Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 03/02/2015 in all areas

  1. RaduB

    Nu e de pe net...e de la ziua mea ☺
  2. Mr Pit

    Vodca luată la vânătoare a salvat mai multe animale decât Greenpeace.
  3. alextudor

    Daca iti cumperi pedale SPD doar pt a elimina acest aspect(alunecatul de pe pedala), parerea mea e ca gresesti. In primul rand, pedalele din poza sunt departe de ce inseamna o pedala cu pini. In cazul de fata, reprezinta cel mult o pedala platforma/flat sau cum vrei sa-i spui, cu aproape zero aderenta. Pinii sunt tociti si nu sunt inlocuibili, din pacate. In al doilea rand, tind sa cred ca schimbi vitezele in forta "cand schimb viteza pe sa sau ridicat imi aluneca pantoful dupa pedala", altfel nu vad de unde ar proveni acel soc care sa-ti provoace alunecarea de pe pedala. Daca vrei sa-ti iei SPD-uri, ia-ti pt a-ti creste randamentul in timpul pedalatului. Pt problema ta(alunecare de pe pedale), exista suficiente oferte pe piata care sunt mai mult decat satisfacatoare.
  4. purix

    Iarna grea, zapada mare, o poteca ingusta prin zapada. O doamna se indreapta catre casa. Din sensul opus vede indreptindu-se catre ea o namila cu bratele intinse, clatinindu-se. Speriata, isi aduna puterile si cind tipul vine aproape se repede la el si ii da un sut zdravan intre picioare. Se aude zgomot de sticla sparta, zboara cioburi in toate partile, iar individul striga, exasperat: - Obsedatelor! E al treilea geam pe care mi-l spargeti! Într-o intreprindere de producție: „Stimate lucrătoare Dacă purtați halate lungi și largi, feriți-vă de organele în mișcare ale utilajelor. Dacă purtați halate scurte și strâmte, feriți-vă de organele în mișcare ale mecanicilor de întreținere". Englezii se hotarasc sa se alinieze tarilor europene si sa circule si ei pe dreapta. Ii roaga pe francezi sa ii ajute. Raspunsul francezilor: - E prea complicat, dupa atatia ani de mers cu masinile pe stanga... Duceti-va la nemti. Ei sunt cei mai ordonati. Raspunsul nemtilor: - Aici nu e vorba de o chestie simpla, asta e reforma in toata regula. Va sfatuim sa cereti ajutorul romanilor. Ei s-au specializat in reforme. Raspunsul romanilor: - Este vorba de o schimbare mult prea mare ca sa poata fi facuta peste noapte. Va propunem o perioada de tranzitie de 6 luni in care sa circule doar camioanele pe partea dreapta...
  5. MBZ

    Numele fabricantului, pentru a sti in ce problema te-ai bagat. :) Nu mai mult de 90 grade. Bine inteles ca sa o folosesti pe post de balama la poarta. Tu ai pus intrebarile astea serios? Toleranta in bucsi si rotatia 3-4 grade. E mai mult, papa sau la service. Decuplat amortizorul spate, pus pe banc cu prinderea pe TT si se vad orice jocuri. Sper ca iti dai seama ca se bat cap in cap. Daca a tinut-o numai in dropuri doar o masa de verificat mai poate spune ca alinierile sunt corecte. Dar asta nu este simplu de verificat nici daca ai masa si nu stii cum. :) Oricum, un cadru care s-a destrabalat cativa ani la race, are ceva ascuns, o viata tumultoasa, gen nopti pierdute, fumat ca turcul si baut orice de la gaz de lampa in sus....
  6. Intuitia mea zice ca proprietarul a cumparat bicicleta cu 3000 lei. Un drogat(sau alta natie de oameni care au nevoie mai mult sau mai putin de $ ) i-a furat-o si a dat-o pe 300 lei unui tip X care se ocupa cu din astea undeva in vestul salbatic civilizat. X i-a dat-o cu 600 lei unui roman Y care face transporturi din vest catre Romania. Y ti-o vinde tie cu 1200 lei, cel mai probabil o lasa si la 1000 lei. Exista si biciclete abandonate si colectate in vest, insa in mod sigur nu arata ca cea din poza de mai sus. Daca cineva ne poate da cateva exemple despre astfel de cazuri ar fi foarte util pentru a ne face cu totii o imagine de asamblu. Intuiesc ca municipalitatea colecteaza biciclete abandonate si le vinde/doneaza dupa juma de an - 2 ani daca nu sunt revendicate catre diverse centre. PS Foarte multi am cumparat biciclete/componente care erau cel mai probabil furate. Asta nu inseamna ca nu putem sa luam atitudine referitor la asta? Si daca nu pe un forum dedicat ciclismului sa se intample asta atunci unde?
  7. xemax

    "Caci larga este poarta si drumul care duce spre pierzanie...." Matei 7:13
  8. akebono

    Gata, am reusit sa probez bicicleta in configuratia noua, 120mm fata-spate, pe traseele mele, preponderent pe urcari, pentru ca drumurile sunt inca acoperite de gheata. Se simte diferenta fata de HT la deal, mai ales cand panta-i luuunga, insa nu este dramatic. Sentimentul de dificultate crescuta poate fi si datorita faptului ca este inceput de sezon dupa o iarna lunga, compar combinatii de rapoarte pe care stiam ca le foloseam in trecut cu cele folosite in aceste doua zile, practic pe foaia mare (de 36) nu prea am mai ajuns la deal :). Pe plat nu simt diferenta notabila. Una peste alta, in cei 50km pe care am reusit sa-i fac, imi place foarte mult cu full suspension.
  9. Bine ai venit! Să te poarte cât mai mulți km :) Dar pentru asta n-ar fi rău să arunci/donezi liniștit "antifurtul" acela și să iei unul mai cinstit. Ăla se taie in 20-30 secunde de către hienele hulpave hămesite ce umblă prin burg. Ar fi păcat să postezi apoi aici (sunt 39 de pagini din care poți afla cât de antifurt e antifurtul ăla)
  10. sopinel

    https://www.youtube.com/watch?v=OwezgT2E5Cs
  11. LucianTheOne

    De asta imi plac mie mai mult urcarile decat coborarile :P
  12. Liniste totala aici :) Desi, cam asta e perioada ideala pt amenajat poteci. Pamatul se lucreaza usor si daca ma intrebati pe mine, inca nu e vremea tocma' buna sa iesi la dat. Pun aici cateva poze facute azi. Am reusit sa fac un "before and after" pe o bucatica de poteca noua. Am mai pozat si o saritura pe care o avem in meniu din 2010 dar care, a crescut in fiecare an. Aici varianta de 2015. Pt comparatie o sa caut varianta din 2010 si o sa o postez. Ca sa va faceti idee cam cum vi se poate imbunatati tehnica in cativa ani daca puneti mana pe lopata si va construiti niste elemente din astea. Nu in ultimu rand am bagat o poza cu cateva obiecte indispensabile constructiei de popteci ;)
  13. prima zi de primavara : 5 grade, ceata si ploaie
  14. Alexandru Oprea

    Voi citi regulamentul cu scuzele de rigoare pentru abaterea de la subiectul principal! Revenind la originea discutiei, se pare ca in timpul transportului bikeguard-ul a suferit un mic soc dedesubt. Astfel, bratul pedalier drept care era in pozitie verticala a fost usor lovit la capatul unde se monteaza pedala. Spun asta deoarece la reimpachetarea bicicletei, am vazut in interior cartonul deteriorat serios. La exterior, UPS a pansat bine zona cu banda adeziva (marcata UPS) pentru a acoperi cartonul rupt. Cand am receptionat bicla am vazut banda aia adeziva trasa in mai multe straturi insa nu am considerat ca ar fi o problema... Totusi, asta nu cred ca are legatura cu cadrul imperfect. Numai bine!
  15. Cum am zis, e vorba de o incapacitate. E vorba de calificare. E vorba de niste tehnici de vanzare de care te tii neclintit. Industria a crescut exponential in Europa. Ca sa vinzi trebuie sa fii vanzator calificat. Si nu sunt... Ca sa repari si sa garantezi reparatia trebuie sa fii mecanic calificat( chiar si certificat).Si nu prea sunt... Cei cativa care chiar sunt calificati, sau talentati si priceputi, sunt total dependenti de chef. Au chef fac, n-au chef nu fac. Cezar, ca s-a tot discutat subiectul lui are o problema(cred eu), si anume ca fiind pasionat, are chef mai tot timpul si cumulat cu seriozitatea si-a creeat un renume. Altfel ca mecanic, pot sa spun doar ca gandeste si nu face interventii de reparatie, remediere sau reconstituire doar dupa procedurile de fabricant. In lunga mea experienta, si desigur si asltii au constatat asta, la sisteme si ansambluri proiectantul si producatorul adapteaza desenul industrial si unor tehnici de fabricatie ce faciliteaza productia de serie in niste costuri precalculate. Un mecanic care gandeste poate distinge toate aceste limitari din productie si le poate depasi. Rezultatul este ca o interventie a uni astfel de specialist(chiar si necertificat) iti poate aduce inapoi un amortizor cu grad de functionalitate mai buna decat a fost nou. In plus e corect. Legat de comersanti, am avut ocazia de a ma targuii cu unii din cei mai vechi comercianti de pe glob. Greci, turci, chinezi. Este o arta respectata si foarte bine exersata. Niciodata nu pleci cu mana goala sau nemultumit de la unul din acesti negutatori, esti chiar incantat, desi el isi freaca mainile cu satisfactie pentru ca fara sa simti, sa intelegi sau dimpotriva constient de asta, el te-a jupuit cumva dar fiecare e satisfacut de actul de negociere. Asta admir la acesti vanzatori, faptul ca au abilitatea de a te prelua, tine, informa, proba, orice tertip din tehnica vanzarii, astfel incat odata ce i-ai trecut pragul esti victima sigura. La noi asta nu se intampla in primul rand din lipsa traditiei sau a lipsei de calificare.
  16. Ma tavalesc pe jos =)) . Asta da „strategie de vestici” – mama lor de ciumpalaci imputiti si necivilizati care ne cred saraci, umili si prosti si ne trimit bullshiturile lor. Numai escroci nesimtiti care nu isi dau un interes maxim “in relatii cu clientii”. “Profetiile calificate” ale lui ionut-daniel imi amintesc de “povestile de speriat copii” despre politia nazista din bavaria care pindeste pe la colturi ciclistul roman – poveste propagata de un prieten de-al nostru forumist, om umblat, care, si el “stie cum e” :X . Misuna profetii si iexpertii pe acest forum, se-nmultesc “ca buretii dupa ploaie” sa avem si noi cu cine ne mindrii. Ce ne-am face fara voi corifeelor? P.S. Si tu ma, da ma, tu, tu asta care te pregatesti sa-mi sari in beregata cu latratul tau necalificat de catelus umilit, trage adinc aer in piept (cel putin un “organ” cu ceva continut sa cari cu tine) si incearca sa ramii calm ca o sa te faci iar de ris :-SS. Si tu, asta pagubit, sa nu uiti sa ne informezi despre sfirsitul dramei care a dat napasta peste tine si mai ales despre parerea ta referitoare la relatia cu clientii.
  17. purix

    El: Faci ceva de mâncare? Ea: Poate-ți fierb un ou... El: Poți să zici "nu" și fără amenințări. O tânără la ginecolog, doctorul îşi spală mâinile, fiind cu spatele la pacientă: - Culcaţi-vă. - Cum să mă culc? - Aşa cum staţi, când faceţi sex. Ştergându-şi mâinile, doctorul se întoarce: - O, Doamne, unde oare, aţi putea face sex, în aşa poziţie? - În Matiz! Un apel telefonic la ora 1 de noapte de la inspectoratul fiscal: - Nu vă faceţi griji, nu s-a întâmplat nimic rău, pur şi simplu verificăm dacă dormiţi liniştit. Ana: Cum arat azi, draga?! Manole: Arati beton! oţul vine acasă beat mort. Soţia strigă la el: - Beţivule, porcule, parazitule, mai ai de gând să bei? El tace. Ea din nou: - ? Mai ai de gând să beeeiii? El iarăşi tace. - Hei, nu mai auzi bine, mai ai de gând să bei? - No bine, hai, toarnă-mi un pahar, dacă insişti? Dilemă feminină. Ieri am fost la hipism si am călărit vreo două ore. Azi mâna îmi este roasă din cauza căpăstrului, iar picioarele nu le pot apropia unul de altul. Întrebare: Cine de la serviciu mă va crede, că ieri am fost la hipism? Sondaj: 90% din bucuresteni cred că solutia cea mai bună pentru problema maidanezilor este eutanasierea primarilor! - Cu ce se ocupa bărbată-tu, Leano? - E sticlar! - Aha... Dar incă se mai practică meseria asta in zilele noastre ?? - Ei as, cum să nu?! La noi in sat, cel putin, e cea mai la modă. Oriunde mergi, dai mereu peste unu' cu sticla'n mână!
  18. As fi deosebit de bucuros sa nu stramutati controversele de pe dirtbike aici. Acolo au specificitate data de subiect, aici e mai degraba o discutie intre chibiti. Calitatea de service autorizat se obtine pentru o succesiune de operatii pe baza de proceduri certificate dupa insusire. Se mai obtine pe baza unor reparatii in si post garantie pe o lista de piese de schimb agreate de producator sau marcate. Asta nu inseamna ca pe piata nu exista produse similare sau chiar mai ridicate in calitate. Semifabricatele, simmeringurile, uleiurile, nu sunt fabricate nici de Fox, nici de Marzocchi , nici de BOR, nici de RockShox. Majoritatea statiilor de service autorizate dau optiunea de service in stadii, service 1 simplu, 2 mediu si 3 complet. cu inlocuire a componentelor consumabile sau defecte, de origine, adica sub marca fabricantului, sau fara origine, care nu va mai acoperi garantia fabricantului dar asta neinsemnand ca ele nu au cel putin aceeasi calitate. De subliniat ca in multe cazuri, garniturile, flansele, simmeringurile sau oringurile sunt fabricate de aceeasi fabrica, unele purtand marca unui fabricant sau a altuia. Achizitia unora "de marca", cu nimic diferite de cele "de fabrica" presupune un cost suplimentar generat de manipulari consecutive de ordin logistic, stocare si distributie, verificari pe loturi de fabricatie, costuri cu regii indirecte. Astfel ca diferenta de pret poate ajunge la dublu. Operatia de service are aceleasi proceduri indiferent ca le face Gigi din Barlad, Gino din Dortmund sau Cezar din Brasov. Unii insa ajusteaza preturile dupa bunul simt, altii dupa costurile si regiile tarii unde se afla, altii dupa pretentiile lor, si cei mai distinsi dupa stele. Prelucrarile sunt aceleasi indiferent de coltul planetei, si hilar, cele facute prin aschiere sunt mai costisitoare decat cele prin taiere cu LASER sau apa, desi s-a invocat contrariul. De ce? Pentru ca prelucrarile pe masina unealta presupune un sir de operatii diferite, cu stadii de prelucrare si finisare distincte, uneori chiar si cu scule diferite. In plus pe strung sau CNC se produce chiar si in serie o singura piesa odata, iar la taierea cu LASER sau apa, mai multe simultan, sau cu o consecutivitate mult mai mare. Mai exista o diferenta notabila de la service la service. Unele remediaza situatia reclamata si atat, altele fac o verificare completa si recomanda pana la pragul obligativitatii beneficiarului la repararea completa. Mare diferenta. Un service care se repecta, trateaza clientii ca pe cel ce-i tine afacerea in picioare si plateste salarii, altii nu. Nu mai punem la socoteala ca pe unii ii depaseste carisma si au impresia ca simpla inlocuire a unor garnituri, prin faptul ca este facuta de mana lor serafica, ii da deja calitate de tuning. Sculele. De subliniat ca ele se amortizeaza in peste 500.000 de minute de service, adica minim 5000 ore service dupa normativ . Unii doresc sa le amortizeze in sub 1000 de ore. Un aparat de masura de mare precizie(micrometre, comparatoare), de clasa peste medie, bine intretinut, se amortizeaza in 4.000.000 minute de service, respectiv 40.000 ore de service. La fel si pe acestea, unii vor sa le amortizeze in prima mie de ore. Toate dorintele astea de a accelera recuperarea investitiei(insumand regii, chirii, costuri directe si indirecte, manopere desantate,etc) se reflecta in costurile cerute clientilor. Daca toate costurile ar fi corecte, probabil ca 90% din detinatorii de furci si amortizoare, le-ar face revizia 1 la 90 de ore de cursa(asa cum recomanda producatorul), revizia 2 la fiecare 270 ore de cursa si revizia 3 la fiecare 500 de ore de cursa. Piata si oferta de servicii de service regleaza toate nevoile, si prin calitate, si prin costuri, dar in special prin seriozitate. Slaba calitate a serviciilor din Romania, plecand de la vanzare, garantie, post garantie si service, pleaca de la slaba calitate a oamenilor, si ca vanzator, si ca mecanic si ca individ. Rare cazurile care sparg aceasta "armonie".
  19. Frank

    Noi astia care am fost prin aceste locuri cu biciclete cu portbagaj, aparatori, cric si alte gayshituri nu ne putem considera ciclisti - noi sintem biciclari (si asta cu placere): Fotografii de Stefan Bogner am mai prezentat aici / Articolul (pentru cei care cunosc limba lu “maine fuhrer” ;) ) si restul fotografiilor
  20. Muttley

    E vechi, il stiam, da' totusi... aier!!! _________ Războiul dintre Irak şi Kuweit. Un irakian în tranşeu, trăgea de zor c-un AK47. La un moment dat, irakianului i se blocheaza mitraliera: - La Bizda-bizdii mă-tii de puşc' îmbuţit! înjură irakianul cu năduf, în cea mai pura românească de care era el în stare. Un kuweitian îl aude din tranşeul lui şi-l întreabă într-o românească la fel de pur-stîlcită: - Bei bork de cîine, de unde ştii la tine înjura rumâneşte, bei? - Ieu făcut jgoala la Rumania , bei gegule coclite! - Zeu? Şi unde făcut la tine jgoala la Rumania ? - La Iaşi. - Rahat lokum! Şi ce jgoala făcut tu, bei? - Polidehnica. Da' di şe? - Pei şi eu facut jgoala la Rumania... - Daaa? Ce jgoal? - Eu făcut Medicin la Tîrgu Mureş. Irakianul între timp îşi reparase mitraliera şi începe să tragă cu îndîrjire după kuweitian. - La bizda mă-tii de bozgor!!!!
  21. Te iert pentru orice offtopic daca ma mituiesti asa! Uite inimioara am primit de V-Day. Aia din chept poate s-o pastreze :P
  22. gibonu

    Hai noroc la toata lumea. Inainte de toate, trebuie sa-i multumesc lui Xemax. Daca nu ar fi fost povestea lui, habar nu avem de existenta lacului Srebarna. In comletarea turei lui Xemax, cateva cuvinte si mai multe poze. Fara prea multa introducere, pentru ca nu are rost. Sambata, 05.05.2012 – Partea I-a Calarasi – bacul de la Chiciu – Silistra – Aydemir – Srebarna – Vetren 37 km Asadar, impreuna cu prietena, am taiat-o spre Bulgaria. Bucuresti – Calarasi, cu bicicletele pe masina. In Calarasi am ajuns pe la ora 14.00. Desi ne-am propus sa ajungem la ora 09.00, dar asta nu mai conteaza acum. Am gasit o parcare (gratis) chiar in centrul orasului, in spatele statuii ecvestre a regelui Carol I. Locatia statuii apare si pe Google Maps. Practic, de la intrarea dinspre Bucuresti se merge doar inainte, pana apare statuia si parcarea. Bicicletele gata de plecare. Indicator spre Silistra, in Calarasi. Drum perfect intre iesirea din Calarari si centura de vest a orasului. Nu prea am inteles de ce are doua benzi pe sens. Canalul de langa Calarasi (care n-am reusit sa aflu cum se numeste). Dupa centura Calarasiului, pana la bacul de la Chiciu, drumul este tot coala de hartie, doar cu o singura banda pe sens. Si cu un fel de semi-banda de urgenta, ideala pentru bicicleta. Asteptand imbarcarea pe bac. Tariful de trecere pentru bicicleta = 12 lei. Cam mult, avand in vedere ca pentru motocicleta (fata atas) este 13 lei. Tot e bine ca nu ne-au cerut si cei 2 lei pentru pieton. Biletul de la bac. Bicicletele pe bac. Diverse pasari. La punctul de frontiera nu era nimeni. Am arata buletinele din mers, si gata, eram in Bulgaria. Punctul de trecere a frontierei este chiar in orasul Silistra. De la frontiera, spre Srebarna se merge in directia Ruse. Drumul este foarte bine semnalizat, cred ca in fiecare intersectie este cate un indicator. Majoritatea sunt bilingve, cu caractere chirilice si latine. Pentru cine nu se descurca in chirilice, asa se scrie Ruse.
  23. gibonu

    @ biker78 Multumesc. A fost o tura de 2 zile, cu cazare la Vetren. @ Geordan Corvette Din motivul asta ma intrebam de ce drumul de intrare in Calarasi are 2 benzi pe sens. Sambata, 05.05.2012 – Partea a II-a Calarasi – bacul de la Chiciu – Silistra – Aydemir – Srebarna – Vetren 37 km Iesim din Silistra. si peste cateva sute de metri intram in Aydemir. Primul contact vizual cu lacul Srebarna, direct din DN 21. Probabil odata aici era o cismea. Lacul se apropie de drum. Cam asa arata drumul Silistra – Srebarna (DN 21). Drumul spre Vetren este foarte bine semnalizat. In satul Srebarna, undeva pe la jumatate, venind dinspre DN 21, este intersectia din poza de mai jos. Inainte se merge spre rezervatie. In stanga drumul continua catre Vetren.
  24. VladG

    Luam un pranz campenesc, adica in camp, si profitam de ocazie pentru a ne odihni un pic. Pe langa noi trec grupuri de ciclisti, ne salutam si ne uram calatorie placuta. Granita dintre Austria si Slovacia o trecem fara probleme si imediat ajungem la Bratislava, la podul cu farfurie zburatoare, unde am mancat acum doi ani cea mai delicioasa friptura de vita. Dincolo de pod se zareste castelul impunator, Hrad, care domina orasul. Nu pierdem ocazia de a urca pana la el si a-l vizita. Coboram apoi in centrul orasului si facem un mic tur. Biserica cu ghiuleaua infipta in zid, statuile haioase, si bulevardele pietonale sunt principalele atractii. Iesirea din oras ne aduce pe cea mai tare pista de biciclete pe care am pedalat vreodata. Sunt 16,5 km de cale cu dublu sens, de dimensiunile unei sosele, paradis pentru ciclistii de toate categoriile si pentru rolleri. Alaturi este si o pista pentru calarie. Zeci de oameni sunt aici si fac sport. Toti se bucura de miscarea in aer liber. Masinile nu au acces. Toti zambim si nu ne vine sa credem ca asa ceva poate fi adevarat. Un filmulet din zona se poate vedea pe optar.ro. La un moment dat apare un lac in dreapta, Rusovske Jazero", si vedem cativa oameni care fac baie in el. Culoarea albastra a apei ne face sa ne oprim si sa aruncam hainele de pe noi. Oricum mai avem doar putin pana la Vojka, ne permitem niste minute de relaxare. Fundul apei e pietros-nisipos, iar temperatura e perfecta pentru baie. Pe celalalt mal patru italieni, 3 barbati si o femeie, fac baie dezbracati. Cum mi-e lene sa mai caut slipul in rucsac, ma dau dupa niste trestii si intru in apa fara el. Inot putin si apoi stau la balaceala. N-as mai iesi afara. Ombun si Borcan intra si ei, ceilalti prefera sa ne astepte pe mal. Urcam pe malul lacului de acumulare Gabcicovo si mai pedalam doar cativa kilometri pana la Vojka. Cazarea e cam inghesuita, toti 6 intr-o camera micuta, in care s-au strecurat ceva paturi suplimentare, 50Euro in total, cu ceva mic dejun. Masa de seara la restaurant e absolut spectaculoasa, ca volum si calitate. Berea locala face ca mancarea sa se aseze mai bine. Toti se simt excelent, glumim si speram ca toate zilele sa ne fie la fel de bine ca astazi.
  25. VladG

    EuroVelo6 - Partea a II-a: Dunarea, de la Viena la Turnu Severin, mai 2011 Desi intors de cateva zile din aceasta excursie si amintirile sunt proaspete, imi vine greu sa ma apuc sa le astern pe hartie. Daca tura de anul trecut de pe Dunare, de la izvoare si pana la Viena, a fost un prilej de continua admiratie, de descoperire a linistii, a frumosului si a valorilor lumii civilizate, tura din acest an mi-a trezit sentimente contradictorii, adaugandu-se la precedentele si urmele inca vii ale ororilor din razboiul yugoslav, intoleranta si lipsa de civilizatie a soferilor sarbi din anumite zone, gunoaiele de pe marginea drumului, cainii vagabonzi si restul semnelor care m-au facut sa resimt parca prea devreme apropierea de casa. Cu rele putine si bune mai multe, sentimentul major e unul de implinire, de satisfactie a ducerii la bun sfarsit a unui drum destul de lung, prin orase interesante si peisaje de vis. Spre deosebire de anul trecut, cand se anuntasera interesati de Eurovelo 6 chiar si opt oameni la un moment dat, anul acesta am fost destula vreme doar doi care ne-am exprimat intentia de a continua parcurgerea cursului Dunarii, pentru ca spre final sa strangem o echipa frumusica de sase biciclisti. Acestia sunt: Marian (Ombun), Dan (Gigix), George (Borcan), Marilena (Mari), Mihai (Tase) si cu mine. Ne-am ocupat din timp de biletele de tren, la vagon de dormit, de impartirea traseului in etape si de rezervarea cazarilor la Viena si Budapesta. O excursie in Bulgaria, la Rusenski Lom, ne-a ajutat sa ne cunoastem si sa punem la punct ultimele detalii organizatorice. Si zilele parca au zburat apoi pana pe 13 mai, pre-ziua plecarii. Schimbam mesaje pe calculator despre evolutia impachetarii bagajelor si ne reamintim reciproc de lucrurile ce nu trebuie uitate acasa. Sambata, 14 mai, putin dupa pranz, ne intalnim in Gara de Nord, la linia de unde va pleca Rapidul de Viena. Suntem putin ingrijorati de modul cum vom reusi sa ingramadim in compartimente bicicletele, coburile, rucsacii, pungile cu mancare si bautura si restul acareturilor, care formeaza o movila destul de maricica pe peron. Cu ingeniozitate rezolvam problema si ne punem deja in miscare. Limbile se dezleaga usor cu niste bere si ceva vin si buna dispozitie ne cuprinde pe toti. Raman un pic mirat si chiar ingrijorat cand aflu ca Mari si Mihai nu au facut niciodata mai mult de 80 de kilometri pe zi. Pai eu am planificat etape si de 125km, timp de 11 zile, cu doar doua zile de odihna! Hmmm, va fi interesant... Pana la Campina zburam pe sinele renovate recent, apoi rapidul devine o biata caruta, care, mai ales dupa Brasov, abia se taraste. Facem haz de necaz si ne spunem ca pe aici chiar il intreceam usor pe biciclete. Odata cu granita se apropie si inserarea, moment in care suntem convocati de insotitorul de vagon al CFR la o mica sedinta. Se pare ca in Ungaria actioneaza doua bande de hoti albanezi sub blanda ocrotire a Politiei, care nu face nimic pentru a-i opri, desi un flagrant ar fi atat de usor de realizat... Rusine, bai! CFR-ul a preluat initiativa si a dotat cusetele cu incuietori care se actioneaza doar din interior si bine au facut, caci dupa granita ne sunt incercate usile, iar de dimineata, pe cand Ombun si Gigix mancau ceva in compartiment, usa lor s-a deschis usor si a aparut un cap: "Salut!" si a plecat... In Viena ajungem cu doar 14 minute intarziere, insa vremea nu mai e la fel de frumoasa ca la plecare, ploua marunt. Nici nu ma asteptam la altceva, trebuind sa existe o continuitate cu iesirea de anul trecut. Ne echipam si ne intalnim cu Andra, amica lui Gigix, care locuieste acolo si care ne va fi ghid intr-un tur al Vienei pe biciclete. Ne cazam toti sase la Kolpingsfamilie Wien-Meidling, cu 135 euro pe noapte, inclusiv micul dejun. Curat si decent, exact ceea ce ne dorim. Biciclim prin centrul Vienei, pe piste largi, impecabile, pana ne loveste foamea. Mancam ceva intr-un mic restaurant dintr-un campus, unde lucreaza Andra, si bem o bere nefiltrata. Intre timp iese si soarele. Seara iesim la un restaurant Sushi, o experienta inedita pentru mine. Ma servesc din tot ce curge pe benzile de langa masa, calamari, somon, creveti, crabi, prajituri, fructe, etc, etc, pana nu mai pot baga in mine nici macar un bob de orez. Cine stie cand o sa mai avem o asemenea masa in zilele ce vor urma...?! Urmeaza un inca un tur al centrului, pe intuneric de data asta. Imaginea orasului este una cu totul diferita de cea diurna. Avem televizor in camera, insa nimeni nu-i da nicio atentie si nici ca s-a deschis vreunul pana spre Belgrad, cand am fost interesati de revoltele generate de arestarea sefului militiilor sarbe. Cum dormim toti in aceeasi camera, tot ce imi doresc sa n-avem vreun sforaitor sef printre noi. N-apuc sa aflu, caci adorm imediat.
  26. Sa inteleg ca te deranjeaza cand observ ceea ce e evident? Daca ai o problema cu modul meu de exprimare areseaza-te moderatorilor. Daca esti jignit de realitate chiar nu doresc sa avem nici un fel de conversatie, nici macar in contradictoriu. Respectul ti-l castigi nu ti-l impui. Nu eu sunt cel care a venit aici sa faca pe desteptul si a presupus ca stie el toate detaliile despre calitate si cercetare doar dintr-o diferenta de pret, fara sa se informeze, si nu sunt eu primul care a aruncat aluzii despre cum partenerul de discutie n-ar sti cum "merge treaba" si "cum se petrec lucrurile".
  27. VladG

    Regasim bicicletele unde le-am lasat si pedalam mai in forta, sa recuperam pauza prelungita pe care am luat-o. Nu prea mai am ochi pentru ce-i imprejur, ma concentrez pe pedalat. Ajungem astfel in Ybbs, un loc important pentru noi, din postura de ciclisti. Vizitez Muzeul Bicicletei, iar George decide sa ramana afara. Eu zic ca totusi e interesant. O experienta ciudata e cocotarea pe o masinarie din asta cu roata fata imensa. Desi era fixata solid pe un cadru de fier, tot am urcat cu greutate cele 3 trepte, ca sa ajung la sa. Oare cum faceai chestia asta mai trebuind sa-ti tii si echilibrul?!? "Casca" e de la ei, reusisem totusi sa mi-o repar pe a mea... Astazi nu ne-am facut planurile cum trebuie si ne-am intins destul de mult cu muzeele, asa ca reusim sa ajungem la Melk cu doar 30 de minute dupa ce s-a inchis vizitarea interioarelor, pe care tineam destul de mult sa le vad. Ma consolez cu curtea si cu gradina, gradina pe care izbutesc sa o vad doar dupa ce ma rog de o tanti care-i incuia poarta, ca sa ma lase si pe mine sa arunc o privire si sa fac o poza. Am induplecat-o si nici n-am mai platit cei 3 euro pentru vizitare. Cum nu mai avem mare lucru de facut aici, stam sub un umbrar vreo 20 de minute, ca sa mai treaca o rafala si plecam spre Aggsbach Markt, unde am ochit noi in carte o cazare ieftina (42E). Se dovedeste a fi si buna. (...continua cu A Opta Zi (Aggsbach Markt - Viena) - 107km...)
  28. VladG

    A Saptea zi Zi (Abwinden - Mauthausen - Ybbs - Melk - Aggsbach Markt) - 107km Sa mai zic, sa nu mai zic? Dar zic, pentru ca asa se simte mai bine ce am simtit noi, picatura chinezeasca, de fapt picatura nemteasca si apoi pe cea austrica. Deci plecam la drum pe ploaie... Insa, neasteptat pe vremea asta, am chef de pedalat si imi pare rau ca trebuie sa ne oprim dupa doar 13 kilometri, ca sa facem cea mai importanta vizita e etapei, muzeul fostului lagar de exterminare nazist KZ-Gendenkstatte Mauthausen. Pana si numele are ceva respingator in el pentru urechile unui latin si ma obliga sa-l citesc pe litere. Ca mai toate obiectivele importante pentru care ne-am abatut de la traseul EuroVelo6, si acesta e cocotat undeva, pe-un deal cu rampe inclinate. Inca de la distanta, vazand gardurile inalte si sarma ghimpata, mi se accentueaza senzatia de disconfort, venind poate si pe un fond psihic conditionat deja de experienta anului trecut, de la Dachau. Desi am tras ceva ca sa urcam pana aici, totusi nu ne-am incalzit prea rau. Afara sunt doar cateva grade peste zero, iar in departare se vad Alpii, care deja au crestele inzapezite. In lagar nu e voie cu bicicletele, le lasam in parcarea special amenajata, langa altele. Ca si pana acum, numeni nu-si luase nimic de pe ele. Mai ingrijorator e ca pe o raza destul de mare nu-i nici tipenie si sunt chiar langa drum. Un calator "interesat" n-ar trebui decat sa se urce pe ea si sa-si dea drumul la vale. Fac si o poza si sper sa nu raman doar cu aceasta amintire. Inauntru regasesc imaginile triste de la Dachau: gard electric, foisoare, baraci, camera de gazare si crematoriul...
  29. VladG

    Multumesc, feliciaf! A Sasea Zi (Passau - Linz - Abwinden) - 115km Normal, plecam pe ploaie si primul loc catre care ne indreptam e un supermarket, sa cumparam apa si de mancare pentru etapa de astazi. Am omis insa un lucru extrem de important: astazi e DUMINICA si nu e nicaieri deschis. Eu sunt norocos, mai am vreun litru de apa de ieri, dar George nu mai are deloc si incepe sa sufere de sete inca de la primele ore ale diminetii. Incercam mai multe magqazine care ne ies in drum, dar fara niciun folos. Pana la urma ia cu 3 euro o sticla de 1.5 litri, de la o bodega, de unde pana acum am dat 30-40 de centi. Cap compas Linz (poza facuta ieri, cand nu ploua)... Langa Dunare intalnim mai multe sirene, de lemn sau metal, probabil au legatura cu vreo legenda locala. De la granita cu Austria iese soarele. Oare se schimba norocul nostru in ce priveste vremea? Punctul de granita e construit special pentru pista de biciclete si e relativ simbolic, doar o camera de luat vederi si un indicator. Ne-am bucurat prea devreme de soare caci nori grei se aduna in fata noastra. Tragem tare, ca sa ajungem inaintea ploii la bacul special pentru biciclete, cu care vom parcurge cativa kilometri. Traseul pe malul nordic este intrerupt de o zona stancoasa, inaccesibila, care ar necesita un ocol prea mare ca sa fie parcursa pe uscat. Si abia ce asezam biclele in formatie, ca si incep ploaia si un vant rece. Ne zgribulim in cabina barcutei si ne dorim sa plece mai repede, ca sa nu ne racim de tot. Pe tarm ne dam seama ca azi nu mai vedem soarele, asa ca pornim repede la drum, ca sa ne punem sangele in miscare si sa ne mai incalzim un pic. Si partea austriaca e marcata la fel de bine, desi semnele difera putin de cele nemtesti. Pistele sunt mai bune decat cele din Germania, doar asfalt, de cele mai multe ori de o calitate desavarsita. In Linz ne intereseaza Hauptplatz, adica Piata Mare, care arata binisor si ajungem acolo la momentul potrivit, caci o aversa se scurge peste noi. Stam la adapost intr-o galerie si asteptam sa se mai linisteasca. Ne continuam plimbarea prin zona centrala si apoi plecam catre Abwinden, locul in care ne propunem sa innoptam. Gasim usor cazare (42E), e plin de pensiuni.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up