Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 09/21/2015 in all areas

  1. vlady_zch

    O poza facuta in concediul de anul acesta prietenei mele...
  2. bogdanch

    Istorisire adevărată:
  3. vlady_zch

    Si mai una:
  4. BogdanTimisoara

    Dom'le, stiinta asta a oalelor devine incredibila, ducand eficienta energetica si puritatea gastro-(nu-stiu-ce, gasiti voi o continuare) la cote nebanuite. Cand citesc despre ultimele decoperiri ale stiintei si tehnicii mondiale, nu pot sa nu ma gandesc la un pasaj dintr-o carte citita recent: Bill Bryson, "Insemnari dintr-o tara mare" (proza scurta publicistica, dar va recomand cu cea mai mare caldura toate jurnalele de calatorie scrise de Bill Bryson, nu veti regreta; si nu sunt carti pentru gospodine, pot fi citite si de biciclisti). Asadar, pasajul cu pricina este (la pg. 40. din editia 2011 de la Editura Curtea Veche): Am un fiu adolescent, care alearga. El poseda, fara exagerare, vreo 6100 de perechi de pantofi de sport si fiecare dintre acestea reprezinta o investitie mai mare de eforturi acumulate in proiectare decat, sa zicem, orasul Milton Keynes. Pantofii acestia sunt uimitori. Tocmai citeam un articol intr-una dintre revistele de specialitate, despre "pantofii sport utilitari", cum li se spune aici, plin de pasaje cum ar fi: "Talpa medie din EVA cu dubla densitate, cu unitati pneumatice in fata si in spate, furnizeaza stabilitate, in timp ce insertia de gel din toc absoarbe socurile, dar pantoful lasa o urma ingusta, caracteristica, pe care numai alergatorii eficienti din punct de vedere biomecanic o considera adecvata". Alan Shepard a plecat in spatiul cosmic avand la dispozitie mai putine cuceriri ale stiintei. No, acum, nu stiu ce sa zic, dar cred ca incepem sa pierdem din vedere esentialul. Oalele astea sunt folosite, cat timp? Nu mancam zilnic din ele, nici saptamanal, ci doar perioade scurte si izolate, in concedii si alte iesiri (cel putin in cazul meu). Eu folosesc alternativ, in functie de mai multi factori, fie un set de oale din aluminiu teflonat, la care se cam vede aluminiul pe ici, pe colo (si am sa le folosesc in continuare habar nu am pana cand), fie un set de oale din aluminiu anodizat, chinezesti. Dar imi amintesc ca toata copilaria am petrecut-o in concedii cu cortul, iar unicul set de oale in care se gatea totul (inclusiv rosii si alte alimente acide) era constituit din vase de aluminiu fara niciun strat de acoperire. Si am mancat de acolo toata familia, concedii intregi. Eu stiu ca aluminiul in alimentatie duce la idiotie, dar va asigur ca ultima oara cand mi s-a facut un test de inteligenta - slava Domnului! - a iesit negativ. In al doilea rand, desi au trecut niste zeci de ani de atunci (30-35), inca nu dau semne de Alzheimer. O sa mai vedem peste niste ani, am sa va tin la curent, daca nu uit.
  5. Preferatul meu din mica vacanta in Austria.
  6. Revin, de data asta cu povestea turului din 2015. Titlul este cam pompos, dar este ales pentru ca descrie cel mai bine turul in ceea ce ma priveste. A ramas inca neatins un loc, dupa a 2a sau a 3a tentativa, din motive care vor fi detaliate in postarile urmatoare, dar per total am atins mai mult de 90% din obiectivele stabilite, asa ca voi considera intregul tur ca fiind un succes. Traseul de pornire a fost urmatorul, plus o portiune intre Severin si Bucuresti, pe care nu o mai pun ca nu are rost: http://ridewithgps.com/routes/9874750 Din cauza vremii, a oportunitatilor sau a lipsei lor, traseul final a avut cateva deviatii, printre care a fost si renuntarea la portiunea Severin-Bucuresti fiindca as fi depasit bugetul de timp: http://ridewithgps.com/routes/10473386 In total au fost 15 zile de mers, atat de pline incat mi-am promis sa incep sa scriu cat mai devreme povestea, sa nu cumva sa uit vreun detaliu. A fost mai putin vilegiatura, spre deosebire de tura din 2014, fiindca am avut mai multe orase pe traseu, dar cu cateva exceptii nu am simtit ca se compromite experienta cicloturismului in vreun fel prin timpul petrecut prin spatiul urban. A fost mai mult munte decat pana acum, ceea ce a fost problematic pentru un campean cu ocazionale probleme de motivare, a fost si vreme rea, ceea ce statistic ar fi fost cazul sa am, avand in vedere perioada anului si faptul ca am avut o singura data ploaie in tur acum 5 ani. A fost un tur complex, complicat, aglomerat, cu probleme pe care nu le-am mai intalnit pana acum, si al carui inceput imi pare acum atat de indepartat, ca abia astept sa incep sa retraiesc diseara primele amintiri. Fiti pe faza, povestea urmeaza...
  7. iacobdoc

    Motto: "20:30 Telecinemateca, Ciclul "Mari actori", "Condurul si trandafirul". Premiera TV. 22:30 Daca doriti sa revedeti. Selectiuni din programele de revelion. Duminica, 2 ianuarie 1983" Cum îmi făcusem deja de cap cu TransSemenicul, această primă zi de BaBB avea să fie pentru mine un fel de "daca doriți să revedeți" urmat de o "Premieră TV". Nu știam cum aveam să mă trezesc dimineață, dacă voi fi frant de oboseală sau deprimat de cine știe ce evenimente de la servici sau de acasa. În lumea asta a comunicațiilor rapide, concediul nu mai este demult o ruptură de activitățile curente ci doar o probabilitate că asta se va întâmpla. Alarma telefonului a sunat conștiincios la 6:00 ca în orice zi binecuvantată de Dumnezeu, "decât" că nu pentru a merge la lucru ci pentru a nu îl lăsa pe @a_Mic să aștepte prea mult. Imi plac foarte mult alarmele astrea electronice, mai ales funcția "buzz" de care abuzez cât se poate de mult. Totuși, după trei bâzâieli, m-am sculat, moment în care am constatat că Leo era deja calare pe mărul lui și scria de zor la emailuri. Am coborât să pun de un mic dejun. În fapt aveam o juma' de kil' de cafea Dalmair Prodomo, zece oua, ceva ardei, ceva ceapa si restul ce si-a adus fiecare. Ajuns în bucătărie am încercat să mă familiarizez cu ce aveam la dipoziție. In dreapta trona un aragaz cu flacari demne de o forja industrială, deservit de o hotă de care trebuia să teferești să nu te aspire. Erau vase de diferite dimensiuni și câteva tigăi la care nu mai conta daca erau cu teflon sau ceramica pentru ca toate aveau un strat dublu de ceva similar zgurei. Tot așa, erau tot felul de căni și farfurii, dar greu de găsit mai mult de trei la fel. Aveam tacâmuri și cuțite de bucătărie. Prima a fost cafeaua făcută în maniera amerindiană: în o cană, o lingură cu vârf de cafea măcinată peste care, ”Fleoșc!”, apă clocotită, mestecat și lăsat să stea 10-15 minute. Apoi am trecut la omletă. Mi-am dat seama că uitasem să le zic sa ia ulei. Până la urmă, @a_Mic'ul mi-a gasit ceva ulei într-o sticluță din cele care se pun la masă. Să fiu sincer nu mai stiu dacă am făcut-o cu ceapă și ardei sau simplă dar în scurtă vreme eram pregătit de masă, cu ceva omletă pentru fiecare și câte o cană de cafea. Zahăr nu pun iar frișcă nu aveam așa că am băut-o neândulcită. Totuși, o cafea de calitate nu are nevoie de nimic în plus, îi ajunge propria aromă. Am mâncat și m-am echipat. În cele din urmă, am reușit să îmi pun florile în păr și să ies la portică. Obiceiurile începeau să se schimbe. De data asta, eu eram ultimul. După canicula din ziua precedentă, încrederea nestrămutată în puterea totemică a rucsacului lui @@MaC®, purtătorul de vreme bună, avea să fie pusă la încercare de ploaia care abia începea. Mi-am dat seama că stratul de nori nu era foarte apăsător, aerul nu era rece iar stropii de ploaie mărunței și destul de rari. Nu m-am obosit să mă îmbrac suplimentar după principiul că n-are rost să ud haine doar ca să am ce usca după aia. La scurtă vreme de la plecare ne-am dat seama că de fapt aveam parte de cea mai bună vreme cu putință. Atunci am dat jos hainele de ploaie, mă rog, cei care le puseseră. În primii kilometri încercam să "îmi reglez tirul" așa încât să mă încadrez în grup dar din păcate, orice aș fi făcut, grupul era destul de neomogen. @a_Mic'ul mergea in ritmul lui cam orice ar fi fost, @@Traveller părea a avea mai multe viteze de croazieră, @@MaC® era plin de o vervă, iar @@Artistul33 ”dirija o uvertură” încheind plutonul. Așa că m-am lipit de el. La un moment dat, uvertura s-a terminat și am început să povestim. Ei, cum îi povesteam eu ce e cu efortul aerob, mancatul de glucide mai puțin rafinate, unde nu simt că mă apucă somnul și o foame teribilă. Făceam hipoglicemie. M-am oprit și am luat rapid o mână de grăunțe (caju și stafide). Zaharurile concentrate din stafide și-au făcut efectul aproape imediat. La scurt timp, am ajuns la stația 11 unde am primit tratament de urgență de la @a_mic: câteva tablete de glucoză. Asta a fost o lecție bună. De când am devenit ”discipolul” lui Phil Maffetone, mă tot întrebam cât te ține glicogenul din organism dacă arzi cu spor grăsimi. Răspunsul îl primisem acum: te ține până se termină. În cazul meu, după cele 5000 de kcalorii consumate în ziua anterioară, în ciuda alimentației de cu seară și de a doua zi, am rămas cu rezervele de glicogen cam terminate. Are logică. În condiții ideale de efort, se consumă 50% glucide și 50% grăsimi. Eu am mers ceva peste pragul aerob, deci mai multe glucide decât trebuie. Cum rezervele de glicogen sunt de 2000-2500 kcal, e destul de clar, că eram în deficit de glucoză. Dar de aici încolo, lucrurile au mers bine. Soarele a ieșit dintre nori iar căldura părea că va amenința din nou. O bere de rehidratare la Văliug. În cele din urmă am ajuns și la pasul Proslop, de unde aveam să o luăm la dreapta pentru piatra Gozna sau maximul de înălțime al Semenicului. Norii se lăsau apăsător, înghițind antenele de pe vârf. Aerul incepea să fie rece dar în economia urcării, erau condiții ideale. Din cănd, în când @@Traveller făcea apelul să vadă dacă nu a dispărut nimeni în ceață. Într-adevăr, primul contact cu stațiunea Semenic este dezolantă dar și instructivă. Hardughiile alea cu care se încerca producerea de curent electric din energie eoliană, nu aveau cum să fie eficiente cât timp elicele erau din fier și nu din polistiren, fibră de sticlă și rășini iar generatoarele electrice nu beneficiau de puterea magneților cu neodim. Ajunsesem primul. Deja mi-era frig dar simțeam că se mai poate și nu mai aveam mult până în vârf. Eram obosit pentru că adunasem ceva și din ziua precedentă. Mi-era frig dar nu vroiam să mă îmbrac. În schimb natura a ținut cu noi. Soarele a ieșit dintre nori și ne-a relevat frumusețea locului, mă rog, un fel de a privi partea plină a paharului. Cabana unde am adăstat pentru mâncare mi s-a părut cel mai prietenos loc. Înăuntru era călduț. Am cerut o bere ”at once” și o zamă cu smântână, mujdei de usturoi și muuultă sare. În foamea mea disperată am comandat și o porție de ceafă de porc cu ”garnitură de trei mici” (ca să cităm un mare contemporan în viață). Evenimentele au evoluat destul de rapid dar oarecum firesc. Am băut berea și am mâncat ciorba foarte bună și dintr-o dată am simțit cum toată oboseala adunată în ultima mie de ani de viață mă cuprinde. Atunci am adormit. M-am trezit în zgomotul făcut de apariția porțiilor de mâncare. Deja mă încălzisem, foame nu prea imi mai era. Mă întrebam ce naiba oi fi avut în cap când am comandat atâta mâncare. Prima reacție a fost să le spun prietenilor că dacă mă mai văd comandând și altceva înafară de o ciorbă, să îmi atragă atenția că mi-am pierdut uzul rațiunii. Oricum, nu m-am lăsat. Mărunțel, mărunțel, am băgat-o toată la ghizdan. Mi-era bine. Foarte bine. După care a venit drumul de întoarcere. E bine să cobori ce ai urcat. Doar unii au fost trădați de tehnica din dotare dar asta o să mai discutăm altă dată. Seara a fost liniștită. În Reșița, după o anumită oră, ai mari probleme să găsești ceva deschis și chiar dacă e deschis degeaba vrei tu ceva că ți se explică ce ar trebui să vrei. Drept urmare, s-a rechiziționat toată berea disponibilă și s-a băut "ad libitum". Și noapte bună!
  8. Parerea unui biciclist incepator (si totodată navetist prin București) despre "Marsul biciclistilor" : Sâmbătă, 19 septembrie 2015, ziua în care bicicleta a poluat fonic mai mult decât mașina! Desi asteptam cu nerabdare ziua asta, am fost destul de dezamagit de acest marș pentru faptul că a semănat mai mult ca o atmosferă de pe stadion. În primul rând venisem ca să susțin avantajele utilizării bicicletei în oraș: - reducerea poluării aerului; - reducerea poluării fonice; - mișcare = sănătate; - volum redus în trafic, deci mai multă fluiditate; Ce nu mi-a plăcut: 1. Utilizarea fluierelor și a vuvuzelelor, acest aspect a făcut ca cei din exterior să nu observe că bicicleta are o poluare fonică redusă și că un oraș plin de biciclete = un oraș mai puțin gălăgios. Bicicliștii în această zi au făcut gălăgie mai mare decât mașinile. Am văzut persoane care stăteau blocate pe trotuar și se uitau cu dispreț, am văzut și persoane care se bucurau de atmosfera de stadion, dar nu gălăgia reprezintă mersul pe bicicletă! 2. Încă de la început organizatorii au zis că această acțiune nu este una politică: Totuși, în ciuda acestui aspect am auzit persoane ce dețineau megafon strigând mesaje anti Oprescu și cântându-i acestuia "mulți ani primeacă". Păi dragi organizatori parcă era un eveniment NON POLITIC? Mai mult ca sigur printre bicicliști de la protest sunt și persoane care au votat cu el, ce faci cu aceștia? Poate că data viitoare nu vor mai participa? - Nu nu țin parte politicianului, dar mi-ar fi plăcut ca acest eveniment să nu fie unul politic! Sau vreți ca la mass-media să scrie știri de genul "Bicicliștii au ieșit în stradă - cer mulți ani de pușcărie pentru Oprescu"? Acest aspect ar devia total de la mesajul ce se dorea transmis cu acest marș: - neaplicarea măsurilor de siguranţă rutieră - încurajarea transportului motorizat în timp ce oraşul este cea mai poluată capitala europeană - lipsa unei viziuni a administraţiei oraşului pentru creşterea calităţii vieţii - menţinerea în funcţii a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepţia ilegală a pistelor pentru biciclete - neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate. Da, aveți dreptate cu siguranță aveam eu așteptări prea mari de la frații români, îmi imaginam un astfel de protest: Mai scria cineva că "la 120000 de participanti nu mai trebuie sa fii galagios ca sa fii remarcat...la noi din pacate nu ies mai mult de 8000 de "copii teribilisti" cum spunea Oprescu....asa ca putina zarva nu strica". Eu văd situația altfel, ei sunt 120000 de participanți care reușesc să nu facă gălăgie, noi am fost aproximativ 2500 de oameni ce n-au fost în stare să nu facem gălăgie! *Informații demografice: București - 1,913 milioane locuitori (2012), iar Berlin - 3,375 milioane locuitori (2013). Și așa ne-am comportat noi, ca la stadion: https://www.facebook.com/marcel.m.popa/videos/10206674802220089/ În final, o să mai dau o șansă marșului de anul viitor. Iar dacă și atunci se vor folosi fluiere, vuvuzele, mesaje politice, voi renunța la a mai participa la astfel de marșuri ce nu reprezintă imaginea corectă a mersului pe bicicletă.
  9. a_mic

    Deci (tot) Z1 (Partea a II-a) Pentru conaisseuri, "ma bajeti, vedeti voi antena sheea?", iar corul barbatesc rasuna printre arbori, in canon: "Cine? Noi? NU!!!" Ajungem, in sfarsit, iar @@MaC®, in mijlocul postapocalipticului deconstructivist, se gandeste daca o poate supradota pe Zamfirica... Nu insist pe foamea ce ne cuprinsese intr-un peisaj semipustiit, unul din gandurile ce ne-au trecut glont prin cap fiind cel de a manca chips-uri cu coca-cola... Din fericire... undeva in stanga... ne astepta... Leo??? cu care am si incercat un prim-plan, dar ghinion... aparatul foto o cotit-o brux la dreapta... si mi-au iesit postapocalipticile :D Pentru ca se insoteau unul pe alta, am stat cuminte si nu am deschis dialoguri cu fer-ul necuvantator. Odata asezati la masa, unii dintre noi s-au culcat. Din fericire, sforaitul a fost gingas si nu a perturbat activitatea personalului de "deservire" a turistului care a si primit de altfel, traditionala "ceafa cu garnitura de 3 mici", cartofii fiind doar de decor, iar varza - de fitze :) In multitudinea de porcarii, ne cam rataciseram. Noroc cu gajeturile la bajeti :) Oricum, spre final ne-a cam dat cu rest... la pachet, in rucsaci, ca Resita e cam aproape de Etiopia... Incarcati bine, suntem nerabdatori sa ne razbunam pe catararea parca fara sfarsit de pana aici: Padurile, plaiurile si aerul curat si tare de dupa ploi, ne dau aripi ma rog... mie dupa 3 beri, as zice mai degraba "crengile padurii in cap" :D Coborarea... de vis!!! Un pit-stop la Valiug unde am admirat o pereche de picioare remarcabile (care cred ca erau ale lui Leo, ca sa nu ne bata fetele ;) ), dupa care cei 4 chiolometri de urcare care ne-a adus cu picioarele pe pamant. Am sa reiterez ceea ce au spus si bunii mei prieteni: performerul etapei... LEEEEEOOOOOOO!!! La coborarea spre Resita, am sa ma sacrific cu recordul de viteza (ca lu' Mac, nu i-o mers gajet-ul! :P )
  10. Se potriveste o vorba de duh a lui Mitu Suveică, zis Litruță, personaj dintr-o carte a Rodicai Ojog-Brasoveanu: "Cei patru-apostoli au fost trei: Luca si Matei. Dar am tras cu tunu' si-a ramas doar unu' "
  11. Geordan Corvette

    Egzagt! Don Dottore arestatu a catindat si castigat ca "endependent" "da" partide! Aceeasi problema cu galagia (ca in fiecare an) o am si eu, de aceea nu mai vin cu fie-mea (7 ani juma) ca imi bat joc de urechile ei. Poate era mai bine de fluierat si "vuvuzelit" in punctele cheie: Primarie, Guvern, Casa Poporului (unde poate trebuia sa ne oprim). Asa...a fost o marsaluiala cu 8 la ora in care juma se stresau sa nu dea unii peste altii iar pe ailalta jumatate o durea in cur daca darama pe cineva. Atatia "hipsteri" cu casti pe urechi care erau in lumea lor, atatia imbecili care se grabeau sa ajunga in fata (nu inteleg de ce si pace..poate ca sa fie siguri ca ies in poze?). Au lipsit "petele de culoare", au fost cativa epici ("moartea" pe skateboard, mamica cu role in picioare care impingea la carucior, o blonda cu o bicla galbena inchiriata pe a carei cos trona un balon cu Minnie, o alta tipa care pedala cu pantofi cu toc de 10) au fost cateva "tandareli"...in concluzie..ca de obicei.
  12. Din păcate eu nu pot ajunge. Sa sărbătoriți cu mare plăcere . Spor.
  13. Radu 5

    Sa-mi fie iertat da` arata ca un afis de circ. De multe ori imaginea anuleaza performantele tehnice.
  14. emu_von_art

    Inca un set de ghidon si pipa pentru ture lungi...tuning la pedale...lant nou...pozitie noua....senzatii noi :)
  15. Adrian,nu ai cum sa te simti in siguranta complet,momente neplacute sunt si cand mergi pe jos apoi oricum esti predispus sa cazi si fara sa te deranjeze nimeni pentru ca ai doar doua roti.Lumea trebuie luata asa cum este .Multi se entuziasmeaza si considera bicicleta distractie , nu o trateza cu seriozitate si apoi dau vina pe diverse cauze sau persoane cand cad,cu bicicleta e distractie dar e si raspundere.Cei cu biciclete inchiriate sunt de-a dreptul kamikaze i-am vaziut cum merg cu o disperare si o inconstienta demna de o cauza mai buna.CIne isi doreste bicicleta va invata asa cum trebuie si va invata din greseli sau din sfaturi,cine nu vrea va gasi motive si pretexte de tot felul.
  16. krazyeone

    Pai eu nu pot sa merg cu 30 km /h , este cam tare pentru mine , asa ca 15 km /h este ok
  17. a_mic

    Deci (tot) Z1 (Partea I) Treziti cu noaptea-n cap, in ordinea numerelor de pe tricou: Tura noastra de Semenic incepe bine: cu o pauza de ploaie, in primul moment insa, oferindu-ne o fereastra pentru poza celor CINCI MAGNIFICI (care mai batran, care mai plouat, care mai treaz...): Mergem primii doi chiolometri si facem prima pauza de reglaj pentru gajeturi :) Probleme mari cu utilajele cestea: tre' alimentate, nu arata ce trebuie, tre' setate, fiecare are alta viziune despre distante, diferente de nivel, moralitate, viziune despre viata... Peisajele ne incanta, chiar daca norii ne ameninta din inaltimi: Resita vazuta de mai sus: In Valiug facem prima halta de realimentare, dupa prima coborare de mare rafinament: 4 km. Remarcati "Stejar"-ul singuratic :) Urmeaza 8 km de urcare pe sosea. Chiar daca la prima vedere ar fi parut chinuitoare, cei aproape 500 de metri se fac foarte bine, cu pauze putine si pline de buna-dispozitie Si, iata-ne la Intrarea in Parcul National. Nu ne pozam laolalta pentru ca suntem nerabdatori sa ne batem cu off-road-ul. Partea usoara a urcarii trecuse si eram inca increzatori: Urcusul nu e simplu, chiar daca debuteaza cu un fel de asfalt. Se transforma repede intr-un amestec de macadam cu piatra sparta nefixata ce ne da de furca VA URMA (pentru ca poze)
  18. Eu am avut ocazia sa vad cum îşi face treaba aceasta supapa. Chiar iniţiasem flacăra, am pus la preparat mâncarea într-o cratiţa cu diam. 28 Cm. si am fost chemat sa ajut sa împingem o maşină blocata in noroi pe malul apei. Pe motivul ca nu am mai fost nimeni sa regleze spre minim flacăra (exceptând fetele care nu ştiau sa opereze la acel primus..) aceasta a devenit tot mai puternica după aprindere, iar suprafaţa mare a oalei a ghidat flacăra peste scut. Rezultatul= creşterea presiunii peste limita de lucru admisa. Efecte=... jeturi puternice de gaze eliberate intermitent, nu continuu, gaze care se aprindeau si făceau o flacăra violenta, însoţită de un zgomot similar becului autogen. In 2 sec. nu mai era nici o fata in zona cortului... asta a fost partea amuzanta. Totuşi, nu am avut probleme după reglarea robinetului. Am aflat multe aici, alternative de combustibili inca netestate de mine, ca acest model Primus rusesc Turysty este clona celui de la Optimus 8R. Totuşi, eu am si un model mai unic cred, adică o clona a celui rusesc, deci o clona a clonei Optimus heheheheh? Acel model este integral sin crom, dar are dezavantajul ca este mai greu. Totuşi, am citit ca acel ac este elementul care opreste curgerea lichidului din rezervor pe timpul transportului. Eu am folosit primusul si fara acel ac si pe timpul transportului nu am avut probleme. Acul a rămas infipt in duza de ardere si am fost nevoit să-l îndepărtez. Blocarea lichidului se face tocmai de acel jigler conic in vârf. Acul este numai pentru degajarea acelui orificiu de ardere. Am remediat problema acasă folosind un ''toron'' sarma otel dintr-un cablu tip CTY-67, cablu care are fire subţiri de cupru pentru curent si fire subţiri de otel pentru rezistenta la întindere, tocmai bune pentru primus. Am citit aici pe forum ca nu este corect sa umplem butelia 100%. Tocmai construcţia ei permite acest lucru si modul ei de funcţionare nu este afectat. Pe acest motiv o sa puteţi observa in partea de sus a capacului de umplere, este o parte metalica ca o ţeava spre interiorul rezerv. care mereu opreşte umplerea rezervorului 100% cu combustibil cu toate ca noi vedem ca rezervorul este plin ''ochi''. Mereu acel ajutaj lasa si o ''punga'' de aer necesar formarii presiunii la ardere. Tot din cauza acelui ajutaj nu putem sa golim in totalitate benzina din rezervor prin răsturnarea acestuia. Era cineva care dorea poze cu acest primus demontat. Daca mai are nevoie, pot să-l ajut, pe motivul ca o sa fac mentenanţa următoarele zile la unul dintre cele trei modele pe benzina pe care le am. Mai folosesc si alte modele pe gaz, in funcţie de specif. turelor. Ture iarna cu bicicleta am facut, doar ca am dormit in masina cand s-a putut sau la refugii... Ture frumoase si poteci sigure....
  19. MaC®

    Lăsați oțelu'. Veni-va și vremea lui. Să încerc s-aștern și eu câteva gânduri. E poate un pic mai greu, n-am mai făcut demult asta: era un pic mai simplu pe vremuri cu foaia de hârtie în față și creionul/pixul. Și în postarea asta n-o să fie poze. Înainte mult de Z0. Ca de obicei, planificarea am făcut-o undeva la sfârșitul anului trecut-începutul anului ăsta. Starea de bine dată de Bucovina și experiența anilor trecuți ne-a îndemnat să facem planuri mari. Să lărgim cumva grupul bicicliștilor (dar nu prea mult) și să ne luăm și familiile/consoartele nebicicliste a.i. sa se poată bucura si ele de frumusețea locurilor prin care aveam sa hălăduim. Printat-am harti, facut-am varii planuri (să facem tura cu baze? tura cu mașină de asistență? da.. dar hai să vedem câte zile, cine vine, cine are carnet, cine va vrea să conducă bătrâna Zamfiră...) Am căzut de acord că tot turele în stea sunt mai ok. A urmat stabilirea unor trasee "generice". E cumva complicat - deși nu pare. După anii ăștia de planificări și de ture reușite, pot spune că elementul principal de la care trebuie pornit este componența grupului și perioada. Câți și când. Apoi poți planifica traseele care influențează cazările și logistica. Spun asta pt. că noi nu facem cicloturism pur (nu toți avem bicle cu coburi, cort, etc.) Cu excepția lui @@iacobdoc care spunea mai sus că avea intenția de a veni echipat "accordingly". Înainte nu foarte mult de Z0 @@Artistul33- care anul trecut a lipsit motivat- a zis că vrea să vie. Și a arătat determinare. Cam ca Simona Halep și nu ca naționala României la fotbal (n-ul este mic cu intenție) Asta năștea noi probleme logistice, pentru că domnia sa nu mai e consătean cu noi. A dat canicula Bărăganului pe răcoarea Perlei Carpaților (cum i se mai zice). Am făcut niscai eforturi financiare (nu vreau să împovărez prea mult topicul ăla cu 13 ale lunii) și am adus bătrâna Zamfiră pe o linie oarecum de plutire. Bine, mai ia apă, dar un echipaj destoinic, dotat cu căni și cancioace, poate arunca peste bord apa în surplus, nu? :D În ideea că babușca va face serviciile destoinice de cărăuș. Între timp aveam s-aflăm că nu prea sunt așa mulți mușterii pt tura asta și cum că consoartele și familiile declină participarea (bine întemeiate motivele de-altfel). Între timp vremea era de cacao. Uichenduri venea uichenduri trecea, ploaie tot curgea, mușchii amorțea chilometrii lipsea. Mulți se tot plângea. Vremea înjura. Iulie s-arăta. Antrenamentu' lipsea Tura ce venea Metri-n-sus erea Harta arăta... Spaima tot creștea. Înainte cu puțin de Z0 După ceva consultări am stabilit că e mai eficient să mergem în tură cu samuraiu' artistului și nu cu babușca (deh, stem săraci și benzina pe care-o trage pe nas babușca ie mult mai scumpă decât mahoarca unui diesel onest și cinstit). Asta după ce am stabilit că stem bine. Adică: barele transversale (alea fluierăcioase de la Lidl pe care le critică unii-alții p-acilea) și suporții de pe Zamfiră merg transplantate pe samurai. Inclusiv un suport oferit cu mărinimie și drag (pentru reușita turei) de către @@BodoC Carevrazică și cum ar veni, am zis să ne ducem noi miticii să-l culegem pe @@Artistul33 de pe plaiurile imensei parcări de pe Valea Prahovei :D (da, devoalăm, artistu e sinăian). Plecarea fiind -bladi faching șit- sâmbătă ;)) Planurile ne-au fost dejucate de Campionatul Național de Viteză în Coastă Dunlop. Sinaia era închisă. deci Z0 @@Artistul33 'va să vie (lovi-r-ar norocu' și soarta a' bună) la Bucale ca să ne culeagă. Am zis că ziua zero fiind, și oameni normali fiind (nu ca alde @a_mic care se trezește/face bagaje/pleacă la ore care nu se egzsită pe ceas), un 8 juma jos în parcare lângă Zamfiră e numa bine. Mai ales că nu ne-alerga nimé. Trebia s-ajungem la Reșița... cândva... în cursu' zilei ;) Incredibil (pt. mine) la 8:28 eram jos la mașină, @@Artistul33 tocmai venise de vreo 5 minute iar @@Traveller tocmai ce se ițea călare pe biclă. Semn bun timingu' ista? Facem transplantu' de bare și suporți în timp record, punem bagaje și alea alea și luăm cap-compas Reșița. Cu waze. Pe drum, muzică bună. Nu dijiaba artistu e artist. Undeva pe la Strehaia, waze o ia în bălării și vrea să ne ducă aiurea. Să fie ceva predestinat? (numele de șcenă a artistului e Leo.) Ne oprim și consultăm smarfoanele. Ba chiar Leo scoate unealta ghiavolului (un apple) ca să vedem ce și cum. Mai apoi aveam să aflăm că cineva raportase un accident pe undeva pe centura de la Drobeta Tr. Severin, și bietu' waze nu voia să ne-mpotmolim și noi p-acolo. Ne ducea pe la Tg. Jiu :D Cam p-acolo prin zona aia aveam să descoperim gema ascunsă de artist atâta amar de vreme. Frații Gore - de care zicea mai sus @@Traveller. Și cătinel-cătinel și tilincă-opincă ajungem în Reșița mai pe dup'-amiaz. Traversăm un oraș semi-mort și îngrozitor de lung... Noroc cu waze care știa exact locu'. Castelu'. (brrrrrr....) Linia de tramvai dezafectată pe care o urmărește drumul nostru către pensiune îți dă o stare ciudată, hmmm...poate unde-o fi weekend? (nu, nu era asta aveam să descoperim mai târziu) Ajungem să trecem peste Bârzava și-apoi ajungem la "baza" străzii Tarnovei pe care se află faimosul Club Castel. 'Ai de pln. Nu acu'. Încă. Că acu' stem motorizați. Lu' samuraiu' i se rupe. Ai de pln ce o să fie zilele următuare. La întoarcerea din turele zilnice. Ce ziceam anu' trecut de panta aia către cazarea din Sucevița? (falsul plat de fo 2% din Marginea, urmat de urcarea către pensiune). Aia era parfum, briză, boboc... Asta-i criminală. C.R.I.M.I.N.A.L.Ă. (zilele astea am analizat-o ceva mai bine. Are cam 300m. Și porțiuni cu 23%. Cu piatră "cubică". Zic așa, că e mărișoară și ușor rotundă și îmi scapă termenii. La piatră mă refer. Deci fuck!) Între timp vorbisem deja cu @a_mic care ne-a pus în temă cu faptu' că ne trebe spirt, deci o escursie la Kauf. Vorbisem și cu @@iacobdoc ce bălăurea pe căldură. Și aflasem vestea cum că "restorantu" e ușor închis. Agiungem așadară. Parcăm samuraiu și hai să ducem bagajili. Nimerim peste un mic scandal. Acest "club" apare și pe booking. Mno și cum zice el de bine (numa cestii cool: bizcină, giacuzi, sauna, restaurant, solariu, spalatorie, calcatorie și tăt felu de alte cestii numa bune să facă turiztu' să să simtă bine) se nimerește un turist ceh p-acolo. "Ușor" nemulțămit de ce găsise. Și care voia să renunțe la minunatu' sejur. Omu' făcuse rezervare și era oripilat de diferența dintre oferta online și realitatea crudă din teren. Și-a loat niște înjurături neaoșe de la badronu-la-benziiune-șăf- (un ins corpolent cu un aer de... completaț' voi). O scenă urâtă Io mă gândem deja: nene, tre doar să am un' să pun capu' să dorm. Ceea ce cam atât a și fost. A, și să fie ceva apă caldă să-mi spăl rapănu'. Ceea ce și asta a cam fost. Mai cu țârâita. Cald. Foarte cald. Și multă, multă marmură și piatră. Și baluștri. Trec peste atmosfera stătută, a_micu' dormea, am dus bagajele.. Iacobdoc era încă pe coclauri... Între timp se trezește și amicu și hai apoi către aprovizionare ;)) Băh nene, sunt vreo 12-13 km de acolo până la Kaufland. O viață de om să mergi atâta. Mai mult ca din Banu Manta în Berceni. Mai ales printr-un oraș semi-părăsit (la prima vedere). Iar la Kaufland parcă erai în Plaza. U-haaaaa... Făcurăm câteva miștocăreli vizavi de câteva "gazele" (una din ele se pare că avea ceva de împărțit cu lupul de a_mic), luarăm d-ale gurii și hai' n-apoi la cetate. Unde atmosfera s-a destins. Papa bun, "din brișcă"- vorba' lu Travelleru', niscai berică și ceva medicament la sfârșit. Chestie d-aia dă plante. Apoi nani. Liniște teribilă. Un pat normal. (da' io mă bucur la asta... :)) de multi ani dorm pe o canapea extensibilă, iar un pat normal e orgasm pt biata-mi spinare). Sper doar să nu fi sforăit atât de tare încât să-l fi ucis pe bietu' to'arăș de cameră... Urma Z1.
  20. ...sa revenim ...se pare ca este facuta de un roman, Andrei Burada
  21. andreibelcic

    Pt pardoseala recomand Adidasii :)
  22. sopinel

    Noaptea muzeelor - Muzeul Civilizatiei Traditionale Astra Sibiu - 16.05.2015
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up