Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 12/28/2013 in all areas

  1. ilpirati

    Hai sa va mai distrez si sa aberez si mai mult. Asta e problema Ovidiu, esti asa inversunat pe Selejean incat esti dispus sa accepti abuzuri din partea altui individ. Eu NU sunt dispus;eu vreau sa vina la conducerea FRC un om integru, fara conflicte de interes, bun manager care sa isi dedice 8 ore pe zi pentru a face sportul asta sa functioneze si sa dezvolte performanta. Sa stea toata ziua pe email si telefon pentru a beneficia de programele UCI de ajutor si sa vad juniorii romani pe biciclete Look primite de la UCI, antrenati de oameni adusi din Belgia. Si nu cer prea mult. Lucrurile astea s-au facut in tari ca Ucraina, Iran, China, etc. Nu ma multumesc cu sferturi de masura improvizatii si gainari. Prefer sa consider ca nu exista ciclism in Romania in situatia de fata. In Romania in prezent nu avem nimic. Avem un individ care 5 ore pe zi e in colanti pe bicicleta, interesat doar de clubul lui si de sportivii lui, care a reusit sa impresioneze prin faptul ca nu are laba piciorului. Pe mine ma impresioneaza mai mult Stephen Hawking. Totusi sa va dau doua exemple din micile "nazbatii" ale lui Ede (asa cum il alintati voi): Ede, ca presedinte al FRC a introdus o metoda foarte corecta de a selecta juniorii lotului national in functie de punctajul pe care il vor acumula in anumite competitii. Foarte corect pana aici, numai ca Ede a scos, arbitrar si fara discutii sau drept de apel, doi juniori calificati pe lista si i-a inlocuit cu 2 juniori de la echipa lui din Miercurea Ciuc care nu au reusit sa obtina punctajul necesar. A fost o miscare tipic selejeanica, si ca si in vremea lui Selejean nimeni nu a vociferat prea mult in fata sefului. "If I say jump, you ask how high!", acesta era motto-ul si atunci si acum. Cea mai josnica realizare a lui Ede, aici intrecandu-l si pe Selejean, este urmatoarea: Cu ceva ani in urma, exista emisiune la PROtv, in care oameni loviti de saracie, si suferind si de handicapuri erau ajutati sa-si indeplineasca diferite nevoi si visuri. La aceasta emisiune vine si Ede, isi prezinta situatia, dorind bani pentru o bicicleta pentru a-si putea sustine pasiunea. Pana aici totul este emotionant, numai ca Ede provenea dintr-o familie instarita, si la momentul respectiv avea un Trek de carbon (daca nu ma insel), probabil cea mai performanta bicicleta din Romania la ora respectiva. Nu sunt inversunat in particular pe Novak, sunt inversunat ca sunt tolerati astfel de oameni si astfel de mizerii in tot sistemul de stat, la toate nivelurile, mergand pe ideea ca prefer sa ma abuzeze X dacat sa ma abuzeze Y. Asta nu este normalul. Normalul este ca oameni astia sa isi faca treaba, indatoririle si sa nu existe abuzuri! Ma ingrozeste faptul ca oameni ca voi ganditi asa. Trebuie sa schimbati ceva!
  2. maurice

    ursul e de fapt Wim Hof :D :D
  3. MLADEN

    N-o să mai zic niciodată că mi-e lene să dau un bunny-hop. ;))
  4. pinkbike

    Da, prezinta risc de combustie spontana :)) Furca e facuta sa stea in doi rulmenti , n-o intereseaza ce e mai departe.
  5. Traveller

    Cascada termală de la Topliţa, îngheţată. În Defileul Mureşului, la Stânceni Neagra. Vedere de pe Scaunul Domnului (m-tii Călimani), 1380 m. Vederea din Berghia, Mureş. Vedere din Rimetea spre Piatra Secuiului :) Toate fotografiile sunt proprietatea utilizatorului cortexedge, forumtrenuri.com. Drepturile îi aparţin în totalitate.
  6. hodi stefan

    Mi-am propus ca in luna iunie sa pornesc in turul Europei pe un traseu de vreo 10000 - 12000 km in 70 - 80 de zile. Este primul meu tur european ce il voi parcurge singur, fara familia. Acum nu stiu care este traseul, inca mai lucru la el; nu va fi pe zile cum a fost turul din 2010, dar este o imbinare a ceea ce am facut in 2002 si 2005 cu familia.
  7. maurice

    http://www.youtube.com/watch?v=vNiqrt6-_mk
  8. mcatalin22

    Ziua 0 Au trecut deja cateva luni de la terminarea evenimentului, insa amintirile sunt destul de vii. O sa incerc sa povestesc despre aceasta tura, pentru a prezenta ruta pe care am mers noi. Povestea este pentru mine ca o completare a turei in sine si in plus poate va inspira si pe altii. Eu am incercat sa caut informatii despre traseu, mare parte din el fiind necunoscut pentru mine, insa nu am gasit cine stie ce. Si poate ca asa e mai interesant, iti lasa placerea de a descoperi locurile care-ti ies in cale. Impreuna cu Edi am stabilit sa plecam intr-o tura cicloturistica prin tara. Dupa pregatiri meticuloase, poate prea meticuloase, si planuri care s-au schimbat de mai multe ori, ne-am adunat pe peronul garii din Brasov. Cu cateva zile inainte de plecare, ni s-a alaturat si Tibi. Prima etapa o reprezinta drumul cu trenul pana la Oradea. Biletele de tren le-am cumparat din timp la vagon de dormit clasa I. Cumparate cu saptamani inainte, biletele au avut si un discount mai mult simbolic. Nu mai stiu pretul exact dar a fost undeva spre 200Ron de persoana. Poate parea scump dar noi ne-am gandit ca asa scutim o noapte de cazare si castigam timp. Trenul pleaca din Brasov in jur de ora 9 seara si ajunge la Oradea a doua zi in jur de ora 7 dimineata. Totul suna perfect, ne odihnim in timp ce calatorim cu trenul si a doua zi suntem pregatiti pentru prima etapa. Suntem in gara, si in asteptarea trenului imi petrec timpul cu Pisoiul, pe care nu-l voi mai vedea o saptamana. Bicicletele sunt si ele acolo pregatite de drum. Timpul trece repede, vine si trenul si dam sa ne urcam in el. Nasul este pe peron si ne intreaba "Cu bicicletele astea? Nici o sansa...". Ok, nu avem bilete pentru biciclete, dar cu rotile date jos nu este o problema. Sunt bagajul nostru de mana si la cat a costat biletul doar asta mai lipsea, o cearta cu nasul. In tren, culoarul de-a lungul vagonului este ingust. Ne chinuim putin pana ducem bicicletele in cusete. Spatiu este suficient in compartiment pentru doua persoane plus doua biciclete. Nu dupa mult timp trenul se pune in miscare, imi iau la revedere de la Pisoi si ne retragem toti trei intr-un compartiment pentru o bere. Multumesc baieti pentru bere ;). Chiar a fost cald noaptea asta. Suntem la clasa I, oare ar trebui sa mearga aerul conditionat, daca o exista asa ceva? Vagonul este de clasa I, dar standardul este probabil de pe vremea anilor 80' in cel mai bun caz. Se face tarziu si ne pregatim de somn. Doar maine avem o etapa lunga. Dupa vreo jumatate de ora de stat in pat cu ochii deshisi sau inchisi imi pun intrebari, oare poate cineva sa doarma in trenul asta? Trenul se misca incet, caldura este tot mai mare, deschidem geamul. Trenul accelereaza incepe sa se faca curent. Mai inchidem geamul. Apoi franeaza din nou. Ai senzatia ca te rostogolesti din pat. Daca atipesti sigur te trezesti. Si mai e zgomotul si scartaitul rotilor in timpul franarii. Acum avem tabloul complet. In opririle din statii se face liniste si e chiar placut. Se mai aud uneori cainii din gari. Din cand in cand reusesc sa adorm dar nu pentru mult timp. Cap la cap nu cred ca am strans doua ore de somn noaptea asta. Deci realitatea nu a fost conform planului nostru si clar nu vom fi foarte odihniti in ziua ce va urma. Drumul este lung si obositor, dar este o experienta interesanta pana la urma. Poate nu m-am simtit foarte confortabil si din cauza faptului ca eu circul foarte rar cu trenul. Incepe sa se lumineze, si noi ne apropiem de Oradea. Asteptam cu nerabdare sa ajungem. Nu mai conteaza cat ne-am odihnit noaptea asta, sigur vom dormi foarte bine noaptea urmatoare. Dar inainte avem o lunga zi de pedalat. Toate acestea in urmatorul episod :).
  9. sopinel

    Azi spre Paltinis pe Santa - Caldura mare, monser! Am urcat deschiat la bluza si fara manusi, dar cam greu, din cauza caldurii, rotile se afundau in zapada, si pe alocuri era gheata, oricum a fost superb.
  10. pinkbike

    Iti mai trebuie doar asta: http://www.bike-components.de/products/info/p34679_Gabelkonus-ZS55-30-Press-Fit-1-1-8-.html?xtcr=1&xtmcl=gabelkonus%20zs55/30
  11. MBZ

    http://www.metacafe.com/embed/11234753/
  12. Mr Pit

    Mentenanta unei locomotive cu abur, foarte interesant :D http://www.youtube.com/watch?v=9fWnjd2eftY
  13. viopatinaj

    S-a anunţat multă lume mâine pentru Mihăileşti cu plecare la Tineretului ora 10,30 şi Progresu 11,00 prin Ad.Copăceni.Geri merge la puls adecvat sezonului.
  14. florfloyd

    Dar daca ne excita ultimul model de trek sau bmc?Cum picam?Din picioare? Nu am smartphone,desi mi sa spus sa-mi iau pentru "a intra in randul lumii". 35reali,31ireali
  15. ScorpionRider

    Reeditarea turei .Maine Ora 11.00 Capat Progresu Si-au anuntat prezenta multi ''spritari'' sau biciclari depinde cum vezi lucrurile . Prezenta Obligatorie Pentru restul --sa va prinda toate gerurile si toate ploile pe la munte --Stiti voi care .
  16. Axe

    O spita + oglinda :)
  17. mcatalin22

    Mai jos am incercat sa desenez ruta completa pe care am parcurs-o in cele opt zile de la Oradea la Brasov. Statistic au fost 1075km parcursi in 50 ore si 24' cu o diferenta de nivel de 9835m dupa cum a aratat gps-ul meu. Altfel au fost doua pene una pentru Tibi si una pentru mine. Alte probleme tehnice sau de trafic nu am avut din fericire. Imi mai amintesc ca am fost intepat pe parcurs de doua sau trei albine si nu am fost singurul :). Era destul de greu de evitat acest lucru, fiind o multime de stupi pe marginea drumului. Tot statistic mai enumar pasurile sau punctele de altitudine maxima prin care am trecut: Livada 206m Pas Huta 587m Petrova 605m Pas Prislop 1416m Pas Rotunda 1271m Pas Stramba 699m Pas Tihuta 1200m Pas Mestecanis 1096m Pas Pascanu 1040m Pas Ciumarna 1109m Pas Tarnita 1161m Durau 1049m Lacu Rosu 1014m Pas Pangarati 1256m Pas Sicas (Liban) 1000m Pas Vlahita 985m Mai multe poze aici: Prin Maramures si Orientali
  18. mcatalin22

    Ziua 8 Data: 2 Aug 2013 Ruta: [Tarnovita - Bradesti - Baile Homorod - Pas Vlahita - Miercurea Ciuc - Baile Tusnad - Sf Gheorghe - Valcele - Bod - Brasov] Distanta: 160km Timp: 6h 33' Ascensiune: 1290m Interval altitudine: 489m (510-999) http://www.bikemap.net/en/route/2277902-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day8/ Aproape ca nici nu mi-am dat seama cand au trecut toate aceste zile. A fost frumos. Dar acum ne aflam in ultima zi a turului nostru si sunt un pic nostalgic. Astazi bagajele noastre vor merge cu masina iar noi vom avea biciclete mai usoare. Comparand cu alte zile, fara bagaje, pot spune ca avem un castig de 2-3km pe ora. Dupa micul dejun, ne luam ramas bun de la familia lui Tibi si plecam in ultima noastra etapa din tur. Avem din nou parte de o zi superba. De altfel din toate cele opt zile de pedalat doar intr-una am avut parte de ploi. Dupa cativa kilometri de plat incepem usor sa urcam spre singurul pas zilei de azi, Pasul Vlahita situat undeva spre 1000m altitudine. Intre timp ajungem in Baile Homorod, unde ne aprovizionam cu apa minerala. Bauta chiar la izvor este buna, dar mai tarziu dupa ce s-a incalzit la soare in bidoanele de plastic a trebuit sa o arunc. Nu mi-am dat seama exact unde este Pasul Vlahita pentru ca soseaua acolo sus este destul de plata pentru cativa kilometri. Este prima data cand parcurg traseul de la Odorheiu Secuiesc la Miercurea Ciuc si gasesc zona destul de frumoasa cu multa padure in jur si o sosea valonata numai buna pentru plimbari cu bicicleta. Spre Miercurea Ciuc intalnim echipa Tusnad Cycling Team la antrenament. Noi ne oprin in oras pentru scurt timp, apoi continuam spre Sfantu Gheorghe si Brasov. Sectiunea Miercurea Ciuc - Brasov imi este bine cunoscuta si aici scade putin interesul pentru fotografie. In plus rulam destul de tare si fara pauze, parca dornici sa ajungem mai repede acasa. Suntem la intrare in Sfantu Gheorghe, unde avem deja peste 1000km adunati, in cele opt zile de pedalat. Pentru Edit si Tibi tura se incheie aici, in timp ce eu mai am de parcurs cateva zeci de kilometri pana la Brasov. Ne oprim in oras pentru a sarbatori finalul turei la o bere. Imi recuperez si eu bagajul din masina, urmand ca de aici sa merg cu geanta pe bicicleta. Simbolul orasului Sfantu Gheorghe il reprezinta pe sfantul cu acelasi nume in lupta cu balaurul. Intotdeauna mi-a placut cochetul parc din centrul orasului, asa ca ma opresc aici pentru un timp. Spre Brasov exista mai multe rute. Eu am ales una mai linistita fara mult trafic auto, prin Valcele. In final vreau sa le multumesc baietilor pentru companie si sper ca toti ne-am simtit bine in turul asta. Am parcurs o distanta apreciabila in aceste zile si din saua bicicletei am avut ocazia sa descoperim o multime de locuri frumoase. Avem o tara cu mult potential turistic. Noi am vazut doar o mica parte in acest tur. Trebuie doar ca noi oamenii sa constientizam aceste lucruri si sa apreciem cea ce ne ofera natura.
  19. silemihai

    Am stabilit cu Tunaru' pentru azi o iesire la Melinesti, ora 13 la Luck Oil. P.S. la ora 13 Vineri 13.12.2013 :) )
  20. silemihai

    Eu cred ca se poate face "last climb" pe Transalpina: http://jurnalul.ro/webcam/ranca-telescaun-298.html P.S. Nea Marius azi daca ai timp Tunarul m-a invitat la o tura !!!
  21. mcatalin22

    Ziua 7(II) Cine a construit acest punct de belvedere, s-a gandit aproape la toate. Daca ar fost si un izvor nu mai plecam de aici. Si bicicletele sunt obosite dupa atata drum. Plecam mai departe si ajungem sus in pas si de acolo incepe o coborare lina ce ne duce in vale pe multi kilometri. Este o etapa scurta si lasam bicicletele sa curga la vale doar din inertie. In continuate soseaua este foarte buna si din nou trafic auto nu prea exista. Sunt prima data prin aceste locuri si trebuie sa recunosc ca Tibi a avut o idee excelenta sa ne aduca pe aici. Acum cativa ani drumul era foarte rau, insa acum e refacut complet. Mai jos un gater antrenat de apa il gasim pe partea dreapta. Trebuie destula atentie ca altfel treci pe langa el fara sa-l vezi. Ne oprim sa-l studim si aflam ca a fost transformat intr-o mini hidrocentrala. Mai departe trecem pa langa lacul de acumulare Zetea. In final ne oprim in Tarnovita, la parintii lui Tibi, oameni deosebiti, care ne fac sa ne simtim ca acasa. In plus peste drum este o fabrica de inghetata cu un mic magazin de desfacere la poarta. Ce altceva ne mai puteam dori? In poza este unul din cei doi golden retrieveri ai familiei. Din pacate nu-mi amintesc numele lui. Este un caine inteligent, cu personalitate si letal pentru cine il supara :). Aici observ ca roata mea spate s-a lasat. Schimb camera si descopar ca am o mica sarma ce a patruns prin cauciuc. Este a doua pana din turul nostru. Alte probleme mecanice nu am avut pana acum. Tot aici facem o mica revizie la biciclete si ungem angrenajele sub atenta supraveghere a stapanului casei :). Spre seara Tibi ne mai rasfata si cu un gratar in gradina casei. A fost o zi deosebita.
  22. mcatalin22

    Multumim pentru aprecieri. @@VladG, este interesanta varianta ta pe langa lacul Izvorul Muntelui. Noi n-am stiut de ea. Data viitoare poate vom alege acel drum. @@gibonu, DIn pacate sectiunea Brosteni - Vatra Dornei nu a facut parte din ruta noastra. Chiar si cu drumul rau, mi-ar fi placut sa-l parcurg. Si pentru ca sunt in concediu medical si am timp, vine si continuarea... :) Ziua 7(I) Data: 1 Aug 2013 Ruta: [Lacu Rosu - Pas Pangarati - Gheorgheni - Joseni - Suseni - Pas Sicas - Zetea - Tarnovita] Distanta: 87km Timp: 3h 47' Ascensiune: 599m Interval altitudine: 739m (504-1243) http://www.bikemap.net/en/route/2277899-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day7/ Dimineata este racoroasa in Lacu Rosu insa vremea se anunta superba astazi. Se pare ca si amenintarile de ploi si furtuni au trecut. Tibi ne propune sa ramanem la parintii lui in noaptea urmatoare. Asa ca schimbam putin traseul zilei de azi si vom merge pana undeva in apropiere de Odorheiu Secuiesc. Este prima zi din tur ce va avea sub 100km. Pentru inceput avem de parcurs o catarare placuta cu panta usoara pana in Pasul Pangarati. In mai putin de 10km suntem sus. Din pas se deschide o perspectiva ampla asupra depresiunii Gheorgheni. Pana in orasul Gheorgheni suntem inconjurati de multa verdeata, multa padure. Este curat, aerul proaspat si noi intarziem sa mergem mai departe. Astazi avem timp de stat. Pe coborare vedem ca se lucreaza la drum, se toarna strat nou de asfalt. Dupa Gheorgheni pedalam pe drumuri drepte si parca fara sfarsit. Dar totul pare usor, dupa atatea sute de kilometri pedalatul a devenit un reflex normal. Totusi saua pare sa fie veriga slaba la distante asa de lungi iar recuperarea nu este completa de la o zi la asta. Ma intreb daca o sa Brooks rezolva problema complet. Zona plata se termina si incepem urcarea spre Pasul Sicas, ultimul al zilei de azi. Stratul de asfalt este complet nou si panta nu este mare. Aproape de pas, in partea stanga, suntem rasplatiti cu o panorama asupra unei cariere de piatra. In planul indepartat se zareste depresiunea si muntii Gurghiului. Aici este amenjat cu gust un punct de belvedere. Noi luam o pauza si ne delectam cu peisajele armonios conturate. Nu mi-am dat seama daca aceasta cariera de andezit, daca nu gresesc, este sau nu activa. Nu am vazut miscare prin zona insa drumurile de acces sunt intr-o stare foarte buna. Chiar ma gandeam ca ar merge un concurs de MTB XC in cariera asta :).
  23. gibonu

    Bucata Brosteni - Vatra Dornei este destul de nasoala. Sau cel putin asa era cand am trecut pe acolo, in iunie 2012. Si chiar este pacat. Daca drumul asta (DN 17B coada lacului Bizaz - Vatra Dornei) ar fi asfaltat cum trebuie, ar fi unul dintre cele mai frumoase drumuri din tara. Mi-a placut foarte mult zona, cu dealuri domoale, pasuni, fanete, paduri si drumul care sare de pe un mal pe altul al Bistritei. In completare la povestea ta, cred ca ne-am oprit la acelasi podet de lemn. Bistrita in amonte. Si in aval. Nu in ultimul rand, felicitari pentru tura si multumesc pentru poveste.
  24. mcatalin22

    Ziua 6(II) Am ales sa ocolim lacul pe partea dreapta pe sub munte pentru panorama ce ne-o ofera acest drum asupra lacului. In plus traficul auto pot spune ca este aproape inexistent pe aici. Zonele mai bune de drum alterneaza cu zone mai putin bune si uneori asfaltul dispare complet. Este clar ca drumul asta este mai degraba destinat mtb-ului decat unei biciclete de sosea. In departare se vede platoul Masivului Ceahlau. Ajungem la barajul lacului Izvorul Muntelui, unde gasim un camping destul de populat. Dupa o pauza scurta in Bicaz plecam mai departe spre Cheile Bicazului si Lacu Rosu care este destinatia noastra finala in aceasta zi. Inainte de chei trecem pe langa binecunoscutele tarabe cu suveniruri. Nu vedem multi turisti prin zona, semn ca nici in Lacu Rosu nu o fi aglomerat. Cheile Bicazului sunt spectaculoase si merita vazute. Pentru turistul de rand sunt niste stanci masive si inalte printre care soseaua serpuieste in urcare, insa pentru cei ce practica catararea ele ascund sute de trasee de dificultati diferite. Edi, care in tinerete a practicat intens sportul asta, isi aminteste multe din ele si ne povesteste despre dificultatea lor. Aici avem un traseu de deficultate mare cu un final deosebit. Sus, traseul are trei surplombe consecutive cu o lungime in jur de 10m. Da, sportul asta e pentru oameni adevarati ;). La iesirea din chei incep serpentinele cu pante pe alocuri ucigatoare. Noroc ca pe mtb avem placa mica care ne salveaza. Drumul este spectaculos si alaturi de noi il admira si un grup de motociclisti din Austria. Din nou abia spre seara ajungem in Lacu Rosu unde gasim cazare cu greu. Nu este ceva deosebit, insa suficient pentru ce avem noi nevoie. Suntem din nou obositi. Kilometri s-au adunat zilele astea si dupa masa de seara si o plimbare scurta pe langa lac picam lati la somn. Totusi Edi sau Tibi nu au putut dormi din cauza unui chef ce s-a desfasurat pana tarziu in noapte nu departe de geamul nostru. Eu am fost atat de obosit incat n-am auzit nimic. Din nou am dormit neintors.
  25. mcatalin22

    Ziua 6(I) Data: 31 Jul 2013 Ruta: [Brosteni - Borca - Durau - Bicaz - Lacu Rosu] Distanta: 114km Timp: 6h 15' Ascensiune: 1560m Interval altitudine: 623m (426-1049) http://www.bikemap.net/en/route/2277890-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day6/ Plecam din Brosteni dupa micul dejun servit la pensiunea unde ne-am cazat, si rulam in aval pe langa raul Bistrita. Imediat dupa plecare ne oprim la un obiectiv turistic parca uitat de lume, 'Piatra Simbolica' din povestea lui Ion Creanga, ce a distrus acoperisul unei case sau a omorat caprele Irinucai, daca imi aduc bine aminte... :). Soseaua este nesperat de buna prin zonele astea, desi inainte de tur auzisem ca e cam rau drumul pe langa raul Bistrita in aval de Brosteni. Valea este strajuita de dealuri masive, iar casele sunt rasfirate peste tot. Zilele cu multi kilometri au trecut. Acum avem timp sa savuram calatoria cu bicicleta mai pe indelete. Ne oprim des si facem poze in stanga si-n dreapta. Desi nu suntem pe un drum chiar secundar, traficul auto nu este intens. Dupa o plimbare placuta pe Valea Bistritei ajungem la coada lacului Izvorul Muntelui. Noi vrem sa ajungem in localitatea Bicaz insa nu pe drumul principal, asa ca nu vom traversa lungul pod ce-l vedem in apropiere. O luam pe drumul spre Toplita insa doar pentru cativa kilometri. Apoi facem stanga si incepem sa urcam spre statiunea Durau. Suntem in judetul Neamt si oamenii sunt gospodari prin locurile astea. Dupa o catarare scurta dar tot mai abrupta pe parcurs si in special pe final, ne apropiem de statiune. Desi suntem in luna August si zilele trecute am suferit mult de caldura, aici este rece. E adevarat suntem la altitudine de peste 1000m. Dupa o pauza mai lunga in statiune pentru masa, plecam mai departe in ideea de a ocoli lacul Izvorul Muntelui prin partea dreapta pe un drum ce merge pe la poalele Ceahlaului. Din statiune alegem o scurtatura pentru a intra in acest drum pe o poteca turistica. Alegerea nu este foarte inspirata. Sa faci pushbike pe o panta mare peste radacini de copac cu tot bagajul pe bicicleta nu e chiar o treaba usoara. Insa sectiunea asta e scurta si iesim repede in sosea.
  26. mcatalin22

    Ziua 5(III) Tare as fi vrut sa vad zona asta in plina activitate cu multi ani in urma cand aici am inteles ca lucrau mii de oameni. Acum e pustiu, doar acest turn, probabil un simbol al expoatarilor, a mai ramas in picioare. Si pe langa tot ce vezi aici, mai e ceva, o liniste apasatoare. Trecem pe langa una din intrarile in mina. Peste cativa kilometri avem sa gasim ceea ce au fost probabil locuintele muncitorilor cu ani in urma. Dezastrul coninua, totul pare parasit, majoritatea geamurlor sunt sparte iar usi nu mai exista. Acum sunt singur. Edi si Tibi sunt ceva mai urma. Ma opresc si fac poze acestor cladiri devastate. In continuare este o liniste totala, cand zaresc un caine la etajul unu al unei cladiri. Apoi vad altul si altul. Sunt o multime de caini in cladire si pe pajistea de langa drum. Pentru o clipa ma tem ca vor sari la mine. Insa nici unul nu latra macar. Toti stau fixi si se uita in gol. Nu dau din coada, nu se uita cu interes daca le dai ceva. Sunt caini pierduti si tristi. Aici nu mai e nimic de pazit pentru ei. Sunt destepti, au inteles asta. Tocmai am trecut pe langa cel mai deprimant punct al turului nostru. Urmeaza o catarare destul de lunga care ne duce la peste 1000m altitudine pe un drum care a devenit din ce in ce mai rau insa practicabil inca. Dupa o coborare pe care a trebuit sa puenm inca o haina pe noi, ajungem in vale la intrarea in binecunoscuta localitate Brosteni. Aici vom cauta cazare. In scurt timp raul Bistrita ni se arata. Maine vom merge mult in aval pe marginea Bistritei. In Brosteni vizitam un motel ce arata deprimant, asemea celor care lucreaza aici. Angajatii stau la o masa in sala de mese si nici macar nu se obosesc sa se ridice pentru a discuta cu noi despre cazare. Par total lipsiti de interes in legatura cu cazarea noastra asa ca plecam mai departe si cautam altceva. Gasim o pensiune mica a unor localnici unde ni se ofera toate conditiile de la garaj pentru biciclete, dus si masa. Servim aici o cina gustoasa gatita de gazda si in plus primim si un alivenci moldovenesc ca desert de care eu nici nu stiam ca exista :). Foarte bun de altfel...
  27. mcatalin22

    Ziua 5(II) Atmosfera s-a racorit bine si cel putin un timp nu vom mai suferi de caldura. Ploaia trece si noi plecam mai departe. Vantul puternic revine si ne insoteste o buna bucata de drum. Pana la Gura Humorului ne mai intampina o catarare scurta unde ne-am mai dezmortit un pic. Apoi avem doar o usoara coborare pana in oras. Aici cumparam apa si ceva mancare. Dupa Gura Homorului avem din nou vant puternic dar de data asta el bate direct din fata. Din fericire nu dupa mult timp schimbam directa de mers si o luam spre sud indeptandu-ne incet spre Valea Bistritei. Insa pana acolo mai avem o catarare serioasa. Suntem pe un drum secundar despre care nici nu stiam daca e asfaltat sau nu. Avem placuta surpriza sa gasim un drum chiar bun. Si daca asta este ziua cu ploi sa fie pana la capat. Incepe din nou sa toarne si noi ne adapostim la un mic chiosc dintr-o localitate, uitata de lume. Sub terasa chioscului avem placerea sa redescoperim cat de buna este slanina cu ceapa :). Nu degeaba a carat Tibi slanina in geanta atata drum. Activitatile localnicilor se desfasoata in continuare in julul nostru. Apar tot felul de personaje de roman in zona. Sigur pe Creanga l-ar fi inspirat, ca tot ne aporpiem de locuri cunoscute din cartile scriitorului. Un domn ne ofera mere din traista lui. Ploaia se opreste si noi plecam mai departe in drumul nostru. Nu peste mult timp Tibi are ocazia sa-si arate experienta in lucrul cu animalele. Tibi este medic veterinar. Ce urmeaza in continuarea in drumul nostru, este un pasaj ce nu-l voi uita prea curand. Arata spectaculor dar este invaluit de o atmosfera trista. In zona au fost expoatari miniere si ce-a ramas dupa inchiderea lor este impresionant. In stanga si-n dreapta sunt doar ruine.
  28. mcatalin22

    Ziua 5(I) Data: 30 Jul 2013 Ruta: [Sucevita - Gura Humorului - Frasin - Stulpicani - Ostra - Pas Tarnita - Brosteni] Distanta: 107km Timp: 5h 27' Ascensiune: 1164m Interval altitudine: 771m (377-1148) http://www.bikemap.net/en/route/2277884-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day5/ Suntem in contiuare la pensiunea Ieremia Movila din Sucevita. Este dimineata si suntem serviti in selectul restaurant al pensiunii pentru inceput cu o omleta. Nici noi nu ne-am dat seama din ce e facut acest trandafir dar am aflat ca era ridiche alba inrosita in sfecla rosie. Micul dejun este consistent asa cum are nevoie un ciclist pentru o lunga zi de pedalat. Vremea este superba si nu pare sa anunte nimic spectaculos pe parcursul zilei. Ieri, desi una din rotile lui Tibi lasa aer, n-am schimbat camera si peste noapte s-a dezumflat aproape de tot. Edi si cu Tibi s-au ocupat de pana in timp ce eu am facut ceva poze in jurul pensiunii. Astazi plecam la drum cel mai tarziu din toate zilele de pana acum, dar avem si o zi ceva mai scurta cu doar cativa kilometri pestre o suta. Am trecut de munti inspre Radauti si avem de pedalat intr-o zona deluroasa pentru o mare parte din traseul de azi. Puii de barza sunt deja mari si probabil ca deja zboara. Sunt o multime de berze in zona asta atat in cuiburi pe stalpi cat si camp in cautarea hranei. Inainte de Radauti cu cativa kilometri o luam spre sud inspre Gura Humorului. Ne deplasam destul de rapid pe acest traseu valonat pana cand din senin incepe un vant puternic ce bate din dreapta fata. Ceea ce vedem in departare tot in dreapta nu arata deloc bine. O furtuna de vara se indreapta spre noi. Dealurile pe care le vedeam in departare cu cateva minute in urma, acum au disparut in iuresul furtunii care se apropie. Simtim primii stropi cand ma opresc sa iau o pelerina. Plec mai departe si vantul bate tot mai tare. Vad fulgere in stanga si-n dreapta si sunt oarecum in camp deschis. Nu vad loc de adapost asa ca merg mai departe. Edi si Tibi sunt mai in fata, ei nu s-au oprit pentru echipare de ploaie. Vantul bate atat de tare incat mi-e greu sa tin bicicleta pe strada, noroc ca am bagaje si este mai grea. Ploaia vine in rafale cu stropi mari, insa e ceva mai rara din cauza vantului. Ciclocoputerul de pe ghidon a cedat primul desi e unul rezistent la ploaie. Din cauza vantului foarte puternic apa a patruns cumva in interior. Geata spate e acoperita cu o husa de ploaie si gentuta de ghidon s-a comportat excelent pe vremea asta. Fara husa nu a luat apa deloc. In plus ca o paranteza vreau sa spun ca-mi place mult genututa de ghidon mai ales pentru accesul rapid, inchiderea capacului facandu-se cu doi magneti. Simplu si eficient, de asta Ortlieb sunt renumiti pentru echipamentul de cicloturism. In prima localitate ii regasesc pe Edi si Tibi la bufetul din centru. Am trecut de furtuna insa in foarte scurt timp a inceput o noua repriza mai puternica. Vantul nu mai bate asa tare insa acum ploua serios. Este prima ploaie din tura si dupa atatea zile de canicula chiar am asteptat momentul asta.
  29. silemihai

    Prea frig, prea de la ţara !!!
  30. mcatalin22

    Ziua 4(III) De aici totul devine mai usor, atmosfera s-a mai racorit si in curand suntem sus in pas. Kilometri pe coborare se scurg rapid si ajungem in Valea Moldovitei. Doar o traversam si incepem ultima urcare a zilei spre Pasul Ciumarna. Nu mai stiu exact cat avem de urcat insa catararea pare fara sfarsit. Ba mai mult inspre final avem o scurta coborare inainte de ultimii kilometri spre pas. Atat profilul cat si peisajul seamana foarte mult cu urcarea spre Pasul Fundata urcat dinspre Podul Dambovitei. Spre seara pasul ne intampina cu o palma ridicata. Palma este un monument, simbol al muncii si al fortei. Monumentul a fost ridicat in anii 60' de echipele de constructori de drumuri care s-au intalnit aici venind din directii opuse, ca semn de finalizare a soselei peste munte. Ne aflam la 1180m altitudine si in continuare doar vom cobora pana la destinatia finala. Daca ar fi sa dau nota maxima doar unei localitati, din toate prin care am trecut in acest tur, aceasta este Sucevita. Manastirea este situata in centrul statiunii, si noi gasim cazare la doar cateva sute de metri de manastire. Localitatea e plina de pensiuni de trei si patru stele. Noi nu cautam ceva exclusivist, dar daca asta este oferta ne decidem sa ramanem la o pensiune de trei stele Ieremia Movila. Meritam si noi putin rasfat dupa atatea zile de efort. Pentru ospitalitate si profesionalism, pensiunea merita pe deplin sa-i fac reclama. In plus felul in care atara curtea te duce mai degraba cu gandul la o pensiune din Alpi. Interiorul m-a impresionat din nou. Daca exista pasiune se pot face lucruri deosebite. Interiorul este decorat modern si rustic in acelasi timp, intr-o imbinare perfecta. Aici am servit la masa o deosebita ciorba radauteana pe langa alte bunatati. Printre altele ne-am hidratat si cu bere. La un moment dat, pe parcursul turei, ne-am propus sa bem cate una la fiecare suta de kilometri incheiata. Eu nu prea am reusit sa tin pasul si am cam ramas in urma :). In finalul zilei facem o plimbare in jurul manastirii Sucevita.
  31. mcatalin22

    Concluzia mea dupa turul asta este ca distantele lungi parcurse intr-o zi nu prea se impaca cu cicloturismul. Nu prea e timp de stat si cascat ochii :). Pasul Rotunda este unul din locurile deosebite din tura care m-au impresional prin frumusete. Este unul din acele locuri unde civilizatia nu a patruns... Ziua 4(II) Mai mult din mers, gasim Vatra Dornei, o statiune destul de selecta. Tot aici, Tibi are prima pana din tura dar totul se rezolva in cateva minute. Ne continuam drumul apoi, pentru ca mai avem mult de pedalat astazi si abia am parcurs o catarare din cele patru. Edi, cu dexteritatea lui, ne filmeaza cateva minute desi soseaua nu este chiar pustie prin partile astea. Ne indreptam spre Campulung Moldovenesc si pentru o perioada drumul este mai monoton. Mestecanis, o localitate si o catarare pe care nu o voi uita prea curand. Catararea nu este lunga, ba chiar cea mai scurta din cele patru de astazi, insa aici suferim cel mai mult si asta din cauza caldurii. Dupa cum zice Tibi aici suntem ca in sauna. Este atat de cald, incat simti ca nu ai aer si vantul nu adie deloc. Ajungem sus dar suntem storsi de energie. Nu prea imi mai arde de nimic. Facem o mica pauza dar cum ma dau jos de pe bicicleta se face si mai cald. Edi si Tibi raman in pas. Eu plec mai departe cu gandul sa ma opresc undeva mai jos unde gasesc o umbra. Si este atat de placuta racoarea pe care ti-o ofera curentul creat de viteza bicicletei. Ma opresc in primul sat la o carciuma, destul de rustica :), sa nu zic altfel. Nu dupa mult timp, vin si baietii si ne racorim cu o inghetata la umbra terasei. Numele localului mi s-a parut nostim, Popasul Pastravul SRL. Probabil aceasta pancarda este de multi ani atarnata la marginea drumului. Plecam mai departe cu forte proaspete. Inainte de Campulung Moldovenesc o luam spre stanga, inspre Sadova si de aici spre Vatra Moldovitei prin Pasul Pascanu. Suntem in centrul judetului Suceava si in continuare sunt placut surprins de frumusetea locurilor. Este multa verdeata, casele sunt mai simple si construite cu gust. Locurile astea au ceva special, o frumusete aparte si nu in ultimul rand este mult mai curat, inclusiv pe marginea drumurilor. La inceputul catararii spre Pasul Pascanu am cam ramas fara apa si fara variante de aprovizionare. Din fericire pe la jumatatea catararii gasim un izvor salvator.
  32. mcatalin22

    Ziua 4(I) Data: 29 Jul 2013 Ruta: [Muresenii Bargaului - Pas Tihuta - Vatra Dornei - Pas Mestecanis - Valea Putnei - Sadova - Pas Pascanu - Pas Ciumarna - Sucevita] Distanta: 145km Timp: 6h 53' Ascensiune: 1907m Interval altitudine: 628m (588-1216) http://www.bikemap.net/en/route/2277879-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day4/ Este din nou dimineata. Suntem in a patra zi a turului nostru. Ne apropiem de jumatatea lui, iar timpul trece repede atunci cand esti in saua bicicletei. Astazi avem de parcurs si catararea spre Pasul Tihuta, cea pe care n-am mai reusit sa o parcurgem ieri. Astfel etapa de astazi devine etapa regina a turului, cu patru catarari, una mai spectaculoasa ca alta, dupa cum avem sa aflam. Pentru mine tot traseul de astazi este complet necunoscut, am doar o idee despre el dupa ruta desenata pe calculator. Ca de obicei reusim sa ne mobilizam dimineata si plecam tarziu. Din primii kilometri atacam catararea spre Tihuta. Este cald si nu este nici o sansa ca soarele sa se ascunda dupa vreun nor. Este senin cat vezi cu ochii. Traficul este mai intens ca zilele trecute. Ne aflam pe un drum national si e normal sa fie asa. Insa soseaua este lata si este suficient loc atat pentru masini cat si pentru noi. Daca ma gandesc bine, pana acum nu am avut vreun incident cu soferii care au trecut pe langa noi. Si avem deja spre 500km adunati. Drumul spre Vatra Dornei este ca-n palma, numai bun pentru cursiera. La fel ca si urcarea de ieri spre pasul Prislop, si aceasta este lunga dar panta nu este ucigatoare. Multe bucati au o panta de sub 5%. In partea de sus, kilometri se scurg unul dupa altul fara sa-ti dai seama. Fanetele de pe dealuri, casele rasfirate si frumusetea locului in general iti fura privirea si uiti complet de efortul depus. Ne apropiem de judetul Suceava pe care am ocazia sa-l descopar mai bine acum. Trecem si pe langa castelul lui Dracula, strategie de marketing a proprietarului mai mult sau mai putin inspirata. Totusi se incadreaza destul de bine in peisaj. Urmeaza o portiune valonata cu coborari si urcari scurte. De cateva ori suntem indusi in eroare si credem ca am ajuns sus. Si dupa multe pedale date pe catararea asta ajungem in Pasul Tihuta. Odata ajunsi aici intram in judetul Suceava. In prima parte a coborarii bicicletele prind viteze periculos de mari, peste 70km/h. Sunt linii drepte, dar din cauza bagajelor bicicleta intra in trepidatii. Pana la urma si experienta de cicloturist se castiga in timp. Ajungem pe Valea Dornei si traversam rapid o serie de localitati urmand sa ne oprim pentru masa de pranz in Vatra Dornei.
  33. mcatalin22

    Ziua 3(III) Coboram din Pasul Rotunda si nu dupa mult timp ajungem la izvoarele Somesului Mare. Apa iese cu putere din pamant. Este exact ce avem nevoie, umbra si apa rece ca gheata. Inainte de a iesi din nou la asfalt mai facem o oprire pentru masa de pranz. Dar inainte de asta este binevenit un hidromasaj in raul ce curge pe langa drum, un afluent al Somesului. Avem deja doua catarari parcurse azi si meritam asta. Apa rece care vine cu putere te revigoreaza imediat. Aici senzatia de deconectare de la problemele personale a fost totala. Recomand un altfel de hidromasaj, merita din plin. Continuam sa mergem pe Valea Somesului. Incet ne apropiem de civilizatie si localitatile se succed una dupa alta. Desi coboram, nu avem foarte mare spor. Vantul bate cu putere din fata. Tot in fata noastra se ivesc si dealurile pe care le mai avem de traversat pana la soeaua nationala ce urca spre Pasul Tihuta. Si dealurile astea chiar nu sunt mici. Dupa localitatea Ilva Mica, incepem din nou o sectiune de urcare pe off road spre Pasul Stramba, asa cum l-am denumit noi. Desi catararea are doar vreo 300m diferenta de nivel, ne pune la incercare mai ales ca soarele din dupamasa asta pare mai puternic ca pana acum. Pe aceasta scurta catarare am reusit sa ma prajesc destul de bine pe brate fara sa-mi dau seama. Abia spre seara am realizat cat de tare m-am inrosit pe brate. Ca o concluzie, pe viitor voi pune in bagaj si o bluza cu maneca lunga, dar subtire pentru momente de genul asta. Cred ca aici toti trei am suferit destul de serios. Tibi a avut momentele lui de dificultate. Poate doar Edi s-a simtit mai bine fiind mai calit decat noi. Peisajele care apareau la orizont odata cu castigarea in altitudine, ne mai rasplateau efortul. Suntem sus si nu avem timp de stat asa ca pornim la vale pe acelasi drum pietruit. Peste putin timp insa dam de o sosea destul de noua pe care avem ocazia sa ne mai relaxam bratele si picioarele. Suntem in drumul national E58 intre Bistrita si Vatra Dornei, insa mult mai aproape de Bistrita decat de Vatra Dornei, destinatia noastra. In plus ne mai desparte si Pasul Tihuta de punctul unde ne-am propus sa ajungem azi. Realizam ca nu mai avem cum sa ajungem la Vatra Dornei si decidem sa cautam cazare in zona. Mai traversam cateva localitati si ne oprim in Muresenii Bargaului, chiar inainte de a incepe catararea spre Tihuta. Tihuta o vom aborda maine cu forte proaspete. In Muresenii Bargaului am gasit o pensiune ingrijita, destul de noua, curata si cu restaurant. Pentru a treia zi gasim camera tripla la un pret bun. Ne odihnim bine aici desi este foarte cald noaptea. Nu pot sa zic ca am dormit neintors, caldura din camera si bratele care ma usturau putin m-au chinuit in noaptea asta. Pentru maine trebuie sa gasesc o solutie sa ma protejez de soare, mai ales ca la televizor se anunta in continuare canicula si ceva furtuni in diferite zone din tara.
  34. mcatalin22

    Ziua 3(II) Tot aici mai exista o cabana si cateva tarabe cu nelipsitele suveniruri. Din pas ni se dezvaluie valea pe care urmeaza sa coboram. Dupa un popas ne continuam drumul. Soseaua merge oarecum pe granita dintre judetele Maramures si Bistrita Nasaud si mai apoi pe granita dintre Suceava si Bistrita Nasaud. Coborarea este placuta, iar curentul creat de viteza bicicletelor ne mai racoreste. Desi nu mai suntem la altitudini mici ca in primele doua zile caldura soarelui o simtim si aici. Drumul nu este stralucit dar bicicletele noastre se descurca de minune la vale. Pentru astazi ne-am propus sa ajungem la Vatra Dornei, destul de usor de realizat din punctul in care ne aflam acum. Insa noi vrem sa includem si Pasul Tihuta in traseu asa ca dupa coborarea din Pasul Prislop iesim din drumul principal si o luam spre Sud-Vest patrunzand mai adaunc in judetul Bistrita Nasaud. Pentru prima data parasim soseaua si incepem o urcare pe off road spre Pasul Rotunda. Pantele par ceva mai dure, in plus si bagajele de pe biciclete ne ingreuneaza urcarea, iar caldura ne pune din nou la incercare. Nu este o catarare lunga sau interesanta, dar odata ajunsi sus, suntem rasplatiti cu peisaje deosebite. Pe caldura asta ar fi mai placut sa stai la plaja si sa inoti intr-o piscina decat sa tragi la deal pe bicicleta, insa pasiunile au si ele costul lor ;). Zona e foarte frumoasa si mie personal nu prea mai imi vine sa plec de aici. O serie de trasee montane pornesc de aici din pas, unele chiar lungi de 10-12 ore, numai bune pentru organizare de maratoane montane, care sunt din ce in ce mai la moda in ultimii ani.
  35. mcatalin22

    Vlad, toate drumurile sunt frumoase pana la urma. Data viitoare cand mai ajungem prin zona vom alege alt traseu, dar nu pentru a cauta ceva mai frumos ci doar ceva diferit. Cauciucurile sunt potrivite pe sosea, pe off road au fost ok pentru ca nu a plouat, altfel aveam ceva probleme. Ziua 3(I) Data: 28 Jul 2013 Ruta: [Borsa - Pas Prislop - Pas Rotunda - Valea Mare - Sangeorz Bai - Ilva Mica - Pas Stramba - Josenii Bargaului - Muresenii Bargaului] Distanta: 133km Timp: 6h 56' Ascensiune: 1544m Interval altitudine: 992m (437-1429) http://www.bikemap.net/en/route/2277872-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day3/ Suntem in a treia zi din tura. Ne aprovizionam cu alimente pentru micul dejun din piata de langa noi. Este foarte devreme si suntem singurii cumparatori la ora asta. Desi avem cea mai grea etapa, reusim din nou sa ne lungim cu pregatirile de plecare, asa ca parasim localitatea Borsa destul de tarziu. Din primii kilometri incepem sa urcam. La inceput mai usor, apoi mai accentuat. Avem de castigat multe sute de metri in altitudine pana in Pasul Prislop. In partea dreapta se zaresc crestele Muntilor Rodnei la poalele carora se afla si statiunea Borsa. Aici peisajul este mai placut decat in localitatea Borsa, unde am fost noi cazati. Este multa verdeata si aer curat. Drumul nu este stralucit dar este acceptabil. Masini trec destul de rar pe langa noi. Spre pas, soseaua serpuieste frumos pe munte, desenand serpentine ample. Panta nu este mare, maxim 6-7%, astfel ca nici noi nu suntem solicitati la maxim. Castigam incet altitudine si dupa 20km de urcare inca nu suntem sus. Am trecut de mult de altitudinea de 1000m si continuam sa urcam. In sfarsit, lunga catarare se termina si ajungem in Pasul Prislop la altitudinea de 1416m. Drumul spre pas, l-am parcurs acum pentru prima data. Peisajul este destul de salbatic, iar drumul nu este batut de foarte multa lume. Sus gasim si o frumoasa manastire, ce pare destul de noua si este construita cu gust.
  36. mcatalin22

    Ziua 2(II) Ajungem la intrarea in localitatea Sapanta. Ne oprim pentru o poza cu frumoasa pancarda de la intrare. Satenii sunt si ei curiosi si ne intreaba de unde venim si unde mergem. Interesant este ca bunica vorbea cu noi in romana iar cu nepoata probabil in ucraineana. Desi avem un traseu la fel de lung ca si ieri nu putem sa nu ne abatem de la drum pentru a vizita celebrul Cimitir Vesel al satului. Mai multe despre Cimitirul Vesel si Sapanta aici. Biserica este in renovare. La intrare in cimitir se plateste o taxa modica, iar pe strada de langa cimitir sunt o multime de comercianti ce vand suveniruri si lucruri traditionale. Desi m-as fi asteptat sa vad doar un muzeu al crucilor, cimitirul este activ. Cei care trec in nefiinta sunt inmormantati tot aici. Din pacate datorita acestui fapt o parte din crucile foarte vechi sunt inlocuite cu altele noi si o parte din istoria locului se pierde odata cu aceste cruci. Ne-am intins cam mult cu vizitarea Sapantei, si acum avem de recuperat din timp asa ca mergem intins si nu prea mai facem nici poze. In Sighetu Marmatiei ne oprim pentru masa de pranz. Plecam mai departe si dupa Rona de Jos si Rona de Sus, ne apropiem de a doua catarare mai importanta de astazi. Se lucreaza la drum, de fapt se toarna strat complet de asfalt. O buna parte din drumul spre Borsa este ca-n palma. In departare incep sa se vada muntii adevarati. Astazi nu vom fi acolo. Pana la Borsa vom merge pe o vale lunga si vom castiga altitudine treptat. Drumul nu prea e circulat de masini, si in continuare soseaua a perfecta. Terminam a doua catarare si coboram spre Petrova. De aici vom merge mult pe Valea Viseului spre Borsa. Inspre seara ajungem la destinatie destul de obositi. Am strans in primele doua zile mai bine de 300km. Asta seamana mai mult cu un maraton, nu cu o tura de cicloturism :). Datorita faptului ca avem multe sute de kilometri de parcurs si timpul ne preseaza, am fost nevoiti sa lungim un pic etapele. Altfel ne-ar fi placut sa avem mai mult timp la dispozitie si sa mergem ceva mai relaxat. In Borsa nu am mai fost pana acum insa ma asteptam sa gasesc o statiune mai selecta. Nu a fost asa, iar centrul arata jalnic cu o multime de gunoaie aruncate in albia raului care traverseaza statiunea. Am gasit si cazare destul de buna si ieftina. Cladirea este mai veche iar camera nu arata asa bine insa nu suntem pretentiosi si ne odihnim foarte bine aici. In plus avem o cantina chiar langa noi unde mai punem la loc din caloriile consumate in timpul zilei. Maine avem o zi grea, nu atat ca distanta ci din punct de vedere al catararilor, asa ca incercam sa dormim mai devreme.
  37. mcatalin22

    Ziua 2(I) Data: 27 Jul 2013 Ruta: [Livada - Negresti Oas - Certeze - Pas Huta - Sapanta - Sighetu Marmatiei - Borsa] Distanta: 165km Timp: 7h 35' Ascensiune: 1349m Interval altitudine: 524m (146-670) http://www.bikemap.net/en/route/2277867-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day2/ Este din nou dimineata si dupa micul dejun, servit la restaurantul complexului, unde ne-am cazat peste noapte, ne pregatim de plecare. Lacul lui Pintea se numeste complexul unde am fost cazati. Noi am fost multumiti de conditii, camera curata, preturi acceptabile, mancare buna la restaurant. Complexul dispune si de un lac, probabil de pescuit si o piscina care este in constructie. Destul de tarziu fata de ora la care ne-am propus, reusim sa plecam. Se anunta din nou o zi calduroasa, dar astazi apar primele catarari mai serioase din tura noastra si vom avea si portiuni mai racoroase. Imediat dupa localitatea Livada, drumul urca usor la umbra padurii care il inconjoara. Urmeaza o coborare scurta in serpentine, apoi traversam cateva localitati si ajungem in Negresti Oas. Dupa o scurta pauza de realimentare ne continuam drumul care incepe din nou sa urce usor si ajungem in celebra localitatet Certeze. Ne minunam si noi de maretia caselor. Una mai impunatoare ca alta, mult inox, marmura, dandu-ti impresia ca este o adevarata lupta intre proprietarii acestor vile pentru cea mai deosebita casa. Si probabil am gasit-o si pe cea mai deosebita, semanand mai mult cu un muzeu sau o institutie publica si mai putin cu o casa de locuit. Aici nu lipsesc nici statuile si basoreliefurile pe fatada cladirii. Este frumos dar parca e prea mult. Imediat dupa Certeze incepe prima catarare importanta a zilei care ne ofera o priveliste de ansamblu a vaii pe unde am pedalat in primele ore ale diminetii. Este cald si nu avem parte de nici un nor pe cer, dar cu putin timp inainte de pas, dam de un izvor unde ne mai racorim. In Pasul Huta trecem in judetul Maramures si de aici vom merge o buna bucata de drum destul de aproape de granita cu Ucraina, mai exact pana dupa Sighetul Marmatiei. Avem de coborat cativa kilometri buni si apoi mergem pe malul stang al Tisei intr-un peisaj deosebit si unic. Bicicleta este un mijloc de transport obisnuit prin partile astea.
  38. mcatalin22

    In primul rand multumesc pentru interes. Astazi revin cu continuarea. Insa nu promit ca voi posta foarte des. Doar au trecut cateva luni de cand tot vreau sa incep povestea asta :). Dar promit ca o voi termina... la un moment dat :). Ziua 1 Data: 26 Jul 2013 Ruta: [Oradea - Biharia - Salard - Marghita - Tasnad - Satu Mare - Livada] Distanta: 164km Timp: 6h 58' Ascensiune: 393m Interval altitudine: 128m (115-243) http://www.bikemap.net/en/route/2277843-multi-ro-mtb-romania-n-e-2013day1/ Trenul opreste in gara din Oradea. Este ora 7 dimineata. Timp de o ora pregatim bicicletele si mancam ceva. Apoi suntem gata de drum. In gara sunt doar cateva persoane. Este liniste, curat, soare si cald. Un pic prea cald pentru asa o ora matinala. Eu merg pe o bicicleta MTB echipata cu slick-uri. La fel si Edi doar ca el are un 29-er. Tibi este singurul dintre noi care are o bicicleta speciala de trekking. Mare parte din traseul nostru va fi sosea si speram ca macar probleme tehnice sa nu avem. Oricum bicicletele sunt pregatite si reglate foarte bine. Bagajul nostru este destul de minimal. Ne vom caza la pensiuni. Avem cateva haine de schimb, inclusiv un rand pentru vreme rece desi suntem in mijlocul verii. Eu am luat chiar si o pereche de manusi termo pentru iarna. Pe langa incaltamintea de ciclism am inclus si o pereche de papuci casual. Pe partea de scule am inclus obiecte standard gen pompa, camere de rezerva, petece de lipit camera, cateva chei, o presa de lant. La capitolul mancare avem doar cate ceva pentru ziua de astazi. In rest urmeaza sa cumparam pe parcurs. Totusi Tibi a adus de acasa o bucata serioasa de slanina care se va dovedi de mare pret mai incolo. Multumim Tibi ;). Alte lucruri incluse in bagaj au fost doar chestii standard: telefon, gps, aparat foto, incarcatoare. Parasim peronul garii dar nu inainte de a face o poza acestei vechi si bine intretinute locomotive. Plecam tarziu din Oradea, mai intai pe drum national destul de aglomerat. Insa nu dupa mult timp in Biharia o luam pe un drum secundar spre Salard. Desi nu avem catarari astazi, apar zone lungi de kilometrii intregi cu piatra cubica. Avem de ales intre socurile pietrelor sau marginea de pietris a drumului unde riscul de pana este mai mare. Ne simtim ca in Paris - Roubaix, si asta mai alunga monotonia acestor drumuri lungi si plate. Floarea soarelui se prajeste in razele lui. La fel si noi. Este din ce in ce mai cald si umbra pe sosea nu prea exista. De altfel si la televizor s-a anuntat canicula in aceasta perioada. Si cine zice ca oile nu sunt destepte. S-au strans toate la umbra copacului. E prea cald sa stai in soare sa pasti iarba. Noi continuam sa rulam pe sosea. Avem inca multi kilometrii de parcurs astazi. Dupa Salard, urmeaza Marghita si Tasnad. Ne intampina o scurta catarare la intrarea in judetul Satu Mare. Daca pana aici a fost suportabil soarele, dupa localitatea Tasnad, temperaturile au urcat spre 40grade. In continuare umbra nu exista deloc pe sosea. S-a stans si oboseala kilometrilor parcursi pana aici. Avem din nou zone de pavate si uneori praf. E tot ce mai lipsea. Apa se incalzeste repede daca nu se termina. Spre Satu Mare facem opriri mai dese pentru realimentare. Daca ele rezista in soare, trebuie sa mai rezitam si noi. Ajuns in Satu Mare eu personal eram destul de epuizat. Nu am mai avut timp de intrat prin centrul orasului. Am traversat localitatea pe cateve strazi destul de aglomerate. Atat de obosit am fost ca n-am mai apucat sa fac vreo poza in oras. De aici am continuat spre Negresti Oas in ideea de a gasi cazare. Nu am avut nimic rezervat de acasa. Ajungem in localitatea Livada unde dam de un complex hotelier cu teren de sport, piscina, restaurant insa nu mai au locuri deloc. Nu avem ce face si mergem mai departe. Nu mult dupa Livada gasim un alt popas turistic pe partea dreapta. Avem noroc si gasim o camera tripla. Era ultima. Suntem bucurosi de cazare ca de mers mai departe nu prea ne ardea. Avem deja peste 150km si soarele ne-a stors de tot azi. Rezolvam problema cazarii bicicletelor si dupa un dus incepem sa ne revenim. Ne hidratam cu o bere sau doua dupa o masa copioasa. Este deja tarziu si ne retragem in camera. Hotelul este destul de nou si ne place aici. Adormim repede si dormim neintorsi. Dimineata am aflat ca a fost mare chef prin hotel, fiind cazati si niste muncitori. Noi insa n-am auzit nimic. Dupa o noapte in tren mai mult nedormita si o zi lunga de pedalat prin soare cred ca as fi dormit si cu capul langa o boxa.
  39. ilpirati

    Se pare ca suntem white Africa in toate domeniile posibile. Singura tara in care presedintele e si prim-ministru, si primar si fotbalist si politistul care isi intocmeste proces verbal impotriva propriei persoane, si judecator care se judeca singur si calau care se "auto executa".... Chiar nu vedeti ridicolul situatiei? "Desteapta-te romane" este imnul nostru binemeritat. Pana acum era dracu', acum l-a detronat tatal lui. Chiar nu vi se pare absurd ca presedintele autoritatii de stat in ceea ce priveste ciclismul este si sportiv si seful unui club sportiv afiliat autoritatii al carei presedinte este. Mai pe intelesul tuturor, daca el sau clubul lui incalca vreo norma a federatiei, tot el, fiind si presedinte, face parte din forul care aplica sanctiunile. Asta este onania mintii, nici Kafka n-a imaginat asa ceva. Este absurdul suprem. Cum poate el lua o decizie nepartinitoare in calitate de functionar public in exercitiul autoritatii vis-a vis de propria persoana, de propriul club, de colegii de echipa, care sunt in acelas timp subiectii asupra carora isi exercita autoritatea? Era oare corect si legal ca din momentul in care a devenit presedintele federatiei sa demisioneze din conducerea clubului sau si sa i se suspente calitatea de sportiv legitimat FRC? Intreb si eu pentru ca am o gandire mai ciudata. Poate voua vi se pare normal. Ar fi ridicol si total nelegal ca un politist sa isi suspende singur carnetul pentru neacordare de prioaritate? Are calitate de agent constatator? Da! Atunci ce il impiedica sa se "auto rezolve" si sa-si aplice singur sanctiuni? Cel mai frumos moment o sa fie la un campionat national la care Novak se va medalia pe sine, si isi va felicita propria persoana de sportiv, in calitate de presedinte. Deja elogiile de pe stie-ul FRC sunt de un prost gust manelistic. Sunt de parere ca ne aflam in fata nasterii unui nou concept, acela de "masturbare administrativa". Acestea fiind spuse, ii urez succes noului prsedinte si prim sportiv al tarii. Il meritam!
  40. hodi stefan

    Va multumesc tuturor pentru grija pe care mi-ati purtat-o eu acum sunt bine pe 27 06 2011 am participat la maratonul Gugulanilor la proba Family 32 km am treusit sa termin traseul cu bine. A fost un traseu grozav pe care l-am parcurs cu fetita mea Alina in scaunel, timpul a fost bun. Deplasarea de acasa si pana in Poiana Marului am parcurs-o pe bicicleta [tur si retur].
  41. hodi stefan

    azi de dimineata am vorbit cu Anton Duma la tel.iar la amiaza am pedalat vreo 2 km cu ambele picioare usor si fara probleme .
  42. hodi stefan

    Azi m-am urcat pentru a doua oara pe bicicleta dupa accidentul suferit ,am pedalat vre-o 28 km a fost mult mai usor decat prima data dar tot a fost obositor ,am inceput sa am mai multa stabilitate pe picioare pot sa ma deplasez liber ,dar totosi mai folosesc o carja pentru orsice eventualitate ,ca este pentru binele meu . Am primit ieri bani trimisi de Lucian si va multumesc tuturor celor care sunteti alaturi de mine ,celor care mi-au telefonat ,trimis mesaje,sau postat pe forum ,ii multumesc domnului Addrian care sa implicat dar si sunat pentru a afla de mine in momentele grele.
  43. hodi stefan

    http://www.radio-resita.ro/stefan-hodi-e-mai-bine
  44. hodi stefan

    Deplasarea cu bicicleta este mai usoara pentru mine decat a merge cu carjele piciorul lezat nu este fortat si din contra este protejat ,sunt constient ca recuperarea va dura si nu am voie sa fortez muschiul ,am discutat si discut cu doctorul si ii urmez sfatul ,ieri am stat mai mult la pat ,nu mai am dureri mari doar cele de vindecare . Azi ma voi duce la spital ca sa-mi schimbe bandajul, dar nu cu bicicleta ca bate vantul tare . Va multumesc din nou pentru grija,sfatul,incurajarile si sprijinul pe care mi-l acordati ,noi iubitorii mersului pe bicicleta suntem o mare si unita familie ,aceste cuvinte eu le-am spus de ani de zile ,prieteniile legate dupa doua sau trei pedale parcurse impreuna .
  45. hodi stefan

    Va multumesc tuturor ca ai fost alaturi de mine cu incurajarile de bine ,cei care ma cunosc au vazut ca eu sunt optimist din fire si incerc sa trec si de probleme cu usurinta prin munca si perseverenta .
  46. hodi stefan

    Am iesit luni 04 04 2011 din spital ajutat de carje dar bucuros ca pot merge ,nu am folosit piciorul ranit dar am fost si sunt foarte optimist in ceea ce priveste recuperarea mea . Acasa am ajuns spre seara impreuna cu mama si fata mea ,aici inconjurat de intreaga familie bucuria a fost si mai mare ,mi-am reluat locul in pat ca si la spital dar admosfera este cu totul alta ,pana in seara urmatoare am stat la pat cu mici excepti ,dupa ora 18 a sosit de la servici fiul meu [ Stefan Ioan ]si a inceput sa imi pregateasca bicicleta ,a dat pedala din stanga jos si la pedala din dreapta mi-a montat un ham . Miercuri 06 04 2011 la amiaza am pornit pe bicicleta la Lugoj ,pentru a trece la doctorul de familie iar apoi la doctorul de servici de la ora 17,30 am fost la sala de sport la meciul de volei feminin divizia nationala dintre Lugoj si Botosani care sa incheiat cu victora Lugojencelor ,cei 13 km i-am pedalat usor la intoarcere a fost mai greu dar am fost ajutat de copii mei [Mariea si Florin ]. Am ajuns acasa obosit si epuizat .
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up