat pt. stânga pe Ferdinand. Dar avem mulți jmekeri care... , nu? șuntează coloana către BO (Bucur Obor) și "se fac" că vor stânga. Dar pleacă înainte. Iar cele 3 benzi de "înainte" care sunt până în semafor ar trebui să facă TOATE un ușor stânga pt încadrarea corectă. Dar se vede clar pe filmare (la fel ca și pe Gugăl street view - care suprapune în intersecția aia poze din 2012, 2014....) că B1 se oprește în mașinile parcate. De fapt vorbim vorbe. Neasigurare la schimbarea direcției de mers. Între timp mi-am dat seama că biciclistul mai are o vină. N-are prioritate de "tablă mai multă".
  49. 3 points
    hai să mai vedem cum e cu unghiurile alea moarte (big like @crk) Repetăm nițel: pornește de pe B2( se vede că știe bine drumul și faptul că B1 devine parcare după intersecție) trece f. puțin pe B1 (la trecerea peste liniile de tramvai - trasa de pe B2 e mai accidentată în dreptul liniilor) revine pe B2 unde rămâne până se întâmplă incidentul. schimba partea de pe B2 (din partea din dreapta in partea din stanga) din cauza masinilor oprite/stationate FARA a intra in B3. ne uităm că 90% din timp e în unghiul mort @OPEL (pe slow motion uitati-vă in oglinda dreapta, daca nu vedeti capul/ochii soferului, nici el nu va vede) @OPEL incepe semnalizarea la o lungime de masina fata de camionul de aprovizionare de-abia in ultimii 5-10 metri ii putem vedea chipul in oglinda, cand deja este prea tarziu, a tras deja de volan. Concluzia clară: biciclistul e de vină, că nu are mănuși.
  50. 3 points
    Sambata, 14.10.2017 - Partea a XII-a Principalul ansamblu monumental al turcilor din peninsula Gallipoli, numit Memorialul Martirilor [Şehitleri Anıtı in turca]. Parte din cimitirul militar turcesc. Cateva dintre orasele de unde proveneau combatantii turci. Laskiye = Latakia [azi in Siria], Kudus = Ierusalim iar Kostence = Constanta. Parte dintr-un discurs al lui Ataturk [din 1934] adresat celor din emisfera sudica. Alt drapel turcesc. Ataturk si soldatii sai. Monumentul principal al ansamblului. Drapelul turcesc din tavan. Soarele se pregatea sa apuna in marea Egee. Chiar cand ma pregateam sa plec, au debarcat doua autocare de turci tineri, in civil, care s-au aliniat in fata statuii lui Ataturk si au inceput sa cante ceva, probabil imnul Turciei. Plus alti turci care au luat pozitia de drepti. Dupa ce au terminat turcii de cantat am taiat-o si eu spre Eceabat. Ca o concluzie, se observa cat de cat din povestea asta cum australienii, britanicii sau turci au grija de propriile cimitire militare Asta in contrast cu romanii care nu cu foarte mult timp in urma au inaugurat un cimitir militar in Federatia Rusa [cu osemnitele celor care au murit la Stalingrad] puse in cutii de carton. Pentru final, bicicleta cu care am fost. Pana data viitoare cand ajung in peninsula Gallipoli, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00