Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 02/19/2016 in all areas

  1. octav

    Mai bine aici tehnici de coborare ;)
  2. gibonu

    Hai noroc la toată lumea. Deşi excursia a avut loc in aprilie 2013, cred ca multe lucruri nu s-au schimbat de atunci şi povestea poate fi utilă, măcar ca minimă documentare. Nu voi insista asupra cazărilor pentru că în 3 ani se schimbă multe. Voi insista însă asupra locurile pe care le-am văzut, unele dintre ele cu mii de ani de istorie în cârcă. Şi mai adaug că nu am văzut multe locuri de la Mediterana, însă din ceea ce am apucat să văd pănă acum, Peloponezul le bate pe toate. În loc de introducere: “Greece is where western civilisation began; drama, democracy, language, science, philosophy and medicine all originated from here. This country has given the world so much, leaving an enduring legacy on the fabric of our everyday life.” Sursa: Joanna Lumley's Greek Odyssey Greek Odyssey este un film documentar, realizat în urmă cu câţiva ani, in 4 episoade, prezentat de Joanna Lumley. Desi nu mai este la prima tinerete, Joanna are un farmec aparte. Iar primul episod al filmului este dedicat in proportie de 80% Peloponezului. Este un film de gasit (a fost pe Travel Chanel nu foarte demult) pe care il recomand cu toata caldura. Prima zi din Peloponez am povestit-o aici: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/18464-calea-ferată-îngustă-diakopto-–-kalavryta/ Olimpia. La Olimpia am ajuns pe lumina, ceea ce a fost o mare realizare. Si mai important a fost ca la Olimpia am apucat sa beau primul sprtiz la carciuma, desi eram de doua zile in Grecia. In plus, am mai stat de vorba, afara la o tigara cu doamna carciumareasa. Care printre altele, mi-a spus ca am facut foarte bine ca am venit la Olimpia la inceputul lui aprilie, doarece vara este ingrozitor de cald si foarte aglomerat. Pentru cei pasionaţi de antichitate şi arheologie, cu siguranţă muzeul arheologic din Olimpia este ceva deosebit. Cum despre antichitate nu ştiu aproape nimic şi nici arheologia nu mă pasionează, doar am văzut în fugă muzeul. In poarta situ-ului arheologic, inscris pe lista UNESCO. Sit-ul asta vroiam neaparat sa-l vad, din motive de Jocuri Olimpice moderne, aprinderea flacarii olimpice, o alergare pe vechiul stadion olimpic, etc. Ruine, copaci colorati si nori de ploaie. Nemtii au inceput sa mai dea inapoi din ceea ce au furat din Grecia (din cate stiu, englezii si francezii deocamdata n-au ganduri din astea). Templul zeitei Hera (zeita protectoare a casniciei, caminului si femeilor maritate). Corespondentul ei roman este Iunona. Noroc ca exista Wikipedia, ca spre rusinea mea Legendele Olimpului nu le-am citit. Altarul zeitei Hera, locul in care se aprinde, incepand cu anul 1936, flacara olimpica. Altarul si tempulul zeitei Hera. Intrarea in vechiul stadion olimpic. Stadion pe care intrau "doar" 45.000 de oameni. Ca fapt divers, cel putin din ceea ce scrie pe Wikipedia, azi in Romania doar Arena Nationala are peste 45.000 de locuri. Stadionul. Daca tot am ajuns aici, era mare pacat sa nu alerg o tura de stadion. Spre suprinderea mea chiar am reusit sa fac tura fara sa ma opresc. Conteaza mai putin ca la final am durat vreo 3 minute ca sa-mi revin. Singurul loc cu scaune de pe stadion, acolo unde stateau arbitrii in Antichitate. Azi cred ca s-ar numi tribuna oficiala.
  3. gibonu

    Vasta (Biserica Sfanta Teodora) Vasta este un sat mic, situat aproximativ intre Tripoli si Kamalata, la vest de autostrada A7 (Moreea). N-am mers prea mult pe autostrada A7. Pe harta pe care o aveam nu era prea bine individualizata iesirea corecta. Asa ca am oprit intr-o benzinarie si am vorbit cu un grec iar acesta m-a lamurit ca trebuie sa ne intoarcem vreo 6 km pana gasim indicatorul spre Vasta. Ne-am intors, am gasit indicatorul si am continuat alergarea pe un drum destul de virajat, intr-o zona de dealuri mai inalte. Dupa vreo 20 km de drum virajat am ajuns intr-o intersectie. In dreapta, satul Vasta. In stanga, se continua inca 6,5 km spre Biserica Sfanta Teodora, pe un drum mai ingust si mai inclinat. Nu a durat mult si am ajuns la Biserica Sfanta Teodora. Nu sunt prea multe de spus despre Biserica Sfanta Teodora. Doar ca este o biserica mica, pe acoperisul careia au crescut niste copaci, iar radacinile copacilor, fara a fi vizibile, coboara spre sol prin zidurile bisericii. Oricum ar fi, nu este un lucru care se poate vedea in fiecare zi. Nu spun ca biserica asta este unica in Lume. Spun doar ca pana acum, n-am apucat sa vad ceva asemenator. Exteriorul bisericii. Acoperisul bisericii, vazut mai de aproape. Interiorul. Tavanul. Altarul. Grosimea zidurilor interioare (icoana din planul indepartat se sprijina pe un fel de fereastra). Restrictii si recomandari. De vanzare, intr-un mic chiosc de langa biserica. Biserica vazuta din drumul asfaltat pe care am venit. Legenda bisericii. Teodora era o femeie care vroia sa lupte impotriva talharilor care atacau satele din zona. Ca femeie nu putea lupta, asa ca s-a degizat in barbat. A fost ucisa in lupta, iar inaite de a muri a spus ceva de genul: “Fie ca trupul meu sa se transforme intr-o biserica, Sangele meu intr-un rau Parul meu intr-o padure” Localnicii, impresionati de curajul Teodorei, au construit o biserica la mormanul acesteia. Apoi, un rau si-a schimbat cursul, pentru a trece pe sub biserica, iar capacii au inceput sa creasca pe acoperisul bisericii. Mai spre zilele noastre, niste cercetatori de la Universitatea din Patras au folosit o soricarie sofisticata numita georadar si au ajuns la concluzia ca radacinile acelor copaci coboara in sol prin peretii bisericii. Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Vastas
  4. octav

    Asta clar. Parerea mea ca orice cauciuc de top de la orice firma de renume e bun. Ce vorbim noi aici sunt nuante. S-ar putea sa fie si alte modele mai ieftine si sa fie foarte bune, dar eu personal nu am timpul si nici disponibilitatea sa le mai incerc.
  5. radu_vadan

    Nu e niciun secret că Nibali și Sagan nu-s cu tăte blidele pe stălaje....
  6. MLADEN

    Vând bicicletă stare bună, căteva zgărieturi minore, folosită doar la plimbări în oraş. ;))
  7. octav

    Si una din colectia personala, de pe Stelvio :)
  8. Axe

    Pisica si viezurele
  9. Cu parere de rau, mai postez si de astazi:
  10. De multe ori m-am gasit in situatia sa am nevoie de diverse componente marunte care ori nu se gaseau in apropiere, ori erau absurd de scumpe, ori ar fi trebuit sa platesc o suma mai mare pe transportul lor decat pe componenta in sine. Astfel, am ajuns sa mi le fabric singur, fiind vorba de diverse adaptoare sau componente necesare pentru a potrivi pe bicicleta lucruri care nu se potriveau chiar din prima. Deschid astfel acest topic pentru cei care au improvizat (in mod elegant si robust) diverse componente, suporti, distantiere sau, de ce nu, piese mai complexe. Am mai vazut pe forum in decursul timpului asemenea exemple, dar nu ar strica sa cream un topic pentru cei mai "meseriasi" dintre noi. Mi-am cumparat de curand un stop B&M Toplight Flat S gandit pentru montarea pe portbagaj. Cum nu imi folosesc portbagajul tot timpul, mi-am pus problema crearii unui suport care sa-mi permita sa montez farul direct pe cadru. Solutia a venit rapid, folosindu-ma de clema de strangere a seii care are gauri filetate pentru portbagaj. Pentru realizare a fost folosita o imprimanta 3D (nu e a mea personala, dar am acces la ea) si filament plastic in valoare de aproximativ 2 lei (sub 50 de eurocenti), modelul fiind facut cu aplicatia FreeCAD (versiune open-source a Solidworks). Rezultatul e asta: Acum am in plan un chainguard pe care sa-l montez in locul foii date jos de pe pedalierul triplu de MTB - modelele gasite pe net costa de la 30-40 de euro in sus si extrem de putine sunt capabile sa acopere o foaie de 44. Al meu model ar trebui sa coste mult mai putin de atat, urmeaza sa definitivez modelul in zilele urmatoare.
  11. Salutare! Ma antrenez si pe sosea, si din moment ce raportul existent de 32x10, imi permite o viteza pe la 37Km/h, m-am gandit sa-m pun niste cauciucuri pe MTB care sa se preteze la mersul pe sosea. Gen Maxxis Detonator. Doar ca nu stiu ca mi le gasesc pe la magazinele online. Imi puteti oferi un exemplu? Multumesc!
  12. gibonu

    Olimpia – continuare Ruinele templului lui Zeus din Olimpia. Coloana care se mai vede azi am inteles ca este refacuta, pentru ca vizitatorii sa isi faca o idee cam cat de mare era templul in Antichitate. Tempul in care se afla stauia lui Zeus, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Statuia era opera lui Fidias, avea 12 m inaltime si era construita construita din lemn ornat cu aur si fildes. Se pare ca a fost dusa la Constantinopol, unde a ars intr-un incendiu in anul 475. Deja incepuse iar ploaia, asa ca la ruinele atelierului lui Fidias n-am mai facut poze. Undeva langa orasul Archea Olimpia se afla locul unde este depusa inima baronului Pierre de Coubertin (fondatorul Jocurilor Olimpice moderne), conform dorintei acestuia.
  13. Macar pune si tu ghilimele la parerea aia de rau. Bestie!
  14. majikstone

    Problema nu e neaparat legata de latimea cauciucurilor, conteaza foarte mult si materialul din care sunt facute, asta va decide de exemplu aderenta pe asfalt ud. As zice ca din punctul asta de vedere (aderenta pe asfalt ud) Continental 4000 GP S2 pe care le am sunt mai aderente decat Schwalbe Marathon Supreme. Pe de alta parte, unul dintre lucrurile de care mi-e mie cel mai frica in curbe (si motivul pentru care si eu abordez curbele de pe coborari cu viteze relativ reduse) e nisipul sau praful de pe marginea drumului, care iti va rupe aderenta instantaneu daca abordezi curba la o viteza si un unghi prea mari. Si cel putin prin Romania (si nu numai) asta e o problema reala datorita materialului antiderapant depus pe drumuri si curatat... la pastele cailor. Situatiile in care realmente esti mai siguranta pe cauciucuri cu balonaj mai mare sunt daca asfaltul e departe de a fi perfect. Orice gropi, denivelari sau fisuri te vor face sa pierzi controlul mult mai usor in cazul unor cauciucuri mai inguste si cu presiune mai mare decat in cazul unor cauciucuri mai groase si cu presiune mai mica. Si din nou asta e o problema pe drumurile patriei, in special cele de munte. Ca sa nu mai vorbim de oboseala acumulata in brate datorita acelorasi gropi, fisuri si denivelari.
  15. justin

    Mi-am terminat ciclocrosul. Am schimbat o serie de piese fata de echiparea originala si intr-un final are o transmisie 1x10 cu 11-28 spate si placa ovala de 38t pe fata. Ptr o amortizare mai buna a socurilor am optat ptr ghidolina de silicon si roti tubeless. In viitor o sa ma joc cu rapoartele si in functie de traseu o sa am 2 randuri de pinioane si 2-3 placi care sa le combin.
  16. Am iesit vreo 10 km cu ea, am tras pe alocuri destul de tare (si cu ceva cumparaturi pe portbagaj, si la deal) si nu mai aluneca nimic. Declar problema rezolvata pentru moment.
  17. savuts

    Trei zile de munți, ploaie, zăpadă, noroi si aventură pe aproape 200 de km http://grit.cx/news/2016/02/lucas-winterberg-wins-tortour-cyclocross-in-switzerland Și teaser-ul
  18. Si inca un motiv, in Romania. Citat din raspunsul dat de un avocat la o intrebare pe FB: " Legea impune, pe langa lumina alba sau galbena in fata si rosie in spate, si cel putin un catadioptru rosu spre spate si catadioptri portocalii pe spitze". Cand amenda pentru lipsa claxonului e 900 de lei, iti vine sa iti bagi ceva in ea de bicicleta.
  19. otsdr

    Suport de aripă. Alb, că am vrut neapărat nylon și mi-a fost lene să-l vopsesc.
  20. Si track-ul gps: https://connect.garmin.com/modern/activity/1051657793 Se intra din drumul de Poiana pe triunghi galben, de la asta vine numele. @@akebono Facem, imi dai un semn cand e de iesit sa vad daca ne potrivim cu timpul.
  21. Buna treaba cu topicul asta, intr-adevar. Ne place sau nu, dar informatia referitoare la calitatea soselelor sau a locuitorilor are relevanta, trebuie sa fim constienti de riscuri.
  22. Calea ferată îngustă Diakopto – Kalavryta (partea a II-a) Inapoi spre Diakopto am stat in vagonul din spate, pentru a putea face niste poze in care sa nu apara si locomotivarul grec. Cabina de comanda era deschisa. Daca nu ma insel, ceea ce seamana cu acceleratia este doar pedala care trebuie sa fie apasata tot timpul deplasarii trenului de catre mecanic. Coborare pe cremaliera. Parca asta este singurul pod al caii ferate. Râu involburat. Distanta cam mare intre albia râului si terasamentul caii ferata. Din nou prin semitunel. Cam asta a fost plimbarea cu trenul de la Diakopto la Kalavritsa si retur. Fara a fi mare cunoscator de trenuri, plimbarea asta chiar merita. Din pacate, nu prea se vede in poze prea mult din spectaculozitatea acestei linii. Si inca ceva. Regretul care ramane dupa o astfel de plimbare atunci cand te gandesti la calea ferata Oravita – Anina. Cale ferata care la randul ei este o minune a tehnicii, insa din pacate nu este exploatata la adevaratul sau potential. Altfel spus, pe greci, asa lenesi şi puturosi cum ii considera multi români, i-a dus capu’ sa scoata bani gramada dintr-o astfel de cale ferata, pe cand in RO este o mare minune ca Oravita – Anina inca functioneaza. Desi s-ar putea inchide oricand, din motive obiective de nerentabilitate economica, in conditiile actuale de exploatare. Ca sa nu mai aduc aminte de calea ferata cu cremeliera dintre Caransebes si Subcetate, desfiintata cu multi ani in urma. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  23. Traveller

    Pînă să avem timp de Lugano, am vizitat sumar și Milano, bineînțeles. Am luat iarăși metroul de la Reppublica și am coborît la Duomo. Domul din Milano, aflat în proces de renovare la acea dată. Piazza del Duomo e un spațiu pietonal pătrat, cu latura de aproximativ 40 de metri. În fața Domului se află statuia ecvestră a reglui Vittorio Emanuel al II-lea, ridicată la 1896. De aici ne-am angajat pe Via dei Mercanti, continuată de Via Dante, spre Castelul Sforzesco. O altă statuie ecvestră în fața castelului, de data asta a lui Garibaldi. Castelul a fost construit începând cu 1450, la inițiativa lui Francesco Sforza, duce de Milano. Azi, după ce a suferit distrugeri parțiale repetate, și tot atîtea renovări, este sediul mai multor muzee milaneze. Planul castelului, după o schiță din secolul XVI (via wikipedia): Și imagini de la fața locului: Biserica Santa Maria delle Grazie. Este monument UNESCO și găzduiește fresca lui Leonado da Vinci, Cina cea de taină. Iată și o imagine de ansamblu via panoramio. Dacă bombele lansate de aviația aliată în 1943 erau mai bine țintite, probabil că azi nu mai aveam ce admira (oricum, zice tot wiki, italienii luaseră încă de atunci măsuri de protecție a frescei lui Leonardo): Tramvai dintre cele vechi, întreținute și menținute de primărie în circulație, cu titlu de simboluri ale orașului. Cel din poză mergea către stadionul San Siro. Apoi pașii ne-au purtat către Galeriile Vittorio Emanuel, loc de promenadă bine-cunoscut în Milano, de localnici și turiști laolaltă. Într-o vitrină, un peisaj deja cunoscut - lacul Como :) În piațeta din fața Galeriilor veghează Leonardo da Vinci... ...peste drum de teatrul Scala. După cină am luat înapoi metroul spre hotel.
  24. Traveller

    Liniște, răcoare, natură și arhitectură. Soarele desenează curcubee pe umărul căpitanului de vas. Șoseaua de pe versantul vestic a presupus construcția multor tunele și viaducte. Singurătate... Cel puțin o vacanță în locul ăsta mi-ar plăcea. După vapor, urmează ascensiunea la Brunate cu funicularul. Biletul costă 11 Eur dus/întors. Începe urcare pe calea ferată prevăzută cu cremalieră. Domul din Como, imortalizat din mișcare. Linia este simplă, cu excepția unei mici porțiuni aflate la jumătatea traseului, unde se încrucișează cele 2 vehicule. Ajungem și coborâm. Monument închinat liniilor ferate cu cremalieră. Brunate așteaptă să fie descoperit la pas. -va urma-
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up