Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 08/23/2015 in all areas

  1. bogdanch

    Ok, la geanta postată mai sus a trebuit să fac ceva îmbunătățiri din două motive: 1. catadioptrul din spate nu prea se mai vedea, soluția: - schimbat catadioptrul inițial, cu unul mai lat, adecvat pentru portbagaj (cumpărat de la un magazin de biciclete ce vindea și piese la mâna doua, magazinul este în zona Crângași , a costat 4 lei); - prins catadioptrul inițial pe geantă, am dat o gaură cu bormașina, dar recomand folosirea unei sule pentru această operație (eu nu am așa ceva): 2. lumina roșie pentru seară nu stătea foarte bine prinsă de geantă, de la gropi se lăsa în jos, și nu mai lumina paralel cu asfaltul. Așa că am luat o tablă de pe spatele unei carcase de calculator și i-am făcut un suport special: După ce am îndoit-o conform dimensiunilor potrivite pentru bicla mea, astfel încât tabla să se odihnească pe aripă, am dat găurile de prindere și am învelit tabla în duct-tape rezistent la apă de la Moment: Produsul final cu modificările aferente: Lights-ON:
  2. fra'su

    Melcule , ti-e frica de Uzunu?????
  3. Claudiu Moga

    Iti multumesc tie Mare Albastra pentru toata emotia si fericirea pe care ai varsat-o in sufletul meu zbuciumat! Neputandu-ma inca despartii de paradisul marin imi schimb din nou planul si continui sa pedalez pe langa mare spre Rijeka. Am parte din nou de o splendida catarare. Trec si pe langa mai multe insule calcaroase. In Sv. Juraj ma opresc la o bine meritata baie si la o inghetata. In continuare imediat dupa Senj ma opresc intr-un loc care-mi aduce aminte de expeditia mea din 2012 cand am mai trecut pe aici in drumul meu spre Scotia.
  4. MLADEN

    Din ciclul gospodarul bun îşi face bicicletă iarna şi sania vara, iar cel nebun îşi face încontinuu biciclete... ;))
  5. sopinel

    Noaptea muzeelor - Muzeul Civilizatiei Traditionale Astra Sibiu - 16.05.2015
  6. gmarco16

    Salut, Eu impreuna cu un prieten din copilarie ne-am gandit sa plecam spre Asia pe biciclete, urmand in mare vechiul Drum al Matasii. Deoarece suntem pe ultima suta de metri, timpul ne preseaza cu pregatirile, astfel ca nu voi plictisi lumea cu prea multe cuvinte. Traseul: Traversam partea de est a Bulgariei, vom parcurge centrul Turciei si Cappadocia, apoi autostrada Tabriz, Teheran, desertul din Tukmenistan si Uzbekistan, vom intra in tinutul muntos al Tadjikistanului, urmand apoi sa parcurgem autostrada Pamir (al doilea cel mai inalt drum international din lume) catre Kirghistan. Mai departe speram sa completam Drumul Matasii spre China. Bugetul la care ne-am gandit, excluzand costul vizelor, va fi de 7-10 euro/zi. Plecarea va fi din Bucuresti, undeva intre 23-26 martie, functie de vreme. Bicicletele: - bicicleta mea: construita din piese comandate pe net pe un cadru+furca Surly-Troll. - bicicleta lui Petru: construita manual de Oxford Bike Works (Anglia) (Daca cineva vrea detalii despre biciclete, revenin cu un post detaliat.) Durata turei: Nu avem limita de timp, ci doar de bani. Speram ca vom pedala peste 6-9 luni. Vize: le vom procura pe drum (din tara vecina). Echipament: In mare parte echipamentul folosit va fi acelasi cu cel luat pentru un tur prin Europa. Daca cineva vrea detalii, pot raspunde. Cazarea: Low cost, preponderent la cort. Pentru capitole suplimentare legate de tura, va raspund cu placere.
  7. Am vazut pe aici, in programator ture de sosea, o oarece incontrare intre cateva persoane privind greseli la biciclitul in grup. Am vrut sa vad si eu despre ce este vorba dar n-am gasit prea multe informatii aici despre subiectul care i-a inflamat pe cei de mai sus. Desi sunt incepator in ale biciclitului voi incerca sa umplu acest gol. Mai jos voi prezenta cateva reguli de baza privind mersul cu bicicleta precum si semnalizarile la mersul in grup. Fiind un inceput contributii ale membrilor forumului sunt mai mult decat bine venite. Scopul final ar fi sa reusim sa creem un cod de ciclism care sa fie apoi respectat de cei ce practica acest mijloc de deplasare. 5 linii directoare pentru ciclism în siguranță Urmați aceste cinci linii directoare pentru a vă deplasa cat mai sigur posibil: Dacă sunteți pe sosea comportați-vă ca un automobil. Poate că principalul motiv care creaza atât de multa animozitate între șoferi și bicicliști este că mulți bicicliști își iau libertatea de a ignora semafoarele și folosesc atât șoseaua cat si trecerile de pietoni. Acest lucru este periculos și prost. Da, bicicliștii au dreptul la a utiliza șoseaua, dar trebuie să respecte toate regulile care se aplică la automobile. Acest lucru înseamnă de pedalarea in direcția traficului, opriri la toate semnele si semafoarele, și, evident, cedarea trecerii pietonilor. Cum să depășești si sa fii depășit în mod corespunzător. Dacă ești pe un traseu de biciclete, pedalează întotdeauna cat mai pe dreapta in condiții de siguranță. În acest fel, bicicliștii rapizi pot sa te depășească pe stânga. Dacă vrei să depășești un alt ciclist apropie-te de el din spate și spune-i cu voce tare "loc pe stânga". Așteaptă ca ciclistul din fata sa ruleze mai către dreapta si depășește-l. Și nu uita să spui un “mulțumesc” când ajungi in paralel cu ciclistul depășit. In ciuda a ceea ce se vorbește, cei mai mulți bicicliști sunt oameni drăguți si apreciază o mulțumire. Învață cum să pedalezi atunci când nu există banda de biciclete. La început, cei mai mulți bicicliști preferă siguranța rutelor cu bandă de biciclete. Dar, pe măsura ce capeți experiența, te aventurezi pe șosele fără ați fi frica de a explora frumusețile din jurul tău! Mai peste tot in lume codul rutier stabilește ca motoriștii trebuie să asigure, la depășire, o distanta minima de cca 1m față de cel depășit. Menține un traseu cat mai drept și evită oscilațiile stânga-dreapta. Fii previzibili astfel încât conducătorii automobilelor să știe la ce să se aștepte și pedalează cât mai pe dreapta posibil. În cazul în care, marginea din dreapta a șoselei este deteriorate nu-ți fie teamă să mergi mai către stânga dar, din nou, menținând un traseu in linie dreaptă. Cunoaște-ți drepturile ca ciclist. Ai dreptul de a ocupa o întreagă bandă de trafic, dacă este necesar, și, în unele cazuri, este chiar recomandat. Dacă pedalezi pe un pod, printr-un tunel, sau de-a lungul unui drum îngust, ocupă întreaga banda. Este mult mai sigur pentru autoturisme să aștepte în spatele tău decât să încerce depășiri în condiții de nesiguranță, când șoseaua nu este suficient de lata. Accepta faptul ca vei fi claxonat de multe ori la fiecare plimbare. Rezistă tentației de a întoarce favoarea cu salutul cu un deget. Fa-te vizibil. În ciuda a ceea ce se vorbește bicicliștii nu porta echipament țipător de colorat pentru a fi la moda. Purtam acest fel de echipament pentru a fi observați. Cel mai bun lucru pe care pot sa-l facă bicicliștii este să se facă mai vizibili. Deci, purtați tricourile viu colorate cu mândrie! Dacă pedalezi dimineața devreme sau seara la apus iluminează-ți bicicleta ca un pom de Crăciun. Nu ești siguri dacă ai suficiente lumini? Adaugă mai multe. Odată ce vecinii de trafic se plâng, știi că ai suficiente. Verifică-ți bicicleta înainte de orice cursă. Înainte de fiecare călătorie, efectuează o verificare de siguranță standard de 2 minute: verifică fixarea roților pe cadru, frânele si ghidonul. Lasă să cada ușor bicicleta pe verticală și ascultă daca sunt piese slăbite. Dacă nu ești sigur ce să asculți adresează-te magazinelor locale de biciclete si roagă-i să-ți arate. O verificare de siguranță este tot ceea ce separă o plimbare plăcută de una care se termină cu chirurgie reconstructiva faciala. 4 reguli de pedalare in grup Mulți cicliști începători sunt intimidați de gândul de a pedala în grup. Nu trebuie sa fii! Da, există câteva lucruri pe care trebuie să știi înainte de a te alătura unui pluton, dar pedalarea in grup este o modalitate foarte bună de ați îmbunătăți cunoștințele, puterea, rezistenta, și abilitățile de ciclist. Deși pedalarea într-un grup poate crește vizibilitatea (și, prin urmare, siguranța), în cazul în care un ciclist nu cunoaște “eticheta” de grup, acesta poate induce efecte dezastruoase pentru ceilalți! Iată câteva sfaturi pentru a te ajuta să faci prima plimbare de grup, în condiții de siguranță (și fără ca ceilalți parteneri sa te eticheteze drept un prost). Anunța grupul că ești începător. Dacă admiți că ești începător, grupul va aprecia onestitatea și te va instrui cu privire la regulile de grup. Ascultă cicliștii cu experiență și ia act de ceea ce fac ei. Nu fii intimidat: amintește-ți că toți au fost cândva începători! Dacă nu ești sigur în abilitățile tale de manevrare a biciclete, stai la coada plutonului. De obicei grupurile se structurează în funcție de nivelul de calificare și capacitate, cu cei mai avansați în fața. Dacă nu ești sigur unde-ti este locul începe din coada plutonului. Mergi atât de aproape de un alt ciclist cat iți este confortabil. În plimbările de grup, se pedalează la o distanță cât mai mica laterală și cât mai aproape de cel din fața pentru a reduce rezistenta aerului. Bicicliștii vor merge aproape unul de altul și se vor schimbă la “tragerea” sau “conducerea” plutonului, în timp ce restul grupului pedalează în formație strânsă. Poziționează-te la o distanta cat mai mica de vecini dar care să-ți fie confortabila: nu există nici o presiune sau așteptări din partea celorlalți de a te poziționa la o anumita distanta de roata unui alt membru al grupului Învață ce trebuie sa faci când iți vine rândul la conducerea plutonului. În plimbările de grup, se obișnuiește ca fiecare ciclist să “tragă” plutonul pentru o perioada de timp. După ce timpul s-a scurs, ciclistul din fata trece pe laterală, lasă tot grupul să-l depășească și se reatașează grupului, în spate. Când e rândul tău la “tragere” rezistă tentației de a accelera. Păstrează cadența și efortul relativ constant, astfel încât grupul să-și menține aceeași viteză. Stai în față atât de mult sau atât de puțin cat dorești, apoi te alături grupului, în spate. Cea mai importantă regulă a grupului de cicliști: Comunicarea! Atunci când pedalezi într-un grup este important să se comunice cât mai mult posibil. Siguranța este întotdeauna prima prioritate! Cel mai important lucru este de a comunica pericolele rutiere, cum ar fi obstacole, mașini, nisip sau pietre, etc. Cei mai multe bicicliști utilizează o serie de semnale de mână pentru a comunica în timpul plimbărilor de grup. Mai jos, sunt demonstrate cele mai comune semnale de mana folosite în plimbările de grup. Dacă vezi ca un ciclist din fața ta utilizează unul dintre aceste semnale va trebui să repeți semnalul astfel încât acesta sa fie transmis către spatele plutonului. 1. Viraj stânga! - Ciclistul întinde brațul stâng orizontal indicând cu un deget sau cu toata palma către stânga. ​ 2. Viraj dreapta! - Ciclistul întinde brațul drept orizontal indicând cu un deget sau toata palma către dreapta. 3. Vino alături de mine pe stânga! - Ciclistul din fata își bate fundul cu mana stânga. 4. Pericol, groapa, obstacol! -Ciclistul ține brațul către in jos, ușor inclinat către exterior si indica cu degetul direcția in care se afla obstacolul. 5. Drum denivelat, cu nisip sau pietriș, sau sticla spartă! - Ciclistul tine brațul către in jos, ușor inclinat către exterior, cu palma orientate către sosea si mișcându-și degetele răsfirate ca si cum ar mângâia un câine pe cap. 6. Obstacol pe dreapta! - Ciclistul duce brațul drept in spate ți face mișcări ocilatorii sugerând cu palma faptul ca cicliștii din spate trebuie sa se deplaseze pe stânga pentru a evita obstacolul existent pe dreapta. 6. Obstacol deasupra! - Ciclistul va indica cu un deget către locul unde exista obstacolul de deasupra, de exemplu o creanga de pom. 6. Obstacol transversal! - In cazul traversării sinelor de cale ferata, tramvai sau speed-bump-uri ciclistul va duce brațul in spate, cu un deget către in jos, si îl va mișca stânga-dreapta. 7. Frâna! - Înainte de a începe frânarea ciclistul duce brațul la spate cu palma deschisa către următorii cicliști Sursa: http://www.nomeatathlete.com/cycling-rules-of-the-road/ Desigur ca existe variane pentru aceste semnalizari. Am considerat semnalizarile prezentate ca fiind cele mai potrivite si intuitive. Desigur ca mai exista si alte semnalizari, de exemplu: - in cazul in care grupul merge in perechi de cate 2 persoane si drumul se ingusteaza, conducatorul plutonului poate solicita reorganizarea grupului pe un sir. Pentru aceasta va ridica bratul astfel incat palma sa se gaseasca deasupra capului, in pozitie de taiere a aerului. - daca un ciclist doreste sa fie depasit de catre cel din spate atunci ciclistul, fara a desprinde mainile de pe ghidon, va oscila cotul drept, semnal care inseamna ... ma voi deplasa spre dreapta asa ca ma poti depasi pe stanga. Pentru a intelege mai bine modul de utilizare a semnalizarilor va invit sa vizionati doua filmulete: https://www.youtube.com/watch?v=X3nASQW1GJQ&feature=youtu.be si https://www.youtube.com/watch?v=VVHs6RSlhhE Adaugiri, corecturi, opinii sunt bene primite.
  8. Traveller

    Sa-ti gasesti grupul potrivit de prieteni de pedala, care sa indeplineasca propriile-ti criterii sportive si umane, iata o provocare. Ma tem ca nu e atat de usor, cere timp cu tine si cu ceilalti. Plus ca impresia mea e ca sunt mai multe "coduri de afinitate", functie de grup.
  9. Road_racer

    O noua tura de bucurestean hoinarind prin Dobrogea, de data asta intre Murfatlar si Baneasa, cu innoptat la Manastirea Strunga. Multele manastiri din zona ofera cazare si masa gratis turistilor. Fie ca esti credincios sau nu, le poti avea in vedere la o tura de mai multe zile. Tură prin jud. Constanța: Mănăstirile dobrogene
  10. BogdanTimisoara

    Da, confirm, ii am eu, sunt de fapt chiloti care se folosesc la set cu pantalonii care sunt tot pe acolo pe undeva, la acelasi stand. In rest, zic de bine, bazonul este bunicel, este comod.
  11. Nexus

    Pai vezi ca in poze au un nasture.Mai mult ca sigur ca sa prind de alti pantaloni scurti(care arata normal).Sunt subtiri pentru a nu muri de cald cu ei + cealalta pereche de pantaloni scurti.
  12. purix

    Vazut una bucata @amic la cherhana in 2 mai, salutari inca odata! ;)
  13. Claudiu Moga

    In varful dealului am parte si de un frumos apus de soare. Urmeaza o lunga coborare spre Karlobag unde este cazul sa ma cinstesc la o terasa dupa ce mananc ceva la un Fastfood. Aici imi voi scrie jurnalul de calatorie. Day 14 2 VI ora 23 56 Sunt pe o terasa la Karlobag la o bere Karlovacko. Azi a fost ziua in care am pedalat cel mai mult din tot turul pe un traseu foarte variat si pitoresc. Acum cu durere in suflet va trebui sa ma despart de paradisul mediteranean, adica maine caci voi dormi iar la sac aici inca o noapte si maine dupa ce voi mai face o baie in mare va trebui sa o tai spre Gosic si apoi spre Bosnia. Ma mai asteapta inca trei catarari in Croatia in cei doar 120km pana la granita cu Bosnia. Aici am intalnit un om de treaba care m-a cinstit cu o bere si mi-a facut cinste niste burek la pachet care se va dovedi foarte important tinand cont ca mai am doar 50KN in buzunar pana maine la ora 11AM cand imi va pune mama bani pe card. Sunt la mijlocul turului balcanic cu amintiri si senzatii dar si cu muscaturi de tantari cat pentru intreaga viata. Traiasca cicloturismul! Oh yeah! trebuie sa marturisesc caci Dalmatia mi-a lasat cele mai frumoase si intense amintiri din lungile mele peripluri europene. Coasta dalmata este un premium, este un "must" pentru pasionatii de cicloturism. In special ultimul tronson intre Starigrad si Karlobag a fost un regal pentru suflet - sate pitoresti, munte si mare, trafic redus, un real paradis. Si va urma cel mai tare si pitoresc traseu de traversare a Balcanilor de Vest de la Karlobag la Subotica, prin minunatii Alpi Dinarici. Urmeaza sa merg la somn si voi dormi foarte bine la sac pe niste betoane chiar langa mare. Dimineata ma rupe soarele. Aici direct din "pat" sar in cap in mare sa ma trezesc si revigorez mai bine. Apoi tot ud ma duc la biserica din sec XV sa ma rog si sa multumesc Divinitatii pentru dulcea viata de vagabond si aventurier pe care o traiesc cu intensitate si mare satisfactie.
  14. hayvelo

    Salutare din nou! Văd că rubrica asta mă așteaptă tot pe mine să o reanim :) GIANT ESCAPER ATB 1990
  15. Traveller

    La mânăstirea cisterciană Cârţa
  16. Pandy

    Să mai vadă lumea că exist, să mai aducem topicul în față, să vadă că încă pedalez... Undeva, într-un loc uitat de lume și de univers, într-o țară, oare care, din lumea a 3-a, undeva unde în urmă cu puțini ani nu exista decât câmp, acolo, în zilele noastre se află o toaletă publică în interiorul căreia e altă lume. Totul natural. Ai testat senzația de a te spăla pe mâini și de a mirosi o floare, simultan? - A2 Rândunele pe cărți, cărți în fața boxei, boxa sub un cuib. Family affair. Totul real. - Vama Veche Sârmă, tăvi, ibric și Lenin - Brașov Privește-mă în ochi și spune-mi adevărul...mă vei taia? - Postăvaru Brașov O mică ieșire offroad prin zona Moroieni - Sinaia. Nu ne-a lipsit nimic...soare, caniculă, 38 grade, ploaie, 14 grade, adăpostiți de fulgere în tuburi de canalizare sau ce ar fi alea, noroaie, pantof rupt, crampe, munte nesfârșit, și, spuma, am fost stropit cu balegă.
  17. sopinel

    Poiana Gaujoara 1700m - putin mai sus de statiunea Paltinis
  18. andu_

    Parcul national Domogled - Valea Cernei:
  19. hayvelo

    Salutare din nou! Tot ceva cu roți, dar patru : UNIVERSAL 445 Diapozitiv Fuji Sensia 100
  20. xemax

    Schwarzwald astazi 2015.05.18
  21. vlady_zch

    Castelul Corvinilor/Huniazilor din Hunedoara
  22. majikstone

  23. Road_racer

    O tura de primavara cu de toate prin podisul Dobrogei de sud, pe ruta Ostrov - Dervent - Baneasa - Oltina si retur. Pentru asta iubesc eu Dobrogea, oricat m-ar dezamagi din cand in cand unii dintre locuitorii ei :) Tură prin jud. Constanța: Dobrogea, mon amour!
  24. vlady_zch

    Poate nu neaparat foarte frumoasa dar cu siguranta interesanta...si pliabila.
  25. sopinel

    Sambata, 07-02-2015, pe drumul off-road catre Paltinis, cateva grade sub 0, ceva fulgi trecatori, si un pic de soare, o zi superba.
  26. vlady_zch

    Saptamana aceasta am fost intr-o mica excursie la Roma, drept urmare:
  27. sopinel

    Romania = Snobism
  28. Frank

    Incredibil cu ce „ghioarse“ pedaleaza lumea in Pantani-Land … … portbagaje, aparatori, cricuri, gentute, cosulete, … X_X Unde or fi ramas “Motanbaicurile”, FS-urile, “Carboanurile”?
  29. vlady_zch

    Iazul de decantare Valea Şesii este iazul principal de depozitare a sterilului provenit de la exploatarea minieră de suprafaţă Roşia Poieni. Exploatarea zăcământului a început în anul 1978, iar producţia de cupru în 1983. Este un iaz de decantare de vale, deschis, având un singur baraj construit din anrocamente. În prezent, suprafaţa iazului este de aproximativ 130 ha, acoperind aproape în totalitate satul Geamăna (comuna Lupşa, jud. Alba), din care au mai rămas câteva case, cu până în 20 de locuitori. Turla bisericii, cea mai înaltă clădire din sat se mai poate vedea iţindu-se din mijlocul iazului. Înaintea începerii exploatării, în Geamăna erau aproximativ 400 de case şi peste 1000 de locuitori. Cromatica acestui loc îl transformă într-un subiect extrem de ofertant din punct de vedere fotografic. Pozele le-am facut cu ocazia Fan Fest 2014 din Rosia Montana.
  30. vlady_zch

    Da, este luat de pe strada. Cand l-am luat avea ambele picioare din spate rupte si bazinul de ceva vreme si mergea doar pe picioarele din fata, recuperarea sa totala a durat cam 1 an, picioarele au fost operate pe rand la interval cam de 3 luni, muschii erau atrofiati. De asemenea fugea de noi si ne musca daca incercam sa bagam mana la el in cusca la inceput, pe prietena mea a acceptat-o mai repede pentru ca ea s-a ocupat de el. El a fost preluat de asociatia de protectie a animaleor la care eram membrii, doar ca prietena mea s-a ocupat de el si la noi a stat(foster), teoretic el este inca pentru adoptie...practic nu stiu pentru ca este deja de 2 ani la noi. Ce este mai interesant, e faptul ca fuge mai tare decat Amstaff-ul meu :)
  31. shauru

    In sfarsit mi-am indeplinit un vis mai vechi, o tura de toamna intre Targu Jiu si Baile Herculane. De ce de toamana ? Pentru culorile pastelate si lumina blanda care fac visul oricarui fotograf, pentru contrastul intre crestele inzapezite si padurea ruginie. Pe scurt asta ar fi povestea turei: Sambata dimineata ma trezesc la 4.30, sar in masina unde aveam bicicleta demontata si impachetata de cu seara si ma opresc la Autogara Militari de unde ma imbarc spre Targu Jiu. La 10.30 incep sa pedalez cu entuziasm pe drumul national spre satul Runcu, unde pentru mine incepe adevarata tura, nefiind un mare iubitor de asfalt, claxoane si gaze de esapament :D Din Runcu parcurg spectaculoasele chei ale Sohodolului, unde ma opresc tot timpul si zabovesc destul de mult pentru fotografii, dar nu ma pot abtine, vremea e perfecta si oricum prima etapa a turei e mai scurta, de doar 60km pana la Campu lui Neag. Dupa chei incepe urcarea ( lina de altfel ) pe drumul forestier. Ma intalnesc si cu un grup de ciclisti din Targu Jiu, stam de vorba ca intre rideri pasionati, planuim ture impreuna pe viitor. Inainte de cumpana apelor drumul incepe sa urce destul de abrupt, la un moment dat ma ratacesc si urc cativa km pe un drum forestier secundar. Imi promit sa verific mai des GPS-ul pe viitor dar 6-7km si mai ales efortul mare pe urcare le-am irosit, asta e. Intr-un final ajung in sa de unde incepe o coborare scurta dar foarte abrupta spre lacul Valea de Pesti. De aici nu mai ramane decat o aruncatura de bat pana la pensiunea Retezat, situata la iesirea din Campu lui Neag, unde am parte de tot confortul celor 4 margarete. Sumarul zilei: 62km, 1322m ascensiune, 700m coborare. A doua zi stiu ca ma astepta un traseu mult mai lung, asa ca la 8.00 sunt deja pe bicicleta in ciuda frigului muscator ( in jur de -3gr C ). Prima parte este drum asfaltat ca in palma, in urcare usoara pana la Cantonul Campusel. De aici incepe o urcare scurta pana in pasul Jiu-Cerna unde ajung dupa o ora si jumatate. Ma cuprinde entuziasmul pentru ca de aici incepe partea cea mai frumoasa, Valea Cernei, pe care o cunosc bine si mi-e foarte draga. Urmeaza coborarea in valea Cernisoarei, o zona de un pitoresc aparte, care impreuna cu izolarea celor cateva cabane cu cosuri fumegande dau o senzatie fascinanta de arhaic, de inceput de lume. Urmatoarea etapa consta in drumul de contur al lacului Valea lui Iovan. Ma rog, contur e un fel de a spune, de fapt drumul forestier merge mai mult pe sus prin Muntii Cernei, la mare distanta de lacul pe care il zaresti sporadic. De la baraj cobor spre Cerna-Sat, trec prin Cheile Bobotului si ma minunez la tot pasul de frumusetea unica a Vaii Cernei, cu asa-numita "Ruptura Termala", de fapt un abrupt de calcar suspendat pe versantul dinspre Muntii Mehedinti. Azi am pedalat un pic mai repede, de teama distantei mai mari si am facut ceva mai putine opriri foto asa ca m-am apropiat de finalul turei, la 14.00 ajung la Pensiunea Dumbrava, aflata la 12km de Herculane, intr-o zona foarte frumoasa. Pentru ca rapidul de Bucuresti pleaca doar la 16.40 ma hotarasc sa raman sa iau pranzul aici. Ultimii km ai traseului ii parcurg pe langa lacul de acumulare de la Sapte Izvoare apoi intru in Bai, unde ma minunez din nou de talentul nostru de a transforma acesta perla a Carpatilor, cu arhitectura sa imperiala, intr-un amalgam gotesc de ruine semi-prabusite si constructii noi cenusii si kitchoase. Nici macar privelistea asta cam dezolanta nu reuseste sa imi stirbeasca bucuria sufleteasca si satisfactia unei ture de zile mari. La finalul zilei GPS-ul arata 105km, 1020m urcare si 1761m coborare. La 22.30 ajung in Bucuresti cam obosit dupa un asa maraton de 42 ore, dar tura a meritat, fara indoiala. Fotografii aici: Sohodol-Cerna
  32. myxtreme2012

    „am vazut ce garaj ai,sigur nu stai la bloc,ci la o vila de cateva sute de mii,sau poate ma insel,deci banii nu cred ca sunt aici ,decat un joc.” Frustrările te chinuiesc/Frustrările te răscolesc/Nu mai reziști... of of, măi măi! :D/
  33. andreileeds

    Mare ciorba in postul asta al tau Gogule. Daca scriam asa la ora de logica in liceu, ramaneam naibii repetent. Transmite si tu informatia mai structurat. Poate ce spui tu acolo ar fi de folos pentru cineva, dar in forma in care o prezinti, trebuie sa fii un pic masochist sa citesti pana la capat.
  34. VladG

    Iese soarele si ne cautam un loc de masa. Nu mai sunt asa de dese si frumos amenajate ca in alte tari. Intram intr-o padurice, gasim un luminis si ne declaram multumiti. Dupa ce mancam vedem ceva ce seamana al naibii de mult cu Romania. Coroborat cu soferii neasteptat de agresivi si de neglijenti cu biciclistii, dau o nota mica la impresia artistica, mult sub ce asteptari aveam de la Serbia. Prea seamana mult cu Romania, la partile rele. Iar ca sa fie tacamul complet, ma fugareste si primul maidanez intalnit de la Viena incoace. Macar indicatoarele sunt interesante... Traiul pe Pamant e scump, insa include in fiecare an o calatorie gratuita in jurul Soarelui. Si iar ceva ce ne aminteste de casa... Constructii ilegale, intre digul de aparare si Dunare. Unii le-au ridicat pe piloni, altii scot malul din cabana dupa fiecare inundatie. In apropiere de Novi Sad pista devine asfaltata si intalnim lume iesita la plimbare pe bicicleta. Vad o biciclista draguta si o intreb de cazare in zona. Vorbim cateva minute si aflu ca e studenta si ca stie un loc bun, in apropiere de locul unde merge ea acum, din pacate e cam departe de centrul orasului, asa ca ne luam la revedere si noi ne continuam drumul. Parca am avut o presimtire cand am intrebat din timp de cazare, in oras e inchis la biroul de turism, iar harta Serbiei pe GPS e saraca rau in detalii. Aruncam cate un ochi imprejur si zarim podul bombardat de americani si fortareata. Sunt obiective de notat pentru maine dimineata. Gasim un hotel, Mediteraneo, chiar in centrul Centrului. E ok si are si spatiu pentru biciclete la subsol. Dupa vreo doua discount-uri aplicate succesiv, cu valori in functie de expresia de nemultumire de pe fetele noastre, platim 23E de persoana, cu mic dejun. Scump, dar e in buricul targului. Ieism la plimbare. Orasul ne pare foarte ingrijit, cochet chiar. Restaurantul il alegem la recomandarea receptionerei, e cu bucate specifice Voievodinei. Ania Lipa se numeste si e tot doar al nostru. Mancam excelent, in ciuda primei impresii pe care ne-o face chelnerul, de ciufut. La final ne intreaba daca suntem romani, ne-a dibuit.
  35. VladG

    A Saptea Zi (Dalj - Novi Sad) - 100km Un geam lasat deschis peste noapte face ca aerul tare si racoros al diminetii sa ne trezeasca in chip placut. Fereastra da chiar la Dunare si putem vedea ca ne asteapta o noua zi insorita, ultima in Croatia. Se pare ca bautura consumata nopatea trecuta a fost de calitate, nicio durere de cap nu supara pe vreunul dintre noi. Invatati cu micul dejun care in general a cuprins o omleta, destul de uleioasa pentru gustul meu, si alte maruntisuri, acum suntem rasfatati cu un ospat vanatoresc. Toate mezelurile, carnati, salam, muschi, sunt doar din caprioara si mistret, conform spuselor gazdelor si sunt foarte, foarte bune. Dupa putin timp de pedalat ajungem la periferia Vukovarului si suntem intampinati iarasi de urmele razboiului. Acestea dainuie doar pe cladirile abandonate, locuite de etnici minoritari, izgoniti probabil de majoritate sau poate chiar ucisi. Restul caselor si-au spalat fatadele manjite de sange si gloante, poate si in dorinta de a uita mai repede ce s-a intamplat aici. Se vad urme de gloante de toate calibrele, de la cele mai mici pana la gaurile monstruoase lasate de obuzele tunurilor si tancurilor. Aici a fost candva o scoala, acum nu mai este nimic. Insa cel care da masura reala a incrancenarii luptelor este turnul de apa, acum un adevarat simbol al orasului. E ravasit de explozii, o masa de beton si fier contorsionat. Imi inchipui ce iad trebuie sa fi fost in clipele de inclestare. Uimiti de ce vedem, tinem traseul marcat pe GPS, care ne duce intr-un mic centru istoric, care nu reuseste sa stearga deloc prim impresie creata. Borcan nu mai are rabdare sa ne astepte sa tot facem poze si o ia inainte, desi nu are harta sau GPS. Banuim ca ne revedem la iesirea din oras, asa ca tinem drumul "oficial", care mai face stanga-dreapta, prin locurile interesante. Iesim din oras si Borcan nicaieri. Prin statie nu-l prindem si are telefonul inchis. Probabil a luat-o inainte, sa gaseasca un loc bun de masa. Mai pedalam vreo 15-20 de minute si nu dam de el, clar ne-am pierdut unii de altii, nu putea sa se indeparteze atat. Telefonul meu suna, el e, dar nu se aude nimic. Sper sa ma auda si-i spun pe scurt pozitia noastra si ca-l asteptam. Dupa aproximativ un minut, cat au durat explicatiile, vad ca inca nu a inchis, deci m-a auzit. Il asteptam si dupa vreo inca 20 de minute Borcan reapare. Se oprise sa ne astepte exact dupa ce noi am facut stanga, sa ne abatem pentru centrul Vukovarului, el mergand drept... La iesirea din oras trecem pe langa alt camp de mine, cu panoul pus chiar langa pista de biciclete. Imediat apar si colinele, unele mai usurele, altele mai abrupte, care mai dau jos din sa pe cate unul din noi. Coborarile vin ca un binemeritat bonus. Inainte de intrarea in Serbia incepe sa ploua marunt, asa ca toti scoatem echipamentul adecvat. Ne schimbam sub un nuc gros, care ne protejeaza de primii stropi. Traversam Dunarea pe un pod intre Ilok si Bancka Palanka. Primirea e rece la propriu, burniteaza si nu da semne ca s-ar opri curand. Pe pod ne salutam cu niste elvetieni care fac tot traseul Eurovelo6. Nu sunt foarte impresionati de urcarile de pana aici, desi au bagaj voluminos. Explicabil, avand in vedere din ce tara vin. Imi plac indicatoarele traseului, care, pe langa datele despre localitati si kilometri, mai au in partea de jos o banda unde e trecut bilingv, in sarba si engleza, cate o mica vorba de duh, un citat dintr-un filozof, un romancier, un politician, etc sau chiar un proverb. Chestia asta ma face sa astept cu nerabdare urmatorul indicator, sa vad cu ce ma mai delecteaza. Am si pozat multe din ele si o sa incerc sa dau o traducere textelor din pozele respective. Cel care mi-a placut cel mai mult, dar pentru care nu am poza, e un proverb ugandez, care zice cam asa: "Doar cel care nu a calatorit suficient crede ca maica-sa e cel mai bun bucatar." Nimic nu se compara cu placerea simpla a unei plimbari cu bicicleta. John F. Kennedy Bancka Palanka e unul din putinele locuri unde am vazut piste de biciclete in Serbia. Are o zona centrala inchisa traficului auto. Strada e doar a biciclistilor, pietonii avand la dispozitie un trotuar generos. Dupa o tura prin centru, prilej si de schimbat dinari, Marian face o pana, iar noi facem o escala la o placintarie, si luam niste placinte cu carne sau cu branza fierbinti si gustoase.
  36. VladG

    A Sasea Zi (Dunafalva - Dalj) - 130km Ne asteapta, conform hartii, un drum de 116 kilometri, iar conform experientei vor mai face pui pe parcurs, asa ca ne straduim toti si reusim sa plecam mai devreme ca de obicei. Incercam mai intai drumul pe dig, dar e foarte rau, asa ca alegem soseaua pana la bac si bine am facut, caci e libera si pedalam lejer. Asa de lejer ca vedem cum bacul pleaca de sub nasul nostru. Curat ghinion, ne-am trezit de pomana, tocmai am pierdut o jumatate de ora, atat e pana la urmatoarea traversare. Aruncam ultimii forinti adunati din fundul buzunarelor pe guma de mestecat si alte prostioare, asta dupa ce luam biletele, bineinteles. Bacul ne lasa in Mohacs si curand ajungem la granita cu Croatia, a patra tara in care intram, dupa Austria, Slovacia si Ungaria. Vamesii sunt zambitori, iar controlul actelor e doar o formalitate. Campuri nesfarsite ne inconjoara, fara a fi totusi un peisaj spectaculos, iar soarele ne coace la foc mic. Pedalam ca sa inghitim kilometri. Pranzul vine ca o izbavire, inca de departe urmarisem indicatoarele cu distanta descrescatoare pana la un anume restaurant, Josic. Trebuie sa fie ceva de capul lui, daca-i fac atata reclama. Nu e la sosea, ci la capatul a cativa zeci de metri de urcus pieptis. II fac in sa si gasesc locuri libere la mese, iar "crasma" arata excelent, parca mi-e si frica sa deschid meniul. Dau o strigare prin statie si ne asezam in jurul mesei. Stim ca in Croatia e scump si pe fondul acestei asteptari ni se par rezonabile preturile. Berile se duc de parca au fost turnate pe piatra incinsa, mai luam altele si asteptam cu nerabdare mancarea. Daca tot aruncam cu banii, macar sa ne spargem in figuri, comandam specialitati. Spre ghinionul nostru, pana sa fim serviti apar doua autocare cu turisti, care ne iau caimacul si ne fac sa asteptam cam multisor. Sub umbrelute e cald, pun capul pe masa si adorm cateva minute. Ma trezeste un mic ghiont, a venit mancarea. In sfarsit! Arata pe masura asteptarii, o friptura de vita, mediu preparata. Mi-e frica sa privesc ceasul, sa vad cat de tarziu s-a facut. Dupa festin parasim traseul principal si intram intr-o rezervatie, "Prirode Kopacki Rit". In fata noastra iar e furtuna si vedem fulgerele cum brazdeaza cerul negru-negru. Nu-mi place deloc pozitia in care suntem, pe un dig, deasupra mlastinilor, in cel mai inalt punct al zonei. Incerc sa ajung la un grup de cladiri ce se zaresc la vreo 3-4 kilometri departare, inainte sa se dezlantuie potopul asupra noastra, dar pare misiune imposibila, incepe o adevarata vijelie din stanga-fata, abia ne taram si trebuie sa pastram o pozitie inclinata in vant, pentru a nu fi maturati de pe dig. Incredibil, dar scapam si de data asta. Norii se indeparteaza, iar vantul cade si el. Putem sa ne bucuram de peisaj, dupa ce scuipam nisipul dintre dinti. Cotim la 90 de grade si avem vant usor din spate acum. Multi kilometri se scurg repejor si ajungem la iesirea din parc, unde se pot face plimbari cu niste vaporase ce-mi amintesc de Plitvice. Unii au inca puterea sa zambeasca, desi au depus ceva efort pana aici. Spre Osijek incepe sa ploua serios si ne echipam pe masura. Doar ce ma urc pe bicicleta si aud o voce: - Ati vazut campul de mine? Tocmai am trecut de el. Ma intorc imediat, asta e ceva ce nu vreau sa ratez. Indicatorul e mic si pus cam spre mijlocul campului, ma gandesc ca l-au pus in gluma acolo, ca scrie mic si poate esti curios sa te apropii, ca sa vezi ce spune. Gluma proasta...! Treaba e chiar serioasa acolo, au murit oameni si asta e doar primul semn vazut de noi dintr-o serie nesfarsita, din pacate. Osijek ne intampina cu singura rafala de care am avut parte in tur, una de ploaie, evident, desi multe cladiri poarta urmele celor de arme automate. Centrul e foarte frumos, relaxant, are o zona doar pentru pietoni si tramvaie, plus biciclisti, bineinteles. La iesirea din Osijek, alte campuri de mine. Se insereaza si mai avem destul de mult pana la Dalj, unde planuisem initial sa innoptam, desi kilometrii estimati s-au cam implinit. Cautam loc de popas mai aproape, dar fara succes. Toti suntem obositi, insa eu, impreuna cu Ombun si Borcan, parca suntem mai proaspeti un pic. O luam inainte, prin ploaia mocaneasca, sa rezolvam mai repede cu cazarea si ne oprim chiar unde stabilisem de dimineata sa ne oprim, adica in Dalj, dupa 130 kilometri. Gasim cazare intr-o viluta chiar pe malul Dunarii, cu ferestrele catre apa, nu mai conteaza cat costa sau cum arata camerele, o luam. Nu e deloc ieftin, comparativ cu ce cheltuiam pana acum pe cazare, sunt 20 de euro de persoana, cu mic dejun, insa camerele arata impecabil si dusul fierbinte ne asteapta. Mancam ce ne-am cumparat in urma cu o ora de la magazin, in restaurantul de la parter. Avem parte de o surpriza placuta. Pe o bute de lemn troneaza sapte sticle astupate, fiecare cu alta licoare, iar langa ele sunt 12 toiuri si 12 paharute. Ei, daca mancare nu au, macar putem cumpara ceva bun de baut. Aflu ca sunt toate facute "in casa" si intreb cat costa. Raspunsul e "self-service". Hmm, asta cred ca e un fel de "din partea casei". Folosesc un toi si incerc sa-mi dau seama ce contine o prima sticla. E ceva visiniu, dulceag si extrem de tare. Perfect pentru gatul meu iritat de cateva zile. Il dau peste cap si-mi dau seama ca e cornata. Ciocnim si incercam pe rand sticlele, eu doar pe cele inchise la culoare. Am mai dat peste o afinata si o murata cum n-am mai degustat. Imi place ca sunt tari, nu foarte dulci si lesinacioase, cum se mai fac pe la noi. Vesel si cu gatul vindecat mai ceva decat de pastile, ma retrag in camera si adorm bustean. Si ceilalti fac acelasi lucru, a fost o zi grea!
  37. VladG

    A cincea Zi (Solt - Dunafalva) - 109km Cum nu exista restaurant, n-avem parte nici de mic dejun la motel, asa ca luam de la un magazin cate ceva de mancare si cautam un loc de popas pe traseu unde sa ne ospatam. Ne plac mezelurile unguresti, foarte condimentate, pofta e mare si cateva minute se aud doar falcile trosnind. Traseul marcat se tine in general pe un dig asfaltat, de-a lungul soselei, parasindu-l doar cand merita ceva vizitat in localitatile prin care trecem. Este deschis doar pentru biciclete, bariere metalice blocand accesul altor vehicule. Una din ele e impodobita cu o multime de coronite, un baiat tanar si-a gasit sfarsitul acolo, in imprejurari necunoscute noua. Desi ne e clar ca drumul cel mai scurt ar fi pe dig, curiozitatea ne impinge sa urmam toate abaterile semnalizate. Una ocoleste cateva sute de metri pentru a ne duce in parcul central al localitatii, Harta e numele ei, unde este expus un tractor de la inceputurile agriculturii mecanizate. Nu pierdem ocazia de a ne urca in el si a ne poza. Pauza e si un prilej bun de rehidratare, temperatura fiind ridicata, 32 de grade si sunt abia orele unsprezece. O alta abatere a traseului ne duce langa Dunare, pe un drum ingust dar asfaltat, ce serpuie printr-un codru des, inconjurati de miresmele socului inflorit si de cantecul a zeci de pasarele. Nimic altceva nu tulbura linistea. Cred ca acesta a fost Coltul de Rai al intregii excursii, pedalam si-mi doream sa nu se mai sfarseasca. Iesim la sosea si continuam pe aceasta, cautand umbra pomilor ce-o strajuiesc. Urmeaza o portiune nisipoasa pe un dig. Chiar cand ne cataram pe el se aud din spate strigate. Primul lucru la care ma gandesc e ca unul dintre noi a fost atacat de un caine, dar de la Viena si pana aici nu am zarit nici macar unul fara stapan. Opresc si-l vad pe Ombun cum se freaca putrernic pe obraz. A intrat pe traiectorie de coliziune cu o viespe, iar aceasta a lansat o racheta veninoasa aer-obraz. Cum apararea antiaeriana (ochelarii) tocmai fusese pusa pe loc repaus, rezultatul e un ochi umflat si o durere vie. Se incearca o calmare a durerilor prin frecarea cu sare, nu stiu cat efect a avut, cert e ca nu s-a umflat foarte tare. Inaintam greu, rotile se cufunda in nisip, iar caldura ne face sa consumam foarte multe lichide. E ora pranzului si avem norocul sa dam peste cel mai frumos loc de popas. O suprafata cam cat un teren de fotbal, cu gazon de teren de fotbal, cu bancute, loc de gratar zidit, iar alaturi cu teren de volei pe nisip. Sa mai spun ca primele ganduri au fost cum ar fi aratat acel loc daca ar fi fost in Romania? Nicio vatra de foc in afara celor amenajate, nicio hartiuta sau plastic pe jos... Mancam si imediat dupa ne pravalim in iarba. E asa de placut sa fii obosit de la efort, satul si sa te pregatesti de un somn mic, la umbra. Asta e serviciul pe care mi l-as dori. Ha, Ha! Dupa vreo 30 de minute ne trezeste vantul, care s-a intetit. In departare se aud tunete si cerul s-a innegrit la orizont in directia in care ne deplasam. Asta e, o ploaie nu strica, prea am avut multe zile cu vreme frumoasa pana acum. Avem iarasi noroc, ne strecuram pe langa frontul atmosferic si ratam vijelia. Cateva picaturi ne fac sa ne oprim pentru a ne echipa, insa imediat constatam ca ne-am alarmat degeaba si revenim la tricouri. De pe dig coboram direct in Dunafalva si la cativa zeci de metri gasim si o cazare intr- curte cu multa verdeata si cu foisor, la o babuta. Camerele sunt in regula, cu pretul deja ne-am invatat, 8E, cu tot cu mic dejun. Problema vine cand cerem informatii despre restaurant. Ei bine, nu exista asa ceva nici aici si nici in localitatile vecine, cred ca e singura scapare din ghidul Bikeline, care figura aici o asemenea locatie. Colac peste pupaza nu mai e niciun magazin deschis la ora asta, dar satul fiind mic, s-au dat cateva telefoane si au aparut doua fete care au deschis special pentru noi un boutique local, asa ca scapam de perspectiva deloc surazatoare de a ne culca cu stomacul gol. In Dunafalva nu e chiar NIMIC de facut, deci mancam si profitam de ocazie pentru a ne culca foarte devreme. Si avem parte de somn bun, pana in miez de noapte, cand se porneste o furtuna grozava, cu rapait de ploaie in lucarne, fulgere ce fac noaptea alba si tunete pe masura. Ma trezesc un pic si adorm imediat, imi place teribil sa dorm cand e furtuna afara.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up