Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 08/10/2011 in all areas

  1. Eu cred ca aberezi ca-ntotdeauna!
  2. a_mic

    Preotul: "Ce-mi băgași, fiule, în buzunar?" Enoriașul: "O bancnotă de 50, părinte..." Preotul: "Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?"
  3. shauru

    In sfarsit mi-am indeplinit un vis mai vechi, o tura de toamna intre Targu Jiu si Baile Herculane. De ce de toamana ? Pentru culorile pastelate si lumina blanda care fac visul oricarui fotograf, pentru contrastul intre crestele inzapezite si padurea ruginie. Pe scurt asta ar fi povestea turei: Sambata dimineata ma trezesc la 4.30, sar in masina unde aveam bicicleta demontata si impachetata de cu seara si ma opresc la Autogara Militari de unde ma imbarc spre Targu Jiu. La 10.30 incep sa pedalez cu entuziasm pe drumul national spre satul Runcu, unde pentru mine incepe adevarata tura, nefiind un mare iubitor de asfalt, claxoane si gaze de esapament :D Din Runcu parcurg spectaculoasele chei ale Sohodolului, unde ma opresc tot timpul si zabovesc destul de mult pentru fotografii, dar nu ma pot abtine, vremea e perfecta si oricum prima etapa a turei e mai scurta, de doar 60km pana la Campu lui Neag. Dupa chei incepe urcarea ( lina de altfel ) pe drumul forestier. Ma intalnesc si cu un grup de ciclisti din Targu Jiu, stam de vorba ca intre rideri pasionati, planuim ture impreuna pe viitor. Inainte de cumpana apelor drumul incepe sa urce destul de abrupt, la un moment dat ma ratacesc si urc cativa km pe un drum forestier secundar. Imi promit sa verific mai des GPS-ul pe viitor dar 6-7km si mai ales efortul mare pe urcare le-am irosit, asta e. Intr-un final ajung in sa de unde incepe o coborare scurta dar foarte abrupta spre lacul Valea de Pesti. De aici nu mai ramane decat o aruncatura de bat pana la pensiunea Retezat, situata la iesirea din Campu lui Neag, unde am parte de tot confortul celor 4 margarete. Sumarul zilei: 62km, 1322m ascensiune, 700m coborare. A doua zi stiu ca ma astepta un traseu mult mai lung, asa ca la 8.00 sunt deja pe bicicleta in ciuda frigului muscator ( in jur de -3gr C ). Prima parte este drum asfaltat ca in palma, in urcare usoara pana la Cantonul Campusel. De aici incepe o urcare scurta pana in pasul Jiu-Cerna unde ajung dupa o ora si jumatate. Ma cuprinde entuziasmul pentru ca de aici incepe partea cea mai frumoasa, Valea Cernei, pe care o cunosc bine si mi-e foarte draga. Urmeaza coborarea in valea Cernisoarei, o zona de un pitoresc aparte, care impreuna cu izolarea celor cateva cabane cu cosuri fumegande dau o senzatie fascinanta de arhaic, de inceput de lume. Urmatoarea etapa consta in drumul de contur al lacului Valea lui Iovan. Ma rog, contur e un fel de a spune, de fapt drumul forestier merge mai mult pe sus prin Muntii Cernei, la mare distanta de lacul pe care il zaresti sporadic. De la baraj cobor spre Cerna-Sat, trec prin Cheile Bobotului si ma minunez la tot pasul de frumusetea unica a Vaii Cernei, cu asa-numita "Ruptura Termala", de fapt un abrupt de calcar suspendat pe versantul dinspre Muntii Mehedinti. Azi am pedalat un pic mai repede, de teama distantei mai mari si am facut ceva mai putine opriri foto asa ca m-am apropiat de finalul turei, la 14.00 ajung la Pensiunea Dumbrava, aflata la 12km de Herculane, intr-o zona foarte frumoasa. Pentru ca rapidul de Bucuresti pleaca doar la 16.40 ma hotarasc sa raman sa iau pranzul aici. Ultimii km ai traseului ii parcurg pe langa lacul de acumulare de la Sapte Izvoare apoi intru in Bai, unde ma minunez din nou de talentul nostru de a transforma acesta perla a Carpatilor, cu arhitectura sa imperiala, intr-un amalgam gotesc de ruine semi-prabusite si constructii noi cenusii si kitchoase. Nici macar privelistea asta cam dezolanta nu reuseste sa imi stirbeasca bucuria sufleteasca si satisfactia unei ture de zile mari. La finalul zilei GPS-ul arata 105km, 1020m urcare si 1761m coborare. La 22.30 ajung in Bucuresti cam obosit dupa un asa maraton de 42 ore, dar tura a meritat, fara indoiala. Fotografii aici: Sohodol-Cerna
  4. intotheworld

    Multam fain! @@gibonu: cartea e minunata, am gasit o in Romania de curand, dar noi o aveam deja din Mongolia. Asta e intotdeauna o chestie pe drum, dai peste carti care parca te asteapta sa ti dea "directia". Colin Thubron face drumul invers decat l-am facut noi, deci a fost un pic ciudat de citit. Pe langa ca scrie foarte bine, face o analiza interesanta felului in care istoria a modelat Drumul Matasii si are o sensibilitate aparte pentru oameni. Legat de threadul nostru, ne-am adunat mai incet gandurile si jurnalul, acum avem destula carne sa ca postam si aici. Daca o sa urmariti acest thread va puteti astepta la: tirade despre un oras al viitorului versus un oras interzis feluri de mancare care iti lasa gura apa, printre care cea mai faimoasa pho din lume si omizi mai scumpe decat aurul iures citadin versus zen rural lapovita in pasuri alpine la peste 5000 de metri in Tibet si furtuni tropicale in Yunnan actiune pe piste care cer tone de carbohidrati
  5. MBZ

    Un șmecher de Dorobanți cu ultimul răcnet de Lamborghini este oprit de poliția rutieră. Bineînțeles acesta se folosește de tupeul specific si începe conversația cu un ton amenintător : - Ce faci frate ? Pe mine te-ai găsit să mă opresti ? Tu știi cine este taică-meu ? Politistul în timp ce completează procesul verbal, îi raspunde smecherului : - De ce ? Maică-ta nu ti-a spus ?
  6. hayvelo

    Salutare! Pe lîngă alte scene rustice, am o serie foto cu "bicicliști rurali", suprinși în decursul anilor. Uite o poză din 2008, făcută în Bărăgan, între Brăila și Rîmnicu Sărat (fermecător Bărăganul ăsta cel hulit, mie mi-a oferit plimbări minunate). Film Ilford XP2 ISO 400. Dacă vă place, mai scormon prin arhivă și mai scot cîteva.
  7. MBZ

    Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice: – N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei. Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol. Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice: – M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău. Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid. ... Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi. La 11, măcelarul iese iar: – Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foştii ilegalişti. Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă. Atunci, măcelarul le spune: – Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc. Puteţi să plecaţi. Ceea ce şi fac, abia mişcându-se. Nişte bătrâni ilegalişti n-or să protesteze! Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind: – Nu ştiu de ce, dar am senzaţia ca evreii sunt intotdeauna avantajaţi!...
  8. VIOREL

    Azi am picat examenul la biologie. La intrebarea "Ce intalnim cel mai des in celule?" se pare ca "tigani" nu e raspunsul corect.
  9. Alexandroni Catalin

  10. Trevizes

    Railroad to Hell? Halta Domnestii de sus
  11. Necrolog Textul de mai jos nu este un pamflet, ci situaṭia aṣa cum o percep eu. Mai importantă decât selecṭia sportivilor pentru loturi este selectarea unor oameni capabili care să conduca aceste loturi ṣi sa modeleze aceṣti sportivi spre performanṭă... Dacă mai aveam vreo uṣoară urmă de sperantă că poate trendul descendent al ciclismului românesc din ultimii 23 de ani o să se redreseze odată cu schimbarea care a avut loc ṣefia federaṭiei, orice urma de speranṭă a disparut cu desăvârṣire. Ciclismul românesc nu mai este in moartea clinică din care prin profesionalismul cuiva ar mai fi avut o ṣansa de resuscitare. Acum este mort ṣi ingropat. Mi-am dat seama de acest lucru in momentul in care am aflat ce oameni -oameni nu in sens moral bineinteles, ci strict biologic, deṣi chiar ṣi aici am dubii- au fost desemnaṭi să conducă loturile naṭionale, ṣi in special lotul “elite”. M-aṣ fi aṣteptat ca măcar să fie instalată una din leprele de nouă generaṭie, ca Ciocan junior de exemplu, care sunt la fel de pe lângă in ceea ce priveṣte ṣtiinṭa sportului [da sportul de performanṭă are o abordare ṣtiinṭifica, nu se face cu “antrenamente” pâna la Ploieṣti pentru că ai de ridicat un carton de ouă], au preluat aceleaṣi metehne dar macar sunt mai deschiṣi la minte decât generaṭia Gheorghe Ghiorghiu Dej. Ei bine, nu. A fost pusă una din vechile lepre, clasice, care au avut contribuit nemijlocit la caderea liberă a ultimelor două decade. Deci nu numai ca nu s-a schimbat nimic, ci dimpotrivă, sicriul a fost coborât iar acum zornăie lopeṭile de pământ aruncate peste coṣciug de groparii ciclismului, in frunte cu căpitanul Ahab. Nu incerc să conving pe nimeni, puteṭi visa incontinuare. Eu văd situaṭia in urmatorul fel: Toate sporturturile româneṣti au trecut prin momente grele după ’89. Sporturi ca halterele, canotajul, kaiac-canoe, gimnastica continuă să facă performanṭă ṣi acum, ṣi sa fie un etalon mondial. Ciclismul nu a avut nici o performanṭă notabilă nici in perioada comunistă, cand ar fi avut posibilităṭi materiale, iar ȋn ultimii 23 de ani nici atât. Partea interesantă este ca aceeiaṣi indivizi erau ṣi atunci ṣi sunt ṣi acum in lumea ciclismului “de performanṭă”. Acum ca sa spuneṭi ca sunt chiar nebun, maliṭios, frustrat ṣi bat câmpii, sa va prezint imaginea de ansamblu a celei mai mari performanṭe ale ciclismului românesc din toate timpurile. Nu pierdeṭi din vedere ca sporturile date cu titlu de exemplu mai sus au adus medalii de aur la Olimpiade. Cea mai mare performanṭă a ciclismului este o medalie de argint la Jocurile Universitare de prin anii '75 (atentie nu olimpice) câṣtigată la proba de adiṭiune de puncte pe velodrom in condiṭiile in care s-au aliniat planetele si a cazut tot plutonul, ramanând doar doi cicliṣti la sosire, ciclistul roman a reuṣit sa sosească pe locul doi. Performanṭele lui Novak la jocurile paralimpice nu le iau in considerare pentru ca, si aici am toata stima pentru ce a facut, el nu a beneficiat nici material nici de “inṭelepciunea” antrenorilor români. Realizarile lui sunt facute pe banii lui si cu know-how italian, britanic, etc. Imi asum tot ce am spus aici, in condiṭiile ȋn care am la ce mă raportă. Am avut contact cu oamenii din canotaj si cu cei din haltere. Bineinteles ca exista pungăṣii si românisme ordinare in toate sporturile, dar am vazut cum este abortata performanṭa in aceste două sporturi care aduc medalii olimpice, iar in momentul in care am luat contact cu ciclismul am fost ṣocat de calitatea de periferie a oamenilor ṣi de lautaria pe care o fac sub titulatura de performanṭă. Ca sa fiu cat mai elocvent oamenii din cele doua sporturi mai sus menṭionate se intituleaza dl. profesor ṣi iṭi pot spune cu ochii inchiṣi spre exemplu programele periodizate pe 365 de zile pe volum ṣi intensitate ale fiecarui sportiv, sau toṭi muṣchii picioarului in timp ce oamenii din ciclism poartă titulatura de “nea”, deabia leaga 2 fraze si “azi facem pana la Ploieṣti” că aṣa vrea el. In concluzie nu o sa aiba Romania ciclism de performanṭă niciodata, nu o sa câṣtige nici macar o medalie la un Campionat European cât timp oamenii din acest sport or să continue să fie nea Sulea Frânaru, nea Costel, nea Gigel, nea Dorel, nea Petruṭ, nea Ninel, sau progeniturile lor de două parale.
  12. 2015 este anul în care întâlnirea Ciclism.ro revine pe Transfăgărășan. În urma discuțiilor cu organizatorii Turului Ciclist al Sibiului etapa care se desfășura în mod normal vinerea cu sosire la Bâlea Lac a fost mutată sâmbătă, în așa fel încât toți participanții la întâlnirea Ciclism.ro să poată vedea live și sosirea în cea mai grea etapă a turului. Evenimentul King of the Mountain a fost mutat vineri, pentru iubitorii de competiție. Vor urma în curând detalii referitoare la locul de campare și la organizare!
  13. sole42

    Auzi ba, noi de ce stam in groapa asta si sapam si sefu sta la umbra copacului sus? - Nu stiu ba, du-te si intreaba-l. Se duce la sef si ii zice: - Sefu, care-i motivul pentru care noi stam in groapa asta si sapam si dumneavoastra stati la umbra copacului? - Inteligenta… - Ce-i aia? - Uite, eu imi pun mana pe copacul asta si tu incearca sa o lovesti tare cu pumnul. Cand loveste, seful fereste mana. Se intoarce la grupul de muncitori cu mana indurerata. - Ia zi ma, ce-a zis seful? - A zis ca din cauza inteligentei… - Ce-i aia? - Fii atent, io imi pun mana pe fata si tu incearca sa o lovesti cu lopata…
  14. ngorgan

    Ziua 4: Ayvali (langa Urgup) - Lacul Gumusler (langa Nigde) 75km / 430m Dimineata, la hotel am gasit un mic dejun delicios. Un fel de clatite umplute cu branza (cred ca erau sâcma), diferite dulceturi de smochine, portocale, branzeturi, masline, cereale, nici nu-mi mai amintesc decat ca era mai mult decat necesar. Noi eram singurii clienti ai hotelului in acea zi. In sfarsit urma sa pedalam... Am dat jos bicicletele si bagajele de pe masina. Ne-a luat cred mai mult de o ora sa ne echipam pe noi si bicicletele. Am vorbit cu gazda de la hotel despre masina, spunandu-i ca avem sa ne intoarcem peste 2 saptamani dupa ea. Cu ajutorul indicatiilor de pe GPS am iesit din sat si am pornit spre Nigde. Fiecare este pe bicicicleta lui, drumul fiind foarte putin circulat am lasat si copila mica sa fie independenta. Drumul urca de la bun inceput. Noi fusesem cu masina cu o zi inainte pe acel drum si aveam impresia ca e o panta si gata... Eroare ! s-au dovedit a fi 4 pante succesive. Am inceput sa-mi aud comentarii: ca e prea greu, ca e prea cald.... Stiam ca inceputul o sa fie greu. Cam dupa o ora de urcat am ajuns in sfarsit in varful dealurilor. Acolo ne astepta o batrana cu ayran. Prea mult nu ma incanta pe mine ayranul care mi se pare un iaurt diluat dar ceilalti au fost incantati de bautura mai ales ca era rece. Cand ne bucuram noi de ospitalitatea turceasca auzim batrana zicand: money, money... Asa deci... nu era vorba de ospitalitate ci de jumulirea turistilor... I-am platit batranei 3 lire pentru 4 paharele mici de ayran si ne-am vazut de drum. Aici ne aflam inca intr-o zona turistica dar mai departe urma sa ne bucuram de ospitalitatea localnicilor. Ajungand in primul sat mergem tinta la "market". Ne este cald si sete. Aici in timp ce cumpar apa, suc si inghetata incep sa iau contact cu lumea reala si constat cate cuvinte am imprumutat de la turci: taman, toptan, ioc, bagaj, ambalaj... Nu are rost sa vorbesti engleza pentru cu nu intelege nimeni nimic, mai bine folosesti limba romana ca poate se mai nimeresc niste cuvinte comune. Aveau sa ma doara mainile de la atata vorbit limbi straine. Cu timpul insa ne vom acomoda cu cuvintele turcesti si le vom valorifica pe cele prezente deja in limba romana. Preturile la magazinele din sat sunt mici comparativ cu cele din Romania: o apa minerala la 1,5l costa 1 lira (1,5 lei) o cola la doza la fel, iar inghetatele pe bat incep de la 75 kurusi (0,75 lire). Bastinasii se uita la noi precum la niste maimute pe bicicleta iar noi la ei la fel. Ne miram unii de altii, fiecaruia parandu-i-se normal ceea ce face el. Prea multi biciclisti nu sunt in Turcia iar in zona asta lipsesc cu desavarsire. Turcii stau la umbra la palavre si joaca remy, constatam ca asta este sport national cel putin la sate sau in orasele mici. Plecam mai departe, iar dupa aproximativ 15km, Sara isi manifesta dorinta de a se urca in remorca. Am legat bicicleta ei la ştanga mea si am lasat-o se se bucure de remorca lui George. Era foarte incantata si statea acolo precum Regina Angliei. Trecem prin Derinkuyu, un orasel din care ne mai aprovizionam cu checuri, biscuti, apa si sucuri. Constatam ca au turcii un nectar foarte bun, foarte asemanator cu vechiul nectar bulgaresc din vremea comunismului. Conserve nu se prea gasesc decat foarte rar si acelea nu prea variate, ori un fel de ghiveci cu vinete ori fasole de cele mai multe ori fara carne. Insa doar in magazinele mari poti avea sansa sa gasesti conserve. Intre mezeluri predomina carnatii pe care ei ii numesc sugiuc, dar care de cele mai multe ori s-au dovedit o pasta nu prea apetisanta. In cele din urma am invatat sa deosebim sugiucii cat de cat buni insa erau foarte scumpi. Branzeturile insa erau bune si in general mai ieftine ca ale noastre. Trebuia sa ne facem si oarece provizii pentru ca nu se stia ce gasim pe drum si unde avea sa ne prinda noaptea. Prea multe magazine pentru cumparaturi nu erau. Cand ajungem la o benzinarie nu o ratam si de regula intram sa bem suc rece, sa ne udam sepcile si sa ne refacem provizia de apa. La una dintre benzinarii gasind un loc propice ne-am oprit mai mult timp si am facut un picnic. Am constatat aici cum arata o toaleta autentic turceasca. Pe langa ce stiam noi, aici nu aveai ce apa sa tragi si aveai un robinet cu care umpleai o cana cu apa pe care apoi o aruncai dupa ce-ti faceai treburile. Primitiv dar pana la urma am considerat ca era mai igienic. Nu prea am gasit hartie igienica prin toaletele turcesti ceea ce ma duce cu gandul la ce stiam despre arabi si anume ca folosesc mana stanga pentru a se spala. Probabil ca nu intodeauna dar de multe ori cred ca se practica astfel. Continuandu-ne drumul constatam cat de mare circ provocam pe unde mergem. La un moment dat toti oamenii care lucrau pe camp s-au intors cu uimire spre noi sa vada marea minune: 5 biciclisti pedaland prin canicula. Observ ca regulile de circulatie sunt oarecum interpretabile prin zona asta: multi copii de 12-15 ani pe motociclete, casca nu poarta nimeni, rosul de la semafor este informativ, adica nu esti nebun sa opresti daca tocmai se face rosu, dupa semnalul rosu mai ai la dispozitie 5-10 secunde sa treci, dar nu doar cu motocicleta ci si cu tir-ul, asa ca aviz intersatilor: cand e verde nu e musai si liber. Nu este ceva iesit din comun nici sa mergi pe contrasens. Exista la turci rosu clipitor care m-a derutat foarte tare. In loc de verde sau galben clipitor ei folosesc rosu clipitor. Deci pe rosu clipitor poti trece dar cu atentie, dand prioritate celorlalti. Spre seara ajungem obositi in satul Aktas de unde ne facem ultimele cumparaturi pentru ziua asta si pentru dimineata. Intram in trei magazine si plecam cu niste oua, sugiuc, apa, paine, checuri si biscuiti. Bere si alcool in general nu se gaseste in mod normal. Ori astepti pana ce nu mai e nimeni in magazin si intrebi soptit: "Efes ?" si ti se vinde berea pe sub tejghea, ori in orase gasesti din loc in loc pe trotuar cateva lazi goale de bere asezate tocmai pentru a informa pe cei interesati ca acolo se vinde alcool. Din cauza Ramadanului le este interzis turcilor sa bea alcool si nu cred ca legea le interzice ci religia care e posibil sa fie mai respectata ca legea. Prin sate insa de cele mai multe ori primeam acelasi rapuns cand George intreba de bere: "ioc" si era un ioc zambit, de iti lasa impresia ca e ok. Trebuia sa treaca o secunda pana sa te prinzi ca de fapt tocmai ti s-a spus ca nu este... La iesirea din sat vedem lacul la care era planuit sa innoptam. De al distanta arata foarte bine. Pe malul lacului sunt aproximativ 20 de pescari. Pentru ca am ajuns relativ devreme facem intai un popas pe marginea lacului pentru a pregati cina si pentru spalat. Instalez rapid un cort special pentru soare sub care prajesc niste oua cu carnati si apoi intentionez sa instalez cabina de dus insa din cauza vantului puternic renunt. Constatam un obicei discutabil al turcilor: dupa ce beau bere fac sticla tandari. Plaja este plina de cioburi si bidoane de plastic. In toata Turcia nu am vazut sa se recicleze ceva, totul se arunca. Nu mi se pare normal sa beau un suc cu 75 de kurusi dupa care sa arunc sticla. Se lasa seara si mergem mai departe pe malul lacului in cautarea unui loc mai curat si in care sa putem infige cuiele de cort (Turul Romaniei mi-a prins bine la capitolul experienta de campare). Alegem un loc relativ bun, cat de cat aproape de lac si instalam corturile tocmai cand apune soarele. Fiind multi km spre est dar pe acelasi fus orar, noaptea se lasa mult mai repede, la ora 21 e bezna la inceputul lui iulie. Nu a mai fost nevoie de cabina de dus si dusul solar agatat in copac in bezna s-a dovedit suficient. Legam bicicletele impreuna pentru mai multa siguranta dar eu cred ca nu riscam nimic de le lasam libere pentru ca pentru localnici erau obiecte fara valoare. Eu dorm in cort cu sotia, copilele in cortul lor iar George singur in cortul lui. Dispunem de un oarecare confort stand pe niste saltele autogonflabile de 5cm grosime prin care nu simti absolut nicio denivelare, folosind perne gonflabile si saci de dormit. Personal cred ca doar in trei nopti am intrat in sac, in rest il tineam langa mine pentru orice eventualitate. Noaptea decurge relativ linistita, eu dormind foarte bine insa sotia este la prima noapte in cort si nu se poate odihni din pricina stresului dormitului in salbaticie: oare ce se aude ? e un animal ? e vreun om ? La mica distanta de noi se auzeau impuscaturi. George si-a dat cu parerea zicand ca se trage pentru a izgoni porcii mistreti de pe camp.
  15. a_mic

    "...Îmi amintesc de prima mea experienţă cu un prezervativ. Aveam 14 ani. M-am dus la farmacie pentru a cumpăra un pachet de prezervative. În acele zile a fost nevoie de mult curaj pentru a merge într-un magazin şi a cere aşa ceva, deoarece toată lumea din oraș mă cunoștea și nu a existat nici-o îndoială că tânăra, cred că numele ei era Alexandra, ştia pentru ce se folosesc . Ea lucra ca farmacistă în spatele tejghelei și vedea că am fost într-adevăr jenat de întreaga procedură. Mi-a dat pachetul și a întrebat dacă știu cum se foloseşte un prezervativ . Sincer, am răspuns : - “Nu , nu chiar !” A desfăcut pachetul, a luat unu și l-a tras peste degetul mare. M-a avertizat să mă asigur că a fost bine si sigur pus. I se părea că încă o privesc confuz. Deci, s-a uitat în jur in magazin pentru a vedea dacă ar fi fost gol. A fost. - “Doar un minut”, a spus ea, și m-a condus în partea din spate a magazinului, şi-a descheiat bluza și a îndepărtat -o. Şi-a desfacut sutienul și l-a pus deoparte. - “Asta te excita?” Ei bine, am fost atât de uimit că tot ce am putut face a fost să stau acolo cu gura deschisă şi să dau din cap . Apoi a spus că era timpul să punem prezervativul. Cum eu îl puneam, ea şi-a dat jos fusta şi chiloţeii şi s-a aplecat peste un birou. - “Ei bine, haide”, a spus ea, “Nu avem prea mult timp.” Așa că m-am urcat pe ea. A fost atât de minunat că, din păcate, nu am mai putut ține mult și am terminat în câteva momente . S-a uitat la mine cu un pic de încruntare. - “Ai pus prezervativul?” a întrebat ea. - “Sigur că da!” și i-am arătat degetul meu să vadă . Am primit cea mai dură bataie din viaţa mea… întotdeauna pentru mine a fost greu să înţeleg femeile...."
  16. nenea rock, mai da-te si matale din placere si nu iti mai bate atata capul cu categoriile astea de varsta..
  17. Alex03

    Vara asta prin Bucegi, nu va zic unde ca sa va gasesc cu coasa pe acolo :)
  18. Grey owl

    - Nu va suparati,cum ajung la gara? - Tineti drumu asta, treceti de ultima casa, apoi paduricea, si peste un kilometru, ati ajuns. - De ce dracu ati pus-o asa departe de sat?! - Pai, ne-am gandit s-o punem mai aproape de linia ferata.
  19. Am revenit cu povestirea primei etape. Mai aveam 5 minute pana la plecarea caravanei pe traseu,iar eu eram coplesit de emotii.In fata aveam mai bine de 180 de km de sosea fierbinte ce urca si cobora colinele din jurul Sibiului.Totul era in regula daca nu trebuia sa-i parcurg alaturi de un pluton imens cu nu mai putin de 11 echipe continentale. Startul Festiv din Piata Mare pana la iesirea din Sibiu,moment in care mi-am dat seama ca nu va fi greu,ci foarte greu.Era mare inghesuiala in pluton.Start Tehnic,adica plecat ca din pusca si nu dupa 2-3 km am fost opriti pentru ca s-a gresit traseul.Ne-am intors cu totii si eram gata,imediat a venit primul deal,prima catarare a zilei de categ.C.Se urca cu 30-35km/h,dar nu ma deranja ritmul,erau primii 10 km.A urmat coborarea si eu fiind,evident,printre ultimii,la fiecare curba franam puternic pentru ca in fata mea se frana la fel.De la 60 la ora ajungeam la 20,apoi iar la 50-60 si tot asa.Mirosea a cauciuc incins de la saboti,se auzeau numai scartaituri de sabot pe janta de carbon si un zumzet in mijlocul plutonului de parca eram intr-un roi de albine. Deabia dupa 50 de km ritmul s-a mai domolit,rutierii incepusera sa ridice bidoanele,semn ca vor apa.In spatele plutonului,prima masina din coloana era cea a observatorului UCI.Din acea masina trebuiau observati cei care doreau apa,se comunica prin statie ca un rutier de la echipa respectiva solicita asistenta,iar masina tehnica a ciclistului insetat trebuia sa iasa din coloana si sa vina in spatele masinii comisarului pentru a-i distribui bidoane.Aparent e simplu,dar ce te faci cand ridica 15 sportivi deodata bidoanele?Se creaza o coada,in functie de cum anunta comisarul,se face ordinea in care poti alimenta.Eu nemaiavand de-a face cu o astfel de metoda,mi se parea complicat.Ma uitam in urma si Ulisse nu se vedea.Si a trecut mult timp,iar eu am inceput sa intru in panica.Trebuia sa profit cat plutonul era linistit.Colegul Robert mi-a dat un bidon,dar senzatia de sete nu ma lasa deloc.Am ridicat mana din nou si din spate a venit Costel cu masina Shimano,masina tehnica neutra."Sunt salvat!",ziceam in gand.Bag 2 bidoane cu apa rece in suporti si 1 pe sub tricou,astfel ma mai racoream pana sa apuce sa se incalzeasca apa din el. Plutonul incepuse sa tureze motoarele,erau zone de urcare care alternau cu zone de coborare.Pe coborare se mergea tare si rurtierii se mentineau unul langa altul.Mie imi era teama si pierdeam pozitii pentru care munceam bine sa recuperez.Aici a iesit la iveala lipsa mea de experienta,eram in mijlocul nebuniei si nu parcursesem nici 80 de km din etapa.Nu stiu cum era in fata,dar in spate deja se instalase o agitatie de nedescris. A venit un moment cand o curba in coborare a pus serioase probleme.Ma indreptam spre viraj si vad cum cineva isi ridica cursiera din iarba.Ajung acolo si Robert,coechipierul meu,a avut momente de ezitare,a calcat zona de dincolo de asfalt si m-am speriat,dar din fericire a reusit sa se redreseze.In tot acest timp,plutonul parca inebunise,rula din ce in ce mai apasat.In spate eram cativa razleti care ne zbateam sa ajungem in fata,dar ne-am risipit rapid.Au ramas cativa in spate,cativa au sprintat si iata cum eu am ramas singur pe toata soseaua.Pedalam in disperare cu speranta ca mai ajung ceva,dar tot ce vedem in fata se pierdea in zare,iar eu ma sufocam.Treceau masini ale altor echipe pe langa mine timp in care eu ma asteptam sa vina autocarul care aduna intarziatii sa ma culeaga,dar numai o minune a facut sa revad caravana.Prinsesem din nou sperante si am reusit sa revin.Oh,ce ma bucuram!Eram stors de puteri,dar inca intr-un pluton destul de numeros ce rula pe sosea judeteana. Am rezistat acolo pana cand am cotit dreapta si am intrat pe un asfalt net superior celui pe care eram inainte,era Drumul National dintre Brasov si Sibiu si nu mai aveam "decat" 84 de km pana la final. Daca pana acum a fost greu pentru mine,ce a urmat se numeste calvar.Soarele la fel dogorea,dar asta nu-i facea pe ciclistii puternici sa nu-si arate muschii.Erau sprinturi dupa sprinturi.Pleca unu',dupa el inca 10,din acei 10,o parte era ajunsa,cealata parte se desprindea.La un minut altcineva ataca si iar se destabilizau treburile si cam asa s-a intamplat pana cand din plutonul ce ocupa toata latimea soselei se formasera numeroase ecarturi.Eu am avut noroc ca m-am nimerit intr-un grup maricel cu mai multi romani printre care si Tudy,dar caldura si acele sprinturi si-au cerut drepturile. Ajunsesem in acel punct cand organismul da semne de slabiciune,nici un gel din lume si nimic nu putea sa ma mai reimprospateze.Atarnam de roata celui din fata si aveam tendinta de a ramane in urma.Incepuse sa ma doara picioarele si pulsul sa scada.Stiam ca ma va distanta acel grup,ceea ce s-a si intamplat pe primul deal iesit in cale.Am ramas singur si viteza imi scadea km cu km. Ulisse m-a realimentat cu inca 2 bidoane si am fost ajuns de ultima parte a plutonului devastat cand mai aveam 10 km pana la catararea finala a zilei,Paltinis.Acest grup parea ca a lasat armele jos,era tras de Eduard Novak,iar eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai rau,dar cu sperante ca voi ajunge cu bine la final. Am cotit stanga si mai aveam de trecut o catarare pana la Paltinis,dealul de la Cisnadiaora de vreo 2 km.Aici am avut o crampa pe coapsa si m-am curatat de tot.Deabia mai puteam misca picioarele,deabia mai rasuflam.Cu chiu cu vai am ramas cu inca 2 ciclisti,dar pentru mine fiecare rotire a angrenajului imi provoca o durere cumplita.Si cumplita a ramas si pe Paltinis.L-am ajuns pe Novak epuizat si el care la un moment dat ma intreaba retoric daca vom mai prinde timpul limita de finish al etapei.Eram cu un campion mondial si campion national,ultimii,si-mi spuneam in gand cu regret ce zi grea a fost...imi venea sa plang de faptul cum aratam,ma durea tot corpul,nu mai aveam echilibru si viteza mea ajunsese undeva sub 10 km/h.L-am pierdut si pe Novak la un moment dat.Poate ma supraestimasem eu,poate ciclistii ceilalti sunt prea valorosi pentru a putea concura alaturi de ei,cu astfel de ganduri urcam pana cand am observat o alta victima a etapei.Pe parapet statea in fund si tinea bicicleta cu capul plecat in jos un ciclist de la ISD Lampre.Arata foarte rau,dar nici eu nu eram departe de el.Mai merg putin si in fata erau alti 2 concurenti de la aceiasi echipa,unul dintre ei fiind intr-o stare destul de rea intins pe asfalt in timp ce celalalt ii facea masaj.Nu mai vazusem asa imagine pe viu niciodata...In ultimul km din cursa a coborat Octav si Lucian Nitu,2 prieteni ciclisti bucuresteni,veniti la KOM.Cand m-a vazut Octav m-a intrebat:"Fane,tu esti ma?" cu o mare uluire in gals.Eu i-am raspuns resemnat si incet si mi-au tinut companie pana la finish.Am terminat etapa distrus fizic si moral dupa 184 de km.Singurul meu record a fost ca niciodata nu am reusit sa parcurg o asemenea distanta fara sa ma dau jos de pe bicla mai ales cu un asemenea profil si pe o astfel de vreme. Din nefericire,echipa Procycling a avut serios de suferit.La final am aflat ca Robert Kovacs a suferit o cazatura destul de severa si pentru el s-a incheiat acolo aceasta comeptitie,iar Fabian Gandila a abandonat si el.
  20. vlad

    Noua jucarie, ma rog, o am de ceva timp deja. Frame: Cannondale Flash – Custom Pink Fork: Cannondale Carbon Lefty PBR – Custom Pink Headset: Cannondale SI Stem: Cannondale SI Handlebar: Truvativ Stylo World Cup Grips: ESI Chunky Pink Brakes Ashima PCB – Custom Pink Seatpost: Tune Stakes Stuck – Pink Seat clamp: Cannondale Saddle: Tune Komm Vor – Pink Crankset: Truvativ Noir – Pink Rear derailleur: Sram X.0 – Pink Front derailleur: Sram Shifters: Sram X.0 Cassette: Sram PG990 Chain: KMC X9SL Pedals Xpedo MF4TI Hubs: Tune Cannonball / Kong Spokes: Sapim CX Ray Rims: ZTR Alpine Tires Continental Weight: 8.02kg (with 2.2 Race King tires) Daca nu stiti de ce e roz, cel mai simplu ar fi sa cititi aici: http://vladsabau.ro/why-pink/ Mai multe poze aici: http://vladsabau.ro/bike/ Spor la pedala !
  21. Vai ce mi-a placut coborarea: https://connect.garmin.com/modern/activity/802663931 Nu ma vedeam dandu-ma cu toacla pe acolo (filmuletul e la copt). LE: S-a copt si filmul:
  22. pinkbike

    Daca nu ai schimbat nimic major la bicicleta nu e nevoie sa o mai prezinti aici de fiecare data cand iesi la tura. Exista topic separat pentru poze de la ture. si personal mi se pare ca iti bati joc de ea, nici macar un DHS nu merita asemenea tratament, e un fel de Dacie 1300 cu 5 perechi de zaruri la oglinda si mileu pe bord :))
  23. Dorinw6

    Ziua a 4-a, Ultima zi O dimineata lenesa. Azi am vreme sa lenevesc cat vreau. Pana la Cluj mai sunt foarte putini km, si nu vreau. Nu vreau sa ma trezesc de dimineata. Toate diminetile le-am facut la ora 6:30 si pana la 8:30 cand era plecarea impachetam si ma pregateam de tura. Azi lenevesc, iar soarele asta al diminetii incalzeste cortul...ce senzatie! Intr-un final ies si eu din barlog sa-mi vad umbra. Pun de-un cafe, intre timp insir boarfele sa se aeriseasca. Asa imi place. Caldurica, cafesita, mancarica...suna a concediu pe placul meu...dar mai am de pedalat si ma cam pun pe adunat si impachetat iarasi. E interesant cum fara sa vrei iti creezi un ritm al lucrurilor. Nu m-as vedea dezordonat in treaba asta. Pornesc pe drumul pietruit si distrus de masinile care au lucrat la autostrada si ma opresc langa urma unui gigant cazut prada foamei lemnului. Drumul asta rau, insa imi ofera cateva privelisti frumoase spre lacurile Filea unde pescarii stau cu betele lor sa prinda pestanii de prin lacurile Filea. Imi continui drumul meu spre Petrestii de Jos, de unde am posibilitatea sa vad Cheile Turzii. Dupa aprox 18 km ajung si in satul Petrestii de Jos, de unde pe un drum secundar ma strecor printre case spre Cheile Turzii. Pun de o supa de de o cafea. Nimic nu ma incanta mai tare decat o cafea aici in capatul superior al cheilor. In scurt timp sunt invadat si asaltat de niste miei si o turma de oi tare nazdravane care mai ca s-ar sui pe bicicleta. Unul dintre miei imi atrage atentia. Toti sunt frumosi...dar asta imi place mult. Nu zabovesc mult prin chei, si ma indrept spre Cheile Tureni. O rezervatie ceva mai mica, dar la fel de spectaculoasa, aflate la doar aprox. 4 km de cheile Turzii, asta venind pe drumul ce duce spre cariera Sandulesti. Ajung si la marea Autostrada... Si continui peste autostrada pe un drum de tara care ma scote deasupra cheilor. Cheile Turenilor Din chei, cobor usurel, spre satul Tureni, unde ma alimentez la o teava stiuta din trecut... ...iar apoi continui prin sat spre urmatorul sat, Ceanu Mic, nu inainte de a traversa drumul European ce leaga Turda de Cluj. Un drum foarte aglomerat, bine ca am iesit exact langa o trecere de pietoni. Ceanu mic. Un sat mititel, cu cateva case rasfirate. La iesirea din sat un caine mic si rau vrea sa-mi faca ziua grea...dar n-a reusit! Imi continui drumul intr-o urcare lunga, prin pasunile dintre satele Ceanu Mic si Aiton, unde ma indrept. Fac o poza la niste copaci de pe marginea drumului care mai toti au crengile rupte de parca s-a trecut ditamai tornada prin zona. Aiton. Un sat mic, simplu, cu multe case abandonate. Imi continui drumul spre Cluj. De-aici asfaltul se termina pana la intrarea in satul Gheorgheni. Drumul e totusi cat de cat bun, dar imi place ca imi permit sa vad destul de mult peste dealurile din zona. In satul Gheorgheni, liniste si pace, doar o casa imi atrage atentia, unde sunt pictati trovantii specifici zonei, plus magazinul satului...magazinul vechi de pe vremea " paraciosilor". Ies din satul a carui drum a fost tot o urcare si coborare, si ma las dus de asfaltul bun si in coborare accentuata spre Cluj. Trec si de podul centurii Valcele-Apahida si pe o strada ce coboara prin colonia Borhanci, admir Clujul dintr-o livada. 50 Km In 10 minute imi inchei aceasta tura ciclo de Martie. O tura in care m-am bucurat de ninsoare, poate de ultima. M-am bucurat de soare, de apa, de cort, de ceai, de hainele bune si calduroase pe care le-am carat, de buha care mi-a incantat noaptea si de linia mocanitei care m-a purtat o vreme cu gandul la cei din trecut. O tura care m-a intristat vazand atatea orase darapanate si uitate, o tura care m-a intristat din punct de vedere al curateniei. In tura asta am invatat ca daca PET-urile si ambalajele ar fi comestibile, noi romanii(si sper sa nu se simta careva atacat) am paste fericiti!!! http://www.bikemap.net/ro/route/2941753-ciclo-lupeni-cluj-via-apuseni/#/z8/46.15319,24.24682/terrain
  24. MLADEN

    Denumirea trick-ului: Moise :))
  25. ngorgan

    Ziua 6: In livada cu ciresi. Dimineata devreme George a plecat cu roata in brate avand destinatie Adana. Speram sa se intoarca pana la ora 14 caz in care ne continuam drumul pana la popasul la care trebuia sa ajungem cu o zi in urma. Aici se vede palcul de pomi intre care stateam noi feriti de ochii curiosilor: Ziua ne-am petrecut-o spaland echipamentul, mancand cirese iar copilele s-au balacit intr-unul din bazinele cu apa: Cand s-a facut ora 15 mi-a fost clar ca nu mai plecam din livada in ziua asta si vom innopta tot aici. Mi-am luat inima in dinti, am lasat sotia cu copilele in livada si m-am dus in primul sat care era la aproximativ 5km, dupa cumparaturi. Urcand prin sat in cautarea unui market am vazut scris pe o cladire "kasap". M-am prins rapid ce era si am depistat un nou cuvant luat de la turci. Am intrat la macelar si i-am cerut cotlet de oaie. Macelarul cu multa grija mi-a taiat dintr-o bucata de oaie fiecare cotlet separat si apoi le-a aranjat frumos pe o folie de plastic. A rulat folia cu cotletele de aratau ca un fel de saorma. Dupa macelarie m-am dus la unicul market din sat de unde am cumparat sucuri, apa, paine si nelipsitele checuri. Nu a trecut o ora si a aparut si George victorios cu roata cea noua. Fusese pana la Adana unde nici baietii de la service nu au putut sa-i indrepte janta. Au tras de janta pana a plesnit. Asadar au facut rost de o janta noua. Problema era ca aceasta era foarte inalta, probabil facuta rezistenta in ideea de downhill. Era singura janta ce au putut-o gasi pe 28 de inch. De aici au inceput problemele. Pentru ca nu iesea ventilul prin gaura originala a jentii, a trebuit sa-i mareasca gaura cu un burghiu. Mai tarziu o sa vedem ca asta o sa fie cauza a numeroase probleme. Pentru moment noi insa eram bucurosi si stiam ca dimineata urma sa plecam din nou la drum. George ne-a povestit ca in Adana toata lumea a fost saritoare cu el si a fost ajutat la tot pasul. Daca eram cu problemele rezolvate, m-am oferit sa ma duc pana la Ulukisla in cautarea vestitului Efes pentru George iar pentru mine sa cumpar cola. M-am dus in orasel unde dupa navetele de bere pe trotuar am depistat vanzatorul de bere. Am pus o bere in bidonul meu izoterm pentru apa ca sa se pastreze rece pentru urmatorii 8km (jumate in urcare) pe care ii aveam de facut iar pe cealalta in geanta de ghidon. Incarcat cu cola si bere am luat-o pe drumul de intoarcere. Cand tocmai incepusem urcusul, ce sa vezi... un camion cu sofer mai insistent ca ceilalti... Dupa ce ma claxoneaza deschide geamul dinspre mine. Eu deja ma ingrozeam... ce sa vorbesc cu tine omule... nu vezi ca nu-s de pe aici ? ce crezi ca o sa inteleg eu din ce-o sa-mi spui tu mie ? Soferul fireste ca incepe sa-mi vorbeasca de la volan.... eu incep sa-mi ies din pepeni ca ma streseaza cu camionul lui, cand la un moment dat imi pica fisa: tipul se oferise sa ma traga la deal. Era o cisterna si pe lateral avea ditamai bara de care ma puteam prinde. Asta schimba cu totul situatia... m-am luminat la fata, ma prind de camion si soferul da si el gaz mai ca lumea. Stateam agatat de camion care urca cu 25 km/h si ma minunam.... asa ceva nu vezi in Europa civilizata iar aici e ceva firesc... La livada m-am desprins si i-am multumit soferului. La intrare in livada am constatat ca venise si proprietarul acesteia impreuna cu doua femei si cosea pe langa bazinele cu apa. L-am salutat, i-am spus ca stam cu corturile pana dimineata cand urmeaza sa ne vedem de drum mai departe. Omul nu a avut nimic de obiectat din contra, ne-a indemnat sa mancam din ciresele lui pe care sa le consideram dar de la Allah. Seara am fript cotletele de oaie care au fost delicioase, dupa care ne-am pus in corturi. Noaptea a fost linistita si toata lumea s-a declarat multumita de somn. Singurul care a avut ceva de reclamat a fost George care suspectat ca si-a gaurit salteaua autogonflabila in spini.
  26. xemax

    Nicusor de la Braila ruleaza! No offence to Mandela... RIP!
  27. JoeBikerul

    Bunica s-a oprit din tricotat, apoi s-a uitat in ochii mei si a spus: "Ghem over".
  28. hayvelo

    O impresie, o părere și o sugestie după marș: Cred că huiduielile sînt cea mai mare greșeală, ne transformă într-o galerie de fotbal. Eu nu am nimic în comun nici cu Rapidul, nici cu Steaua, nici cu Gloria Buzău sau mai știu eu ce club ca să strig HUO ! După mine, protestul bicicliștilor trebuie să fie un model de civilizație, o palmă dată nesimțirii funcționarilor aleși sau numiți din administrația publică. Huiduielile nu fac decît să ducă în derizoriu orice formă de protest public și cu înjurături nu se obține nimic. Poate tot alte înjurături. Indiferent de eventualul răspuns al primăriei, personal nu cred că vor mișca ceva cu adevărat. Vor face tot ce au în sînge să facă, adică vor trage de timp făcînd pe receptivii și cooperanții, dar pînă la urmă iarăși vor altera scopul conceperii și realizării pistelor, de la încurajarea biciclitului în siguranță la umflatul buzunarelor proprii. Doar o mișcare de protest continuă ar avea o șansă cît de mică. Adică măcar o dată la 2 săptămîni, dacă nu chiar în fiecare săptămînă, odată cu îmbunătățirea vremii. Sînt șanse ca participarea să fie din ce în ce mai numeroasă. Și nimeni să nu huiduie, ci să claxoneze și să trompețească cu toate armele din dotare. Oricum, simpla prezență a biciliștilor pe stradă, în formație de defilare, este un mesaj clar. Dar ca să urnești ceva, repet, trebuie o mișcare de durată. Altfel va rămîne doar o plimbare de sîmbătă, bună doar de palmares. În plus, petițiile fizice, trimise primăriei în plic nu numai de biciliști, ci și de familiile acestora care îi vor întorși acasă vii și întregi, ar fi iarăși un semnal clar. Nu aiurelile internautice care nu au speriat niciodată pe nimeni. Un mesaj de protest fașă de disprețul primăriei în chestiunea biciclitului, în format electronic pus pe Net, care să fie descărcat, imprimat și trimis în plic recomandat, cu confirmare de primire pe adresa primăriei de oricine dorește : bicicliști sau mame, tați, bunici, prieteni, vecini nebiciliști, dar sensibili la problemă. Și totul să fie real, cu nume și adrese reale ale expeditorilor. Costă cîțiva sfanți, dar oricui îi pasă cu adevărat își poate permite atîta lucru, chiar și renunțînd la o ciungă $-) Cred că atunci Oprescu și alții ca el nu vor mai putea arunca în eter cu prostii și abureli atît de puerile cum ne-au tot servit pînă acum.
  29. vasile88

    o intrebare de azi : "baiatu` daca tot te dai asa sportiv de ce urci bicicleta cu liftul?in blocul asta nu se intra cu bicicleta ca murdaresti peretii" eu : " doamna stau de un an aici si nu e nicio urma pe FAIANTA de pe pereti " ea : " da,da`strici liftul si noi nu platim liftu ca sa il strici dumneata ! de ce nu urci pe scari , ca esti tanar?" "doamna dumneavoastra urcati pana la etajul doi cu liftul ...eu sa urc pana la 8 cu bicicleta-n carca?" raspunsul EPIC : "blocul asta nu este pentru biciclete! " pabam , m-a inchis, sah mat :)))))
  30. Ziua 6: Obârșia Lotrului - Jina - Săliște - Cristian - Sibiu (110 km) Dimineața mișunau în apropierea nostră tăietori de lemne. Matinali băieții, cine fură de dimineață departe ajunge. Locul unde am fost cazați: Transalpina ne așteaptă s-o coborâm: Lacul Oașa: În apropiere de barajul Tău-Bistra avem parte de prima pană. O sârmă groasă și încolăcită atacă roata spate a Cube-ului prietenei. Alt timp pierdut... Având în vedere intârzierile acumulate, nu mai puteam ajunge la Brașov la timp, așa că hotărâm să ne întoarcem cu trenul din Sibiu. Îmbărbătându-ne pentru cățărarea spre mărginime (ieșirea din Dobra): Nu duceam lipsă de nori, dar aceștia erau grupați cum nu se poate mai rău deasupra munților, neapropiindu-se de zona centrală dominată de mândrul soare. Prin urmare, am fost pârjoliți și uscați bine și pe această cățărare foarte abruptă și intensă, iar apa din sticle se ducea văzând cu ochii. Trebuie să ne întoarcem cândva să coborăm minunea asta, asfaltul este impecabil, panta mare, este cel mai bun loc de încins frâne din această tură. Ajunși sus, într-un final, ne punem veșnica întrebare: ne plouă sau nu ne plouă? Brrr, nu vrem ploaie: Aici e frumos cerul: Jina, te vedem: În Jina: Mărginimea Sibiului: Și a venit și ploaia. Bine, nu așa serioasă cum ne temeam. În Săliște și pe dublul european E68/E71, feuda tiriștilor pasionați de F1, am fost udați puțin. Furtuna cu adevărat serioasă se desfășura spre nord. Specatol electric, fulgere lungi și numeroase, bine că nu eram acolo. Bucuroși că am scăpat cu viață după întalnirea cu tirurile, suntem salutați cu piste de biciclete trasate pe carosabil. Tot în România suntem? Ah, e Sibiul: Urmează urcarea în trenul de București, somn, Gara de Nord... The rat race starts again. P.S. În caz că alți cicloturiști vor dori să parcurgă porțiuni din acest traseu, am notat independent trei factori pe care i-am considerat importanți pentru noi: calitatea drumului, intensitatea traficului și satisfacția personală (factorul cel mai subiectiv, unora poate le plac traseele fără diferențe mari de nivel etc.). Notarea s-a făcut pe zile de către fiecare din noi și reprezintă media acelei zile (care poate avea momente frumoase sau mai neplăcute/dificile). Ordinea notelor este următoarea: Calitatea drumului > Intensitatea traficului > Satisfacția personală Craiova - Severin - Bahna: 10 5 7 Bahna - Orșova - Socol: 10 10 8 Socol - Oravița - Reșița: 10 10 9 Reșița - Caransebeș: 10 9 6 Caransebeș - Densuș - Hațeg - Ob. Lotrului: 10 10 10 Ob. Lotrului - Jina- Sibiu: 10 8 9
  31. maurice

    ce poti face seara cu o fisa de 50 de bani, ca sa enervezi pe toata lumea a doua zi dimineata :D
  32. VIOREL

    Recent mi-am dat si eu seama cat e de frig afara cand, in loc sa calc intr-un rahat de caine, m-am impiedicat de el.
  33. RaduB

    -I-am zis sotului meu ca, daca nu imi cumpara o rochie noua, ies goala pe strada, sa vada lumea ca nu am cu ce sa ma imbrac! -Si ce a zis? -Daca tot iesi, adu-mi si mie doua beri!
  34. Ziua 13 Bechet - Turnu Magurele - Alexandria - Bucuresti 225 km; 10:18 h; 21,8 km/h; 59 km/h Am plecat la 9 de la Bechet, dupa micul dejun inclus in pret. 4 felii de salam de 2 feluri (mancat una), 2 felii subtirele de branza (mancat una care era 50% sare pura), masline (pas), 2 oua ochiuri (mancat) plus un ceai si o felie de paine. Dupa cei 300 de km de ieri, nu prea am elan, mai ales ca drumul e, in continuare, cu asfalt peticit si valurit. Pe drum iar am gasit un camp de floarea soarelui cu spatele la soare: La Corabia am oprit la un Lidl (ultima data pe anul asta sper), am mancat 2 gogosi si am dat pe gat 1 litru de granini de portocale. In timpul asta m-am intretinut cu un vorbitor de engleza, nu l-am "citit" de pe unde era, doar de pe unde nu era (dupa accent, am hobby-ul asta), care cauta sa inchirieze o biclicleta. Ha, duminica in Corabia? Ai gresit tara, colega :) I-am zis sa fure una, erau o gramada priponite la Lidl sau i-o dau pe-a mea o tura daca poate sa mearga mai mult de 5m cu ea. In fine, am mai glumit cu el, i-am zis ca nu-s de p-acolo, i-am povestiti un pic de tura si mi-am vazut de drum. Pe masura ce ma apropiam de Alexandria au inceput sa apara zone cu asfalt mai bun. Traversez Alexandria si ies din oras. La iesire e o rampa mai lunguta unde sunt depasit de cineva pe cursiera, echipament complet. Il vad din timp in oglinda. Cand ajunge in dreptul meu striga tare un "Ho!" de parca ar fi fost in primejdie sa-i intre calul cu oistea-n gard si ar fi vrut sa-l opreasca in ultima clipa. Dupa ce ma depaseste trage imediat pe dreapta intr-un Petrom. Ma iau dupa el, mai apar vreo 2-3. I-am spus ca daca pana si el, care se vrea a fi biciclist, scoate niste onomatopee din astea in loc sa zica salut, sa faca un semn sau, pur si simplu, sa treaca mai departe, ce pretentii sa mai am de la altii. Prefer sa ma abtin de la alte comentarii. Pe drum am mai fotografiat ceva. Ghiciti ce. Inlocuiti "780"-ul din link-ul pozei cu o valoare mai mare pt o rezolutie mai buna. Cand m-am vazut la Stalpu, pe unde trece tura "clasica" de Calugareni - Stalpu - Mihailesti, deja era eram acasa. Chiar ma gandeam daca sa ma opresc la tanti Lili :) Am bagat carbuni din ce in ce mai multi, mergeam cu 35-36. Bineinteles ca a trebuit si o cireasa pe tort. Inainte de podul peste centura un alt reprezentant al natiunii conlucuitare, de data asta intr-o Solenza, a facut la stanga prin fata mea fara nici macar sa se uite. Ma astept la asa ceva de obicei, am franat pana la zero si l-am umplut de carne. Dupa care am mers intins cu motoarele full direct acasa. Ceea ce nu fac de obicei, cu 5 km inainte de casa trec la ralanti sa nu ajung gafaind. Total:
  35. Ziua 12 Bozovici - Orsova - Severin - Calafat - Bechet 299 km; 13:09 h; 22,72 km/h; 71,4 km/h Am plecat de la Bozovici tarziu, la 8:20. In primele cateva zeci de km am mers tare greu. Aveam o oarecare slabiciune si abia pedalam cu 20 km/h pe plat. Asta a durat vreo 4 ore pana am ajuns la Orsova. S-a dovedit ca in seara precedenta n-aveam cum ajunge la Orsova in 3 ore, mai bine ca m-am oprit in Bozovici. Primul indicator cu Bucuresti pe care-l vad dupa multa vreme: Am sperat ca acesta sa fie ultimul deal: Vederea si mirosul Dunarii la Orsova parca mi-a dat energie, mi-am mai revenit. Ajung si la baraj: De pe baraj au iesit vreo 30 de baieti si fete pe MTB-uri, ori erau romani ce fusesera in vreo excursie peste garla, ori invers, erau de peste garla si vizitau Severinul. Acolo e la vale. Dadeau baietii cu sarg la pedale, stateau la trena, se asezasera pe cadru ca sa se faca mai mici, doar-doar sa mai capete viteza. Am trecut pe langa ei cu vreo + 15 km/h fara nicio pedala, stand lejer si comod cu o mana pe ghidon :) Mai incolo am tras pe drepta si ne-am tolanit, si eu si calul, la umbra pt vreo 15 min. Pe drum carduri de camioane mergeau spre Calafat sa traverseze la Vidin. In toata tura, cu vreo 2 exceptii - un turc si un camion de SJ, n-am avut treaba cu camioanele: Initial am vrut sa opresc la Calafat dar ma simteam in forma, mai ales dupa ce am baut pe saturate o apa incredibil de rece si cu gust bun de la un izvor: Mi-am zis sa mai trag 80 de km pana la Camping Zăval, unde urma sa ajung pe la 10 seara. Numai ca socoteala n-a iesit. In primul rand drumul a fost rau, abia mergeam cu 25. La ora 20 s-a pornit sa ploua si m-a tinut in loc vreo 30 min. Am rugat un amic sa sune la camping ca eu nu gasesc nr de tel si mi-a zis ca nici el nu gaseste nr de tel iar o relatare a unui strain spunea ca acel camping s-ar fi desfiintat. Urmatorea varianta era Bechet, la hotel. Mi-a rezervat o camera acolo in regim single cu 80 de lei mic dejun inclus. Pe drumul asta striga copiii Ola, Elo, Ielou, Elău, fiecare ce stie. Cred ca oamenii in zona asta nu-l pot pronunta pe H. Nu stiu care-i cauza dar intotdeauna striga dupa ce am trecut de ei cu cel putin 5 m. O fi pt ca nu-mi vad bagajele decat dupa ce trec de ei? Raspund ridicand mana, oricum nu m-ar auzi. Altii intind mana pt un high5. Sincer, mi-e teama ca le smulg mana din umar la 25 de km/h. Am incercat o data si, dupa cum simteam eu, cred ca i-am facut o vanataie piticului. Sorry. La un moment dat, sa fi fost vreo 9 seara, un pitic sare in drum sa zica hello si intinde mana dar eu ma dau putin mai catre axul drumului. Probabil frati-su mai mare, sare si el si incepe sa alerge spre mine stringand "tu's dumnezeirea ma-tii!!" incercand sa ma atinga. Eu deja luasem viteza si am evitat pe contrasens. Se intuneca, lumina pe spate ok, pe fata un led 0,5W amarat care numai bun sa mergi pe intuneric nu era (o lanterna de cap Petzl montata pe ghidon). Pe la 21:30 trec printr-o comuna in care drumul face doua viraje la 90 de grade, primul la dreapta. Comuna era luminata, ca toate satele de pe drum. La primul viraj totul ok, la doilea nu vad ca asfaltul a fost frezat chiar in curba, intru in groapa, nu mare branza, dar cand ies nimeresc peste nisip care are aceeasi culoare cu asfaltul nefrezat. Fac virajul la stanga numai cu gandul pt ca pierd roata fata si ma trezesc pe jos. N-aveam cine stie ce viteza. Culmea a fost ca eram in telefon cu amicul, deci am cazut in direct :) Nicio paguba in afara de o pedala zgariata si cotul meu cu 2-3 cm patrati de "frecuș". Un avantaj al reclinatei e ca nu cazi de sus :) Bag carbuni mai departe. Pe la 10 seara trec printr-o alta comuna, mai bine ca nu-i stiu numele, unde careva dintr-un grup la o terasa striga in gura mare "Bă handicapatule!". Pesemne nici el nu-l putea pronunta pe H. Pe la 11, tot printr-o comuna, evident, striga unul dintr-o curte mai pe un deal "fu. ........ pe ma-taaaa" [cu intonatie si ecou]. Ce sa mai zic? Deja de abia asteptam sa ajung in afara localitatilor in bezna decat sa mai merg prin localitati. Ajung la camping Zăval, bezna totala dar semnul exista, chiar e reflectorizant. Urmeaza padurea Zăval, amicul imi zice ca are 2 km. Nasol, in padure e si mai bezna. La un moment dat vad doua perechi de ochi sticlind spre mine. Aoleu, astia or alerga mai tare decat pot pedala eu? Noroc ca s-au bagat in padure, nici nu stiu ce-au fost. Caini, cel mai probabil. Ce ma ingrijora era multimea de fulgere de care parea ca ma apropii din ce in ce mai mult. Inca nu se auzeau si tunetele dar nici departe nu eram. L-am rugat pe amic sa verifice niste situri pe care le stiam eu si am determinat ca fulgerele care ma ingrijorau erau la o distanta sigura. Fusese ploaie si la Bechet dar trecuse. In fine, dupa ceva palpitatii am ajuns la Bechet. Noapte fiind, n-am vazut cati km facusem. Daca stiam ca aveam 299, mai dadeam o tura prin oras numai sa vad 300 pe ecran. Data aviatoare ... Am primit camera la etajul 3 iar cladirea avea etaje f inalte. Carat bicla 3 etaje. Offf, nu se mai terminau scarile. Am ras 2 halbe si am mancat o ciorba de perisoare la restarantul hotelului si m-am culcat pe la 1 noaptea. N-ar fi trebuit sa merg noaptea, asta a fost o greseala.
  36. sopinel

    Haiduceala prin Romania si Bulgaria O tura cicloturistica intinsa pe 8 zile, cu 2 zile pauza, 995km pedalati cu 9876hm diferenta de nivel in urcare, 7 judete strabatute si prin 2 tari, cu ploaie si frig sau torentiale si cald, soare si cuptor, vant din fata si injuraturi, vant din spate si windsurfing, furtuni de praf, mancat in iarba pe marginea drumului pe care trece o masina la 10 minute, prin munti pe carari de picior, prin sate uitate de lume, orase cu un trafic infernal cu respect 0 fata de biciclisti, localitati in Bulgaria pe care trece o masina la 20 de minute si catarari frumoase pe sosele serpuite prin creierii muntilor. Sambata 21 iunie 2014 - prima zi Sibiu - Sacele - 190km - 1886hm. Ma trezesc la 6:00 am, cu toate ca nu ma duc la serviciu :), prajesc painea, prepar un ibric cu ceai de diverse frunze si flori, o bucata de telemea de vaca, cateva feliute de muschiulet afumat, ceva unt romanesc, si bineinteles nelipsita cana cu cafea, nu inainte de a lua cateva lingurite de goji si polen uscat (combinatie din care mi-am luat si la mine pentru zilele ce vor urma). Bag si in micul rucsac 3 rosii, o bucata de branza si cateva felii de paine, pentru a le savura mai tarziu la iarba verde si ies pe usa la ora 8. Afara sta sa ploua, dar sunt hotarat sa plec, dar undeva aproape de Cisnadie incepe ploaia, ma gandesc ca e ploaie de vara si peste cativa km se va opri, dar ajung aproape de Sadu si parca e si mai deasa, la orizont se vede un zid de apa. Opresc, sunt fleasca si la un pas sa ma intorc, atunci ma gandesc la cei care pleaca pentru luni de zile si care nu mai pot sa faca mofturi la vreme, prind curaj, scot toalele de ploaie si ma echipez, dar pentru ca eram deja ud, ma cam ia frigul, erau cam 11 grade, bag cateva pedale mai in forta si ma incalzesc, ma ploua pana aproape de Racovita, mai merg cativa km sa se usuce toalele. Ma opresc aproape de Cartisoara, mananc un baton proteic si revin la echipamentul de vara. Undeva intre Dragus si Sambata de sus, pe o vreme excelenta, cu soare care se ascundea dupa nori albi, ma opresc pentru a lua masa, constand in 3 rosii, o bucata de branza, cateva felii de paine si un staropramen, iarba verde, liniste, fara trafic auto, o nebunie. Constat ca majoritatea terenurilor agricole pe aceasta ruta Cartisoara - Sinca Veche, sunt in stare excelenta, semn ca nu a plouat prea mult in zona, oamenii erau pe camp la muncile agricole de sezon. Drumul prin satele de la poalele muntilor este superb, trafic aproape de zero - cam ca prin Bulgaria, asfalt bun pana aproape de Sinca Veche, dupa care creste traficul si asfaltul incepe sa aibe cratere destul de adanci pe o portiune aprox de 20 km, la Poiana Marului ma opresc sa savurez un Staropramen la soare. Mai opresc in cateva sate pentru a intreba localnicii despre drumul pe care trebuia sa merg, neavand GPS trebuia sa folosesc prima forma de comunicare intre oameni pentru a verifica corectitudinea traseului pe care merg. Majoritatea se uita la mine ca la un extraterestru, in magazinele satesti unde intru pentru a cumpara sucul de hamei, vanzatoarele stau cu ochii pe mine ca pe butelie, posibil un puscarias pus pe furat :). Parca din cateva pedale ajung la Rasnov, fermecat de cetate fac cateva poze, apoi ma gandesc ca daca am ajuns pana aici ar fi pacat sa nu urc si eu la Poiana Brasov, traseul initial ocolea, foarte frumoasa urcarea, pe traseu sunt "atacat" de o gasca impresionanta de BMW-isti, cu masini care mai de care tunate atat la exterior cat si la interior, care coborau in drifturi majoritatea curbelor spre Rasnov, sus o panorama foarte frumoasa asupra orasului Brasov, dar odata ajuns in Brasov constat ca bateriile sunt pe rosu, abia mai merg, ma tarai pana in Sacele, la gazda unde am petrecut prima noapte, si multumesc pe aceasta cale colegului de forum @@radu_has pentru aceasta legatura. Oamenii foarte de treaba, m-au invitat la masa, dupa care am povestit la gura sobei (o centrala pe peleti) cateva experiente cu bicicletele pe taramurile patriei si pe la ora 23 m-am retras pentru un somn reconfortant, necesar avand in vedere etapa ce va urma. Aproape de Cartisoara, o privire aruncata asupra muntilor Undeva pe la Arpasu de Sus Masa de pranz la iarba verde Undeva pe la Sinca Noua spre Poiana Marului Inainte de urcarea de la Poiana Marului Aproape de Rasnov Undeva pe urcarea spre Poiana Brasov
  37. MaC®

    După două ore de condus cu o femeie la volan, GPS-ul a întrebat: -Unde suntem, femeie??
  38. a_mic

    Facebook, Twitter, MySpace, Sentimente, GooglePlus, Odnoklassniki, Cuplari, Colegiimei, 1000 și unu de prieteni, peste 10000 de poze cu persoane fericite și perfecte din punct de vedere fizic, 100000 de statusuri filosofice și gânduri inteligente, fetele te iubesc și te pupă cu nesaț, băieții toarnă râuri de bere, … Acesta pare a fi raiul în adevărata sa splendoare…. Dar mie îmi place iadul în care o ființă ciufulită, care mă iubește, nu vrea să mă pupe și să vorbească cu mine dimineața, deoarece ieri am băut cu prietenul meu adevărat 5 beri.
  39. Cistiga cine-i mai bun ... punct - gindire europeana ...
  40. MBZ

    Io mi-am luat deja un interviu. R: Cum ati debutat ca ciclotrubadur in acest an care tocmai se incheie? MBZ: Ca de obicei in forta. Am debutat in forta cu doua proiecte cicloepopeistice descrise sumar aici si aici . In paralel m-am antrenat toata iarna pe skiuri si pe bicla in asa fel incat la primul concurs sa ma prezint cu macar 2000 km parcursi pe bicla, si am reusit. R: Interesant start de sezon. Cum v-ati descurcat la primul concurs cu un asa antrenament? A fost un succes? MBZ: M-am prezentat la Garboavele plin de aplomb, si am terminat pe deplin garbovit si eu si schimbatorul de praful de acolo. Cele doua epopei au ramas in stadiul de proiecte, dar sper sa le pot realiza curand. R: Ati contribuit cu ceva care sa va multumeasca la viata cilclistica si sportiva? MBZ: Pai mi-am adus zic eu contributia in mod semnificativ printr-o reteta de mare folosinta publicata aici. In plus am fost alaturi sufleteste de orice manifestare ciclistica prin incurajari si sustinere asa cum se poate vedea mai jos: © foto arhiva personala. R: Ca reusita personala puteti sa remarcati ceva pe parcursul acestui an ciclistic? MBZ: Pai sigur! Am reusit sa imi montez de unul singur portbagaj, coburi, sa-i indes cu tot felul si apoi sa ma urc pe bicicleta si sa imi mentin echilibrul. R: La final de interviu doriti sa adresati vreun mesaj confratilor biciclisti? MBZ: As dori sa le urez un an nou fara pene, vant din spate, tarie in craci si furci neplanse. Multa sanatate tuturor si bicicleala maxima! De la mosul numai bine!
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up