Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 03/12/2014 in all areas

  1. Livanu

    Date: 437,4km, total ascent 6390m, timp efectiv pedalat 18h50'28", timp tura 20h20". Am fost insotit de un prieten, cu masina de asistenta, cu exceptia portiunii intre Horezu si Dobra, dat fiind faptul ca Transalpina este inchisa traficului, plus stirile aparute la televizor in saptamana trecuta despre acest lucru, ne-a determinat sa luam aceasta decizie ca sa nu riscam vreo amenda sau suspendarea permisului soferului. La ora 3 m-am trezit, am mancat un bol de cereale, m-am echipat si gata, start. Am plecat la ora 4 din Arefu sat Capatanenii. Afara era inca intuneric asa ca masina a mers in spatele meu cu farurile aprinse (pe faza lunga, faza scurta nu era de ajuns), iar eu am avut o frontala. Drumul pana in Curtea de Arges destul de valurit, lipit pe alocuri, dupa Curtea de Arges s-a luminat indeajuns, drumul este mai bun, asa ca am dat liber masinii care m-a asteptat aproape de drumul national langa Valcea, apoi ne-am mai intalnit la intrarea in Horezu, unde ne-am despartit.. Pana aici drumul liber, bun, fara vant, destul de valonat, in usoara urcare dupa Stoenesti. Din Horezu am continuat fara masina, luandu-mi cele necesare cu mine (baieu de schimb, pompa, etc) urmand sa ne intalnim in zona Obarsia Lotrului-Dobra. La primul indicator care semnaliza Transalpina, am facut dreapta, si am intrat in Polovragi, Baia de Fier - Novaci. Aici au fost cam 3 urcari cu pante spre 12%, nu foarte lungi. Ajuns in Novaci am facut dreapta si am inceput urcarea spre Ranca. Trecusera 5h, 135km si urcasem cam 1400m. Era prima oara cand intram pe Transalpina, nu stiam urcarea. La iesirea din Novaci am ceva probleme cu niste catei si sunt nevoit sa opresc sa ii linstesc. Pana la Ranca am mai oprit o singura data la un izvor. Aproape de Ranca am intrat intr-o ceata deasa si a inceput si o burnita dar nu mi-am pus foita de ploaie. In Ranca am realimentat cu apa, am baut o cola si am plecat. A urmat Pasul Urdele, coborare scurta, Pasul Muntinu si a apoi coborare. Urcarea destul de sustinuta, nu pot spune ca mi-a creat probleme dar nici nu am tras. La inceputul coborarii de pe Muntinu sunt cateva santuri neasfaltate, in rest sosea excelenta, trafic aproape lipsa. Dupa Obarsia Lotrului urmeaza o portiune neasfaltata si urcarea in Pasul Tartarau. Aici pot m-am chinuit cel mai mult, ramasesem fara apa, si nici de mancare nu prea mai aveam, iar masina nu era nicaieri, si nici semnal la telefon nu aveam. Dupa pas urmeaza o coborare cu asfalt bun in mare parte, dar si portiuni nesfaltate. Drumul in usoara coborare dar destul de prost cu portiuni dese, cam din 300m in 300m santuri de 1 m neasfalate, care te scot din ritm si din minti. Observ ca am pana pe spate. Se pare ca era mai de mult facuta, dar pe urcare nu am sesizat, pentru ca nici nu se lasase de tot, cred ca mai avea cam 4-5atm. Nu stau sa schimb, mai bag aer cu pompa si continui mai departe. La bifurcatia spre Sugag gasesc masina, beau apa, mananc si schimb baieul. Urmeaza urcarea de la Jina, frumoasa cu panta serioasa, dar unde ma simt bine. Poate si unde mancasem, ma odihnisem un pic, acum rulam din nou cu cauciucul umflat corespunzator, dar am urcat bine. Urmeaza cateva sate superbe pe un drum valonat si gata am ajuns in dumul national spre Sibiu. Aici ma ia vantul in primire, vant de fata care ma chinuie pana la sensul giratoriu unde fac stanga spre Brasov. Aici urmeaza o urcare usoara spre Bradu, unde aud un zgomot metalic. Initial am crezut ca mi s-a rupt un cablu, dar nu a fost asa. Aproape de Avrig am oprit si constat ca cedase o spita de la roata spate. O rup aproape de janta si mai departe. Mai aveam 15 km pana la Cartisoara, 322 km parcursi. Schimb garminul cu un altul de rezerva si mai departe. Fac dreapta spre Cartisoara si ma indrept spre ultimul hop: Trans-ul. Ambitia a fost sa nu ma opresc pana sus, si asa a fost, desi cand am iesit pe platou si pe ultimele serpentine m-am chinuit rau, si stiti vantul de sus cum este, intr-o parte te ajuta si in alta te incurca. La 21:37 am ajuns la Balea Lac. Aici m-am schimbat, si am pornit la vale. Pot spune ca au fost cei mai lungi 60km din viata mea, facuti pe intuneric, la lumina farurilor si a frontalei. Am crezut ca nu mai ajung la baraj. De aici au mai fost 4km pana la punctul de sosire.
  2. Salutare prieteni! Suntem Ana si Ionut aka John, aka Into The World, adica doi arhitecti, doi oameni obisnuiti. La indemnul unui biciclist din comunitate vom spune aici o poveste cu biciclete. Sa aveti deci putintica rabdare, chiar daca primele poze ne arata in costume de motociclisti. Ca multi altii nascuti in Romania, adica la rascruce de drumuri, nu ducem lipsa de nomazi in familie. Poate ca de asta traim cu dorul de duca. Umblam de mult; Ana de prin liceu, cand a batut cu rucsacul in spate toata Europa. Mai tarziu am inceput sa calatorim impreuna, uitand intotdeauna de ghiduri turistice, rezervari si alte acareturi care credem noi ca nu sunt necesare decat in faza de, cum se spune la arhitectura, "schita de schita" a calatoriei. Dupa niste ture mai... sa le zicem aventuroase cu scutere sau 4x4 prin subcontinentul indian si Asia de Sud-Est, in 2010 am hotarat sa rupem latul. Pe 7 octombrie programasem sa plecam in Africa. In toata Africa. Si pentru ca Ionut e nascut in miros de benzina, pe bancheta din spate a masinii bunicului si pasionat de tot ce inseamna mecanica, rally-raid si vehicule cu multi cai si putine kilograme, urma sa facem asta pe o motocicleta. Planul nostru era simplu: aveam sa lasam traseul sa ne aleaga el pe noi, fara limita de timp. Noptile intentionam sa le petrecem la cort, sub cerul liber, departe de cacofonia oraselor sau chestiilor "organizate". Ceea ce am si facut, timp de 420 de zile. Dar nu din 2010, ci din 2011, caci in ziua plecarii un sofer inconstient l-a trimis pe Ionut pe masa de operatie a unui spital. In august 2012 ajungeam inapoi in Romania, dupa 55000 de km prin 22 de tari africane, 29 in total. Harta traseului a aratat la final cam asa: A fost frumos, o calatorie care ne-a schimbat din temelii. In cateva vorbe, am traversat Sahara, am urcat pe muntele Camerun, am muncit ca voluntari in Nigeria, am traversat de-a latul Republica Democrata Congo si ne-am largit familia de prieteni cu oameni din triburi Himba, Fulani, Dogon, Damara, Maasai, Samburu si tot asa. Dupa Africa nu ne gaseam locul. Noroi, sudoare & lacrimi… ingrediente pentru aventura. Ne hranisem cu asta destul cat sa ne fie foame de mai mult. In mai 2013 plecam iar la drum, pe doua motociclete, pe Drumul Matasii, catre Asia Centrala si Mongolia. Poza contine o aluzie fara perdea la intentiile noastre viitoare :) Urmatoarele 4 luni au insemnat aproape 25000 de km de noroi, nisip si munte, de agonie si extaz, pentru ca Ana plecase cu 600 de km la bord, complet incepatoare, langa un impatimit offroad. Cumva am scos-o la capat, cu juraminte ca ne vom intoarce, macar ca sa gustam inca o data din libertatea extrema a stepei mongole peste care cresc cele mai frumoase curcubee si ca sa retrasam ruta dintre dragul nostru Tadjikistan si Afganistan, adica asa-numitul Coridor Wakhan. Acest culoar este dealtfel mult iubit de biciclisti, chiar si de cei romani, ca de pilda @Diaconescu.Radu, care l-a traversat anul asta. Dupa o bucla mai crazy prin Siberia, unde chiar nu e de mers cu bicla, si o tura pe Baikal, lasam motoarele la iernat in garajul bucurestean si trisam miseleste cu un avion spre Beijing. Acesta este motovul pentru care postam aici si nu pe motociclismpunctro. Ne trasnise de la inceput sa facem partea a doua a Asiei pe biciclete, o dorinta mai veche care a incoltit in Africa. De ce nu am mers direct din Mongolia e o poveste prea alambicata pentru aici. Asadar, astia suntem si asta e intriga: o aventura low cost si low key, de-a curmezisul Chinei, de la nord la sud, catre Asia de Sud-Est, pe parcursul iernii 2013-2014. Calatoria incepe pe 25 septembrie 2013 in Beijing si se incheie niste luni mai tarziu, absolut din intamplare intr-o zona mai fierbinte ca iadul, de care ne-am indragostit nebuneste. Dar despre toate astea mai tarziu.
  3. gmarco16

    Salut, Eu impreuna cu un prieten din copilarie ne-am gandit sa plecam spre Asia pe biciclete, urmand in mare vechiul Drum al Matasii. Deoarece suntem pe ultima suta de metri, timpul ne preseaza cu pregatirile, astfel ca nu voi plictisi lumea cu prea multe cuvinte. Traseul: Traversam partea de est a Bulgariei, vom parcurge centrul Turciei si Cappadocia, apoi autostrada Tabriz, Teheran, desertul din Tukmenistan si Uzbekistan, vom intra in tinutul muntos al Tadjikistanului, urmand apoi sa parcurgem autostrada Pamir (al doilea cel mai inalt drum international din lume) catre Kirghistan. Mai departe speram sa completam Drumul Matasii spre China. Bugetul la care ne-am gandit, excluzand costul vizelor, va fi de 7-10 euro/zi. Plecarea va fi din Bucuresti, undeva intre 23-26 martie, functie de vreme. Bicicletele: - bicicleta mea: construita din piese comandate pe net pe un cadru+furca Surly-Troll. - bicicleta lui Petru: construita manual de Oxford Bike Works (Anglia) (Daca cineva vrea detalii despre biciclete, revenin cu un post detaliat.) Durata turei: Nu avem limita de timp, ci doar de bani. Speram ca vom pedala peste 6-9 luni. Vize: le vom procura pe drum (din tara vecina). Echipament: In mare parte echipamentul folosit va fi acelasi cu cel luat pentru un tur prin Europa. Daca cineva vrea detalii, pot raspunde. Cazarea: Low cost, preponderent la cort. Pentru capitole suplimentare legate de tura, va raspund cu placere.
  4. a_mic

    Preotul: "Ce-mi băgași, fiule, în buzunar?" Enoriașul: "O bancnotă de 50, părinte..." Preotul: "Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?"
  5. Dorinw6

    Continuare ziua a 8-a In urcare admir stancariile si satul. In fata mea cetatea Crivadiei, acum vizibila din cauza lipsei frunzelor. Ajung pe viaduct si parchez. Trec drumul sa vad cheile Crivadiei. Impresionante. Revin la bicicleta si continui urcarea, ca apoi printr-o scurta coborare ajung in dreptul caii ferate langa o gura de tunel. Tunel, ce face legatura feroviara intre Petrosani si Simeria. De-aici o coborare ma scoate in Merisor. Inspectez harta si cel mai bine ar fi sa traversez muntii spre orasul Vulcan prin pasul Dealul Babii. Intru pe drumul ce duce spre sat si pedalez incet pe drumul in usoara urcare. Casele rasfirate si mai degraba abandonate strajuiesc drumul de-o parte si de alta. Incep serpentinele, si de-aici spun pas pedalatului si trag cateva reprize de push bike. Drumul urca bine, dar macar bine ca e asfalt. Drumul urca in serpentine tot mai abrupte, dar in sfarsit vad si pasul. Printr-un efort sustinut, ajung si in pasul Dealul Babii, unde vantul bate cu putere, iar norii se joaca deasupra mea. Pasul Dealul Babii. Din pas, trag polartecul pe mine si ma las in coborarea abrupte. Inca am asfalt, dar stiu din citite, ca nu este tot drumul asfaltat...si da, iata ca se termina si asfaltul. Oricum, drumul nu este chiar asa rau. Cale de vreo 5 km drumul strabate poieni, apoi intra in zone mai aglomerate de rromi, in apropiere de mina Vulcan. Zona devastata nu ma atrage cu nimic, si pedalez in continuare. Ajung si in Vulcan. Traversez calea ferata, si continui urcarea pana in sensul giratoriu ce da in drumul spre Lupeni-Vulcan si cu acces la Pasul Valcan. Cotesc dreapta la sens, si pedalez pe langa Uzina Paroseni, apoi in cateva momente intru si in orasul minier Lupeni. De-aici mai am foarte putin si ajung acasa, unde ma asteapta mama cu mancare buna si o cada fierbinte! Trec si de Palatul Cultural Minerul Lupeni, acum refacut dupa multi ani in care a stat in paragina. Ajuns acasa! Cateva concluzii dupa tura care a incheiat sezonul de bicicleta, cel putin pentru mine. A fost o tura bine gandita, si am analizat cu grija traseul. Am fost supus la vreme urata si vreme superba, frig, si caldura. Am vazut sate daramate si multa lume necajita si lipsita de orice confort. Am vazut scoli prabusite, iar peste drum biserici poleite. Mi-a fost greu sa ma trezesc la ore matinale, dar si mai greu a fost sa ma opresc din pedalat la ora 15;30-16. Noptile sunt lungi, chiar lungi, dar ai timp suficient sa vorbesti cu tine. Mi-am dorit o tura in care sa dorm numai la cort...dar am ajuns si prin colibe, care mi-au prins bine intr-un final. Consider ca mi-am facut pe plac si sper sa mai am parte si in viitor de ture de genul, doar ca vara. In anotimpul asta, e foarte greu cu spalatul, cu uscatul de haine, cu cortul si sacul de dormit ud...cu toate, e o provocare care te solicita, dar care cel putin pe mine m-a invatat multe. Nu in ultimul rand, multumesc celor care si-au gasit timpul si nervii necesari sa citeasca zilele mele. Iarna usoara!
  6. purix

    Cine a zis ca 26-le a murit ? Un nou membru a intrat in familie :) Cadru Scapin Vyrus, roti American Classic Race (1380gr) echipata full XT 2x10, angrenaj X0 brate carbon, furca DT Swiss, frane Magura MT2 Carbon Greutate 8.9 kg :D
  7. Cateva poze de la tura pana la mare : Sinaia - Buzau - Braila - Macin - Cerna - Cataloi - Tulcea - Mahmudia - Sfantu Gheorghe - Tulcea - Isaccea - Macin - Braila [( 18-24 05 2015 ) - din Braila ne-am intors cu trenul ] Pentru restul pozelor aici .
  8. Traveller

    După cum am spus pe topicul vecin din categorie, primul obiectiv pe anul în curs a fost participarea la brevetul de 200 km organizat de Randonneurs România şi Craiova Cycling Team sub titlul de Cupa Băniei. Am să povestesc aici toate cele trăite şi simţite cu această ocazie, foarte specială pentru mine. Vineri seara m-am îmbarcat la bordul trenului privat Softrans, Hyperion, care a plecat la 17.20 din Gara de Nord. Era plin, iar loc mai mare pentru depozitat biciclete se află doar în vagonul 3. Cum rezervarea mea era pentru vagonul 1, am lăsat locul respectiv acolo şi m-am aşezat pe un scaun pliant de lemn, cu care era prevăzut spaţiul respectiv. În vagon au mai ajuns 2 biciclişti, ambii pe cursiere. Trenul s-a pus în mişcare şi am fost întrebat bineînţeles "cum am de gînd să merg mîine". Cumpătat, zic, pentru că în cazul meu nu se punea problema de viteze 30 plus, ar fi fost sinucidere curată. Cum însă 200 km e o distanţă pe care nişte cursierişti antrenaţi o pot parcurge "light and fast", i-am lăsat să-şi vadă de planurile lor şi, în mersul legănat al trenului, te-duc-te-aduc, am început să le coc pe-ale mele. Mai făcusem o dată 200, acum un an cu @@SorinKiss, însă în condiţii lejere, era o zi splendidă, fără vînt. Acum se anunţa vînt dinspre vest cu 25-40 kmh... iată deci provocarea. Veneam după un început de an cu doar 350 km bicicliţi, din care 3 ture peste 50, culmea toate cu vînt de faţă la întoarcere. În rest, bilanţ compus din lipsuri în gestiune. La Craiova m-am cazat la vila Flale, cu 85 de lei pe noapte. E pe lângă gară, am auzit trenurile noaptea. Me happy . Are şi restaurant, mai mult dedicat evenimentelor, dar dacă anunţaţi proprietara o să vă gătească. Bine! Dimineaţă pe 18 m-am prezentat la apelul nominal în faţa Sălii Polivalente, la 6.30. Mîncasem o casoletă de humus cu ardei copţi, mă simţeam binişor. Mi-am luat brevetul în primire, numere de telefon si indicaţii despre traseu. Am uitat să-i fac poză brevetului, pe care la sfîrşit l-am predat organizatorului, cu ştampilele de la punctele de control. Toată lumea pe cursiere, cu cîteva excepţii. Am avut impresia că se înscrisese şi @@purix, dar nu a ajuns. În fine, se face 7, se mai aşteaptă pentru cîţiva întîrziaţi sfertul academic şi plecăm. De la bun început strategiile sunt clare, se formează un pluton al "evadaţilor" şi unul al (ne)urmăritorilor, adică eu. Ba nu, mai era o domnişoară călare pe un DHS Silver încălţat cu cramponate . Cu mult curaj, a supravieţuit pînă la primul punct de control, la km 73. Trecem Jiul la Podari: Se urcă dealul, prima şi cam singura căţărare mai serioasă de pe traseu, şi se ajunge pe o zonă de plat. Aici începe "distracţia", nenică, sub forma unor rafale puternice de vînt, care aveau să mă canonească pînă la primul punct de control. Singura mea şansă de a rezista pe termen lung - raportul 36 cu 14 sau 16. Mai sunt şi 2 păduri pe drum, prima e Radovanu, care mă conduce pe vîrful dealului de deasupra localităţii omonime. Cei iniţiaţi vor şti cum mi-am dat seama imediat că sunt pe vîrf de deal : Cobor dealul, vîntul... turbat nu alta!, pedalez pe foaia mare ca sa pot coborî o pantă de 7%. Casa-muzeu Henri Coandă, în comuna Perișor. Am uitat să spun că tactica includea alimentaţie la ore fixe şi beutură izotonică "ad libitum". Ca să nu cumva să dau cu capul de zid. Drumul european 79 e în stare mixtă, cînd cîrpit, cînd în lucru pentru lărgire, cînd complet refăcut. Cea mai bună porţiune e între Perişor şi Galicea Mare, unde am rulat cel mai bine. Nu singur. Cu vîntul în meclă, bineînţeles. După Galicea Mare vremea, care precum vedeţi era senină, se burzuluieşte niţel, vîntul ia proporţii. Evident îmi trec prin cap toate scenariile posibile, înjur conform canonului precizat de @@a_mic, de morţi, rahat, acte de perpetuare a speciei şi alte onomatopee fără valoare literară. Vîntul nu stă, neam. Se opresc însă stropii de ploaie şi ajung la PC 1 Maglavit. De aici, după ştampilarea brevetului şi pauza de-o banană, pornesc CU VÎNT DIN SPATE, către Poiana Mare. După secţiunea de european cu vînt am rămas cu oarece oboseală în muşchii membrelor superioare, de altfel singura problemă fizică care a persistat pînă spre final. Spitalul de Psihiatrie (fost pentru Măsuri de Siguranţă) de la intrarea din Poiana Mare: Fosta gară din Poiana Mare, în părăsire de cînd traficul pe linia secundară Golenţi-Poiana Mare a fost oprit. Dezolare mare... Trecere la nivel complet asfaltată, cu eliminarea şinelor. Capitol feroviar încheiat. Se face cald, drumul începe să nu mai fie prea neted, apar gropi şi crăpături, dar ce contează!, avem vînt din pupa . Orele 13.00, pauză la o troiţă din Piscul Vechi: Bateria de la mobil moare subit şi pierd înregistrarea GPS. Pun telefonul de rezervă, fără GPS, că traseul e cam clar şi trebuie să păstrez mobilul în caz de ceva. A început sezonul rapiţei: DN55A, pe care merg acum, mă poartă prin sate uitate de lume, multietnice, ca să zic aşa, în care copiii mă întîmpină cu Ola, Hello şi Ciao. Le răspund şi eu, bat cuba cu ei, spun sărumîna la doamnele de la porţi. O fi ăsta EuroVelo 6 românesc? Se pare că da. Pauză pe o bancă în Negoi, sub un pom fructifer: Imediat ce o iau din loc, lîngă primăria Negoi, trec pe lîngă ruinele conacului Gabroveanu, pe care nu le-am pozat şi mi-a părut rău. Astfel, le prezint de la Google Street View citire, pentru că mi s-au părut interesante, mai ales clădirea cu "donjon" din stînga. Apare şi lacul Bistreţ. După cum vedeţi, bucata asta de drum a fost cea mai fertila din punct de vedere "turistic". Aproape uitasem că sunt obosit ;;). Gura de vărsare a rîului Desnăţui în lacul sus-amintit: După asta ajung în Cîrna, la al doilea PC, şi cotesc către Nord. Nasol! Că dau din nou piept cu vîntul. Se cam lasă răcoarea, trec prin diverse sate în care îmi piere şi cheful de poze. Care-i treaba cu creierul în momentele astea - păi se apucă neîntrebat de nimeni să livreze diverse scenarii pesimiste. Dacă mai eşti şi singur la drum, salata-i gata! În fine, am dat la manivelă pe rapoarte mai mici şi am căzut la pace. Mai trec 30 km şi ajung în Segarcea. Răsfăţ! Urc o rampă, pe la mijloc opresc la un chioşc aşaaa... din senin, şi îmi iau o Coca Cola şi-o cafea. Mi se oferă cafea de 1 leu sau Tchibo la 2 lei. Boierie! La 2 lei să fie! Revergorat, după minutele de pauză, reiau urcarea şi intru pe un drum DJ561, de data asta foarte bine asfaltat, către Craiova. Dreapta la Calopăr, unde cobor printr-o pădure în lunca Jiului. O bucată foarte relaxantă, în care mi-am refăcut proviziile de încredere: Ieşit din pădure, mai urmează cîteva sate şi trecerea la nivel cu calea ferată din Podari mă anunţă că nu mai e mult pînă departe: Am ajuns la final, într-o stare fizică destul de bună dar asupra căreia vîntul îşi pusese amprenta serios. Totuşi, picioarele m-au ţinut tot timpul în joc. Şi inima şi plămînii. Şi creierul, cînd nu complota împotriva mea cu vîntul ăla mizerabil Am predat brevetul, am făcut 12 ore şi 15 minute (aşa, rotund, că aştept rezultatele oficiale). Mai bine decît anul trecut, însă acum în condiţii mai grele. E de bine. Şi e loc de şi mai bine. La pensiune m-a ospătat găzdoaia cu o supă de pui şi o tocană de purcel. Probabil se gîndea că după un drum de 200 km sunt tocană. Ea era convinsă că venisem pentru o tură de 20. Cu noaptea în cap am luat trenul de 5.45, care m-a depus azi dimineaţă în gară: La bună (re)vedere!
  9. intotheworld

    Misiune China E 25 septembrie si suntem intr-un avion cu directia Beijing. Dupa ce am mers pe rotile noastre in Africa si Asia Centrala, nu ne inchipuiam sa ajungem prima oara in China stand pe un scaun suspendat in vazduh. Dar asta e inceputul calatoriei si al acestui jurnal. De vreo 10 ani ne batea gandul sa o exploram si ni s-a parut o idee buna sa alegem pentru tara care se grabeste cel mai tare cel mai lent mijloc de transport. Planul e simplu: cumparam doua biciclete second hand in Beijing si pedalam spre sud catre Vietnam sau Laos, dupa care mai vedem… Nu am avut timp sa ne pregatim in nici un fel. Din discutiile cu alti biciclisti, am decis sa vizitam superficial zona urbana din nord si sa ne focusam pe provinciile Sichuan si Yunnan din sud-vest. Pe avion ma lupt zadarnic sa atipesc. Ma holbez intr-un monitor situat la o palma de fata mea, hipnotizata de un punct sub care scrie Ulaanbaatar. Nu stiu cum sa explic cat de ciudat mi se pare ca ne-a luat cateva ore sa ne intoarcem deasupra locului catre care am condus luni de zile la rand. In trecut mi se parea convenabil, dar acum cred ca transportul aerian e brutal. Ma face sa ma simt vinovata ca trisez si sa ma oftic ca m-am lasat inselata. La stanga mea e Ionut, care nu isi etaleaza ca de obicei anxietatea. Ma amuz sa il observ cum isi impinge usurel vecinul, un mustacios care ii sforaie duios pe umar. La dreapta am versiunea asiatica a lui Johnny Depp. Un barbat cu plete si degetele incarcate de bijuterii vintage. Intamplarea face ca si el e arhitect, deci avem ce vorbi. Dar pe masura ce orele trec, conversatia degenereaza in gesturi amortite si onomatopee. Asa ca la ora cand aterizam in Beijing, mai mult zombie decat oameni, aeroportul lui Foster, cel mai mare si mai sofisticat la ora asta din lume, nu ne impresioneaza pe cat de mult am fi crezut. Avem intalnire cu prietena unei prietene a unui prieten care are sa ne dea o cheie de la biroul unde vom dormi in urmatoarele zile. O gasim la iesirea din metrou in dreptul scarii, silueta ei despicand multimile in doua. Ceva mai tarziu ne suna si Killva: Sunteti OK, v-ati instalat cum trebuie? Ii spunem ca suntem impresionati de numarul de oameni care fac naveta zilnic. Ea chicoteste: Asta nu e nimic. Stati sa vedeti cum va fi saptamana viitoare. Va sfatuiesc sa parasiti orasul pana pe intai octombrie, sau sa stati in casa pana la sfarsitul Saptamanii de Aur. Sa nu spuneti ca nu v-am prevenit! Pentru cateva zile ii urmam sfatul, dar nu de voie, ci rapusi de jet lag. Reusim sa ne urnim din casa abia noaptea, cand ce altceva ar fi amuzant de facut in Asia decat sa mananci. Incepem antrenamentul lejer, cu o plimbare pe faimoasa strada Wangfujing – unde gasim mai mult circus si mai putina panem. Dupa care preiau operatiunea prietenii nostri foodie – Killva si Bridge. Suntem introdusi in universul pofticiosilor, asa-numita Strada a fantomelor (Gu Jie). Candva aici erau aliniate tarabele si buticurile negustorilor, ale caror lampi cu kerosen ramaneau aprinse de la apus pana la rasarit, facand strada sa para o naluca iar siluetele targovetilor niste stafii. Seara mii de lampadare din hartie de orez alunga intunericul si tinerii gurmanzi formeaza cozi consistente, fiecare in fata localului preferat. Pentru ca asteptarea poate sa fie lunga, patronii ofera musteriilor tabureti de plastic unde se sta la o bere si o samanta, in timp ce in bucatarie ti se sacrifica si perpeleste in usturoi cel mai delicios homar. E lesne de banuit ca noaptea nu am rezolvat nimic legat de biciclete. In fine, cand izbutim sa ne miscam inainte de pranz, trecem la treaba. In oras exista cateva pravalii cu biciclete uzate si piese, dar nu reusim sa incropim doua toagle complete. Inca si mai problematica se arata misiunea achizitionarii ultimelor piese de echipament care ne mai trebuie: un alt arzator in locul celui care s-a stricat in Rusia, niste geci de ploaie, tenisi si papuci pentru Ionut si alte maruntisuri. Ne dumirim incet incet ca in China se prefera produsele de firma cumparate direct din mall si bicicletele de ultima generatie. Chestiile ieftine si copiile articolelor din goretex (“chinezariile”) se gasesc numai online. Eu imi gasesc o pelerina de ploaie intr-un butic cu stocuri millitare. Pentru restul e limpede ca va trebui sa cautam in alta parte. Deocamdata este imposibil sa gasim bilete de tren spre sud, asa ca ne intoarcem la activitatile turistice. Capitala-mamut este sideranta. La nivelul strazii peisajul urban ne face adesea sa ne intrebam daca suntem pe stanga sau pe dreapta. Bulevarde cu cate sase sau opt benzi sunt decupate printre fronturi compacte de cladiri rezidentiale care sfideaza norii. Iar deasupra acestei distopii, smogul abia lasa sa se distinga soarele care se prajeste ca un ou intr-o tigaie fierbinte. Mega-orasul pare pe alocuri facut de roboti, nu de oameni. Sunt zgarie-nori proiectati de designeri celebri dar care esueaza intr-un context oarecum mort. Exista un Soho pe jumatate gol. Sunt blocuri care asteapta sa fie ocupate de locatari dependenti de autoturisme care pretuiesc dotarile high-tech si mai deloc mediul inconjurator. Sunt forme geometrice necrozate anapoda in tesutul urban. China insa nu poate fi redusa la urbanizare galopanta si consumerism. In cartiere traditionale, asa-numitele Hu Tong, respira un alt Beijing. Guo Zi Jian Street este poate cel mai incantator dintre toate. Unii vizitatori mustacesc pentru ca rezidentii impart toalete rudimentare si pentru ca problema deseurilor e inca nerezolvata. Dar o plimbare pe aleile pietruite ingaduie o intruziune interesanta in viata celor care traiesc intre zidurile gri. Locuintele sunt in genere de tip vagon, separate de curti inguste care reunesc activitatile mundane ale familiilor nucleare. Daca in Africa cresterea copiilor cadea in sarcina intregii comunitati, aici politica de control al populatiei si o speranta de viata foarte ridicata permit copiilor sa isi faca primii pasi cu sprijinul stra sau stra-strabunicilor. Chiar daca zona este usor-usor cucerita de hipsteri, batranii sunt inca o prezenta consistenta in hutonguri, fie ca stau la taclale cu prietenii, fie ca isi fac piata sau plimbarea de dimineata. In ciuda asaltului globalizarii, e cert ca hutongurile nu si-au dat ultima suflare. Deocamdata chilotii mamaielor pot sa atarne linistiti la geam. Stradutele converg spre intrarea in tempul Yong He Gong LaMa. Cele mai placute ore pentru plimbare sunt cele ale diminetii, cand hutongul Wu Dao Ying este pustiu si nu sunt cozi la ceainaria Wu Yu Tai, unde se gaseste inghetata de iasomie, cea mai populara din Beijing. Candva erau mult mai multe hutonguri in Beijing, dar au fost demolate pentru a face loc marilor dezvoltari imobiliare si pentru infrastructura. Familiile expropriate au fost despagubite cu pana la cate zece apartamente in blocuri noi, care au fost imediat inchiriate expatriatilor. O noua patura sociala s-a inchegat aproape peste noapte: rentierii. Ne intrebam ce sa va intampla cu hutongurile peste cateva generatii. Sa fie fantoma viitorului ceea ce vedem in fundalul cartierelor traditionale?
  10. intotheworld

    Multam fain! @@gibonu: cartea e minunata, am gasit o in Romania de curand, dar noi o aveam deja din Mongolia. Asta e intotdeauna o chestie pe drum, dai peste carti care parca te asteapta sa ti dea "directia". Colin Thubron face drumul invers decat l-am facut noi, deci a fost un pic ciudat de citit. Pe langa ca scrie foarte bine, face o analiza interesanta felului in care istoria a modelat Drumul Matasii si are o sensibilitate aparte pentru oameni. Legat de threadul nostru, ne-am adunat mai incet gandurile si jurnalul, acum avem destula carne sa ca postam si aici. Daca o sa urmariti acest thread va puteti astepta la: tirade despre un oras al viitorului versus un oras interzis feluri de mancare care iti lasa gura apa, printre care cea mai faimoasa pho din lume si omizi mai scumpe decat aurul iures citadin versus zen rural lapovita in pasuri alpine la peste 5000 de metri in Tibet si furtuni tropicale in Yunnan actiune pe piste care cer tone de carbohidrati
  11. MaC®

    Pe o stradă, o ţigancă bătrână vindea seminţe cu 5 lei cornetul. Un tânăr care trecea în fiecare zi pe acolo îi lăsa cei 5 lei, dar nu-şi lua niciodată cornetul. Într-o dimineaţă, ţiganca îl opreşte, încercând să-i spună ceva, dar tânărul merge grăbit mai departe, zicând din mers: - Vrei să mă intrebi de ce nu iau niciodată seminţele? - Nuu, nuu... Vreau să-ţi spun că s-au scumpit la 7 lei!
  12. Vali-THX

    Sa va prezint una din clasicele mele : Rossin Racing Team-columbus SLX,echipare completa C-record,Delta brakes,ergopowere,Campagnolo Vento 16hpw
  13. BodoC

    Un cuplu se uita seara la televizor. Soţul tot schimba canalele între ciclism si filme porno. Exasperată, soţia izbucneşte: – Lasă-l, dracului, la porno, că cu bicicleta ştii să mergi!
  14. hayvelo

    Salutare! Pe lîngă alte scene rustice, am o serie foto cu "bicicliști rurali", suprinși în decursul anilor. Uite o poză din 2008, făcută în Bărăgan, între Brăila și Rîmnicu Sărat (fermecător Bărăganul ăsta cel hulit, mie mi-a oferit plimbări minunate). Film Ilford XP2 ISO 400. Dacă vă place, mai scormon prin arhivă și mai scot cîteva.
  15. intotheworld

    Ne ia cativa kilometri sa intram intr-un peisaj de cosmar. La cinci ani dupa seism nu s-a intrat deloc in normal. Asfaltul s-a terminat; rulam pe un mix de bolovani taiosi, pietris si mal. Chiar daca anvelopele Schwalbe nu ar fi infundate, aderenta e mizerabila. Drumul, asa sfaramicios cum e, a fost framantat de cutremur intr-o succesiune de cocoase. De parca pamantul s-ar fi canibalizat singur. Cum sa spun mai bine? Senzatia e ca rulam pe cicatricile unui trup ranit. Ne bucuram de fiecare portiune plata, care pare asternuta cu pietris, dar se simte sub roti ca sapunul ud. La stanga si la dreapta muntii imi dau claustrofobie. Intre culmi zac sedimente masive aduse de alunecarile de teren. Totul e cenusiu. Dar nu suntem singuri in locul asta al nimanui. Teoretic, se lucreaza la sistematizarea drumului. Unele utilaje sunt parcate in cate un morman de deseuri; pe alte sectiuni se sapa si se cilindreaza. Ceea ce rezulta nu e facut pentru MTB-uri si picioare de om, e pentru senile. Pedalam si blestemam, impingem si ne muscam buzele de ciuda. Uite cum arata singurele cladiri intregi pe care le-am intalnit. Cand credeam ca nu poate fi mai sisific, incepe sa ploua. Apoi norii incep sa improaste cu ace de gheata. Am incurcat-o. Punem pe noi cele mai calduroase haine si pelerina de ploaie. Mai rezistam vreun kilometru si ceva. In fine ne dam seama ca daca nu vrem sa innoptam pe o movila de pamant, va trebui sa facem autostopul. Ne postam la intrarea in tunelul Huayanzi. Este singurul reper intr-o zi in care toate satele care ne apar pe harta au fost imposibil de depistat. Nici macar nu avem pe cine sa intrebam daca au fost maturate de cutremur, sau ce s-a intamplat? Oprim un pickup unde nu e loc pentru noi. 30 de minute mai incolo se apropie o dubita. Soferul e prietenos, desi nu vorbeste pic de engleza. Se invoieste sa ne duca dincolo de pasul Balangshan, care e la peste 4500m si poate ca si mai departe, in satul Rilong, adica la 3160m altitudine. Cel putin noi cu ideea asta ne-am suit in masina. Cum trantim portierele, incepe sa ninga cu fulgi mari si grosi. Tunelul e lung, inundat si partial blocat cu balast. Pe bezna ar fi fost infiorator sa-l traversam. Pe partea cealalta drumul urca si urca. La un moment dat regasim asfaltul, ca prin farmec, Privelistea din pas trebuie sa fie fabuloasa pe vreme buna. Pe la jumatea drumului soferul nostru trage la o bojdeuca unde un nene fierbe ceai pe carbunii intinsi direct pe jos. E atat de mult fum inauntru ca abia putem respira, daramite sa ne vedem intre noi. Dar ciudatul locatar ne da cate o cutie cu supa instant si apa fierbinte. Si ne mai revenim. Pe la miezul noptii ajungem in Rilong. Suntem debarcati in fata unui soi de hotel. Portarul imi cheama un responsabil care imi propune un pret demn de statiunile din Alpi. Ii multumesc si ii intorc spatele, caci il aud pe Ionut ratoindu-se la sofer. Pe “prietenos” l-a trasnit lacomia; acum vrea 400 de kwai (adica 50 de euro) pentru ca ne-a carat aici. Situatia e albastra. Reusim sa-l facem sa accepte bancnota de 100. Dar ne despartim dusmani. Dupa un timp gasim si o usa la care sa batem si sa intrebam de o cazare, ceva. Ni se ofera un pat ok la un pret decent. A durat ceva sa facem acesti doar 220km din Chengdu si pare ca intre timp ne-a prins si iarna din urma. Spre surpriza noastra, ne trezim pe un soare nebun. Cerul e limpede si albastru. Muntii, amenintatori ieri, sunt acoperiti de paduri dese intr-o explozie de culori. E rost de o plimbare prin localitate. Rilong e o asezare Tibetana si baza pentru cei care vor sa viziteze muntele Siguniang, un varf de 6250m din masivul celor Patru Surori. Pe creasta zapada nu se topeste niciodata. Cum ruta mai scurta din Chegdu – pe care am venit noi – e inca impracticabila, si turistii s-au mai rarit, ca trebuie sa faca un ocol consistent. Pe strada principala sunt cateva buticuri cu prostioare, aprozare si mici restaurante. Unul ii apartine chiar gazdei noastre, care si-a tranformat casa batraneasca in pensiune. Carnea de iac e de baza pe aici. Bucati deshidratate si tavalite prin piper atarna chiar si la intrarea in magazine. Ce e proaspat se perpeleste la foc si se foloseste cu parcimonie, pentru a da gust multor alte feluri. Pranzul nostru e simplu si delicios: ciuperci salbatice sotate in grasime de iac, niste verzaturi care seamana la gust cu spanacul, plutind intr-o supa cu bucati mari de tofu si nelipsitul orez pe care troneaza pretioase bucatele de carne macra. Gazda e o dulceata de fata. Ne lasa sa ne spalam cu furtunul bicicletele pline de jeg si sa il giugiulim pe micutul ei, pe care il cheama Rinchen (adica cel preaiubit). Sa fim cu totii shuang! Cu ocazia asta hotaram sa mai stam aici inca o zi. Urmatorul mic dejun e Tibetan: lapte de iac cu o dodoloata de unt inauntru si o idee de ceai. Langa alune prajite si paine tibetana umpluta cu carne tocata si untura. Ceea ce ne aminteste de “deliciile” din Mongolia. Cat ne facem plimbarea, auzim ca maine vremea s-ar strica din nou. Cica ar fi un microbuz pana in urmatorul orasel, zic oamenii, dar vrem sa pedalam. Asa ca ii lasam lui Rinchen jucaria pe care ne-au daruit-o fetele in Beijing (scuze draga Killva, nu puteam sa-l lasam sa planga!) si parasim simpaticul Rilong.
  16. intotheworld

    Imediat cum gasim bilete, ne suim intr-un tren spre sud, unde am dibuit niste contacte bune pentru biciclete second-hand. Cu ocazia asta avem o recomandare pentru masochisti: Trans-Siberianul e minciuna. Daca te dai erou, lupta-te pentru bilete intr-un tren de noapte in China, cu locuri pe scaun (sau in picioare!), in Saptamana de Aur. Killva ne conduce la gara cu un aer care nu stiu daca este ingrijorat sau compatimitor. Inainte sa imbratisam de final aceasta minune de fata, o rog sa imi scrie in caiet traducerea in Mandarina a unui mic text de introducere cu care intentionam sa ne negociem accesul in intimitatea caselor taranesti. Nici macar nu ne imaginam ce rezultate hilare o sa aiba acest gest! Trenul care ne duce in Xi’an incheie cumva simbolic calatoria pe care am inceput-o in mai, cand ne gandeam sa facem cat mai mult din Drumul Matasii pe roti: -Pentru ca Drumul asta transformat istoria Asiei centrale, conectand Estul indepartat cu Timbuktu – acum avem amandoi harta asta tatuata in bataturile din palmele cu care am strans de ghidon. - Pentru ca marfurile si obiceiurile continua sa circule pe urmele caravanelor, dar cu motorete cu atas, autobuze rapciugoase, magarusi si aici cu trenuri ultra-moderne de mare viteza. - Pentru ca dupa ce am savurat potecile alpine, vaile fertile si pasurile cu zapezi vesnice, dupa ce am dormit in castele abandonate desertului, in orase cu caravanseraiuri glorioase si in cele mai modeste iurte de nomazi, in ambitioasa China e logic sa facem economie la odihna si sa ciulim urechile la povestile poporului din tren. Si chiar daca trenul pare desprins din Star Trek 2077, metodele de transport si jovialitatea drumetilor este la la fel ca in 1477. Daca pe strazile capitalei chinezii erau teribil de timizi, inghesuiala le dezleaga limbile: ne pun in poale copiii, ne cotrobaie prin jurnal, ne pipaie mie coditele si lui Ionut parul valvoi si barba de nomad si nu contenesc sa ne indoape cu tot soiul de chestii. Fiecare mica interactiune reverbereaza pana in fundul vagonului care duduie de hohote si barfe, asa ca pe la ora cand isi face aparitia si controloarea de tren, am devenit niste mici celebritati. Xi’an este unul dintre cele mai vechi si cele mai frumoase orase ale Chinei, dar noi am venit pentru doua motive mari si late: potol si Armata de Teracota. Penibilul parcului de shopping pe care grandomania ministerului de turism l-a pus intre vizitatori si obiectul vizitei chiar nu conteaza. Ceea ce gasim in pantecele halei merita tot efortul: Fiecare chip e unic, de parca niste soldati adevarati au fost trasformati in piatra de un mag nebun. Cu lasarea serii, tot Xi’anul se muta pe o singura straduta al carui caldaram a fost tocit de rotile calestilor de acum aproape doua milenii. Aici e cartierul musulman cu fabuloasa piata de noapte, unde avem rendez-vous cu Alan, un localnic la fel de gurmand ca si noi. Sunt aici toate nebuniile: alei laterale care ascund adresa celor mai bune galuste din China, pe care nu o poti primi niciodata in scris… sunt unghere in care se piseaza orez glutinos intr-o pasta aromata in lapte de cocos, pe care un nene burtos o indeasa in recipiente de bambus si o caramelizeaza atat cat trebuie, pentru a o perpeli la final in fistic. E standul cu cel mai delicios sandwich cu pastrama, cu chifle delicate ca aerul si paine tadjica; e carciuma cu zeci de feluri de galuste si dim-sum-uri care plutesc in sos de peste, sunt castronele cu congee si goji, sunt gogosi cat o moneda de cincizeci de bani umplute cu persimon si scortisoara, sunt… dar mai bine le descoperi singur, pentru ca un articol pe blog si o singura noapte pe strada asta nu sunt de ajuns. Urmatorul tren de noapte ne duce in Chengdu. Ciclistul chinez cu care ne-am intalnit in August in Mongolia ne-a pus in legatura cu cel mai faimos aventurier pe bicicleta din tara, care la randul lui ne-a dat adresa unui cartier specializat pe ceea ce cautam (Nota: in timp ce faceam stepa mongola cu mobrele, ne-am gasit cu un scriitor din China care se afla intr-un tur de cateva luni, pe piste extrem de dificile de pamant si piatra, pe el mai modest set-up cu putinta: o bicicleta de supermarket, haine de strada si saci din rafie impermeabila pe post de genti. Asta asa, ca idee de ce se poate face cu bani putini, fie ca nu-i ai, fie ca vrei sa vezi cum e cand cand te expui la maxim cu investitie minima). Pe tren circula animatoare care nu intretin atmosfera cu rochite decoltate, ci cu demonstratii despre periajul corect la dintilor, care se termina aruncand in public un bax de periute. In zori Chengdu e o incarnare bizara a cartierelor sufocate de smog din Beijing. Ne oprim o singura noapte la host, dupa care lasam gazda in plata bongurilor si beat-urilor si ne retragem intr-un hostel, unde da buzna peste noi un roman. Andrei este cetatean Canadian dar la fel ca si Killva din Beijing si Alan din Xi’an, este topit dupa mancare. Chengdu este cel mai grozav loc pentru asta, pentru ca am uitat sa mentionez ca ne aflam in faimoasa provincie Si Chuan. Orasul e mult mai usor de explorat la pas decat capitala; cu fiecare zi descoperim motive in plus sa ne indragostim de locul asta cu clima blanda, cu piete animate si ceainarii in care se vine de multe generatii. Aproape fiecare straduta contine macar un restaurant sau o toneta cu ceva bun. Si chiar daca Drumul Matasii a ramas undeva in nord, nu lipsesc din peisajlipiile si kebapurile arabesti. Zilnic ne sorbim ceaiul in compania lui Andrei. Cand vrem sa ni se umple la loc cescuta cu apa fierbinte, dam capacul de portelan la o parte si un strabunic cu doua fante in loc de ochi isi face aparitia cu un ceainic aburind. Andrei studiaza de un an chineza, prilej sa luam niste lectii. Nu vom reusi pana la plecarea din oras decat sa numaram scolareste pana la zece… Aproape fiecare provincie a Chinei a creat cate un curent gastronomic care continua sa influenteze toate marile bucatarii ale lumii. Daca ai impresia ca nu iti place sau ca nu ai mancat chinezeste, da-mi voie sa te contrazic: de la paste la umpluturi, de la dulciuri complicate la tehnici de marinare si preparare a proteinelor, aproape tot ce facem in bucatarie isi are originea in China. Si Chuan este una dintre cele mai faimoase provincii cu traditie culinara. Si chiar daca nu iti place iute, in Si Chuan e musai sa gusti celebrul sau piper care explodeaza in tample si iti pune la incercare glandele lacrimale. Felul de mancare ubicuu este asa-numitul hot pot: mesenii se aseaza in jurul unui cazan cu supa iute care se pune pe foc. Alaturi primesti un asortiment de ingrediente crude – vita, zarzavaturi, ciuperci, maruntaie, chiftele de peste si felurite dracovenii din soia – pe care ti le fierbi in supa dupa cum crezi ca te tin puterile. Rareori primesti orez sau taitei pentru a mai potoli focul si de obicei asta iti poate atrage priviri dezaprobatoare din partea bucatarului. Daca pietele diurne sunt fabuloase, ca de obicei cele de noapte sunt si mai si. Cand se aprind lampioanele, se stinge rusinea: fiecare lopateaza cat poate, iar oferta e pe masura lui Gargantua si Pantagruel. Intre timp am dibuit straduta cu biciclete uzate si nu mai stam pe ganduri. Ne-am saturat de transportul in comun si nu ne dorim decat sa ne recapatam libertatea. Batem palma pentru un Giant si o Merida, iar Ionut glumeste ca bicicleta mea are un nume predestinat. Am venit de acasa cu anvelope, genti si cu sei, iar Ionut va transporta in continuare bagajele soft de la motocicleta. Tranzitia merge usor, pentru ca ne-a intrat in reflex sa impachetam minimalist. E dragut sa calatoresti ca un backpacker, dar e complet altceva sa ai rotile tale si o idee pe post de plan. Pregatiti si nerabdatori.
  17. Comunicarea cu oamenii se face in spaniola, chiar daca noi nu stim llimba, o intelegem si ne exprimam prin semne precum urangutanii si asta este amuzant. Fiind un popor latin o dibuim cat de cat :) Ziua 1 (6 km) Aeroport-Baza sportiva [Argentina] Zborul a fost obositor. M-am uitat la doua filme si ne-am jucat cateva jocuri in retea. In aeroport ne-au pus sa desfacem cutiile de biciclete. Femeia de la vize s-a uitat ciudat pe viza de Kosovo, anulata de cei din Serbia. A iesit din cabina ei si s-a dus sa intrebe un superior, dupa care a pus stampila cu viza de trei luni. Am terminat de montat bicicleta pe la 1 noaptea. La iesirea din aeroport am dat de intrare pe autostrada cu taxa. Am vorbit cu cei de acolo daca exista alta alternativa si au zis ca nu. Am pedalat pe banda de urgenta 3 km pana am putut sa iesim si ne-am campat intr-o baza sportiva (era poarta larg deschisa asa ca nu am putut refuza invitatia). Ziua 2 (71 km) Baza sportiva - Buenos Aires [Argentina] Dimineata poarta din baza sporiva era inchisa cu lacatul. Au venit doi oameni care ziceau ca este propietate privata si ca puteau sa cheme politia. Le-am multumit ca ne-au deschis totusi poarta fara sa faca tambalau prea mare si am plecat in drumul nostru inca haotic pe drumurile periferice ale capitalei Argentinei. Cu ajutorul gps-ului (accesoriu obligatoriu dupa parerea mea pentru cei ce vor sa cutreiere aceasta tara) ne-am indepartat de autostrada, pana cand am ramas fara baterii, pana la o benzinarie unde am gasit baterii duracell cu 2$/2 buc. Un domn, care era in benzinarie, ne-a zis sa avem grija in drumul nostru prin Argentina pentru ca este periculos, ca oamenii sunt imprevizibili si ca se fura (ceea ce nu s-a confirmat pana in prezent). Drumul spre oras a fost lung, traversand suburbiile sarace, aglomerate care la prima vedere pareau rau famate, insa cu locuitori prietenosi si curiosi de soarta noastra dar si cartiere cu case foarte elegante si stradute linistite. Punctez aici utilitatea GPS-ului care ne-a ajutat sa ajungem in centrul capitalei fara prea mari batai de cap. Intr-un final am ajuns pe faimoasa strada Florida pentru a schimba banii. Peste tot se auzea “cambio cambio” la cursuri care mai de care avantajoase. Ne-am oprit la o femeie care ne-a oferit cursul de 9.65 pesos/1$ (cel mai bun curs gasit de noi). Am pedalat pe strazi intunecate cu blocuri inalte, ca in NY :) cu strazi aglomerate de taxiuri. Am balaurit pe strazile Buenos Airesului pentru a gasi drumul spre malul oceanului in cautarea unui loc de campare (foarte greu de gasit intr-un oras atat de aglomerat), dar cu toate astea am gasit un loc de campare in campusul universitatii care aproape ca avea iesire la mare. Pentru a ne instala tabara a trebuit sa trecem de o poarta (incognito) pana am ajuns intr-o zona aproape de ocean, loc frecventat si de cupluri de studenti sau boemi de boemi cu chitara in spate care ne deranjau din cand in cand habitatul :). Ziua 3 (15 km) Buenos Aires [Argentina] Dimineata ne-am gandit sa schimbam mai multi bani pentru ca nu o sa mai gasim un curs asa bun. Am mers pana la aeroportul din oras, iar de acolo Cristi si Razvan au luat un taxi pana pe strada Florida pentru a face schimbul cu omniprezentii bisnitari. Am mancat sandwich bun cu carne de vita si tot felu de sosuri la 15 pesos la gheretele de pe malul oceanului. Locul de campare a fost acelasi ca in ziua precedenta (campusul universitar). Ziua 4 (63 km) Buenos Aires - Rio Lujan [Argentina] Astazi ne-am trezit hotarati sa iesim din marele oras. La un magazin unde am gasit o butelie, de campingaz, unde un nene biciclist interesat de povestea noastra ne-a avertizat ca vantul bate predominant de la S la N, contrar informatiilor documentate de noi de pe internet (speram totusi sa nu aiba dreptate asta ingreunand un pic drumul nostru spre Ushuaia). In lungul drum prin periferia capitalei, care pare ca nu se mai sfarseste am dat de o benzinarie Shell cu dusuri (4 pesos/10 min.) si wifi. Drumul a mers numai pe langa autostrada, iar ultima portiune a fost direct pe autostrada pe banda de urgenta. Loc de campare am gasit intr-o padure, langa rau. Erau multi pescari prin zona. Ziua 5 (67 km) RioLujan - San Antonio de Areco [Argentina] Astazi am parasit dumul care mergea pe langa autostrada. Ne-am cumparat o crema de soare cu spf 50 (80pesos). La un magazinas aveau banane cu 5 pesos/kg si am cumparat 3 kg pe care le-am mancat destul de repede. Din sens opus o biciclista ne-a zambit timid. Am ales o scurtatura pe gps, pe un drum de pamant ce mergea printre ferme mari. Drumul printre ferme (estancias) semana mult cu drumurile din desertul Australiei. Pe drum ne-a aparut in fata un varan de 1-1.5 m. A stat nemiscat cateva secunde dupa care a fugit repede in padure, insa am reusit sa-l fotografiez asa de la distanta. Am traversat o cale ferata ce avea pe linie ca un tunel de vegetatie lung de ~1km ce arata super frumos. Ne-am luat inghetata cu caramel (prezent aproape in toate dulciurile lor) si o inghetata Fanta care nu a fost prea buna (ca un suc fanta rasuflat si inghetat). Drumul national 8 (RN8) aglomerat si plin de tiruri care depasesc aproape de noi cu viteza mare cateodata fiind nevoiti chiar sa iesim de pe drum. Peste tot sunt garduri (eu sunt obisnuit din Spania). Argentina as numi-o mai repede Tara gardurilor in loc de Tara vanturilor asa cum e denumita oficial. Pentru cicloturisti excesul de garduri sunt o povara, avand alternative putine pentru campare. Ziua 6 (77km) San Antonio de Areco - Arrecifes [Argentina] Peste noapte a plouat putin. La patru dimineata m-am trezit sa imi iau un polar si o geaca pentru ca nu imi luasem sacul de dormit in cort si era racoare. Pe RN8 a fost iar trafic puternic, cu multe tiruri si cu masinile galagioase ale gauchilor. Am mai facut o pauza la un Shell cu wifi., pentru a lasa mesaje acasa (o treaba foate buna in Argentina este ca gasesti internet wifi aproape in orice benzinarie). Un nene care are un post de radio in Buenos Aires ne-a cerut adresa de mail si adresa site-ului nostru si ne-a invita la el intr-o emisiune cand ne intoarcem in Buenos Aires, la sfarsitul calatoriei (partea amuzanta e ca noi nu stim spaniola iar el dibuia foarte putin engleza, deci cred ca ar iesi o emisiune speciala :). in care nu s-ar fi spus nimic). In timp ce ne conversam cu Dj-ul argentinian, o masina la volanul careia se afla o femeie, a intrat in benzinarie in viteza claxonand si ti pand disperata. Din pacate sotul acesteia ce se afla pe scaunul din dreapta al masinii suferisei se pare un stop cardiac. In cateva secunde s-au adunat multi oameni in jurul masinii cu pricina sa dea ajutor femeii pana la venirea ambulantei. In acest timp noi ne-am pus in miscare, afectati de eveniment. Spre sfarsitul zilei Razvan a ramas fara energie necesitand sa oprim la o benzinarie, in apropiere de Arrecifes de unde am cumparat biscuiti. In benzinarie un om pe nume Sergio ne-a dat un bilet cu adresa lui din orasul Rio Cuarto, sa apelam la el in cazul in care intampinam probleme cand vom ajunge in acest oras. In Arrecifes, orasul virginelor, erau multe femei pe motoare si scutere dar si mamici motocicliste cu copilasi mici purtati pe seile motoarelor. Am iesit din oras printr-o zona saraca cu casute mici, oameni ce se tolaneau pe canapele i,n fata caselor, copii multi galagiosi pe strada, drum de pamant si multi ogari afgani jegariti pe post de animale de casa. Aici lui Cristi i s-a rupt o prindere de la portbagaj. In timp ce am improvizat noi ceva la bicicleta, in jurul nostru se adunasera copii ce atingeau timid bicicleta si cauciucurile. La plecare un caine a atentat ia painea ancorata pe portbagajul bicicletei mele, insa fara succes. Ziua 7 (54km) Arrecifes - Pergamino [Argentina] De dimineata ne-am oprit la un nene intr-un satuc sa cerem putina apa. Dupa ce ne-am umplut desagele cu apa acesta a intrat in casa si ne-a adus si o sticla cu apa inghetata (fmetoda roarte intalnita se pare in casele argentinienilor in zonele calduroase). O zi cu mult soare si foarte cald in care am scapat in sfarsit de aglomeratul drum RN8. Ziua 8 (100km) Pergamino- Melincue [Argentina] Astazi am vazut intr-un loc umbros in care ne-am oprit pentru o pauza un sarpe negru cu verde ce s-a ascuns la vederea noastra in scorbura unui copac. Pe sensul opus tirurile treceau cu viteza mare si faceau mult praf. Am luat 5 kg de portocale (20 pesos) pentru suc (ne-am dotat de acasa cu un storcator manual de citrice - ideea geniala a mamei lui Cristi). Ne-am campat in albia unui lac secat ce avea o intindere mare. Ziua 9 (66km) Melincue – Los Quirquinchos [Argentina] In oraselul Firmat ne-a dus un nene cu bicicleta pana la o benzinarie. Aici a inceput ploaia asa ca am stat in benzinarie la o cafea (10 p) si un ceai Yerba Mate (5 p) (wifi). In Los Quirqinchos am fost condusi tot de un localnic biciclist pana la un magazin din centrul satului. Patronul magazinului ne-a intrebat de unde suntem si incotro mergem urmand ulteriorsa le povesteasca tuturor oamenilor ce intrau in magazin despre noi, acestia ramanand foarte incantati de itinerariul nostru. Cristi in timp ce ne astepta afara a fost imbratisat si pupat de o femeie, ca si cum ar fi fost un nepot ce a venit in vizita. Inainte sa plecam acestia au vrut sa facem o poza cu ei rasplatindu-ne cu o sticla de apa minerala rece. Seara ne-am campat la intrarea intr-o ferma pe un drum laturalnic. O femeie, intr-o camioneta, s-a oprit sa ne intrebe ce facem si de unde suntem. Era impreuna cu fetita ei (dragute). Ziua 10(73km) Los Quirqinchos – Isla Verde [Argentina] Intr-un orasel am fost opriti de un baiat ca sa ne dea suc rece din termosul lui. Am stat la benzinaria Esso (wifi) ca sa se deschida supermarketul Unica. La iesirea din Isla Verde am fost opriti de trei doamne ca sa ne faca cateva poze. Ne-am campat in apropiere de un cimitir. Ziua 11 (53km) Isla Verde - Laborde [Argentina] La doua dimineata se vedeau fulgere in departare. Se apropiau de noi destul de convingator. Razvan, fiind cu fobie de fulgere, ne-a convins sa mergem la cimitir sa ne adapostim pana trec fulgerele. In cimitir domina o atmosfera apasatoare. Pacat ca nu am luat si aparatul din cort pentru a imortaliza momentul. De dimineata am fost sa vedem cimitirul pe zi. Astazi a batut vantul tare din fata lateral. Eu am luat-o mai in fata si m-am oprit la iesirea dintr-un orasel pe iarba. Aici a venit la mine un tip care mi-a zis ca si fratele lui este in tura prin Argentina, cu bicicleta si fara niciun ban (mananca pe la oameni). Am luat apa de la o femeie care ne-a dat si doua sticle de gheata. Ne povestea de fata ei care a fost in Roma si nu intelegea italiana deloc. In timp ce pedalam un baiat cu prietena lui s-au oprit cu masina langa mine sa ma intrebe de unde sunt si daca este totul bine pana acum. Zicea ca in Spania sunt multi romani. La un magazin de unde am cumparat portocale o fata a venit sa ne zica ca si fratele ei pleaca zilele urmatoare intr-o tura cu bicicleta si ca ii este frica pentru el. Ziua 12 (102 km) Laborde - Olaeta - alt. 305m [Argentina] Peste noapte a fost furtuna cu vant puternic. Am mancat la benzinarie de 40 pesos pe saturate. Vantul a batut predominant din spate ceea ce ne-a usurat un pic pedalarea. Ziua 13 (63 km) Olaeta - Rio Cuarto - alt. 470m [Argentina] Aseara cand am intrat in cort mi-a cazut pe fata un paianjen maricel galben. De dimineata, cand imi aranjam bagajele pe bicicleta, am fost muscat de o furnica. Mi-a dat o amorteala la degetele de la picioare. In timp ce pedalam am fost muscat de un fel de musca. A durut ceva mai tare decat o muscatura de viespe. Am cumparat suruburi pentru pipa lui Cristi. Un domn din Rio Cuarto ne-a zis sa nu ne prinda noaptea in oras ca este periculos. La cat de prietenosi sunt oamenii pe aici nu vad ce pericol ar fi. Ne-am luat apa la iesirea din oras dintr-un crematoriu, apa plata de genul La Fantana, oferita de paznicul cimitirului. Ziua 14 (64 km) Rio Cuarto - Achiras - alt. 870m - camping 15 pesos [Argentina] Dimineata batea vantul tare. M-am trezit mai devreme ca sa strang cortul si sa fac friptura de vita. Pe campuri s-au format multe minitornade de praf. Ii ziceam lui Razvan ca as vrea sa ma prinda una si asa s-a intamplat. S-a intunecat cerul si totul era numai praf (doar pe mine m-a prins). Am gasit un magazin care era inchis, dar pentru noi vanzatoarea a facut o exceptie si ne-am luat o apa tonica si o bere rece rece. S-a schimbat peisajul, au inceput micile urcari si coborari. Ne-am campat in Achiras, un camping ciudatel care arata ca un parc fara gard. Ziua 15 (53 km) Achiras - Vila Carmen [Argentina] Dimineata ne gandeam sa mai ramanem o zi in camping, dar ne-am razgandit. Ne-am aranjat bagajele si am plecat din camping la 1. Am oprit la un nene colectionar din oras sa ii lasam doua monede romanesti. La iesirea din oras am facut o pauza la benzinarie pentru a pune pe site primele 14 zile. Un baiat si o fata mergeau de mana pe strada au calcat pe cainele lor mic, fiind fixati cu privirea pe noi. A inceput sa arate drumul mai interesant. Din Punilla am ales sa o luam spre nord, pentru ca ne ajuta vantul. Ne-am campat pe un teren privat ce avea poarta deschisa. Dupa o ora, la ~100m de locul in care stateam, au aparut doua masini de politie cu girofarurile pornite. Initial am crezut ca au vreo legatura cu noi. Ziua 16 (70km) Vila Carmen - Potrerillo [Argentina] Dimineata erau 9grade C. Am mancat un sandwich milanez (snitel+cascaval+sunca) si o salata russe (35$ total). Multe urcari si coborari. Cristi mi-a pierdut o manusa cu degete scurte (primite de la Aura). Locul de campare a fost langa sosea, dupa cativa copacei. La un moment dat a venit un jeep care a luminat cu farurile spre noi. S-a intors dupa 10 minute si a fluierat dupa care a intrebat: "Que passo?". I-am zis ca suntem cu bicicletele si o sa campam aici. Cortul a trebuit sa il ancorez de copac si bicicleta pentru ca nu intrau cuiele. Ziua 17 (79km) Potrerilo - Quiness [Argentina] Peste noapte au mai incetinit cateva masini. A fost si politia care a intors farurile spre corturi si a dat drumul la girofaruri. Au stat asa vreo 20 secunde si au plecat. Bate vantul tare din fata, inaintam cum 10-13km/h. Am ajuns la 1100m. Seamana cu cheile Dades din Maroc. Ne-am campat langa o piscina, intr-un mic complex parasit. Ziua 18 (130km) Quiness - Chanarienta [Argentina] Ne-am intalnit cu doi cicloturisti la benzinaria din Quiness. Erau din Uruguay si veneau din Chile. Din Lujan au urmat 110km fara asezari, fara apa si cu multa caldura. Nu am carat destula apa si noaptea mai aveam cate o gura de fiecare. Am campat in apropiere de Chanarienta ca sa putem lua apa dimineata. Astazi a facut Cristi primele doua pene. Ziua 19 (23km) Chanarienta - Sierra de las Quijadas [Argentina] Am baut ultima gura de apa si am plecat spre Chanarienta care trebuia sa fie la 1-2km de noi. Dupa ce pedalam 3km si vedem ca nu este nimic in departare ne intoarcem si oprim la o casa, ce am vazut-o pe marginea drumului inainte cu 2km, sa cerem niste apa. Ne serveste o femeie cu apa dintr-un butoi mare si albastru. Am intrebat de sat si ne-a zis ca Chanarienta este casa ei. La intrarea in parcul Sierra de las Quijadas nu a trebuit sa platim taxa de intrare pentru ca eram in extrasezon. De la GuardaParque am avut de mers 6km pana in locul amenajat de campare. Ne-am instalat in hamace si am adormit putin. Dupa somn Cristi si Razvan s-au dus sa viziteze canionul. In timpul asta am filtrat apa si mi-am aranjat lucrurile in genti. Cand s-au intors ei m-am dus si eu prin canion. Arata foarte frumos, un fel de marele canion ceva mai mic. Filtrul de apa a trebuit sa il curatam dupa 40L filtrati. Chanarienta Sierra de las Quijadas Ziua 20 (126km) Sierra de las Quijadas - Balde [Argentina] Aseara am fost vizitati de o vulpe curioasa, se invartea pe langa noi la o distanta de 7-10m. Toata noaptea a batut vantul tare. Drumul pana la GuardaParque a fost cu vanta din fata. Aici am mai stat putin pe internet. Drumul a fost cu trafic minim si cu vant din spate-lateral. In satul San Geronimo am gasit cu greu un magazin. Indrumati de localnici, la un magazin unde a trebuit sa batem la usa ca sa ne deschida geamul si sa vedem vinde. Avea doar cateva portocale si sucuri, asa ca am pedalt pana in Balde (30km), doar cu vant din spate cu o viteza medie de 27km/h. Aici ne-am oprit la un camping cu ape termale. Am baut o bere, mancat un sandwich mare si la sfarsit a urmat o baie fierbinte in apa termala.
  18. Hai noroc la toată lumea. Transfăgărăşan-ul nu este o noutate pentru nimeni. Acesta poveste nu va aduce nimic nou ci va fi doar o paralelă între primul Transfăgărăşan parcurs pe bicicletă în anul 2002 şi ultimul (până acum) parcurs în iulie 2016. Transfăgărăşan-ul din 2002 a fost prima mea tură cicloturistică singur şi cu cortul, de atunci am deventi dependent de cicloturism şi de tot ceea ce ţine de activitatea respectivă. Sau altfel spus, anticipat, cu scuzele de rigoare, “abuzez” puţin deschizând separat acest topic. Sper sa nu se supere nimeni, Aşadar, să ne întoarcem puţin în timp cu 14 ani în urmă, în vara anului 2002. Pentru cei mai tineri, pe atunci Internetul se accesa prin dial-up, adică prin linia de la telefonul fix. Se forma direct din computer un număr de telefon fix, se auzea cum sună iar în cazul în care aveai noroc, te şi conectai la Intenet. De cele mai multe ori nu aveai noroc şi aşteptai cate o oră încercând să te conectezi. Telefonia mobilă era deja bine înfiptă în RO, însă la Intenet pe telefon nu se gândea nimeni că într-o zi va fi ceva banal. Feisbuc-ul nu există, cea mai tare tehnologie de cominicare era Mirc-ul, un fel de bunic al Messenger-ului. Referitor la aparatele foto, eu cel puţin nu ştiam de aparatul foto digital. Ţin minte că existau niste aparate foto de dimensiunea unui Polaroid în care se introducea o dischetă (de computer) pe care puteai stoca parcă 4 fotografii. Foloseam aparatele foto clasice, cu film. Iniţial am avut un aparat foto compact pentru vremea respectivă (cam cât o juma’ de cărămidă) apoi am trecut la un Zenit TTL. Te gandeai de 3 ori îniante de a face o poză, deoarece pe filmul foto avea doar 36 de poziţii (dacă ştiai să pui filmul în aparat, puteai scoate şi vreo 38-39 de poze de pe un film). De cele mai multe ori aveai cu tine în tură doar un singur film şi nimeni nu dorea să ajungă la momentul terminării filmului. În plus, la intoarcerea din tură, filmul era dus la un centru foto pentru developare şi scos pozele. De aparat foto pe telefon nu îşi punea nimeni problema. Muzica se asculta la Walkman. Asta era un mic casetofon portabil, puţin mai mare faţă de o casetă audio şi de vreo trei ori mai lat. Iar daca doreai variaţie muzicală, te cărai cu casetele audio după tine (parcă maxim 90 minute / per casetă). CD-player-ul poartabil exista, însă doar premianţii aveau acces la el. În rest, referitor la anul 2002: Lance Armstrong câştiga al patrulea Tur al Franţei consecutiv, Marco Pantani mai avea de trăit iar la CFR încă existau vagoanele de posţa / colete ataşate trenurilor de călători. Acest forum nu ştiu dacă exista în anul 2002, io cu siguranţă nu ştiam de el. Nici poveşti de tură nu ştiu dacă existau pe Internet sau dacă ar fi existat n-am căutat nimic înainte de plecare. Adică am plecat de acasă la un ghici total, ştim doar pe unde trece Transfagarăşan-ul (era prima dată când mergeam pe acolo). Singura sursă de documentare (dacă se poate numi aşa) era un prieten care a fusese pe Transfagarăşan cu părinţii lui, cu maşina, cu mulţi ani înainte şi oricum nu îşi mai amintea foarte bine ce văzuse. Partea bună a fost că neştiind nimic depre drumul pe care urma să îl parcurg magia descoperirii a fost totală. Mi-aş dori mult să repet acestă experientă, însă nu mai este posibil. Revenind la lucruri concrete, bicicleta pe care o aveam atunci, marca Necs’ Bike, model Cobra. 18 viteze, nu mai ţin minte câţi dinţi avea pinionul mare. Portbagajul era făcut din fier beton de 6 mm grosime (cam cât o ţigară). Mi l-a făcut un moşulet foarte de treabă, omul bun la toate din cartier. În 2002 magazinele velo din Bucureşţi erau doar cătevă, portbagajul de bicicletă nu exista în oferta lor, iar despre comandă on-line si plata cu cardul nu se punea problema. Cu bicicleta încărcată arătam ca un semi-refugiat. De şaua Brooks încă nu auzisem, idem şi despre salteaua auto-gonflabilă. Sacul de dormit era o nenorocire din vetelină care îmi ajungea până la piept astfel încât îngheţul pe timpul nopţii era garantat (pe timp de vară). Izorenul în schimb îşi făcea treaba bine, era un salt imens de la dormitul direct pe podeau cortului. Cortul, un igloo cu absidă în schimb era nou, cumpărat în anul 2000. Ca eu mergeam singur şi cortul era de 4 persoane conta mai puţin, pentru că oricum alt cort nu aveam. Se vede mai bine în poza de mai jos. Şi pentru că tot am vorbit mai sus despre muzică, Walkman-ul încă îl mai am. Buretele de la căşti s-a dus demult.
  19. Un sac de piese au fost puse cap la cap aseara si aste e ceea ce a iesit. Yeti SB66 carbon. Roti ztr (arch ex/crest), ghidon Easton havoc, tija crankbrothers kronolog, toate luate de pe stumpy-ul batran. Completat cu un angrenaj X0, frane Sram Guide, pipa Easton havoc, furca Pike si puse pe noul cadru Yeti cu amortizor fox float ctd. Rezultatul mai jos:
  20. Prolog Fumam de prea mult timp. Eram din ce în ce mai deprimat și fumam din ce în ce mai mult. Până într-o zi. Atunci am devenit biciclist. Introducere Când am început să pedalez în jurul Clujului, cei 10 km până în pădurile Făgetului mi se păreau aventura vieții mele și aveam toate motivele să cred asta cât timp prima pădure de pini care mi-a ieșit in cale era necalcată de pasul omului. Era aproape paradoxal dar real. Înafara potecii, pădurea era necalcată. În vremea aceea, drujbele încă nu prinseseră glas. Din când în când mă minunam de câte un ciclist bine echipat, zburând cu MTB'ul full suspension, peste radacinile copacilor Eu îmi vedeam implacabil de aventurile mele călare pe Rocinante, de fapt o Cilo, modificată cu transmisie de MTB pe 7 viteze și asta cu piese ieftine de la "ruși" dar nesperat de functionale si robuste. În timp, datorită lui Majik', am început nu doar să cheltui ceva bani pe echipamente și dar mai ales să fac trasee din ce în ce mai lungi. Începeam nu doar să mă plictisesc de traseele pe care, cam toți cicliștii clujeni le fac în fiecare an dar mai ales începeam să gust din plăcerea descoperirii de noi perspective, de noi peisaje. Simțeam că vreau mai mult. Mult mai mult. Întrebarea Cât de mult pot merge într-o zi lumină în jurul Clujului? Fapte Undeva prin 2004 am început să parcurg traseul până la coada lacului Tarnița, o zona frumoasa si aproape ideala pentru ture cardio sau de recuperare. Pantele nu sunt nici exagerat de mari si nici foarte lungi. Lacul Tarnita II. Si o salamandra. Ani de zile Marișelul nici nu exista pentru mine. Am început să descopăr zona în iarna anului 2006 după ce ne-am cumpărat mașina pe care o avem și în prezent. Atunci am făcut o ieșire, care mi s-a parut fabuloasă. De o parte și de alta a drumului, brazii se înălțau ca o armată de străjeri daci cu cușme brumurii pe frunte. Drumul nu e din cele mai bune dar fiind mobilizat de Majik' am inceput sa fac ture la Marisel. Acesta avea sa devina o poarta catre mult mai mult sau cel putin asa am crezut atunci. De ce pana in Padis in o zi? Padisul este un reper turistic incontestabil. Cine nu a auzit de Cetatile Ponorului?! Totusi este o zona turistica pentru care, nu doar ca merita ci trebuie sa iti aloci mai multe zile. Atunci de ce Cluj-Padis si retur in o zi?! Pentru mesaj: "Padisul este accesibil pentru biciclisti." Primele tentative Primele incercari de a ajunge in Padis le-am facut in 2011. Planul parea destul de simplu. Urcam la Marisel, coboram spre Poiana Horea, urcam la casele Calineasa si de acolo o scurtam cumva peste deal pe langa avenul din Batrana, pana la drumul care vine de la Ic Ponor si gata Padisul. Traseul initial via Poiana Horea - casele Calineasa. http://www.mapmyride.com/ro/floresti-cluj/padis-original-route-316785835 La vremea aceea aveam un trekking "custom" pornit de la un cadru de otel ce parea a fi un otel destul de subtire. Mie mi-a placut in primul rand pentru ca era albastru. Pana la Poiana Horea totul a fost mai mult decat in regula. Desigur, peste tot urmele dezastrului datorat lacomiei si nesabuintei. In drum catre Poiana Horea. Oare asa si-au castigat "motii" dreptul la lemn? Cica in virtutea dreptului la pastrarea mestesugurilor traditionale. Drumul catre Poiana Horea. Padurea de brazi strajuieste drumul. Undeva in inima padurii, drujba ucide. Apoi am inceput urcarea catre Calineasa. Nu pot sa uit cat de impresionat am fost de peisaje, natura ce parea ferita de poluare, linistea, cumva sacerdotala. Parau pe urcarea de la Calineasa. Tufa de afin crescuta intr-un "musuroi" de muschi. Drumul era "bolovanit", pe unele portiuni, pavat cu pietre rotunde fara nici o suprafata mai de doamne ajuta, alternand cu portiuni ceva mai nisipoase. Drumul "bolovanit". Prima data nu am reusit sa urc nici pana la casele Calineasa apreciind ca nu voi avea destul timp pentru intoarcere. Pe langa asta, vremea era destul de rece si in departare se auzeau tunete. Nu mi-am fortat norocul. La a doua incercare, facuta in acelasi an, am fost mai eficient pe urcarea de la Marisel si am mers mult mai bine pe portiunea pana la Poiana Horea. Asa am avut mai mult timp pentru a aborda urcarea de la casele Calineasa. Am avut noroc de o zi superba. In acest moment eram multumit. Ma incadrasem in timpul propus si aveam sperante ca voi reusi. In spate sunt casele Calineasa. Dorinta de a o taia direct catre Padis a avut la baza o idee buna dar care s-a soldat cu un esec pentru ca in teren mi-am pierdut reperele. Traseul l-am proiectat mai mult in baza unor poteci vizibile in modul satelit dar pe care, in teren, nu le-am putut identifica cert. Aveam o busola si traseul listat dar deciziile pe care le-am luat au fost proaste. Stiam ca trebuie sa ajung la avenul din Batrana si de acolo, mai era o zvarlitura de bat. Da! dar pana acolo aveam sa ma epuizez fizic. Aici inca era bine. Avenul din Batrana. Nu e cine stie ce de capul lui dar pe platou erau si alte fenomene carstice. In primul rand ca in loc sa ocolesc, pe langa o stana, am luat pieptis un deal inalt, care din fata arata muma dar pe versantul opus era o succesiune de bolovani si trunchiuri de copac, fara nici o poteca. In al doilea rand, era miezul zilei iar soarele era necrutator. Dupa tot efortul depus, am ajuns intr-adevar la aven dar eram atat de obosit incat imi puneam serios intrebari privind posibilitatea de a ma intoarce. Am facut un pas, si inca un pas, evident ca pe langa bicicleta, pana m-am reintors la stana, unde am intalnit doi tineri ce urcasera cu MTB ul din Albac si cu care m-am tinut pana am ajuns la casele Calineasa. Norocul meu a fost ca desi pustietate, era un magazin. Culmea e ca in astfel de locuri, cel mai greu e sa gasesti paine, in rest de toate: piersici zemoase, rosii, ardei, banane, carnati, mici, cola de toate natiile. Painea a fost un fel de pomana nu ca nu as fi avut cu ce plati ci pur si simplu vanzatoarea mi-a dat din painea ei ca nu avea alta. Si m-am intors. Am ajuns in Cluj cam aproape de miezul noptii. Pe masura ce ma apropiam, mergand cu viteza de relanti, ma si recuperam. Era deja noapte dar lumina farului era buna. Tot traseul rememoram ceea ce am facut in cursul zilei. Din cand in cand, incercam sa nu adorm pedaland. Am putut trage niste concluzii. In primul rand ca oricat as fi dorit nu eram pregatit fizic pentru asa ceva. Mai facusem 170 km dar pe sosea si cu diferente de nivel mult mai mici. In al doilea rand nu aveam instrumentele de orientare in teren care sa imi ofere confortul deplasarii. Cu toate acestea, nu am incetat sa imi doresc sa fac un astfel de traseu asa incat, ori de cate ori am iesit cu bicicleta m-am gandit la ce pot face pentru a surmonta handicapul fizic si ori de cate ori am modificat ceva, am construit ceva sau am cumparat ceva pentru bicicleta am facut-o cu gandul de a putea face acest traseu. Si in cele din urma am reusit. De data asta am renuntat la ideea de a aborda Padisul dinspre Marisel si am fost mult mai atent la caile de acces dinspe Belis. Desigur, in Belis se poate ajunge si dupa ce se urca la Marisel dar incepea sa devina tentanta urcarea pe la Rasca mai ales ca as mai fi schimbat putin decorul. Am pastrat ideea de a face traseul cat mai scurt cu putinta chiar daca asta insemna off-road "mlastinos" idee care nu este neaparat buna dar mi s-a parut ca merita in fata alternativei de a lungi traseul cu 10-20 km. Acesta a fost cazul portiunii de la drumul dinspre Dealul Botii catre Doda Pilii, care altfel s-ar fi lungit substantial. Varianta aleasa initial, pe la Dealul Botii, Doda Pilii, Ic Ponor. http://www.mapmyride.com/routes/view/445239672 In paralel am analizat si alte variante de la Poiana Horea decat pe la casele Calinesti. Rezonabila mi s-a parut alegerea accesului pe la Giurcuta de Sus. Intre timp, am facut traseul Cluj-Poiana Horea-Horea-Albac-Campeni-Buru-Luna de Sus-Cluj, de 230 km in o zi iar anul asta m-am antrenat succesiv pe trasee de 120, 220 si 300 km, ultimul in cadrul ciclismului de anduranta sub auspiciile Audax Club Parisien. RandoRom trebuie mentionat ca fiind primul traseu pentru care m-am sculat cu noaptea in cap. Organizatorii au impus plecarea la 4 dimineata ceea ce a fost o experienta utila care m-a facut mai putin reticent la a pleca pe trasee dis-de-dimineata. Dar cel mai important e ca mi-am luat un GPS Garmin Edge 200. Nu e unul sa rupi gura targului dar e extraordinar de util mai ales pentru un dezorientat asa cum sunt atunci cand ma aflu pe teren. Am pornit la 7 din fata blocului. La plecare, totul parea in regula. Am iesit catre Oradea pe drumul european, planuind sa merg pana la Capusu Mare si de acolo catre Aghires, Dangau Mare, Rasca, Belis. Nici nu am plecat bine ca ma loveam in muchia proaspat insiretatei mele sei Brooks. Abia atunci am inteles ca tesirea muchiei nu este doar un moft. M-am oprit, am dat jos seaua, am scos brisca elvetiana (ardelean, bre) si facui ce era de facut, ocazie cu care am constatat ca pielea este destul de cartonata si cumva faramicioasa ceea ce ma face sa inteleg foarte bine de ce trebuie tratata periodic cu creme. A iesit destul de bine ca si brisca era super-bine ascutita si am pornit mai departe. Drumul european e destul de civilizat datorita acostamentului destul de generoz care iti permite sa nu fii foarte bagat in fluxul de masini, care de altfel nici nu prea erau multe. Mult mai teama imi este in Floresti unde lumea circula de parca ar fi ultima zi pe care o mai au de trait. Gilaul pare o localitate destul de cosmopolita. Are piste de biciclete chiar si Zimmer frei. Nu stim daca sun ceva camere libere dar in rest avem de toate, ca in bancul cu Bula. Drum europen cu acostament generos. De la Capusu Mare drumul urca destul de abrupt dar asfaltul este de foarte buna calitate. Totusi, latimea nu este foarte mare asa incat orice coborare trebuie facuta cu circumspectie datorita riscului de da bot in botul unei masini lansata pe mijloc. Catre Belis. Buna dimineata! Si o bicicleta. Sigur ca daca era sa se intample ceva s-a intamplat. Tot urcand pe la Aghiresu, ma depaseste o masina cu platforma pentru tractari auto. O fi avand ceva treaba, poate un accident, imi zic eu. Dupa ceva timp inca doua. Hait, ca astia au fost mai multi. Sigur accident. Incep sa fiu circumspect. Mai trece ceva vreme si ma depaseste o duba de jandarmerie. Stai sa vezi ca astia s-or luat la bataie. Apoi inca un camion cu jandarmi. Eram ca si convins ca tot Belisul e in razmerita din cauza unui sofer beat. Ca sa fie tacamul complet mai trece si o salvare. Abia atunci am inceput sa am dubii. Doar o salvare era mult prea putin. Ma gandeam la tot felul de scenarii, ca pana la urma privesti, privesti dar mai si gandesti, ma rog sau cum i-o zice la chestia aia in care mintea o ia razna. Doar la un moment dat am remarcat ca respiratia mea abureste ca iarna. Hm! Oare chiar asa? Nu mi se parea. Raspunsul la masinile care au trecut aveam sa il aflu putin inainte de Rasca de pe un panou pe langa care era cat pe ce sa trec pur si simplu, ca doar alea sunt pentru soferi nu pentru biciclisti, nu?! Ca niciodata, m-am intors sa citesc si bine am facut. Avea loc etapa in raliul Transilvaniei, pe ruta Rasca-Manastireni. M-am uitat pe CoPilot pe iPhone si zic eu Rasca-Manastireni, ce treaba are cu Balcesti-Dealu Botii? Mda! E! Uita ca are! Ca e cum "vrea organizatorii" ca eu oricum nu ma pricep. Rasca-Manastireni poate trece si prin Rachitele-Oradea-Satu Mare si chiar Bucuresti. In fapt au tras etapa pe la Dealul Botii, fix pe unde trebuia sa merg. Eram frustrat. Cum de n-am stiut de raliu? De unde sa stiu ca doar locuiesc in Cluj nu in Rasca, nu!? Mai intai m-am zorit mai mult decat imi planificasem ca sa ajung la Belis. Jandarmi tot din juma in juma de km. Dupa aia, desigur ca la Dealul Botii a trebuit sa stau o ora pana au dat drumul la toti concurentii. Frigul ma patrundea pentru ca nu mai aveam in functiune generatorul de caldura. Go men! Go! Partea mai grava era ca nu stiu din ce motiv, urma sa fie etapa si seara asa ca riscam sa ma intersectez din nou cu ei ori inca o ora pierduta la intoarcere mi se parea inacceptabil. Imi cam supraestimasem potentialul. Drumul pe la Dealul Botii are un asfalt superb, este foarte ingust, abia daca au loc doua masini una pe langa alta si mai ales nu-si bate nimeni capul cu el pe perioada iernii fiind inchis circulatiei rutiere. Asfalt superb pe Dealul Botii. In zare, o codita din lacul Belis-Fantanele. Va urma.
  21. Una peste alta, n-a fost rau deloc dar consecvent planului initial, GPS'ul ma scoate pe drum de pamant, adesea pe poteci pe care, altfel nu as fi avut cum sa le aleg, asa dupa indicatii. Daca priviti imaginile sa nu va imaginati ca m-am bagat prin mijlocul noroaielor. Am evitat absolut tot ce se putea evita. Am evitat noroaiele ori de cate ori am putut. Nu de alta dar eram singur in zone dificil de accesat si nu imi puteam permite sa raman fara mijlocul de locomotie. De multe ori, GPS'ul ma scotea pe drumuri putin practicate. Iarba crescuse bine mersi aici. Am vazut si in Padis anul trecut. Caii liberi au un comportament foarte interesant. Armasarul dominant ia intotdeauna o atitudine de expectativa armata. Imaginea asta s-ar traduce cam asa: "Ia uite draga si la ala! Ce o fi cautand aici? Ia vezi ce e cu el! Si ce ciudat arata, saracu'. Nu vezi?! N-are decat doua picioare si abia se misca." Neasteptat de repede am iesit la Doda Pilii dar parca nu m-as mai fi intors pe acelasi traseu. De aici a fost simplu doar ca de muncit, in special pe ultimii 10 km. Drum in vesnica modernizare dar destul de bun. Ultimii km pana in Padis. Panoramica pe ultimul km, Parapetul spune ca era o vreme cand unii s-au gandit ca accesul in Padis este important. Deja imi facusem planul sa ma intorc pe la Marisel ca sa nu ma mai intersectez cu raliul Transilvaniei. In GPS aveam incarcat traseul alternativ. Ce este cel mai enervant e ca dispre Stei este drum asfaltat ca in palma, cu catarari absolut fabuloase in timp ce dinspe Cluj e valea plangerii. Dar pana la urma, care ar fi placerea? Nimic nu se compara cu un fidelicios la momentul oportun. N-am apucat sa fierb supa ca s-a si pornit o ploaie torentiala chiar si cu putina gheata. Am mancat supa. Vai ce bine mi-a picat! Eram ud, infrigurat, ingandurat. Am facut tot ce-am stiut sa imi refac energia, sa fiu bine hidratat si am pornit inapoi cu ploaia in cap. La un moment dat si cu grindina. Bine, maruntica, asa dar grindina frate! Desigur, seaua Brooks avea casca de dus pe ea. La coborare trebuia sa trec tot timpul peste bolovani pentru ca pe fagasele pe care as fi putut merge ceva mai lin erau torente. Oricum bine ca nu tuna. Acum cam doi ani, un turist polonez a murit in Padis traznit. La intoarcere nu am mai avut nerv sa fac poze chiar daca ar fi meritat. Am ales traseul pe la Giurcuta de Sus, pana unde am avut parte de drum cvasi decent urmat de 10 km de drum prost pana la Poiana Horia. Drumul, aflat candva in reabilitare era lasat la bunul plac al naturii. Paraiele formate spalau continuu nisipul si afanau balastul astfel ca fie derapam fie nu aveam aderenta. Am alternat impinsul bicicletei cu pedalatul. A fost ceva de genul: mai intai urci si dupa ce urci mai urci un pic dupa care iarasi urci iar cand cobori e semn prost ca vei urca din nou. Singura smecherie e ca orice drum, oricat de lung ar fi, tot are un sfarsit. In cele din urma am ajuns la Poiana Horea unde am dat de asfalt bun si am bagat cat am putut. Chestia era ca nu prea mai puteam dar am mers. Am urcat si la Marisel. Eram atat de obosit si drumul din localitatea asta era atat de distrus si imposibil incat ... Nu am cuvinte sa descriu oripilarea in fata indolentei celor de care depinde starea drumului. Merg in Marisel de cativa ani dar in nici un an lasat de la Dumnezeu n-am vazut nici un gest, dar absolut nici un gest de a repara drumul ala. Macar o balega de asfalt trantita undeva. Nimic absolut. Sa innebunesti. Cum iesi din Marisel, asfaltul nu e ca in palma dar cel putin decent, petecit ori de cate ori e nevoie. Inainte de aporni la drum dau sa pornesc "lantern-farul" la care tocmai terminasem de construit pachetul de 4 acumulatori pusi in paralel. Dau drumul si cand sa pornesc comuta singur pe minim. Zic ca din cauza ploii. Inchid, deschid, sta ce sta si comuta singur. Ma uit la pachetul de acumulatori, un fir rupt din cauza trepidatiilor, din pachet de patru devenise pachet de doi. Shimb acumulatii cu altii doi pe care i-am protejat in rucsac. La fel. Atunci imi da prin minte ca nu mi-e frig degeaba. Chiar era rece. Pentru ca inca mai era ceva lumina i-am lasat asa. Abia cand am ajuns la lacurile Tarnita am apelat la ultima resursa: pachetul de patru baterii AA in serie. Da, asta era! Era prea rece pentru UltraFuckinFire. Stiam ca pe maxim de putere puteam beneficia de 40 min asa ca am pus pe intermediar ceea ce mi-ar fi permis o ora si jumate de lumina de buna calitate. Asa am avut lumina pana acasa. Din cand in cand cate un sofer comuta pe luminile de intalnire. Asa am facut si eu. Doar din cand in cand am comutat pe minim la intalnire. Rar, cate un sofer claxona dar "safety first". Si am ajuns si acasa. Cluj-Belis. http://www.mapmyride.com/workout/616948099 Belis-Balcesti. http://www.mapmyride.com/workout/616948085 Balcesti-Padis. http://www.mapmyride.com/workout/616948071 Padis-Cluj via Giurcuta de Sus. http://www.mapmyride.com/workout/616948035 Total (sumare date Garmin) distanta: 185 km durata deplasare: 14:56 ore, fara timpul pierdut la Dealul Botii ascensiune: 2824 m total calorii (dupa mintea lui Garmin): 8000 kcalorii. Epilog Am facut un traseu pe care mi l-am dorit de multa vreme chiar daca nu in forma pe care l-am gandit initial. Daca ar fi sa il mai fac o data, as continua de pe Dealul Botii pana la drumul catre Doda Pilii pentru ca e mult mai logic si potrivit pentru un trekking. In felul acesta devine un traseu perfect fezabil. Seaua Brooks este absolut fabuloasa. Mi-era frig, eram epuizat, incepeau sa ma doara genunchii dar cat priveste statul in sea, parca n-as fi stat deloc.
  22. andu_

    Felicitari Eduard Grosu =D>
  23. Tura de antrenament pe langa Bucuresti.
  24. Alexandroni Catalin

  25. hipopotanu

    ne-am saturat de poze cu bicicleta ta, ai postat-o de atatea ori de ne-am saturat de ea, deci nu mai spune ca pui poze, ca nu are rost, o stim toti pe de rost. cum sa nu primesti reactii negative, am fi anormali daca am avea reactii negative, e doar o bicicleta scumpa pentru majoritatea oamenilor de pe aici, fara absolut niciun gust, cine are admiratie pentru ea, are de fapt iluzii cu ce ar dori ei de la o bicicleta (componente de top si greutate cat mai mica), cand de fapt piciorul si tehnica e ce conteaza. dar stii ca nu degeaba se zice ca vrabia malai viseaza, adica daca nu esti in stare sa pedalezi, dai vina ca nu ai bicicleta bune si te apuci si arunci ca prostu cu banii in bicicleta (o spun din experienta mea anterioara)
  26. Echipa Băieților iubitori de Biciclete, Beri și frumuseți ale României revine cu o nouă poveste. Banatul și Bucovina sunt deja amintiri (frumoase), echipa a crescut în înțelepciune, a rămas la fel de unită și armonizată, setea de frumos (fie el sălbatic sau antropic) e la fel de mare, setea de bere... nu mai zic. Un an de zile am planificat o (nouă) tură pe tărâmul bisericilor fortificate săsești din Transilvania, pe traseele marcate numite Colinele Transilvaniei, cărora atâta reclamă li se făcuse prin presă. De aici a pornit totul: http://mioritics.ro/trasee-de-drumetie-si-biciclete/ Vorbea lumea de aceste minunate poteci pe care tot cicloturistul român merită să le vadă. Dar impresii de la unii care să le fi parcurs erau puține, și se refereau doar la secțiunea Viscri - Criț - Meșendorf - Daia - Sighișoara. Și atunci, ce ne-am zis? Hai să facem noi o excursie de pomină în care să le explorăm. Eram într-un fel îngrijorați, oare n-o să fie potecile astea pline, de să se izbească biciclist de biciclist, fix când o să fim și noi prin preajmă? Doar că, în realitate, nu suntem chiar atît de mulți care practică nobila artă a turismului pe 2 roți în România, astfel încât ne-am bucurat în liniște de niște trasee de-a lungul cărora natura și istoria se împletesc armonios, încercând să-și fure una alteia laurii și exclamațiile de apreciere și surpriză. Unii dintre BBB-iști mai vizitaseră zona bisericilor fortificate, dar bătând alte drumuri. Alții, precum subsemnatul, deloc. Așadar, ne-am pus pe copt planuri, sunat după căzări și, nu în ultimul rand, desenat și redesenat trasee. Schițarea traseelor (și apoi parcurgerea lor) s-a dovedit o chestiune mult mai plină de provocări decât în anii trecuți, pentru că eram mai departe de drumurile principale. Din fericire, potecile apar in modul OSM Cycle pe Ride with GPS, ceea ce ne-a ușurat oarecum sarcina. Traseele au trebuit puricate bine, dezbătute cu băjeții, verificate cu impresiile altor vajnici turiști. Noi însă, niște ași în mânecă aveam. Mai exact unul, colegul și noul nostru prieten @@pacus, ale cărui sfaturi au fost mai mult decât binevenite. Nu ne-am bucurat doar de sfaturile lui prin telefon si fb, ci și de prezența lui Sergiu alături de noi pe 2 roți, după cum se va vedea mai târziu. În echipa BBB standard s-a mai adăugat încă un membru, @@BodoC, binecunoscut deja trupei de la turele noastre locale. Probleme de integrare n-au fost, întrucât omul era deja din același film cu noi ăștilalți. Așadar, Ziua 0, 23 iulie 2016, orele 14. Am ajuns în Criț cam toți deodată. Bucureștenii în Zamfira lui @@MaC® (proprietarul, @@BodoC si subsemnatul), respectiv franțuzoaica amicului (@@a_mic, @@Artistul33 preluat din Sinaia). Cu Gheorghiță (@@iacobdoc) am făcut joncțiune fix la intersecția drumului european cu bifurcația spre Criț. Ne-am reunit la o Silva neagra în curtea pensiunii Elena, sub acoperișul căreia aveam să dormim primele 3 nopți. Învârtindu-ne între curte și camere, am terminat de organizat și așezat, am decis să ne repezim la Cloașterf peste deal, așa, ca introducere în atmosferă. Vorba vine să ne repezim, că noi nici gând să mergem repede! Traseul e MTB, preluat după Transilvania Bike Trails, tura scurtă, o posibilă schiță era făcută încă de acasă și pusă deoparte. Întâi am urmat strada principală spre vest, după care am cotit brusc spre nord, pe un drum de căruță care ne-a aburcat pe culmea dealului. A fost prima dintr-o serie de cățărări cărora aveam să le pierdem șirul. Mirosea a iasomie și izmă… Urcarea zdravănă pe pietriș, după săgețile fosforescente, e urmată de coborâre pe iarbă, care ne aduce la capătul străzii principale din Cloașterf. De aici se vede frumos satul de la înălțime. Cîte panorame splendide asupra satelor, văilor și dealurilor am văzut de-a lungul turei? Zeci? Sute? Cine a stat să le numere? Le-am trăit intens, pe ele ca și pe urcările ce le precedau sau coborîrile ce le urmau, toate generatoare de adrenaline, endorfine și serotonine, de zgîrieturi sau vînătăi căpătate de pe urma celor vreo 10 (?) trînte ușoare ale turei noastre. Atenție, traseul urmat de noi nu se suprapune peste cel marcat cu cruce albastră în harta CT. Noi am iesit prin vestul satului Criț, iar crucea albastră iese prin nord (mai scurt dar și un pic mai abrupt)! Am vizitat biserica fortificată, asta după ce am sunat și a sosit găzdoiul cu cheia. Conform wikipedia, "ansamblul fortificat al Bisericii evanghelice-luterane se numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de constructie (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserica are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolți în rețea înalțându-se un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare. Incintă patrulateră, cu turnuri de colț în plan pătrat, cu acoperiș în pupitru". Să mai spunem că nu ne-am făcut un program anume de vizitare a fortificațiilor întîlnite în drumul nostru. Nu ne-am grăbit deloc, noi suntem doar niște turiști pe două roți, dornici să pedaleze în decoruri deosebite și să mai ciocnească o bere la umbră din cînd în cînd. Astfel că am lăsat nu doar studiul atent al hărții de dinainte, ci și inspirația din timpul preumblărilor să decidă asupra haltelor istorice și culturale (și culinare, să nu uităm!). După vizită am luat-o înapoi pe șosea. Prânzul l-am luat la hanul Tranzit în Mihai Viteazu, pe european. Gulaș și bere Harghita… mmm, un început promițător. La intoarcere am deviat un pic, trecând Pârâul Scroafei prin vad. După care imediat l-am văzut pe Gheorghiță aplecat cu preocupare asupra șeii - se rupsese piulița de la tija de șa! A avut cu ce s-o înlocuiască, de la port-bonheurul de serviciu, MaC, care a scos niște șuruoabe din cutia mecanicului. Credeam problema rezolvată, dar nu era așa. Șaua se încăpățîna să nu stea fixă. Ce facem? Deja randonneurul nostru își făcea plan să meargă pînă la Brașov ca să ia o tija nouă, ceea ce l-ar fi scos din planurile pentru Ziua 1. Așa că am pus mîna pe telefon și am sunat, cu speranțe, la Sergiu, care l-a indicat pe Cornel Stanciu din Bunești, pensiunea Bike Check Inn, drept salvatorul de serviciu. Cornel are multe bicle de inchiriat, și a găsit o tijă de șa de 27.2 mm. Drumul pînă la el dus și apoi întors, s-a făcut cu 35 la oră, dar nerăbdarea atît de neardelenească a lui Gheorghiță era de înțeles. Bicicleta a_micului a ascultat cuminte de noul și vremelnicul ei învârtitor de pedale. Odată întorși, am plonjat în mijlocul celei mai tari cine, în curtea gazdelor de la pensiunea Elena (adică acolo unde Gogu indică pe hartă că ar fi pensiunea). Noi ne-am simțit ca acasă. Cu felurite bunătăți ne-au răsfățat gazdele în toate cele 3 seri, bucate care pică la fix după o zi de pedalat pe coclauri. Am mai apucat să-l aud pe Leo cum îi zice galanton lui Gheo că “am o sticla de bere de la tine, pe care o păstram pentru mine, dar ti-o dau ție”. Aici se încheie prima seară în Transilvania săsească. Noapte bună! Traseul: https://ridewithgps.com/trips/10097210 -vor urma... impresiile de început ale băjeților-
  27. Heinz 28

    ] Pana pe la 10 am flendurit-o pe plaja. Ne-am bucurat si de apa marii...perfecta pentru revigorarea dupa o noapte intreaga de mers, dupa care am fost la masa si o binemeritata bere. Din pricina faptului ca Marin trebuia sa plece din tara tot sambata, am plecat cu trenul de 13 spre Bucuresti, iar la 15:30 deja eram acasa. In incheiere nu pot sa zic decat ca e una dintre turele de colectie pentru mine, ce nu poate fi transpusa in cuvinte pe masura senzatiilor si experientelor avute. Pentru cei cu chef de aventura si care au si ce le trebuie pentru o astfel de tura si aici ma refer in mod special la niste faruri bune, recomand o astfel de experienta macar o data in viata. Ideal ar fi nu singuri. Pentru cei interesati de timp, Strava a "pontat" astfel: 10 ore 29' de mers efectiv si 13 ore 48' cu tot cu pauze si opririle avute pana pe plaja. Acestea fiind zise, drumuri bune tuturor! :cheers: %%-
  28. 2015 este anul în care întâlnirea Ciclism.ro revine pe Transfăgărășan. În urma discuțiilor cu organizatorii Turului Ciclist al Sibiului etapa care se desfășura în mod normal vinerea cu sosire la Bâlea Lac a fost mutată sâmbătă, în așa fel încât toți participanții la întâlnirea Ciclism.ro să poată vedea live și sosirea în cea mai grea etapă a turului. Evenimentul King of the Mountain a fost mutat vineri, pentru iubitorii de competiție. Vor urma în curând detalii referitoare la locul de campare și la organizare!
  29. maximcatalin

    Cu 2-3 km inainte de Balea Lac.
  30. Nu mai sunt un obisnuit al acestui forum dar un numar de colegi de pedala sustin ca trebuie neaparat sa scriu aici 2-3 cuvinte despre tura. Daca-i ordin, cu placere :) Varsta: 50+ Masa corporala la plecare: 95 kg Obiectiv: sa fac un traseu mai lung dupa o perioada de 8 luni de inactivitate ciclistica datorata unei lucrari ample de 7 zile din 7, 10-14 ore pe zi (Craciun, Anul Nou etc inclusiv); am ales sa fac un tur al tarii; nu a fost in scop de a vedea locuri sau a vizita orase, obiective turistice - am fost cam peste tot prin tara; m-am dus sa pedalez, sa fiu singur cu mine, sa ma bucur de aer si de soare dupa 8 luni intre betoane in care n-am pedalat mai mult de 300-400 km in total. Timp disponibil: preferabil pana in 3 saptamani (cand termina si sotia treburile); data plecarii a fost flexibila, functie de prognoza meteo; am avut noroc sa predau ultima sectiune a lucrarii duminica si marti sa se dovedeasca o zi optima pt a pleca. Bicicleta: reclinata (recumbent), 17 kg cu scule, rezerve si aparatori de noroi, RWD, suspensie spate (oarecum blocata), 18000 km, 2 x 26", transmisie 53-39 + 12-34 9 vit (spatiere personala); 28 spite spite pe spate, 24 pe fata (DIY din janta/butuc 36/36 gauri cu spitele 2x neintretesute); anvelope Schwalbe Durano de 28 mm latime. Bagaj: haine + diverse [~ 2,5 kg], echipament campare bazat pe hamac (se poate face si cort) [2,2 kg], ustensile pt preparea mancarii, combustibil si accesorii [0,8 kg], genti + portbagaj + plasa elastica + ... [1,5 kg]. Masa totala trotineta + bagaj, fara apa (2 bidoane) si fara mancare (n-am carat mai mult de 0,5 kg peste zi): 24 kg (9 pe fata + 15 pe spate). Conditiile de deplasare: aceleasi ca acasa, nu merg pe ploaie si nici pe ud semnificativ (apa aruncata de anvelope). Lungimea etapelor planificata: circa 150 de km functie de putinta, relief si vreme; uneori mi-am calculat "pasii" ca sa ma strecor printre ploi. Locuri de innoptat: eu am vrut sa fac jumi-juma, o parte la pensiuni, o parte la hamac, functie de locuri si vreme; sotia s-a opus sa innoptez pe coclauri - de obicei sotia nu se baga peste mine, am ascultat-o pt ca si asa avea griji peste zi ca sunt pe drum, macar noaptea sa doarma linistita; ulterior s-a dovedit ca si bicla era o problema, multi credeau ca e naveta spatiala care merge singura si mi-a fost teama sa nu raman fara ea (sau fara piese) chiar si in camping - am avut lant dar acela nu e pentru hoti. Buget: fara buget dar in niciun caz nu arunc cu banii; cazare pana in 50 de lei si mancare preparata de mine (seara, peste zi nu prea mananc). N-aveam de gand sa depasesc 100 de lei pe zi cu totul. Am plecat cu 1000 de lei pe un card si urmand sa-mi suplimenteze sotia cand va fi cazul. Harta traseului parcurs in sens trigonometric, casutele reprezentand locurile in care am innoptat: Traseul e incomplet (intrerupt) pentru ca acea bucata, Bucuresti - Ciulnita, am parcurs-o cu trenul. Am niste istorii cu natiunea conlocuitoare si pe Lehliu si pe Budesti plus ca n-am gasit niciun mod de a planifica o noapte la cca 150 km de Bucuresti si sa ies bine cu restul opririlor pe mai departe. Intentia a fost sa fac in ultima zi traseul Bucuresti - Ciulnita pe bicla si sa ma intorc cu trenul ca sa inchid bucla. Dar pentru ca alte lucruri s-au precipitat, trebuie a scriu aici si am de pregatit urmatoarea aventura, am renuntat (azi trebuia sa mai fac 110 km). Rog un moderator sa-mi dea un PM cu limita maxima a numarului de foto cu link extern per mesaj si cu timpul sub care doua mesaje consecutive ale aceluiasi user se contopesc. Multumesc.
  31. octav

    Plecand joi seara spre Iasi (sambata la o nunta) iar vineri avand liber, m-am gandit sa dau o fuga spre nou asfaltatul Trans Rarau. Asa ca am gasit un coechiper in Iasi( Lucian) si am fugit spre Gura Humorului. Desi deja condusesem cu o seara inainte vreo 6 ore pana la Sculeni, am zis ca merita sa mai dau o fuga de 3 ore dus si 3 ore intors. Am lasat masina la Frasin iar de acolo spre C-lung Moldovenesc, Pojorata. De la Pojorata se face un drum in stanga spre Chiril. Acesta e Trans Raraul. Lucian mai fusese pe partea dinspre Pojorata dar niciodata pe partea dinspre Chiril Inceputul urcarii spre TransRarau dinspre Pojorata, aduce un pic cu zona Bran-Moeciu. Lucian la inceputul urcarii. Pietrele Doamnei. Proaspat, proaspat :) http://tinypic.com/usermedia.php?uo=bbi8MiGk22OWvxUMajitWYh4l5k2TGxc#.VWR_8U_tmko Un mic blocaj pe sosea , din fericire nu a cazut pe nicio masina :) Erau cam 7-8 masini , noi ne-am strecurat pe langa tractor. Una peste alta, eu zic ca au meritat cei 350km dus-intors. La intoarcere am zis ca nu ne ajung cele 2 urcari si am mai urcat si pasul Trei Movile cu intoarcere prin Vama. In total cam 120km si 2200m diferenta de nivel.
  32. MaC®

    Unde se duc analfabeții când mor? Pe lumea cealantă.
  33. Atunci sa mai pun inca doua zile: Zi 21 Camping Balde [Argentina] Prima zi de pauza. Atmosfera tare linistita in camping. Jorge, propietarul magazinului din camping, avea o problema la picior si cand iti aducea berea era agitata . Am incercat sa punem poze pe site, dar se misca greu mini calculatorul nostru asa ca ne-am multumit sa uploadam doar pe feisbuc. Julio (campat in camping) a vazut ca incerc sa pozez o broasca si a venit el sa o ia in mana ca sa o pot fotografia. Am incercat sa vorbim, doar ca nu ne prea intelegeam. Am aflat ca se indrepta spre sud-Patagonia. Ziua 22 (96km) Balde - La Paz [Argentina] Dimineata nu mai mergea sistemul de operare pe calculator. I-am cerut ajutorul lui Julio, sa ma lase la laptop-ul lui cateva minute, sa pot descarca o noua distributie de linux. M-a servit cu un ceai mate foarte tare (dur). Foarte cald afara: 39°C la umbra;48°C in soare. Ne-am oprit la o casa sa cerem putina apa rece. Aici locuia o femeie de 90 ani, un domn la vreo 50 ani si un pusti pana in 18 ani care radea mult. Femeia zicea ca daca ar fi fost mama noastra nu ne-ar fi lasat sa plecam de acasa. Ne-au atentionat de Mendoza, sa avem "mucho cuidad" si "ojo". Ne-am campat in campingul municipal din La Paz (35$/cort). Din oras am cumparat bombila si recipient de mate.
  34. a_mic

    Revenit din scurta vizita la cascada, ma reintalnesc cu fiara ce ma astepta rabdatoare. Legat de obiectivul minunat de care sunt "lipit" - cascada - am sa spun din nou ca e... ascunsa, din drumul mare nefiind niciun indicator care sa indrume turistul aflat in cautarea ei. Singurul reper pe care-l pot oferi este acela ca se afla la fix 6.4 km de la intrarea pe drumul Casocii, pe partea dreapta, imediat dupa intrarea pe un forestier secundar, marcat "P.A." Ma cam luase frigul, asa ca am sarit in sa sa urc cat mai repede cei aproape 3 km pana la prima intersectie, unde urma sa fac stanga printr-o zona nestrabatuta de mine pana acum. Odata depasita intersectia, fac stanga si ma pregatesc sa opresc pentru o scurta pauza. Sesizez insa o diferenta de aderenta mai ales pe zonele drumului in care se formasera nu foarte adanci profile ale cauciucurilor masinilor ce-l strabatuseara. Opresc cu grija si, cand pun piciorul jos, acesta o ia la sanatoasa de capul lui. Imi refac cu greu echilibrul si studiez "problema": Intr-adevar, zapada nu mai era consistenta ci usor prafoasa la suprafata, dedesubt fiind gheata sticloasa, adica un teren pe care nu prea te puteai bizui nici macar cu tinte desi, in mod evident, gumele "accesorizate" se comportau cu mult mai bine decat unele clasice. Dupa clipele de odihna si reflectie, am luat-o din nou in sus, atent sa nu dau cu pedalele in gol. Din fericire, deocamdata urc, iar viteza e undeva la 7-8 km/h asa ca nu sunt sanse sa-mi rup ceva oase :). In curand, opresc in fata unor stalactite faurite de gerul iernii... Ma bucur de privelistea oferita si reiau urcusul. Pe masura ce avansez, drumul se strica, chiar daca nu vizibil: sleaurile masinilor grele se adancesc, umplute fiind apoi de apa ce a inghetat si a format poduri de gheata sub zapada astfel ca, sunt momente cand cad vertical cu bicicleta prin pojghita insuficient de groasa si raman imobilizat. De fiecare data trebuie sa cobor si sa smulg bicicleta devenita prizoniera. Chiar daca urcam cu doar cativa kilometri pe ora, socul scufundarii urmat de oprirea instantanee sunt de natura sa ma zgaltaie mai mult decat serios. Frigul devine taios, incepe sa fulguiasca, iar eu inaintez tot mai greu. Spatele imi aluneca mai tot timpul acolo unde nu sunt sleauri, iar acolo unde sunt, fac gimnastica cu Helga in stilul "smuls". Pe dreapta, ma insoteste sprintena Casoca Mica: Prezenta ei, linistea deplina a padurii, albul imaculat si nederanjat de nicio urma de om sau animal ma fac cu toatele insa sa ma simt - nu bine ci... foarte bine. Chiar asta imi doream: efort, frig, liniste, zapada... In fine, dupa un urcus dificil, ajung la a doua intersectie unde trebuie sa fac stanga, in vecinatatea unui canton forestier. Opresc putin sa-mi consult notitele si kilometrajul si decid ca aceasta este intersectia notata. Notitele s-au dovedit esentiale in paienjenisul de drumuri forestiere ce se desfac la stanga si la dreapta, cu atat mai mult cu cat e duminica, oamenii nu muncesc la parchete, iar zona asta imi este necunoscuta in totalitate. Chiar daca am busola, nu mi-as fi dorit sa gresesc drumul. Imi cad ochii, in timp ce stateam pe aparenta unui indicator rupt, aflat langa cabana forestierilor. Curiozitatea ma mana sa-l curat de zapada sa aflu ce scrie pe el: Incalec apoi si, cu mare greutate fac stanga pe noul drum. Pe pod este un asemenea alunecus incat cobor rapid... O las pe Helga rezemata de parapet si urc putin pe jos ca sa inteleg ce fel de drum este. Il gasesc "suportabil" si reiau urcusul. Trec pe langa un Ifron si doua tractoare abandonate in odihna duminicala si mai urc aproape 2 kilometri in cautarea celei de-a treia intersectii. Ma dau din ce in ce mai des jos, in ciuda frigului muscator ce ar fi trebuit sa transforme podurile firave din gheata in ceva mai solid. Probabil, mergeam pe un continuu "pod" care din cand in cand crapa sub greutatea mea. Inainte de a treia intersectie insa, dificultatea drumului devine cu adevarat chinuitoare si hotarasc ca nu mai are sens sa continui... Ma gandesc de fapt la portiunea de mai sus, fara drum, in care ar fi trebuit sa traversez culmea impadurita pe bajbaite. Nu sunt suparat pe drum si deloc pe faptul ca nu voi reusi sa ajung la cabana Hartagu. Va veni si vremea ei. Deocamdata, ma simt foarte bine in mijlocul peisajului ce ma inconjura. Si ma opresc... e capat de drum aici si acum Imi fac o poza singur, dar nu o urc aici desi... mi se citea multumirea in ochi :) Ma imbrac cu polarul: urmeaza coborarea in capul meu, fara sa-mi dau seama ca pe terenul acesta atat de neprielnic rotilor, coborarea va fi un efort major. Revin cand calare cand pe jos in intersectie si, in loc sa pornesc pe drum indarat facand dreapta, ma hotarasc sa mai explorez putin si stanga, pe care mai urc cam un kilometru pana ma impotmolesc din nou. Cu un zambet satisfacut pe fata, hotarasc intoarcerea. Ma astept sa fie frig, dar de fapt, ma incalzesc incercand sa-mi tin un vag echilibru in timp ce discurile imi scartaie cu un vaiet prelung si neintrerupt. O noua pauza: mi-e cald in sus, dar mainile si picioarele imi sunt bocna. De-aici, fotografiile sunt rare si proaste pentru ca nu-mi pot controla suficient de bine degetele... In afara de faptul ca ma supara extremitatile si ca echilibrul meu este caraghios, reusesc sa scap necazut pe primii 6 kilometri de coborare pana la drumul principal, abandonat la prima intersectie. De-aici insa, nerabdarea mea creste si, dupa ce-mi frec mainile cu zapada pana le vad rosii, reiau coborarea de data asta intr-un ritm mult mai alert, trecand de la 7 km/h la chiar 15, printre fulgii unei ninsori hotarate sa acopere orice urma... Cand ajung in dreptul cascadei, sunt nevoit sa opresc din nou pentru "tratament". Ma hotarasc sa beau si pentru prima data din bidon, dar... e inghetat tot. Desurubez capacul si scurg cateva fire de lichid. Mi-aduc aminte ca mi-am pus in rucsac o doza de bere (in loc sa iau sticla de palinca - prost de mine...), asa ca o desfac si beau cateva guri din ea, varsand restul in zapada. Reiau coborarea, clipind des ca sa scap de fulgii ce si-ar fi dorit sa se-ncalzeasca in globii mei. Simt un frig crancen si incerc sa trag cat pot pana acasa. In sfarsit, ajung la portiunea de asfalt dar, prostul e sticlos. Ma ajuta insa gumele sa storc o viteza cu 3 in fata desi am inima in gat. La 1 si jumate sunt acasa. Intru bucuros ca am dat in sfarsit de caldura, imi scot cu miscari greoaie manusile si iau sticla de palinca din geam Apuc sa iau doua guri, dupa care o las din cauza durerilor ce-mi cuprind degetele mainilor cu o intensitate iesita din comun. Strang din dinti si, realizand ca nu e bine ce se intampla, fug in baie si dau drumul la apa rece care, in cateva secunde este ca gheata si-mi scufund degetele sub jetul ei. Dupa o jumatate de minut, durerea dispare, iar mainile sunt rosii ca racii fierti :). Simt insa aceleasi dureri ce-mi cuprind degetele picioarelor, asa ca fac acelasi lucru si cu ele in cadita de dus. Odata revenite la viata, toate cele patru membre au decis pentru mine sa-mi fac incalzirea si pe interior, asa ca am reluat dialogul "bouche a bouche" cu sticla de palinca ce s-a dovedit in cateva minute neindestulatoare. A fost o tura frumoasa, chiar daca mai scurta decat mi-am dorit, readucandu-mi - pentru o vreme - linistea. De ajuns, am ajuns pana... ...aici: Iar pentru alta data, o data mai calda, as vrea sa beau o bere la Hartagu :) SFARSIT
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up