Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 11/12/2014 in all areas

  1. Dr2005

    Pe la 9 sunt pe peronul staţiei Piteşti. Cum coborârea din tren pe ,,peron" (care peron, că Piteştiul e în lucru, se coboară direct pe terasament, de la vreo 1m înălţime!) mi-a rupt 2 prinderi de aripă, mă apuc să le lipesc cu super-glue, fără să observ o fisură în tubul de lipici, care îmi lipeşte şi vreo 3 degete... Odată rezolvată problema cu aripile, la 9:10 decolez... găsesc greu Pădurea Trivale, că indicatorul ,,spre Trivale" mă scoate în drumul de Drăgăşani... îmi aduc aminte că am mai luat ţeapa asta şi în primăvară şi la cimitir fac dreapta, apoi stânga în primul giratoriu, dreapta după ultimul bloc, apoi stânga (treabă piteşteană) şi sunt în parcul amenajat într-o porţiune a pădurii. Fiind destul de puţină lume pe acolo sâmbăta la 9:30, trec destul de repede pe acolo şi mă înscriu pe DJ 703E. Deşi starea acestuia nu e deosebită, peisajul arată frumos: Aici se vede mai bine că drumul urcă: Trec repede de Lupueni şi Babana, iar înainte de Făcăleţeşti mai opresc pentru o poză cu o altă pădure: Nu zăbovesc prea mult nici la Făcăleţeşti (aoleu, cum sună numele satului): Traficul e destul de lejer... această pisică îşi permite să stea liniştită în mijlocul drumului, chiar în curbă (nu ştiu cât de sănătos e pentru ea): Mă înscriu pe drumul spre Popeşti... urc ceva serpentine împădurite, trafic aproape inexistent: De la Popeşti începe distracţia... DJ 703 continuă spre N-V, dar asfaltul e înlocuit cu un macadam relativ decent: Intersecţie... eu merg înainte, spre Cotu: La stânga spre Săliştea: De unde am venit: După câteva minute, dinspre Cotu apar două doamne, cărora le mai cer indicaţii despre cum ajung la Braniştea. Din acest punct, nu mai există drumul pe Google Maps, iar Google Earth nu am pe telefon. Nici satelitul nu e util, că mă arată în vârfu' dealului, neavând hartă cu drum. Urmează întrebarea ,,Da' la cine mergeţi în Braniştea?" şi, evident, ,,De unde veniţi?", apoi ,,Şi aţi venit pe bicicletă de la Piteşti? Înseamnă că aveţi viteze la ea!" :) Oamenii sunt foarte credincioşi pe dealurile din Argeş şi Vâlcea... am văzut foarte multe troiţe, iar toată lumea se salută cu ,,Doamne ajută":
  2. Dr2005

    Deşi multă lume foloseşte expresia ,,la Cuca-Măcăii" pentru a desemna un loc inexistent sau prea depărtat, în judeţul Vâlcea există o comună numită Cuca, ce are în compunere un sat numit Măcăi (cu un singur i). De altfel, Cuca-Măcăii (cu doi de i) înseamnă fix satul Cuca al comunei Măcăi... situaţie întâlnită până acum câteva zeci de ani (între timp Cuca a devenit comună şi Măcăi sat). Comuna Cuca numără vreo 2000 de suflete, împărţite în mai multe sate (Cuca, Bălţata, Bărbălani, Cârceşti, Cotu, Crivăţ, Lăunele de Sus, Măcăi, Măneşti, Sineşti, Stănicei, Teodoreşti, Valea Cucii, Vonigeasa), răsfirate pe vreo 3 dealuri. Cum zona e relativ aproape de Bucureşti (3 ore până la Piteşti cu CFR-ul sau 2 cu Regiotransul, ambele la 21 lei cu tot cu biclă/sens), m-am gândit că nu ar strica o plimbare cu bicicleta spre comuna sus-amintită. Cum pe 25 octombrie a nins şi pe 1 noiembrie am fost la un Drum peste dealuri, sâmbătă, 8 noiembrie 2014, pe la ora 6 eram prezent în Gara de Nord, urcându-mi bicicleta într-un vagon 21-80 ce urma să mă ducă până la Piteşti. Planul era să merg spre Cuca, apoi o pauză de mici la Dealu Negru şi după aia în jos spre Piteşti pe DN7, cu un mic ocol, totul lejer, că trenul de întoarcere pleca după 19. Ulterior aveam să modific ruta. Iniţial, mi-am dorit să nu fi călătorit singur... chiar am făcut şi eveniment pe Facebook. Da' cum nu lucrez în Armată ca alţii şi nu am nici grup de feisbuc despre ciclism, lumea nu prea mă urmează, deci am plecat singur, ceea ce n-a fost rău, că am putut merge în ritmul meu. Traseul parcurs a fost: http://www.bikemap.net/ro/route/2815546-pe-drumurile-patriei-i/
  3. Dr2005

    După aia nu am mai făcut poze, am tras tare să ajung la tren. De la Valea Ursului şi până la gara Piteşti am prins un vânt din faţă de credeam că nu mai prind trenul. Am ajuns în gară la 16:20 (trenul fiind la 16:28)... casiera mă anunţă că ,,e ăla mai din faţă", în fapt trenul era la o linie fără peron... din fericire, m-a ajutat naşul să urc bicla, astfel călătorind la clasa I cu biclă cu tot în compartiment. După ce mă aşez, văd pe geam Regiotransul de la 15:28, întârziat! Să-mi bag piciorul, puteam să fi mers cu ăla, da' nu m-am uitat, aşa că am călătorit cu CFR, cu opriri în toate haltele, puradei (Naş: ,,ai mare grijă de bicicletă, mai ales până la Mătăsaru unde coboară puradeii ăştia"), jeg şi... gândaci de bucătărie: Gândacii ăştia se plimbă doar la clasa I, am mai prins acum câţiva ani pe un personal Feteşti - Obor. Livret Piteşti - Dealu Negru: Livret Dealu Negru - Piteşti (am mers pe varianta 2):
  4. Frank

    Citeva impresii de la tura de azi prin „Brucker Land“ – un fel de Bucuresti – Mihailesti bavarez mai “nepretentios” Singur pe pista Pastelat Aranjament de toamna Otel, cauciuc si piele Amper – in apropiere mai “lucreaza” prima hidrocentrala a Germaniei Aici au lucrat „baietii“ cu coada plata si cu dinti care n-au nevoie de dentist De „El“ nu s-au atins Dumnezeu te vede *-:) Asfalt de Bavaria – garantat „bio“ Off …? Single … ? Cu “noroaiele” astea nu ma pot fali :-?? (Restul il gasiti A I C I) P.S. 1. In drum spre casa m-am intilnit cu o “romancuta” din Sibiu si m-am bucurat “sa pot grai citeva cuvinte ardelensti”. P.S.2. Detalii de tip STRAVA sau din categoria “suplimentele de viteza imbucate inainte de tura” cit si amanunte de la “sedinta tehnica personala” nu se pot publica la ora actuala pentru a nu periclita sansele concurentului la un loc “pe linga podium” ;) .
  5. Dr2005

    Ajung şi la Cotu: Aici o să virez la stânga spre Uda şi... Ciomăgeşti. Sincer, chiar simţeam nevoia să îl ciomăgesc pe ăla care a dat ordin să se arunce pietriş mărunt pe drumul până la Uda, apoi să-i introduc acel pietriş în... bănuiţi voi unde. A trebuit să merg 5 km cu 5 km/h, încercând să stau cât mai mult pe pământul de pe marginea drumului. O coborâre aşa frumoasă şi pitorească... şi violată de acel pietriş nenorocit! Ajung la asfalt! Da' e ţeapă, doar podul e asfaltat, fiind refăcut de curând: Zăbovesc vreo 15 minute acolo, pentru că observ că mă plouă pe piciorul drept... cum afară nu ploua, opresc fix pe pod (ştiu că e ilegal... da' acolo am constatat problema) ca să văd ghiozdanul meu fleaşcă şi apa curgând din el... sticla mea de 2,75l fusese perforată. Am transvazat ce mai era în ea în sticla de 2l de pe cadru... şi mă trezesc că o rafală de vânt mi-o zboară de pe pod. Cum nu nu erau gunoaie în zonă, nu am putut să o las acolo, aşa că am coborât şi eu pe o potecă sub pod şi am recuperat sticla, care avea să îşi găsească sfârşitul tocmai în trenul de întoarcere, până atunci asigurând prinderea corectă a şufei peste ghizdanul meu. După staţionarea neprevăzută - timp în care nu a trecut nimeni prin zonă (!) - o iau din nou la drum, urcând încă un deal (unul la Trivale, unul la Babana, unul la Popeşti, ăsta ar fi al 4lea deal pe ziua respectivă, cred). Opresc să las o căruţă să coboare şi să îl întreb pe căruţaş cât mai e de urcat... ,,Domnule, vreo 300m aşa". Valea din care am urcat: Nenorocirea aia de pietriş e mai rărită pe urcare:
  6. a_mic

    Doi motani zambareti. Si eu tot pe ACEEA o asteptam. Am crezut ca ne stricam de ras. Referitor la ziua cu pricina, se impun ceva completari pe care imi fac datoria sa le aduc: fetele s-au descurcat excelent in conditii nu tocmai comode: pante, vant, distanta. In ceea ce ma priveste, ma asteptam la viteze mici, iar ideea de a merge dupa frantuzoaica atunci cand era clar ca nu mai puteau continua, se datora doar dorintei mele de a nu desface cupluri. Cand distinsul meu prieten mi-a oferit posibilitatea sa-l insotesc pentru a lua masina si a ne intoarce dupa fete, recunosc faptul ca spiritul de autoconservare a prevalat in fata invitatiei, avand in vedere faptul ca prietenul meu avea bunul obicei de a zbura ca vantul si ca gandul, nu ca mine - om in varsta, cu o "etate de ani" =)) . Asa ca am ramas cu ceilalti, si nu mi-a parut rau defel.
  7. Frank

    Fiindca „asa peisaje“ le gasesc la citeva minute de casa incerc sa profit de ele cit mai mult – pe orice timp si anotimp. Acesta e numai unul din avantajele oferite de „provincie“. Acuma de exemplu am doua saptamini la dispozitie in care (pe linga servici) ma pot „destrabala“ zilnic inainte de masa citeva ore prin “Münchner-Outback” – in special Fünfseenland („tinutul“ celor 5 lacuri): (pedalam acolo unde vin altii sa faca concediu ) In citeva minute sint la marginea oraselului Acest podet “ma trece” peste soseaua care face jonctiunea intre doua autostrazi „Trenuletul“ care conecteaza „provincia“ cu cel mai mare sat din lume Avem si gropi, avem si balti, avem si … Avem si „drumuri“ Iubesc aceste drumuri unde cineva a aruncat pietris Cunoscatorii ce fel de gume-mi recomanda? Chenda Speedy Gonzales Rolling Ralf Deto Nator Termi Nator De care zeama antipana? Ce greutate? Profil? xy-er sau yx-er? Le bifurcasion – fara indicatoare, fara marcaje – si eu n-am jipies, si steaua polara nu se vede Pe aici „sa traje“ In drum spre casa trec pe aici: „gradina BMX“ – scena unde Jeneratia 3.5 se pune-n scena A venit toamna – culorile toamnei pe un cadru de otel 8-X - ce-mi recomandati :-?? ?
  8. Dr2005

    Şi ajung la Cuca, sat Teodoreşti: Drumul devine ceva mai lat, acoperit cu macadam: Centrul satului: Căminul cultural... undeva înăuntru (sau în curte în spate) mixa un DJ de răsuna tot satul! De la Lăunele de Sus începe asfaltul! Sat Bălţata: Sat Sineşti:
  9. puterfixer

    Dă-l naibii de Strava, cu așa peisaje îți vine mai mult să te oprești des decât să tragi la cronometru. 8->
  10. Dr2005

    Ajung repede la drum. Drumul spre Cuca - DJ 703 - cică e reabilitat prin SAPARD în 2004... asta sună bine, nu? Fericirea nu durează decât vreo 100 de metri... e drum judeţean, nu comunal, îţi trebuie rovinietă ca să mergi pe el... de ce l-ar asfalta cineva?! Totuşi, macadamul e bun, am prins 38 km/h pe coborâre pe el. Prin Brătia am trecut repede: De la Cungrea drumul se strică... mult nisip pe el, devine tot mai îngust... Drumul e îngust pe alocuri, nu încap 2 maşini... cred că panoul ăla cu SAPARD era o glumă sau, varianta 2 , clasic românească, firma a pupat contractul, a făcut ceva lucrări (tronsonul Giuclani - Cungrea e mai lat şi pământul e bine nivelat) şi apoi a dat faliment pe hârtie, patronul fugind cu banii. Al 7lea deal:
  11. iacobdoc

    Da! tot cu ziua a 2-a. Dupa cum stiti, @A_mic'ul a ajuns primul la Sucevita si a apucat sa haladuie pe ulita in sus unde a dat de noroaie. Am profitat de aceasta impresie si am sugerat sa schimbam traseul initial catre Putna, cu unul de sosea in care sa ne luam si jumatatile cu noi. Zis si facut! Ziua incepea sub auspicii bune. Cateva mici retusuri si gata de drum. @@MaC® si Maria @@iacobdoc si Adriana Aici eram plini de elan, dupa prima panta mai importanta dar, ca intotdeauna exista un dar... Ambele doamne cicliste nu erau antrenate. Dimineata a fost bine, era racoare dar in cursul zilei avea sa fie putin cam cald, ceea ce s-a si intamplat. Eu imi monitorizam cardiac sotia si ii ceream sa nu urce peste 160 batai pe minut, ceea ce la lipsa ei de antrenament corespundea la o eficienta fizica redusa. Ma bazam pe ambitia ei si nu greseam cu nimic dar aveam in minte doua planuri de rezerva. Imi doream ca aceasta tura sa fie o experienta pozitiva asa incat sa mai iesim si in alta zi. Pe la Voitinel totul era aproape idilic. Mai prindeam umbra unui copac. In realitate, traseul era usor dar factorul psihologic face mai mult decat o armata de picioare gata sa pedaleze in locul tau. Fara sa vreau am reusit sa stric acel echilibru fragil atunci cand, trecand de o intersectie am atras atentia ca mai sunt 12 km pana la Putna. Caldura, oboseala si lipsa antrenamentului incepeau sa isi spuna cuvantul. A urmat un fals plat in urcare, cu un vant sacaitor, finalizat cu o urcare mai relevanta inainte de manstire. Totusi, buna dispozitie nu ne-a parasit nici o clipa dar oboseala incepea sa se adune. Pe drum, imi tot ceream iertare lui @@Traveller si @A_mic'ului ca trebuie sa se rabde cu pauzele lungi si viteza de melc nervos. In cele din urma am ajuns si la manastirea Putna. Pentru ca mi-a fost lene sa imi scot pantalonii si sa ii imbrac, am luat unul din hainele lungi puse la dispozitie la intrare. In mintea mea imi imaginam ca trebuie sa arate ca o haina calugareasca. Destul de repede mi-am dat seama ca aratam a instalator polonez venit sa repare centrala termica. Daca mi-as fi pus fusta as fi aratat macar a sensei, sensei @A_mic. Situatia devenise atat de amuzanta ca pana si portarul pus sa imprime locului o oarecare sobrietate, abia se abtinea sa nu rada. Acum nu sunt deloc mandru. Imi dau seama ca am avut un comportament blasfemiator pe care il regret, cu atat mai mult cu cat venisem la manastiri si pentru a incerca sa intru in comuniune cu Dumnezeu. In cele din urma m-am hotarat sa bag mare pana acasa, sa iau masina si sa ma intorc dupa fete. @A_mic'ului i-a suras ideea si zice: - Nu, ma duc eu, iau frantuzoaica si vin. Atunci mi-a fost clar ca se cam adunase frustrare dar stiam ca distinsul este mult prea distins ca sa spuna ceva. Totusi insist: - Nu. A fost initiativa mea de le lua pe fete asa ca ma duc eu. Eu oricum ma duc. Eventual mergem amandoi dar sa stii ca bag cat de mare pot. Cred ca @A_mic'ul s-a simtit responsabil sa ne protejeze si a ramas cu restul grupului. Ulterior aveam sa aflu ca dupa ce au iesit de la manastire au adastat la un local unde au lungit-o cat de mult ca sa imi dea ragaz sa ma intorc. Trebuie sa recunosc ca am procedat in cel mai egoist mod cu putinta dar stiam ca nu pot fi acuzat. Va dati seama, sa bagi cat poti si cat de repede, sa traiesti placerea de a te gandi ca ai o datorie de indeplinit..., ca si cum ai participa in propria telenovela. Cand m-am intors, i-am gasit pe urcarea dinainte de Voitinel. Am urcat nevestele in masina si am pornit catre Hanul Voievodal. In drum, de fiecare data cand i-am depasit pe amicii mei, le-am tras cate un claxon luuung ca sa vada ca m-am adaptat obiceiurilor locului si tot din cand in cand, Adriana facea cate o poza cu iPhone-ul. A fost o zi plina. Din pacate, @@MaC® a cazut la datorie iar din greseala mea, am distrus elanul ciclistic al fetelor dar timpul nu era pierdut. Inca se mai putea face ceva.
  12. edenis78

    Macar la francezi ai si alternative gratuite fata de noi unde platesti rovigneta indiferent daca mergi pe autostrada, nationale sau judetene.
  13. a_mic

    Ziua 2 a inceput ceva mai tarziu cu calareala. A trebuit sa planificam mai in detaliu necesarul pentru ca urmam sa plecam in 6, fetele fiind invitate de onoare, la toate acestea adaugand si dorinta de a incerca un mic dejun comun la o pensiune invecinata numita Casa Avram. Micul dejun a durat putin mai mult decat era planificat pentru ca, in crasma cu pricina, in seara anterioara avusese loc o petrecere ceva si toate erau cam cu fundul in sus, inclusiv chelnerii. Cum insa aveau si Silva bruna, eu am fost cel mai satisfacut :) Drumul a inceput incurajator, pe vreme buna si la vale. Fetele mergeau bine si bucuroase de iesire. Odata ajunsi insa in Marginea, dupa curba la stanga si urmatoarea intersectie spre inainte catre Putna, frumoasele noastre insotitoare au dat piept cu prima catarare care numai usoara nu era, catre Horodnicu de Sus, dar si-au facut datoria si s-au inhamat la ea. Dupa aproape 20 de kilometri facem primul popas mai consistent unde scapam la pepsi sau coca, iar patronul Hanului Voievozilor in curtea caruia am oprit, bucuros la vederea noastra, ne-a pus in ... coburi (ca erau cam usoare ;) ) niste bere sa avem pe drum: Eu am profitat de pauza si am dat o tura pe langa si prin incinta pentru ca era promitatoare, si nu mi-a parut rau. Curtea interioara: Alaturi de intrare, un helesteu... inflorit: Si terasa din spate langa care se rasfatau doua foarte simpatice dobitoace: Depasim Voitinelul si intram in Vicovul de Jos dupa o coborare in care unii dintre noi ne-am apropiat si chiar depasit 60 de km/h. Cele doua fete si garda lor de corp(uri) La intrarea pe drumul 2H catre Putna, opresc in vizita la... gradina zoologica: Pe drum, uneori ai senzatia ca verdele crud si proaspat te, literalmente, orbeste: Cunoscuta de majoritatea turistilor drept salas al Manastirii Putna, putini stiu ca in localitate se afla si o splendida perla a arhitecturii de origine germanica si poloneza, Catedrala romano-catolica: Poarta de intrare in Manastirea Putna: Si turisti gata pentru vizita si inchinare: Odata vizita terminata, ne-am hotarat sa punem ceva la ghiozdanele, cu atat mai mult cu cat oboseala acumulata incepuse sa-si spuna cuvantul pentru unii... ... iar pentru altii, un preambul :) (Putini isi vor inchipui insa ca preacinstitul cetatean din imaginea anterioara degusta o "bere de casa" fara de alcool) Povestea intoarcerii o cam stiti. Am sa adaug doar ca am hotarat sa mancam gospodareste la Casa Voievozilor, unde eu era sa termin toata palinca carciumii. Din fericire pentru mine "caruia mi-a ramas mai multa", sau poate nefericire pentru comeseni, prietenilor mei nu le-a cazut foarte bine dupa caldura de afara. La toate acestea s-a adaugat si o eroare a chelnerului care lui Mac i-a adus o Timisoreanca... calda... Eu am mai fotat cateva interioare ale pensiunii, spre aducere aminte si incantare a ochiului: Smantana treizecisi...%: Apartament: Velinte: Seara, deja ne gandeam la Pasul Ciumarna, o catarare ce ne va pune pe toti baietii la incercare... VA URMA (cu ziua 3, sau tot 2?)
  14. dany86

    Coane Basso, cu permisiunea ta... ...pentru omul care zice ca n-are rost! :)
  15. maus

    Nici un plan de antrenament nu o sa te motiveze ... Motivatia adevarata vine din pasiune ... Mai vine si din alte parti dar moare repede.
  16. Dr2005

    Mă gândesc ce trenuri am spre Bucureşti... la 15:28 (Regiotrans) şi la 16:27 (CFR). Decid să îi dau mai tare şi să renunţ la micii de la Dealu Negru, de dragul unei sosiri pe lumină în Piteşti. O iau spre DN 7: [ Ajung la DN7: DN DN7 e un drum foarte aglomerat, plin de TIRuri şi fără acostament... e foarte periculos să mergi pe el. Eu aveam impresia că TIRurile nu mai au voie, dar se pare că cei de la CNADNR au cârpit alunecarea de teren de la Deduleşti şi au permis din nou circulaţia maşinilor grele :( Mai erau 36 km până la Piteşti, ce urmau a fi parcurşi într-o oră şi 48 minute, cu tot cu 10 minute pauză de masă. Opresc 10 minute la intersecţia cu drumul spre Poiana Lacului...
  17. Dr2005

    Trec rapid (adică cu vreo 5 - 6 km/h, că atât permitea pietrişul) de Uda (în faţa Primăriei erau câţiva şmecheri locali şi manelele de rigoare... ăia erau pe jos de râs uitându-se la mine cum încercam să merg prin balastul de pe drum, care din mărund ajunsese balast de cale ferată) şi mă înscriu pe DC 187 spre Giuclani... drumul ăsta nu e asfaltat, că pleacă din Argeş, trece prin Olt şi intră iar în Argeş: Deşi e din pământ bătătorit, e o adevărată relaxare faţă de pietrişul de pe ultimul deal... uit şi ce drum e şi ce biclă am şi mă trezesc coborându-l cu vreo 30 km/h. Al 5lea deal e abordat pe acest drum de pământ foarte bine bătătorit, dar şi extrem de puţin folosit... Merida mea ce credincioasă... observaţi, pe portbagaj, şi sticla buclucaşă Trec rapid pe lângă câteva case din satul Romana (nu se văd în poze). Drumul continuă înainte: Dinspre Romana vine un tractor: De unde am venit: Drumul devine şi mai pitoresc... e acceptabil pentru un off-road, ba chiar foarte bine bătătorit, se poate merge şi cu 30 km/h cu multă atenţie, că nu ştim ce se poate ascunde sub covorul de frunze moarte. E foarte mare linişte în zonă, se aude doar sunetul cauciucurilor călcând pe frunze şi cel al lanţului... chiar îmi vine să mă opresc câteva (zeci de) minute acolo şi să mă bucur de linişte, dar faptul că nu trece nici dracu' pe acolo şi că sunt singur mă cam descurajează, aşa că prefer să merg mai departe. Ajung într-o vale, care e un fel de no man's land... teoretic, ar trebui să aparţină de satul Ungureni, judeţul Olt (pădurea prin care tocmai am trecut m-a dus din Argeş în Olt), dar satul Ungureni e după următorul deal (se vede în faţă). La vreo 200m în dreapta e un cioban, dar câinii lui nu mă bagă în seamă, aşa că merg înainte. De aici am venit: Urc şi al 6lea deal al zilei... Şi descopăr asfaltul!! Asfaltul merge înainte, după această intersecţia intrându-se în Judeţul Vâlcea. La stânga e satul Ungureni (Olt), fără asfalt. Asfaltul de pe acest drum comunal (!) e ca în palmă... îi dau tare până la intersecţia cu DJ 703.
  18. LucianTheOne

    Am mai gasit niste poze prin telefon de la o tura de luna trecuta. Planuiam de mult sa-mi extind teritoriul si peste urmatorul sirag de dealuri. Se vedea o poteca imbietoare ce intra intr-o padure de foioase. Intr-o zi m-am decis fara nici un motiv aparent sa continui explorarea. Am ajuns pe respectiva carare, pe un varf de deal, si am admirat panorama. Se mai vede un rand de dealuri la orizont, dar alea urmeaza prin sezonul 2016. Am intrat intr-o noua padure, care dupa 1km s-a cam rarit. Am continut pe o poteca sinuoasa printre arbusti, dâmburi si văioage. Bineinteles, la un moment dat poteca se infunda. Bateria era pe terminate asa ca nu activasem GPS-ul, dar decid sa o fac, macar sa stiu pe unde m-am ratacit. Ma intoc si urmez alta poteca. Ajung intr-o zona libera pe coasta unui deal. Poteca dispare cu totul, in schimb apare o stana si cainii aferenti. Desi ma aflu la peste 100m, dulaii ma considera o amenintare si pornesc galop spre mine. Galopez si eu, dar terenul accidentat nu-mi permite mai mult de 15km/h, o viteza cu mult inferioara fata de cea a cainilor. Descalec si am impresia ca merg mai repede pe langa. La fel cred si cainii căci se opresc. Mai fac vreo cativa pasi si ma opresc si eu. In fata mea se casca un canion imens. E greu sa-ti dai seama de dimensiuni din poze, dar cred ca adancimea sa depaseste un bloc de 4 etaje. Uit de salbaticia canina si admir salbaticia naturii. Urc de-a lungul canionului si continui sa fac poze. E atat de atragator, daca nu aveam sepedeuri ma riscam la o coborare cu piciorul. Ajung la capatul crevasei si incep sa ma intreb unde ma aflu. Nu se vede nici un drum, asa ca ma orientez dupa soare si pornesc prin camp spre directia unde ar trebui sa fie localitatea natala. Ajung la marginei unei falnice paduri de pini si dau de un drum de pamant. Decid sa o iau la stanga dar numai pentru ca vantul batea din dreapta. Intru in padure, mai bâjbâi putin dupa o carare potrivita si observ o ferestra in peretele de arbori. Se vedea pana hăt departe, iar la orizont am putut admira insusi Vereştiul. O poteca abrupta si intortocheata ma plimba la vale prin padurea de pini. Pe jos sunt o droaie de crengi, crengute, aschii, surcele, dar le tratez cu indiferenta si trec peste. In schimb nu pot sa trec peste un copac mai ghinionist ce a fost doborat exact de-a curmezisul potecii. Descalec ca sa trec obstacolul, mai pedalez cateva sute de metri si ies din padure direct in aratura. Cineva a batatorit un drumeag de-a curmezisul araturii, iar coborarea pe acolo imi cam da fiori. Ajung intr-un sat pe o ulita pietruita, dar inca nu stiu unde ma aflu. Abia cand ajung in centru imi dau seama ca sunt in Racova. De aici stiu drumul spre casa. M-am uitat pe trackul GPS si am observat ca ratasem un drum de caruta ce m-ar fi scutit de umblatul aiurea si urmarirea de catre caini, dar as fi ratat si canionul.
  19. Medicamentele achizitionate din afara UE au nevoie de oarece documentatii care sa indice ca sunt conforme cu normele impuse de EMA, Agentia Europeana a Medicamentelor. Practic vorbim de un import dintr-o tara terta in UE.
  20. MaC®

    Băi ce uamini. Noi aicea la șes, în sud, în Câmpia Română, în Bărăgan, regățenii (accentuez prin această "enumerare", asta dacă nu v-ați prins) avem ceață. Și ceva burniță...
  21. Traveller

    Domnule, exact poza AIA asteptam sa apara! :D Cu instalatoru' si senseiu' ! Cat despre parerea de rau, nu cred ca-si are rostul. A fost un risc asumat, agreat de toata lumea. Ne puteam astepta ca doamnelor sa nu le fie tocmai usor la intoarcere. Diferenta intre a pedala ture scurte de agrement, in oras/pe langa, respectiv ture mai lungi, cu diferenta de nivel, caldura, vant contrar, e foarte mare. A fost un inceput bun, zic.
  22. Axe

    Va propun sa vizitati un topic interesant: http://www.reno.ro/-t272769.html
  23. Madalin96

    Pff n-am stiut. Eu stiam de ele de mult timp de la Mac(marca inregistrata ;)) ) si acum cand am nevoie (adica n-am nevoie de ele acum dar vreau sa pun pe masina) mi-am amintit de ele.
  24. csuporj

    Mai trebuie cate o intrerupere, ca daca nu ma satur de postat. O poza din tura de azi: Balcesti - Dealu Botii. 26 km in 2 ore si 45 minute, 100% asfalt nou. Pana in Balcesti cu masina. Restul: aici.
  25. Frank

    Din pacate unele minti "inchise" in cranii si ideologii de beton n-au reusit sa tina pas cu ieftinirea si accelerarea transportului. P.S. Ma gindesc la ochii neincrezatori pe care-i facea sotia in 1987 cind i-am arata o parte a Europei libere: - Acum sintem in Austria - Cum? In Austria? Si granita? - Tocmai am trecut-o - Acum sintem in Elvetia - Cum? In Elvetia? Si granita? - Tocmai am trecut-o -Acum sintem in ...
  26. Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a VI-a Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova 97 km Înapoi pe malul Dunării (intersecţia DN 57 cu drumul asfaltat care urcă în satul Eibenthal). Dunărea printre flori albe. Un vas de pasageri tocmai ieşea din Cazanele Mari. Vasul de pasageri văzut mai de aproape, cu malul sârbesc pe fundal. Drumul de pe malul românesc, care din păcate ocoleşte Cazanele Mari. Intrarea în Cazanele Mari (deşi şoseaua nu trece prin ele). Veliki Strbac, văzut mai de aproape. Sper ca anul viitor sa ajung si pe Veliki Strbac si voi reveni atunci cu niste poze. Spre amonte, înainte ca şoseaua să piardă contacul vizual cu Dunărea. Pe malul sârbesc şoseaua continuă pe malul Dunării, prin Cazanele Mari. Cazanele Mari văzute de pe malul sârbesc (poză de la tura din 2009). Despre traseul ecoturistic Ciucaru Mare. Intrarea în satul Dubova. Aproape de intrarea în sat (venind dinspre Berzasca) se află indicatorul spre Ciucaru Mare. În realitate, cam în 30, maxim 40 de minute se ajunge pe vârf, din care primele 15-20 de minute se urcat o pantă mai dură Cel mai bun reper pentru indicatorul din poza de mai sus este releul de telefonie mobilă (lânga care se află indicatorul). Revenind la Ciucaru Mare, se ajunge mai degrabă pe un platou decât pe un varf. Oricum, indiferent că este vorba despre un varf sau un platou, privelişte face toţi banii şi merită efortul (minim) de a ajunge aici. Poze mai vechi de pe Ciucaru Mare. Urmează golful Dubova şi Cazanele Mici pe fundal.
  27. Am promis că revin cu informaţii. Aşadar, sâmbată, 08.11.2014, pădurea Cernica. Înainte a de ajunge la pădure m-am oprit la o benzinărie Rompetrol şi am luat un kil de benzină (cifră octanică 95) intr-o sticlă normală de plastic. N-am avut nicio preferinţă referitor la benzinărie, pur şi simplu Rompetrolul a fost prima benzinărie care mi-a ieşit în drum. În pădure am găsit un copac căzut care a fost ideal pe post de masă, plus că nu mai era nevoie să stau cu curu-n sus. Arzătorul sovietic gata de acţiune. Am umplut rezervorul cu benzină, cam 2/3 din capacitate, cu ajutorul pâlniei. De asemenea, pâlnia pare special gândită pentru a fi sprijinită de urechea de tablă din cutie în scopul de a umple cu benzină şi mica tavă care se află sub arzătorul propriu-zis. Aici este nevoie de ceva precizie (pe care nu o am) la turnarea din sticlă, deoarece sunt necesare doar de cateva picături pentru a umple tava. Apoi am ridicat placa de metal culisantă şi am aprins (cu un băţ de chirbrit) benzina din mica care se află sub arzătorul propriu-zis. Benzina din tavă arde aproape un minut şi scoate fum, adică afumă tava, conducta de alimentare şi arzătorul. Când arderea benzinei din tavă s-a terminat, am lăsat jos placa de metal culisantă şi am deschis la maxim arzătorul. Deja se auzea cum ieşeau vaporii de benzină, pe care i-am aprins tot cu un băţ de chibrit. De data asta, fiind vorba doar de vapori de benzină, flacară este curată, fară nicio urmă de fum, însă cu un zgmot specific, de reactor in miniatură. Vedere din lateral. Şi traducerea (de la modelul original Optimus 8R) a indicaţiilor scrise în rusă (poză luată de pe Ebay). Aşadar, am pus cam 200 de grame de benzină în rezervor. După vreo 10 minute de ardere m-am plictisit, l-am oprit şi am aşteptat vreo 5 minute să se răcească. Apoi, am incercat să torn benzina rămasă în rezervor înapoi în sticlă. Nu se poate turna benzina din rezervor deoarece rezervorul este prevăzut pe interior cu o teavă care depăseşte grosimea peretelui. Probabil este o măsură de siguranţă pentru cazul în care, din neglijenţă, nu este strâns bine capacul rezervorului. Astfel, cu benzină rămasă în rezervor, am pornit încă odată instalaţia. Alte 10 minute de ardere, la maxim, în care nu dădea niciun semn că benzina ar fi pe terminate. Până la urmă l-am inchis şi am plecat acasă. Arzătorul l-am inchis (acul ridicat) iar rezervorul l-am deschis ca sa iasă presiunea din el. La vreo juma de oră după ce am ajuns acasă, am deschis arzatorul (am lasat acul jos) şi surpriză: un mic jet de benzină a ţâşnit (arzătorul a stat tot timpul la orizontală). Adică (nu ştiu cum) s-a facut încă odată presiune în rezervor. Astfel, am scos arzătorul pe pervaz şi l-am mai aprins încă odată, până s-a consumat toată benzina din el (vreo 10 minute de ardere). Concluzii: Cu 200 de grame de benzina a ars aproape 30 de minute. Benzina de automobil afumă atunci cand arde in tava de sub arazător, data viitoare voi încerca cu alcool tehnic. Ca fapt divers. Arzătorul sovietic, cu pâlnie şi meneta de reglaj dar cu rezervorul gol are fix 750 de grame. Un arzător Campingas (Bleuet 270 Micro) cu o butelie de 230 grame gaz (CV 270 plus) jumătate plină are 507 grame. Astfel, arzătorul sovietic are cam aceiaşi greutate cu un arzător Campingas cu butelia plină, insă la arzător se mai adaugă combustibilul care trebuie cărat. Ca o concluzie personală, fară a fi obsedat de gramaj si fără pretenţia că am dreptate: la o tura scurtă până în 3-4 zile merită un arzător pe gaz, eventual combinat cu o butelie de 450 grame de gaz (Campingas CV 470 Plus). La o tura mai mare de 5 zile, se pretează mai bine un arzător precum cel sovietic, care funcţionează fără probleme cu benzină auto, deoarece benzinării sunt peste tot, pe când buteliile de gaz se găsesc mai greu. În plus, deşi nu are prea mare importanţă, este posibil să difere timpul de fierbere intre arzatoarele cu gaz şi cele combustibil lichid.
  28. a_mic

    Ce mi-ar fi placut sa lucrez intr-un ocol silvic, intr-o tara in care oamenii nu sunt hotarati sa fure lemne cu orice pret. Intr-o asemenea casa as fi locuit... Nu mi-ar mai fi trebuit nimic... Tot mergand la deal, ajung in intersectia ce se desface pe de-o parte spre varful Tihu, iar pe de alta, spre Poiana Sânta si Curmatura Tihului. Incep sa ma apropii de capatul drumului, forestierul abia avand 4 km dincolo de care, cel mai probabil, se intra pe poteca de picior. Am deja in carca mai bine de 24 de km urcati, iar timpul nu tine cu mine. Continui deci catre Poiana, gandindu-ma cat de multe parale face o noapte bine dormita. Am urcat cu mult mai mult astazi, bucurandu-ma si de un mic dejun rezonabil, iar rezultatele se vad: nu mai trec prin acele momente de sfarseala, iar frigul il suport cu mult mai bine. Din pacate, timpul este marele inamic si el ma obliga sa fac uneori diverse scamatorii ca sa ma bucur de natura si de calatoriile mele pe bicicleta. In fata, drumul ce se prelungeste pana in Poiana pe care abia astept sa o vad, iar in stanga, Tihu care a devenit mic-mic pe masura ce urc Calea pe care rotile-mi calca se face parca mai putin primitoare si incep sa muncesc din greu ca sa scap de pietricele nefixate ce se rostogoleau la contactul cu cauciucurile mele Iar urcusul se dovedeste a fi destul de artagos. Incepe sa se simta ascunzisul soarelui in spatele muntilor si, imi fac planuri deja de folosire a lanternei la coborare. Deocamdata urc cu incapatanare cu capul in pamant din cauza efortului si cu ochii mari ca sa ocolesc micile capcane ce-mi amplifica osteneala. La un moment dat, desi singuratatea si tacerea sunt atotstapanitoare, deslusesc ceva la cativa metri in fata. Parca doi foitze verzi... Ajung cu trotineta foarte aproape si ma dumiresc... Sunt bani... chiar BANI!!! :) Incredibil pentru mine sa gasesc bani pe jos in pustietatea asta. I-am ridicat, uzi de la apa si i-am pus in buzunar. O tura care a fost chiar si... platita :) Cu buzunarele pline, continui urcusul care ma stoarce de puteri, incercand sa-mi arunc privirile peste brazi in cautarea Poienii. Kilometri se cam facusera, inclusiv pentru etapa de urcus planuita inainte de a lua pauza de respiratie, dar Poiana inca nu se arata. Nu-mi vine sa iau pauza planuita si ma intarat mai departe... ajungand, sper, la ultimul stalp indicator Imediat dupa curba, brusc, drumul se termina, iar Poiana... ia-o de unde nu-i... sau asta o fi? Poate insa e pe undeva pe-aproape. Asa ca abandonez bicicleta si iau putin la pas imprejurimile. Dar doar putin pentru ca oboseala isi spune cuvantul. Intr-adevar, nici urma de o poiana atat de prezenta pe marcaje. Iar drumul, intr-adevar continua dar doar pentru cei pedestri. Asa ca, dupa cateva minute, hotarasc sa-mi mut calabalacul la soare pentru a ma bucura de razele lui si ca sa nu fac vreo nazbatie la cat de incins sunt Am ajuns pana aici, la un capat de drum... Si la un capat de urcus... VA URMA
  29. LucianLS

    Barbatii adevarati franeaza ultimii.
  30. vlady_zch

    Saptamana aceasta am fost intr-o mica excursie la Roma, drept urmare:
  31. Traveller

    Am preluat legatura! Urmează... Ziua 2 - Luni, 28 iulie 2014 Aseară - grătar cu de toate, în aer liber. Plus traditionalul paharel de Jaegermeister și muzică fado, în foişorul din curtea cabanei. Am dormit ca lemnul, fără să mai aud carii ce ronţăiau din buşteni. M-am trezit destul de lejer într-o dimineață superbă, cu soarele pe cer. Tradiţionalul ness băut pe prispă, apoi ne pregătim de mers la Putna pe șosea. Dorinţa noastra iniţială, de a aborda traseul turistic pe valea Bercheza, nu e fezabilă întrucît drumul e noroios. Luăm doamnele cu noi. Avem biciclete pentru toata lumea :)). Facem întâi o oprire la o pensiune aflată la 200 m de cabana noastră, unde pregăteau şi micul dejun. Am uitat cum se numeşte pensiunea. Peisaj de vizavi: Traseul are vreo 2 mici dealuri la Horodnicu de Sus, apoi o rampă sănătoasă la Voitinel. De partea cealaltă ne aşteaptă o coborâre de 12 %, care o să ne ia în primire la întoarcere, sub formă de căţărare! Pauză de rehidratare la Hanul Voievozilor, observat pe partea dreaptă a drumului naţional 2E, înainte de Voitinel. Ajungem încet dar sigur la Putna, am ținut un 10 la oră. Buna dispoziţie e la ea acasă, în ciuda vântului care ne-a cam contrat de la Vicovu de Jos încoace . Chiar înainte de poarta de intrare în mânăstire, pe partea dreaptă se afla un cimitir la marginea căruia fiinţează biserica de lemn Dragoş Vodă, cea mai veche biserica de lemn din Europa (sec XIV): Mânastirea Putna, acest Ierusalim al locurilor de pelerinaj din România, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început a fi zidită în anul 1466 și a fost terminată în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei, datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Detaliu tavan: Detaliu portal Curte interioara: Eu aveam pantaloni de trening, ceilalti au luat în primire straie furnizate la intrarea în monastire. @@iacobdoc a căpătat un halat de maistru, luuung (halatul, nu maistrul), cu ochelari de protecţie, numai basca îi mai lipsea. Restul se acoperă cu un fel de fustanele largi. Între care şi amicul. Discuţia dintre cei doi membri nalţi la stat, mari la sfat şi (ne)serioşi la îmbrăcat stîrneşte un haz general. :)) Cu iacobdoc n-am poza, o completare din partea prietenilor se impune ;)) Sorbim cîte o ciorba radauţeană sau o zeamă de pui cu tăiţei de casă, plus bere tot de casă. Doamnele realizează că traseul o să fie, per total, mai lung şi mai greu decît se aşteptau. Ca atare iacobdoc, reprofilat șofer, se repede până la Suceviţa să ia mașina, noi începem întoarcerea, lento. Popas pe marginea căii ferate acum părăsite, dintre Rădăuţi şi Putna. Mașina ajunge pe mijlocul căţărarii de 12% si preia reprezentantele spiţei feminine. Eu, MaC si a_mic continuam voiniceşte. Sus ne aşteaptă o panoramă în măsură să ne răsplătească efortul. Reunirea grupului se petrece la Hanu Voievozilor din Voitinel, unde practic luăm cina. Întoarcere in 3. Oprire “tradiţională” la podul peste Bercheza, în apropierea cabanei, pe seară: Ajunşi acasă, MaC se retrage, obosit dar şi cu anumite probleme de sănătate. Subsemnatul cu amic și iacobdoc mai rămînem să punem ţara la cale. Mâine avem de trecut pasul Ciumârna, spre Moldoviţa... Traseul de azi: http://www.mapmyride.com/workout/665777845 -evident, va urma...-
  32. a_mic

    In buna intelegere cu distinsii mei prieteni, am beneficiat de o prelungire de timp pentru a continua ziua 1: In continuare, ajungem la Manastirea Solca unde parcam fiecare pe unde poate Vechile ziduri de incinta ale Manastirii Si elementele decorative ale curtii interioare: Iesirea din Solca se face dupa o catarare de 12% care ne scoate sufletul la propriu, ma rog... mai putin celui cu coburile care pedala cam la loisir... :) Si un reper demn de luat in seama (pentru cunascatori... ;) ) Urmatoarea oprire, in Cacica acolo unde de cate ori ajung si ori de cate o vad, Catedrala Catolica ma impresioneaza profund, cu atat mai mult cu cat este o constructie ridicata printr-un fel de subscriptie publica la care minerii zonei au participat in mod mai mult decat consistent: Dupa o minunata bere despre care initial nu stiam nimic si pe care am cautat-o si degustat-o apoi inca in alte nenumarate randuri, iata-ne si la Arbore Cu peretii a caror finete arhitecturala impresioneaza... Si cateva date: Si o ultima imagine inaintea plecarii catre pensiunea unde ne asteptau fetele: cu bucurie in ochi, cu carne si altele (ca painea si cartofii erau datoria distinsului nostru randonneur): VA URMA cu... Ziua 2
  33. xemax

    "This is a genuine advertisement from 1964 when WD40 was first released."
  34. xemax

    Two guys in their mid-twenties while sitting at the bar. One of the guys says to his buddy: "You look really tired." His buddy says, “I'm exhausted. My girlfriend and I have sex all the time. She’s after me 3 and 4 times a day. I just don't know what to do." An old fellow who was sitting nearby overheard the conversation. He looked over at the two young men and with the wisdom of years said: "Marry her, son. That'll put a stop to that crap!"
  35. Heinz 28

    Acum intelegeti de ce au pus stalpi, pe pista de pe Victoriei, intre sensuri. https://www.facebook.com/video.php?v=1447878065478062
  36. Budinca de macaroane cu branza min jumate de kil seara, ornata cu miere si esti alimentat pentru 50 km cu o medie de 25-27 la conti(adica doar cu oprire de pipi). Daca suporti mic dejun inainte de tura, mai merge o doza de macaroane cu branza. Pe parcurs un mix de carbo+glucide in batoane de orice fel si musai apa sau amestec cu compost de saruri si minerale. Recomand Isostar la bidon (Hydrate & Perform Sport Drink) sau echivalente. Un bidon de 500 ml se bea in casa inainte de plecare si pentru drum minim 500 ml sau 750 ml pentru cei care sunt mai insetati. Reteta de macaroane pentru cine este interesat de metoda. Atentie, cei care aveti probleme cu glicemia nu va rocomand metoda, pentru ca este o bomba. Creste atat de mult glicemia ca o poti vedea cu ochiu liber. Ingrediente: 200-250 gr zahar (dupa gust). 4-6 oua dupa cum te intelegi cu ficatul. O punga de 500 gr macaroane medii (nu d-alea ca dej'tu). 500 gr branza dulce de vaci. 500 gr branza sarata (capra, oaie, vaca in ordinea asta. bivolita n-am incercat :) ) Miere de salcam sau trandafir cat cuprinde. Daca tii neaparat si un plic de zahar vanilat. Un pahar mic de iaurt si unul mic de smantana.(optional) Se pun macaroanele la fiert cca 12 minute ( chiar daca pe punga scrie mai putin). Se aprinde cuptorul pentru 200 -220 grade. Se pun in vailing (bol) oua si zahar si se mixeaza bine cu tel sau mixer. Se adauga iaurtul si smantana. Daca le vrei. Daca nu, se poate si fara. Se adauga branza dulce pana se face totul pasta subtire. Se adauga branza sarata(telemea) data in prealabil pe razatoare(fulgi mici). Se mai adauga zahar dupa gust daca nu se considera suficient cantitatea initiala. Se unge o cratita inalta 5-7 l cu putin unt. Se pune tot continutul din bol si apoi se pun macaroanele fierte, clatite din abundenta cu apa rece si scurse bine. Cratita la cuptor 45-50 min in functie de cuptor pana se rumenesc si se desprind de oala pe margine. Se scot la racit. Nu se consuma calde/fierbinti ca te umfli ca vaca de la trifoi verde. Se pune miere(gem, dulceata, magiun) cat sa nu-ti sterpezeasca gura de dulce. Cand ajungi acasa dupa tura mai bagi un lighenas de budinca de macaroane pentru reabilitare. Te culci macar o ora.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up