Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 06/21/2019 in all areas

  1. Bucata Sulina - Chilia Veche am parcurs-o cu barca. Hai noroc la toata lumea. O tura in Delta suna totdeauna bine. Initial am fost 5 insi, insa, din diverse motive 3 s-au pierdut pe drum si n-au mai putut efectua deplasarea, astfel incat am plecat impreuna cu un prieten care, printre altele, este si maistru' foto. Sculele omului. Ca orice maistru' foto care se respecta, obiectivul mic nu l-a folosit deloc, doar l-a carat degeaba prin toata Delta. Inutil sa mentionez faptul ca fotografiile cele mai frumoase nu imi apartin. Vineri, 17.05.2019 Bucuresti - Tulcea cu bicicletele pe masina. Am mers pe varianta A2 - A4 - Tulcea si am facut 3 ore fara 10 minute de la iesirea din Bucuresti pana la intarea in Tulcea. Masina am lasat-o in parcarea de la Casa Sindicatelor, pret 6 Lei / zi, cu bilet cumparat de la automat. Cat timp am descarcat si echipat bicicletele pe langa noi s-a tot invartit un tip mai bronzat care incerca sa ma convinga ca parcarea se plateste la el. Oare exista oameni creduli care sa plateasca astfel parcarea? Pasagerul pana la Sf. Gherorghe costa 49 Lei per pasager si 10 lei pentru bicicleta. Un catamaran. Santierul naval din Tulcea. La ora 13:30 fix vasul s-a desprins de faleza Tulcei. Am plecat in acelasi timp cu Moldova care mergea la Sulina. Parca ponton plutitor se numeste chestia asta. Sara din Zanzibar. Vasul cu care am mers la Sf. Gheorghe. Mop marinaresc de apa dulce. Bicicletele au stat foarte bine la pupa [sper ca n-am gresit termenul]. Siajul lui Mircesti. Masa de pranz din ziua respectiva a fost in sandwich cu sunca, cascaval, legume si sos, facut de prietena mea. Delicios comparativ cu oferta din benzinarie / super-market.
  2. gibonu

    @dan tm Multumesc pentru link-uri. Interesante informatiile, insa pana acum nu s-a materializat nimic. Sau, cel putin pe site-ul Politiei de Frontiera din RO nu apare niciun punct de trecere cu Ucraina in judetul Tulcea. Sursa: https://www.politiadefrontiera.ro/ro/traficonline/ Cat despre bacului Isaccea - Orlovka, proiectul are cel putin 20 de ani vechime. Sau cel putin asta mi-a spus un prieten tulcean. Oricum, pe cei din Periprava, Chilia Veche sau Sulina nu-i ajuta cu nimic viitorul punct de trecere de la Isaccea. Gandeste-te ca pentru a-si cumpara o scandura este nevoie sa mearga pana la Tulcea, desi Chilia sau Izmail sunt mult mai aproape. Cat despre statutul non-UE al Ucrainei, nu cred sa fie vreo mare problema. In 2014 am facut o tura pe Clisura Dunarii, de la Bazias la Orsova. In toate satele tigla care se vindea provenea din Serbia, tot tara non-UE. L.E. Ca fapt divers, desi ambele state sunt non-UE, Polonia are 11 puncte de trecere a frontierei cu Ucraina si 13 cu Bielorusia. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Duminica, 19.05.2019 - Partea a III-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche Stavilar, care probabil alimenteaza un canal de irigatii, pe malul ucrainean. Plus un dig betonat, tot in Ucraina. Niste lipoveni veseli. Am ajuns la Chilia Veche. De la Sulina pana la Chilia Veche am facut aproximativ 4 ore jumate cu barca, cu juma de ora pauza la Letea. Barcagiul ne-a spus ca se va intoarce la Sulina pe la Mila 23 si apoi pe bratul Sulina. Daca are cineva nevoie de numarul de telefon al barcagiului, il rog sa nu ezite pe PM. Chilia Veche - domeniul Tatanir 40 km Odata coborati din barca ne-a cam lovit caldura si eu am trecut si tricou si mi-am suflecat pantalonii lungi [mi-a fost lene sa-i schimb cu unii scurti]. Biserica din Chilia Veche. Pe ulita. Din Chilia Veche pana la domeniul Tatanir avem doua variante: drumul pietruit, mai lung sau drumul de pamant de pe dig, mai scurt. Inainte de iesirea din sat am gasit un localnic calare pe bicicleta, l-am intreabat care drum este mai bun iar omul ne-a indrumat pe drumul pietruit. Am mers pe mana lui. Uneori am mai gasit si umbra. Un dublu selfi [daca asta o fi denumirea corecta].
  3. majikstone

    Poze mai putin compromitatoare de la dubla traversare de ieri. Din sud, am urcat pe o vreme perfecta, si m-am intalnit si cu @krazyeone, care cobora spre Cârțișoara: Apoi am coborat pana inapoi la cota 1000, vremea fiind inca frumoasa. La intoarcere, dupa o pauza de ciorba prin zona Piscul Negru, ne-a prins si ploaia, care ne-a insotit pana aproape de Balea Lac: Inapoi spre Cârțișoara, vremea a revenit la ganduri mai bune, iar pe ultimii kilometri am avut parte chiar si de soare. Nota redactionala: poza aia compromitatoare de mai sus, in care sunt imbracat "in civil", era in drum catre mici, mămăligă si Ursus Black, in seara de dinainte.
  4. gibonu

    Sambata, 18.05.2019 Sf. Gheorghe - Sulina 36 km Reciclare. Farul din Sf. Gheorghe. Aproape imediat dupa iesirea din Sf. Gheorghe urmeza cam 2.5 maxim 3 km de nisip si de impins bicicleta. Apoi drumul devine un macadam bun si o tine asa pana la Sulina. Intalnire pe drum. Cred ca este vipera, dar nu garantez. Daca exista colegi de forum care se pricep la serpi, ii rog sa nu ezite. Tin minte ca proprietarul pensiunii de la Sf. Gheorghe mi-a spus ca a gasit o vipera in curte si ca in localitate nu exista ser anti-viperin. Calul asta nu stiu daca este la pascut sau la adapat. Drumul ramane bun. Daca nu ma insel, cu mult timp in urma casa asta a apartinut granicerilor [Polita de Frontiera de azi]. Stalpii dintre Sf. Gheorghe si Sulina sunt numerotari, si parca in total sunt 350. Tot proprietarul pensiunii din Sf. Gheorghe mi-a spus ca satul a fost electrificat abia in anul 1996, prin intermediul retelei electrice care vine de la Sulina. Undeva inainte de primul deversor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Nu am reusit sa inteleg la ce foloseau frigiderul si masina de splata rufe.
  5. gibonu

    Vineri, 17.05.2019 - Partea a III-a Pericol de inec. Nisipul extra fin al plajei de la Sf. Gheorghe. Plaja. Pana acum nu stiam ca broasca poate trai si in apa sarata. Bratul Sf. Gheorghe. Inapoi spre sat. Cazare din Sf. Gheorghe a fost la pensiunea Spiritul Deltei, exact in aceiasi camera in care am stat si la tura din 2014. Pretul pentru doua persoane [cazare, cina si mic dejun] a fost 310 Lei. Cina a fost niste crap la gratar cu cartofi prajiti si mujdei, plus o salata de castraveti. Buna, suficienta, dar nimic impresionat. Idem si micul dejun, cu omleta, branza, salam, cateva legume. Dupa cina, am mai stat putin de vorba cu proprietarul, un tip din Brasov. Mi-a spus ca in opinia lui prohibitia la sturion [valabila pana in 2021] va fi prelungita permanent. Tot el mi-a povestit ca inca se pescuieste cu curent in Delta. Curent = o instalatie compusa dintr-o baterie auto si alte piese precum magnetou si inversoare de tensiune, valoare 5-600 Lei. Practic, acesti braconieri nu pot fi prinsi deoarece la apropierea oricarei barci de control arunca in apa instalatia de pescuit cu curent. Plus ca in prealabil au autorizatie de pescuit la plasa pentru a putea justifica existenta pestelui din barca. Cel mai afectat peste de pescuitul cu curent electric este somnul, deoarece aceste nu are solzi. Apoi, pestii care nu sunt luati din apa isi revin, insa odata curentati devin sterili si nu se mai pot reproduce.
  6. De prin Prahova, colț cu Ialomița.
  7. Fiind nostalgic incurabil, m-am socotit ca daca nu reusim sa ne intalnim "in acelasi timp", macar sa postam turele pe TF facute individual. Spor!
  8. gibonu

    @ciomby Multumesc. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata, 18.05.2019 - Partea a II-a Sf. Gheorghe - Sulina 36 km Pauza. Primul deversor, din fericire total uscat. Al doilea deversor, cu apa pana la glezna, l-am traversat pe langa bicicleta. Nuferi vazuti mai de aproape. Plus una artistica, de la maistru' foto. Dupa traversarea deversorului. Comparativ cu tura din iunie 2014, atunci nivelul apei era ridicat, astfel incat a trebuit sa asteptam sa apara un pescar cu barca pentru a ne trece de cele doua deversoare. Un pod nou la intrarea in Sulina, construit probabil pentru a facilita accesul la unitatea militara unde sunt amplasate niste radare. Si probabil barja cu macara care a participat la constructie. Noul model al indicatorului "fotografiatul interzis" adaptat tehnologiei contemporane.
  9. Mircea PF

    Deşi a mai fost postată tura asta, merită reamintită pentru peisajele ei splendide. Este ceva mai lungă pentru cine nu are maşină şi mai scurtă pentru cine îşi lasă maşina la Gura Râştii: traseu: Cluj-Gilău-Someşu Rece-Gura Râştii-Măguri Răcătău- şaua Dobrin- vârful Buturii-Buşeşti-Balta-Doleşti-Muntele Rece-Gura Râştii-Gilău-Luna de Sus (pentru a evita un pic DN1)- Cluj cca 90 km parcurşi de mine în cca 9 ore cu pauze cu tot (da io-s mai bătrân şi pe alocuri am avut vânt de 25-40 km/h din faţă) altitudine maximă 1549 m (vârful Buturii), urcare pe verticală, 1480 m la capătul localităţii Măguri Răcătău se ia la stânga pe drumul forestier - este semn vizibil - 11 km ciclabili până în şaua din vârf din şaua Dobrin io am cotit un pic la dreapta până în cătunul Dobrin să văd cum arată sărbătoarea de sf. Petru şi Pavel a oamenilor din partea locului dar traseul urmat este pe drumul din stânga de la intersecţia din şa izvoare în cătunul de sub Dobrin, Doleşti, Muntele Rece spre vârful urcării drumul este presărat cu pietre aruncate pe drum ceea ce face pedalatul instabil; io am preferat să împing fiind şi obosit de la povara anilor coborârea de pe vârful Buturii este de asemenea cu pietre instabile, deci atenţie! despre ce se poate vedea pe traseu, câteva imagini aici: https://photos.app.goo.gl/BugVffRJdeumNJRF8
  10. Lucianpim

    Ziua 3-a, am intrat in Germania rurala. Plecarea ca de obicei in jur de ora 9-10 nu prea de vreme dar nici dupa pranz Aici am estimat eu ca am pierdut cel putin 30 de km pt ca am uitat sa pornesc numaratoarea. Trebuia sa ajungem din Purgen in Huglfing si desi mergea de-a dreptul am vrut sa facem un ocol pe la lacul Starnberger asa ca .. Oricum pana pe la lac nu a fost nici un obiectiv de vizitat dar a fost o placere de pedalat mai ales ca este destul de "valurita" zona. Asta e favorita mea. La marginea lanului de cereale aveau din loc in loc cate o banca numai buna de odihnit. Este si traseu pentru biciclete asa ca toata lumea are de castigat. La un moment dat trebuia sa sevim si ceva de brunch. Arta rurala. Ghiciti animalul Dupa ori ce deal vine o vale asa ca punem iar hainele pe noi. Nasol ahead. Alta viata. Pe drum am intalnit multe ferme de vaci si oi iar la intrarea uneia dintre ele era un automat de unde cumparai diferite produse care cred ca erau locale pentru ca aveau numele fermei pe ele, am luat, am mancat, buun. Castel dar si scoala de muzica undeva pe malul lacului https://schloss-hoehenried.de/ Uite si lacul. Acelasi castel de pe cealalta parte. Multe floricele. Si mai multe. Ce sa zic: visul biciclistului de oras. Romania U21, ca e de sezon. Echilibristica. \ Shark attack. Imaginatie bogata. Toate astea se intampla la https://www.buchheimmuseum.de/ care bineinteles era inchis la ora aia dar am luat masa cu vedere la lac (am degustat branza de mai sus). Ce lac nene, ditamai marea. My kind of horse sau mai degraba magar. Aaa, nu mancasem desert. Pe margine. Ok povestea cu lacul asta Starnberger e ca un nebun de rege Ludwig al II-lea a fost ucis sau s-a sinucis sau a cazut din greseala in lac la numai 41 de ani, dar deja apucase sa construiasca cele 2 castele Linderhof si Neuschwanstein https://www.mygermancity.com/lake-starnberg Un alt castel , acum casa de miliardar https://de.wikipedia.org/wiki/Schloss_Seeseiten Alte paduri. Incepem sa ajungem undeva. V-am zis ca e o placere pe asa drumuri. La airbnb. Acelasi feeling Cica: Gata si ziua a 3-a, eram in Huglfing.
  11. Lucianpim

    Multumim pentru incurajari, despre cutii si huse va mai povestesc cand ajungem la momentul plecarii A 2-a zi am rezervat-o pentru Munchen mai exact am zis ca mergem si sa votam daca tot se poate, mare greseala. Gazda la care am stat ne-a recomandat sa mergem cu bicicleta in Munchen pentru ca eu initial vroiam sa las bicicletele la gara de unde luam trenul spre marele oras. Deci pana la urma am luat si bicicletele desi ne-au costat cam 40E dus intors 2 persoane (am stat cam 5 min sa ne hotaram daca sa dam banii astia sau nu). In ori ce caz acolo ne-am miscat mult mai repede si cred ca afost o idee buna. Desigur ca se puteau inchiria chiar din gara dar nu stiu cat costa si mai era si treaba ca trebuia sa aduci bicicleta la o anumita ora inapoi. Noi am luat ultimul tren posibil spre Landsberg si centrele de inchiriere pareau inchise asa ca tind sa cred ca a meritat banii. Ca si km am facut peste 70, avand si norocul sa fie o zi frumoasa. Am facut cam 30-40 de minute, peronul la nivelul platformei de intrare in tren ceva normal. Am ajuns pe la 9.30 si am zis hai sa gasim consulatul sa votam si sa mergem in free walking tour. Nu stiu daca stiti dar in fiecare oras mai mare exista aceste ture care sunt gratuite sau pe baza de tips in care poti ai parte de un mic tur (cam 2-3 ore) al orasului respectiv. Eu am fost in Bucuresti cu niste oaspeti de pe warmshowers (pana atunci nu stiam ca exista) si a fost chiar ok. Ce sa votezi bai frate, se stie ce sa intamplat iar Munchen a fost chiar un oras principal in poveste. Cert este ca am aparut si la tv pentru cateva secunde si dupa ce am stat cam 30 min la coada sa vedem cum se misca am renuntat cu ideea ca venim pe seara ca nu o mai fi chiar asa multa lume numai ca in felul asta sa dus si turul de oras organizat pe care vroiam sa-l facem asa ca am plecat pe cont propriu. In oras, petrecere mare ca era ziua votului dar se intamplau si multe targuri si tot felul de muzici. Lume relaxata. Dupa care am nimerit in gradina engleza unde oamenii faceau ... surf sau cum s-o chema chiar in mijlocul orasului. https://www.muenchen.de/sehenswuerdigkeiten/orte/119359.html Un fel de Herastrau. Templul lui Diana Formatie rock mobila. Nevasta mea s-a documentat mai bine si a zis sa mergem si pe aici https://www.schloss-nymphenburg.de/ ceea ce nu a fost rau. Daca nu erau regii astia nebuni nu stiu ce mai vizitam azi Poate asta si dupa ce dai de una parca nu se mai opresc. Dar am mai facut o incercare de vot si cand am ajuns parca coada era si mai mare. Am vorbit cu oameni de pe acolo si erau unii care venisera odata cu noi dimineata si de abia votasera (cred ca era 5-6 seara ) asa ca am lut-o din loc catre gara. Tot prin centru. r Aici alt balamuc pentru ca era ceva despre fotbal. Am ajuns pe sera inapoi in Purgen si dupa cum am spus cred ca a fost bine ca am luat biciletele pentru ca ne-am deplasat repede pe distante destul de mari si am prins si apusul. Munchen e foarte mare si probabil ca sunt o gramada de locuri de vazut si cred ca merita cateva zile nu cateva ore.
  12. Lucianpim

    Salutare, Deja a trecut o luna de cand am fost prin Bavaria si inca nu am uitat chiar tot asa ca am sa incerc sa scriu o scurta istorie a turei. Excursie pentru relaxare si pentru a scapa de rutina de zi cu zi pentru a vedea locuri noi si obiective turistice atat cate om gasi. Obiectivul principal a fost de a ajunge la Neuschwanstein si de a ne plimba pe malul lacurilor din zona. Deci biletele la Wizz cumparate prin Ianuarie, decolarea acum o luna. Despre ambalarea bicicletelor: pana la urma le-am pus in husa cumparata de la Decathlon si apoi in cutii de pe la magazinele de biciclete (dubla protectie). Dupa parerea mea cel mai ok mod de a le transporta cu avionul este cutia de carton asta chiar daca si cu folie de plastic sunt "beton". ideea este ca in carton sunt mult mai usor de controlat in aeroport si mi se pare ca sunt la fel de "antishock" Husa cred ca nu lasa nimic sa se miste aiurea prin cutie. Noi am luat si huse pentru eventualitatea ca nu gasim cutii la intoarcere. La Otopeni le-au pus etichetele si apoi am mers cu ele la lift. Am asteptat pana sa intors omul de la Wizz sa vad daca sunt ok si asata a fost. Gentile de bicicleta le-am avut intr-o geanta mai mare tot de pe la Decathlon. Zborul ok si deja ne minunam de cat de verde este totul. Am avut avionul dimineata asa ca dupa asamblarea bicicletelor care a durat cam o ora si ceva am plecat la drum. Inainte de a parasi aeroportul am cautat un loc unde sa punem cutiile si le-am pus pana la urma oarecum ferite de ploaie in locul unde se strang carucioarele dar mai in spate cumva si am scris pe ele in germana si engleza ca o sa ne intoarcem sa le luam intro saptamana, din pacate nu a functionat Si am plecat spre Landsberg am Lech mai exact un sat langa el Pürgen. Destul de plat dar mirositor, am descoperit ca mirosea peste tot a balegar sau compost sau ingrasamant pe care il puneau pe terenuri. Pe semnul din spate scrie ca era apa pentru cicloturisti dar din pacate nu am reusit sa gasim tasnitoarea sau furtunul dar nici nu am mai ciocanit la usile oamenilor. Rapita peste tot. Bineinteles piste separate peste tot. Transhumanta la ei. Prima cazatura. Noroc ca nu a fost mai grav desi se resimte si azi. Bineinteles ca s-a intamplat pe o bucatica de sosea si nu pe pista. De remarcat ca o masina care venea din spate si ne-a vazut sa oprit sa ne intrebe de sanatate. Lech. Dupa cazatura. Prima zi s-a incheiat dupa ce am mers la un market si am ajuns la gazda noastra airb&b din Purgen. In acesta calatorie nu am mai luat cortul pentru ca se anunta o saptamana ploioasa asa ca am ales alte metode de cazare dar se pare ca am fost inspirati. Gazdele super ok, un cuplu de francezi care traia de mult in Germania ne-au pus bicicletele intr-o magazie desi ale lor erau pe afara. La mansarda. Asta a fost prima zi.
  13. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a II-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche Lacul Merheiul Mare. O lebada surprinsa la decolare [de maistru' foto si teleobiectivul de juma de metru']. Plus doi pelicani. Gramada de nuferi. La un moment dat barcagiul a gresit traseul astfel incat am intrat pe un canal foarte ingust si plin de vegetatie. Intrare pe canalul Sulimanca din lacul Merheiul Mic. Canalul Sulimanca, cea mai spectaculoasa etapa a transportului pe apa. O tentativa de piloni, probabil pentru un ponton pe bratul Cernovca. Bratul Babina. Bratul Chilia.
  14. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche Traseul se vede aproximativ in harta de mai jos. Bucata asta, de aproximativ 55 km lungime am parcurs-o cu barca. Din iarna lui 2013 stiam un barcagiu in Sulina, l-am sunat inainte de plecare in tura si am aranjat transportul. Pretul a fost 700 Lei pentru 2 oameni si doua biciclete. Am considerat ca este mai sigur sa avem transportul cu barca aranjat in prelabil inainte de plecarea in tura. Altfel, duminica dimineata ne-ar fi fost cam greu sa gasim o barca in Sulina care sa ne duca 55 km pana la Chilia Veche. Iar pretul cred ca ar fi fost mult peste 700 Lei. Mustafa Yagci, abia sosise. Impingatorul poate avea contact cu vasul doar in anumite zone. Turcii au uitat sa monteze dispozitivul anti-sobolani. Vedere din fata. O initiativa interesanta. Bicicletele au stat foarte bine in barca. Traversarea canalului Sulina. Spre satul Letea. Un observator pentru fauna. In apropiere de sat. Pauza la Letea.
  15. Nu sunt facute azi, dar merita sa ajunga pe aici. Urcarea din Sinaia pe Transbucegi te munceste un pic odata ajuns pe platou, vantul are tendinta de a bate din fata. Pentru urmatoarea incercare as incerca sa ajung la Vf Omu si coborare pe la cota 2000 si 1400.
  16. Ieri, întorcând spatele Pietrosului Rodnei, nu de alta, dar era potop peste tot în jurul nostru. Azi, răsplata după 17.5km (înaintea cărora au fost alți 4km cu 390m diferență de nivel exact la începutul turei) @rovid Am urcat pe un forestier până la fosta cabană Puzdrele (pe la stâna/cabana salvamont). De acolo am tras un pushbike serios, am ieșit în Șaua Galați, am mers în Șaua Gârgălău, am coborât pe lângă Lacul Știol și apoi Cascada Cailor. Track aici: https://www.strava.com/activities/2468131097
  17. Lucianpim

    Salut ! Ziua 4-a aveam cam 60 km de strabatut numai ca prognoza vremii era proasta si s-a dovedit a fi precisa Am plecat plini de speranta ca totusi nu v-a ploua nu a fost sa fie dar fiind pregatiti mental cred ca a fost cea mai frumoasa zi. Am plecat din Huglfing si nu incepuse asa tare dar pe parcurs s-a mai intetit noroc ca am mai nimerit si prin cateva paduri unde era mai adapost. Cand am ajuns in Murnau am decis sa luam trenul cateva statii sa nu facem ziua prea grea. E asa usor cand ai cu ce (ma refer la tren). Parcare vazuta din tren. Ploua, ploua, ploua, intr-un tren departe. Ne-am dat jos in Oberammergau dupa care au inceput peisajele de munte. Pentru noi a fost ceva spectaculos chiar daca intalnim pesisaje asemanatoare si pe la noi dar parca acolo e totusi altceva, poate din cauza vremii sau a curateniei. Primul popas era la Schloss Linderhof si asta era drumul. Si pe drumuri fara piste dar nici cu prea multe masini. Castelul este asta, in interior nu am avut voie sa fotografiem asa ca https://www.schlosslinderhof.de/deutsch/schloss/entsteh.htm Dar pe afara e cam asa. Toti au vrut sa semene cu palatul Versailles asa ca au facut ce au putut. Inauntru este oricum foarte impunator desi este mult mai mic ca al francezilor. Dupa atata vizita mai bem si noi o cafea si mancam si ceva local apfelstrudel. Aici la palat am lasat bicicletele la baza dealului iar pentru bagaje sunt dulapuri cu cheie gratuite, intrarea 8.50 Euro de persoana. Cu Ludwig al 2-lea aveam sa ne mai intalnim si zilele urmatoare dar pana atunci am mers mai departe. Mai bifam si noi o tara pe bicicleta. Daca nu era semnul nici nu am fi stiut. A fost ceva de urcat chiar pana la granita. Dupa care la vale. Spre Am Plansee. Noi nu am prins apa in culoarea originala din cauza ploii dar a fost ceva de vis. Daca nu ati fost in fiordurile din Norvegia sau Alaska in opinia mea aste este o varianta apropiata a peisajelor de acolo. Poate si la noi la lacul Bolboci seamana Kein si apoi in Reutte. La gazda noastra warmshowers (pentru cine nu a fost inca, recomand).
  18. gibonu

    Sambata, 18.05.2019 - Partea a III-a Sf. Gheorghe - Sulina 36 km Plaja Sulina. La parastas n-am participat. Nava rapida care merge la Tulcea. Cazarea de la Sulina a fost la pensiunea Marina, 160 Lei camera dubla / noapte. Cina din seara respectiva a fost la restaurantul Marea Neagra, una dintre cele mai tari carciumi din RO dupa mintea mea. Am inceput cu un storceag de sturion [nisetru ''din pacate de crescatorie" dupa cum ne-a spus gagica care ne-a servit] a continuat cu o scrumbie si s-a incheiat cu un Riesling de la crama Histria. Totul delicios, servire foarte rapida, asadar o carciuma in care ma intorc tot timpul cu placere si pe care o recomand oricui. Am inteles ca in plin sezon [iulie - august] este putin haos si aici. Palatul fostei Comisii Europene a Dunarii (C.E.D), institutie care a functionat la Sulina in perioada 1856 – 1938. Azi in cladire este sediul Administratie Fluviale a Dunarii de Jos – Sectia Cai Navigabile Sulina. M-am bucurat mult sa vad ca Sir Charles [Augustus] Hartley are, in sfarsit, o statuie la Sulina [dezvelita in noiembrie 2016]. Cateva vorbe despre Hartley, supranumit "parintele Dunarii" (luate de pe Wikipedia). Initial s-a ocupat de constructia cailor ferate, ulterior s-a specializat in inginerie hidraulica si imbunatatirea estuarelor si porturilor in vedere navigatiei. Pe langa activitatea in slujba C.E.D. a mai dat o mana de ajutor Congresului Statelor Unite cu privire la construitea si mentinea in functiune a unui canal in delta fluviului Mississippi. A fost nominalizat de catre guvernul britanic in comisia tehnica internationala care s-a ocupat cu latirea Canalului de Suez. S-a mai implicat in lucrarile pentru imbunatatirea navigatie pe fluviile Scheldt (Escaut in franceza), Don si Nipru sau a porturilor Odesa, Trieste, Constanta, Burgas, Varna si Durban. Un articol interesant despre Hartley: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/mari-ingineri-care-au-regularizat-bratul-sulina Noapte buna.
  19. majikstone

    O poza in care sa nu arat dubios n-ai putut pune si tu?
  20. Stuparul

    Marea Nordului la ceas de seara, vazuta din Skegness. Sent from my Moto G (5) using Tapatalk
  21. MLADEN

    15.21 lbs = 6.89kg
  22. gibonu

    Vineri, 17.05.2019 - Partea a II-a Puntea de comanda. Aprovizionarea cu lemne. Singura oprire pe care pasagerul a facut-o a fost la Mahmudia. In cariera de la Mahmudia se lucreaza cu spor. Dupa 3 ore si un sfer de la plecarea din Tulcea pasagerul a ajuns la Sf. Gheorghe. Spre varsarea in mare. Biserica din Sf. Gheorghe. O initiativa interesanta. Tractor [cred] U445. Stangere organizata a gunoiului.
  23. paulrad

    Evident că am fost și anul acesta la cel mai frumos MTB camp din țară. Iată povestea: Datorită iernii grele de care am avut parte, cel mai fain camp MTB din țară a sosit cu 2 săptămâni întârziere. Ca norocul că am avut inspirația să particip la Village Warrior MTB camp și astfel am mai îndulcit așteptarea. Spre deosebire de anii trecuți, acum au fost organizate două sesiuni în weekenduri consecutive: Purple Lines Warrior și Purple Lines Gravity, cel din urmă fiind axat pe downhill, în consecință nu o să mai fie menționat de aici încolo. Tot spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta am ales dormitul la cort, dacă tot am luat echipament pentru tura din Franța și nu l-am mai folosit de atunci. S-au anunțat mai mulți aventurieri cu cortul, dar până la urmă am fost singurul. După multe săptămâni în care prognoza meteo arăta în fiecare zi ploaie, a sosit și joia cea mare în care pornim spre orașul de la poalele munților Rodnei și Maramureșului. La ediția asta s-au înghesuit băimărenii mai tare ca niciodată: Ramona (cu eBike!!), Florin, Cătălin, Istvan, Peter, Cătană, subsemnatul și Călin care ni s-a alăturat în cea de-a doua zi. Tot din același oraș magnific (haha!) fac parte și organizatorii, Iulia și Robert, cât și bucătarul, domnul Attila (tata lui Robert) care ne-a încărcat bateriile în fiecare zi cu o mâncare excepțională. Wouter Cleppe încă n-are buletin de Baia Mare, dar la cât se dă pe aici, nu se știe niciodată ce o să fie. În jur de ora 18:30 ajung împreună cu Cătană și Peter la o pensiune nouă care ne servește ca tabără de bază și încep să montez cortul. Apare și Ștefan între timp, obișnuit de-al casei deja, și Vlad pe care l-am cunoscut la Breb anul acesta. Apoi fac cunoștință cu oamenii noi pe măsură ce apar. N-au fost foarte mulți căci jumătate din locuri le-au ocupat băimărenii. În jur de ora 21 servim cina, ne ține Robert o scurtă prezentare cu traseele zilelor următoare, iar apoi ne întindem la povești, unii dintre noi până pe la ora 1 dimineața. În fiecare camp The North Quest am dormit foarte prost în prima noapte, așa că eram curios cum o să meargă treaba la cort. Ziua I – Vineri, 21 Iunie: Valea Repedea – Puzdrele – Șaua Galațiului – Șaua Gârgălău – Știol – Cascada Cailor – Complex Borșa, 36.76km cu 1529m dif. de nivel N-am prea dormit, ca de obicei. În principal am murit de cald din cauză că m-am băgat în sacul de dormit și abia pe la 4:30, când eram ud leoarcă, am ieșit din sac și m-am învelit cu el. După o oră și ceva de somn mai bun, scot dopurile din urechi să aud mai bine ciripitul păsărelelor, dar îl aud pe Cătălin și ies afară pe la 6am. Beau cafeaua cu Cătălin și Ștefan, noi fiind cei 3 matinali ai camp-ului, iar în jur de ora 8:30 – 9:00 servim micul dejun după care ne echipăm de muncă. În mare, traseul este cel consacrat, pe care l-am parcurs și anul trecut tot în prima zi. Pornim direct în urcare pe forestierul ce ne duce la fosta cabană Puzdrele. Aici anul trecut am făcut mai mult pushbike că mi-a fost rău după concursul de hillclimb, iar acum mi-am propus să urc cât mai mult pe bicicletă. În față a plecat Robert cu ebikerii (că nu e doar Ramona cu motor) și cei mai antrenați, iar în spatele grupului a rămas Wouter. Borșa, o poză făcută din mers De acolo venim. Înainte de curbă s-a terminat șmecheria Până înainte de curba de mai sus, a mers totul strună, dar când panta bolovănoasă a trecut de 20% și pe Garmin am văzut puls 200, m-am oprit. De aici încolo, n-a mai mers treaba. Pe bucata care a urmat ba dădeam la pedale, ba descălecam înjurând rapoartele și reproșându-mi că n-am schimbat foaia mică cu una de 24T cum plănuisem. Îl ajung pe Cătălin care pornise tare în față cu Robert & CO și care acuma părea că se chinuie și el, dar mai cu talent. Se vede cât de mare era panta după cât de drept înaintează Cătălin. Drumul face un viraj la stânga și se mai domolește nebunia de pantă așa că încalec din nou. Știu că urmează în curând locul de regrupare, dar pare că nu se mai termină bucata asta și panta încă trece uneori de 14%. Sub vârful din zare trebuie să ajungem! Mănânc și fac o poză (ultima de mai sus) cu vârful Puzdrele sub care trebuie să ajungem. După o coborâre scurtă, câteva urcări abrupte și iar o coborâre scurtă, ajungem la Stâna/Cabana Salvamont unde umplem bidoanele cu apă și mai mănânc un baton căci de aici urmează greul. De la fosta cabană Puzdrele se împute treaba. Imediat după ruină încep și bag pushbike pe zone unde anul trecut am urcat călare, așa că moralul se prăbușește câteva etaje. Mi s-a părut mult mai bolovănos drumul, ori au umblat cu 4×4 pe acolo ori e de la ciurdele de vaci. Ruina fostei cabane O pauză de pushbike și o privire înapoi La un momentdat 200m făcuți pe bicicletă au ajuns să fie o adevărată binecuvântare. Știu că urmează zona de regrupare chiar sub vârful Puzdrele și mă ambiționez să urc o bucățică mai tehnică, iar apoi surpriză: nu se oprise nimeni acolo, erau doar niște văcuțe la păscut. S-a mai dus moralul câteva etaje în jos. Fosta zonă de regrupare Pushbike spre Șaua Galațiului Cam atât de în față erau restul. 10x zoom față de poza anterioară Abia de aici începe zona adevărată de push/carry bike. Nu știu exact ce mi-a trebuit, dar am dat un zoom pe telefon și am văzut că ceilalți sunt aproape în vârf, iar eu abia începeam împinsul. Moral lvl -9999 + nervi. Robert strigă ceva la mine din vârf fără să-l înțeleg, dar nu prea mă interesează decât dacă zice că vine să-mi ia bicicleta. Mai rămâne doar Peter în spatele meu și încep să mă gândesc ce sărăcie caut aici să mă chinui al 3-lea an la rând. Am gândit și lucruri necurate care nu ar trebui spuse pe post, gen că nu mă mai duc altă dată (mi-a trecut între timp). Cu chiu cu vai ajung în vârf și intru pe Șaua Galațiului, locul unde ne așteaptă Wouter în fiecare an pentru poză. Anul ăsta e mai slăbuță partea cu purple, rododendronul nefiind atât de înflorit ca anul trecut. Din ce am auzit a fost afectat de grindină. Foto: Wouter Cleppe / The North Quest Dacă anul trecut am lăsat de-o parte frica de înălțime și am făcut toată șaua pe bicicletă, oprind doar pentru poze, anul ăsta am fost atât de demoralizat că 70% am împins de bicicletă. Aș fi făcut toata șaua pe lângă bicicletă, dar văzând capătul mi-a fost lene să împing atâta. Priveliștea din Șaua Galațiului Îl văd pe Robert că pleacă cu ceilalți, rămânând doar Wouter, Istvan care aproape ieșea din șa și în spate Peter care abia începuse traversarea. Vremea nu arată bine deloc, motiv pentru care au luat-o ceilalți din loc și nici noi nu stăm decât până ajunge Peter, iar apoi îi dăm bice mai departe. Bucata asta pe curba de nivel îmi place și fac puțin de recovery moral. Mai facem un scurt push bike până în Șaua Gârgălău (dacă nu încurc locurile) și o regrupare. Wouter, optimist convins, ne-a tot zis de la începutul zilei că nu ne plouă, dar începe să pună pe el echipamentul de ploaie. Plouă în toate direcțiile Subsemnatul cu Wouter Cleppe Plouă și în direcția asta Se poate vedea că plouă bine în toate direcțiile. Pe lângă asta, suflă vântul de îți zboară salamul de pe sandwitch și ne aduce câțiva picuri de ploaie așa că o luăm la vale de îndată ce ajunge și ultimul om pe vârf. Coborârea mi-a plăcut tare și am coborât mai bine ca anul trecut, deși de câteva ori am descălecat. Facem câteva regrupări pe coborâre, Istvan face o tumbă peste cap fără să fie ceva grav și într-un final ajungem în Șaua Știol de unde începem coborârea pe la Cascada Cailor. Pe la cascadă am trecut fără să oprim la poze. Pe panta finală, foarte abruptă, înainte de forestier am avut emoții mari. N-am controlat bine viteza la intrarea pe pantă, iar apoi cel mai probabil am pișcat un pic frâna spate. Cert e că n-am mai avut nici un control și am luat-o pe o trasă plină cu bolovani mari. La fiecare bolovan mă așteptam să zbor de pe bicicletă, dar cumva am ajuns jos și am jurat că duminică cobor pe lângă bicicletă. Colegul Ștefan a făcut un filmuleț mișto pe bucata Șaua Galațiului – Cascada Cailor – forestier. La anul poate apar și eu în filmuleț… În Complex Borșa am oprit la un magazin cu gândul să luăm apă că nu mai aveam nici unul, dar ne-au expediat ”domnii” de acolo: ”mereți mai departe, nu vedeți că se lucrează?”. Ar mai fi trebuit să facem o urcare ca să nu mergem așa mult pe asfalt până la pensiune, dar Wouter zice că n-are rost să o mai facem că nu e nimic de văzut acolo, e doar abruptă și atât. Mi s-a părut mie că încurcă urcarea în cauză cu alta, dar am zis că dacă mergem direct la pensiune nu ne mai trebuie apă. Ei, ce să vezi? Pornește Wouter GPS-ul și zice “oh, mai este o cățărare!” Pentru o clipă am sperat că nu o facem, cum am stabilit, căci nu mai aveam apă deloc, dar semnalizează Wouter stânga și iată-ne pe o urcare de 1.5km cu pantă medie 11.4%. Ne regrupăm iar unde credeam noi că e gata urcare tocmai când Robert cu ceilalți plecau mai departe. În loc să facem dreapta și să coborâm spre pensiune pe forestierul pe care urcasem dimineață, traseul zice că trebuie să facem stânga și să mai băgăm o cățărare, dar stabilim cu Wouter să mergem direct la pensiune. Când am văzut ce coborâre a făcut Robert cu restul trupei la final de zi, m-am bucurat și mai tare că noi am coborât direct la pensiune pe forestier. Spălăm bicicletele, luăm cina în jur de ora 20, iar apoi Robert ne prezintă traseul de mâine și câteva informații despre antrenament și alimentație după care stăm la povești. În seara asta mai mulți oameni sau culcat devreme, dar pe câțiva tot ne-a prins miezul nopții pe terasă. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2468131097/embed/6a3a59d50ac34deee6fdb276b5c896abca35db44'></iframe>
  24. csuporj

    Manastur (360 m) - Floresti - Coasta Dumbravilor (640 m) - Vlaha (460 m) - Valisoara - Varful Recea (pana la 750 m) - valea Garbaului. 38 km in 3 ore si 45 minute. Poze: https://photos.app.goo.gl/B2YTvahvW3hCdkBq8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/valisoara-38755261 Pushbike: vreo 300 metri, pe urcari. Turma de oi nu a fost pe traseu.
  25. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a II-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche La plimbare prin satul Letea. Pregatiri pentru iarna, in luna Mai. Case specifice locului. Un sarpe la plimbare pe ulita. Biserica din Letea. Ulita principala. Biserica vazuta mai de la departare. Continuam alergarea cu barca spre Chilia Veche. Cu canoea n-am avut ocazia sa merg pana acum, insa banuiesc ca este mult mai comoda comparativ cu caiacul [de agrement, in cazul meu]. Canalul care face legatura intre satul Letea si lacul Merheiul Mare. Dupa cum arata malurile, pare ca a fost largit / decolmatat de curand. Aproape de iesirea in lacul Merheiul Mare. Iesirea in lac.
  26. gibonu

    @midan Multumesc pentru lik. @dan tm Intr-adevar, exprimarea este neclara. Cred ca pur si simplu au luat epitaful lui Hartley si l-au pus pe statuie, intr-o traducere aproximativa. Daca am inteles bine, epitaful este "Chief Engineer working to make the lower portion of the Danube navigable." dupa cum se vede in poza de mai jos (chenarul rosu): Sursa: https://www.findagrave.com/memorial/10562/charles-augustus-hartley Partea buna este ca Hartley are acum o statuie la Sulina. Ca a fost nevoie 101 ani ca sa-i faca statuie, conteaza mai putin. (omu' a murit in 1915 iar statuia a fost dezvelita in 2016) L.E. Daca tot am pornit discutia despre Hartley, doua fotografii din Muzeul Farului Vechi din Sulina facute pe 31.12.2013. Despre CED si Hartley. Mai concret, ceea ce a facut Hartley astfel incat sa fie numit "Parintele Dunarii". Si un amanunt interesant. La tura din 2014 am revizitat muzeul Farului Vechi din Sulina. La intrare am intrebat-o pe doamna custode daca Charles Hartley nu merita o statuie in Sulina insa raspunsul primit a fost unul evaziv. La iesire, dupa maxim 20 de minute, doamna custode mi-a spus ceva de genul “sa stiti ca m-ati pus pe ganduri, ca pana acum nu m-am gandit deloc la necesitatea unei statui a lui Charles Hartley”. Mentionez ca doamna custode de atunci (sper ca si de acum) era nascuta si crescuta si Sulina, isi facea meseria cu pasiune si stia sa spuna o poveste despre fiecare obiect din micul muzeu. Adica nu era doar o simpla angajata, asa cum din pacate se intampla in multe muzee din RO. In final, precizez ca (inca) n-am luat-o razna incat sa cred ca ideea constructiei statuie lui Hartley a pornit de la mine.
  27. Azi am făcut o deplasare la Gilău pentru o tură pe la Muntele Rece - Măguri Răcătău
  28. krazyeone

    Zici? La mine bicicleta are 7kg si eu 90 , dar am citit eu undeva ca masa pantofilor conteaza mult
  29. MLADEN

    Ma numesc Ivan si am trait toata viata nu departe de Cernobil. Tocmai m-am uitat la serial si am numarat 14 inadvertente pe o singura mana...
  30. sunteți un picuț răutăcioși. băiatul este un începător „pur”, pornește de la ceva ieftin și va acumula experiență în timp.
  31. Cu Wouter Cleppe in Șaua Gârgălau
  32. jerme

    Trek Emonda SL6
  33. EyesOnly

    Uite de-asta suntem cu 100 de ani in urma fata de tarile civilizate la numar de biciclete folosite pentru transportul zilnic.
  34. csuporj

    Manastur (360 m) - lacul Floresti - dealul Suceagului (637 m) - dealul Melcilor - dealul Traistei - centura Hoia - parcul Central. 38 km in 4 ore si 15 minute. Poze: https://photos.app.goo.gl/gGfseGVJ4XqWkGwd8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/dealul-suceagului-38792933 (la sfarsit, de la podul Garibaldi pana la parcul Rozelor gps-ul telefonului a innebunit ca a ajuns in background) Pushbike: vreo 500 metri, pe urcare. Turme de oi am vazut 3. Doua din ele la vreo 300 metri de traseu, iar a treia fix in drum. A treia am ocolit-o coborand pe pasune in loc de drum (de pe dealul Traistei). Nu m-au latrat cainii de la niciuna din turme.
  35. Trevizes

    Si toata discutia a plecat de la faptul ca nu s-a inteles ce-am scris. Eu m-am referit la faptul ca daca politia prinde/ajunge la un hot, ei stiu cum, l-a turnat cineva, au urmarit o pista, sa zicem ca ajung la el acasa. Si gasesc in garaj vreo 20 de biciclete. Atunci cred ca ei verifica in baza dosarelor pe care le au daca este vreuna reclamata ca fiind furata. Politia ti-a verificat calitatea de proprietar cand ai facut reclamatia, ai depus o declaratie/reclamatie. Nu discutam de ce se intampla cu o bicicleta furata gasita la un nou cumparator de buna credinta. Si pe forumul asta faceam pe dracosii cu anunturile la MarketPlace si unii se intreceau cu lectiile de morala ... un efort inutil care nu a miscat nimic, nici in piata, nici in mentalitate. Bicicleta trebuie pazita de proprietar, punct. Pe lumea asta sunt hoti si daca le oferi ocazii iti fura si cirpa cu care stergi lantul. Politia de nicaieri nu sta sa caute biciclete furate, dar daca ai un suspect pot verifica daca reclami asta.
  36. Traveller

    Să facă navigabilă ultima parte a Dunării. Acum putem trece mai departe.
  37. BogdanTimisoara

    Nu iti trebuie cadru legal ca sa soliciti cuiva care iti vinde ceva, sa iti dea o copie dupa buletin sau niste date de identificare. Daca ai avea cadru legal ca sa il legitimezi, el nu ar putea refuza. Dar ca sa ii soliciti o copie dupa buletin, iar el sa aiba optiunea de a iti da sau nu, pentru asta nu iti trebuie cadru legal. A cumpara o bicicleta inseamna sa inchei un contract, indiferent daca il pui pe hartie sau nu, tot contract se cheama. Iar asta inseamna doua persoane identificate sau identificabile, plus un bun care se vinde / cumpara. Eu, cand am cumparat bicicleta, am pastrat print-screen-uri de la anuntul de pe OLX, am facut contract scris, cu serie de cadru si de butuc (Rohloff, in speta), am inclus in contract scanaturi ale buletinului meu si al vanzatorului. Acum sunt foarte bun prieten cu cel de la care am cumparat bicicleta (si care este un nume destul de cunoscut in Timisoara, ca om de cultura), dar la vremea respeciva eram suspicios.
  38. paulrad

    Și io am fost singur (adică na, mi-am lăsat prietenu în urmă, el a urcat numai până la Cascadă), dar am găsit un fotograf de ocazie pe vârf. Trafic super ok, am pornit la ora 16:30 când cobora caravana Turului Sibiului. Am întâlnit un singur ciclist pe care l-am depășit în prima parte a urcării din pădure, poate e pe aici. Era din Timișoara, zicea că voia să se întoarcă de la prima serpentină. Mi-a zis colegu că până la Cascadă l-a ajuns și el pe tip din urmă, dar nu cred că a urcat până la Lac că eu nu l-am mai întâlnit. @majikstone măcar tu te-ai întâlnit cu @krazyeone că eu cu el am fost la Păltiniș amândoi și n-am știut numa după ce am ajuns acasă și am pus poze
  39. paulrad

    Vineri Sâmbătă
  40. A fost bine azi! Cu toate ca ...
  41. csuporj

    Manastur - dealul Garbaului (doar pana la 520 m, ca era turma sus) - Floresti (360 m) - strada Cernauti (510 m) - podul Garibaldi. 31 km in 3 ore. Practicabil in intregime pe bicicleta. A iesit asa lung ca am incercat stradutele de pe deal, sa vad daca continua drumul pana sus, dar sunt toate drumuri infundate cu gard in capat, inafara de cea pe care am urcat de la coltul padurii, si strada Magnoliei, pe care era o a doua turma. Poze: https://photos.app.goo.gl/3QCy6ha5bpd9pi2c7 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/manastur-dealul-garbau-38352006
  42. csuporj

    Manastur - Parcul Central (340 m) - Cetatuia - Hoia (540 m). 25 km in 2 ore si 30 minute. Intreg traseul e practicabil pe bicicleta. Oile pasc pe la stalpii de inalta tensiune, pana unde am mers. Cand am vazut turma, m-am intors inainte sa ma vada cainii. Poze: https://photos.app.goo.gl/K919kjEo7fzTeWy68 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/manastur-cetatuia-hoia-38318995
  43. Asta-i un topic unde si noi restul putem insira ce ne dorim dar nu ne iese pasenta, sau ii doar al tau?
  44. gibonu

    Iunie 2019 Caen, parcare etajata pentru biciclete. Paris, malul Senei, langa Notre Dame. Banda pentru vehicule transformata in pista dubla pentru biciclete.
  45. gibonu

    Nu mi se pare ca s-a decolorat [dupa 3 ani si trei turele ce cel putin o saptamana]. Alte impresii despre cortul Fjord Nansen, model Tordis 2. Pentru o uscare mai rapida, mai exact pentru risipirea condensului de peste noapte, se pot lega partile laterale ale cortului de batul superior [dupa scoatele cuiului uneia dintre partile laterale]. Un cap de sfoara este suficient. Cam ca la caciula sovietica din blana de iepure careia i se legau urechile de partea superioara. Prelata pe care o pun strict sub cortul interior, taiata la dimensiune dintr-o prelata de 30 de Lei cumparata de la Brico Store / similar. Printr-o tiganie simpla, fiecare capat este prevazut cu o chinga si o bucla din elastic [cuiul l-am gasit in camping, nu este cel original al cortului]. Cele 4 elastice se prind la final, de capatul fiecarui bat, dupa ce intreg cortul este montat si fixat in cuie. Prelata rulata pe cort, in vederea transportului. Avantajele prelatei sunt incontestabile. Pe langa o usoasa izolare pastreaza perfect curat fundul de cort. Au fost cativa colegi care s-au plans de faptul ca ies greu din acest cort. Personal nu mi se pare asa de greu. Din doua miscari, cu fata in sus si ajutat de maini, prima data curu' in zona de bagaje a cortului, apoi direct afara. In rest, Tordis 2 inca rezista foarte bine la ploaie. La vant puternic inca n-am avut ocazia sa-l probez. Ramane cel mai tare cort pe care l-am avut pana acum si il recomand cu caldura oricui.
  46. krazyeone

    de obicei astia bunii nu sunt pasionati de greutate Astia grasii si care dau vina pe echipament cantaresc totul
  47. gibonu

    Iunie 2019 Zbor Bucuresti - Paris si retur, operat de Blue Air. Comparativ cu turele din anii trecuti, anul asta am optat pentru varianta transportului bicicletelor in cutii de carton [cele originale, in care vin bicicletele la magazin]. Motivul renuntarii la husa de la Vaude a fost logistica mult mai simpla, deoarece: - acum Blue Air zboara pe Charles de Gaulle [aeroportul principal al Parisului, terminalul nr. 3]; - un bun prieten sta la Paris de 5 ani, asa ca omu' ne-a luat / dus la aeroport cu masina [Sandero Stepway] si ne-a tinut cutiile [doua bucati] cat timp noi am fost in tura. Cutiile le-am legat pe plafonul masinii cu chingile pe care le folosesc la legarea caiacului pe masina. Revenind la cutii, prim data am asteptat finalizarea inspectiei facute de Pice, pisica luata din Bulgaria in 2014. La bicicleta doar am scos roata fata, pedalele si ghidonul. Portbagajul, roata spate, saua si schimbatorul de pinioane au ramas la locul lor. Bratul pedalier legat de cadru. Axul, pus in partea interioara a rotii. In furca fata am pus un distantier din plastic dur [tot din kit-ul cu care vine bicicleta la magazin] plus niste burete pentru o izolare mai buna si etrierul demontat si legat in interiorul furcii. Odata scos ghidonul este utila legarea furcii de cadru. Asigurarea antifurtului ca sa nu se plimbe prin cutie. La legarea ghidonului de cadru trebuie sa mai lucrez putin. Rezultatul final [lateralele pe interior au mai fost intarite cu cateva straturi de carton subtire dintr-o cutie de sifonier de la Ikea]. In cutie mai ramane ceva loc pe care l-am folosit pentru a pune saltelele autogonflabile [stranse]. La Otopeni am mers cu cutiile legate doar cu sfoara pentru a putea fi deschise usor in cazul unui eventual control. Nu a fost cazul, asa ca le-am legat pe aeroport cu banda adeviza [Power Tape, 20 Lei rola de 25 de metri de la Mathaus]. La Paris cutiile au ajuns foarte bine, doar un maner de prindere deteriorat. Le-am luat de pe banda de bagaje voluminoase, lipita de banda pe care au venit restul bagajelor [clasicii saci de rafie]. La intoarcere, cutia cu biciceta mea a ajuns putin deteriorata in zona manerelor de prindere. Habar n-am daca deteriorarea s-a facut la Paris sau la Bucuresti. Inca n-am montat bicicletele. Pentru data viitoare voi fi generos cu intarirea cu power-tape in zona manerelor de prindere, asa cum se vede in poza de mai jos [sageata rosie]. Una peste alta, folosirea cutiilor a fost o experienta interesanta. Nu mai trebuie sa mentionez faptul ca montarea bicicletei este mult mai rapida comparativ cu cazul transportului in husa de la Vaude. In concluzie, asa cum spunea si @Lucianpimmai sus, la turelor viitoare voi folosi cutia de carton la dus si husa Vaude [incape in cutie] la intoarcere.
  48. csuporj

    Gilau (410 m) - Tarnita - Marisel (1210 m) - Drumul Generalului - Racatau. 70 km in 5 ore si 30 minute. Pana in Gilau cu masina. Practicabil in intregime pe bicicleta. 80% asfalt, 20% drum pietruit bun. Asfaltul intre Somesu Rece si Marisel e cu gropi, dar ok pentru mtb. Intre Racatau si Gilau e asfalt nou. Poze: https://photos.app.goo.gl/WUurz3cY1dkwEMdR7 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/gilau-marisel-37861456
  49. Urcând spre mănăstirea Muntele Rece din munţii Gilăului:
  50. Normal ca nu se inghesuie la bani europeni, ca aia sunt urmariti atent cum se cheltuie. Ci in schimb se fac studii peste studii pe bani europeni, ca acolo nu prea ai ce urmarii... Dar o dam in politica. Tot ce tine de biciclete, in romania, ii o gluma proasta daca comparam cu germania.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up