Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 05/25/2019 in all areas

  1. Tolstoievski

    Ma mut si eu pe una aeroasa, sa vaz cum e. Nu e ea chiar gata, ca ii trebuie cate ceva schimbat (pedale, ghidolina si mai ales franele inversate), dar sexoasa imi pare din start. Cu exceptia cablurilor alora hidoase!
  2. puterfixer

    O completare la ceea ce am scris mai sus: „CiclismPunctRo mi-a schimbat viața - încă o dată”. Fiindcă săptămâna trecută, Vera a născut o fetiță minunată, înger pe pământ, nu alta. Suntem fericiți și sănătoși și începem să ne acomodăm cu programul artistic. Și toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aveam drag de bicicletă.
  3. Cum de ceva timp mă gândesc să schimb cauciucurile, mi-a trecu prin cap să văd si eu cum e cu sistemul tubeless. Căutând avantaje si dezavantaje la diverse modele de anvelope, probleme de asamblare, am regăsit avantajul utilizării unui boost charger pentru montajul anvelopelor. M-am informat nițel, am văzut cam cu ce se mănâncă și mi-am zis că nu merită să cumpăr o pompă cu sistemul ăsta, sau unul stand-alone, si mi-am propus să încropesc eu unul home made. De fapt, mă mâncau palmele. M-am oprit la o soluție simplă și ieftină, prin adaptarea unui extinctor cu pulbere de 2 litri (P2). Are toate caracteristicile care mă interesează pe mine: - Este ieftin - Rezistă la presiuni mai mari decât am eu nevoie - Are inclus sistemul rapid de evacuare a aerului, Si ca bonus are si un simulacru de manometru care te ajută să intuiești un pic presiunea din interior. Am cumpărat un stingător P2, (50 Lei) l-am golit de pulbere si la treabă. Pentru golire am folosit un sac menajer de 100 litri, am băgat stingătorul înăuntru și am apăsat. După asta i-am deșurubat capul. (merge ușor, cu mâna liberă). Am scurs și restul de pulbere care a rămas in tub, l-am curățat bine de praful depus. Pulberea recuperată am predat-o la un service care întreține stingătoare. Capul demontat arată așa: cu deosebirea că țeava neagră din plastic este mai lungă. Eu am tăiat-o că mă incurca la manevrare. Se poate renunța la ea complet. Am pastrat-o pentru că in interiorul mufei de culoare alba există 4 aripioare care susțin arcul supapei de eliberare si am zis sa nu rămână in aer, să se sprijine pe marginea țevii. Ștuțul roșu se deșurubează usor cu mâna și este ajutajul prin care se eliberează pulberea. Piulița pe care este gravat “24 ± 2 bari” este închizătoarea supapei de siguranță la suprapresiune. Se demontează foarte ușor cu o fixă sau tubulară de 12. ATENȚIE! NU DEMONTAȚI “PIULIȚA” ACEEA ÎNAINTE DE A GOLI STINGĂTORUL DE PRESIUNE Va scoate pulberea sub presiune. Demontat, arată cam așa: Ajutajul de culoare roșie a fost înlocuit de ștuțul cromat după prelucrare la un atelier de strungărie. (scurtare, filetare) https://www.dedeman.ro/ro/niplu-rapid-pentru-furtun-6-mm/p/1026355 Închizătoarea supapei a fost transformată in valvă de alimentare. Am recuperate valva Presta (una cu ventil demontabil) de la o cameră veche, am mai scurtat din ea lasând 17 mm (fără ventil), am bărbierit filetul pe vreo 2-3 mm, am majorat gaura inchizătoarei supapei de la 3,6mm la 5,4mm, am băgat valva in ea si am alămit-o. Am pus o garnitură de cauciuc si am montat-o la loc, fără arc si supapă. La final s-a dovedit că garnitura de cauciuc nu etanșa corect, pentru ca nu avea pe ce să se așeze, iar la strângere se deforma. Ca urmare, am etanșat cu bandă de Teflon infășurată pe filet si nu am mai avut nicio problemă. La gata arată cam așa: Indicația manometrului pentru o presiune de 8 bari. L-am probat, dar nu pe o anvelopă tubeless de MTB. Am avut anvelope semi-slick de 1,6 cu camera. La montare clasică cu pompa, trebuie să dau cu soluție de săpun, să le umflu in trepte, să trag de anvelopă ca să se așeze pe jantă. Cu extinctorul a fost chiar simplu. Anvelopele uscate, dezlipite de pe interiorul jantei, ca la o montare curată. Am avut 5 bari în extinctor, l-am cuplat, am eliberat, a sărit anvelopa pe jantă imediat. E adevărat, având camera, nu s-a pierdut presiune deloc, in camera mai aveam aer (nu am putut să o dezumflu complet). S-a echilibrat pe la 2,5 bari. Sunt semne bune. Aștept să-l văd cu tubelles când va fi cazul.
  4. mihaitasr

    Cea mai noua feblete a mea (in sensul ca ultima). Giant Defy Advanced (carbon) cu pipa si ghidon Ritchey din carbon, tija sa din carbon, sa Fizik Gobi, bottle cage Elite Cannibal, bartape Bontrager si groupset 105 5800. Inca sunt foarte topit dupa cat de frumos merge pentru o bicicleta cu o geometrie destul de ciudata pentru gusturile mele.
  5. Prin defileul Someşului Rece:
  6. Ploile s-au oprit, copiii sunt in cantonament, nevasta e la ciclu, așa că mă pot bucura si eu de viata: http://imgur.com/gallery/bAeBX7S
  7. purix

    Un tip sună la ușă la un apartament: Deschide doamna, drăguţă: -Ce doriţi? El, foarte politicos, privind-o în ochi: - Mă cheamă Popescu Vasile, am 27 ani, 85 kg, ochii căprui si vreau să vă fut. Ea: - Mitică, vino repede! Apare soţul din cameră: - Ce-i, dragă? Ea: - Golanul ăsta mi-a spus că vrea să mă fută! Si nici măcar nu mă cunoaste! La care soţul, jap, jap, două palme. - Ieşi afara derbedeule! Dar înainte ca tipul sa iasă: - Totuşi, spune-mi, de curiozitate, procedezi des asa? El: - Da. Soţul: - Si iei des bătaie? El: - Da, dar mai si fut... Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  8. akebono

    Si totusi a fost vreme buna, o tura prin imprejurimile Brasovului:
  9. purix

    https://edragneainpuscarie.ro/?fbclid=IwAR0f_nAhXUoh7nXrMGEisycrVMc-2rR-bZwnxPabp6tE1hqbCplCbZ2Vi3I
  10. majikstone

    Upgrade la 2x11: manete si schimbatoare Ultegra R8000, caseta 105 R7000 11-30, lant KMC X11. Fata de vechile manete 105 5700, care si-au facut cu brio treaba timp de 2 ani si jumatate si mai bine de 16.000 km, astea noi sunt un adevarat deliciu. Forma zonei de sprijin a palmelor e mult mai naturala, schimbarea vitezelor se face semnificativ mai usor (si in special pe fata, unde efortul e aproape la fel de mic ca in cazul schimbarii vitezelor pe spate), iar franarea e usor imbunatatita (asta pastrand clestii pe care ii aveam inainte, R8000 pe fata si R451 pe spate). Si, cu ocazia upgradeului, am adus-o la 9.3 kg complet echipata, respectiv 8.7 kg "in fundul gol" (fara pedale sau alte accesorii). Destul de bine pentru o bicicleta cu cadru de otel care doar el cantareste 2100g.
  11. Invitat special

    Vecina de desubt imi face observatie ca ar fi bine ca pisica sa alerge mai rar, ca se aude.
  12. akebono

    Tot prin jurul casei:
  13. Privind de la mănăstirea Muntele Rece (munţii Gilăului) spre sud.
  14. purix

    Un evreu își întreabă fiul: - Ştrulică tată...nu c-aș fi curios, dar ai putea să-mi spui cam cât ai cheltuit la ultima ta întâlnire? - Păi...cam 10 dolari. - Da, un răspuns care mă face mândru de tine! - Sincer, tată, aș fi cheltuit mai mult...dar atât a avut la ea.
  15. csuporj

    Cu placere. Desi nu stiu daca se mai uita si altii pe aici. Racatau (670 m) - Defileul Somesului Rece - La Intorsuri - Tomnatec - Gaureasa - Crucea (1430 m) - Maguri - Joseni. 44 km in 4 ore si 45 minute. Pana in Racatau cu masina. Pushbike: vreo 100 metri diferenta de nivel, pe urcarile de pe creasta. Poze: https://photos.app.goo.gl/xo9wMzCytv8ZKRbd8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/tomnatec-36959156
  16. purix

    Pasagerii din avion si-au ocupat locurile si asteapta echipajul pentru decolare Intr-un final, pilotul si copilotul apar printre scaune spre cabina. Toate semnele arata ca cei doi sunt orbi. Pilotul poarta ochelari negri, are baston alb cu care loveste stanga-dreapta . Copilotul, are si el ochelari negri si este ghidat de un câine insotitor. La inceput pasagerii se foiesc nervosi, gandindu-se ca e vorba de o gluma. Pornesc motoarele si avionul incepe sa ruleze . Pasagerii rămân uimiți. Deodata avionul accelereaza puternic si panica se instaleaza. Unii pasageri incep sa se roage, altii sa-si faca cruci.... Cind avionul se apropie in viteza de capatul pistei, vocile devin tot mai isterice, iar cand avionul mai avea de rulat doar 20 de metri pe pista , toata lumea a inceput sa urle intr-un glas. Din fericire exact in ultima clipa avionul s-a inaltat usor catre cer... In cabina pilotilor dupa cateva secunde de liniste, copilotul catre pilot : - Intr-o zi, nenorocitii astia o sa tipe prea tarziu si o sa murim ca proștii...!!!!!!! Sent from my SM-G950F using Tapatalk
  17. La margine de drum forestier pe unde trece pădurea la vale și valea se proptește într-un MHC.
  18. purix

    Intră învățătorul în clasă și începe să facă prezența: -Anton! - Prezent! -Băluță! -Prezent! -Bulă! - Prezent! Din ultima bancă se aude Gigel cum râde. -Ce e așa amuzant Gigele?, întreabă învățătorul. -Cum să te cheme domn’ învățător Bulă? Pui un P în loc de B și iese “pula”. Învățătorul continuă prezența și ajunge la Gigel. -Gigel! -Prezent! Bulă crapă de râs și învățătorul îl întreabă: -Ce e așa amuzant Bulă? -Cum să te cheme domn’ învățător Gigel? Mai pui câteva litere și iese “Mai du-te-n morții ma-ti, Gigele!” Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  19. majikstone

    Serios? Vorbesti din experienta personala sau cum? In Franta si-a luat jandarmeria si politia bataie grav in repetate randuri de la gastile de casseuri (spargatori, in traducere libera), ca erau prea putini politisti si prost echipati, in timp ce la noi jandarmeria gaza femei si copii pentru amuzament. Si eventual imi explici tu si cum sta treaba cu listele alea electorale din Diaspora, ca pana una alta am votat de 3 ori pana acum "in deplasare" si asta a fost singura data in care oamenii din sectii au taraganat cat s-a putut procesul de votare. Si in ciuda numarului cica crescut de sectii, numarul celor care au reusit sa voteze in diaspora a fost fix acelasi ca la turul 2 de la prezidentialele din 2014, cand in ciuda unui numar mult mai mic de sectii ca acum, cel putin la Paris lumea sa miscat cat de rapid s-a putut. Nici nu mai zic de faptul ca ambasadele au cerut suplimentarea numarului de sectii de votare, iar fosila aia de Meleșcanu a decis ca nu-i nevoie, ca el a estimat o prezenta la vot de 30%. Da' ma bucur ca stii tu cum e in democratie, boss.
  20. Nişte zimţi de chei, aici de la cheile Turzii:
  21. paulrad

    Ziua III – Duminică, 5 Mai: Breb – Budești – Râul Mare – Valea Văratecului – Vf. Pietrei (1111m) – Sârbi – Breb, 28km cu 875m dif de nivel Ne trezim și găsim afară ploaia ce se tot îndeasă. Se vede asta după lipsa de activitate de la ora mesei. După ce servim micul dejun cam toată lumea e în mână cu câte o aplicație meteo. Prognozele arată 2-3 ore de pauză a ploii începând cu ora 10 sau 11, depinde pe cine întrebi. Ștefan se echipează primul, dar nu impresionează pe nimeni, mai stăm. Într-un final Robert decide că stăm până la 11 să vedem dacă se oprește ploaia, dacă nu, plecăm oricum. Echipați de scandal. Credit: Iulia Crișan / The North Quest La 12 fără un sfert suntem călare pe situație, iar ploaia se oprește. De pe urcarea spre drumul județean admirăm Masivul Gutâi. Mergem spre Budești unde facem stânga către Mănăstirea Roșia (Schitul Budești). Urcăm pe un forestier frumos pe Râul Mare. Urcarea pe Râul Mare spre Schit Budești Robert Dobai, organizatorul distracției Cu câteva sute de metri înainte de mănăstire facem stânga pe un teren necunoscut mie. Harta zice că am urcat pe Grohote spre Feredeauă, dar înainte de asta am făcut o regrupare. O lăsăm pe Iulia să meargă în față cu mașina și apoi pornim la deal tot pe un drum forestier. Nu dăm multe pedale și la o privire înapoi peisajul te lasă cu gura căscată. Părăsim drumul forestier și continuăm urcarea pe un pământ moale. Aici m-am chinuit o vreme să mă urc pe bicicletă datorită aderenței, dar apoi a mers încetuc până în vârf. Vedere din Munții Lăpușului spre Masivul Gutâi Gata drumul, începe noroiala La cât de bine arată norii ăia joși cu Masivul Gutâi în fundal nici nu mai contează dacă ne pică un nor de ploaie în cap de-acu încolo. După ce ne regrupăm pornim mai departe spre Vf. Pietrei. O coborâre scurtă, apoi încă o urcare scurtă și suntem acolo, în primele rânduri la belvederea de 360 grade. Aici ne întâlnim și cu Iulia și Bogdan care au venit cu mașina. Panoramă spre Munții Țibleș și Munții Rodnei Oameni faini și peisaje faine. Rețeta unui weekend de succes. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Am pornit pe ultima coborâre a weekendului! Credit: Iulia Crișan / The North Quest Pe coborârea de pe Vf. Pietrei Robert organizează un mic concurs. În locul potrivit oprim să ne arate traseul, ne sugerează să căutăm iarba că pământul e cam alunecos, iar apoi zboară ca gândul și ca vântul să ne aștepte în punctul de ”finish”. Aliniați la start Pornim pe rând, lăsând spațiu între noi. Nu-s eu tare meseriaș pe coborâre, iar suprafețele alunecoase mă ”încântă” la maxim, așa că mă declar ultimul din start, ceea ce stârnește protestele lui Suzi. Îi dau la vale un pic mai tare decât aș face-o în mod normal în condițiile alea și se pare că am supraviețuit. Coborârea pe pajiștea asta e foarte faină, dar se transformă curând într-o noroială în toată regula datorită tractoarelor ce umblă pe aici. Mi s-a cam stins starea euforică avută în Vf. Pietrei când am zis că peisajul a meritat orice. Cum ar veni, a intrat euforia la noroi. Oricum, norii joși, vremea rea și chiar coborârea asta super noroioasă nu au făcut decât ca ziua să fie una memorabilă. Pe aici numai eu știu ce am bombănit că de la un momentdat am rămas singur. Se mai oprea Suzi din când în când să se asigure că mai exist. Am mai făcut câte o pauză scurtă de la noroi printr-o livadă și într-un final am ajuns în Sârbi. Până în Breb numai un pic ne-am mai noroit. Prin sat, agitație mare, fiind duminică. Trec pe lângă 3 bunicuțe îmbrăcate în port popular și o aud pe una zicând: ”No ni și la aiștea ce plăcere au. Tăți îs tină…” După spălarea cailor și a călăreților, luăm o mică gustare. Între timp Robert face segmentul pe Strava pt jurizarea concursului de downhill, după care se străduiește să improvizeze un podium. Oricum, weekendul ăsta a câștigat toată lumea. Lipsește Vlad. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Ne luăm rămas bun de la oamenii ce pleacă spre casele lor. Rămân și fără mijloc de transport că Suzi pleacă la Brașov și nu mai trece prin Baia Mare, așa că mai stau o zi la Breb până circulă cursa locală. Un weekend de 5 zile e oricând bine venit! Sfârșit. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2343774166/embed/a9804a04e072f588756c4ec00f56989867da6fcf'></iframe> Data: 02-05 mai 2019 Locație: Breb, Maramureș – Munții Gutâi & Munții Lăpușului Total km: 128 km Diferență de nivel: 3340m Eveniment: Village Warrior – Apprentice Session Organizator: The North Quest Taxa de participare: 195€
  22. csuporj

    Gura Rastii (490 m) - satul Muntele Rece - Dolesti - Balta (1360 m) - Bulitani - Racatau. 33 km in 3 ore si 15 minute. Pana la Gura Rastii cu masina. Pushbike: vreo 400 m, unde urcarea e de vreo 12%. Poze: https://photos.app.goo.gl/YndkSxvkH9rEE6h29 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/balta-37789830
  23. csuporj

    Gura Rastii (490 m) - Plopi - Ghiuri - Otelesti - Dobrin (1580 m) - Valea Negrutei - Racatau. 55 km in 7 ore si 30 minute. Pana la Gura Rastii cu masina. Aproape tot traseul e practicabil pe bicicleta, pushbike e doar vreo 50 metri pe scurtatura din Dobrin catre drumul Vaii Negrutei. Poze: https://photos.app.goo.gl/NF93SYCsh1E8AbBS7 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/plopi-dobrin-37730657
  24. paulrad

    Sezonul camp-urilor MTB marca The North Quest a debutat ca în fiecare an cu un weekend la Breb, Maramureș. ”Un weekend” e cam inexact, pentru că anul acesta, Iulia și Robert au planificat 3 weekenduri la Breb: Apprentice, Warrior și Womens Camp. Ca să ne ghideze prin Munții Gutâi și Munții Lăpușului, în ajutor le-a venit Suzi Hilbert și Cristian Trif. Fiind practic în spatele casei, Village Warrior nu prea mă atrăgea și eram convins că nu o să merg, chit că mă bâzâise un prieten să mă duc și eu. Cu câteva ore înainte să se încheie înscrierile, zbang, am plătit cu cardul pe site-ul TNQ și brusc așteptam cu nerăbdare o aventură nouă, neplanificată: Village Warrior Apprentice session. Cu cât momentul se apropia, cu atât nerăbdarea se amesteca tot mai mult cu îngrijorarea provocată de prognoza meteo. Ziua 0 – Joi, 2 mai Pe la ora 16:30 ajung împreună cu Suzi la The Village Hotel în Breb. Găsim soare și pe Robert agitându-se singur să termine pregătirile pentru primirea oaspeților începând cu ora 18. Îmi iau în primire cazarea în ”Casa Veche” pe care urma să o împărțesc cu încă alte 5 persoane. Pe la Village Hotel mai trecusem doar în vizită. Da, oamenii care ajung în Breb vizitează căsuțele vechi aduse la viață de Penny, gazda noastră venită tocmai din Anglia ca să dea suflet așezărilor tradiționale din Maramureș. Ai noștri au adus termopanul și inoxul în satul de la poalele munților Gutâi… După check-in mă echipez de pedalat să-mi fac antrenamentul prescris de Robert, mai ales că ieri am lenevit complet, iar zilele următoare în program e doar distracție. Am bobinat vreo oră la niște intervale pe 2-3 ulițe de mai aveam un pic și mă întrebau sătenii dacă m-am pierdut. Mă întorc la căsuțele noastre, dar nu înainte de a face o poză ”clasică” de Breb: verdeață, floricele, căpițe de fân și nelipsitul masiv Gutâi din fundal. Între timp au ajuns câțiva oameni și facem cunoștință. Găsesc și 2 colocatari, Gabriel, de loc din Baia Mare și prieten de Facebook, și Vlad, un tânăr de 16 ani din Alba care va participa și la sesiunea Warrior de weekendul viitor. Partea lui de poveste o puteți citi aici. Fac un duș rece, iar apoi mai fac unul fierbinte. Asta nu e vreo metodă secretă de recuperare după antrenament ci așa mi-a ieșit. Aparent, era nevoie de puțin timp să ajungă apa caldă la căsuță și în plus apa caldă era legată la rece și invers, așa că le-am dat peste cap de câteva ori până am dibuit mersul lucrurilor. Între timp apare și Ștefan, cunoștință veche din camp-urile Purple Lines de la Borșa, împreună cu gașca din Iași, Andrei și Bogdan. Încet, încet se apropie ora cinei și tragem spre șopron unde se servește masa. Stingem sarmalele cu niște gogoși, iar apoi Robert ne prezintă scurt traseele din următoarele 3 zile și ne punem la povești până ne alungă frigul spre casele noastre. Ca în orice camp la care am participat, în prima noapte am adormit undeva pe la ora 3. Va urma.
  25. majikstone

    http://www.cyclingnews.com/news/chris-froome-team-ineos-confirm-fractured-femur-and-elbow/ Asa e boss, cum spui tu.
  26. DAMIAN

    Din ciclul "Vara, dar nici o zi fara ploaie"
  27. Vezi daca nu folosesti frane pe disc! :)) Daca foloseai, ti-ai fi obisnuit degetele sa apese cu modulatie, incat doar sa picure zama din spray.
  28. buha

    Va salut! Pe 1 iunie a fost concursul de triathlon "Fara asfalt la mare", in statiunea 2 Mai. Un bun prieten m-a invitat asa cam mi-am luat liber 1 saptamana de la job. Miercuri dimineata la ora 7 am plecat din Iasi spre Vama Veche unde mi-am luat cazarea. Am pus bicicleta pe masina si dus am fost. Am trecut Dunarea cu bacul prin Galati iar apoi am luat-o prin Macin spre Vama Veche. Recunosc ca in Macin imi venea sa trag pe dreapta si sa o iau pe bicicleta! Pana acum nu am mai fost in Vama Veche si eram foarte curios. Am ajuns pe la ora 16 (conduc foarte lejer) iar dupa ce am urcat bagajele in camera am fugit sa vad marea. Apoi am facut o scurta plimbare cu bicicleta prin Vama. Joi dimineata la ora 8 am plecat spre Bulgaria. Traseul propus fiind Vama Veche - Kaliakra - Tylenovo - Shabla - Vama Veche. Am reusti sa strang 130 de km si 850 m urcare. https://www.strava.com/activities/2409398578 Drumul a fost aproape pustiu. Pe european asfaltul este perfect. Inainte de Kaliakra am facut dreapta si am coborat pana la Dolboka. Diferenta de nivel fiind foarte mare, am impins binisor bicicleta la deal, la urcare. In Cetatea Kaliakra m-am oprit la restaurat si am mancat o prajitura foarte gustoasa si am baut doua pahare de suc. Drumul spre Tyulenovo si spre Shabla este... asa si asa... portiuni de asfalt fisurate, carpite sau unele chiar bune. In Tyulenovo m-am oprit la restaurat pentru o alimentare cu peste + mamaliga + usturoi. Foarte buna masa! Am pozat "podul de piatra" iar apoi am pedalat spre Shabla catre far. Atat in Tyulenovo cat si in Shabla cred ca sunt in lumea mea daca stau aproape de mare. Este un peisaj de vis. Daca m-as pensiona acolo as vrea sa ma retrag. Shabla este un orasel uitat de lume cu locuitori care se feresc de caldura soarelui. Strazile sunt pustii iar la toate magazinele de cartier vanzatoarele stau afara in prag si isi asteapta clientii. Dupa ce am iesit din Shabla am facuti o pana. Am mesterit repejor si am pornit spre casa punand cauciucul spate invers! Dupa ce am trecut granita m-am plimbat putin prin Vama Veche pentru a rotunji tura la 130 de km. Sambata - zi de concurs. Am reusti sa strang 80 de km si 460 m urcare https://www.strava.com/activities/2414535935 Merg cu prietenul meu la start pentru incurajare. Pozez "masina de spalat", il astept sa iasa din apa iar apoi eu ma urc pe bicicleta. Aveam planuri mari: sa ajung in Eforie Nord - Techirghiol. Cerul era incarcat cu nori urati iar soarele nu se vedea deloc. Planul meu era sa merg in fiecare statiune de pe litoralul romanesc. In Mangalia am poposit mai mult, pozand santierul naval si farul. In timp ce pedalam pe faleza consultam insistent prognoza meteo si imi zic sa risc: ma indrept spre nord. Imediat norii se risipesc si tura prinde alt contur. Merg prin fiecare statiune (care sunt efectiv goale; peste 3 saptamani vor fi pline de turisti) pana in Costinesti unde rontati porumb fiert pe plaja, cu fundul in nisip. Ma duc sa pozez Epava Evanghelia si trecand pe langa plaja de nudisti observ un drum betonat care serpuieste de-a lungul tarmului. Il urmez. Duce spre Tuzla. Peisajul este mirific. Totul este pustiu. Un tip vasleste pe o placa in larg iar un cuplu se broneaza. Brusc pierd betonul de sub roti si dau de pamant asa ca ma introc spre Costinesti si ma gandesc sa ma pedalez spre Vama Veche abandonad drumul spre Eforie Nord. La intrarea in Olimp zaresc un magazin si imi aduc aminte ca am bidoanele goale. In acelasi timp ma gandesc ce as putea manca... Vreau sa fac dreapta sa ies de pe asfalt si sa urc pe trotuar dar... cred ca pot sa sar o bordura de 2 cm la 25 de km/h. Bicicleta a mers inainte iar eu am facut dreapta, "zburand" deasupra asfaltului. M-am ales doar cu o julitura la cotul drept. Am avut mare noroc caci putea fi mult mai rau. Abandonez orice plan, ma duc la prima farmacie si imi cumpar iod + pansament pentru a curata rana. Iar apoi ies pe european si pedalez repejor spre Vama Veche. Cam atat dpdv cicistic. Daca nu faceam buba la cot, as fi vrut ca duminica sa pedalez pana la Cariera Hagieni sau din Mihail Kogalniceanu pana in Cheile Dobrogei. Peisajul era superb. In rest... - am inotat in mare la 16 grade cu costum de neopren; - am simtit atmosfera Vamii; - duminica apa marii a fost calda, 20 de grade si m-am putut balaci in voie. Nici nu am mai simtit julitura de la cot. Abia astept urmatoarea tura la mare! Cu bine, buha PS: Multumesc pentru recomandarile din "Planuri si Proiecte Cicloturistice" "
  29. akebono

    Daca este sa o luam astfel nu cred ca o transmisie 3x poate limita cu adevarat performantele unui ciclist amator, pentru ca are cel mai larg range posibil: 625% si este ideala pentru deplasarea pe asfalt catre locul de dat si pentru munte. Suprapunerile si intarzierile sunt nesemnificative chiar in cazul unui concurs atunci cand nu concurezi pentru podium ;). Ce incercam sa spun este ca o transmisie mai simpla si lipsa schimbatorului fata se simte foarte placut atat timp cat range-ul nu te limiteaza.
  30. csuporj

    Gilau (400 m) - Somesu Rece - Vanta - Manastirea Muntele Rece (1120 m) - Gura Rastii. 34 km in 3 ore si 15 minute. Pana in Gilau cu masina. Pushbike: vreo 100 m diferenta de nivel pe la sfarsitul urcarii. Poze: https://photos.app.goo.gl/AJ53C6WuAbwECb2x7 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/gilau-manastirea-muntele-rece-37060357 (am pornit spre padurea de langa Motel Gilau, apoi m-am razgandit, ca venea ploaia)
  31. a_mic

    Domnilor, desi e foarte interesanta discutia, va rog sa ne oprim aici, fara trimiteri la evenimente, marginindu-ne la continutul exprimat de titlul topicului. Incap si bancurile politice, dar sa fie bancuri. Imi doresc sa fie retinuta rugamintea mea amicala.
  32. Invitat special

    E adevarat, sunt medii unde politica nu are ce cauta, forumul asta fiind unul din ele si cu totii cei de aici ne bucuram de asta, sunt sigur. Dar daca ai stat 8 ore la coada sa votezi si ieri si/sau in 2016 si/sau ai fost gazat/batut in Piata Victoriei pentru ca nu vrei sa ti se mai fure banii pe care ii muncesti si vrei sa traiesti in Uniunea Europeana nu in Teleorman, nu ai cum sa nu iti strigi in gura mare victoria unei batalii.
  33. Drysna

    Nu a zis nimnea ca tre sa fie si frumoasa,nu?
  34. paulrad

    Ziua I – Vineri, 3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare. Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills. Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară. Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc. În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi. După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare. Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul. Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine. Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului. În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului. Poiana Boului. În Baia Sprie și Baia Mare pare că plouă. Vf Secătura Creasta Cocoșului O privire înapoi spre Vf. Secătura. Deja sufla vântul bine de tot. În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă. Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei. Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă. Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit. După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala. Prezentare nutriție & antrenament. Credit: Iulia Crișan / The North Quest Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2338683025/embed/4f4c94a5f67cae0cd770a2e7e4481e96e805ce3a'></iframe>
  35. andreyy_geo

    Salutare baieti! Din superstitie nu am mai postat nimic legat de aceasta tura. Nu am abandonat ideea si am mai incercat in alte doua ture sa o pun in practica. Insa, maine plecam! Tot doi oameni si jumatate, doar ca jumatatea are 3 ani si 3 luni acum si un scaunel mai mare. In linii mari traseul ramane acelasi Salzburg si zona lacurilor din Austria. 8 zile cu ture pe bicicleta in 5 dintre acestea, distante intre 30 si 60 km. O sa revin cu poze si informatii detaliate cand ne intoarcem, posibila inspiratie si pentru altii cu prichindei si nu numai. Sa ne auzim cu bine!
  36. Bre, seria Avengers e pt copilu' din tine care nu a putut pune mana, la vremea lor, pe benzile desenate. Trebuie sa iei ca atare! Sunt din alta liga, nu-s chiar filme, sunt un fel de desene animate, da' cu actori. Acu si la subiect: N-am apucat sa ies anul asta cu bicicleta la munte la o tura zdravana, si nici nu prea intrevad prea curand. Mereu intervine ceva, treburi casnice, familia, serviciu, rude/prieteni etc! Mi-e dor de vremea cand aveam timp si pt mine! Cred ca trebuie sa incep sa mi-au liber in timpul saptamanii si sa-mi iau lumea-n cap macar o zi la 2-3 saptamani, altfel cred ca o iau razna!
  37. purix

    Un colonel, fumându-și pipa în verandă, strigă la ordonanța sa: -Ioaneee , ia vino încoace! -Ordonați, don’colonel ! -Măi Ioane, tu ești băiat de la țară, cu judecata sănătoasă …. Ia să-mi spui tu mie, dacă eu fac sex cu nevastă-mea , asta se consideră o plăcere sau o îndatorire? -Păi, don’colonel….io cre’că e plăcere… -De ce crezi asta? -Păi, don’colonel, dacă ar fi o îndatorire m-ați pune pe mine s-o fac!
  38. In viata mea nu am vazut un film mai tampit dar si exagerat de lung precum Avengers: End Game, ceva de genul Am luat decizia sa nu mai merg in viata mea la nici un film american la cinematograf. Daca vor veni pe HBO sau pe alte canale, da, ma uit, macar am posibilitatea sa schimb canalul, sa ma duc la frigider, la toaleta, sa pun pe "hold". Cu citeva exceptii (de ex TBOEM, Interstellar) Hollywood e cloaca de irecuperabili sinistri care transmit boala lor mentala pe marele ecran. Si cand te gandesti ca a 7-a arta parea a fi marea minune, incununarea tuturor celorlalte de pina acum.
  39. dany86

    Absolut fantastica! Pentru mine intra intr-un top 3 cele mai frumoase cursiere vazute aici! Sa o stapanesti sanatos si sa ai grija de ea!
  40. csuporj

    Gilau (400 m) - Coada Tarnitei - Golful Rasca - Valea Stramba - Dangau (970 m) - Dealul Goganu - Dealul Custurii - Golful Agarbiciu - Somesu Cald. 66 km in 7 ore. Pana in Gilau cu masina. Pushbike: vreo 50 metri diferenta de nivel la sfarsitul coborarii la Golful Agarbiciu. Oi: am intalnit cainii la vreo 4 km dupa Dangau, erau la vreo 200 de metri de turma, m-au latrat vreo 3 minute, apoi s-au potolit si m-au lasat sa trec. Orientarea: intre Dangau si Golful Agarbiciu sunt o gramada de creste secundare si drumuri pe ele, trebuie sa te uiti pe harta in si la 50 metri dupa fiecare intersectie. Imaginea de satelit Google Maps marita sa arate si drumurile secundare e destul de buna. Harta Muntii Nostri nu contine creasta. Poze: https://photos.app.goo.gl/nhYAH7L7qcaFAh2e8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/turul-tarnitei-37168126
  41. majikstone

    Am ajuns, in sfarsit, la transmisia perfecta Range de 418%, 15 rapoarte unice (din 22), salt mediu de 10% si maxim de 12.5% intre rapoarte. Buna si pe trasee plate, si in zone de munte, fara sa sacrific, practic, mai nimic. O transmisie mai "clasica", dar care sa imi asigure un raport minim de 1:1, cu pedalier 50/34 si caseta 11-34, ar arata cam asa: La fel de multe rapoarte unice, range mai mare (455%), dar cu pretul unor salturi colosale in zona de jos a casetei (in loc de 11-12-13-14-15 avand 11-13-15-17-19). Pe trasee de munte ar avea la fel de mult sens ca 46/30 cu 11/30, dar pe trasee mai plate si viteze "de croaziera" de 30-35 km/h ar fi dezastruoasa. Si, ca sa fiu carcotas pana la capat, ar fi cu cel putin 100g mai grea (pinioane, schimbator spate, foi, lant). PS: pentru cei care cred ca "nu pot trai" fara foi de 52 si pinioane de 11, tineti cont ca Eddy Merckx a mers cea mai mare parte a carierei lui cu un raport maxim de 52/14, echivalent cu 46/12 sau 50/13. Eu cred ca daca i-a ajuns lui raportul ala maxim, va ajunge si voua
  42. paulrad

    Ziua II – Sâmbătă, 4 Mai: Breb – Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu – Pleșca – Cabana Brăduț (Izvoare) – Baraj Runcu – Mara – Breb, 59.66km cu 1246m dif. de nivel Am dormit ceva mai bine ca în prima noapte. Pe la 7am îl văd pe Ștefan online și-l invit la cafea. Până curge licoarea din aparat fac vreo 2 poze, iar apoi dispare soarele. Servim micul dejun și puțin după ora 11 dăm prima pedală. Ieșim din Breb pe un drum ce ne scoate în Hoteni, traversăm DN18 în Hărnicești și mergem paralel cu șoseaua. Drumul de pământ ne scoate la vreo 250m mai sus de începutul cățărării Sat Șugatag 600m climb. Aici facem o regrupare și îmi dau jos încălzitoarele căci urmează muncă serioasă: 7.1km cu pantă medie 8% și maxim 25%. Cățărarea asta am mai făcut-o doar pe cursieră și credeam că pe MTB o să fie mai ușoară, dar a fost doar mai lentă. Nu începem bine urcarea că panta bate spre 18%. După ce s-au mai domolit gradele pe GPS mi-a pierit cheful și am intrat pe modul de vacanță. În față era Robert cu Vlad, mă depășește Ștefan și apoi Antonio cu ebike-ul. Mă ajunge Suzi, iar apoi îl așteptăm amândoi pe Andrei și mergem mai departe după ce ne regrupăm. Suzi & Andrei Pedalăm într-un ritm foarte ok și tot povestind cu Suzi îl lăsăm în urmă pe Andrei așa că mai oprim pentru o regrupare. Ne tot uităm lung prin curbe până apare Iulia cu mașina de asistență și Andrei trece pe lângă noi. Brusc, subit și dintr-o dată suntem ultimii, fără motiv de leneveală așa că-i dăm mai departe să nu stea oamenii după noi prea mult. După ce trecem de carieră unde panta atinge maximul de 25%, încă 2-3 pedale (x1000) și câteva bucăți de 14-18% și suntem în vârf. Noiembrie 2018. 25% Între timp vremea s-a cam stricat. În vârful cățărării suflă vântul tare și nu e de stat prea multe. Părăsim asfaltul, sau ne păresește el pe noi căci se termină în mijlocul lui nicăieri, și continuăm pe un drum de pământ spre Mlașina Iezerul Mare. Încotro mergem noi sunt norii cei mai negri, iar în Masivul Gutâi unde urmează să ajungem mai târziu, pare că plouă bine de tot. În Masivul Gutâi dușul e dat la maxim Facem o regrupare pe platou și, ca un localnic adevărat, îl întreb pe Robert unde-i Iezerul Mare căci în zona asta n-am mai fost. Aflu că am trecut de mlaștină fără să o văd. Fac câteva poze și coborâm spre Runcu. Valea din imagine urmează a fi inundată la finalizarea Barajului Runcu La ieșirea în drumul de Runcu, Robert ne face o demonstrație de îndemânare. După o scurtă urcare ajungem la Pleșca. În dreapta drumului avem Câmpul Tătaru, Vf. Țiganu și altele, oferind un peisaj superb. În stânga drumului sunt câteva construcții părăsite ce deserveau muncitorii Barajului Runcu: început în 1985, a înghițit 850 milioane euro, va avea peste 90m înălțime și va stăvili 26 milioane mc de apă într-un lac întins pe 91 hectare. Asta peste încă vreo 20 de ani la cum merg lucrările terminate în proporție de 85%. După o coborâre scurtă începem urcarea spre stațiunea Izvoare. Mi se termină apa din bidon și abia aștept izvorul de la cabana Brăduț. Nu apucăm să ajungem la izvor că ajunge apa la noi. Cu vreo 400m înainte de cabană începe ploaia. Cerem voie să ne adăpostim în foișor, dar tanti ne trimite în sala de mese care-i încălzită și ne servește cu ceai. Ba ne mai aduce și oala ei de ciorbă, că pentru turiști n-avea mâncare gătită. Am stat la cabană aproape 2 ore timp în care a intrat complet la apă cheful de pedalat. Avem timp să ne gândim și la Cristi cu grupa lui care au mers undeva în zona din care a venit ploaia. Într-un final iese soarele și încet se oprește ploaia. Decidem să alegem cea mai rapidă, ușoară și senină variantă: coborâm înapoi la Runcu prin șantierul barajului și ieșim la drumul național în Mara. Traseul inițial ar fi trebuit să ne ducă din stațiunea Izvoare în Pasul Gutâi și apoi la Creasta Cocoșului, unde am fost și ieri, de unde să coborâm spre Breb. În sfârșit am scăpat de belți Pedalând pe drumul național visez să ajung cât mai repede la cazare, iar apoi îmi aduc aminte că prin Hoteni avem o urcare bună de muncit. Ajunși la cazare sper să fac duș cât mai repede, mai ales că mă doare puțin gâtul de la frigul adunat în șopron serile trecute. N-am noroc căci e ocupat la baie așa că mă duc să spăl bicicleta. În seara asta avem grill party și ne adunăm încet pe lângă vatra focului, iar până e gata mâncarea la grătar ne delectăm cu niște slănină topită în foc. La asta m-am gândit din prima seară de când am ajuns și s-a făcut foc în vatră! Credit foto: The North Quest Ne auto-servim cu bunătățile făcute pe grătar, iar după ce luăm cina la măsuțele din curte, revenim în formația de mai sus. Suzi face un foc atât de bun că nu doar că renunț la geacă, dar îmi trece și durerea de gât. După ce a pus pe foc vreo 3 hectare de pădure, îi cedează postul de fochist lui Vlad. Dăm stingerea după miezul nopții. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2341197874/embed/8527a708fee1ef428fdef353fd1c39f2adc93163'></iframe>
  43. Traveller

    O ieșire blitz spre vestul Bucureștiului, prin Chiajna, Dragomirești Vale și Săbăreni, pădurea Cereanca, cu întoarcere din Gulia pe DN7, via pădurea Rîioasa și Chitila. Se circula bară la bară la ieșrea din Chiajna spre Centură/Dragomirești. În rest liniște și pace, chiar și pe DN 7 traficul era mai mult deccît rezonabil. O zi caldă, însorită, ideală pentru bicicleală.
  44. Am prezentat deja clasicele Populare de 50, 100 și 150 km pe teren plat sau valonat. Sezonul lor tocmai s-a terminat. Există însă și o variantă de 150 km cu 2500 metri ascensiune, care se numește Super Grandonnee și care poate fi parcursă independent, începînd chiar cu sîmbăta ce tocmai a trecut: https://www.facebook.com/events/2034942086626059/ https://randonneurs.ro/prezentare-super-grandonnee/ Chestia asta mi-a aprins imaginația. Adicătelea, de ce nu mi-aș desena o tură asemănătoare, pe care să încerc s-o parcurg într-o zi-lumină, de capul meu? Dar când ai prieteni, nu mai ești chiar de capul tău. Astfel că, de la o tură ”între trenuri”, planul s-a schimbat. Decis să sprijine această dileală a mea, @BodoC s-a prezentat la 6 fără un sfert să mă preia. Și dacă nu-l supăram, urma să mă și aducă înapoi. În mașină am dat nas în nas cu surpriza, adică @MaC®. Treziți toți la 4.44, eram gata de plecare în aventura cu final imprevizibil. În scripte, tura asta trebuie parcursă în 20 de ore, dar eu voiam în 14, de la 7 la 21. La 7.10 dădeam prima pedală, din fața gării Ploiești Sud. Prima oprire, la trecerea la nivel cu CF Buda - Plopeni - Slănic. Bicicleta fusese încălțată cu niște anvelope de asfalt Vittoria Journalier 622x37. Vremea era urâcioasă - 4 grade și un pui de vânt, cu un strat consistent de nori deasupra capului. O altă pauză de gustare, după ieșirea din Vîlcănești. Caprele împreună, la odihnă. Prima cățărare începea la km 36, după porțiunea de dale de beton erodat din Poiana Trestiei. Cu doar 160 km pedalați și încă vreo 50 alergați în 2019, nu eram chiar pregătit, dar eram intrat în horă și voiam să joc. Sus, la foișorul dinspre Buștenari, la ora 10 era la fel de frig și vânt. Aici era primul punct de control. Pe coborîre spre Buștenari mi-au înghețat degetele de la mâini și picioare. Noroc că mai erau bucăți de urcare, numai bune să mă încâlzească la loc. Un mare plus, având în vedere temperaturile fluctuante de-a lungul zile, a fost bluza de corp din merino. Bonus, foaia de ceapă B-twin a lui MaC, care și-a făcut treaba pînă la barajul Paltinu. Coborât în Câmpina, am mai făcut o mică pauză lângă podul peste Doftana, după care m-am îndreptat spre Șotrile, pe șoseaua Voila. Tipa care îmi spunea indicațiile de navigație ale RwGPS (AKA ”Tăntica”) a numit-o ”Voala street”. În pădurea Voila era aceeași liniște întreruptă de ciripitul de păsări, așa cum țineam minte de la ultima tură pe aici, demult. Odată cu ieșirea din pădure și intrarea în Șotrile, a apărut și soarele dintre nori, și nici că a mai dispărut pînă la final. Au apărut și omniprezentele indicatoare de 10%, și peisajele tipice. în intersecția nesemnalizată spre Valea Fiarelor se lucra de zor, fusese rașchetat asfaltul pe vreo 500 de metri imediat cum faci la dreapta ca să te pregătești de coborâre. Ne-am reîntâlnit jos, la baza barajului Paltinu, unde am mîncat porția de paste pe care o luasem în rucsac, pentru prânz. Pe lângă asta, de-a lungul turei am mai mâncat 3 batoane proteice Nutramino și 3 batoane cu magneziu de la oshee, iar de băut 3 sticle de izotonic tot de la oshee. De dimineață mîncasem 2 iaurturi cu gem și cereale. Urcarea la baraj am făcut-o pe soare și chiar începuse să se încălzească. Spre podul pe sub care intră Doftana în lac am tras un pic pe iarbă, ca să mă pregătesc pentru Secăria. Începeam să mă resimt, mai ales mușchii umerilor și bicepșii femurali dădeau semne de oboseală. Tura nu avea urcările repartizate uniform, erau 1700 hm concentrați între km 36-86, de aici și dificultatea, mai ales dacă nu ești antrenat. În fine, am căzut la pace cu mine și am început să rîșnesc în sus spre Secăria. Măcar vremea era în totalitate de partea mea. Bogdan, privind înapoi spre Valea Doftanei: Și eu, privind spre Secăria, imediat de sub punctul ”La Antene”, unde am ajuns la orele 16: Jos în Secăria am poftit la o jumătate de Coca Cola și am reumplut bidonul cu apă. Urcarea de după a decurs neașteptat de ușor, integral în șa. În apex, la troiță: Coborîrea spre Comarnic s-a făcut în condiții grele. Frînele erau vizibil afectate, iar drumul e plin de șanțuri asfaltate inegal. Colac peste pupăză, pe serpentinele din Comarnic am auzit cum a plesnit ceva la roata față. Discul spate arăta așa: Cu o roată față evident descentrată. tura pe bicicletă s-a încheiat aici. Traseul complet ar fi arătat așa: https://ridewithgps.com/routes/29404897 Ceea ce am executat a însemnat o tură de 91 km cu 2200 hm, adică așa: https://ridewithgps.com/trips/33213872 Am pus bicicleta pe mașină și ne-am dus să bem un Radler la punctul de belvedere de la Adunați, la apus de soare: 3 prieteni: 1 nebun și 2 care merită multe mulțumiri pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. Apoi am și luat o cină la Taverna Poseidon din Câmpina, ca să fie treaba treabă! Odată și odată o să revin să închei socotelile cu întreaga buclă!
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up