Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 05/18/2019 in all areas

  1. Tolstoievski

    Ma mut si eu pe una aeroasa, sa vaz cum e. Nu e ea chiar gata, ca ii trebuie cate ceva schimbat (pedale, ghidolina si mai ales franele inversate), dar sexoasa imi pare din start. Cu exceptia cablurilor alora hidoase!
  2. Cum de ceva timp mă gândesc să schimb cauciucurile, mi-a trecu prin cap să văd si eu cum e cu sistemul tubeless. Căutând avantaje si dezavantaje la diverse modele de anvelope, probleme de asamblare, am regăsit avantajul utilizării unui boost charger pentru montajul anvelopelor. M-am informat nițel, am văzut cam cu ce se mănâncă și mi-am zis că nu merită să cumpăr o pompă cu sistemul ăsta, sau unul stand-alone, si mi-am propus să încropesc eu unul home made. De fapt, mă mâncau palmele. M-am oprit la o soluție simplă și ieftină, prin adaptarea unui extinctor cu pulbere de 2 litri (P2). Are toate caracteristicile care mă interesează pe mine: - Este ieftin - Rezistă la presiuni mai mari decât am eu nevoie - Are inclus sistemul rapid de evacuare a aerului, Si ca bonus are si un simulacru de manometru care te ajută să intuiești un pic presiunea din interior. Am cumpărat un stingător P2, (50 Lei) l-am golit de pulbere si la treabă. Pentru golire am folosit un sac menajer de 100 litri, am băgat stingătorul înăuntru și am apăsat. După asta i-am deșurubat capul. (merge ușor, cu mâna liberă). Am scurs și restul de pulbere care a rămas in tub, l-am curățat bine de praful depus. Pulberea recuperată am predat-o la un service care întreține stingătoare. Capul demontat arată așa: cu deosebirea că țeava neagră din plastic este mai lungă. Eu am tăiat-o că mă incurca la manevrare. Se poate renunța la ea complet. Am pastrat-o pentru că in interiorul mufei de culoare alba există 4 aripioare care susțin arcul supapei de eliberare si am zis sa nu rămână in aer, să se sprijine pe marginea țevii. Ștuțul roșu se deșurubează usor cu mâna și este ajutajul prin care se eliberează pulberea. Piulița pe care este gravat “24 ± 2 bari” este închizătoarea supapei de siguranță la suprapresiune. Se demontează foarte ușor cu o fixă sau tubulară de 12. ATENȚIE! NU DEMONTAȚI “PIULIȚA” ACEEA ÎNAINTE DE A GOLI STINGĂTORUL DE PRESIUNE Va scoate pulberea sub presiune. Demontat, arată cam așa: Ajutajul de culoare roșie a fost înlocuit de ștuțul cromat după prelucrare la un atelier de strungărie. (scurtare, filetare) https://www.dedeman.ro/ro/niplu-rapid-pentru-furtun-6-mm/p/1026355 Închizătoarea supapei a fost transformată in valvă de alimentare. Am recuperate valva Presta (una cu ventil demontabil) de la o cameră veche, am mai scurtat din ea lasând 17 mm (fără ventil), am bărbierit filetul pe vreo 2-3 mm, am majorat gaura inchizătoarei supapei de la 3,6mm la 5,4mm, am băgat valva in ea si am alămit-o. Am pus o garnitură de cauciuc si am montat-o la loc, fără arc si supapă. La final s-a dovedit că garnitura de cauciuc nu etanșa corect, pentru ca nu avea pe ce să se așeze, iar la strângere se deforma. Ca urmare, am etanșat cu bandă de Teflon infășurată pe filet si nu am mai avut nicio problemă. La gata arată cam așa: Indicația manometrului pentru o presiune de 8 bari. L-am probat, dar nu pe o anvelopă tubeless de MTB. Am avut anvelope semi-slick de 1,6 cu camera. La montare clasică cu pompa, trebuie să dau cu soluție de săpun, să le umflu in trepte, să trag de anvelopă ca să se așeze pe jantă. Cu extinctorul a fost chiar simplu. Anvelopele uscate, dezlipite de pe interiorul jantei, ca la o montare curată. Am avut 5 bari în extinctor, l-am cuplat, am eliberat, a sărit anvelopa pe jantă imediat. E adevărat, având camera, nu s-a pierdut presiune deloc, in camera mai aveam aer (nu am putut să o dezumflu complet). S-a echilibrat pe la 2,5 bari. Sunt semne bune. Aștept să-l văd cu tubelles când va fi cazul.
  3. mihaitasr

    Cea mai noua feblete a mea (in sensul ca ultima). Giant Defy Advanced (carbon) cu pipa si ghidon Ritchey din carbon, tija sa din carbon, sa Fizik Gobi, bottle cage Elite Cannibal, bartape Bontrager si groupset 105 5800. Inca sunt foarte topit dupa cat de frumos merge pentru o bicicleta cu o geometrie destul de ciudata pentru gusturile mele.
  4. majikstone

    Upgrade la 2x11: manete si schimbatoare Ultegra R8000, caseta 105 R7000 11-30, lant KMC X11. Fata de vechile manete 105 5700, care si-au facut cu brio treaba timp de 2 ani si jumatate si mai bine de 16.000 km, astea noi sunt un adevarat deliciu. Forma zonei de sprijin a palmelor e mult mai naturala, schimbarea vitezelor se face semnificativ mai usor (si in special pe fata, unde efortul e aproape la fel de mic ca in cazul schimbarii vitezelor pe spate), iar franarea e usor imbunatatita (asta pastrand clestii pe care ii aveam inainte, R8000 pe fata si R451 pe spate). Si, cu ocazia upgradeului, am adus-o la 9.3 kg complet echipata, respectiv 8.7 kg "in fundul gol" (fara pedale sau alte accesorii). Destul de bine pentru o bicicleta cu cadru de otel care doar el cantareste 2100g.
  5. puterfixer

    O completare la ceea ce am scris mai sus: „CiclismPunctRo mi-a schimbat viața - încă o dată”. Fiindcă săptămâna trecută, Vera a născut o fetiță minunată, înger pe pământ, nu alta. Suntem fericiți și sănătoși și începem să ne acomodăm cu programul artistic. Și toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aveam drag de bicicletă.
  6. purix

    Un tip sună la ușă la un apartament: Deschide doamna, drăguţă: -Ce doriţi? El, foarte politicos, privind-o în ochi: - Mă cheamă Popescu Vasile, am 27 ani, 85 kg, ochii căprui si vreau să vă fut. Ea: - Mitică, vino repede! Apare soţul din cameră: - Ce-i, dragă? Ea: - Golanul ăsta mi-a spus că vrea să mă fută! Si nici măcar nu mă cunoaste! La care soţul, jap, jap, două palme. - Ieşi afara derbedeule! Dar înainte ca tipul sa iasă: - Totuşi, spune-mi, de curiozitate, procedezi des asa? El: - Da. Soţul: - Si iei des bătaie? El: - Da, dar mai si fut... Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  7. akebono

    Si totusi a fost vreme buna, o tura prin imprejurimile Brasovului:
  8. purix

    https://edragneainpuscarie.ro/?fbclid=IwAR0f_nAhXUoh7nXrMGEisycrVMc-2rR-bZwnxPabp6tE1hqbCplCbZ2Vi3I
  9. paulrad

    Sezonul camp-urilor MTB marca The North Quest a debutat ca în fiecare an cu un weekend la Breb, Maramureș. ”Un weekend” e cam inexact, pentru că anul acesta, Iulia și Robert au planificat 3 weekenduri la Breb: Apprentice, Warrior și Womens Camp. Ca să ne ghideze prin Munții Gutâi și Munții Lăpușului, în ajutor le-a venit Suzi Hilbert și Cristian Trif. Fiind practic în spatele casei, Village Warrior nu prea mă atrăgea și eram convins că nu o să merg, chit că mă bâzâise un prieten să mă duc și eu. Cu câteva ore înainte să se încheie înscrierile, zbang, am plătit cu cardul pe site-ul TNQ și brusc așteptam cu nerăbdare o aventură nouă, neplanificată: Village Warrior Apprentice session. Cu cât momentul se apropia, cu atât nerăbdarea se amesteca tot mai mult cu îngrijorarea provocată de prognoza meteo. Ziua 0 – Joi, 2 mai Pe la ora 16:30 ajung împreună cu Suzi la The Village Hotel în Breb. Găsim soare și pe Robert agitându-se singur să termine pregătirile pentru primirea oaspeților începând cu ora 18. Îmi iau în primire cazarea în ”Casa Veche” pe care urma să o împărțesc cu încă alte 5 persoane. Pe la Village Hotel mai trecusem doar în vizită. Da, oamenii care ajung în Breb vizitează căsuțele vechi aduse la viață de Penny, gazda noastră venită tocmai din Anglia ca să dea suflet așezărilor tradiționale din Maramureș. Ai noștri au adus termopanul și inoxul în satul de la poalele munților Gutâi… După check-in mă echipez de pedalat să-mi fac antrenamentul prescris de Robert, mai ales că ieri am lenevit complet, iar zilele următoare în program e doar distracție. Am bobinat vreo oră la niște intervale pe 2-3 ulițe de mai aveam un pic și mă întrebau sătenii dacă m-am pierdut. Mă întorc la căsuțele noastre, dar nu înainte de a face o poză ”clasică” de Breb: verdeață, floricele, căpițe de fân și nelipsitul masiv Gutâi din fundal. Între timp au ajuns câțiva oameni și facem cunoștință. Găsesc și 2 colocatari, Gabriel, de loc din Baia Mare și prieten de Facebook, și Vlad, un tânăr de 16 ani din Alba care va participa și la sesiunea Warrior de weekendul viitor. Partea lui de poveste o puteți citi aici. Fac un duș rece, iar apoi mai fac unul fierbinte. Asta nu e vreo metodă secretă de recuperare după antrenament ci așa mi-a ieșit. Aparent, era nevoie de puțin timp să ajungă apa caldă la căsuță și în plus apa caldă era legată la rece și invers, așa că le-am dat peste cap de câteva ori până am dibuit mersul lucrurilor. Între timp apare și Ștefan, cunoștință veche din camp-urile Purple Lines de la Borșa, împreună cu gașca din Iași, Andrei și Bogdan. Încet, încet se apropie ora cinei și tragem spre șopron unde se servește masa. Stingem sarmalele cu niște gogoși, iar apoi Robert ne prezintă scurt traseele din următoarele 3 zile și ne punem la povești până ne alungă frigul spre casele noastre. Ca în orice camp la care am participat, în prima noapte am adormit undeva pe la ora 3. Va urma.
  10. Invitat special

    Vecina de desubt imi face observatie ca ar fi bine ca pisica sa alerge mai rar, ca se aude.
  11. akebono

    Tot prin jurul casei:
  12. Privind de la mănăstirea Muntele Rece (munţii Gilăului) spre sud.
  13. Ploile s-au oprit, copiii sunt in cantonament, nevasta e la ciclu, așa că mă pot bucura si eu de viata: http://imgur.com/gallery/bAeBX7S
  14. purix

    Un evreu își întreabă fiul: - Ştrulică tată...nu c-aș fi curios, dar ai putea să-mi spui cam cât ai cheltuit la ultima ta întâlnire? - Păi...cam 10 dolari. - Da, un răspuns care mă face mândru de tine! - Sincer, tată, aș fi cheltuit mai mult...dar atât a avut la ea.
  15. csuporj

    Cu placere. Desi nu stiu daca se mai uita si altii pe aici. Racatau (670 m) - Defileul Somesului Rece - La Intorsuri - Tomnatec - Gaureasa - Crucea (1430 m) - Maguri - Joseni. 44 km in 4 ore si 45 minute. Pana in Racatau cu masina. Pushbike: vreo 100 metri diferenta de nivel, pe urcarile de pe creasta. Poze: https://photos.app.goo.gl/xo9wMzCytv8ZKRbd8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/tomnatec-36959156
  16. Traveller

    Închidem definitiv și irevocabil topicul, care în loc să dezbată o problemă (mai mult sau mai puțin utilă), ne-a livrat o problemă inutilă. Având în vedere că toate societățile moderne le-au dat cu flit libertarienilor, nici nu prea are rost toată agitația.
  17. Traveller

    Îmi e clar acum de ce aberația asta libertariană nu a adunat nicăieri în lume decât câțiva adepți, care probabil refuză în mod consecvent să-și ia pastilele.
  18. Traveller

    O ieșire blitz spre vestul Bucureștiului, prin Chiajna, Dragomirești Vale și Săbăreni, pădurea Cereanca, cu întoarcere din Gulia pe DN7, via pădurea Rîioasa și Chitila. Se circula bară la bară la ieșrea din Chiajna spre Centură/Dragomirești. În rest liniște și pace, chiar și pe DN 7 traficul era mai mult deccît rezonabil. O zi caldă, însorită, ideală pentru bicicleală.
  19. purix

    Pasagerii din avion si-au ocupat locurile si asteapta echipajul pentru decolare Intr-un final, pilotul si copilotul apar printre scaune spre cabina. Toate semnele arata ca cei doi sunt orbi. Pilotul poarta ochelari negri, are baston alb cu care loveste stanga-dreapta . Copilotul, are si el ochelari negri si este ghidat de un câine insotitor. La inceput pasagerii se foiesc nervosi, gandindu-se ca e vorba de o gluma. Pornesc motoarele si avionul incepe sa ruleze . Pasagerii rămân uimiți. Deodata avionul accelereaza puternic si panica se instaleaza. Unii pasageri incep sa se roage, altii sa-si faca cruci.... Cind avionul se apropie in viteza de capatul pistei, vocile devin tot mai isterice, iar cand avionul mai avea de rulat doar 20 de metri pe pista , toata lumea a inceput sa urle intr-un glas. Din fericire exact in ultima clipa avionul s-a inaltat usor catre cer... In cabina pilotilor dupa cateva secunde de liniste, copilotul catre pilot : - Intr-o zi, nenorocitii astia o sa tipe prea tarziu si o sa murim ca proștii...!!!!!!! Sent from my SM-G950F using Tapatalk
  20. La margine de drum forestier pe unde trece pădurea la vale și valea se proptește într-un MHC.
  21. purix

    Intră învățătorul în clasă și începe să facă prezența: -Anton! - Prezent! -Băluță! -Prezent! -Bulă! - Prezent! Din ultima bancă se aude Gigel cum râde. -Ce e așa amuzant Gigele?, întreabă învățătorul. -Cum să te cheme domn’ învățător Bulă? Pui un P în loc de B și iese “pula”. Învățătorul continuă prezența și ajunge la Gigel. -Gigel! -Prezent! Bulă crapă de râs și învățătorul îl întreabă: -Ce e așa amuzant Bulă? -Cum să te cheme domn’ învățător Gigel? Mai pui câteva litere și iese “Mai du-te-n morții ma-ti, Gigele!” Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  22. majikstone

    Serios? Vorbesti din experienta personala sau cum? In Franta si-a luat jandarmeria si politia bataie grav in repetate randuri de la gastile de casseuri (spargatori, in traducere libera), ca erau prea putini politisti si prost echipati, in timp ce la noi jandarmeria gaza femei si copii pentru amuzament. Si eventual imi explici tu si cum sta treaba cu listele alea electorale din Diaspora, ca pana una alta am votat de 3 ori pana acum "in deplasare" si asta a fost singura data in care oamenii din sectii au taraganat cat s-a putut procesul de votare. Si in ciuda numarului cica crescut de sectii, numarul celor care au reusit sa voteze in diaspora a fost fix acelasi ca la turul 2 de la prezidentialele din 2014, cand in ciuda unui numar mult mai mic de sectii ca acum, cel putin la Paris lumea sa miscat cat de rapid s-a putut. Nici nu mai zic de faptul ca ambasadele au cerut suplimentarea numarului de sectii de votare, iar fosila aia de Meleșcanu a decis ca nu-i nevoie, ca el a estimat o prezenta la vot de 30%. Da' ma bucur ca stii tu cum e in democratie, boss.
  23. Nişte zimţi de chei, aici de la cheile Turzii:
  24. paulrad

    Ziua III – Duminică, 5 Mai: Breb – Budești – Râul Mare – Valea Văratecului – Vf. Pietrei (1111m) – Sârbi – Breb, 28km cu 875m dif de nivel Ne trezim și găsim afară ploaia ce se tot îndeasă. Se vede asta după lipsa de activitate de la ora mesei. După ce servim micul dejun cam toată lumea e în mână cu câte o aplicație meteo. Prognozele arată 2-3 ore de pauză a ploii începând cu ora 10 sau 11, depinde pe cine întrebi. Ștefan se echipează primul, dar nu impresionează pe nimeni, mai stăm. Într-un final Robert decide că stăm până la 11 să vedem dacă se oprește ploaia, dacă nu, plecăm oricum. Echipați de scandal. Credit: Iulia Crișan / The North Quest La 12 fără un sfert suntem călare pe situație, iar ploaia se oprește. De pe urcarea spre drumul județean admirăm Masivul Gutâi. Mergem spre Budești unde facem stânga către Mănăstirea Roșia (Schitul Budești). Urcăm pe un forestier frumos pe Râul Mare. Urcarea pe Râul Mare spre Schit Budești Robert Dobai, organizatorul distracției Cu câteva sute de metri înainte de mănăstire facem stânga pe un teren necunoscut mie. Harta zice că am urcat pe Grohote spre Feredeauă, dar înainte de asta am făcut o regrupare. O lăsăm pe Iulia să meargă în față cu mașina și apoi pornim la deal tot pe un drum forestier. Nu dăm multe pedale și la o privire înapoi peisajul te lasă cu gura căscată. Părăsim drumul forestier și continuăm urcarea pe un pământ moale. Aici m-am chinuit o vreme să mă urc pe bicicletă datorită aderenței, dar apoi a mers încetuc până în vârf. Vedere din Munții Lăpușului spre Masivul Gutâi Gata drumul, începe noroiala La cât de bine arată norii ăia joși cu Masivul Gutâi în fundal nici nu mai contează dacă ne pică un nor de ploaie în cap de-acu încolo. După ce ne regrupăm pornim mai departe spre Vf. Pietrei. O coborâre scurtă, apoi încă o urcare scurtă și suntem acolo, în primele rânduri la belvederea de 360 grade. Aici ne întâlnim și cu Iulia și Bogdan care au venit cu mașina. Panoramă spre Munții Țibleș și Munții Rodnei Oameni faini și peisaje faine. Rețeta unui weekend de succes. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Am pornit pe ultima coborâre a weekendului! Credit: Iulia Crișan / The North Quest Pe coborârea de pe Vf. Pietrei Robert organizează un mic concurs. În locul potrivit oprim să ne arate traseul, ne sugerează să căutăm iarba că pământul e cam alunecos, iar apoi zboară ca gândul și ca vântul să ne aștepte în punctul de ”finish”. Aliniați la start Pornim pe rând, lăsând spațiu între noi. Nu-s eu tare meseriaș pe coborâre, iar suprafețele alunecoase mă ”încântă” la maxim, așa că mă declar ultimul din start, ceea ce stârnește protestele lui Suzi. Îi dau la vale un pic mai tare decât aș face-o în mod normal în condițiile alea și se pare că am supraviețuit. Coborârea pe pajiștea asta e foarte faină, dar se transformă curând într-o noroială în toată regula datorită tractoarelor ce umblă pe aici. Mi s-a cam stins starea euforică avută în Vf. Pietrei când am zis că peisajul a meritat orice. Cum ar veni, a intrat euforia la noroi. Oricum, norii joși, vremea rea și chiar coborârea asta super noroioasă nu au făcut decât ca ziua să fie una memorabilă. Pe aici numai eu știu ce am bombănit că de la un momentdat am rămas singur. Se mai oprea Suzi din când în când să se asigure că mai exist. Am mai făcut câte o pauză scurtă de la noroi printr-o livadă și într-un final am ajuns în Sârbi. Până în Breb numai un pic ne-am mai noroit. Prin sat, agitație mare, fiind duminică. Trec pe lângă 3 bunicuțe îmbrăcate în port popular și o aud pe una zicând: ”No ni și la aiștea ce plăcere au. Tăți îs tină…” După spălarea cailor și a călăreților, luăm o mică gustare. Între timp Robert face segmentul pe Strava pt jurizarea concursului de downhill, după care se străduiește să improvizeze un podium. Oricum, weekendul ăsta a câștigat toată lumea. Lipsește Vlad. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Ne luăm rămas bun de la oamenii ce pleacă spre casele lor. Rămân și fără mijloc de transport că Suzi pleacă la Brașov și nu mai trece prin Baia Mare, așa că mai stau o zi la Breb până circulă cursa locală. Un weekend de 5 zile e oricând bine venit! Sfârșit. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2343774166/embed/a9804a04e072f588756c4ec00f56989867da6fcf'></iframe> Data: 02-05 mai 2019 Locație: Breb, Maramureș – Munții Gutâi & Munții Lăpușului Total km: 128 km Diferență de nivel: 3340m Eveniment: Village Warrior – Apprentice Session Organizator: The North Quest Taxa de participare: 195€
  25. paulrad

    Ziua I – Vineri, 3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare. Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills. Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară. Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc. În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi. După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare. Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul. Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine. Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului. În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului. Poiana Boului. În Baia Sprie și Baia Mare pare că plouă. Vf Secătura Creasta Cocoșului O privire înapoi spre Vf. Secătura. Deja sufla vântul bine de tot. În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă. Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei. Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă. Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit. După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala. Prezentare nutriție & antrenament. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2338683025/embed/4f4c94a5f67cae0cd770a2e7e4481e96e805ce3a'></iframe>
  26. purix

    La spital: -Pijama ați adus? -Da! -Mâncare ați adus? -Da! -Medicamente ați adus? -Da! -Domnul de lângă dumneavoastră cine e? -Medic... în cazul în care nu aveți! Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  27. gibonu

    19.05.2019, Delta Dunarii, canalul Sulimanca.
  28. csuporj

    Uzina (510 m) - Pape - Ijar (1190 m) - drumul spre sud din Ijar. 17 km in 2 ore si 45 minute. Pana in Uzina cu masina. Poze: https://photos.app.goo.gl/ehx3eHq5shnNRkYp8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/pape-ijar-36580782 Urcarea la Pape e pushbike pe vreo 400 metri diferenta de nivel. Cei mai puternici pot urca integral pe bicicleta. La coborare e pushbike pe vreo 40 metri diferenta de nivel, unde drumul e prea bolovanos.
  29. Traveller

    Chiar forumul, nu doar topicul. Mai mult, csuporj pare să fi greșit și planeta care să corespundă unor asemenea utopii incompatibile cu specia umană.
  30. VladG

    Multumesc! Legat de poze si priviri, un Veyron nu atragea atat atentia.😀 Cei de la finalul clipului au trecut pe langa mine pe sosea si m-au asteptat apoi la bariera, cu telefoanele pornite. Alt sofer chiar a intors masina si m-a rugat sa faca doua poze biclei. La alta trecere la nivel am oprit sa treaca masinile, dar au oprit si ei si mi-au facut semn, sa treaca "trenul". Bineinteles, cu poze si filme. In general sunt reactii de simpatie si apreciere pentru "atelaj". Bine, am fost si fugarit de cativa caini pe traseu...😁
  31. VladG

    Salutari. Dupa o pauza de doi ani am revenit cu versiunea 2 a bicicletei de cale ferata. Nu sunt mari schimbari, doar rezolvarea unor probleme ale V1: - Am deplasat scaunul catre spate pentru a corecta pozitia prea "adunata". Nu e complet rezolvata, dar mult mai comod de pedalat. E maxim ce pot obtine fara refacerea totala a cadrului; - Cate un sistem dedicat de ghidare pe sina pentru setul de roti fata (760 vs 1435 mm). Sinele au grosimi diferite si astfel pe cea de 760 deraia la curbe; - Un brat de echilibru nou ptr 760 mm. E mult mai solid, cel vechi a fost avariat la deraierile repetate. Am pus-o pe sine pe calea ferata industriala dintre Bicaz Chei si Tasca (1435mm). Este folosita la transportul calcarului de la cariera la fabrica de ciment. Am plecat in tura la 2 minute in urma trenului care face doar dus-intors pe linia respectiva. Am mai descoperit cate ceva de rezolvat in V3 (sper si ultima). https://youtu.be/4yyXIbBU6HQ
  32. majikstone

    http://www.cyclingnews.com/news/chris-froome-team-ineos-confirm-fractured-femur-and-elbow/ Asa e boss, cum spui tu.
  33. Vezi daca nu folosesti frane pe disc! :)) Daca foloseai, ti-ai fi obisnuit degetele sa apese cu modulatie, incat doar sa picure zama din spray.
  34. buha

    Va salut! Pe 1 iunie a fost concursul de triathlon "Fara asfalt la mare", in statiunea 2 Mai. Un bun prieten m-a invitat asa cam mi-am luat liber 1 saptamana de la job. Miercuri dimineata la ora 7 am plecat din Iasi spre Vama Veche unde mi-am luat cazarea. Am pus bicicleta pe masina si dus am fost. Am trecut Dunarea cu bacul prin Galati iar apoi am luat-o prin Macin spre Vama Veche. Recunosc ca in Macin imi venea sa trag pe dreapta si sa o iau pe bicicleta! Pana acum nu am mai fost in Vama Veche si eram foarte curios. Am ajuns pe la ora 16 (conduc foarte lejer) iar dupa ce am urcat bagajele in camera am fugit sa vad marea. Apoi am facut o scurta plimbare cu bicicleta prin Vama. Joi dimineata la ora 8 am plecat spre Bulgaria. Traseul propus fiind Vama Veche - Kaliakra - Tylenovo - Shabla - Vama Veche. Am reusti sa strang 130 de km si 850 m urcare. https://www.strava.com/activities/2409398578 Drumul a fost aproape pustiu. Pe european asfaltul este perfect. Inainte de Kaliakra am facut dreapta si am coborat pana la Dolboka. Diferenta de nivel fiind foarte mare, am impins binisor bicicleta la deal, la urcare. In Cetatea Kaliakra m-am oprit la restaurat si am mancat o prajitura foarte gustoasa si am baut doua pahare de suc. Drumul spre Tyulenovo si spre Shabla este... asa si asa... portiuni de asfalt fisurate, carpite sau unele chiar bune. In Tyulenovo m-am oprit la restaurat pentru o alimentare cu peste + mamaliga + usturoi. Foarte buna masa! Am pozat "podul de piatra" iar apoi am pedalat spre Shabla catre far. Atat in Tyulenovo cat si in Shabla cred ca sunt in lumea mea daca stau aproape de mare. Este un peisaj de vis. Daca m-as pensiona acolo as vrea sa ma retrag. Shabla este un orasel uitat de lume cu locuitori care se feresc de caldura soarelui. Strazile sunt pustii iar la toate magazinele de cartier vanzatoarele stau afara in prag si isi asteapta clientii. Dupa ce am iesit din Shabla am facuti o pana. Am mesterit repejor si am pornit spre casa punand cauciucul spate invers! Dupa ce am trecut granita m-am plimbat putin prin Vama Veche pentru a rotunji tura la 130 de km. Sambata - zi de concurs. Am reusti sa strang 80 de km si 460 m urcare https://www.strava.com/activities/2414535935 Merg cu prietenul meu la start pentru incurajare. Pozez "masina de spalat", il astept sa iasa din apa iar apoi eu ma urc pe bicicleta. Aveam planuri mari: sa ajung in Eforie Nord - Techirghiol. Cerul era incarcat cu nori urati iar soarele nu se vedea deloc. Planul meu era sa merg in fiecare statiune de pe litoralul romanesc. In Mangalia am poposit mai mult, pozand santierul naval si farul. In timp ce pedalam pe faleza consultam insistent prognoza meteo si imi zic sa risc: ma indrept spre nord. Imediat norii se risipesc si tura prinde alt contur. Merg prin fiecare statiune (care sunt efectiv goale; peste 3 saptamani vor fi pline de turisti) pana in Costinesti unde rontati porumb fiert pe plaja, cu fundul in nisip. Ma duc sa pozez Epava Evanghelia si trecand pe langa plaja de nudisti observ un drum betonat care serpuieste de-a lungul tarmului. Il urmez. Duce spre Tuzla. Peisajul este mirific. Totul este pustiu. Un tip vasleste pe o placa in larg iar un cuplu se broneaza. Brusc pierd betonul de sub roti si dau de pamant asa ca ma introc spre Costinesti si ma gandesc sa ma pedalez spre Vama Veche abandonad drumul spre Eforie Nord. La intrarea in Olimp zaresc un magazin si imi aduc aminte ca am bidoanele goale. In acelasi timp ma gandesc ce as putea manca... Vreau sa fac dreapta sa ies de pe asfalt si sa urc pe trotuar dar... cred ca pot sa sar o bordura de 2 cm la 25 de km/h. Bicicleta a mers inainte iar eu am facut dreapta, "zburand" deasupra asfaltului. M-am ales doar cu o julitura la cotul drept. Am avut mare noroc caci putea fi mult mai rau. Abandonez orice plan, ma duc la prima farmacie si imi cumpar iod + pansament pentru a curata rana. Iar apoi ies pe european si pedalez repejor spre Vama Veche. Cam atat dpdv cicistic. Daca nu faceam buba la cot, as fi vrut ca duminica sa pedalez pana la Cariera Hagieni sau din Mihail Kogalniceanu pana in Cheile Dobrogei. Peisajul era superb. In rest... - am inotat in mare la 16 grade cu costum de neopren; - am simtit atmosfera Vamii; - duminica apa marii a fost calda, 20 de grade si m-am putut balaci in voie. Nici nu am mai simtit julitura de la cot. Abia astept urmatoarea tura la mare! Cu bine, buha PS: Multumesc pentru recomandarile din "Planuri si Proiecte Cicloturistice" "
  35. akebono

    Daca este sa o luam astfel nu cred ca o transmisie 3x poate limita cu adevarat performantele unui ciclist amator, pentru ca are cel mai larg range posibil: 625% si este ideala pentru deplasarea pe asfalt catre locul de dat si pentru munte. Suprapunerile si intarzierile sunt nesemnificative chiar in cazul unui concurs atunci cand nu concurezi pentru podium ;). Ce incercam sa spun este ca o transmisie mai simpla si lipsa schimbatorului fata se simte foarte placut atat timp cat range-ul nu te limiteaza.
  36. csuporj

    Gilau (400 m) - Somesu Rece - Vanta - Manastirea Muntele Rece (1120 m) - Gura Rastii. 34 km in 3 ore si 15 minute. Pana in Gilau cu masina. Pushbike: vreo 100 m diferenta de nivel pe la sfarsitul urcarii. Poze: https://photos.app.goo.gl/AJ53C6WuAbwECb2x7 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/gilau-manastirea-muntele-rece-37060357 (am pornit spre padurea de langa Motel Gilau, apoi m-am razgandit, ca venea ploaia)
  37. a_mic

    Domnilor, desi e foarte interesanta discutia, va rog sa ne oprim aici, fara trimiteri la evenimente, marginindu-ne la continutul exprimat de titlul topicului. Incap si bancurile politice, dar sa fie bancuri. Imi doresc sa fie retinuta rugamintea mea amicala.
  38. Invitat special

    E adevarat, sunt medii unde politica nu are ce cauta, forumul asta fiind unul din ele si cu totii cei de aici ne bucuram de asta, sunt sigur. Dar daca ai stat 8 ore la coada sa votezi si ieri si/sau in 2016 si/sau ai fost gazat/batut in Piata Victoriei pentru ca nu vrei sa ti se mai fure banii pe care ii muncesti si vrei sa traiesti in Uniunea Europeana nu in Teleorman, nu ai cum sa nu iti strigi in gura mare victoria unei batalii.
  39. Drysna

    Nu a zis nimnea ca tre sa fie si frumoasa,nu?
  40. Traveller

    Ziua 3: Sub un cer plumburiu, am luat metroul până la Termini, de unde am ajuns la picior pînă la bazilica Santa Maria Maggiore. Cunoscută și sub numele Santa Maria della Neve („Sf. Maria a Zăpezii”), ea este una din cele patru bazilici papale din Roma, monument istoric din secolul al cincilea (432-440), edificiu înscris pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. Am stat la coadă vreun sfert de oră ca să trecem de filtrul de tip aeroport. Altar lateral, în care avea loc slujba de dimineață. Statuia Papei Pius al IX-lea, într-o firidă centrală coborâtă față de podea. Pe partea opusă, în altarul contralateral: Spre ieșirea din navă. -va urma-
  41. majikstone

    Tu la vremurile alea te raportezi? La alea aspiri? Nu-i de-ajuns ca sunt zone din Romania care sunt inapoiate cu un secol, tu vrei sa le trimiti direct in Evul Mediu. Cam cat o sa mai insisti cu mentalitatea asta de "fiecare pentru el"? Du-te si traieste intr-un varf de munte, rupt de societate, daca la asta aspiri, cu resurse ca pe vremea lui Gelu, Glad si Menumorut. Daca vrei sa traiesti intr-o societate, fa bine si intelege ca asta implica inclusiv faptul ca unii o sa iasa in pierdere si altii in castig si ca asta e mai important pentru bunul mers al societatii decat sa-ti maximizezi tu propria functie de utilitate, indiferent de consecintele pe care le vor resimti cei din jurul tau.
  42. csuporj

    Gura Rastii (490 m) - Manastirea Muntele Rece - Testiesu (1170 m) - Gura Bisericii. 21 km in 2 ore si 30 minute. Pana la Gura Rastii cu masina. Poze: https://photos.app.goo.gl/wmiM3PVxu7Pi9yNY8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/gura-rastii-testiesu-36542132 Practicabil aproape in intregime pe bicicleta. Singura portiune de pushbike e de vreo 500 metri intre manastire si saua cu belvedere de pe Testiesu.
  43. Bre, seria Avengers e pt copilu' din tine care nu a putut pune mana, la vremea lor, pe benzile desenate. Trebuie sa iei ca atare! Sunt din alta liga, nu-s chiar filme, sunt un fel de desene animate, da' cu actori. Acu si la subiect: N-am apucat sa ies anul asta cu bicicleta la munte la o tura zdravana, si nici nu prea intrevad prea curand. Mereu intervine ceva, treburi casnice, familia, serviciu, rude/prieteni etc! Mi-e dor de vremea cand aveam timp si pt mine! Cred ca trebuie sa incep sa mi-au liber in timpul saptamanii si sa-mi iau lumea-n cap macar o zi la 2-3 saptamani, altfel cred ca o iau razna!
  44. purix

    Sa fie in ton cu duminica! Sent from my SM-G930F using Tapatalk
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up