Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 02/29/2020 in all areas

  1. Ziua 3. Dubova- Liborajda (Casa Creta). 72,5km Una din zilele lungi, incepe dimineata devreme cu un mic dejun copios pe care l-am pregatit singuri in bucataria pensiunii Donau din Dubova. Apoi, cu energia la cote inalte luam in pedale cele 2 delusoare chiar de la iesirea din Dubova. Profit de faptul ca este racoare si partenerul de tura are un pic de energie si il duc intr-o trena mai sustinuta pe primii 5 km, chiar daca asta a insemnat ca nu m-am oprit pentru poze. Prima pauza de poze o luam abia dupa 15km, un pic dupa ce am trecut de drumul spre Eibenthal pe care o apucasem ieri singur. Apoi inapoi in sea, ca drumul de azi este lung iar afara este soare...si nici pic de umbra. Practic a fost ziua in care nu am prins nici macar vreo umbra pe sosea, soarele ne-a parjolit constant de rasarit la apus. Niste casute cocotate pe deal: Nici nu sprijinisem bine bicicleta de parapetul metalic, timp cat sa fac 2 poze...ca apare politia de frontiera. Ne-au legitimat, ne-au intrebat de destinatia pentru ziua respectiva, mi-au admirat un pic bicicleta, apoi ne-am luat la revedere, rugandu-ne sa avem grija la drum. In Svinita fac o scurta escala cat se ne aprovizionam cu apa. Avand in vedere panta sustinuta care te duce in sat...am fost singur, lasand colegul sa se bucure pt 5 minute de umbra unui copac. O barja pe care o depasim agale: Drumul este foarte pitoresc si nici tipenie de masina sau alti participanti la trafic: La rascrucea cu drumul spre satul Bigar (tot un sat cu o comunitatea ceheasca), vad o cruce care la momentul respectiv mi s-a parut ciudata, avand acel craniu sub picioarele mantuitorului. Aflu mai tarziu ca semnificatia literelor NI KA si a acelui craniu este "Isus Hristos invinge", amintindu-ne de Iisus Hristos Cel Care a învins moartea. Aici sunt ruinele cetatii Drencova care dateaza de prin secolul XV. Între anii 1429-35 a fost proprietatea ordinului cavalerilor germani, iar din 1457 a familiei Iancu de Hunedoara. Fiind o cetate de graniță a fost atacata de mai multe ori, chiar și ruinata de turci. După construirea hidrocentralei Porțile de Fier, ruinele au fost înconjurate de apele Dunării și de atunci sunt spălate necontenit, fiind condamnate la pierire. În prezent se vede la 25-30 m în Dunăre ceea ce a mai rămas din cetate. Segmentul de zid are cca.15 m lungime, este dreptunghiular și are niște găuri. Restul zidurilor se odihnește în adâncuri. Inca putin si ajungem si la locuintele lacustre (Pensiunea Egreta) de dincola de Berzasca. Cum era foarte cald, am zis sa ne adapostim un pic si sa ne delectam cu o inghetata sau o bere rece. Am asteptat insa o eternitate de vreo 20 minute sa vina cineva sa ne ia comanda, desi facusem in mod repetat semn singurei chelnerite care era in tura la ora respectiva. Chiar daca locul este frumos, impresiile celor care stateau acolo nu erau chiar cele mai bune, si se refereau tot la modalitatea de servire execrabila a personalului. Un tip care statea intr-o casuta de-aia imi spunea ca el este nevoit sa cumpere mereu cate 3-4 beri, chiar daca se incalzesc pana apuca sa le bea...dar macar apuca. Altfel, se umple de draci de fiecare data cand merge la bar. Eu am preferat sa nu ma umplu de draci, am mai tras o poza ca asta nu spune decat o poveste frumoasa, apoi am gasit o mica terasa cateva sute de metri mai departe unde am baut linistit o bere rece pe malul aceluasi fluviu ca si la Egreta cea neprietenoasa. Aici eram cam pe la Km 60...de aici destinatia finala a inceput sa fuga de noi ca Fata Morgana, mai ales ca soarele fusese mai harnic decat noi si acum ajunsese sa ne parjoleasca din fata. Colegul isi pierduse cam toata energia, dar tot mai ramasese ceva acolo, stimulat si de faptul ca Pensiunea Casa Creta se anunta foarte prietenoasa cu turistii sai. Ajungem intr-un final, cu niste nori amenintatori care ne urmareau din spate: Recomand calduros Casa Creta in caz ca sunteti in tranzit prin zona. Gazda este de pus pe rana, iar ciorba deasa de peste pe care am mancat-o aici este absolut sen za ti o na la. Ziua se incheie frumos, cu Je like a boss in hamac, numai bine dupa cei 72.5 km pedalati pe un soare neobosit:
  2. purix

    Măria către Ion: - Las' că știu eu că mă înșeli cu unguroaica aia din Székesfehérvár! Ion: - Cum poți să spui așa ceva?!
  3. Croocodillul

  4. Ultima ieşire înainte de autoizolare: canionul cu trovanţi, Făget, Cluj.
  5. Ziua 2. Orsova- Dubova. 26.5km. Avand in vedere conditia fizica a partenerului de tura, prima zi de pedalat efectiv a fost mai lejera, cat se se acomodeze un pic in sa. Avand in fata nu foarte multi km, ne-am permis o plecare mai tarzie pe traseu, dupa un mic dejun ok-ish la Pensiunea Damiro. Traseul: Ziua incepe direct in catarare, luand in pedale catararea peste dealul de la iesirea din Orsova. Cca 3km in urcare, panta medie de cca 5.8%, dar cu bucati si de 10%. Cum banuiam, catararea era perfecta pentru a vedea exact starea fizica a partenerului de tura...si asa cum anticipam, cei 3km s-au dovedit prea multi. Astfel, km meu pe prima parte a zilei a indicat 26.5km pentru ca am urcat dealul, apoi coborat inapoi pana ne-am reintalnit, apoi urcat din nou impreuna. Partea buna este ca dupa fiecare urcare urmeaza la un moment dat si o coborare, astfel ca am revenit repejor pe malul Dunarii in zona Eselnita. Prima intalnire cu fluviul merita o mica pauza...ceea ce am si facut, gasind o plaja unde ne-am bucurat de o bere rece si ceva soare, care sa ne arda si pe burti si nu numai pe antebrate si tibii. Dunarea era destul de scazuta...dar tot am intrat in apa, luptand eroic cu malul in primii cativa metri la intrarea in apa. Soarele era sus pe cer, dogorind atroce....eu in timpul asta deja incepusem sa caut o mica umbra, pe principiul "catara-m-as in capsun": Dar cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne suim din nou pe cai...iar Cazanale Mici incep sa se apropie: Inca cateva pedale si deja ajungem la Chipul lui Decebal, devenit parca din ce in ce mai mult loc de pelerinaj manelistic: Nu m-am mai oprit la poza la manastirea Mraconia, lasand gloata de oameni in maieuri si slapi sa faca poze in liniste, fara sa fie perturbati de ciudatii cu bagaje pe biciclete. Peisajele insa sunt insa foarte frumoase, cursul apei contrastand puternic cu stanca printre care si-a facut loc: Putin mai sus de chipul cioplit in stanca drumul devine aproape pustiu. Atat de pustiu ca va rog sa gasiti caprioara din poza: Ok...hai sa va ajut un pic. Interesant este ca desi nu eram foarte departe, a continuat sa pasca in liniste, fara sa fuga speriata la primul zgomot. Am ajuns apoi repede in Golful Dubova, la timp pentru a ne adaposti la o terasa si de o scurta ploaie de vara. Aici ne-am cazat la Vila Donau: conditii decente, camere mari, loc de gratar. Din pacate pensiunea nu are si restaurant, dar are o bucatarie generoasa in care se poate incropi un mic dejun sau o cina. Aici s-a incheiat prima parte a celei de-a doua zile. Nu si pentru mine, pentru ca eu planificasem pentru ziua asta si o vizita pana in Eibenthal.
  6. BodoC

    Un turist într-un sat din Ardeal: – Auzi bade, în satul asta, unde fierbeți voi palincă? – D'apoi, domnule dragă, văzi dumniata biserica aia? – Da. – No, numa acolo nu!
  7. MLADEN

    Intra o tipa intr-un sex shop - Buna ziua, as dori un vibrator - Care anume? - Acela rosu - Acela este stingatorul
  8. Apoi inca doua pedale si deja vedeam soseaua care ma va purta inapoi spre Dubova: In departare se vede intrarea in Cazanele Mari, din cealalta parte: Am trecut repejor peste cele doua cocoase care ma asteptau pe drumul spre Dubova...si vedeam deja intrarea in sat, iar in departare si Cazanele Mici: Ziua se incheie cu o imagine superba, ceea ce a ramas in memorie pe retina mea este cu mult peste ceea ce a putut sa surprinda camera telefonului. Apusul de soare, cu razele care mangaiau duios stanca abrupta de pe malul sarbesc al Dunarii, surprinde perfect starea mea din momentul acela: se termina o zi frumoasa, dar maine soarele va rasari din nou si ne va calauzi cu lumina sa pe noi meleaguri de poveste. Caci slava Domnului, avem destule in tara asta! Am verificat aceste doua postari, atat de pe laptop cat si de pe mobil...deocamdata pozele se vad. Sper ca Maria sa goagle sa nu dea cu maciuca peste linkurile pozelor si sa-l puna din nou pe @gibonu la munca. Glumesc maestre, inca o data multumiri pentru ajutor.
  9. purix

    Interviu de angajare: - Vorbiti engleza? - Fluent. - Traduceti "onion rings". - Te suna ceapa.
  10. gibonu

    Luni, 17.06.2019 - Partea a IX-a Benouville - Podul Pegasus - Bateria de la Merville - Merville Franceville Plage - Benouville Spre Merville Franceville Plage. Scrumiera, amplasata la marginea plajei. Plaja. Pauza. A se observa indicatorul din stanga care interzice accesul masinilor si al bicicletelor pe plaja. Am avut noroc si ultima seara in Normadia am petrecut-o la o carciuma pe care am gasit-o deschisa aproape de malul marii. Doamna a ales "fish and chips", cam neinspirat dupa gustul meu. Rafinamentul frantuzesc reuseste sa faca cat de cat atragatoare acesta fada mancare englezeasca. Eu am mers la sigur cu o oala de scoici cu smantana [moules a la creme in franceza]. Sectiunea "Pesti si Fructe de mare" din menu si lista de vinuri. Vinul alb la carafa [cred ca pichet se spune in franceza] de jumate a fost foarte bun iar kilul de apa minerala 5,80 Euro. Rezonabil. O ultima privire spre Canalul Manecii. Raul Orne al carui nivel era acum ridicat de flux. Podul Pegasus.
  11. MLADEN

    Se suspecteaza ca Chuck Norris s-a infectat cu COVID-19, acuma virusul va trebui sa stea 14 zile in carantina.
  12. gibonu

    Luni, 17.06.2019 - Partea a V-a Benouville - Podul Pegasus - Bateria de la Merville - Merville Franceville Plage - Benouville Centaur Mark IV Scuze pentru domnul care se vede in pozele de mai sus, insa m-am plictisit sa astept sa iasa din cadru. Si mi-a fost rusine sa-l rog sa de dea la o parte. Cateva vorbe despre tanc si despre cel expus. O bicicleta pliabila, varianta 1944. Saua. Remorca pentru carat cainele.
  13. gibonu

    Luni, 17.06.2019 - Partea a IV-a Benouville - Podul Pegasus - Bateria de la Merville - Merville Franceville Plage - Benouville Un Colt 45 si un Browning HP 35 "eliberat" de un englez de la un ofiter argentinian in 1982. Emile si caine sau Glen, omorati de catre Aliati pe 06.06.1944, inhumati impreuna. Foarfeca pentru taiat sarma ghimpata. Tunul Bofors de 40 mm. Planorul [copie] Horsa. Interiorul. Cateva vorbe despre planor. O bucata originala dintr-un Horsa. Dintre planoarele perioadei '39 - '47. Despre folosirea planoarelor si apoi abandonarea ideii.
  14. gibonu

    Luni, 17.06.2019 - Partea a III-a Benouville - Podul Pegasus - Bateria de la Merville - Merville Franceville Plage - Benouville Urmeaza Muzeul Memorial Pegasus, situat pe bulevardul John Howard. Muzeul [biletul de intrare costa 8 euro]. Marca nazista. Adolf, prezent peste tot. Aparat pentru filmat atacul, direct din avion, fabricata in Ohio. Instructiuni de folosire.
  15. Acum cred ca se vad toate pozele. Sau sper sa se vada. Rog, daca se poate, niste reactii. Multumesc.
  16. Ziua 2. Dubova- Eibenthal- Dubova. Cca 39km, cu o diferenta de nivel cumulata de aproape 800m. Traseul: Bucata asta de traseu o planuisem de la bun inceput sa o parcurg singur, catararea de cca 8km fiind din start un no-go pt partenerul de tura. Scap de bagaje pe care le las la cazare, ma sui din nou in sa si plec spre Eibenthal, cu gandul la o bere ceheasca la localul din sat. Dau fix 10 pedale apoi drumul iar incepe sa urce, semn rau pentru dimineata urmatoare. Fiind totusi trecut de ora 16, dau pedale serioase si trec repede de primele doua cocoase, apoi viteza maxima pe portiunea cand drumul revine langa Dunare dupa Cazanele Mari. Pe nesimtite ajung la podul inainte de care se face bifurcatia catre Eibanthal....si incep urcarea pe drumul ingust, dar bine asfaltat. Pun cap-compas pe antena care se vede in departare...si incep sa ma bucur de urcarea destul de sustinuta. Din loc in loc drumul ingust are prevazute niste alveole, in care masinile se pot retrage pentru a-si face loc reciproc in cazul in care se intalnesc din sens opus. Ma apropiam de antena, catararea mi-a placut avand pante destul de abrupte pe alocuri, dar si zone in care te mai lasa sa-ti tragi sufletul un pic. Chiar la intrarea in sat, in coborare pronuntata, drumul era in refacere. Oricum, de admirat cum aceasta mica comunitate, aflata pe un varf de deal, a reusit sa asfalteze drumul de acces din soseaua principala dar si ultima principala din sat. Asflatul era foarte bun, se vedea ca era foarte recent. Satul cu etnici cehi in majoritate este foarte pitoresc. Poate si ora sa fi contribuit la linistea de pe ulita: Ajuns la locul in care speram sa ma adap cu o bere rece, constat ca este inchis. Vestea buna vine repede, proprietarul spunandu-mi ca a deschis un alt restaurant, cativa zeci de metri mai sus pe aceiasi ulita. Noul local te impresioneaza, pentru ca nu-ti poti da seama de ratiunea economica a unui restaurant de marimea asta intr-un sat cu cel mult cateva sute de locuitori. Restaurantul are si o terasa, pe malul unui mic parau, berea parca intra mai repede cand auzi susurul ala natural. Aflu de la barman ca era deschis doar de cateva zile, cererea principala fiind din partea turistilor cehi care se reintorc in zona pentru a vizita satele din zona care au comunitati cehesti. Realizez acum ca voi nu vedeti pozele pe care le pun eu...povestea fiind prea scurta si seaca daca nu este condimentata prin imagini. O sa reiau sirul povestirii...insa nu-mi dau seama de ce pozele se vad una da si sapte nu...maniera de inserare fiind absolut aceiasi: toate pozele sunt in acelasi album Google, care are aceleasi setari pentru toate pozele. La mine se vad toate de pe laptop....dar doar aleator de pe mobil. Modalitatea asta de gazduire a pozelor pe forum (functionalitate lipsa) este pain in the ass.
  17. Tolstoievski

    Cand saua e mai sus decat ghidonul cu 20 cm, te doare-n pardon de spacere. In poza asta nici nu ridicasem suficient saua. Cred ca o sa pun si pipa in unghi ascendent, ca e cam trasa de par treaba. Bine, daca imi dau voie oamenii rai si forumistii carcotasi.
  18. gibonu

    Luni, 17.06.2019 - Partea a VIII-a Benouville - Podul Pegasus - Bateria de la Merville - Merville Franceville Plage - Benouville Un motor Rolls-Royce Merlin. Datele tehnice ale motorului. Acest tip de motor echipa, printre altele, si avionale Spitfire. Cu ocazia asta, am aflat ca Hispano-Suiza, pe langa automobile, fabrica si tunuri. Cateva dintre cazematele germane. Locotenet colonelul Terence Otway, comandantul parasutistilor britanici care au cucerit, partial, bateria de la Merville in zorii zile de 06.06.1944. Mai multe detalii despre luptele care au avut loc la bateria de la Merville, care, dupa o scurta cucerire britanica, a ramas sub control german pana pe 17.08.1944: https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Merville_Gun_Battery
  19. MLADEN

    - Tata, sunt gay! - Porti haine de la designeri celebrii? - Nu - Conduci masini scumpe? - Nu - Mananci pe la restaurante fine? - Nu - Nu esti gay, esti poponar.
  20. xDaniel

    Am comandat Scott Scale 970 2020.
  21. Traveller

    Și după ce a trecut de prima întrebare, trebuia încercată o a doua, dă dixtraxie: Tradu "Your mother's onion rings".
  22. Acum cateva luni de zile am reusit sa scap de infectia de oraas in care stateam, am gasit un job si eu si nevasta in Luxembourg si in sfarsit stam si noi la tara cum ne doream de mult. Stam la casa, la vreo 100 de m de raul Mosel cu piste de biciclete cate vrei in imprejurimi. Am mai avut o biciclete intre 2008-2011 dar am vandut-o dupa ce m-am mutat a nspea oara.. Oricum aveam in plan sa luam niste bicilete pentru familie, cand incepea timpul mai furmos dar acum de cand cu cornonavirsul asta fac teleworking de vreo 12 zile si ma cataram pe pereti din ziua 3 deja.. am zis sa cumparam bicicletele acum. Bineinteles ca toate bike - shopurile s-au inchis in ziua in care am decis nou ( cateva spuneau ca lasa sa intre cate un client 2 maxim sau cei cu programare la reparat ) .. minciuni.. erau inchisi complet. Desi preferam sa probez si sa apelez la sfatul unui profesionist, nu s-a putut asa ca le-am comandat online .. A mea am prins o reducere de la 800 de euro la 460 .. Serious Intention Urban mat black. E o hibrida urban/trekking . Am 181 si 108 kg si vreau sa mai fac ceva miscare. Sunt incepator in sportul asta, , pe aici ploua si vara des, vroiam ceva cu aripi si sa aibe neaparat protectie la lant sa nu prind pantalonii in el. Bicicleta e din aluminiu, cu 8 viteze in butuc, Shimano Alfine 8, frane hidraulice, am insistat pe punctul asta la ce greutate am .. pare ok, imi place. Vroiam ceva usor de intretinut, si schimbatoarele nexus/alfine par a fi foarte rezistente la neglijare.. . Gumele sunt Swalbe Kojak, fara nici o striatie dar am si cateva portiuni cu gravel si par ok. https://www.bruegelmann.de/serious-intention-urban-mat-black-551267.html?gclid=Cj0KCQjw6_vzBRCIARIsAOs54z5wj9-pscMtlfpB3INL0d-3Gh5q93j4iCApxTxITh2O_V76XBHZf0IaAgNXEALw_wcB&_cid=21_1_-1_{ifpla:9}{ifpe:8}_445_551267_{creative}_{ifpla:pla}&ef_id=Cj0KCQjw6_vzBRCIARIsAOs54z5wj9-pscMtlfpB3INL0d-3Gh5q93j4iCApxTxITh2O_V76XBHZf0IaAgNXEALw_wcB&ev_chn=shop Madam a ales o Electra Lara Loft 7D, tot cu schimbator in butuc shimano nexus 7 , frane clasice. Arata foarte elegant si e foarte comoda. Vrea sa ii adauge si un cos, avem un supermarket in staul urmator la vreo 4 km si vrea sa mai mearga aoclo pe bicicleta..
  23. purix

    Cum recunoști un angajat la supermarket internat într-un salon de terapie intensivă? De câte ori aparatele fac bip-bip el deschide ochii și întreabă "punguță vreți?"
  24. EyesOnly

    Pai da, ca Politia lucreaza sub franciza. Fiecare sectie cu aia a ma-sii.
  25. Am zis si eu asa, e doar ceva inventat :).
  26. Prima iesire pe anul asta, am reusit sa fiu cu doar 15 secunde mai lent decat aceeasi perioada a anului trecut, desi sunt cu 6 kg mai greu.
  27. IonutA

    Salut, Câteva poze din tura de azi până la Comana. Bătut bine vântul din toate direcțiile dar a fost bine. Poze: - https://photos.app.goo.gl/zuf7tBvcHtGxxPgH7 Numai bine! Adrian
  28. Croocodillul

    In Brasov, sambata trecuta, mergeam pe bulevard spre casa de la o tura, cu lumini si o geaca cu elemente reflectorizante... si la un moment dat încetinește unul in spatele meu, ma claxoneaza lung, deschide geamul si-mi urla: "mars in p!zd@ ma-tii pe pista de biciclete". M-a frustrat, am fost aproape sa ii pleznesc o casca peste bot pentru ca s-a dat si jos la mine sa imi explice cum e cu mersul cu bicicleta si ca era sa faca accident de doua ori din cauza MEA (nu a zis de ce). Bineînțeles ca i-am bagat si eu morti si răniți dupa ce a sarit din coceni la mine, dar acum ma amuz de faza, saracul a crezut ca a gasit pe unul sa isi verse frustrările.
  29. BodoC

    -Tată, cred ca nu snt gay. -Ok.
  30. majikstone

    Am revenit la 2x. Dar surpriza-surpriza, in perioada urmatoare voi reveni la 1x cu alta abordare: chainring normal (interior, fara rampe) + chain keeper (mai exact asta). Am incercat deja varianta asta mai demult, folosind un chainguide improvizat dintr-un schimbator fata vechi si a functionat ok, fara zgomot, fara chain rub si fara sa pierd lantul pe drum. Asta la sosea, ca la MTB ma indoiesc ca ar face fata. Altfel, cu timpul zgomotul ar trebui sa piarda din intensitate, pe masura ce se uzeaza foaia.
  31. Croocodillul

    The gentlemen Bun, intre Snatch si Rocknrolla. Oarecum previzibil dar chiar si asa mi-a placut. In schimb, la Ford vs Ferrari chiar am stat cu pielea de gaina la cateva faze, au jucat extrem de bine atat Bale cat si Damon. Poate nu era chiar de oscar, dar mi-a placut mai mult decat Parasite.
  32. ciomby

    Dacă am fi avut zece vagoane și mai fi adăugat încă cinci am fi avut o creștere cu 50% a parcului de vagoane, campioni europeni !
  33. Claudiu Moga

    Day 38, ma joc cu un catelas Day 43, peripetii si gunoaie Day 41, intalnirea cu un pars
  34. majikstone

    Eu aveam probleme mult mai mari cu spatele pana acum 3-4 ani, in parte din motive "constructive" (asa am iesit din fabrica), in parte din cauza lipsei de exercitiu fizic specific care sa intareasca muschii spatelui (rezolvat initial prin aikido, apoi prin putina sala si in final prin yoga) si probabil in parte din cauza ca eram destul de habarnist cand venea vorba de reglarea pozitiei pe bicicleta. In afara de KOPS si de unghiul seii, nu eram atent la mare lucru. Bineinteles, nici faptul ca pedalez aproape exclusiv asezat in sa nu ajuta, dar asta e ceva ce nu se va schimba prea curand, asa ca restul variabilelor trebuie sa se ajusteze. Altfel, in ultimii ani, n-am avut dureri decat rare si de intensitate scazuta. Sezonul trecut in special a fost unul fara incidente, chiar si dupa zile extrem de lungi de pedalat la munte. In schimb au revenit destul de sistematic o data cu noul cadru combinat cu vechea tija de sa cu setback. In cazul meu, daca reachul bicicletei e prea mare, apar durerile de spate pe catarari, si din ce am mai citit pe diverse forumuri, nu sunt singurul care manifesta simptomul asta cand bicicleta e prea "lunga".
  35. Claudiu Moga

    De 3 zile alerg pe langa bicicleta Day 10, campare pe plaja Campare langa Nicosia
  36. paulrad

    Ah... electrificații ăștia. Să vezi în Mții Rodnei încântare sufletească pe urcările unde ebikerii împingeau din greu la armăsarii grei, iar ghizii urcau călare. Mă bucuram de zici că eu urcam
  37. cafe6am

    De la tura de zilele trecute... nu e din carbon, dar merge bine - nu bate, nu troncane.
  38. akebono

    Da, tot. Inclusiv vopsit pedale, distantiere de pipa, capacul de headset si capacul de pipa. Evident puteam sa cumpar altele, apropiate ca nuanta, vopsite electrostatic dar daca tot am avut vopseaua si componentele, le-am mai adaugat cateva grame usor, si au iesit.
  39. Croocodillul

    Mai pun lyrik-ul rosu pe ea si e gata e
  40. Claudiu Moga

    Pedalez pana in Fieni unde voi sta la o pensiune. Azi 24 noiembrie imi voi indeplini visul sa traversez Carpatii pe vreme de iarna. Pedalez spre Sinaia pe un frig serios. Peisajele sunt de vis, mi-a fost dor de Carpati! Ajuns la cota 1000 este cazul sa sarbatoresc reusita la o cabana. Am reusit! De aici urmeaza coborarea spre Sinaia de unde iau un tren pana in Brasov. Pe la 2AM caut o pensiune prin Brasov fara succes, ma pun cu cortul la iesire din Brasov pe un camp. Pe la 10AM cand ma trezesc totul e alb si inghetat in jurul meu, iar eu aveam sac de dormit de 3 sezoane. Pedalez pana la Codlea de unde imi cumpar un nou smartphone cu abonament pe 2 ani si iau un tren pana la Arad. Ajung ziua urmatoare la 2AM la Arad si decat sa mai astept cateva ore pt. un tren spre Ineu ma urc pe bicicleta si dupa 4 ore la ora 6AM, sambata , 26 noiembrie ajung in Ineu, la casa parinteasca, dupa o absenta de 7 luni jumate! Traiasca cicloturismul! Asta fu tura cipriota, o tura de referinta pentru sufletul meu! Cu acordul autorului, filmele vor fi mutate in postarea zilei in care au fost facute.
  41. Asa e. Din pacate suntem din ce in ce mai necivilizati iar regulile celor 7 de ani de acasa sunt pe cale de disparitie. Un singur exemplu, cel mai 'nevinovat' care-mi vine acum in minte dar de care am parte zilnic, oriunde m-as afla (vorbesc de RO). Merg pe strada pe reclinata. Lumea de pe trotuar, oprindu-se sau nu, casca ochii (si gura) si ma urmareste cu privirea. Pai daca tata ma vedea ca ma zgaiesc la ceva/cineva pe strada, intorc capul, nu mai zic daca ma opresc, m-ar fi tras un dos de palma de m-ar fi facut afis pe cel mai apropiat gard (nu s-a intamplat, pesemne ca am priceput din prima de vorba buna). Nu mai zic daca as fi râs, facut remarci, glume, poante. Cred ca ma ingropa acolo si facea altul in locul meu. Mai adaug cateva chestiuni si inchei. Greutatea la sosire dupa 2 beri 92.5 kg, dupa inca o zi, 91 kg, dupa 2 zile de la sosire 90.5 kg. O sa mai scada putin pt ca ma abtin sa mananc prea mult si sa beau altceva decat apa (mama cate beri as baga) iar BMR-ul este inca mare si o sa mai fie cateva zile. Slabire fara sa faci nimic, cum ar veni. Sper sa ma stabilezez la 90. Ideal ar fi 87, o sa vad ce alta ghidusie o sa mai fac vara asta ca sa scap de astea 3 kg :) Anvelopa a rezistat cu brio. Nu stiu care a fost influenta petecului de duct tape dar taietura si galma pe flanc arata si acum fix cum era cand am vazut-o prima data (poza din ziua 5 de mai sus). Daca se ingrosa gluma, primul pas era sa fac un petec cu duct tape si o bucata de sticla de plastic (PET). Cei ce nu stiu cum, sa caute dupa 'the pepsi tyre boot'. Despre poze. Am scris mai sus ca nu-mi place sa fac poze. Stiti care sunt pozele pe care as fi vrut sa le fac? Acelea care nu pot fi imortalizate decat daca ai o camera video pe cap ca sa "vada" ce vezi si tu. Exemple: - un nene care mergea pe jos intre 2 localitati dobrogene, la cel putin 3 km de cea mai apropiata asezare, la costum negru, camasa alba, cravata lata rosie de poliester de pe vremuri, pantofi maro cu "scârț" si o geanta/mapa in mana; temperatura 37,5 grade dupa ciclomputerul meu (la soare); - un barbat la vreo 65 de ani, cu parul si barba albe (foste saten/blond, barba 10cm), mergand pe un Tohan, pe contrasens; ma vede si ma saluta ridicandu-si palaria in inaltul cerului; avea o figura blajina, prietenoasa, un zambet discret si mi s-a parut foarte familiar, parca-l stiam de o viata; - un soim care manca ceva de pe jos intr-o parcare pe drumul de urcare spre Anina; s-a speriat de mine si s-a inaltat putin zburand paralel cu mine si inaintea mea cu 3-4 metri cale de vreo 10-12 metri tinandu-ma in vizor cu coada ochiului; dupa care a cotit dreapta indepartandu-se (la 1 km mai incolo, dupa o curba stransa, m-am intalnit nas in bot si cu o vulpe mica); - zborul paralel cu drumul si cam cu viteza mea a unor berze catre cuibul din varful stalpilor in sate prin increngatura de fire de curent, de tv etc, modul cum coboara la o altitudine sub nivelul cuibului cu câtiva metri inainte, scad viteza transformand aripile in flapsuri, lucru ce le da un castig de altitudine fix cat sa se ridice deasupra si sa cada chiar in cuib [vreo 8 ani m-am "indeletnicit" cu zbor cu parapanta, de aia ma mai fascineaza chestiile cu zborul si aerul si de aia stiu suficienta micrometeorologie cat sa nu ma prinda ploaia daca nu vreau]. In astfel de cazuri nu poti sa te opresti sa faci poze; te opresti degeaba, s-au dus. Nici daca esti cu aparatul de gat si cu degetul pe declansator nu e sigur ca le prinzi. Astea sunt momente care mi-au facut tura frumoasa, pe acestea le-as fi vrut imortalizate si sa le impart si cu altii; am ramas cu ele dar doar in suflet.. Pozele pe care le-am facut nu-s mare lucru. Cred ca cel putin 3/4 din ele se vad in Street View. Gresela mare: trebuia sa am pantaloni lungi; tricouri cu maneca lunga (inclusiv dosul palmei fiindca nu port manusi), tricourile sa fie cu guler (de ciclism daca nu se gasesc altfel); m-a secat soarele (si vantul), chiar am ceva arsuri pe alocuri (gat, antebrate, picioarele au fost la limita); cu crema de protectie solara nu m-am impacat pt ca: arati ca un lepros (alb); nu poti sa te atingi de nimic ca albesti tot (haine, bicicleta, bagaj); nu se ia cu una cu doua de pe tine, freci cu sapun de-ti da sangele (ce faci daca esti la cort, fara prea multa apa, respectiv ai doar 2 litri sa faci un dus?); pielea nu respira si nu se raceste cum trebuie; se lipesc toate mustele de tine, praful nu mai zic, fereasca sfantul sa cazi in nisip/praf; sa se mai dea cine-o vrea cu asa ceva, eu m-am lecuit pe viata (doar la mare poate). Alta greseala a fost ca am mers noaptea fara lumini corespunzatoare; am povestit mai in urma; in fata abia vedeam, am mers mai mult pe ghicite ocolind tot ceea ce parea mai negru (ca o groapa); in conditii de drum prost in care nu prea vedeam nici unde sunt marginile drumului, nici ziua nu vedeai marcajul, a fost un risc pe care n-ar fi trebuit sa mi-l asum. Dar dupa un numar de ani pe moto, unde mai am experienta unor "ghidusii" din astea nu mi s-a parut asa rau in acel moment; a doua zi mi-a venit mintea la cap :) Multumesc pentru aprecieri si pentru cuvintele frumoase. Sa ne vedem sanatosi pe sosele, lant intins si asfalt uscat!
  42. Ziua 13 Bechet - Turnu Magurele - Alexandria - Bucuresti 225 km; 10:18 h; 21,8 km/h; 59 km/h Am plecat la 9 de la Bechet, dupa micul dejun inclus in pret. 4 felii de salam de 2 feluri (mancat una), 2 felii subtirele de branza (mancat una care era 50% sare pura), masline (pas), 2 oua ochiuri (mancat) plus un ceai si o felie de paine. Dupa cei 300 de km de ieri, nu prea am elan, mai ales ca drumul e, in continuare, cu asfalt peticit si valurit. Pe drum iar am gasit un camp de floarea soarelui cu spatele la soare: La Corabia am oprit la un Lidl (ultima data pe anul asta sper), am mancat 2 gogosi si am dat pe gat 1 litru de granini de portocale. In timpul asta m-am intretinut cu un vorbitor de engleza, nu l-am "citit" de pe unde era, doar de pe unde nu era (dupa accent, am hobby-ul asta), care cauta sa inchirieze o biclicleta. Ha, duminica in Corabia? Ai gresit tara, colega :) I-am zis sa fure una, erau o gramada priponite la Lidl sau i-o dau pe-a mea o tura daca poate sa mearga mai mult de 5m cu ea. In fine, am mai glumit cu el, i-am zis ca nu-s de p-acolo, i-am povestiti un pic de tura si mi-am vazut de drum. Pe masura ce ma apropiam de Alexandria au inceput sa apara zone cu asfalt mai bun. Traversez Alexandria si ies din oras. La iesire e o rampa mai lunguta unde sunt depasit de cineva pe cursiera, echipament complet. Il vad din timp in oglinda. Cand ajunge in dreptul meu striga tare un "Ho!" de parca ar fi fost in primejdie sa-i intre calul cu oistea-n gard si ar fi vrut sa-l opreasca in ultima clipa. Dupa ce ma depaseste trage imediat pe dreapta intr-un Petrom. Ma iau dupa el, mai apar vreo 2-3. I-am spus ca daca pana si el, care se vrea a fi biciclist, scoate niste onomatopee din astea in loc sa zica salut, sa faca un semn sau, pur si simplu, sa treaca mai departe, ce pretentii sa mai am de la altii. Prefer sa ma abtin de la alte comentarii. Pe drum am mai fotografiat ceva. Ghiciti ce. Inlocuiti "780"-ul din link-ul pozei cu o valoare mai mare pt o rezolutie mai buna. Cand m-am vazut la Stalpu, pe unde trece tura "clasica" de Calugareni - Stalpu - Mihailesti, deja era eram acasa. Chiar ma gandeam daca sa ma opresc la tanti Lili :) Am bagat carbuni din ce in ce mai multi, mergeam cu 35-36. Bineinteles ca a trebuit si o cireasa pe tort. Inainte de podul peste centura un alt reprezentant al natiunii conlucuitare, de data asta intr-o Solenza, a facut la stanga prin fata mea fara nici macar sa se uite. Ma astept la asa ceva de obicei, am franat pana la zero si l-am umplut de carne. Dupa care am mers intins cu motoarele full direct acasa. Ceea ce nu fac de obicei, cu 5 km inainte de casa trec la ralanti sa nu ajung gafaind. Total:
  43. Ziua 12 Bozovici - Orsova - Severin - Calafat - Bechet 299 km; 13:09 h; 22,72 km/h; 71,4 km/h Am plecat de la Bozovici tarziu, la 8:20. In primele cateva zeci de km am mers tare greu. Aveam o oarecare slabiciune si abia pedalam cu 20 km/h pe plat. Asta a durat vreo 4 ore pana am ajuns la Orsova. S-a dovedit ca in seara precedenta n-aveam cum ajunge la Orsova in 3 ore, mai bine ca m-am oprit in Bozovici. Primul indicator cu Bucuresti pe care-l vad dupa multa vreme: Am sperat ca acesta sa fie ultimul deal: Vederea si mirosul Dunarii la Orsova parca mi-a dat energie, mi-am mai revenit. Ajung si la baraj: De pe baraj au iesit vreo 30 de baieti si fete pe MTB-uri, ori erau romani ce fusesera in vreo excursie peste garla, ori invers, erau de peste garla si vizitau Severinul. Acolo e la vale. Dadeau baietii cu sarg la pedale, stateau la trena, se asezasera pe cadru ca sa se faca mai mici, doar-doar sa mai capete viteza. Am trecut pe langa ei cu vreo + 15 km/h fara nicio pedala, stand lejer si comod cu o mana pe ghidon :) Mai incolo am tras pe drepta si ne-am tolanit, si eu si calul, la umbra pt vreo 15 min. Pe drum carduri de camioane mergeau spre Calafat sa traverseze la Vidin. In toata tura, cu vreo 2 exceptii - un turc si un camion de SJ, n-am avut treaba cu camioanele: Initial am vrut sa opresc la Calafat dar ma simteam in forma, mai ales dupa ce am baut pe saturate o apa incredibil de rece si cu gust bun de la un izvor: Mi-am zis sa mai trag 80 de km pana la Camping Zăval, unde urma sa ajung pe la 10 seara. Numai ca socoteala n-a iesit. In primul rand drumul a fost rau, abia mergeam cu 25. La ora 20 s-a pornit sa ploua si m-a tinut in loc vreo 30 min. Am rugat un amic sa sune la camping ca eu nu gasesc nr de tel si mi-a zis ca nici el nu gaseste nr de tel iar o relatare a unui strain spunea ca acel camping s-ar fi desfiintat. Urmatorea varianta era Bechet, la hotel. Mi-a rezervat o camera acolo in regim single cu 80 de lei mic dejun inclus. Pe drumul asta striga copiii Ola, Elo, Ielou, Elău, fiecare ce stie. Cred ca oamenii in zona asta nu-l pot pronunta pe H. Nu stiu care-i cauza dar intotdeauna striga dupa ce am trecut de ei cu cel putin 5 m. O fi pt ca nu-mi vad bagajele decat dupa ce trec de ei? Raspund ridicand mana, oricum nu m-ar auzi. Altii intind mana pt un high5. Sincer, mi-e teama ca le smulg mana din umar la 25 de km/h. Am incercat o data si, dupa cum simteam eu, cred ca i-am facut o vanataie piticului. Sorry. La un moment dat, sa fi fost vreo 9 seara, un pitic sare in drum sa zica hello si intinde mana dar eu ma dau putin mai catre axul drumului. Probabil frati-su mai mare, sare si el si incepe sa alerge spre mine stringand "tu's dumnezeirea ma-tii!!" incercand sa ma atinga. Eu deja luasem viteza si am evitat pe contrasens. Se intuneca, lumina pe spate ok, pe fata un led 0,5W amarat care numai bun sa mergi pe intuneric nu era (o lanterna de cap Petzl montata pe ghidon). Pe la 21:30 trec printr-o comuna in care drumul face doua viraje la 90 de grade, primul la dreapta. Comuna era luminata, ca toate satele de pe drum. La primul viraj totul ok, la doilea nu vad ca asfaltul a fost frezat chiar in curba, intru in groapa, nu mare branza, dar cand ies nimeresc peste nisip care are aceeasi culoare cu asfaltul nefrezat. Fac virajul la stanga numai cu gandul pt ca pierd roata fata si ma trezesc pe jos. N-aveam cine stie ce viteza. Culmea a fost ca eram in telefon cu amicul, deci am cazut in direct :) Nicio paguba in afara de o pedala zgariata si cotul meu cu 2-3 cm patrati de "frecuș". Un avantaj al reclinatei e ca nu cazi de sus :) Bag carbuni mai departe. Pe la 10 seara trec printr-o alta comuna, mai bine ca nu-i stiu numele, unde careva dintr-un grup la o terasa striga in gura mare "Bă handicapatule!". Pesemne nici el nu-l putea pronunta pe H. Pe la 11, tot printr-o comuna, evident, striga unul dintr-o curte mai pe un deal "fu. ........ pe ma-taaaa" [cu intonatie si ecou]. Ce sa mai zic? Deja de abia asteptam sa ajung in afara localitatilor in bezna decat sa mai merg prin localitati. Ajung la camping Zăval, bezna totala dar semnul exista, chiar e reflectorizant. Urmeaza padurea Zăval, amicul imi zice ca are 2 km. Nasol, in padure e si mai bezna. La un moment dat vad doua perechi de ochi sticlind spre mine. Aoleu, astia or alerga mai tare decat pot pedala eu? Noroc ca s-au bagat in padure, nici nu stiu ce-au fost. Caini, cel mai probabil. Ce ma ingrijora era multimea de fulgere de care parea ca ma apropii din ce in ce mai mult. Inca nu se auzeau si tunetele dar nici departe nu eram. L-am rugat pe amic sa verifice niste situri pe care le stiam eu si am determinat ca fulgerele care ma ingrijorau erau la o distanta sigura. Fusese ploaie si la Bechet dar trecuse. In fine, dupa ceva palpitatii am ajuns la Bechet. Noapte fiind, n-am vazut cati km facusem. Daca stiam ca aveam 299, mai dadeam o tura prin oras numai sa vad 300 pe ecran. Data aviatoare ... Am primit camera la etajul 3 iar cladirea avea etaje f inalte. Carat bicla 3 etaje. Offf, nu se mai terminau scarile. Am ras 2 halbe si am mancat o ciorba de perisoare la restarantul hotelului si m-am culcat pe la 1 noaptea. N-ar fi trebuit sa merg noaptea, asta a fost o greseala.
  44. Ziua 3 Murighiol - Tulcea - [bac] - Galati 137 km; 8:34 h; 16 km/h; 67,5 km/h Am dormit acceptabil in hamac. Asa cum doua paturi nu-s la fel si-ti ia 1-2 nopti sa te obisnuiesti, asa si 2 hamacuri nu-s la fel. Pana pe la 1 m-am mai rasucit eu in cautarea pozitiilor bune sau deranjat de bazaitul tantarilor dar apoi am dormit neintors. La ora 5:00 a sunat pendula. Ce naiba cauta o pendula in camping? Fac ochi. Nu, nu era o pendula, era un cuc veritabil chiar deasupra mea, in copac. Cei drept avea un glas/sunet foarte melodios, suna bine "uns". A mai cucuit vreo 30 secunde si a plecat. N-am mai fost trezit in viata mea de un cuc in carne si pene asa ca l-am iertat. Tantarii erau la post. Am mai stat 15-20 min in "pat" constatand ca bate vantul. Daca bate asa de dimineata, asta nu e vant termic, e ceva front. Am consultat prognoza pe net, urma sa bata vantul semnificativ si m-am pregatit sufleteste de lupta cu tantarii. Am mancat un iaurt in timp ce mergeam de jur imprejur apoi am strans totul rapid si la 5:45 pedalam deja pe strada. Hamacul are un mare avantaj, se instaleaza si se strange semnificativ mai repede fata de un cort (si nici n-ai saltea de dezumflat etc). Imediat ce am iesit din localitate m-a luat in primire un vant de dreapta cu o viteza de vreo 25-30 km/h. Avea sa fie o lupta cu vantul timp de 4 zile si ceva. Desi in plan era sa nu incerc sa ma bat cu vantul, stiam ca ma asteapta lupte grele. Asfaltul a fost bun tot drumul cu exceptia ultimilor 10 km inainte de Galati. Dupa o ora vantul a inceput sa fie mai mult de fata. Dealuri unul dupa altul, a la roller-coaster. In ziua asta nu cred ca am mers mai mult de 10 km pe plat. Ajung la Tulcea. Orasul asta ar trebui sa se cheme orasul celor 100 de coline. Am mers pe centura, nu ma interesa orasul. Pe langa ca era prafaraie si drumul era prost, mai erau si coline de 7-8% una dupa alta. Cand am dat de o urcare pe piatra cubica mi-am bagat picioarele si am carmit-o sa intru in oras. Mare greseala. In Tulcea sunt gratare pe strada foarte periculoase pt rotile subtiri. Traversam gratarele in diagonala si a fost ok pana la o intersectie cu o alee din dreapta unde un ..... cu o dacie mi-a iesit in fata fara sa-mi dea prioritate si mi-a si taiat din spatiu facand la stanga f strans. Gratie Street View asta e locul si gratarul: Frana brusca, roata fata mi-a intrat in gratar dar a iesit, roata spate a intrat dar n-a mai iesit iar eu aproape pe jos. Rezultatul a fost o pana pe fata cam ca un snake bite cu 2 gaurele. Gasit un loc cu umbra, schimbat camera, bagat pompe dar nu aveam energie sa bag 7 bar, cred ca m-am oprit la vreo 4-5. Caut pe net, apare un magazin in Tulcea nu departe de unde eram, dealer DHS. Ma duc acolo si-i rog sa ma ajute sa umflu roata. Pai n-avem pompa cu Presta, am avut. Adaptor? Nici adaptor, am avut si din-asta. Si cum umflati camerele cu Presta? Pai n-are nimeni Presta pe la noi. Bun asa. Mai era un magazin mai la vale. Si mai rau, nu cred ca aveau vreo pompa de vreun fel. Asa ca am decretat Tulcea cel mai 'bike unfriendly' oras de pana acum si asa a ramas pana la sfarsit, desi a mai fost un candiditat la lingura de lemn. Ies din Tulcea, iarasi dealuri. Vant de fata. Ce e rau la vantul de fata cand sunt dealuri este ca la deal esti in rotor si te supraincalzesti iar la vale, cand sa prinzi si tu viteza, abia te tarasti cu 30-40 la ora dar vantul iti salta casca din cap. Frustrant. Am oprit de doua ori cate 10 min pe drumul intre Tulcea si Galati ca nu mai puteam. Cred ca mai mult a fost psihicul si apoi conditia fizica. Viteza medie a iesit groaznic de mica, nu-mi amintesc sa fi 'produs' o asa valoare vreodata. La 16:30 m-am imbarcat pe bac spre Galati. Pe bac ma gandeam sa fac schimb cu trotineta aia din spate: In Galati am zarit un magazin de bicle (pe bulevardul larg aproape de si paralel cu Dunarea) unde un baiat serviabil mi-a bagat urgent restul de bari in roata fata contra 1 leu. Alta viata! Cazat la un hotel ocupat cam in totalitate cu muncitori dar care era curat, inclusiv grupurile sanitare comune, unde am primit un single contra 55 lei. Campinguri mai greu in Galati. E unul care nu m-a atras deloc, nici nu stiam daca mai era in functiune si cica s-ar mai campa mai neoficial in padurea Garboavele. Informatii putine, asa ca am ramas la hotel, un fost bloc de garsoniere sau camin muncitoresc ('das Hotel' se cheama). Aprovizionat Lidl, nu mai stiu cu ce dar sigur erau 3 doze de bere si inghetata. Cazut lat, la 22:30 sforaiam, m-am trezit de 2 ori sa beau apa, in rest am dormit bustean.
  45. Ziua 1 - Bucuresti - Ciulnita cu trenul; Ciulnita - Calarasi - [bac] - Ostrov - Adamclisi - Cobadin - Eforie Nord 187 km; 9:44 h; 19,19 km/h; 69 km/h Valorile de mai sus sunt date de ciclocomputer (Sigma 1609) pe care am incercat sa-l calibrez cat de bine am putut: static, dinamic, gps, borne kilometrice. Voi reda pentru fiecare zi, in ordine, distanta parcursa, timpul inregistrat de ciclocomputer, viteza medie, viteza maxima. Am resetat complet ciclocomputerul astfel incat in fiecare seara notam valorile zilei si resetam urmand ca parcursul general sa fie redat de odometru. Trezit la 4 in loc de 6 (febra plecarii), asa ca am mers la gara Obor si am luat trenul de 6 in loc de cel de 8. Tren regio, 2 vagoane etajate, nasul a zis sa pun bicla pe hol undeva la mijlocul trenului (cam nasol ca la mijloc e traficul mai mare). In vagon era deja o familie extinsa, reprezentanta de seama a natiunii conlocuitoare, care dormea intinsa pe cat de multe banci se putea. De ce mi-a fost frica, n-am scapat. Numai ca astia nu aruncau cu pietre ci cu particule puțitoare. Vreau sa zic ca mi s-au blocat caile respiratorii din prima secunda. Am ramas pe hol, in picioare, tot drumul, dar macar eram langa usa. Le-am tinut usa compartimentului inchisa permanent. Culmea e ca in vagon au stat cel putin 25-30 de oameni fara nicio greata. Pana si pe hol puțea din cand in cand in statii. Ajuns la Ciulnita. In sfarsit liber, in sfarsit la aer curat, soare, numai eu si drumul, nimic de facut altceva decat sa invart pedalele. Nu-mi venea sa cred. In singura zi in care am facut un test inainte de plecare (100 km cu bagaj) mi-am impus si un plan de pedalare. Pe plat fara vant ar suna asa: - nu fortez pedala sub nicio forma (decat daca ma alearga cainii); orice accelerare vioaie etc o fac tragand de pedale (am uitat sa zic ca am mers cu papuci de touring cu spd de mtb - asa am toate pedalele la toate biclele); - sunt atent la fiecare semn al corpului, la fiecare durere, intepatura; de obicei nu bag de/în seama; - 25 km/h viteza tinta (adica de la care nu mai cresc viteza si caut s-o mentin cu minim de efort); de obicei merg cu 30-35, mai curent 32; 25 viteza tinta duce la o medie de ~ 22 pe plat sau 20 daca e valurit mai serios; macar la inceput pana imi reintru in forma; si asa n-am experienta multor zile consecutive de efort; - caut sa ma concentrez sa pedalaz cat mai rotund; - periodic fac ceva ca un 'system check' - verific sa nu am muschi incordati fara rost; pesemne am eu ceva defecte, ma mai trezesc ca am degetele de la picior usor stranse, abdomenul incordat, umerii ridicati degeaba; deci caut sa relaxez tot ce nu trebuie la pedalare altfel consum energie de pomana; - am zis ca nu fortez pedala? nu? atunci zic acum. Nu fortez pedala. Primii 30 de km trec ca gandul ajutat de un mic vanticel lateral spate. Nici nu m-am incalzit bine si sunt la Calarasi. Stiu orasul, merg ață direct la bac. Acolo aflu ca s-a ieftinit la 5 lei din cauza de cincurenta (ferry nou). Dever mare, 2 bacuri, vine in 3 minute, hopa pe bac: Intru iar pe teren ferm (nu ma entuziasmeaza barcile pe care nu le controlez eu) si ma pun pe pedalat: usor, incalzire, mai repede, intru in ritm. Ajung la Manastirea Dervent. Undeva pe acolo, inainte cred, e un semn de 7% rampa cu o bicicleta desenata de cineva alaturi de masina folosita ca simbol in semnul de circulatie. M-a amuzat. Dar mi-a trecut repede ca a inceput urcarea. Ah, am uitat sa zic. Urăsc urcarile, chiar prefer sa nu folosesc termenul de cățărare care mi se pare si mai groaznic :) In fine, eram pregatit psihic dar dealul ala chiar m-a suparat, singurul din toata tura, de fapt. Nu stiu de ce. Poate pt ca era primul, pt ca ma bazaiau toate insectele pamantului si se asezau pe tricoul meu cel nou si alb (mare greseala culoarea). In fine, multi stiu cum e traseul: deal, vale, deal, vale. Toate ok mai putin portiunea de piatra cubica ramasa pe la Baneasa sau cam asa. Am mers mai bine pe alaturi, pe "trotuar" (pe pamant). Ajung la Adamclisi (pe care l-am vizitat acum 2 veri pentru a 3-a oara) si ma opresc pt prima oara din pedalat de buna voie ca sa fac o poza. Initial am vrut sa ajung la Mereni prin Ciobanita. Noroc cu un echipaj de politie la intrare in Cobadin, incerc sa confirm directia, se uita baiatul la rotile mele si-mi zice ca nu-mi recomanda s-o iau pe acolo ci sa ocolesc prin Ciocarlia de Jos/Sus. Asa am facut, drumul a fost țuț, asfalt ca-n palma. In genreal am mers lejer, urcarile cu calm, viteza mica, aproape ca pe plat. Daca as fi fortat as fi riscat sa ma accidentez din primele zile si se ducea totul de râpă. Mai bine mai incet. Planul fusese sa innoptez intr-un camping in Navodari (GPM cred ca e mai rasarit sau unul nou tinut de niste italieni cred). Numai ca la preturile alea mai puneam putin si gaseam gazda. Asa ca la ora 21 in seara precedenta am cautat unde e mai ieftin de obicei, in Eforie Nord. Pensiuni cate vrei cu 50 de lei, am ales sa fie cu floricele roz :) Am ajuns la gazda, nu mai stiu la ce ora. Cazat, dus, vizita la Lidl: somon, paine, rosii (intotdeuna rosii cherry in acest tur - sunt mai coapte, nu trebuie taiate, n-au 'cotor'); lichide, inghetata. Pe drum am mancat 2 sandwichuri in tren, un baton de 300 Cal, 2 sucuri la bac, 1,5 litri apa. Am avut rezerve in 'cocoasa' :) Pe nas si pe picioare m-am dat cu crema de protectie solara (factor 50). M-o fi protejat ea dar se lipeau toate ganganiile de mine. M-am simtit ca o hartie din aia de prins muste atarnata in bucataria bunicilor. Pana la sfarsit voi ajunge sa urasc vaselina asta. Mainile au fost protejate de tricou cu maneca lunga. Din pacate pensiunea n-a fost o alegere fericita. Gazda a avut proasta inspiratie sa puna un frigider vitrina din acela de magazin pe holul unde erau dormitoarele. Ma trezeam la fiecare 10-15 minute cand pornea motorul. M-am gandit sa-l scot din priza dar erau lucruri in el, poate ale altor musafiri. Eu, care nu pot dormi nici cu un ceas de mana mecanic in camera, va dati seama ce-am mai dormit. Pana la urma am legat cateva ore de somn din bucatele.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up