Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 10/24/2020 in Posts

  1. feribotu

    ZIUA 1. Mesendorf- Viscri pe poteca de biciclete. Cazarea pentru primele zile a fost la Mesendorf Gasthaus, o minunatie de loc. Gazdele au investit ceva bani, dar au imbinat foarte frumos rusticul cu confortul necesar secolului 21. Astfel de locuri merita facute cunoscute, mai ales pe pandemia asta care ne-a cam restrictionat calatoriile si ne-a facut sa ne mai intoarcem ochii si catre ce avem aici, la noi. Locul pastreaza tipicul gospodariilor sasesti, cu casele aliniate la strada si sura in spate, care creaza practic o curte interioara, in spate fiind gradina. Am stat in casuta de la strada, la mansarda. Cum nu a fost excesiv de cald la acel inceput de Septembrie, nu am avut nevoie de aer conditionat...insa am observat totusi lipsa acestuia, asa ca sincer nu stiu cum este vara in acea mansarda. Locul de luat masa amenajat foarte frumos in fosta sura, avand si o terasa cu mese in partea care da inspre gradina: Conceptul este foarte ok, micul dejun (foarte ok) este inclus in pretul cazarii insa exista posibilitatea si de la lua pranzul si cina, anuntand acestu lucru dimineata, pentru ca gazdele sa stie cate portii sa pregateasca (meniul este unic si iti este comunicat in dimineata fiecarei zi). In sura si pe terasa este un frigider special de vin si unul cu bere...fiecare se serveste cu ce doreste si isi noteaza ce a consumat pe o fisa pusa la dispozitie de gazde. Mie unul mi-a placut acest concept. Ok, dupa aceasta scurta introducere despre cazare, sa revenim si la cicloturism. Planul primei zile era sa merg pe traseul de bicicleta pana in Viscri, de acolo spre Bunesti- Crit si revenire in Mesendorf. Iesirea din Mesendorf si pana pe culme in padure, unde intalneste traseul de bicicleta, este intr-o urcare destul de accentuata si pe un drum de carute, pe alocuri cu sleauri si pietre destul de mari (in special in partea dinspre sat). Spre padure, panta se mai linisteste iar drumul este mai ciclabil. Dupa intrarea in padure, la scurt timp acest drum intersecteaza traseul de bicicleta (este semnalizat, insa am omis sa fac poza). Si am intrat pe poteca de bicicleta: Drumul este bine semnalizat iar poteca, desi ingusta (gen single trail) este destul de vizibila, fiind in mare parte pietruita, ceea ce o face ciclabila chiar daca pamantul din padure este mai umed. Odata intrat pe traseul asta te simti ca intr-o poveste, drumul serpuieste lin printre copaci, dificultatea fiind minima, ceea ce il face o de strabatut chiar si de cei fara prea mult antrenament sau experienta. Singurele zone mai dificile sunt cele de urcare in coasta pe traseu, fie ca urci din Mesendorf, Viscri, Cloasterf sau Saschiz, si nu pentru ca traseul ar fi foarte tehnic ci datorita pantei destul de accentuate. Erau zone in padure de genul acesta, cu multa lumina...te simteai ca si cum mergeai intr-un basm spre casuta piticilor, dar si zone ma intunecoase, cu copacii foarte desi...care iti creau senzatia ca mergi spre zmeul cel rau. Cum spuneam...traseul este marcat, fiind aproape imposibil sa te ratacesti (cum am mai citit pe la unii). La un moment dat se iese din padure si deschiderea care ti se ofera este incredibila, poza nu iti descrie nici 1% senzatia aia de libertate pe care o simti in acele momente: Poteca ingusta in aceasta zona, in dreapta rapa era destul de mare... Discutasem inainte de plecarea pe traseu cu gazda, care imi spusese cum sa incerc sa evit o stana care este pe traseu, alegand drumul care te duce cat mai departe de stana si nu direct pe langa ea. Din fericire, oile nu erau acolo, erau insa 2 caini...m-au latrat ei dar doar asa, sa sa se noteze ca au latrat. Nu am vrut insa sa-mi fortez norocul asa ca am continuat drumul care din fericire era in coborare....asa ca nu am apucat sa fac poza (stana era spre stanga) Dupa o coborare urmeaza de obicei si o scurta urcare....apoi drumul revine pe poteca single trail: Urmeaza o noua portiune prin padure, preponderent in coborare, semn ca deja ma apropiam de Viscri: Traseul mai alterneaza scurte zone de urcare, apoi coborare...dar sunt genul montagne russe, daca vii cu viteaza la vale urci mare parte din panta urmatoare doar din inertie Pur si simplu nu ma saturam de acest traseu, mai ales ca am ales sa merg incetisor si nu la modul sportiv, tocmai pentru a putea sa ma bucur de peisaje si liniste: O noua zona de iesire din padure (poza este inspre inapoi) Din fericire poteca de bicicleta este vizibila, chiar daca este un pic mai innierbata, astea fiind zonele in care poti sa te ratacesti, alegand drumul lasat de urmele carutelor sau rotilor de la vreun 4x4: Nu stiu daca aceasta padure este o rezervatie naturala, de genul acela in care nici macar arborii cazuti nu sunt lasati a fi extrasi. Oricum, am observat ca erau foarte multi copaci cazuti si lasati sa putrezeasca...cred ca era mult mai ok ca acestia sa fie extrasi si valorificati (ca lemn de foc), decat sa fie taiati arbori sanatosi (cum am vazut in special in ziua urmatoare, pe traseul dinspre Mesendorf catre Saschiz). Inteleg si conceputul de a lasa natura asa cum este, insa de obicei incendiile din padure sunt intretinute si amplificate tocmai de acesti copaci si grengi cazute si care nu sunt extrase... Un ultim obstacol inainte de Viscri: Am ajuns in satul devenit foarte mainstream pe la apus de soare: Chiar daca este pandemie, dupa numarul de masini, ne putem da seama ca totusi turismul in zona nu a murit deloc: Ca si acum 2 ani de zile, m-am oprit la birtul din sat ca sa ma alimentez cu apa si sa beau o binemeritata bere: Am stat asa, pe tipic ardelenesc, la inca o bere, privind spre strada principala pe care apunea soarele:
  2. feribotu

    Ziua 1 partea a 2-a. Viscri- Crit- Mesendorf Alimentat fiind cu 1l de combustibil cu cifra octanica de 5%, am zis ca este momentul sa-mi fac curaj sa o iau pe druml spre Bunesti, cel care stiam din tura de acum 2 ani ca era cam praf. Nu mica m-a fost mirarea cand am dat de un drum proaspat asfaltat, numai bun pentru partea a doua a turei. Viscri in vale, pozat de pe scurta urcare de la iesirea din sat: Si daca tot suntem pe topicul asta, inca o poza cu colinele Transilvaniei: Drumul serpuieste miraculos sub ultimele raze de soare: Singurul impediment era un puternic vant de fata, dar si asta parca lucra in favoarea mea, prelungind o zi minunata de pedalat: Pozele facute contra directiei de mers sunt mai luminoase, nefiind contre-jour ca cele de mai sus: Deja se facuse aproape ora 20, iar cum masa se servea doar cel tarziu pana la ora 20:30, am intrat un pic in viteza, fara opriri in Bunesti si Crit. Drumul pustiu de la Crit spre Mesendorf: O placere sa pedalezi pe astfel de drumuri necirculate, intr-un pesaj de vis: Prima zi se termina frumos, la un pahar de vin si un mic foc de tabara, pe terasa din spatele surei: Mai prind un colt de luna pitit dupa cealalta sura (in lucru) Iar apoi merg la odihna, dupa o zi absolut minunata cu timp frumos, peisaje superbe si carari sau drumuri aproape neumblate, numai bune pe timp de pandemie.
  3. gibonu

    Vineri, 31.07.2020 - Malnas Bai - Valea Zalanului si retur pe acelasi traseu 17 km De la Miercurea Ciuc la Malnas Bai am mers cu bicicletele pe masina, iar masina am parcat-o pe strada care mergea spre halta din localitate. Pe o masina din Malnas Bai. Singurul indicator spre Valea Zalanului care exista in Malnas Bai, probabil montat prin grija unui localnic. Drumul este integral pe macadam si incepe cu o urcare. Apoi drumul se domoleste iar pesisajul se deschide. Insa nu pentru mult, pentru ca drumul intra in padure si urca. Nu se vede prea bine in poza, insa panta este destul de accentuata. Alta deschidere. Apoi urmeaza o coborare si apoi plat pana la intrarea in Valea Zalanului. Aici am stat vreo juma' de ora de vorba cu un domn care isi pastea vacile. Nu orice vaci, ci unele de 2000 [doua mii] Euro bucata. Domnul respectiv era fostul primar din Malnas Bai, care s-a saturat de politica si s-a apucat de crescut vaci, fiind furnizor de lapte al unei importante firme de lactate din RO. Tot de la acest domn am aflat multe amanunte interesante despre relatia dintre romani si maghiari si despre viata cotidiana din judetul Covasna. Cel mai tare amanunt: cu cativa ani in urma, pe vremea cand era primar, omologul sau la de Aita Mare [sat de langa Valea Zalanului] a primit o adresa de la Budapesta prin care era anuntat ca un mic pod rutier are deja 100 de ani vechime si ca ar fi necesara repararea lui.
  4. Claudiu Moga

    Langa localitatea San Floriano ma intersectez cu autostrada A27 care trece deasupra mea. Aici practic a venit momentul sa ma despart de Alpi. Trec pe langa un turn medieval. Un monument si niste leandrii imi indica faptul ca intru in climatul mediteranean atat de drag sufletului meu.
  5. Claudiu Moga

    Dupa o seara agreabila campez langa localitate aproape de un canal unde pescuitul e interzis. Day 21) Caposile - Palazzolo dello Stella In nici o ora de pedalat ajung la Lido di Jesolo, celebra statiune pe riviera venetiana. Ma bucur sa revad frumosii leandri. E cazul sa fac si eu o baie in Adriatica. Plaja lunga de cativa km este cam goala fata de anii trecuti.
  6. EyesOnly

    Tura 9: Fundatura Ponorului sau "Palma lui Dumnezeu" Cu un grup ceva mai mare, ne facem plimbarea de Duminica, Februarie 23 in cautarea Fundaturii Ponorului Aflam 2 termeni noi astazi: - ponor: loc natural unde apele intra in pasaje subterane - izbuc: exact opusul ponorului, locul unde apele subterane izvorasc cu presiune la suprafata Atat ponorul cat si izbucul pot fi intalnite in special in zonele carstice O zona superba, rupta de realitatea "civilizata" a marilor orase. O zona care iti ofera peisaje ce iti taie respiratia, in special la inceput de vara sau cand ai parte de o iarna grea cu multa zapada si soare cu dinti. Nu e de lepadat nici in aceasta zi - fiecare perioada a anului iti poate oferi ceva frumos de privit, daca stii cum "sa vezi" Avem parte de o vreme calduta, cu ceva zapada pe zonele mai inalte si prin fundatura. Pe traseul de intoarcere admiram, in departare Retezatul cu haina sa superba de zapada. niscaiva poze
  7. EyesOnly

    Tura 4: Paltinis - Vf. Cindrel - Refugiul Canaia - Paltinis Pornim din Paltinis, de la 1440m, urcam spre Saua Batrana(1863m) prin Poiana Gaujoara. De aici mai departe, peste Vf. Rozdesti(1951m) prin Saua Serbanel si Saua Niculesti pana pe Vf. Cindrel(2243m), cel mai inalt varf din Muntii Cindrel. Dupa vizita pe varf, luam masa deasupra superbului lac Iezerul Mare si coboram la Refugiul Canaia, unde o sa si ramanem peste noapte. Doru, cel care tine in viata acest refugiu, e un om de nota 10. Am stabilit cu cateva zile inainte rezervarea in una din cele doua camere(cu 6 paturi suspendate 2x3). De asemenea ne-am ales de-ale gurii din lista pusa la dispozitie. Mancare excelenta, cald in camera si oameni cumsecade cu care stam la povesti pana intram la somn, Poza zilei Traseul, in miscare Ne trezim dis de dimineata si savuram rasaritul de soare, dupa care ne delectam cu faimoasa Omleta Suru, gatita de Doru de aceasta data. Dupa omleta, ne pornim spre Paltinis, urmand curba de nivel pe sub Saua Niculesti pentru inceput si apoi acelasi traseu din ziua precedenta. Ceva mai multe poze din aceste 2 zile
  8. gibonu

    Joi, 30.07.2020 - Partea a III-a Gheorghieni - Izvorul Oltului si retur pe acelasi traseu 25 km La coborarea spre Gheorghieni ne-am oprit ca sa admiram mai bine minunea tehnicii din domeniul forestier. Ce se vede in pozele de mai sus costa 300.000 [trei sute mii] Euro. Bani d-astia, de acum. Sau cel putin asta mi-au spus cei doi domni care erau cazati intr-o remorca de langa utilaj. Tot ei mi-au spus ca TAF-ul inca reprezinta un utilaj de baza in exploatarea forestiera. Motivul: TAF-ul este usor si se poate deplasa prin noroi [mai ales dupa ploaie] chiar mai bine comparativ cu minunea tehnicii de la John Deere. Inutil sa mentionez ca cei doi domni, desi erau muncitori forestieri care mare parte din timp si-o petrecerau in remorca din padure, erau fluenti in limba romana. Localitatile cu care orasul Gheorghieni este infratit, inclusiv doua cartiere din Budapesta. Peste zi, masina a stat foarte bine in parcarea de la Kaufland. Pe strada, in Miercurea Ciuc.
  9. EyesOnly

    Tura 12: Magura de vara Continuam periplul pe dealurile din zona Sibiului si urcam, din nou, pe Magura Cisnadiei, pana la 1304m. De aceasta data, intr-o superba zi de Duminica, 20 Iunie. Avem parte de culori incredibile, peisaje de vis asupra Muntilor Cindrel, Vaii Sadului si studiem Sibiul de la inaltime. Niscaiva hribi si multe flori de toate culorile ne fac ziua si mai frumoasa. Ca sa ii citez pe amicii pe care i-am convins sa ne insoteasca: "bla, bla, bla Magura. Mare lucru...plimbare de Duminica. N-as fi crezut ca poate fi asa de superb si frumos" Servim o cafea proaspata si aromata, pe varf, in timp ce admiram vaile din jurul nostru si purcedem spre masinile lasate la iesirea din Cisnadie, intrarea pe drumul forestier. poze
  10. EyesOnly

    Tura 11: Fosta Cabana Urlea/Valea Sambetei Cand am terminat cu tura precedenta, prin Rezervatia Belioara, nimeni nu avea habar ce ne asteapta. Si uite ca a dat starea de urgenta peste noi, am ramas inchisi in prin case si muntele parea tot mai departe. O lipsa totala de activitati outdoor, inclusiv plimbarile pe munte. Dupa starea de urgenta, hotaram sa ne miscam putin pana la tara, pe langa Fagaras. in weekend-ul cu Rusaliile. Amicii mei pornesc cu masina, eu aleg sa fac vreo 100km pana acolo, evitand DN1, pe bicicleta Petrecem restul zilei de sambata la relaxare, in aer curat si AFARA din casa. Ne indeletnicim cu "chestii" de la tara Zilele de Duminica si Luni le rezervam pentru dezmortire prin muntii de pe langa noi. Duminica, ne deplasam de la Manastirea Breaza catre Fosta Cabana Urlea, prin Poiana Coltului. (Intre timp, cabana nu mai exista asa dezolant cum arata aici. Totul a ars pana la temelie si se vad doar resturi dintr-o asa-zisa cabana.) Avem parte de un traseu predominant prin padure, mai mult sau mai putin defrisata. Adunam si cativa hribi si niste floricele si ajungem la Fosta Cabana Urlea De aici, intoarcerea se face pe triunghiul albstru, pe valea raului Brescioara. Un traseu foart abrupt la inceput, pe drumuri de TAF dar cu peisaje superbe. Raul ne insoteste pe tot traseul, la inceput fiind nevoiti sa il traversam de vreo 6-7 ori. De asemenea si ploaia a hotarat sa ne insoteasca, dar nu e foarte puternica La final de traseu, povestim cu o salamandra si, ceva mai tarziu, povestim cu niste sticle de vin :-D Luni ne deplasam spre Statiunea Sambata si, de aici, mai departe cu masinile pe forestierul de pe Valea Sambetei. Pornim apoi la picior, pe traseul plin de "pantofari" in cautarea Pesterii lui Arsenie, urmand traseul prin padure pana la Cabana Sambata Vedere asupra cabanei si, in departare, Fereastra mare a Sambetei - pe care o vom aborda cu alta ocazie Dupa ceva pranz si bere la cabana ne indreptam spre masini. Facem o oprire de "alimentare" la pastravarie si ne indreptam spre casele noastre, fericiti ca putem sa ne plimbam din nou pe munte.
  11. majikstone

    Sends bobs and vegana.
  12. EyesOnly

    Tura 6: Sadu-Vf.Magura-Sadu Profitand de vremea superba in aceasta duminica de Octombrie, ne delectam cu culorile toamnei pe Varful Magura(1304m). Urcam pe varf pe un traseu mai scurt decat varianta cu plecare din Cisnadie, plecand de pe Valea Sadului. Evident, fiind mai scurt dar cu aceeasi diferenta de nivel, traseul este unul mult mai abrupt, fiind aproape o urcare continua si sustinuta pana in saua care ne duce apoi domol spre Vf. Magura. Padurile de foioase si pasunile prin care ne deplasam spre varf ofera o incredibila paleta de culori, astfel ca nici nu iti dai seama cand ajungi spre zonele inalte ale traseului. poze de pe traseu
  13. Traveller

    Am mai căutat nițel. Noua furcă SR Suntour GVX cu suspensie, lansată în vara asta special pentru gravel bike (hohote în fundal) cîntărește 1725 g și costă... 500 USD. Așa ceva...
  14. Claudiu Moga

    Constat cu mahnire ca bicicletei mele care m-a costat doar 100EUR si care a vazut 6 tari de pe 2 continente, i-a cedat portbagajul. Dupa 19 zile de expeditie s-a rupt modestul meu portbagaj. Pana la urma reusesc sa-l leg cu o coarda elastica si pot sa pedalez mai departe. Urmeaza sa pedalez pe langa lacul Santa Croce pe drumul SP 423. La capatul lacului intru in drumul principal SS 51 si ma opresc la restaurantul La Baita unde petrec o seara agreabila. Ulterior ma pun cu cortul vizavi de local langa sosea dupa niste boscheti. Cand imi montam cortul ma trezesc ca vine un italian si ma intreaba ce fac si ca s-ar putea sa am probleme cu oameni rau intentionati fiind atat de aproape de drum. Intr-adevar pe terasa restaurantului erau niste cetateni in stare de ebrietate care urlau si vorbeau urat. Cu frica in san voi dormi totusi fara sa fiu deranjat de nimeni decat de zgomotul unor animale, padurea fiind aproape. Day 20) Santa Croce - Caposile Acesta este peisajul cu care ma trezesc dimineata. Se vede lacul Santa Croce. Merg iar la restaurant sa mananc o pizzeta si sa ma hidratez. Aici gasesc multe animale impaiate.
  15. Traveller

    Carevasăzică: Specialized Camber Comp 29 (după un pic peste 250 km de rodaj, cu schimbarea pipei, manșoanelor, frînelor și anumitor piese din transmisie) Cadru M5 Al, PF30 BB, dropouts de 142mm , rutare internă a cablurilor de schimbătoare, cursă 120mm Suspensii: Spate - șoc X-Fusion O2 Pro, 165 x 38 mm Față RockShox Recon Solo Air, cursă 120mm, tapered, 51 mm offset, ax 15mm Maxle Lite Roți Roval 29, cu 29mm lățime internă, 24/28 spițe (f/s) Anvelopă față - Specialized Purgatory Control, 60TPI, 2Bliss Ready, folding, 29x2.3" Anvelopă spate - Specialized Ground Control, 60TPI, 2Bliss Ready, folding, 29x2.3" Transmisie Angrenaj SRAM S-1250, PF30, 36/22T, 104/64mm BCD, 10v BB SRAM, PF30, press-fit Schimbător față Gx, 2x, controlat de o manetă SLX Schimbător spate SLX, controlat de o manetă Zee Casetă Shimano Deore 11-36 Lanț Shimano HG-54, 10v Cockpit Pipă - Answer 60 mm, unghi 0 Ghidon - Specialized Al, 750mm, 31.8mm, 10 mm rise Manșoane - Easton Șa - Spec. Henge Comp, șine Cr-Mo, 143mm Tijă de șa - dropper post Pro Koryak Frîne - Măgura MT4, discuri 180 mm Pedale - Specialized Nylon (iefteneli, dar sunt atît de mulțumit de ele, încît acolo rămîn pînă cedează).
  16. Claudiu Moga

    Dupa Latisana ma prinde o torentiala care ma uda tot. Astfel voi face popas la un local langa langa Palazzolo unde se bea un vin adevarat. Petrec o seara agreabila, niste italieni simpatici se baga in seama cu mine si-m fac cinste niste vin. Ulterior sunt lasat sa campez in zona. Day 22) Palazzolo - Volcja Draga Dimineata stau pana pe la ora 10 sa-mi usc boarfele. Azi e 18 iulie, ziua de nastere a prietenului gratie caruia am ajuns din nou in Alpii Italieni. Astfel ca opresc la un local celebru in zona Friuli sa sarbatoresc! La multi ani draga Tibi! Azienda Agricola Zaglia este la mare inaltime avand o vechime considerabila. Sunt in Friuli, patria vinurilor fine, adica in paradis! La vita e bella! Observ si un vechi storcator. Toate-s vechi si noua toate!
  17. EyesOnly

    Tura 10: Rezervatia Scarita – Belioara Poșaga de Sus – Șesul Craiului – Coșul Boului – Poșaga de Sus 29-Feb-2020 Continuam cu o superba tura de iarna-primavara, in Masivul Muntele Mare - Circuitul Scarita Belioara Traseul pornește pe un drum forestier spre stanga, iar după cateva sute de metri urca abrupt pe o pajiste avand în spatele nostru abruptul numit Sesul Craiului. Urmeaza o portiune tehnica, o urcare destul de abrupta pe stanci, de vreo 200m lungime - cu putina atentie si fara a fi nevoie de tehnici de catarare trecem destul de rapid peste aceasta zona. Intam apoi in padure si continuam urcarea pana iesim inntr-o poiana mare, cu superbele case cu acoperis de paie ce predomina in aceasta zona DIn poiana continuam urcarea pana in creasta, la aproximativ 1300m. De aici, mai departe pana ajungem sus In Sesul Craiului, deasupra prapastiilor pe care le admiram de jos. Ni se deschid niste priveslisti incredible, zapada ajuta si ea la crearea unui peisaj de vis. Continuam pe poteca ingusta, in anumte zone poteca este chiar pe marginea prapastiei si necesita mai multa atentie, mai ales cu zapada care scartaie de zor sub talpile noastre. Urmeaza o portiune destul de deprimanta, coborare pe poteca prin ceva ce a fost la un moment dat o padure. Pare sa fi ars destul de urat in urma unei furtuni cu ceva vreme in urma. Dupa coborarea destul de abrupta si solicitanta, iesim intr-o poiana cu aceleasi case cu acoperis de paie. De data aceasta casutele sunt strajuite de o grota imensa, denumita Cosul Boului. "Poarta" de intrare in grota ar avea cam 60m inaltime poze, poze si iar poze
  18. BodoC

    Pe lângă ipohondru, esti si pițiponc. Arată a șa muncită. Eu m-as mândri cu ea. P.S. am același model de șa și nu am reușit să-i stric coafura.
  19. Traveller

    De aici tragem concluzia că versatilitatea unei biciclete depinde nu doar de limitele impuse de configurație (cadru și furcă, în primul rînd), dar și de limitele imaginației proprietarului.
  20. majikstone

    Ziua 6: Cime de la Bonette (dinspre Jausiers) Traseu: 47 km, 1.578 m diferenta de nivel pozitiva, 2.806m altitudine maxima Profil al catararii: 23.3 km, 6.8% panta medie Dificultate: 9/10 - fiind cea mai inalta sosea din Europa cel mai inalt pas montan din Franta cea mai inalta sosea asfaltata din Franta, cu o diferenta de nivel ceva mai mica decat in cazul Col de l'Iseran, dar cu o panta medie mai mare, o altitudine maxima mai mare si lipsita de orice zona plata pe parcursul ei, catararea catre Cime de la Bonette trebuie indiscutabil luata in serios. Aproape intreaga catarare se face in bataia soarelui, iar in zilele toride de vara temperatura va deveni suportabila abia dupa 1700-1800m altitudine. Atentie mare la hidratare, respectiv la faptul ca singurele puncte de "alimentare" de pe catarare se gasesc la Halte 2000, la aproximativ 11 km de baza catararii, respectiv in apropiere de Col du Restefond, la peste 2600m altitudine. Fara sa fie cu adevarat dura (cu exceptia ultimelor cateva sute de metri, unde panta depaseste 15%), catararea trebuie abordata foarte conservativ, pentru ca o data trecut de 2.000 de metri orice slabiciune se plateste. Cu atat mai mult daca picioarele sunt deja "muncite" in zilele anterioare. Si ca vorbeam de finalul ei, ultimii ~2 km de dinainte de Col de la Bonette (2715m) ofera o panta medie de 3-4%, numai buna pentru a-ti trage sufletul inaintea finishului cu pante de 14-15% (poate chiar mai mult, in functie de GPS). Sa fii nevoit sa produci 300-350W la 2800m altitudine dupa ce ai urcat deja o asemenea diferenta de nivel nu e chiar atat de amuzant, dar "suferinta" de dinainte de finish il face probabil cu atat mai binevenit si binemeritat. Impresii: Ca frumusete, versantul nordic (dinspre Jausiers) este clar mult mai frumos si spectaculos decat cel sudic, dinspre Saint-Étienne-de-Tinée, desi in ambele cazuri ultimii kilometri merita tot efortul de a ajunge pana acolo. Mai mult, cei curajosi au posibilitatea sa-si ia bicicleta ”in spinare" si sa continue sa urce pe o poteca ingusta spre punctul de maxima altitudine, aflat la 2860m, care ofera o priveliste senzationala asupra muntilor din jur. Trebuie sa recunosc, primii kilometri ai catararii, pana in apropiere de 1800-1900m altitudine, sunt destul de banali, dar o data trecut de cota 2000 spectacolul incepe. Nenumarate serpentine, sentimentul de "acoperis al lumii" pe care urci treptat, aerul tot mai rarefiat si mai rece, plus ocazional constructii militare abandonate care amintesc de rolul strategic pe care il aveau astfel de sosele montane in trecut. In ciuda statutului ei (eronat, de altfel) de "cea mai inalta sosea din Europa", soseaua nu e chiar atat de circulata de masini, dar motociclistii si biciclistii sunt omniprezenti - ceea ce face soferii cu atat mai prudenti si respectuosi. Desi nu e cu mult mai inalta decat Col de l'Iseran sau chiar Col du Galibier, soseaua care duce catre Cime de la Bonette iti lasa cu siguranta impresia ca te duce mult mai sus decat suratele ei, in parte datorita salbaticiei si in parta modului si scopului in care a fost construita, departe de statiuni turistice si protejand cat mai mult integritatea naturii. Desi extrem de rar inclusa in Turul Frantei (4 aparitii in total, ultima fiind in 2008), din punctul meu de vedere e fara discutii o catarare care merita mai multa atentie decat "celebrele" Alpe d'Huez, Mont Ventoux sau altele. Cu toate astea, nu primeste din punctul meu de vedere titlul de "cea mai frumoasa sosea montana pe care am ajuns pana acum", titlu care ramane rezervat pentru traseul din urmatoarea zi Galerie foto: Video:
  21. BodoC

    Îmi pare rău pentru reacția lui, mai cu seamă că eu am provocat-o. Evident că era amicală, cu atât mai mult că omul e clar că "are vorbele cu el", are flow in a scrie, are umor și scrie corect, lucru remarcabil in zilele astea. Mie mi-ar plăcea să revină si pe calea asta îi prezint si scuzele mele. Nu e mai puțin adevărat că m-a surprins puțin exacerbarea ingrijorării față de covid, sau mai mult severitatea măsurilor. Dacă ai acces la alcool total e bine să și știi, sau să-ți închipui niște efecte ale lui.
  22. liviu m.

    Pai cu ce ai mers la scoala,cu bicicleta sau autobuzul?
  23. liviu m.

    pro-e, pai cum e o experienta faina pentru mine ,de exemplu ,Stage 3 cu 182km si 4700m diferenta de nivel sau Stage 6 cu 148km si 3650m diferenta de nivel? Cred ca m-ar aduna cu farasul daca as incerca asa ceva,ar iesi in pierdere sa ma care in fiecare zi la linia de start sau sa-mi acorde asistenta medicala. Pentru traseul ala de 800km as avea nevoie cam de 20 zile sa-l parcurg,nu cred ca o sa ma astepte pe mine si nici bani inapoi nu-i mai primesc(nu am vazut optiunea asta). Eu incerc sa ajung acolo ,cu o economie cat mai mare de bani,de aceea am pus intrebarea aici pe forum,am crezut ca e cineva care a fost cu masina in zona Alpilor si a parcat-o pe undeva,mocca,o perioada mare de timp. Daca as merge cu bicicleta direct,mi-ar lua cam 3luni ,cu costurile aferente,plus mai putine zile in Alpi. Cu masina,combustibilul ar costa cam 300E,nu m-as duce pe autostrazi,dar inca nu stiu daca sunt alte taxe de drum prin Serbia/Croatia/Slovenia/Italia. Avionul nu m-ar atrage din cauza ca ar trebui sa planific foarte exact ziua de intoarcere. Am cercetat pe internet pentru alte mijloace,mai ieftin ar fi cu Atlassib cam 180E dus/intors pana in zona Milano/Bergamo(pentru bicicleta nu am aflat inca daca e o taxa suplimentara).
  24. pro-e

    O luna de pedalat in munti e mult chiar pt profesionisti. Pentru o experienta faina in munti as recomanda ceva de genul: https://www.hauteroute.org/events/overview/alps-2021-en Desigur sunt si alte variante. Eu am fost in 2 ani cu https://www.sicilia-bike.ch/fernfahrten-veloreisen
  25. majikstone

    Chiar nu vad care e problema sa pui cateva luni pe an cauciucuri de 28 pe un cadru care suporta cauciucuri de 45. In schimb mult succes la a pune cauciucuri de 45 pe un cadru care nu suporta decat cauciucuri de 28 In lipsa unei solutii mai bune, nu e gresit nici sa pui cauciucuri slick de 32-35 mm pe jantele de MTB ale unui 29er si sa te dai cu el pe sosea ca atare. Dar exista si si solutii mai bune de atat. Obiectivul (pentru unii) e sa ai o unica bicicleta cu care 80% din timp sa te dai pe sosea cu performante comparabile cu cele ale unei soseliste veritabile, vreo 10% din timp sa te bagi pe forestiere si vreo saptamana pe an sa faci touring pe coclauri. Pentru cine vrea ca bicicleta aia sa aiba dropbar, solutia optima e un gravel bike (dintre cele cu suporti de portbagaj) sau unul dintre rarele modele de CX care sa aiba si suporti de portbagaj, si spatiu pentru cauciucuri de peste 35mm, si o geometrie potrivita calaretului. Altfel, se pot face diverse carpeli (nu judec, ca am facut si eu destule pe cadrul meu Vortrieb de CX): portbagaje cu prindere pe tija de sa sau adaptoare pentru portbagaj cu fixare pe QR si clema tijei de sa, pipe stupid de scurte si inalte (inclusiv pe bicicleta de sosea am ceva borderline stupid de scurt si de inalt), diverse genti de cadru care se balangane in toate partile si costa mai mult decat alternativele dedicate de cicloturism, etc. Dar daca discutam de "cutitul elvetian" al bicicletelor cu dropbar, solutia e un gravel bike. Cat despre geometrii, ce conteaza pentru confortul si pozitia biciclistului e raportul stack/reach al cadrului. La bicicletele cu dropbar, reperul e valoarea de 1.5: ce e peste inseamna o geometrie relaxata, ce e sub inseamna o geometrie agresiva. Altfel sunt de acord ca a cumpara un gravel bike pe post de a N+1-a bicicleta, cand ai deja una de sosea si una de touring si/sau un MTB e mai mult fita decat necesitate. Dar pentru cei care vor o singura bicicleta cu care sa mearga preponderent pe sosea si/sau forestiere usoare si care sa fie capabila si de touring, aia e.
  26. psb

    Trebuie sa-i multumesc iarasi lui majikstone ! Am citit si am bagat la cap, asa ca mi-am cumparat o sa Selle SMP Hybrid (la cursiera) de 14 cm latime (exact ca asta: https://www.marosbike.ro/sei/sa-selle-smp-hybrid-unisex-275x140mm-300-g.html ). Am luat-o ieftin la second hand (200 lei) dar noua, nefolosita. Si am distrus-o instant deoarece am vrut sa o dezinfectez (anticovid) cu alcool pur (nu am luat-o prin colet ci direct de la om, de aia). Asa ca instant la stergerea cu alcool s-a albit/jerpelit capatand aspectul ca e purtata o suta de ani (se pare ca materialul se dizolva in alcool pur - am folosit amestec izopropilic cu alcool 98% denaturat sa moara si mama covidului! Dar a murit saua!). Avantajul este ca nu mi-o mai fura nimeni, ca nici pomana nu se poate da. Deci s-a dus doar aspectul (si era practic noua si frumoasa!.... }. Ramane functionalitatea neatinsa. Dupa utilizare cateva zile pot spune ca majikstone (iar) a avut dreptate. Pana acum aveam diverse sei tipice de cursiera peste care aplicam o husa cu gel de la Decathlon, dealtfel foarte buna. Acum am mers cu saua SMP chiala asa cum este (sa vad daca o suport) si e ok. Din cele vechi nu era nici una ok fara husa cu gel. Nici nu am avut echipament specific, doar haine de strada direct pe SMP si e chiar OK! Cel care mi-a vandut-o mi-a spus ca nu o suporta, ca l-a facut zob; o avea de o luna si nu mai putea sa o utilizeze. Deci din nou se confirma ce spune majikstone.
  27. Uau, ce casca interesanta. Ce marca e?
  28. Traveller

    Cu un MTB de downhill nu poți bifa decît o singură activitate. În afară de a coborî pante foarte abrupte și tehnice, pe trasee dedicate, nu te ajută la altceva. Sigur, te poți fâțâi prin oraș (dar nu la navetă) și poți ajunge de la gară la telegondolă, dar cam atît. Prinderile pe cadru nu mi se par elemente de nișă, mulți pot avea nevoie la un moment dat să care ceva (dacă ideea asta le surîde). Mie nu-mi surîde, așa cum nu mi-a surîs nici ghidonul de cursieră, dar asta cam înseamnă versatilitate - multi-purpose, cum am zice. Cauciucurile le poți schimba, deci faptul că în loc să ai altă bicicletă pui alte gume și ai plecat, tot la capitolul all-rounder intră. Cadrele de CX sunt scurte, agresive, nu cred că suportă mulți poziția aia de mers, mai ales la drum lung.
  29. gibonu

    Unul dintre marile avantaje ale cicloturismului este flexibilitatea pe care o ofera. Si mai clar, putem face ture de la wild camping (campare in afara campingului) si mancat din traista pana la asa numitul concept de "credit card touring", cu cazare in locatii exclusiviste si mancat la restaurante cu stele Michelin. Pana la urma, finantarea unei ture depinde de fiecare in parte si mai ales de disponibilitatea si de zona de confort a celui in cauza. Daca eu pot dormi fara probleme la cort nu inseamna ca sunt mai presus de un coleg de forum care nu se simte confortabil sa doarma in cort. In concluzie, va rog sa nu deviem discutia spre teme precum finantarea unei ture. Multumesc.
  30. majikstone

    Practic au reinventat bicicletele de cross de acum 10 ani, doar ca astea sunt disc-only si costa triplu. Well done, boys.
  31. Traveller

    în prezent sunt deschise cîteva șantiere care, odată finalizate, vor însemna supra-traversări ale vechii șosele de centură și, sperăm noi, plecări și întoarceri mai ușoare din ture. Teoretic pasajele Mogoșoaia, Berceni, Cernica, Domnești și Olteniței ar trebui să fie gata cîndva în 2022, conform unei declarații preluate de economica.net. https://www.economica.net/centura-capitalei-peste-10prc-din-lucrarile-la-pasajul-domne-ti-realizate-intr-o-luna-secretar-de-stat_189691.html Declarația e din septembrie. Asociațiile Construim România (ASCORO) și Pro Infrastructură monitorizează periodic progresul lucrărilor și le filmează cu drona. Mai jos sunt 4 filmări de la ASCORO. Pentru Cernica nu am găsit.
  32. Traveller

    Ăia, ca să demonstreze superioritatea frînelor pe disc, le țineau trase și pe urcare!
  33. M-am gandit sa strangem la un loc cele mai frumoase si putin cunoscute coborari pe poteca de pe la noi. Fara sa mai insistam pe cele consacrate, gen Postavaru sau Strunga-Moeciu, cu variantele lor, prezentate deja pe larg aici pe forum. Incep eu, oricine e binevenit sa adauge. Dar sa fie doar poteci de munte, nu forestiere ( pe alea doar urcam ), sa aiba o anumita lungime si un oarecare grad de dificultate tehnica (fara sa fie trasee dedicate de DH), altfel le lipseste anvergura si prezinta prea putin interes. Poate la un moment dat facem si un poll si votam un top 10 sau 20. Pentru fiecare propun sa avem track GPS disponibil pentru descarcare, o scurta descriere si eventual imagini sau film. Utila ar fi si o clasificare a dificultatii, dar aici e mai greu, nu toti avem aceleasi abilitati sau biciclete. Am putea face asa: -usor: poteca fara dificultati mari, accesibila oricui stapaneste un minim de cunostinte de coborare pe bicicleta. -mediu: portiuni mai abrupte sau instabile, rock gardens, etc -dificil: la o prima tentativa te dai jos si te uiti bine inainte sa abordezi anumite pasaje. Pe unele le faci, pe altele le lasi pe data viitoare. Nu e imposibil de mers pe un hardtail dar e domeniul bicicletelor full cu o cursa semnificativa si geometrie dedicata. Pe primul loc la mine e o coborare din Valea Cernei, un loc foarte special in ceea ce ma priveste, asa ca pot fi usor subiectiv aici. Coborarea incepe in creasta Muntilor Cernei, si continua pana in firul vaii Cerna pe poteci batatorite de muntenii ce traiesc de sute de ani in catunele uitate de timp si aproape izolate din Abruptul Cernei. Cea mai spectaculoasa e portiunea finala, intre catunul Inelet si Valea Cernei, pe o poteca dificila, abrupta, cu cele mai stranse curbe in ac de par, pe alocuri taiata direct in calcar. Genul de poteca pe care daca o faci pe bicicleta iti pune un zambet mare pe fata. http://www.bikemap.net/ro/route/3012053-herculane-bolovasnita-dobraia-inelet-herculane/
  34. Traveller

    Nu e pe potecă și știu că autorul a precizat că nu prea e cușer să includem forestiere, dar coborîrea pe drumeagul din vîrful lui Crai (masiv Tătaru din Ciucaș) pînă deasupra satului Slon face toți banii: https://ridewithgps.com/trips/57702767 Am inclus aici porțiunea dintre km 43.6 și 49, pe traseul din link. Sunt 5,3 km cu medie 10,5 %, cu porțiuni de 20% la început și spre final. Sus e drum pietros, ulterior se transformă într-un macadam relativ omogen.
  35. Claudiu Moga

    Intre Longarone si Ponte nelle Alpi am parte de o ciclabila spectaculoasa in linie dreapta. Pista ciclabila este flancata de munti semeti. Pedalatul pe o astfel de pista intr-un asemenea decor nu poate fi decat o placere puternica.
  36. Claudiu Moga

    Pt Paulrad - da, ai dreptate, anul asta nu mi-am permis nici macar un camping caci mi-am pierdut locul de munca din cauza pandemiei. Langa drum trece si calea ferata spre Belluno. Gasesc un loc potrivit langa o mica cascada sa fac pauza de masa. Savurez niste peste delicios. Drumul este paralel cu raul Piave.
  37. Claudiu Moga

    In aceasta localitate din Parcul Nationala al Dolomitilor Friulieni intalnesc niste vile care seamana cu adevarate fortarete din piatra. De fapt arata ca si palatele venetiene. Peisajele sunt generoase si intalnesc destui turisti cu rulote. Pedalez pe SS52, mai am cateva serpentine. Vremea este cam racoroasa.
  38. Claudiu Moga

    Observ multi motociclisti. Lumea e grabita. La un moment dat ajung la un restaurant rustic in mijlocul naturii care are si o ferma cu animale simpatice. Aici voi ramane sa ma relaxez toata ziua si ulterior dorm la cort in zona in spatele unei case de vacanta. Day 17) Malborghetto - Forni di Sotto. Din Pontebba spre Carnia pedalez pe o pista ciclabila amenajata pe o fosta cale ferata. Traseul este uluitor. Plin de tunele si peisaje spectaculoase. Intalnesc si multi ciclisti. Din pacate telefonul meu este descarcat asa ca sunt nevoit sa imprumut 2 fotografii de pe net. Asa ar putea arata pista ciclabila Brad - Deva daca autoritatile romane ar sti sa apeleze la experti in domeniu. Ciclabila se termina in Moggio Udinese. De aici mai pedalez 20km pe un drum judetean pana intru in SS 52, un drum putin mai circulat. In Villa Santina dau 1euro la o carciuma pe un pahar de apa cu lamaie si stau o ora jumatate sa-mi incarc celularul. Peisajele incep sa fie interesante.
  39. Claudiu Moga

    Chiar in pas la cativa metrii inainte de intrarea in Italia gasesc un restaurant. Deoarece incepe sa ploua torential voi poposi aici cateva ore. O bere Lasko la sticla costa 3,20EUR, cel mai scump pret ce l-am intalnit in Slovenia. Aceasi bere la market costa doar 1,06EUR. Slovenia ramane o tara fabuloasa pentru cicloturism. Dupa 2 ore de stat la acest local vazand ca ploaia nu da semne sa se opreasca ma vad nevoit sa pedalez pe ploaie pana in Tarvisio. Traseul a fost in coborare. Aici primul lucru pe care-l fac este sa-mi cumpar niste prosciuto crudo si un cascaval de la un market. Ma opresc langa market sub o copertina sa mananc si sa ma adapostesc de ploaie. Se pare ca azi va ploua toata ziua. Analizand situatia, ma decid sa traversez drumul si voi petrece toata ziua la o pizzerie unde ma imprietenesc cu niste clienti. La un moment dat vine si un localnic sa incerce sa-mi vanda o cazare pentru o noapte, pretul incepand de la 50EUR si coborand ulterior pana la 30EUR, dar evident ca nu accept. Voi manca o pizza, voi bea niste vin, voi povesti cu clienti, discut si cu o artista si cu o sud-americana simpatica si ulterior sunt lasat sa dorm la sac chiar pe terasa localului. Day 16) Tarvisio - Malborghetto Azi va fi o zi de relaxare si odihna in care trebuie sa-mi usc boarfele. Constat ca sunt intr-o zona montana dezvoltata.
  40. Mookyama

    O țigancă la semafor, cu puradelul de gât: - Dă şi matale 10 lei pentru ăsta micu! Omul deschide geamul, îi dă 10 lei, închide geamul și dă să plece. Țiganca ciocăne iar. Omul, nervos: - Da' acuma ce mai vrei ? - Păi ce faci, nu-l iei ?!
  41. majikstone

    Stii ce ii ia tot farmecul de vitezista cu pedigree unei biciclete? O durere de cur atat de crunta ca se soldeaza cu aruncarea bicicletei intr-un sant
  42. purix

    Un evreu aterizează la Otopeni după 30 de ani de stat în Israel. Vede un automat de băuturi, bagă 10 lei să-și ia o Coca Cola, aparatul îi ia banii, dar nu-i dă sucul. Mai bagă 10 lei, tot nimic. Mai încearcă cu încă o bancnotă, tot nimic. Se dă trei pași înapoi, își mângâie barba și șoptește: - Genial...
  43. shauru

    In Leaota foarte faina e si coborarea din Vf. Leaota spre Nord, catre Fundatica, dupa ce parcurgi toata creasta.E cea de la traseul 3M. Dificultate medie. http://www.bikemap.net/ro/route/2224743-circuit-creasta-leaota-prin-fundatica In Iezer, un traseu ce nu trebuie ratat sub nici o forma, poteca de la Crucea Ateneului la cabana Voina, una din putinele super-coborari de la noi ( alaturi de Postavaru, Strunga si alte 2-3 ). O problema ar fi accesul, urcarea sustinuta din Leresti de 2000 hm :) . Dar si coborarea e pe masura, atat cantitativ cat si calitativ. Nu cred ca mai avem pe altundeva un trail ce coboara continuu de la aproape 2400m la 1000m. Mediu/Dificil, datorita pantelor mari pe teren instabil, bolovani, grohotisuri, in special dupa stana, la intrarea in padure. http://www.bikemap.net/ro/route/618304-iezer-mountains-tour-from-leresti-ag/ Tot in Iezer, am descoperit anul trecut intamplator o poteca foarte frumoasa, ce pleaca tot din urcarea pe clasicul forestier Portareasa, dar de la altitudine mai mica, aprox. 1700m. E bun si ca alternativa daca vremea se strica sau nu putem continua urcarea pana pe Iezeru Mic si nu vrem sa ne intoarcem pe unde am venit. Mediu, foarte fluid si rapid, mai putin prima treime, stancoasa. Se iese in valea Bratioara, unde ne asteapta o pastravarie... http://www.bikemap.net/ro/route/2736241-coborare-bratia-noua
  44. octav

    E din cauza rulmentilor:) Tocmai am cumparat doi rulmenti SKF ca sa inlocuiasca 2 chinezarii. Pe chinezarii am dat 10 lei(2 bucati) iar pe SKF 65 de lei. Diferenta de calitate se vede imediat(dar si banutii scosi din buzunar)
  45. buchter emil

    Am fost candva in DUBAI si acolo la un magazin de articole sportive ,ii spun vanzatoarei ,de ce sunt asa de scumpe aceste articole[era vorba de o racheta de tenis] Raspunsul scurt al vanzatoarei a fost urmatorul . Domnule la noi mancare si alte lucruri strict necesare sunt ieftine ,tot ce apartine de hobiuri sunt scumpe. Dar ce ne facem draga LE CUBE ca la noi in ROMANIA .... TOTUL ESTE HOBY MULTA SANATATE SI INCA ODATA MERSI
  46. OFF TOPIC Sper ca nu uitati sa si folositi bicicleta daca pierdeti atita timp cu curatatul :wink: (nici masina n-o spal dupa fiecare drum). In primul rind bicicleta trebuie sa functioneze; daca din cind in cind straluceste nu strica. Daca ingrijesti partile esentiale regulat cred ca ajunge. Duminica mi-am facut timp si am spalat si curatat bicicleta, luni si marti m-am bucurat ca straluceste ca noua (daca ignorez urmele de uzura inevitabile dupa 20000 km). Azi dimineata am facut 25 km prin ploaie (partial pe drum agricol), dupa masa trebuie sa merg acasa, probabil iar pe ploaie. Baietii cu timpul probabil au spus ca, probabil, va ploua toata saptamina. Oare are rost sa curat zilnic bicicleta ? Sterg lantul; asta trebuie sa ajunga :wink: .
  47. PVN10

    Io am covid. E nasol. Alcoolul nu ajuta...
  48. Stuparul

    Sunt (auto)izolat impreuna cu familia. Miercuri dimineata, la 6, nevasta-mea s-a trezit cu 38.8°C. La 7, temperatura nu scazuse. Marti a fost la birou sa-si cunoasca noua echipa, ca a schimbat departamentul. Alerta maxima! Am sunat autoritatile si au zis sa se testeze doar ea, ca cel mai probabil luam leapsa toti daca e ceva si nu e cazul de trei teste. Eu am sunat la serviciu sa ii anunt ca-mi iau si eu liber. I-am anuntat si pe cei de la cresa ca nu le duc fata. La 8:30 eram la centrul de testare si la ora asta inca asteptam rezultatul. Eu si fata suntem bine, sotia pare cu gripa, vajaieli ale capului, tuse, iar de ieri are gatul in piuneze; astazi i-au recomandat antibiotice de la medic. Abia in seara asta i-a scazut temperatura. Tot sper sa ne fi adus fata vre-un virus de la cresa... Vedem maine.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up