Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 12/15/2015 in all areas

  1. 4 points
  2. 4 points
    Ziua 58 (55km) Paso Sico (vama Chile) | 4380m altitudine - continuare
  3. 2 points
    Ziua 58 (55km) Paso Sico (vama Chile) | 4380m altitudine - continuare
  4. 2 points
    Ziua 6 – 22 noiembrie – Yguazu – Dr. Juan Eulogio – 68Km [Paraguay] Dimineață ne-am trezit cu multe viespi/albine pe cort și pe biciclete. Cozmin: ”Silviu iese primul din cort să vadă dacă sunt agresive. Par a fi pe pace așa că ies și eu.” Se pare că sunt pașnice, vor doar niște zahăr. Vin japonezii la câmp. Cortul meu zboară pe plantație fix când trece cu mașina o japoneză și începe să țipe la mine: ”Cuidad cuidad con plantacion”. Plouă ușor. La benzinărie pierdem vreo două ore cu laptop-ul, încercând să instalăm un linux. Cozmin: ”Plecăm și de aici pe o ploaie ușoară și ajungem într-un sătuc de unde cumpărăm 6 ouă.” Apoi căutăm pâine în oraș pentru ouăle ce vor fi prăjite. Ajungem la șoseaua principală și dăm de câteva bodegi ce fac fripturi și cârnați afară. Alegem calea cea ușoară și ne luăm friptură și cârnat. În loc de pâine avem mantioca care intră bine. Cozmin: ”La ieșire din sat găsim în sfârșit brânză și cum aveam mălai la noi am zis că vom face diseară mămăligă cu brânză și ouă.” Pedalăm în forță cu drumul care urcă și coboară continuu. Cozmin: ”Pe drum mai facem o scurtă oprire pentru un pepene și ne mai ia vreo două ore să ajungem în satul cu nume de doctor.” În Dr. Juan Eulogio oamenii zici că sunt la defilare cu motoarele și mașinile. Se duc în capăt, se întorc și tot așa. Sunt multe fete drăguțe. Cozmin: ”… o mulțime de tineri pe mopede, scutere, mașini tunate cu muzică dată la maxim, ce mai… parcă toți au ieșit la paradă.” Văd o capră jumătate maro – jumătate albă. Spre locul de campare, două fete pe scuter încetinesc în dreptul nostru, ne salută și se uită lung. Poate ar fi trebuit să vorbim cu ele pentru un loc de campare. Îmi pun hamacul în loc de cort și vreau doar să dorm.
  5. 2 points
    Doua luni în Anglia Am uitat cum arata soarele și culoarea albastră. Mi-am curățat sculele de rugină, le-am dat cu ulei și le-am băgat sub pat. Deși traficul e foarte bine organizat și șoferii foarte civilizați, asfaltul e de o calitate deplorabilă. Englezii sunt politicoși și respectuoși dar curățenia e la pământ, peste tot vezi aruncate gunoaie, ambalaje, doze, sticle... Pentru ca sunt prea harnic la servici am mai primit o calificare și acum sunt trimis la secțiile cele mai aglomerate. Stau în casă cu două femei și trei copii mici. Practic ma duc la servici ca sa ma relaxez. Duminica e cea mai grea zi!
  6. 2 points
  7. 1 point
    14 Noiembrie 2015. Ziua plecarii in turul pe care l-am planuit de multa vreme, chiar din vara, dar asteptam concediul, iar el a venit doar in Noiembrie. Nu ca mi-ar fi groaza de a pleca cu bicicleta intr-un tur in perioada cu frig si umezeala multa, ci mai degraba de zilele scurte mi-e mai teama. http://www.bikemap.net/ro/route/3341947-nopti-lungi-de-noiembrie/#/z7/45.09545,22.24182/terrain Ziua 1-a Ma trezesc inca pe intuneric. Pun de cafe, apoi halesc ceva si ma pun sa-mi car toate cele in fata blocului. Afara e inca intuneric si destul de rece. Incet mi-am echipat bicicleta, aprind luminile si pornesc pe strazile Clujului, acum liber si fara trafic. Intru pe doua, trei stradute, apoi prind pista de biciclete de pe Dorobantilor, care ma scoate de indata in Piata Avram Iancu, apoi Piata Unirii, unde raman la pozat. O ceata mistica umbla prin turla Bisericii, coborand rapid spre Statuia lui Mathias Rex. Pozat in Piata Unirii Prind curaj si ma avant spre drumul ce ma scoate afara din Cluj. Traficul e inca Ok, masini putine, risc redus. Incet, incet trec si de cartierul Manastur si ma vad iesind din Cluj. De-aici parca traficul s-a intensificat, si ma cam ia cu groaza. Nu prea ai banda de bicicleta, dar sper eu sa trec cat mai repede, si sa ies de pe drumul European. Trec si de comuna Floresti si ma inscriu pe ultima portiune de drum European spre localitatea Gilau. Norii si ceata par sa se sparga si din cand in cand zaresc goluri de senin. Ma bucur mult sa vad ca vremea da semne de schimbare. Din Gilau, intru pe drumul din stanga ce duce spre Belis-Fantanele. Ce bine! Trafic zero si o vreme numai buna de pedalat. Nici frig nici cald! Prind curaj si pedalez pana pe primul baraj de pe Somes. Pe luciul apei, numeroase rate, gaste si alte pasari, stau nemiscate, asteptand razele soarelui. Firave perdele de ceata, ascund o mare parte a lacului. Imi continui pedalatul iar la intrarea in Somesul Rece, un domn cu Logan ma opreste si ma intreaba daca am spray cu piper pentru caini...evident ca nu am. Dupa cateva taclale cu omul, imi vad de-ale mele si incerc sa recapitulez ce mi-a spus, dar parca cu greu ma gandesc la cele insirate, simt ca abandonez tura, la cate negativisme mi-a bagat in cap. Prefer sa uit! Imi continui drumul, si trec prin sat, apoi cate o serpentina si ma sui pe un alt baraj. Privind spre luciul Apei Drumul este foarte bun, si-aproape drept. Mici urcari, dar nimic care sa ma chinuie. In aval de baraj-Somesul cade in trepte pe baraje. Din cand in cand, termosul cu ceai fierbinte ma invita sa gust cate o canita. Curba dupa curba, prin toamna deja bine instalata, pedalez pe conturul lacurilor, apoi o urcare mai lunga ma scoate pe ultimul zid de baraj. De-aici drumul pare a fi mai drept, sau cel putin asa imi pare mie. Drumul ma poarta pe stanga barajului, mai mult prin umbra, la racoare. Dupa cativa kilometrii, ajung la un izvor amenajat, unde iau o pauza mai lunga. Ma alimentez bine, trag de o glucoza, iar intre timp doi biciclisti se opresc si uite asa mai dau o vorba cu oamenii. Tipii, par hotarati, nu ca mine incarcat de parca ma mut cu casa cu tot. Plecam impreuna spre satul Marisel, dar evident ca grupul se rupe, si raman singur cu gandurile mele si frunzele cazute din copaci. Incepe urcarea spre Marisel. Simt cum pedalele imi cer forta, simt cum bicicleta devine tot mai grea...dar stiu ca undeva trebuie sa fie si un capat al urcarii, care sincer nu e chiar terifianta, precum citeam in alte posturi. Vremea tot mai buna, dar vantul isi face loc printre copacii dezgoliti, iar din cand in cand, cate o rafala ma zguduie si pe mine. Urcarea spre Marisel sat. Intr-o curba ma prind cu un nene la discutii. E cu calul trage ceva lemne dupa el. Nu prea ma intelege el, nu prea pricepe de ce te-ai duce de-acasa, sa dormi prin padure... Prind cateva curbe mai dure, iar urcusul parca scade in intensitate. Privelistile din jur sunt impresionante. Dupa ce am mers cateva ore prin valea aia stramta si inchisa, acum ma bucur de privelisti. Ce toamna! Ce toamna!!! Intru si in satul Marisel, unde din neatentie ratez drumul spre Belis si ma lansez pe o coborare frumoasa...pana sa-mi dau seama ca am gresit si fac cale intoarsa pe urcare. Intors inapoi in intersectie, trec printre casele rasfirate ale satului Marisel. Prin satul Marisel Imi place aici. Chiar daca stau in Cluj de 8 ani de zile, cred ca e a doua oara cand ajung aici. Ajung intr-o intersectie de drumuri, iar aici aflu si distanta pana la Belis. Spre Belis. Continui pe sosea, trecand printre case de vacanta, sau case permanente, si intru intr-o frumoasa padure de brad, cu urcari scurte, urmate de coborari frumoase. Prin padurea de molid Ajung si la intersectia de drumuri de la Crucea lui Avram Iancu. De-aici stiu ca urmeaza coborare.Ma echipez de coborare, beau putin ceai, si ma las purtat pe drumul prost si plin de cratere, pana in intersectia Albac-Huedin. De-aici o iau la dreapta spre Belis, pe un drum noi, cu asfalt foarte bun. Din cateva curbe ma si vad ajuns pe coronamentul lacului Belis. Apa, usor scazuta, trimite mici valuri formate sub actiunea vantului. Cativa turisti stau la pozat pe langa lac, iar o barca se plimba pe lac. Lacul Belis-Fantanele Stau putin, apoi imi reiau pedalatul. E deja tarziu, si nu vreau sa ma prinda noapte in montatul cortului. Pedalez,trec de baraj, apoi incepe o urcare cam dura spre satul Belis. Urc, incet, cam greoi, deja se simt km parcursi pana aici. Prin altitudine si ies din padurea de molid. Intru in sat. Norii zburda pe cerul tomnatic, iar vantul sufla din toate directiile. Caut un magazin de unde sa cumpar apa. Nu am gasit niciun izvor in urcarea spre sat. Ma asteptam sa gasesc apa, dar se pare ca nu, asa ca apelez la magazinul din sat. Ma bag intr-un mic magazin, si imi iau apa si o cola. Intreb la vanzatoare cam cat ar mai fi pana in satul Balcesti...2km. Ma sui iarasi in sa si pedalez spre satul Balcesti. Printre case si molizi, nici nu imi dau seama ca sunt deja in sat. Caut un loc de campare si intr-o poienita, gasesc cel mai frumos loc de campare. Primul loc de campare Scot rapid cortul, intind, si pregatesc culcusul. Salteaua gonflabila, sacul de puf, apoi pun de masa, ca se lasa deja intunericul, si zau ca e frig bine. Mananc bine, apoi ma retrag in cort, nu inainte de a saluta noaptea si de a multumi soarelui pentru ziua frumoasa si pentru generozitate...
  8. 1 point
    Ziua 59 Vama Chile – San Pedro de Atacama – Socaire 300km Ne-am trezit la 6:30 ca sa strangem si sa asteptam o masina care sa ne duca in Socaire de unde vom putea face mai departe autostop catre San Pedro. Cu noi luam doar o geanta mica de bicicleta cu sac de dormit, izopren si cateva haine. La 8:30 a venit prima masina care cara apa industriala (Agua Industrial) pentru mine. Un camion Hyundai cu 2 locuri. M-am bagat eu in spate si Cristi cu Razvan au stat pe un loc. San Jorge (soferul) era foarte tare. Admira peisajul si se bucura de drum, chiar daca facea acelasi drum zilnic. In doua ore am ajuns in Socaire. I-am zis lui Jorge ca ne vedem urmatoarea zi, de dimineata ca sa ne duca inapoi in vama. In Socaire ne-am luat niste biscuiti de rontait si ne-am pus la autostop. Am asteptat o ora pana ne-a luat un miner ce mai avea putin si adormea la volan. Ne-a lasat exact in locul in care am dormit in noaptea 56 (unde ne-am intalnit cu Pikes on Bikes). Aici am mai stat inca o ora. O masina cu turisti s-a oprit si a zis ca are doar un loc. S-a dus Razvan cu ei si ne-am vorbit ca sa ne intalnim in centrul orasului. Cu Cristi am mai stat inca 20minute si s-a oprit un alt microbuz cu turisti care ne-a luat pe amandoi. Microbuzul s-a oprit in Toconao ca sa ii lase pe oameni sa viziteze. Ne-am intalnit cu Razvan in centru si ne-am dus sa ne luam stampila pentru viza. Ne-am dus la autogara ca sa cautam un autobuz pentru Socaire. Aici ne-a ajutat doamna de la autogara. Microbuzul pleca la 9 seara. A fost interesant in masina, fiind singurii turisti. La 12 noaptea am ajuns in Socaire unde ne-am culcat afara pe prispa unei case. Mi-am dat seama ca am ramas fara ochelari.
  9. 1 point
    Ziua 9 - Duminica, 13 septembrie Geamana - Bulzestii de Jos, 70km, 943m de urcare, ~1260m de coborare, alt. max. ~1100m Pe urmele lui Avram Iancu Ma mai trezesc pe parcursul noptii. E bezna si la fel de liniste ca in timpul zilei. Doar trei lumini slabe de la gospodariile de pe malul apei licare printre frunzele nemiscate ale pomilor din jur. N-am capul spart, inca mai am tractorul in spate, intre doua balegi mutate cu dificultati. Terenul este inclinat, dar n-am gasit o palma de pamant de pe care sa nu te rostogolesti cu spor. Linistit ca totul e la locul lui, adorm la loc. Dimineata e lumina putina. Cand ma trezesc nu stiu cat e ceasul, dar pare cam devreme. Dupa inca vreo jumate de ora am vazut ca nu s-a schimbat deloc lumina, asadar soarele e sus, dar nu razbate. Imi fac curajul sa ies din caldura sacului, ma ridic in capul oaselor si ma uit pe fereastra de plasa a cortului spre lac. Ceata groasa, statuta. Linistea este asurzitoare. Cand ma misc in cort toate chestiile fosnesc de am impresia ca se aude pana pe malul celalalt. Doar in vulcanul de la Racos am mai avut senzatia asta de atemporalitate. In absenta zgomotului parca sunt in vid, imponderabil, invartindu-ma fara repere. Ziua, pe lumina, vad mai bine satul de pe bratul asta al lacului. Sasa, Valea Holhorii, Trifesti, hartile nu sunt in acord complet. Casele scufundate formeaza una din imaginile-fanion ale lacului. Inca mi-e greu, sincer, sa inteleg inamovibilitatea acestor oameni. De ce insista sa ramana intr-un asemenea loc, in ciuda pericolului si a vietii grele? Si ce parere au despre ce au facut oamenii din muntii lor? Incep sa regret ca nu am intrebat ieri, cand am avut ocazia. Ma duc la rucsacul de mancare. Inca e acolo. Ma asez la masa pe coasta, la fel ca aseara, si rumeg putin la ziua care urmeaza. Astazi am de mers ceva, dar mai important mi se pare locul de oprire: Tomnatec. Un sat pierdut in padurile de sub muntele Gaina, in capatul nordic al judetului Hunedoara, ceva m-a atras la el, vazandu-i numele pe harta plutind deasupra copacilor, fara sa se deosebeasca vreo casa sau vreun drum decat cand priveam cu atentie. La documentare am gasit putine informatii, din care mi-au ramas in cap vreo 3, ca e cea mai nordica dintre comunele judetului, printre cele mai putin populate si ca drumul din comuna Avram Iancu a fost pietruit cu truda oamenilor din comuna Bulzestii de Sus, continand si catunul Tomnatec. E una din imaginile cu care am plecat la drum, casele cu acoperisuri abrupte, de paie, aruncate printr-o padure pe coasta dealului. Nu am mai vazut niciodata un sat asa. Dupa ce mananc plec putin in explorare. Gasesc un drumeag care coboara de-a lungul ogasului impadurit pana la lac. Nu imi mai rup gatul pe coasta abrupta, gaunoasa si plina de balegar Ca niste palarii plutind pe lac, acoperisurile de paie par ca se misca usor cu valurile slabe, tradand satele inecate sub mal si apa otravita. Culori vii, atragatoare, nenaturale Copaci uscati ridicandu-se din apa, gheare impietrite vrand sa apuce pe cineva, dar cei responsabili nu se indura sa se incredinteze lor Ma departez neplacut de mult de tractor, prin noroaie si balti, si reusesc pana la urma sa o vad: departe, vazandu-se slab prin ceata, se contureaza si biserica. Asadar am trecut de mult de ea. Trebuie sa ma uit mai atent dupa ea cand ma intorc Ceata se ridica usor, dar as prefera sa stea jos, sa ascunda verdele nebun al apei si palcurile de cetini uscate de pe malul departat Inca un mar mare, batran, despicat de fulger Despartirea de satul inecat Ma intorc la cort. Tractorul inca este acolo. Imi strang toate porcariile in genti si plec. La fix, fiindca tocmai am vazut cum a trecut o femeie mai sus, pe scurtatura de pe langa locul in care sunt, uitandu-se ciudat la mine apoi disparand. Trag de tractor la deal pe coasta abrupta ca de-un magar capos. Zig-zag nu prea merge fiindca-i plin de gropi si balegi, din cauza carora era sa sar din tractor la coborare aseara. Ajung pana la urma sus. Drumul la fel ca ieri, aproape neatins si plin de baltoace. Dupa ce merg cam pana in dreptul locului de unde mi se pare ca s-ar vedea biserica veche din Geamana, ma uit in dreapta si vad un drum care coboara printre copaci. Vrand sa cobor un pic, sa vad mai bine, ma trezesc ca am coborat jumate de panta ca sania, patinand pe iarba uda. Si apoi o vad. Soarele ar vrea sa bata, dar nu poate. Valea e impenetrabila. Aproape. Cobor mai aproape trecand peste o teava uriasa, albastra. Am ajuns din nou in dreptul intinderii gri. Biserica a ramas doar cu turla vizibila. In pozele din anii trecuti inca mai avea coama acoperisului navei la suprafata. Lacul se umple, si se umple bine. Aici era intr-adevar mai plat, cum mi-a spus ieri doamna care ducea vacile inapoi acasa. Doar ca eu n-am gasit aseara biserica sau platoul asta din fata ei. Cu toate astea, nu cred ca as fi pus cortul aici. Intre teava groasa cu diametru de 1m si ceva din spatele meu si lacul toxic m-as fi simtit ca intre sinele de tren, in pericol iminent. Lacul in special ma infioara, aducandu-mi aminte de documentarul pe care l-am vazut la televizor in copilarie despre lacul Nyos din Camerun, format intr-un crater vulcanic, care in urma unei alunecari de teren a adus la suprafata tone de dioxid de carbon produs de vulcan, omorand prin asfixiere mii de oameni si animale din satele din aval. M-am simtit mult mai in siguranta sus pe coasta decat aici, si n-am dormit niciodata la cort atat de aproape de drum cat am facut-o in seara asta. Ma apropii pana mai vad doar biserica, peretii verzi care se pierd in ceata si marele desert cenusiu. Crucea se indreapta spre cer, o mana intinsa cerand ajutor si sprijin. Inca a ramas fara raspuns Unii copaci arata de parca ar fi fost purtati incet de curenti, altii se incapataneaza sa ramana drepti. Dintr-un mesteacan n-a ramas decat un par, perfect vertical. Sfidator pana la ultima clipa. Incep sa simt legatura dintre om si natura si sa inteleg totusi de ce unii oameni pur si simplu refuza sa plece. Tentatia namolului este prea mare. Dupa cum curge apa pe suprafata si cum arata obiectele cazute pe suprafata, pare ca e o suprafata destul de solida. Ignor flescaiala de pe margine si calc fara minte. Piciorul se afunda imediat, cu un baldabac gretos si grav. Imi trag repede piciorul inapoi, dar a intrat pe jumate, desi intentionam sa ating usor suprafata cu talpa. Simt recele si umezeala prin ciorap. Cateva secunde nu stiu ce sa fac. Daca-l scutur, ma umplu si in rest. Daca pun mana, cine stie ce patesc. Ciorapul nu il las aici, fiindca nu am prea multi, si asta mi-ar lasa piciorul in contact direct cu mizeria. Pana la urma ma descalt si sterg sandaua si piciorul cat pot de bine de frunze si iarba. Ajung sus si ma spal cu apa. de bidon cu grija, tinand bidonul doar cu mana curata. Nu reusesc sa spal prea mult, dar n-am ce face. Poate se incalzeste mai incolo si gasesc un loc sa ma spal. Namolul, ca un nisip miscator, e inselator si te trage cand reuseste sa te apuce Ma umple de greata. M-am lasat prada capcanei, ca atunci cand esti noaptea pe drum si nu-ti poti lua ochii de pe farurile celui din sens opus. Aud si acum cantecele de sirene venind de sub suprafata. Lacul asta este nenorocit. Au trecut mai bine de 2 ore si jumatate de cand m-am trezit si am inceput sa umblu pe malul lacului. Nu mai reusesc sa plec. Incerc sa sparg tacerea mormantala dar cuvintele nu-mi ies pe gura. Bisericile sunt pustii, si cea noua, si cea veghe. Micul grajd de pe marginea drumului, animat ieri de oameni si de vaci, e cufundat in liniste. Nu vad urmele mele de ieri, nici urmele motocicletei, nici siroiul negru si puturos. Urmele din drum sunt bine definite, dar cu origine complet incerta. Parca sunt intr-un vis, vazand din loc in loc elemente incongruente cu realitatea. Ceata, totusi, incepe sa se ridice, si temperatura creste. De la 6 grade de dimineata am urcat la 11. Mesteceni si drumuri frumoase. Sunt iremediabil atasat de mesteceni. Pe masura ce ma departez de lac plafonul de nori incepe sa se fragmenteze si vad primele raze de soare. Ma bucur de caldura nou venita.
  10. 1 point
    Ziua 58 (55km) Paso Sico (vama Chile) | 4380m altitudine Coborare frumoasa spre Agua Calientes (salar). Am prins salar-ul fara vant si muntii se oglindeau in apa albastra. O senzatie tare placuta cand am intrat cu picioarele in apa. Am vazut la lagune multi flamingo roz si ne-am apropiat de ei. Pe la 4100m a inceput Razvan sa se simta rau si mai mult a urcat pe langa bicicleta. Respira greu si intepa in piept. Drumul urca pana la El Campamiento 4500m. S-a lasat frigul si batea vantul tare. De la mina se mai urca putin dupa care este o coborare foarte abrupta spre vama chileana. Dupa noi s-a tinut un caine de la mine. Eu am ajuns primul (Cristi statea cu Razvan pentru ca se simtea rau) la vama si pasit in interiorul cladirii. Aici am aratat pasaportul, iar politistul mi-a zis ca am o “mica” problema. Nu aveam stampila de iesire din Chile, ce trebuia luata din San Pedro de Atacama. Cand au ajuns si baietii le-am dat vestea cea proasta. La inceput au crezut ca glumesc cu ei. Cortul l-am pus dupa un gard mare in vama. Dimineata urmeaza sa ne intoarcem in San Pedro ca sa inchidem viza. Razvan nu se simte bine. Am facut ceai ca sa ne hidratam. Cainele a ajuns si el in vama si a dormit langa noi.
  11. 1 point
    În primul rand trebuie sa te gândești ce modalitate de ciclism practici, antrenamentele de xc, mtb sau mai știu eu ce difera de un concurs de sosea de 150-200 de km. Eu îți recomand să mai citești articolul ala odată și ai sa observi ca sunt aruncați niște "dacă" pe acolo ce fac diferența. Un exemplu : degeaba mergi în perioada de baza la intensitate redusa și volum ridicat DACĂ nu crești volumul treptat pentru a provoca adaptări. De ex : 10-12-13.5-7 10.5-12.5-14-7 11-13.5-15-7 Deci sa rezum din ce te-ai inspirat tu pentru afirmația ta, degeaba faci o perioadă de bazs dacă nu crești treptat volumul ca sa provoci adaptări și la un ciclist bine antrenat nu ii trebuie mult antrenament de baza aeroba. P.D. Pentru o cursa de xc de 30 de km... nu îți trebuie o perioada de baza de 12 săptămâni și tot din acest motiv nu vei vedea mai niciodată un campion de xc la antrenament cu un campion de ciclism de sosea de ex. Dacă eu alerg pe scări crezând ca asa fac un soi de intervale și apoi ma duc la un concurs de 200 de km fără sa mai fac nimic... la concurs îmi voi aduce aminte de fiecare scara în parte.
  12. 1 point
  13. 1 point
    Continuare ziua a 8-a In urcare admir stancariile si satul. In fata mea cetatea Crivadiei, acum vizibila din cauza lipsei frunzelor. Ajung pe viaduct si parchez. Trec drumul sa vad cheile Crivadiei. Impresionante. Revin la bicicleta si continui urcarea, ca apoi printr-o scurta coborare ajung in dreptul caii ferate langa o gura de tunel. Tunel, ce face legatura feroviara intre Petrosani si Simeria. De-aici o coborare ma scoate in Merisor. Inspectez harta si cel mai bine ar fi sa traversez muntii spre orasul Vulcan prin pasul Dealul Babii. Intru pe drumul ce duce spre sat si pedalez incet pe drumul in usoara urcare. Casele rasfirate si mai degraba abandonate strajuiesc drumul de-o parte si de alta. Incep serpentinele, si de-aici spun pas pedalatului si trag cateva reprize de push bike. Drumul urca bine, dar macar bine ca e asfalt. Drumul urca in serpentine tot mai abrupte, dar in sfarsit vad si pasul. Printr-un efort sustinut, ajung si in pasul Dealul Babii, unde vantul bate cu putere, iar norii se joaca deasupra mea. Pasul Dealul Babii. Din pas, trag polartecul pe mine si ma las in coborarea abrupte. Inca am asfalt, dar stiu din citite, ca nu este tot drumul asfaltat...si da, iata ca se termina si asfaltul. Oricum, drumul nu este chiar asa rau. Cale de vreo 5 km drumul strabate poieni, apoi intra in zone mai aglomerate de rromi, in apropiere de mina Vulcan. Zona devastata nu ma atrage cu nimic, si pedalez in continuare. Ajung si in Vulcan. Traversez calea ferata, si continui urcarea pana in sensul giratoriu ce da in drumul spre Lupeni-Vulcan si cu acces la Pasul Valcan. Cotesc dreapta la sens, si pedalez pe langa Uzina Paroseni, apoi in cateva momente intru si in orasul minier Lupeni. De-aici mai am foarte putin si ajung acasa, unde ma asteapta mama cu mancare buna si o cada fierbinte! Trec si de Palatul Cultural Minerul Lupeni, acum refacut dupa multi ani in care a stat in paragina. Ajuns acasa! Cateva concluzii dupa tura care a incheiat sezonul de bicicleta, cel putin pentru mine. A fost o tura bine gandita, si am analizat cu grija traseul. Am fost supus la vreme urata si vreme superba, frig, si caldura. Am vazut sate daramate si multa lume necajita si lipsita de orice confort. Am vazut scoli prabusite, iar peste drum biserici poleite. Mi-a fost greu sa ma trezesc la ore matinale, dar si mai greu a fost sa ma opresc din pedalat la ora 15;30-16. Noptile sunt lungi, chiar lungi, dar ai timp suficient sa vorbesti cu tine. Mi-am dorit o tura in care sa dorm numai la cort...dar am ajuns si prin colibe, care mi-au prins bine intr-un final. Consider ca mi-am facut pe plac si sper sa mai am parte si in viitor de ture de genul, doar ca vara. In anotimpul asta, e foarte greu cu spalatul, cu uscatul de haine, cu cortul si sacul de dormit ud...cu toate, e o provocare care te solicita, dar care cel putin pe mine m-a invatat multe. Nu in ultimul rand, multumesc celor care si-au gasit timpul si nervii necesari sa citeasca zilele mele. Iarna usoara!
  14. 1 point
    Ziua a 8-a Ultima zi Dimineata. La fel ca si celelalte nopti ma trezesc foarte devreme. Cortul este super uscat...nimic ud. Vantul a cam suflat toata noaptea, si asta e cauza pentru care nu s-a lasat umezeala. Ies afara si vad multi nori. Prognoza de ieri avea dreptate, ca azi voi avea parte de vreme mai putin buna. Pun sa mananc si intre timp studiez putin harta. Bun. Trec la strans lucrurile ca am de pedalat azi. Bicicleta la prima ora a zilei. De cum s-a luminat am si iesit cu bicicleta in drumul asfaltat si i-am dat coborare spre intersectia Calan-Hateg, nu inainte de a trece podul peste calea ferata. De la intersectie cotesc drepta, si pe drumul european ce leaga Simeria de Petrosani, pedalez trecand de satul Strei, apoi Bretea Streiului. La iesirea din Bretea Streiului, cotesc stanga spre Bretea Romana. Aici , aflu de la un om care era prin zona ca pot sa merg direct spre Subcetate, fara sa trebuiasca sa intru in satele de sub munte, sate prin care am trecut in tura din martie. Continui pe drumul din dale de beton, avand raul Strei in stanga. Norii se tot aduna, iar vantul isi face simtita prezenta. Ma apropii tot mai mult de Subcetate. Barajul de pe Strei. La Subcetate, traversez calea ferata si intru in drumul ce da spre Hateg. Norii sunt tot mai numerosi, si sper sa nu ma ploua. Ies iarasi in drumul european, Hateg-Petrosani, chiar la intrarea in Santamarie Orlea, unde fac o pauza la castelul Kendeffy. Peste tot unde ma uit in jurul castelului vad tablite cu "proprietate private nu intra" Plec de la castel, trag un ochi si la Biserica veche de peste drum, si continui drumul spre Petrosani. De-aici nu prea am alternativa la drum, asa ca tin banda lata, numai buna de mers pe bicicleta. Muntii Retezat se arata dintre norii grosi care-i apasa din cand in cand. Inainte de Ohaba de sub Piatra, chiar dupa Ciopeia, fac o poza la o vale, unde se presupune ca ar fi un vechi pod roman. Ajung si in satul Ohaba de sub Piatra...loc de intrare in Parcul National Retezat, acces la cabana Pietrele. Imediat dupa ce ies din sat incepe sa ploua. Ma echipez de ploaie. O tura rapida de apa se coboara este mine, bine ca nu tine mult. Continui sa pedalez si cu ochii spre Retezat nici nu imi dau seama cand ajung in comuna Pui. La intrarea in satul Pui, iau o pauza. Vantul e destul de puternic si ma cam solicita. Pornesc la drum. Nu vreau ca vremea sa se strice mai rau. Trec de pui si incep sa urc. O urcare destul de lunga ma scoate intr-un plat in bataia vantului. Cu greu pedalez pe drumul asta, care a capatat si ceva trafic mai intens. Ajung in satul Livada, trec de calea ferata si continui pe o linie dreapta pana in Baru. Aici din cauza vantului decid sa intru prin sat, sa-mi fie mai usor...oricum nu pentru multa vreme. In sat imi iau o pauza, dupa care ies iarasi la drumul european si continui spre Banita. Incepe o urcare zdravana, cea din Crivadia, dar unde macar am priveliste frumoasa spre viaduct, cetate si cheile Crivadiei. Viaductul Crivadia.
  15. 1 point
    Continuare ziua a 7-a Din satul Bos, pedalez in ritm alert ca e deja tarziu si vreau sa ajung sa trec de orasul Hunedoara. Pedalez pe drumul proaspat asfaltat, si intru intr-o zona industriala, cam uratica asa, dar apoi dupa o curba, zaresc castelul Huniazilor. Am ajuns in Hunedoara. O pauza mai lunga la castel, unde se toarna un film din ce-mi dau eu seama. De-aici urmeaza sa-mi gasesc loc de dormit. Avem posibilitatea sa aleg o pensiune, dar avand in vedere ca eu apreciez mult dormitul la cort, dau pedala rapid prin oras, si imi fac rapid o idee. Cea de a innopta in drumul spre Calan. Sa ies din Hunedoara prin Hasdate, si sa dorm undeva intre Hunedoara si Calan. Bun! Pedalez rapid prin Hunedoara, stau la cateva semafoare si intru in drumul ce ma scoate din oras. O urcare lunga si cam abrupta ma solicita pana la intrarea in Hasdate. Casele si castelele rromilor care mai de care mai mare, stau de straja pe marginea drumului. Trec in viteza, si vad ultima urcare, cea din iesirea din Hasdate. Ma fortez putin si usor, usor trec si de urcarea asta, si imediat dupa urcare ma urc pe partea dreapta si dupa niste tufe mari ma opresc si instalez tabara. Rapid instalez totul, apoi pun de conserva de fasole pe care am carat-o din satul Roscani. Imediat dupa ce termin ma bag in cort si inspectez putin vremea. In timp ce imi citesc starea vremii, aud caini. Ies afara si vad ca o turma de oi se apropie de cort, implicit cainii. Ma bag in cort ca stiu ca aici n-au cum sa ma prinda. Vine ciobanul si-mi zice sa ies la vorbarie. Ies afara din cort, ma prezint si ma imprietenesc foarte bine cu ciobanul...care dupa cateva discutii descopar ca este ruda cu ciobanul de la Stana de Rau din Retezat. Cioban cu care m-am prietenit tot intr-o tura de mountain bike, intre Rau Barbat si Stana de Rau, facuta asta vara...si luite asa am aflat ca lumea-i mica...noapte buna!
  16. 1 point
    Continuare ziua 7-a Imping la bicicleta destul de greu. Drumul nu este cel mai bun, dar macar vremea e ok. Prin frunzele de fag, cazute acum trag de calul asta incarcat. Oricum nu am mult de impins, ca mi-as spus padurarul ca drumul e scurt. Imi dau polartecul jos ca mi-e cald, si-l pun pe cortul de pe portbagajul spate. Ies la un izvor si la un loc unde se pare ca cineva si-a fiert tuica ca e plin de borhot aruncat. O mica pauza. Beau putina apa si continui. Vad prima casa din satul Poiana Rachitelii...ies psre pajiste alpina si vantul ma sufla bine. Imi dau seama exact la intrarea in sat ca mi-am pierdut polartecul. Pun bicicleta pe cricuri si trag o fuga zdravana pe drum in jos sa imi caut haina. O gasesc la vreun km departare, apoi fuga inapoi la bicla ramasa la intrarea in sat. Cum ma tot apropii de intrarea in sat nu vad bicicleta. Intru in panica si-mi spun cum D-zeu a reusit sa o fure asa repede...dar era doar doborata de vant. Admir una din casele satului, care era placata cu sindrila vopsita in albastru. Aici prind si drumul asfaltat si inaintez mai bine. Gasesc un indicator cu Hunedoara 40 km!!! Peisajele din jur sunt superbe. Chiar daca muntii sunt josi, peisajele sunt foarte frumoase. Ies din sat si se termina si drumul asfaltat. Cale de cativa kilometrii buni, drumul tine o culme impadurita, cu mici luminisuri. Ba urca, ba coboara, drumul asta forestier ma duce spre urmatorul sat, nu inainte de a zari dintr-o rariste de padure, dincolo in departare Muntii Retezat, doar silueta muntilor. Cateva coborari, apoi cateva urcari si intru in satul Socet. Trec de sat destul de rapid. Dupa cativa kilometrii trec si de satul Cerbal,iar la iesirea din sat vad si biserica satului, complet din piatra. Din acest punct incep o coborare nebuna, abrupta si pe un asfalt bun spre Hunedoara. Drumul coboara rapid spre vale, prin viraje stranse. Ajuns si in satul Grosi, opresc chiar langa biserica de lemn a satului. Drumul tot coboara usor, tinand sate si cabane in stanga si-n dreapta, trecand apoi de satul Bos.
  17. 1 point
    Ziua a 7-a Dupa o noapte in care am dormit bine, chiar si cu zgomotul apei, ma trezesc si ies rapid afara sa vad starea vremii.Pare ok totul si sper sa am parte de vreme buna. Imii pun o ceasca de ceai fierbinte, pe care l-am facut aseara si-apoi mananc un baton de cereale. In lenea care ma invaluie, strang lucrurile pentru a ma porni intr-o noua zi. Urmeaza muntii Poiana Rusca. Cu bicicleta gata de drum, trec iarasi apa Dobrei si ma inscriu pe drumul forestier. Nu am habar de cati km am pana in satul Vadu Dobrii, dar pedalez pe langa apa, admirand padurea si apa care cade in praguri artificiale. Pe ici pe colo cate o stancarie isi face aparitia. Padurea pare foarte salbatica. Vad un prim indicator...iar Vadu Dobrii este la 35 km din acest punct. Usor ma cuprinde panica. 35 km de drum forestier...uhhh, am de tras pe ziua asta, clar. Imi continui pedalarea pe drumul forestier, strajuit de padure. Urca usor pe ici pe colo, si numar bornele kilometrice. Chiar raman surprins ca este prevazut cu borne. Din cand in cand cate un camion de lemne trece pe langa mine, parca impingandu-ma in apa Dobrei, sau Batrana cum imi apare mie pe harta. Numar bornele. Padure, padure, padure. Liniste maxima. Doar eu ma aud pe bicicleta. Muschii invaluie cam orice de prin padure. Aici fiind umezeala multa creste in adundenta. Continui urcarea, trec pe langa foste si abandonate cariere de piatra, citesc panouri cu " Nu deranjati vanatul". Nu inteleg asta cu nu deranjati vanatul. Pai nu-l deranjati voi cu gloante? Ca eu doar trec pe-aici... Trec de o alta intersectie, cea cu satul Batrana. De-aici mai am 20 km pana in Vadu Dobrii...dar drumul devine tot mai greu. Ma mai opresc din cand in cand. Mai admir padurea ca nu prea ar fi ce. Valea e foarte inchisa. Ajung si la borna cu km 24 si parca nu se mai termina drumul asta. Ajung in zona unde se taie padurea. Drumul devine tot mai rau si tot mai namolos. Cu greu mai merg pe bicicleta, asa ca ma dau jos. Trec de zona cea rea si gasesc un fel de microhidrocentrala. Nu e nimeni prin zona sa intreb de drum, asa ca continui cu urcarea. Intersectie de drumuri ... care o fi al meu ca nu e nici un indicator. Iau drumul din dreapta. Drum namolos. Merg ce merg si dau de niste lucratori forestieri care imi spun ca am gresit drumul. Trebuie sa merg pe cel din stanga. Ma intorc si cobor cam 1 km pana la intersectie. Inainte de intersectie, ma intalnesc cu un tip. Padurarul din zona. Intreb de drum, si vorbesc cu el despre traseul eu. Imi sugereaza sa aleg drumul spre satul Poiana Rachitelii, ca ar fi mai ok si mai lejer...doar ca nu ma scoate in Densus, precum cel din Vadu Dobrii, ci ma scoate in orasul Hunedoara. Cam cu greu iau decizia de a cobora spre Hunedoara, dar avand in vedere ca el cunoaste mai bine zona, merg pe mana padurarului. De la intersectia indicata, incep sa imping bicicleta pe drumul forestier spre satul Poiana Rachitelii.
  18. 1 point
    Continuare ziua a 6-a Vad un luminis. O veche cariera de piatra care e perfecta de uscat cortul. Ma bag acolo si sub soarele caldut, imi intind cortul, care si-acum are multa gheata pe el. Scot si sacul de dormit, si intre timp mananc niste unt de arahide si ceva salam. Vreo 40 min bune stau in pauza. Las lucrurile sa se usuce. Cam gata cu statul. Ma pun sa strang acareturile. Imi dau seama ca e un efort in plus sa stau sa usuc la ele, dar altfel nu am confortul noptii. Ma iau cu drumul si continui spre Pojoga, unde ajung de indata. Din sat, drumul ma tine tot pe malul Muresului, dar intr-un final reusesc sa vad o parte de rau. Vremea este superba, iar cheful de pedalat creste, cu toate ca timpul nu ar mai fi in avantajul meu. Continui cu drumul spre satul Tisa. Ma bucur enorm ca nu am mers pe drumul european. As fi ratat toata frumusetea asta de drum, plus ca m-as fi expus la accidente. Trec si de satul Tisa, si intru pe un drum din dale de beton. Imediat cotesc dreapta spre un sat care sa ma scoata mai aproape de drumul european Deva-Lugoj. Pedalez in continuare si ies in drumul european. Asta nu pare asa aglomerat si chiar ma simt mai in siguranta. Vaci la pascut. Rapid se scurg kilometrii si ajung in satul Dobra, de unde ma inscriu spre o alta traversare, si-anume cea a muntilor Poiana Rusca. In satul Dobra, culeg cateva informatii, apoi continui spre satul Roscani. Satul Roscani fumegand. Apa Dobra. Intru in sat si ma opresc la magazinul din sat de unde imi cumpar o conserva de fasole. Imi continui drumul prin sat. Caut un loc de cort. Ies din sat si mai pedalez cale de vreo 3 km, pana vad o colibuta langa o statie de captare a apei. Opresc bicicleta si ma duc sa vad coliba in ce stare e. Trec apa, si ajung la coliba. Deschid. Un patut mic, si o soba. Perfect! Pare locul perfect de somn...doar ca apa se aude putin cam tare. Decid sa raman aici, si-mi car bicicleta, apoi ma fac comod si instalez tabara aici. Pun salteluta pe patul din scanduri, scot sacul de dormit si pun de masa. Mananc bine si ma bucur de confortul colibutei. In timp ce stateam linistit dupa masa, aud clopotul undei turme. Ies afara si vad vreo 100 de capre si ciobanul. Intram la discutii. Intreb despre drumul spre satul Vadu Dobrii, dar nu stie sa-mi spuna nimic ca nu e din zona. Dau noapte buna si ma retrag la ale mele ca e deja seara bine. In colibuta deschid iarasi cartea si mananc niste fructe uscate. Mi-e bine, chiar bine. Stau perfect, doar ca e putina galagie de la apa. Citind la lumina frontalei.
  19. 1 point
    Ziua a 6-a Frig!!! Nu am umezeala in cort, am gheata! Peste tot gheata! A dat frig rau peste noapte. Noroc cu sacul de puf, ca altfel faceam flotari toata noaptea. Ora de trezire, ca si in celelalte dimineti...doar ca acum e chiar frig. Rapid iau pufoaica pe mine si deschid cortul. Totul e inghetat pe-afara si ceata predomina peisajul. Cu groaza ma apuc de strans o parte din lucruri. Ma pun sa mananc putin. Bag de seama, cum rontai mai toata noaptea, dimineata nu prea am chef de mancare. Strang din lucruri si pe cand se lumineaza sunt gata cu bicicleta echipata. Ies in drumul principal si dau la pedale sa ma incalzesc. Este foarte frig!!! Peste tot bruma. Plecarea Drumul pana in Julita-10 km. Pedalez pana la intrarea intr-un sat, unde la o casa amarata, vad un cal care manca ceva uscaciuni. Continui drumul. Simt frigul la picioare. Chiar daca am bocanci buni frigul ma cam supara. Ajung si in sat. O casa parasita, dar cu frumoasa vita de vie pe la geam, imi face semn s-o pozez. Ajung in drumul european ce leaga Deva de Arad. O aglomeratie de numa! Ma bag la benzinaria din intersectie. Imi iau o cafea, un croissan si o cola. Intru la taclale cu vanzatorul si-i spun de planul meu. Nu prea vreau eu sa iau drumul asta european, dar se pare ca nu prea am de-ales. Imi mananc cele cumparate, apoi ma echipez de lupta. Pun vesta reflectorizanta, dau drumul la lumini fata -spate si pornesc spre Varadia de Mures respectiv Savarsin. Drum extrem de aglomerat, cu loc putin intre marginea drumului si tiruri. Ceata pe drum si trafic infernal. Chestie de care nu mi-e dor. Pedalez in fuga, si rapid cat sa scap de drumul asta infernal. Dupa 10 km, la intrarea in Savarsin, imi gasesc o tovarasa de drum si mai schimbam doua vorbe. Imi spune ca zilnic face drumul asta... Prin ceata din Savarsin, cotesc dreapta spre Faget, si trec rapid podul peste Mures. Ceata si soarele. Podul peste Mures Raul Mures. Dupa scurta vreme de pedalat prin liniste, cotesc iarasi si intru pe malul drept al Muresului, spre satul Caprioara. Drumul intr-o liniste aparte,cu ceata destul de deasa, ma duce rapid pana in sat, unde langa biserica fac o pauza scurta. Ceata se ridica si lasa loc soarelui. Continui drumul, auzind pe malul celalalt forfota creata de traficul intens. Drumul asfaltat se termina aici si intru pe unde drum de tara,umbros si cam noroios. Am pe partea dreapta Rezervatia Naturala Padurea Pojoga...Pojoga fiind si satul spre care ma indrept. Drumul de o frumusete aparte, tine malul Muresului, lasand rare ocazii sa vad apa. Gasesc si indicatorul cu iesirea din judetul Arad...cam ciuruit!
  20. 1 point
    Continuare ziua a 5-a De-aici drumul urca, cand in serpentine mai dure, cand mai lejer. Intr-o curba, jos in vale vad o mica cascada care ma face sa cobor la o poza mica. Drumul urca, tot urca prin padure. Deja ma prinde oboseala destul de bine. Ma uit la ceas mai am cam o ora disponibila pentru pedalat, sper eu s-ajung trecut de satul Slatina de Mures, dincolo pe versantul opus al muntilor Zarandului. Urcusul se mentine, apoi intra intr-o poiana lunga, de unde ma si alimentez la un izvor facut langa un camping. Parca m-as apropia de pas, ca-ci aici i-ar fi vremea.Am cam pedalat si-ar trebui sa fiu deja aproape de pas. Tot urc, trafic zero si ma bucur de vremea buna. Acum vazand locurile astea frumoase, parca aici m-as pune cu cortul. Drumul incepe o urcare mai dura, si sper eu sa fiu spre pas. Serpentine dure urca pe Zarand. Pe un copac zaresc marcajul turistic banda rosie, ce stiu eu ca tine creasta Zarandului, semn ca aproape sunt in pas. In sfarsit in pas. Era si cazul. Vreau coborare!! Beau putin ceai, apoi ma las pe drumul spre Slatina de Mures. Coborarea se lasa putin asteptata ca drumul mai balacareste prin padurea asta, dar intr-un final, zaresc si semnele de 12% coborare. Ma tin bine ca are sa fie de munca pe coborarea asta. Drumul chiar coboara aici. Asfaltul foarte bun, drum liber, viteza, si intr-un final intru in sat. De-aici din sat trebuie sa imi gasesc un loc de cort. Mai pedalez pana la iesirea din sat cu cativa km, si vad o vale spre stanga, pecare ma si bag. Imediat gasesc un loc perfect pentru cort. Aici imi voi face somnul pe seara asta. Imi pregatesc culcusul, apoi imi pun de un piure de cartofi cu carne la conserva. Fara sa-mi dau seama pun pateu in loc de carne...si gustul nu a fost tocmai bun, de-aceea am abandonat o parte de masa. Imediat dupa lasarea soarelui, m-am " tarat" in cort, si m-am bagat la sac, unde mi-am gasit iarasi activitati: citit si rontait, pana in mijlocul noptii.
  21. 1 point
    Continuare ziua 5-a Drumul spre satul Madrigesti. Asfalt bun, trafic redus, urcari mici si vreme relativ buna. O buna parte din drum m-am tot gandit la femeia aia care mai ca ma musca...mi-a mancat putina energie tipa, trebuie sa recunosc. Drumul spre Madrigesti. Ajung si la o prima intersectie de drumuri. Sa traversez muntii Zarandului trebuie sa ma indrept spre Slatina de Mures. Imi continui pedalatul, valea se strange tot mai mult. Vad un indicator. Spre Biserica de Lemn din Soimus-3km. Decid ca merita sa ma abat de la drum si ma indrept spre bisericuta. Drum asfaltat, pe firul apei, pe o vale destul de stransa. Pe stanga, pe un deal inierbat, zaresc si bisericuta. Daca tot am urcat pana aici, fac si o pauza mai lunga. Ma bucur de soarele care si-a facut aparitia dintre norii care m-au tinut o jua de zi pe " intuneric". Dupa scurta vreme iau drumul intoarcerii spre drumul ce duce in Madrigesti, admirand peisajele zarandiene. Ajung intr-un final si in satul Madrigesti si admir o casuta in special. Poate singura pe care am vazut-o intr-o stare mai buna, si-aici ma refer strict la casele specifice zonei. La iesirea din sat mai fac o pauza mica, apoi incep usurel urcarea prin muntii Zarandului. De-o parte si de alta a drumului doar padure.
  22. 1 point
    Continuare ziua 5-a Casa darapana din satul Laz O coborare abrupta, urmata de o urcare pe masura, ma scot pe o colina de unde am vedere spre valea Crisului Alb O pauza mica, apoi intr-o coborare lunga intru in satul Dieci. Primul sta prin care am trecut, a carui drum era plin de cacareze de capra si oaie. Continui drumul prin sat, iar la intersectie cotesc stanga spre satul Pescari-Gurahont. Drumul continua printr-un fel de mlastina, ca doar papura si salcie vad, ca apoi asfaltul sa ma paraseasca. Merg pe un drum de tara, dar bine intretinut. Mai opresc din cand in cand, in pauze mici de alimentare. In fata zaresc asfalt din nou. Continui. Intr-un luminis zaresc si apa Crisului, sau un brat de-al acestuia. Drumul, fara pic de trafic ma poarta prin mlastini, stufarisuri, si campuri de pe care se strang ultimele recolte. Satul Pescari. Un sat simplu in apropiere de Gurahont. O urcare mica, si-apoi cobor spre podul peste apa Crisului, chiar la intrare in Gurahont. Intru in Gurahont si ma indrept spre centrul urbei. Chiar in centru dau sa fac o poza la bisericile si la fantana din centru, cand in obiectivul camerei ce vad. Un puradel se urina in fantana. Intr-o secunda aud urlete, care evident imi erau adresate. Apare o " doamna" bine turnata pe mine si-mi urla de ce-i fac poza la copil. Cu greu am scapat de "madamme" si de ochii din jur care s-au strans ca la circ, si cumva m-am strecurat pe stradute si am iesit exact in drumul meu, spre satul Madrigesti. Tot ce pot sa spun despre Gurahont, e ca m-a lasat cu un gust amar, si sunt sigur ca putea fi altfel. La iesirea din Gurahont, imi iau pauza pe care vroiam sa o iau in centru, dar nu a fost sa fie asa.
  23. 1 point
    Ziua a 5-a, urcarea Zarandiana Noaptea in cabanuta nu pot spune ca a fost linistitoare. Ba din contra am dormit foarte rau. Toata noaptea in podul cabanei parsii sau soarecii aveau " bocanci de plumb". Au tropait in ciuda mea si parca n-aveau stare. In fine. Ma trezesc tot in jurul orei 6 si ceva. Imi fac toaletarea(spalat cu servetele umede) schimb una alta, si trec la cafe. Acum imi permit sa imi fac un cafe ca nu am cort de strans, deci am castig de timp. Pana fierbe apa, imi strang din lucruri. Ma pun la cafe si ma bucur de dimineata asta, usor innorata si cu tendinta de ploaie. Sorb cafeiul si ma duc si-n vizita prin padure sa vad de unde a venit grohaitul ala...[/center] Strang lucrurile, apoi mananc putin. Impachetez cat pot din lucruri si pregatesc bicicleta. Ploua! Nuuuuuuu. Mda, asta e. Sar in hainele de ploaie. Iau bicicleta si plecam, luandu-ne la revedere de la cabanuta si de la parsii ei obraznici. Ploua marunt, dar nu cat sa ma scoata din sarite. Cobor usor pe drumul bolovanos, admirand padurea plina de muschi. Ma apropii si de primele cabane, acum fumegand, semn ca cineva sta permanent pe-aici. Intru in Statiunea Moneasa. Ma bucur de asfalt. Ma opresc de cum intru in statiune, sa verific rotile si portbagajele, daca au joc sau ceva...totul in regula. Un domn vine si sparge cateva vorbe cu mine, apoi imi vad de drum. La un magazin, intru sa-mi iau un iaurt de baut, o cafeluta mica si buna, si ceva croissant. Ma pun pe bancuta din fata magazinului si infulec cele cumparate. Prin Moneasa Cu burta plina, imi continui drumul, in coborare usoara, pe un asfalt valurit. Ajung si in localitatea Dezna, unde in varful dealului din dreapta vad si cetatea Dezna. Drumul pare mult prea namolos si nu mai urc pana la cetate. O vizualizez de jos. Cetatea Dezna. La iesirea din Dezna, vad o vaca din fibra de sticla, pe care ma gandesc sa imi fac un selfie. Pun aparatu pe geanta de ghidon si fugsa-mi iau viteza in a urca pe vaca...n-am stiu ca vaca nu e prinsa si-am zburat cu tot cu vaca. Vaca naravasa. M-am uitat in stanga, in dreapta, am vazut ca nimeni nu se sparge in ras, am sters-o si eu de-acolo, razand de numa de isprava mea. Din Dezna ar trebui sa merg spre Sebis, dar decid sa schimb putin si sa ies prin satul Laz si Dieci. Cotesc stanga si intru pe drumul spre Iaz, asfalt care lasa loc drumul forestier. Drumul are cateva urcari si cateva coborari frumoase. Din varful dealului zaresc muntii Zarandului, spre care ma indrept. Muntii Codru Moma imi raman in stanga. Satul Laz. Sat saracios si cu case darapanate. Dintr-un varf de rampa, privesc spre satul Dieci spre care ma indrept.
  24. 1 point
    Continuare ziua 4-a Ajung si in satul Ursesti, unde " fur" cateva informatii despre traversarea spre Moneasa. Case vechi strajuiesc drumul prin sat. Un sat chiar micut, aruncat pe valea asta. Trec si de ultima casa, amarata, dar inca locuita, si pedalez usor, pe drumul prost, care pare tot mai strans intre versatii Codrului Moma. Imi place foarte mult peisajul. Chiar daca este unul de padure, caci numai padure vad, are ceva aparte. Apa ce ma insoteste paralel cu drumul, curge liniistita, oprita in mici baraje create de frunzele blocate intre bolovani. Drumul urca usor prin padure, ca apoi la o intersecttie sa schimbe directia, spre stanga. Nu reusesc sa descifrez ce scrie pe tablita...ba 12, ba 14 km pana la Moneasa. Oricum nu am nicio sansa sa ajung in seara asta in statiune. De-aici urcarea e ceva mai abrupta si drumul mai prost. Bolovanisuri si multe frunze care ascund pietre pe sub ele, imi fac dificila inaintarea...din cand in cand mai trag si de un push bike. Valea se ingusteaza tot mai mult, si incep urcarea adevarata.Ma uit la ceas si e deja ora 15. Cam ar trebui sa ma gandesc si la un loc de cort ca maxim ora 16! Pedalez in continuare, si ies intr-un luminis, care pare numai bun de cort...ba chiar decis sa mai pedalez pana intr-o superba padure de stejar, unde iau decizia sa dorm pentru noaptea asta. Un vanticel usor, dar placut, muta frunzele prin padure. Pun sa intind cortul, cand aud un motor. O masina, se apropie si opreste langa mine. Padurarul. Vine si ma intreaba daca gandul meu e sa dorm in padure aici. Dialoghez cu el, chiar foarte frumos, si-mi spune ca la 3km in coborare, este o cabanuta forestiera, in care m-as putea adaposti peste noapte, ca nu are rost sa stau la cort daca am posibilitatea asta. Imi da binete si pleaca, lasandu-ma sa ma decid. Iau decizia sa dorm la cabanuta. Mi-ar placea sa nu trebuiasca sa pun iarasi cortul, apoi dimineata iarasi ud, iarasi strans, iarasi uscat. Imi iau rapid cortul, si cobor pe drum cale de 3 km pana la cabanuta. Din drumul principal se desprinde un forestier, si indata sunt in fata cabanutei. Parchez si intru. Cam mizerie, dar fac curat si totul va fi bine...oricum e doar o noapte. Cabanuta Bun. Ma organizez putin si trec pe curatenie, apoi pe facut cele necesare de somn. Dau cu matura putin, intind o patura pe pat, imi pun si salteluta mea, sacul de dormit si cam gata. Patul reorganizat. Dupa ce mi-am terminat camera de somn, imi scot primusul si trec pe mancarica. Vreau o supica si ceva orez. Simt nevoia sa mananc maimult. Ard multe calorii si am nevoie de energie. Primusul la treaba. Padurea e foarte linistita. Nimic nu misca, nimic nu canta, doar primusul asta arde cu un zgomot de am senzatia ca decoleaza. Pana mananc cele preparate, imi pun si de ceai pentru a alimenta termosul si mai las si de o cana inainte de culcare. Dupa ce m-am saturat bine, pun si de un ceiuc, apoi lenevesc pe treptele ce duc pe veranda cabanei. In linistea padurii, aud un grohait puternic in departare, dar atat cat sa imi dau seama ca e animal...nu stiu ce-a fost ca nici nu a mai grohait, dar nici la cabanuta nu a venit. Se lasa intunericul rapid peste vale, si ma retrag in cabana. Ma pun sa mai citesc, si mananc biscuti cu ovaz pana intr-un tarziu in noapte...
  25. 1 point
    Ziua a 4-a Ce noapte buna am avut. Liniste si fara prea multa umezeala. Evident aceeasi ora de trezire 6..si ceva. Deschid rapid cortul ca sunt curios de vreme. Cerul senin, doar ceva firicele de ceata zburda pe vale. Ma bag inapoi in cort si trec la pregateala. Am deja un ritm al meu. Trezit, vazut vremea, si pus pe treaba. Mananc ceva soft, apoi strang echipamentul. Scot totul afara din cort si mai ramane cortul de strans. Cortul imi ia foarte putin sa-l strang. Deja am antrenament. Pe folie, observ bobite de aoa, semn ca iarasi va trebui sa-l usuc, daca vremea va fi ok. Cu toate cele stranse ma pun la drum. Urc bicicleta pana in drumul asfaltat si incep pedalatul. E prima data cand vad copii mergand la scoala. Toti infofoliti se uita la mine si ma saluta polititcos. Drumul ma scoate rapid din sat in sat si la iesirea sin satul Rosia, vad o moara interesanta. Intru rapid in vorba cu Mosu, cum l-am alintat eu si ma invita inauntru sa-mi arate cum functioneaza totul. Intru in moara si miroase tare bine. Miroase a faina, a graunte, a casa veche, nici nu imi dau seama. Cert e ca e curatenie inauntru. Totul aranjat frumos. Imi place ca e ordonat. Pe masa Biblie si Noul Testament. Mosul da o rugaciune cu mine, apoi vorbim de una alta. Pe masa un caiet cu inscrieri, care cum a trecut pe-acolo si-a lasat amprenta, lucru pe care-l fac si eu, apoi las mosului 20 Ron si o ciocolata. Mai discut una alta cu mosu, imi spune pe unde si-a petrecut viata, aflu ca nevasta e bolnava, apoi imi iau curaj sa pedalez in continuare, nu inainte de a-mi saluta amicul pe dimineata asta. Vedere din geamul morii Graunte la macinat Imi continui drumul spre Beius. Soarele e darnic, si sper sa o tina asa tot drumul. E inca dimineata, dar incalzeste bine. Trec prin diferite sate, unele cochete, altele saracacioase. Multe case parasite si drumuri proaste. Ajuns in Beius, forfota mare. Masini in toate directiile. Intru intr-un parc sa-mi iau o pauza. Pentru cateva minute stau si ma uit in jur. Privesc oamenii. Ma intreb cate povesti or avea si oamenii astia... Imi continui drumul. La iesirea din Beius, intru intr-un mini market si imi iau o cafea! O pofta nebuna de cafea! Pe langa cafea imi iau si o placinta cu mere si vreo 3 napolitane. Ies din magazin si ma bucur de bunataturile cumparate. Imi instalez si panoul solar pe bicicleta, ca acum am soare suficient si am nevoie de energie pentru incarcarea telefonului cu care gps-uiesc traseul. Dupa ce mi-am savurat cafeaua, trec la ale mele si incalec bicicleta cu directia Stei. Drumul asta, nici bun nici prost, are un singur avantaj: ca vad muntii Apuseni de partea stanga si muntii Codru Moma de partea dreapta. De-aici, varful Curcubata Mare pare foarte ascutit si urias. Muntii Apuseni si Codru Moma Prin satele care se scurg in drumul spre Stei, cateva case mi-au atras atentia, cu precadere cele vechi, abandonate. Varful Curcubata. Privirea mi-e tot spre acel varf, care cu cat ma apropii mai mult de orasul Stei, cu atat pare mai mare, si e chiar vizibil. Pana si statia Meteo se vede...aici am ajuns intr-o toamna, cu bicicleta venind dinspre muntele Gaina. La intrarea in Stei, am concurenta. Orasul parca e rupt din alta lume. Asta mi-am dat seama pana acum. Pedaland in zile de toamna, totul pare mai prapastios si mai degradat, deprimant... Intersectia cu Campeni-Turda. M-as putea " ratacii" putin prin Apuseni, dar am alte planuri. Trec in viteza prin Stei, si la vreo 3 km, gasesc si interesectia cu Moneasa-25 km. O mica pauza si schimb directia. Satul Sustiu. La intrarea in sat, o oribilitate de casa imi atrage atentia. Din toate colturile vad statui, care mai de care mai hidoase. Ma intreb ce-o fi in capul omului sa construiasca asa magarie... Imediat trec si apa pe un pod de beton. Satul Sustiu Continui pedalatul pana la iesirea din sat, unde gasesc un loc numai bun de uscat cortul si restul...cum am facut si in zilele trecute, moment numai bun si de masa de-amiaza. Dupa ce mi-am intins toate cele, mananc putin, iar daca timpul e inca in favoarea mea, ma decid sa imi desfac butucul fata sa-l inspectez putin. Am senzatia ca scoate un usor zgomot si trebuie sa-mi bag nasul sa vad. Scot sculele si trec pe treaba. Desert mare la bilute...nici urma de vaselina. Am noroc ca am de fel toate cele cu mine, si scap repede si rezolv si problema asta. Imi iau pauza acum ca am muncit destul. Iau camera foto si fug la pozat. Pe malul apei, vad niste copaci plini de muschi si-mi plac la nebunie cum arata. Nu zabovesc mult prin locurile astea ca mai am de pedalat, si ziua e numai buna de pedalat. Revin la ale mele, strang totul, si incalec. In drum spre ultimul sat, Ursesti, trec prin frumoase raristi de padure, imbracte in " straie" de toamna. Drumul ma poarta pe firul apei pana la o intersectie: Briheni-Ursesti. Drumul meu, spre Ursesti, a pierdut asfaltul, iar forestierul nu pare prea prietenos. Gropile cam mari si baltile de pe ici pe colo, vor sa ma puna la treaba.
  26. 1 point
    Ziua a 3-a.Cea mai urata zi! Ma trezesc intr-o umezeala cumplita. De peste tot picura. De pe peretii cortului, de pe plasa, de pe sacul de dormit. Inundatie! A plouat pe timpul noptii, dar cortul meu e bun la apa, dar la condens da gres cateodata. Usor, fara sa agit folia cortului, strang sacul de dormit si pufoaica pe care mi-am facut-o perna. E ora 6:40. Destul de buimac, caut ceva de mancare dar parca n-am chef. Rontai ceva rapid apoi ma pregatesc de plecare. Vroiam sa-mi fac un cafe, dar parca n-am chef sa mai stau in umezeala. Scot totul afara din cort. Ce ceata!!! O ceata groaza invaluie muntele. Foarte multa umezeala. Totul e ud si stiu ce va urma. Imi strang toate cele, pun lucrurile pe bicicleta si incalec saua. Ceata, frig, umezeala. Parca numai chef am eu pe vremea asta. Urc. Drumul urca in serpentine largi prin padure. Liniste mare. In stanga,. zaresc o uriasa cabana, noua. Paznicul iasa afara sa ma intrebe una alta, iar eu intreb cam cat mai am pana sus in pas. Ne luam ramas bun si incep urcarea. Ploua marunt, sau cade de pe copaci, inca nu imi dau seama. Cert e ca eu numai chef nu am. Ajung si in pas, unde privelistea nu pre e... Poarta intre judete( Bihor-Cluj) Aici in pas,la poarta intre judete, ma pregatesc de coborarea spre satul Remetea. Am mai fost aici cu bicicleta, dar nu recunosc nimic. Cobor incet, e umezeala multa si incepe sa ploua. Drumul in serpentine, coboara rapid, ploua si injur de numa. Simt ploaia rece. Chiar daca am haine bune si nu intra apa, tot simt raceala si frigul. Baltoace peste tot si apa din toate partile. Ceata si frig! Nu reusesc sa fac nicio poza, dar oricum nu prea am la ce. Pe ceata asta...Intru in satul Remetea. Aici ma bate un gand. Sa merg spre Stana de Vale peste munte. Intreb un nene de drumul spre Stana si-mi spune sa-mi vad de-ale mele ca e rau de tot pe-acolo. Oricum eu am alta varianta, cea prin satul Demis. Iau o pauza in sat, apoi cobor pe vale spre satyl Bulz. Drumul tine valea, iar pe o ploaie urata ajung in Bulz. Aici am nervii intinsi la maxim si nu stiu ce sa fac. Sa abandonez tura, sau sa continui. Singurul lucru de care mi-e frica, e ca vremea poate sa tina zile in sir asa, iar cu un cort ud, sac de dormit ud, unele haine ude...nu ma vad bine. Dau cateva telefoane sa ma interesez exact cum va fi vremea, si aflu ca se schimba in bine...si intre timp, da, vremea se schimba. Decid sa-mi continui drumul si o iau spre Bratca. Pe partea stanga apa Crisului, iar pe dreapta calea ferata Oradea -Cluj, pedalez spre satul Bratca, cu o vreme in schimbare. Ploaia s-a oprit si imi creste si mie moralul. Pe malul Crisului Intru in sat. Bine organizat totul, curat si ordine. Drumul spre Beius imi este indicat printr-o sageata mica, dar vizibila. La iesirea din sat, ma opresc, chiar inainte de urcare sa ma hidratez si sa ciugulesc cate ceva. Inainte de urcarea spre satul Demis Vremea e in continua schimbare. Imi pun geaca de ploaie pe coburile de pe spate, poate se mai usuca putin. Urc usurel pe serpentinele dure. Drumul urca foarte zdravan aici si fac pauze dese. Asfaltul de buna calitate, ma lasa sa pedalez usor. Prin altitudine si zaresc satul Bratca, undeva la baza muntelui. Sunt in traversarea muntilor Padurea Craiului. Raman surprins de numeroasele doline, formate prin surparea pesterilor. Vad si satul Demis, cu casele fumegand. Incepe sa imi placa tot mai mult ziua. Chiar daca de dimineata vremea a fost aiurea, acum incep sa ma simt si eu ok. Macese in Demis Drumul tot urca, dar nu asa de dur ca la inceput. Soarele tot mai activ, ma bucura si ma imbratiseaza cu razele lui. Incep sa simt si eu caldura, iar hainele se usuca usurel. Ajung si intr-un fel de pas, de unde vad indicator cu coborare 10%. Asa da, merit si eu! Ma lansez in coborare, si trec rapid prin sat. Ma surprinde numarul mare de doline, peste tot vad cate o groapa. La iesirea din sat, intr-o poienita, fac pauza lunga de masa. Scot si sacul de dormit, cortul si cateva haine care au prins umezeala si le intind pe un gard la uscat. Jumatate de ora stau bine merci si ma bucur de soare. Hainele s-au uscat, cortul si sacul la fel si impachetez totul. Drumul e foarte liber si in coborare usoara. Versantii se strang tot mai mult, iar in fata zaresc Cheile Albioarei. Foarte frumoase cheile. Scurte dar frumoase. Intru in satul Tarina, unde gasesc un frumos izvor amenajat, de unde iau si eu niste apa pentru seara ce urmeaza. Imi continui drumul prin sat, apoi intru intr-un alt sat, Apateu. Deja sunt in cautare de loc de cort. Dupa cum mi-am calculat, nu mi-as permite sa pedalez mai mult de ora 16. Intunericul se lasa repede si nu vreau sa stau pe intuneric sa-mi pun cortul sau sa ma pregatesc de somn. La iesirea din Apateu, pe stanga, jos langa apa, zaresc o bucata faina de poienita, unde m-as putea " caza" pentru o noapte. Sub un nuc frumos, imi asez cortul, acum uscat! De data asta am campat ceva mai devreme, fata de zilele trecute, dar am timp sa-mi fac ale mele. O supa calda, chiar daca la plic, imi cade numai bine. E destul de cald afara si asta imi permite sa stau mai mult pe-afara. In departare, se aude forfota satului. Seara se lasa repede si ma arunc rapid in cort, unde mai trag o tura de citit, ca apoi sa inspectez putin harta cu restul zilelor.
  27. 1 point
    Ziua a 2-a Ma trezesc. Este ora 6. Vantul sufla destul de tare si pe folia cortului zaresc ceva. Ma gandesc eu ca o fi ace de la pin, batute de vant. Deschid usa cortului si vad zapada. Ma uit la cer, si destul de noros. Ninge. Fulguie, dar in bataia vantului pare mai degraba viscol. Ma bag in cort imi ma puin sa mananc ceva pana se lumineaza. Intre timp imi strang si din lucruri cat pot. Se lumineaza si eu sunt cam gata de plecat. Mai am doar cortul. Intr-un frig destul de taios, strang rapid cortul, apoi incarc bicicleta si ma iau sa plec. Cam rece, e chiar rece. Ajung in drumul asfaltat si ma ia cam cu groaza la cum arata. Plin de zapada si de gheata, lucru de care nu sunt fericit, ca stiu ca o sa ma traga in jos. Drumul din satul Balcesti Ma urc cu grija pe bicicleta, si trec de satul Balcesti. Mi-e cam frica, merg incet si incerc sa ma si incalzesc la picioare si maini. Ies din sat printr-o coborare mica si intru in padurea de molid. Aici vantul parca e mai potolit.Imi continui drumul. In fata mea vad urme de masina prin zapada, semn ca a mai fost si altcineva. Cobor, apoi dupa o mica curba urmeaza o urcare, care ma face sa ma dau jos de pe bicicleta, ca la cum aratau urmele masinii, sigur nu urc eu pe bicicleta. O prima urcare Iau sa imping bicicleta. Cam greu. Imi aluneca bocancii si chiar ma chinui sa imping la deal calul meu incarcat. O veverita traverseaza in fuga drumul si lasa mici urme prin zapada proaspata. Ajung intr-un final si in varful dealului, ca apoi sa prin mici urcari si coborari. Vremea se inmoaie putin si parca e lapovita. Imi iau echipamentul de ploaie de mine si ma avantur in coborarea spre Dealul Botii. Ceata nu imi prea permite ssa vad multe, dar cat reusesc ma bucur de peisaj. Inainte de coborarea spre Dealul Botii Cobor in viteza si ma intreb daca mi-ar fugi putin rotile, cam cum m-as sparge eu pe-aici, de n-ar mai ramane nici culoare de mine. Drumul este foarte bun, un asfalt nou, impecabil, dar acum ud... ud si de la ploaia marunta care cade. Coborarea abrupta ma scoate in intersectia Pades-Rachitele. Eu iau drumul Rachitele, si prind viteza printre casele satului Rachitele. Chiar la iesirea din sat, drumul spre Sacuieu coteste stanga. Drum prost, plini de gropi. Drumul spre Sacuieu Drumul asta pare in lucru, probabil ca urmeaza a fi asfaltat. Continu sa pedalez, si intr-o poienita, langa o cabana in constructie, ma opresc sa mananc. Pun si primusul la treaba sa imi incarc termosul cu ceai fierbinte. Halesc si privesc la norii care ba pleaca ba vin. Ma intreb daca o sa tina toata ziua asa. Dupa ce-mi fac toate cele, e cazul sa mai si pedalez. Intru in satul Sacuieu si ma bucur de casele frumos aranjate. Casa din Sacuieu Trec de sat, si in apropiere de intersectia cu drumul spre Rogojel, un grup de biciclisti se pregatesc sa urce spre cabana Vladeasa. Vorbesc cu ei, radem putin, apoi imi continui drumul, pana la intersectia cu satul Visagu-Cabana Vladeasa. Intru pe drumul forestier si urc cale de 5 min. Soarele, iesit acum din nori ma incalzeste si ma pun sa-mi dau jos hainele de ploaie.Continui sa pedalez, intr-o urcare usoara pana la intersectia cu Visagu. De-aici se pare ca am asfalt. Drumul pare proaspat asfaltat si reabilitat. Cu portiuni de urcare zdravana, dar si cu locuri numai bune de respirat, urc pe valea strajuita de versanti abrupti. Pe drumul spre satul Visagu Dupa cativa km, intru si in sat. Liniste mare. Doar sus pe sub creasta Valdesii, zaresc iarna care-si face de cap.Vantul sufla in continuare, dar nu ma supara. Satul pare inghetat. Trec si de biserica satului, si se pare ca asfaltul se termina aici. Drumul forestier spre urmatorul sat, Tranisu, este prost, greoi, si plin de noroi... bine ca nu e lung. In satul Tranisu, intreb o batrana despre drumul spre Lunca Visagului. Am noroc, pe asta nu l-am ratat. Pe un drum in coborare abrupta, dar plin de noroi, cobor spre Lunca Visagului, sau spre valea Dragan. Intrarea in Lunca Visagului Vremea nu mai pare asa prietenoasa. Soarele s-a ascuns. Intru in sat, cumpar o cola si continui sa pedalez. Pe stanga doua grajduri imi atrag atentia. Drumul pe vale este lejer, fara urcari, dar destul de monoton. Din cand in cand cate o masina spulbera linistea. De-o parte si de alta a drumului sunt tot felul de pensiuni si cabane. Pana la barajul Draganu n-ar trebui sa mai fie chiar mult. Zaresc o borna kilometrica-5 km. Pedalez in continuare, si drumul incepe sa urce. Cateva serpentine mai dure si ma inalt tot mai mult pe coasta muntelui. Zaresc si zidul barajului, ca apoi sa gasesc si intersectia spre baraj. Cobor spre baraj, pe o vreme destul de urata si inchisa. La baraj paznicul ma ia cu tot felul de porcarii, si ma invita sa pun cortul langa cabanuta lui unde statea el de paza. Refuz pe motivul cainelui care latra prea mult. Pe barajul Draganul Barajul este foarte mare, iar zidul chiar ametitor de inalt. Langa zid pe partea din aval, vad flori si lumanari, si ma intreb eu, doar no fi fost nebun sa se arunce de-aici... Barajul Draganu O pauza mica la baraj pe partea opusa intrarii pe coronament. Caut loc de cort. Imi aduc aminte ca inainte de a cobora spre baraj era o bucata buna de iarba. Ma iau si ma intorc spre intersectia de drumuri, unde era palcul de iarba. Salut paznicul si imi vad de-ale mele. Am nevoie de liniste! Deja intunericul se cam lasa si eu nu-s cu casa pusa la punct. Rapid scot cortul si ma instalez. Deja se pare ca devin mai rapid in a instala tabara. Intre timp ce imi fac culcusul, pun primusul si niste orez la fiert. Orez cu ton! Numai bun. Dupa ce-am pregatit totul, masa e gata si sar in cort sa mananc la caldurica, sau cel putin mai cald ca afara. Noaptea s-a lasat si ma intreb ce fac eu atatea ore in cort. Ma intind cand pe-o parte cand pe alta si intr-un final imi scot cartea care am carat-o cu mine. Citesc si ciugulesc biscuiti, pana tarziu in noapte cand decid sa-mi iau somn.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00