Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 04/30/2016 in all areas

  1. 2 points
    Salutare prieteni M-am gândit că ar fi util să postez aici instructiunile pentru a obține cu efort și costuri minime un kit de aerisire pentru frânele din gama Avid. Având de schimbat pistonașele și garniturile din manete aveam nevoie de un kit de aerisit, unul original fiind mult mai scump decât piesele în sine am manufacturat un kit perfect funcțional din: 1 set de șuruburi+piulițe din plastic M5 (raionul de mobilă din magazinele de bricolaj) 5RON 2 O-ring-uri micuțe pentru a intra pe acele șuruburi 2RON 3 Furtun de plastic diametru M5 2 RON 4 2 Siringi de 20 ml 2 RON 5 sârmă pentru coliere 0 RON logic 6 Burghiu de 2mm pentru a găuri șuruburile 3 RON 7 super glue Total 14 RON și am aerisit frânele cu costuri mici. Cel mai greu a fost să găuresc șuruburile, cu o bormașină cu baterie sau Dremmel ar trebui să fie destul de facil. Pe șurub se înfiletează piulița lăsând filet liber pentru a intra în manetă și în etrier cam 5mm, se blochează piulița cu super glue, se montează sub piuliță un O-ring, se introduce un capăt al furtunului pe șurub și celălalt în siringă, se poate lipi cu super glue sau putem pune coliere din sârma subțire. Imaginile spun totul! Spor la muncă, vine vara și aerul din instalație trebuie eliminat!
  2. 2 points
    Mâine, duminica, la 10, la capăt la Progresu'. Sent from my Lenovo A916 using Tapatalk
  3. 2 points
    Bun, hai sa nu dam din una-n alta. Daca de botezat le botezam(unii), unele chiar au si inviat, atunci le putem si sfinti, si ingropa cu popa. E o tara libera. Dar nu suficient de liber pe aici sa dezbatem mai mult de atat chestiuni religioase.
  4. 2 points
    Per total sunt foarte multumit de el, din urmatoarele motive: - pe maxim puterea e absolut suficienta pentru ciclism pe sosea in conditii de iluminare ambianta zero; as zice ca chiar si pe modul de putere scazuta e suficient pentru o deplasare in siguranta la 25-30 km/h, cu putina atentie, pe bezna completa - optica e excelenta, reusind sa concentreze lumina exact pe zona de sosea utila unui ciclist - ceva mai mult de latimea unei benzi, pe o lungime de cel putin 10 metri, daca nu chiar vreo 15, cu mentiunea sa fie reglat corect unghiul farului fata de orizontal - e un avantaj major (pentru mine cel putin) faptul ca poate fi folosit cu baterii / acumulatori R6/AA - in situatii de urgenta se pot cumpara baterii de schimb chiar si de la magazine satesti, in timp ce in cazul unui acumulator Li-Ion nu prea ai alternative - inca nu am patit sa am probleme din cauza socurilor sau a sistemului de prindere, chit ca am doua sisteme de prindere relativ diferite pe cele doua biciclete pe care le am; traseul de naveta e destul de plin de denivelari, bicicleta mea de naveta e fara suspensii de orice fel si cu toate astea nu pot sa spun ca s-a miscat farul pe ghidon in vreun fel din cauza socurilor - un mic minus, dar care nu are legatura neaparat cu farul in sine: in conditii de frig (sub 10 grade) farul are tendinta sa treaca mai devreme in modul de putere scazuta din cauza ca are impresia ca bateriile sunt descarcate - o data ajuns acasa, la caldura, farul a mai mers cam jumatate de ora in modul de putere ridicata, desi afara trecea automat in cel de putere scazuta - ploaia nu m-a prins decat la vreo doua ture, deci inca nu pot spune ca l-am testat la limita din punctul asta de vedere Despre o comparatie cu Bontrager Ion nu prea pot sa spun tare multe, dar personal prefer farurile care au baterii standard (preferabil R6/AA) pentru ca imi permit sa le folosesc cu acumulatori Ni-Mh si, la nevoie, sa le folosesc cu baterii standard din comert, ceea ce reprezinta o alternativa "extrema" la care nu sunt dispus sa renunt, mai ales in ipoteza unor ture de mai multe zile in care as fi nevoit sa incarc acumulatorii Li-Ion la o priza la care nu am neaparat acces. Ce pot sa spun e ca e mai puternic si cu o autonomie ceva mai mare decat farul home-made pe care il aveam inainte, folosind tot 4 acumulatori AA, iar ca farul pe care il aveam inainte m-a servit ireprosabil la cateva ture pe intuneric complet pe sosea, la viteze de 25-30 km/h.
  5. 1 point
    Aprilie 2016 Mai acum un an... doi... reuseam intr-o dupa-amiaza sa ajung pe viaductul de cale ferata de la Topolog, pe "preademulteoriinceputasineterminata" legatura feroviara intre Valcele si Ramnicu Valcea. O scurta istorie, precum si o vaga proiectie in viitor puteti gasi aici: http://www.economica.net/calea-ferata-valcele-ramnicu-valcea--ingropata-definitiv--apare-in-masterplan--dar-nu-primeste-niciun-ban-pana-in-2020-_114996.html#n Am tot discutat cu prieteni apropiati despre ce si cum facem, cam cu o saptamana inainte. Nu ne-au iesit chiar toate planurile, @Mac al nostru cazand la datorie pe ogoarele patriei muncitoare. Nu era doar o chestiune de lungime, diferenta de nivel sau durata, ci era si o chestiune legata de ora de trezire la care distinsul nostru prieten nu a putut achiesa (adica "pune botul"). Asa ca, ma intalnesc doar cu ilustrul @@Traveller (Razvan) in fata bisericii Elefterie aproape de 6 dimineata. Prognoza meteo nu era foarte incurajatoare: dupa ora 13 se anuntau furtuni insa, am hotarat sa trecem peste amenintari :) Cu o seara inainte, chiar daca era cam tarzior, la lumina lanternei am reusit montajul celor doi suporti de bicle, lasand spatiu si pentru un al treilea, in speranta unei razgandeli de ultim moment a prietenului nostru. Razgandeala ce nu s-a mai intamplat. Asa ca, la 6 luam drumul spre Pitesti pe autostrada, cu un prim stop la km 36 sa bagam gaz si sa facem o prima verificare a stabilitatii pe suporti si bare noi. Experienta noastra in domeniu fiind aproape nula, suntem convinsi ca o bataie in plus strica, dar o verificare - nu: Tot tandalind pe drum, abia pe la 9 tragem in fata Garii Regale din Curtea de Arges. Om gospodar si asezat, cu frica de deshidratare, luasem si doua beri pentru a ne echilibra eventualele disfunctionalitati generate de drumul lung in masina :). Carora, le-am dat cep in parcare... Dupa cele cateva guri luate pentru incalzire, luam Curtea de Arges la traversat si facem apoi stanga in sensul giratoriu pe drumul ce iese la Ramnicul Valcii, traversand Argesul. Strada, nu foarte aglomerata, trece pe langa biserica Sfantu Gheorghe, ridicata intre anii 1934 si 1936 pe locul unei vechi biserici de secol al 18-lea distrusa intr-un incendiu in 1913: Iesirea din oras se face lin, pe un drum valurit in care urcarea predomina, astfel ca primii 6-7 km nici nu ii simtim. Vremea e relativ calduta, cerul aproape in totalitate senin, iar vantul aproape absent ne lasa sa ne bucuram de aerul curat. Mirosurile pestilentiale ce au amarat viata locuitorilor din zona gropii de gunoi din dreapta soselei au disparut de ceva mai putin de un an de cand groapa a fost acoperita si transformata intr-un deal artificial bine protejat. Imediat dupa trecerea prin vecinatatea ei insa, cu adevarat incepe greul: o urcare sanatoasa cu un 10% aproape continuu. Tragem mult aer in piept si o agatam barbateste. Cei 2 kilometri si un pic de urcare se sfarsesc in gafaielile echipei, la loc de popas: Cum ne-au ajuns din urma caldurile catararii, e momentul sa mai scapam de din cele cojoace: Verdeata ce ne-nconjura: Prima coborare ne umple de adrenalina: coboram mai mult decat am urcat... 12% pe 2 km ma duc aproape de 70 de km/h si simt cadrul cum vibreaza sub mine. Intrarea in Tigveni se face cu mult mai molcom, intr-o prelungita coborare blanda. Privesc insa inapoi cu o vaga ingrijorare: chestia asta va trebui a fi si urcata... (si va fi...). O noua pauza pe podul de la Topolog ne prilejuieste incheierea socotelilor cu berile carate dupa noi. @@Traveller pleaca intr-o scurta incursiune spre apa ce se scurge pe sub noi: In departare, cu atat cu cat putea sa apropie aparatul meu de fotat, primul obiectiv al turei: La doar doi kilometri dupa pauza de bere, cotim stanga spre Ciofringeni pe drumul ce, departe, iese in capitala micilor si carnatilor soselizati din Romania - Dedulesti. Noi nu vom ajunge pana acolo: avem fructe deshidratate in rucsaci :). Drumul merge in paralel cu viaductul pe care urmeaza sa urcam si ne lasa sa-l privim de jos: Doamne, cat e de mare... Odata intrati in Schitu Matei, ne intampina, construita pe o coasta de deal Biserica Sfintii Arhangheli. Datand din anul 1816, este catalogata ca monument istoric inscris in Patrimoniul National. De dimensiuni mici, desi este inclusa in aria monumentelor protejate, nu am gasit indicatii privind ctitorul si zugravul. Posibil ca, in interiorul acum inchis, sa fi putut gasi informatii relevante. In orice caz, zugraveala bisericii a avut mai multi autori ce si-au intersectat viziunile pe peretii exteriori, unii dintre ei chiar intr-o maniera naiva, punand in evidenta fie dihotomia rai-iad intr-un mod copilaresc, cu un purgatoriu toroidal, fie zugravind imagini ce provoaca zambete, ca aceea cu vanatorul ce se pregateste sa impuste un cerb. Alaturi de imaginile oarecum neobisnuite, braul de sub acoperis ne dezvaluie insa si imagini clasice in frumoasa maniera a picturii ortodoxe. Lasand in urma bisericuta, am luat si flori cu noi, doar pe SD :) Imediat dupa bisericuta, facand la dreapta pe un fel de drumeag tapetat cu pietre rostogolitoare, ne opintim catre terasamentul pe care urma sa mergem mai departe Dupa scurta urcare ajungem in vecinatatea Garii Schitu Matei, una din putinele constructii-statie ramase intr-o stare relativ buna, si chiar "folosita": Vechile peroane, acum aproape distruse din lipsa intretinerii... Dupa o destul de lunga pauza, hotaram plecarea catre viaduct VA URMA
  6. 1 point
    De vreun an puneam la cale o excursie mare. Una serioasă, un tur. Iar de două luni ne-am și apucat de treabă. Suntem: eu, Laura, prietena mea și mascota noastră Tic, un câine mic. La început voiam un traseu internațional, dar pe urma ne-am dat seama ca mai bine ne-am explora întâi propria țară. Treaba sta așa: avem 33 de zile la dispoziție, o bicicleta tandem pe care-o cheamă Șauf, și o căruță cu bagaje. În formula asta vom ajunge noi trei în locurile cele mai demn de vizitat din România. Mai e ceva. Vom scrie o carte în urma acestei calatorii. O carte care va promova România, touring-ul pe bicicletă și călătoritul alături de 4 picioare. Eu mă voi ocupa mai mult cu pozele, iar Laura, care este deja la a treia carte, cu scrisul. Cartea va fi compusa din scrisori care vor fi dedicate "cumpărătorilor zilelor noastre", adică oamenii care ne-au ajutat să pornim la drum donându-ne 100 de euro fiecare (am fost inspirați de Mihai Barbu și cartea sa "Vând kilometri" ). Sunt, metaforic vorbind, 33 pe tandem (31 de romani si 2 germani); ei ne-au transformat visul în realitate. Nu avem sponsori, toată povestea e de la om la om. Vom începe pe 5 mai din orașul meu: Fălticeni. Deja mi se face pielea de găina. Îmi dau seama ca suntem chiar idioți pentru ca până acum nu am făcut nimic care sa se compare cu asta. Știm sigur ca putem face 70 de km de drum elvețian delurit pe ploaie și vânt în vreo 5-6 ore. Am făcut și ture mai mari dar niciodată mai multe zile la rând. Dar e fain așa pentru că probabil nu am fi pornit nicăieri dacă nu era vorba de un zbang din ăsta peste față, iar elementul de noutate va face cuvintele să stea mai frumos în pagini. Ne puteți urmări aventura pe site-ul nostru: https://www.petandem.ro/ Laura: https://www.facebook.com/laura.baban Andrei: https://www.facebook.com/andrei.melinte Daca vi se pare fain ce facem ne puteți ajuta prin a pre-comanda cartea, încurajări, distribuiri pe rețelele de socializare sau cum altcumva va trece prin cap.
  7. 1 point
    Cautand ceva detalii pe internet, prin iarna lui 2014, despre traseele de pe malul Dunarii am dat peste blog-ul lui @@VladG. L-am citit pe nerasuflate si au inceput sa mi se miste rotitele prin creier - e o tura interesanta care merita studiata putin si de facut. Am inceput sa caut din ce in ce mai multe informatii, sa cer tot felul de detalii, De asemenea am inceput sa povestesc cu prietenii, in speranta ca voi reusi sa conving pe careva sa mi se alature. Undeva la inceput de an se parea ca vom fi doi care sa faceam aceasta excursie. Treptat, am achizitionat hartile excelente de la BikeLine si ce imi mai lipsea pe langa bicicleta pentru o astfel de tura. M-am tot gandit si am tot calculat care ar fi cea mai buna metoda de a ajunge la punctul de start, in Germania. Am luat in calcul varianta cu autocar in prima faza - pro: mult mai sigur pentru bicicleta, plecare din Sibiu si direct pana la destinatie; contra: foarte multe ore traseul. Dupa foarte multe calcule pe toate optiunile existente - am ales varianta cu avionul de la Tg. Mures pana la Memmingen. De la Sibiu la Mures trebuia sa gasesc un mod de transport al bicicletei si de la Memmingen am hotarat sa iau trenul. Zilele au trecut destul de repede, am ajuns la punctul in care m-am convins ca o sa merg singur. Cum aveam de gand sa merg indiferent daca am cu cine sau nu, continui cu planurile. Au urmat - bilete de avion(dus), bilet de tren(Budapesta - Sibiu), rezervari cazare in Donaueschingen, Budapesta si Viena. Folosindu-ma de informatiile din hartile de la BikeLine(inclusiv track-urile gps) am documentat si trasat un plan pe fiecare zi, cu un numar estimat de km. Pentru zilele de pauza am incercat sa imi adun cateva idei despre ce as dori sa vad din orasele respective, restul urmand a fi bonus si Carpe diem! Asadar, urmeaza Povestea Dunarii, asa cum am vazut-o si trait-o eu. Ziua (-1): 21-24 Iunie Km - 0(cu bicicleta), nenumarati cu pasii Pozele - https://goo.gl/photos/mEHzDLEYhUDraBvg9 Mood - stres maxim Mai sunt cateva zile pana la plecare, sunt din ce in ce mai agitat si ma apuc sa impachetez bicicleta si sa adun bagajele. Cum nu mai impachetasem bicicleta pentru zbor, mi-am luat cateva zile in avans pentru a evita surprizele. Cu toate cele necesare cumparate am inceput sa lucrez la ea. Initial planuisem sa incerc sa o duc intr-o cutie de carton, ca sa nu mai car husa Vaude Big Bike Bag dupa mine. Nu am reusit sa gasesc o cutie care sa imi permita sa impachetez bicicleta si sa o duc si pana la Mures intr-o masina si am ales husa. Am profitat de cartoanele de la cutie pentru protectia bicicletei in husa. Cum am facut si ce a iesit: Am insistat destul de mult cu protectia si ambalarea bicicletei si imi amintesc si acum o replica de pe topicul legat de transportul cu avionul: daca s-ar fi prabusit avionul doua chestii ar fi ramas intacte: cutiile negre si bicicleta ta. Bicicleta gata, urmau bagajele. Imi facusem o lista online, pe care am tot adaugat lucrurile care imi treceau prin minte ca a fi posibil necesare. Cu o zi inainte le-am intins pe toate la indemana. Le-am triat si am luat chiar ceea ce am considerat strict necesar. Avand in vedere ca urma sa zbor cu WizzAir - nu avea cum sa lipseasca si clasicul bagaj romanesc - sacosa de rafie. :D Am folosit-o pentru a impacheta coburile si portbagajul. A iesit un fel de cub de rafie infasurat in foarte mult scotch Totul era pregatit pentru marea aventura. Urma o noapte lunga si, cel mai probabil, fara prea mult somn va urma
  8. 1 point
    Oameni gospodari: Undeva in zare ne asteapta continuarea prin tunel. Mesteru' lu' peste! Dupa ce ne-am scalciat bine picioarele pe pietre, eu mai norocos in bocanci, Razvan facandu-si praf suprashoshonii din dotare, iata-ne la cea de-a doua culee ce marcheaza sfarsitul drumului nostru peste Valea Topologului. La inceput, drumul este in continuare plin de piatra sparta a terasamentului, dar pe masura ce inaintam catre tunel, acestea se imputineaza si ne lasa sa incalecam. In fata se iteste gura tunelului: Ne asteapta aproape 2 kilometri jumate la lumina lanternelor, pe piatra sparta :) Urmele de roti, precum si balegile pe care le observam ne spun ca tunelul este folosit, chiar daca nu asa cum a fost gandit... Mai razand, mai glumind, mai rontaind cate ceva si cascand gura pe pereti, ne apropiem de iesire. Am si ocolit cateva capcane pe drum, alcatuite din cioburi si cate o creanga ratacita, dar per total, drumul prin tunel a fost o experienta. "Miner bicicliator" Firida: Cu totul insa alte experiente ne asteptau la iesire... Cu aproape 200 de metri inainte de revenirea "pe pamant", ma hotarasc sa incalec: stratul de piatra se subtiase si nu ni se mai ingropau cauciucurile in el. Asa ca am luat-o inainte catre iesire, orbit de lumina zilei. Si cum mergeam eu asa chior, nu reusesc sa vad o creanga nu prea lunga dar suficient de groasa. Atinsa cu roata spate pe un capat, aceasta se rasuceste si se strecoara intre cadrul si schimbator, se zvarcoleste putin si ... pac! simt cum capra mea se smuceste si picioarele imping in gol. Cobor si casc gura sa vad ce s-a-ntamplat. Uimit privesc cum schimbatorul atarna pe lant, desprins de pe cadrul furcii spate: ureche rupta! Ajunge si Razvan langa mine si privim amandoi cu obida si neputinciosi. Imi aprind o tigara si incerc sa gasesc solutii. Razvan vine si el cu propuneri, dar parca nici una nu tine. Pana la urma cotrobai prin rucsac si scot trei soricei cu care leg lantul si schimbatorul de cadru. Ne asteapta 2 km de coborare pana in DN, apoi... ...27 km pana la masina la care preferam sa nu ne gandim inca... Antecesorii nostri au crezut, sau au incercat sa ne inoculeze o anumita mincinoasa stare: "Omul invinge natura": Niciodata omul nu va invinge natura. Si nici nu trebuie... poate doar sa negociem cu ea din cand in cand... Cobor cu grija, in tandem cu Razvan, oprind putin pentru fotografierea unui alt viaduct abandonat care a scapat cu schelele nefurate: Rotitele ni se invartesc in cap, cautand solutii. Pana la urma, Razvan - neposesor de carnet de sofer vine cu propunerea ca el sa ramana pe loc, iar eu sa iau bicicleta lui si sa merg sa aduc masina. O solutie buna, avand in vedere ca nu se punea problema sa merg 27 de km pe langa Helga pana la masina, iar "ia-ma nene" cu bicicleta... duminica... pe un drum nu foarte circulat... slabe sanse. Nici cu vremea nu stateam bine, prognoza meteo urmand sa se materializeze conform norilor ce se buluceau la orizont. Unul din noi urma sa astepte aproape 3 ore stand pe loc. Din fericire, am gasit un fel de terasa cocotata pe o platforma din beton, abandonata, dar dotata cu niste mese de fier si ceva umbrele de soare, asa ca am hotarat ca Razvan sa astepte acolo pentru a fi intr-o oarecare masura protejat impotriva ploii. Am reglat saua bicicletei lui, am lasat aparatul de fotografiat in grija prietenului meu si m-am inhamat la drum. Prima senzatie a fost ca mergeam pe o tricicleta, din cauza diferentei de marime: cred ca bicicleta lui e cu vreo 4 numere mai mica :). Genunchii mei se apropiau periculos de mult de ghidon, asa ca faceam experimente la inceput pentru gasirea unei pozitii cat mai favorabile. Ma asteptau doua catarari tari, iar norii negri se apropiau in galop. Prietenul Razvan fotografia si el "preparativele": Prima, si tare - urcarea catre Piatra, cu o diferenta de nivel de 250 de metri, intinsa pe 4 km si un pic. Norii se ingramadesc deasupra mea si, inainte de urcare, incerc sa-mi protejez cat mai bine telefonul si trag husa peste rucsac. Apoi imi pun foita de ceapa, o inchid bine, respir adanc si incep urcusul. Ploaia se porneste, mai intai marunt, iar eu pedalez cu capul in pamant. Nu ajung la jumatatea pantei cand, parca, se dezlantuie iadul: un val de apa incepe sa-mi cada efectiv in cap, tunete si fulgere trosnesc. In orice alta situatie as fi cautat un adapost. Imaginea retinuta pe retina insa a prietenului abandonat lasat undeva in urma, imbracat pentru mers si nu pentru stat, m-a facut sa continui pedalatul. Printre rafalele de ploaie, simt cum pietricele cat mazarea incep sa-mi loveasca cu zgomot casca. Incerc sa privesc in fata, dar chiar daca mi-am scos ochelarii, siroaiele de apa ma impiedica sa vad mare lucru si merg cu ochii mijiti. Soferi ce vin din sens opus, privesc parca fara sa inteleaga. In sfarsit, traversez appex-ul din Piatra, in zona soselei cvasidistruse de alunecarile de teren din zona si-mi dau drumul la vale, fara pauza. Ploaia in valuri si mazarea inghetata ce sarea in toate partile, combinate cu suvoaiele ce se scurgeau, amestecate cu pietre, frunze si crengi de pe drumurile laterale, nu m-au lasat sa cobor atat de repede pe cat as fi vrut. Cu toate astea, pana la urmatoarea urcare, nu am reusit sa-mi aduca bataile inimii in zona de confort, iar respiratia inca era usor gafaita. Din fericire, aceasta incepe bland, dar am de ocolit baltile uriase de pe drum, iar cele cateva masini care ma depasesc imi fac cate un dus namolos de fiecare data. Un sms de la Razvan: "Confirma ca esti ok" ma pune oarecum in dificultate. Telefonul s-a udat, iar ecranul tactil nu reactioneaza la pipaiturile mele. Nu am de ce sterge ecranul pentru ca totul este ud: si pe mine si in rucsac. Pana la urma il conving sa se miste si ii raspund prin viu grai prietenului, dupa care reiau catararea, de data asta in plin: alti 250 de metri, de data asta doar in 2 km. E ultima inainte de masina, si trag cat pot, parca cu ultimele puteri. Ploaia s-a mai inmuiat, grindina a disparut, iar eu mulinez la pedale ca marmota, asteptand appex-ul de care ne bucurasem de dimineata. Ma bat insa cu o medie de aproape 12% si-mi simt inima cum da sa sara din piept. Desi vad varful, simt ca nu mai pot si opresc la 200-300 de metri de el... Cateva respiratii adanci si gafaite si urc din nou in sa. Ultimele pedale pana in varf, apoi coborarea. Trec in goana prin baltile de pe marginea drumului si nu ma mai feresc deloc de masinile stropicioase, protejandu-mi doar ochii. Ma dor picioarele, respir greu si simt raceala la spate. Privesc ceasul: e 3 fara 10 ... am facut cei 27 de km de pana aici in fix o ora si 30 de minute, dar ma simt praf dupa cei 500 de metri urcati. Ajuns la masina, incep operatiunile de cocotare a bicicletei prietenului meu pe suportul dedicat. Simt cum incep sa tremur, canonindu-ma cu descuiatul lui. In fine, o proptesc sus si pornesc masina. Caldura vine greu si nu-mi ajunge, iar soseaua este inca suficient de plina de pamant si de nisip incat sa nu pot alerga. 30 de minute mai tarziu insa, franez langa "adapostul" lui Razvan. De la care am aflat ulterior insa, ca numai adapost n-a fost: din cauza suvoaielor si vantului, a parasit umbrelele care o luasera razna si se adapostise in spatele constructiei de pe platforma, indurand la randul lui frigul cu care a venit grindina. Tremur inca atunci cand o urca pe Helga pe frantuzoaica si reusesc doar sa o proptesc cam aiurea, cam intr-o rana, si pornim. La Curtea de Arges aud clampanituri si cobor sa vad ce e cu ea: o prinsesm prost si balabanea. O strang mai bine, dar - cum se va dovedi mai tarziu - inca nu suficient, asa ca am mai oprit o data langa Pitesti ca s-o fixez ca lumea. Am mancat ceva intr-o benzinarie, apoi autostrada si casa. Tremurul mi-a trecut abia cand am intrat cu totul in cada clocotita. O mare aspirina si nani... Cu toate aventurile de final, tura si-a atins obiectivele si a fost chiar foarte interesanta. Poate in vara, daca se va putea, intr-o "haita" mai mare, vom incerca si tunelul de la Plostina. Pana atunci insa, speram sa ne mai astepte si alte peripetii :) Profilul turei: https://www.bikemap.net/en/route/3479114-10042016-cf-valcele-rm-valcea-cu-trav/ SFARSIT
  9. 1 point
    Dupa o destul de lunga pauza, hotaram plecarea catre viaduct. Drumul e aproape bun si ne bucuram de racoarea padurii. Undeva in stanga noastra se zaresc vestigiile unui fost descarcator de torenti ce ar fi fost apoi canalizati pe sub calea ferata. Aproape de viaduct, inainte sa-i pozam culeea. Cu o lungime de aproape 1.5 km si o inaltime maxima de 48 de metri, a fost construit in anii '80, pe traseul proiectatei cai ferate M219. Initial, solutia constructiva a constat din realizarea terasamentelor care sa compenseze diferentele de nivel. Faptul ca terenul este afectat de instabilitate ducand la deplasari ale acestora a condus la ideea schimbarii de solutie prin realizarea unor structuri din beton, 10 la numar, din care Topologul ar fi fost cel mai lung. Alte lucrari proiectate si realizate au fost: doua poduri (Arges si Olt), ca si: tunelul Plostina (1910 metri) si Gibei (2250 metri), in premiera executate cu scut mecanizat. Abandonate in anii '90, lucrarile au fost reluate in regia unei firme italiene care a contractat terminarea caii, dar care a abandonat contractul dupa demontarea sinelor... Piatra sparta, granit de Macin, ne-a impiedicat sa mergem in sei, luand constructia la talpa printre fragilele tulpini de mesteacan ce si-au gasit teren fertil de dezvoltare, dar si printre spinii balariilor ce au inflorit pe cale. Valea Topologului. Asa cum noi ne uitam de la bisericuta la viaduct, a venit si vremea sa privim de pe viaduct la bisericuta. Clipa de privit chiar deasupra galagiosului Topolog aflat mult sub noi. Hotaram pauza de masa la inaltime si impartim ca doi buni prieteni fructele zaharisite din rucsac. Apoi, mai departe, la picior, pana in dreptul unei colivii unde sunt surprins trimitand o pasare spre inalt. Se va dovedi mai tarziu ce pasare era :)... dandu-mi apoi tarcoale: multe si galagioase. Ii incalcasem teritoriul. Cati oameni vazuse ea plimbandu-i-se prin ograda? Mama si ce ne-a mai certat! Privind la drum lasat in urma... VA URMA
  10. 1 point
    Salut ! Vapoare, tancuri, tractoare, autoturisme, motociclete, majoritatea vehiculelor sunt tămâiate și stropite cu aghiasmă. La mănăstirea Cernica se formează cozi interminabile la sfințirea pe bandă rulantă a diverselor vehicule. Foarte posibil acest ritual să aibă un efect protector pe termen lung asupra proprietarilor. Trebuie să recunosc că acest subiect "mă frământă" de câțiva ani buni să-l postez pe forum dar mi-a fost teamă să nu cad în ridicol. Deși sunt un boșorog de 58 de ani și 11 luni și merg pe biclă de 45 de ani nu am recurs până în prezent la o astfel de procedură ortodoxă. Poate că în vremurile trecute, când un individ ținea o bicicletă zeci de ani mai merita să-și sfințească bicicleta dar în prezent când o bicicletă a devenit un simplu obiect consumabil pentru cel mult doi-trei ani întreb dacă se mai merită efortul de a pierde timp cu o plimbare până la un preot pentru sfințirea bicicletei . Mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestui text !
  11. 1 point
    Aceeasi problema am avut-o/o am si eu, am trecut de la 26 HT de 11kg la FS de 27.5 convertit de 13kg cu shock semi-blocabil. Forestierele lungi sunt o problema, le urc cu aceleasi rapoarte (24/28-32-36), insa mai incet si ma obosesc mai mult. Pe dealuri lungi orice diferenta de greutate in plus se simte, inclusiv apa din bidon :). N-am crezut pana cand nu am dat, in mers, bidonul unui coleg de tura insetat. -1kg pe o panta de 10% iti da aaaaripi :). Rotile mai usoare te vor ajuta, dar pe trasee unde accelerezi si decelerezi frecvent. Cand acceleratia este zero, efectul diferentei de greutate este relativ acelasi indiferent unde este amplasat.
  12. 1 point
    Pentru ca tot se dezbate intens subiectul pozelor diferite, inca una din zona Lunca de Jos (intre statiile Lunca de Mijloc si Tarcau, venind dinspre Ghimes), autor Imre Incze. Trenul pare acelasi, insa asta conteaza mai putin. Sursa: http://www.railpictures.net/viewphoto.php?id=482059&nseq=196 Si pentru a schimbat putin subiectul, un mancator de zapara in gara Buftea. Sursa: http://www.railpictures.net/viewphoto.php?id=469128&nseq=223
  13. 1 point
    Cum am invatat sa imi vad de treaba mea... Mergeam intr-o zi pe langa spitalul de nebuni. Si din curte toti strigau: - 13, 13, 13!!! Gardul era prea inalt si nu puteam vedea inauntru, dar am vazut o gaura in el, asa ca m-am apropiat sa trag cu ochiul. In clipa urmatoare, un nebun mi-a bagat un deget in ochi... si toti au inceput sa strige: - 14, 14, 14 !!!
  14. 1 point
    - 4 inghetate, va rog. - Mici sau mari? - Aveti mici? - Da. - Atunci 4 mici si 2 beri!
  15. 1 point
    Totul tine de crezul proprietarului. Poti sa pui si o cruciulitala bicicleta daca vrei. Nimic nu e absurd din acest punct de vedere si recomand sa faci ceea ce simti. Nu cred ca e prea mult de discutat si sper sa nu se ajunga la vreo polemica. Religia si politica nu prea isi au locul pe acest forum.
  16. 1 point
    Zilele 14-15: 9/10 Iulie: Budapesta/Sibiu Km - nenumarati, dar multi si frumosi Traseu - https://en.wikipedia.org/wiki/Budapest Durata: infinita Pozele Z14 https://goo.gl/photos/U1ikskAc1nDKKizr7 Z15 https://goo.gl/photos/21zsnHm5nqSCtALz6 Song of the day - enjoy the city mood Ma trezesc scaldat de un soare puternic. Strazile arata putin cam ca dupa razboi. Cobor la micul dejun - o dezamagire as putea spune. Ma razgandesc cand gust cafeua - execrabila. O iau la pas pe centru - mi-am propus sa nu folosesc transportul in comun si sa vad orasul la pas. Am mai vazut Budapesta intr-un concediu de vreo 5 zile acu cativa ani deci e vorba mai mult de reimprospatarea memoriei si de relaxare. Un biciclist mai lent decat mine. Multe vapoare trase la mal in apropiere de podul Elisabeta/Erzsebet hid si Podul Libertatii/Szabadsag hid. Ma intalnesc cu o insotitoare de zbor din Lituania, Diana, care profita de timpul pe care il are intre zboruri pentru a vizita orasul. Colindam impreuna pret de vreo 2 ore si face sute de poze. Piata centrala - o minunatie de arhitectura si unde gasesti tot ce vrei. Palatul Buda. Intalnim un pescar - o ea de fapt - si nu imi vine sa cred ce captura tocmai scosese din Dunare. Podul cu lanturi. Palatul Gresham(astazi hotel). Academia maghiara de stiinte. Muzeul de etnografie din fata parlamentului si soldatii nemiscati ce pazesc drapelul. Vedere de pe Podul Libertatii. Dealul Gellert si Pestera Sf. Stefan. Baile termale Gellert. Urmeaza cateva ore de relaxare maxima - masaj demential de mi-au "pocnit" toate oasele si mi s-a relaxat fiecare muschiulet, sauna. jacuzzi si piscina. Ce mai incolo incoace - mi-am propus si reusesc sa imi fac hatarul dupa cei "cativa" kilometri parcursi in ultima saptamana si jumatate. Ma scuzati - dar "politica firmei" nu a permis publicarea fotografiilor pentru aceasta sectiune a excursiei :D va urma...
  17. 1 point
    Ziua 13....continuare.... Pe malul drept, la Tahitotfalu, fac realimentarea cu apa si fructe si ma mai ascund putin la umbra. Asfaltul de pe pista pur si simplu fierbe sub roti si.... mai mult ca sigur, nu e de la viteza mea ametitoare 10km mai la vale - ajung la Szentendre. Gasesc o fantana cu apa potabila in piata orasului - ma racoresc bine, umplu bidoanele si ma asez direct pe piatra cubica cat de cat racoroasa. Abia astept sa ies din oras sa ma opresc la o balaceala. Ma opresc la vreo 3km de oras pentru baie. Cateva frunicute muncesc din greu. In timp ce ma balacesc, o barca mergand in amonte imi deranjeaza apa linistita cu valurile create de ea. Pe malul opus mai sunt si altii care s-au oprit pentru "plaja". Pierd vreo ora si ceva la balaceala. E ultima din aceasta tura, in Dunare. Realizez ca mai e putin si tura mea se termina si nu am niciun chef sa o iau la drum. Cerul e curat ca lacrima, niciun norisor cat de mic si soarele arde ingrozitor. Realizand sfarsitul inevitabil picioarele nu au niciun chef sa se grabeasca. In apropiere de Budapesta, evitand drumul national, pedalez pe niste drumuri de pamant foarte nasoale. Imi vine sa strig de bucurie cand scap de ele. Pedalez pe dig si pista excelenta. La un moment dat, cu vreo 10km inainte de Budapesta, pe treaseul oficial EuroVelo6 dau de un fel de dig/baraj pe care trebuie sa il urc cu bicicleta in brate. Ajung la intrarea in oras. GPS-ul imi arata ca mai vreo 15km pana la hotel. Ratacesc putin prin oras, cu tot cu super GPS-ul Garmin si traseul predefinit. Cerul senin ca lacrima se innegreste deodata. Se racoreste instant si incepe potopul - vant puternic care ma da jos stand in picioare langa bicicleta, ploaie torentiala si grindina. Multa grindina. In niciun caz nu se poate sta pe strazi, daramite sa mai pedalezi. Intru intr-un magazin, telefonul mi-e aproape mort si ma cam folosesc de el pentru a ma directiona. Surprinzator sau nu, nimeni "nu are" un incarcator la el sa ii dau putin curent. Dupa un timp, vad ca nu se mai linisteste, pun geaca de ploaie pe mine si incerc sa ajung la hotel. Strazile sunt pline de apa, de sus toarna neincetat. Pedala si papucii imi intra in apa cand ajung in partea de jos. Potop maxim. Gasesc hotelul pana la urma, sunt ud bine de tot. Un plus mareee pentru coburi si geanta de ghidon - au rezistat fara sa ia nicio picatura de apa la interior. In fata hotelului, doi "copii cuminti" care si-au primit "cadoul de Craciun" mai devreme La receptie am parte de o privire foarte incurcata cand ma vede cat de ud sunt. Ridica dezamagita din umeri si imi spune ca nu mai au niciun loc de cazare. Precizez ca am deja rezervare si se linisteste. Trag cateva tigari in fata hotelului ca sa ma mai linistesc si urmaresc urgia de afara - parca ar curge Dunarea pe strazi. Urma sa aflu a doua zi ca au fost statii de metrou inundate, inchise si zeci de case si baruri de la subsol pline cu apa. Ca si cum nu mi-a fost de ajuns cu apa - pentru mancare trebuie sa trec peste strada. Nici nu ma mai sinchisesc de raul imens si merg la pas - mai ud de atat nu se poate. Cumpar ceva mancare, dulciuri si o sticla de vin, rezolv formalitatile de cazare, bag bicicleta in garajul hotelului si ma inchid in camera. Imi innec dezamagirea usoara ca plimbarea pe bicicleta e ca si incheiata in sticla de vin si imi iau somn.
  18. 1 point
    Ziua 13: 8 Iulie: Esztergom - Budapesta Km - 92.1 km Traseu - https://ridewithgps.com/trips/5718447 Durata: 9h40 total/4h59 in miscare Pozele - https://goo.gl/photos/3dgSCr2Jbufu2bJWA Song of the day - Iron Maiden - Infinite Dreams Dimineata, dupa micul dejun bunicel, pornesc spre Budapesta. E abia ora 7.30 dar e deja extraordinar de cald - se anunta o zi teribila. Las basilica in urma si ma iau la tranta cu soarele. Nu adie pic de vant si parca Dunarea sta pe loc. Dupa 12km pe malul drept, pe drum national, trebuie sa trec cu bacul spre Szob. Gasesc destul de multi cicloturisti in asteptarea bacului si cateva masini. Bacul e la Szob, la imbarcare. Sunt demult uitate barcutele-ferbot de bicicleta din Germania. Asta e o platforma serioasa tractata de un vaporas puternic. Video cu imbarcarea, peisajele de pe Dunare si debarcarea la Szob. Dunarea vazuta de la Szob si un mic castel pe dealul de pe malul opus. Realizez ca am uitat sa incarc micuta bateria externa pe care o port dupa mine de la inceputul turei. Pista e excelenta si, din cand in cand, dau peste mici pontoane pe malul apei. Ajung la Vac, de unde trebuie sa iau din nou bacul pentru a trece pe malul drept. E ora 12 si soarele isi bate putin joc de mine. Opresc exact la intrare in "port" si iau o bere. Nu am marunt si nici barmanul nu are sa imi dea rest - "sa iti priasca berea, sa fii sanatos si sa ai drum bun in continuare". Darnic barmanul. Descopar ca am nimerit exact in pauza de masa a bacului si am de asteptat vreo ora si ceva. Numai bun cat sa descopar putin orasul. Piata centrala si fantana in care m-am racorit. Un monument dedicat celor cazuti in primul razboi mondial. Urmeaza masa de pranz - pepene rosu pus la gheata si chifle. Mai pun deasupra si o inghetata si o iau incet spre bac. Unii au bafta de ambarcatiuni mult mai rapide. Profit de fiecare coltisor de umbra pe bac. Camera motoarelor. Trafic intens spre bac, pe malul opus. va urma...
  19. 1 point
    ZIua 12 ...continuare... Initial vreau sa opresc pentru cazare aici apoi decid ca ar fi bine sa fiu mai aproape de Basilica Esztergom - in orasul ungar, cu acelasi nume, de peste Dunare Traversez podul peste Dunare. La mijlocul acestuia sunt informat ca am trecut granita in Ungaria. In capatul podului, o casa de schimb valutar. Verific cursul, ma asigur ca nu am comision si trec la forinti. Incep sa caut cazare si, dupa cam multe telefoane, gasesc camera la Pensiunea Alabardos - foarte frumoasa locatia si ieftina. Dupa dusul de rigoare, la pas prin oras. In drumul spre basilica, trec pe langa Universitatea Catolica Pazmany Peter. Muzeul National Maghiar. Basilica are o platforma de belvedere excelenta dar, din pacate, ajung prea tarziu pentru a mai putea urca. Raman in minte cu imaginile vazute din tura lui @@VladG In schimb ofera imagini foarte frumoase si de la nivelul solului. O statuie a arhiepiscopului Jozsef Mindszenty Conform Wikipedia - https://hu.wikipedia.org/wiki/Mindszenty_József- isi merita statuia cu varf si indesat Dupa relaxarea de sus de la basilica o iau putin la pas prin oras. Nu ma incanta cu mai nimic - cu cladirile de pe care cade tencuiala imi da senzatia de oras romanesc uitat de autoritati. Cum nu am mai mancat nimic de ceva vreme - e momentul sa iau cina. Gasesc o terasa cocheta in zona pensiunii si comand ceva cu "harghita" in denumire Papilele gustative sunt de parere ca nu am gresit alegerea. Dupa masa copioasa udata din plin cu bere ungureasca, somn de voie...
  20. 1 point
    Ziua 11...continuare... La pas din nou prin oras. O statuie dedicata unor eroi slovaci Un nenica argintiu incearca sa ureze bun venit intr-un restaurant Teatrul National Pe pietonal, sub statuia lui Pavol Országh de Felsőkubin Hviezdoslav - poet, dramaturg si traducator - tururi cu ghid ale orasului, gratuite. Din pacate nu am timp de tur cu ghid asa ca ii dau mai departe. Foamea incepe sa isi spuna cuvantul asa ca trag la o terasa. Reusesc sa ma inteleg destul de bine in engleza cu chelnerul si cadem de acord sa merg pe recomandarea lui. Ce a iesit..... Un hamburger excelent si o bere foarte buna(fie ...doua beri au fost) Dupa masa foarte sanatoasa :D mai plimb putin orasul si apoi continui drumul pe malul drept al Dunarii. De mentionat ca, dupa Viena, sunt din ce in ce mai putini cicloturisti pe pista. Pista este excelenta - foarte lata si destul de recent asfaltata. Nu cred ca are mai mult de un an de cand s-a turnat asfaltul. Vant mult lateral si lateral-spate. Ajung la baraj la Gunovo - din pacate nu am facut poze(sau nu le mai gasesc) - imi trag sufletul putin si ii dau mai departe. Pedalez sub un soare chinuitor, fara niciun pic de umbra. Am in plan sa ma opresc la Vojka. Am vant de spate, sunt singur pe dig - nici macar nu stiu daca aveam voie sa merg pe acolo - si ajung la intrarea in localitate. Reusesc performanta sa trantesc bicicleta jos incercand sa ma opresc pe marginea unui drum, pe pietris. Genunchiul face contact cu pamantul si ma va chinui putin in urmatoarele 2 zile. In Vojka nicio sansa de cazare, nu reusesc sa dau de nimeni care vorbeste engleza si cazarile care le aveam trecute in cartea Bikeline nu mai exista. Consult harta si observ urmatoarea localitate cu posibilitati de cazare, pe malul stang al Dunarii, la vreo 20 de km - Gabcikovo. Pentru a trece pe malul stang trebuie sa traversez barajul de la Gabcikovo Ajung in centru si ma cazez la hotelul Arpad - destul de ok cu o carciuma-restaurant la parter. Patroana ma vede strain, incearca sa vorbeasca cu mine in germana sau, cand afla ca vin din Romania, in maghiara - "la voi acolo multi tare vorbesc maghiara". Ii raspund in dulcele grai bucovinean, cu cateva de pe acasa si continui prin semne. Ma vede strain si fara grai nemtesc - 35 de euro cazarea + mic dejun. Ma cazez, bag o plimbare per pedes pana la Tesco - alimentare cu apa, carbohidrati si ceva mancare - cina o iau pe iarba din fata magazinului. Inapoi spre hotel - observ si o pancarta pe care scrie ca sunt infratiti cu Mihaileni Inchei seara la terasa cu ceva bere ceheasca A fost o zi lunga tare, calduroasa si o simt in fiecare incheietura. Adorm bustean, cu gandul la a doua zi.
  21. 1 point
    Ziua 10 ...continuare... Palatul imperial Neuburg si statuia printului Eugen de Savoia Parlamentul, o minunatie de cladire, locuita cel mai probabil tot de niste imbecili ca si casa noastra din capitala Si primaria din Viena In fata primariei tocmai ce a inceput, cu o zi in urma, un festival de film ce tine DOUA luni Teatrul orasenesc, sau ceva de genul - Burgtheater. Servesc ceva de mancare la tarabele din fata primariei si, cu metroul, ma indrept spre Prater - un parc de distractii care nu trebuie ratat. Roata imensa din parc Pe traseul interior ce duce la urcarea in vagoanele rotii, un muzeu cu niste vagoane care nu mai sunt folosite Privelisti asupra orasului, din roata De la roata, revin pe pamant si, cu mintea unui copil de 5 ani dar si din cauza caldurii, testez toate distractiile ce implica apa - topogane, barci gonflabile, trenulete care trec prin apa - tot ce era deschis am incercat :D Dupa distractie, inghetata si inapoi spre primarie cu metroul. Trec prin parcul Palatului Imperial si, la fel ca foarte multa lume, "navighez" printre sistemele de irigare pornite. De mentionat ca e plin de semn cu interzis in anumite zone dar politia locala, prezenta prin parc, a dat acceptul de a incalca temporar regulile - caldura incredibila de afara trebuie combatuta in orice mod. In fata palatului, o manifestatie pasnica dar galagioasa a unor miniritari musulmani - nu imi mai aduc aminte ce natie reprezentau Un ceas interesant marca prezenta unei ceasornicarii, pe stradutele din oras Calulul si calaretul obositi The Plague Column - promisa daca ciuma se va sfarsi si ridicata de Kaizerul Leopold I Turnul Catedralei atractiile locale moderne :D si catedrala vazuta mai in detaliu Masa. inghetata, bere si plimbari pe strazile orasului si apoi metrou spre hotelul romanasului. Aici imi fac datoria de stapan blajin si ofera o baie minunata calutului, in gradina interioara a hotelului. Mai stau la povesti cu administratorul, despre ce mai e in tara si cum vedem noi lumea in general. Udam gandurile cu un vin bun din Valea Wachau si ne intindem mult la povesti. O zi de pauza superba(si cam calduroasa)
  22. 1 point
    Ziua 10: 5 Iulie: Viena la picior(pas mare) Km - fara numar, adica nenumarati Traseu -https://en.wikipedia.org/wiki/Vienna Durata: nedefinita Pozele - https://goo.gl/photos/ynBZCLuahAgWQVReA Song of the day - enjoy the city silence and noise A doua zi de pauza(de la bicicleta nu de la plimbari) din aceasta tura - dedicata vizitarii la pas a Vienei. Ma trezesc ceva mai tarziu decat in restul zilelor(8:00), mic dejun excelent si o iau spre oras. Vremea se anunta caniculara, dar nu am de ales. Incep cu Palatul Belvedere - prima vizita, desi am mai fost de cateva ori prin oras. De la hotel si pana la palat folosesc metroul. Vederea din fata: si din gradina interioara O vedere spre cladirea de jos a complexului Per total Belvedere m-a incantat mai mult decat Schonbrunn. De aici, la pas, prin oras. Un "rege" vienez ce sarbatoreste cea de-a 80-a vara(caniculara rau) Fantana care "uda" Monumentul Eroilor Armatei Rosii - dedicat celor 17.000 de soldati sovietici ce au cazut in batalia pentru Viena, in 1945 Profit de racoarea apei si imi scald picioarele cateva minute bune in apa rece a fantanii. Oooo. ce bine poate sa fie.... Vizavi de monument, ambasada Frantei Biserica baroca St. Charles Fiind slujba la acea ora si putin in renovare(cred), nu se poate urca la locul de panorma. Statuia lui Johannes Brahms Un ursulet panda incanta urechile trecatorilor - doar celor visatori :D Opera de stat din Viena Punct de informare turistic Vedere din spate a palatului imperial Hofburg - parte de cladire ce gazduieste biblioteca centrala Piata Maria Thereza - gazduieste doua cladire superbe: muzeul stiintelor naturale si muzeul artelor moderne Un mic elefantel ce pazeste intrarea in muzeul stiintelor naturii Sunt toropit de caldura, consum apa la greu si profit de aceasta fantana pentru inca putina racoare va urma...
  23. 1 point
    Ziua 8 ...continuare... Parasesc muzeul, mai dau o tura scurta prin oras si "ung" lantul cu o bere rece. Am pedalat vreo 75km deci e momentul sa mai si incarcam bateriile. Ma ascund la o terasa si iau si pranzul binevenit. De aici tot inainte spre Melk. Unii se bucura de vant mai mult decat o face un biciclist. In zare barajul din amonte de Melk si manastirea Melk. "Cocalarului" ii sta bine cu poze bengoase. Ajuns in oras, imbatat putin de caldura si dimensiunile manastirii ce strajuie orasul, incep sa caut cazare. Dau de un nene roman, proprietar de pensiune. Stam la povesti cand aude de unde sunt/vin. Nu are camere dar incearca sa ma ajute si suna la o alta pensiune. Iau camera, parchez bicicleta la racoare Dupa dus, la pas prin oras, in cautare de inghetata, cina, bere si cascat gura. Parchez la o terasa, unde am parte de muzica lui Strauss, si nu numai, live. La a doua bere am sentimentul ca ceva nu e in regula. Realizez apoi ca, de fapt, planul meu pe astazi presupunea sa mai merg inca vreo 10-15km dupa Melk. Tot raul spre bine - oras frumos, muzica buna, bere rece....chiar am potrivit-o cum trebuie. Muzicantii canta de zor. Lumea le comanda de baut la terasa si chelnerul aduce halbe, multe halbe, pe piatra cubica din fata lor, In timpul pauzelor continutul halbelor dispare ca prin miracol. Inchei seara in sunet de muzica buna si somnul merge excelent.
  24. 1 point
    Ziua 8 ...contiunuare... Un motor cu aburi. De asemenea, o zona plina cu vase nemtesti de ceramica. Din pacate cam toate halbele de bere erau inchise in custi de sticla si goale. E timp si pentru cele pline acusi :D Diverse tablouri-macheta care prezinta orasul de-a lungul timpului sunt si ele prezente. O camera superba in care peretii sunt toti "tapetati" cu mici pietricele intr-un mod incredibil. Castelul ofera o vedere foarte frumoasa asupra orasului si a Dunarii Cobor de la castel in oras, recuperez bicicleta din parcarea unde am lasat-o pentru a putea urca scarile pana la castel si ma indrept spre pontonul de unde trebuie sa iau bac-ul peste Dunare, la Wiesen. La drum, pe malul drept de aceasta data, spre urmatoarea oprire - Ybbs si al sau muzeu al bicicletei Se pare ca austriecii mai taie si ceva din padurile lor, nu numai pe ale noastre(toate) Intru in Ybbs an der Donau si orasul tine neaparat sa se laude cu al sau muzeu(are si cu ce). La interior tot ce vrei - de la trotinete de lemn pana la unycycle, de la biciclete de copii pana cursiera lui Eddy Merckx, trecand prin bicicletele de pompieri, politisti si armata. Nebuunnnie pur si simplu Evident, nu ratez ocazia sa testez "trotineta" din dotare, un sentiment foarte ciudat. Ma urc destul de greu si trebuie sa ma asigur de doua-trei ori la doamna de la muzeu daca chiar ma tine ...va urma...
  25. 1 point
    Ziua 7 ....continuare... De la Au la Grafenau o plimbare superba de vreo 10 minute. Peisaje de vis pe malurile Dunarii, totul verde in jur si picaturi de apa ma lovesc cand feribotul loveste valurile. SImtim destul de puternic valurile provocate de un vapor mare ce urca pe Dunare. La sosirea de la Grafenau stau putin la povesti cu Capitanul - aflu ca il cheama Markus si, dupa ce aude ca sunt din Romania, imi povesteste de fratele lui care locuieste de multi ani in Arad si de nepoata din Bucuresti. Incearca sa afle care mai e situatia pe la noi prin tara - fusese cu vreo 4-5 ani in urma ultima oara si a fost placut surprins de tot ce a vizitat. Urmeaza o scurta pauza de admirat privelistile si de batut, ca orice sportiv ce se respecta, inca un cui in plamani. Pe malul drept al Dunarii un foarte interesant complex turistic(sau ceva asemanator). Pana si lebedele mor de cald, nu doar eu - ele au beneficiul de a sta cu capul in apa. Caldura mare mon cher, caldura mare. Dau pedale mai departe si urmeaza oprirea la Untermuhl - de aici o sa iau inca o data un feribot - urmeaza o portiune ce nu poate fi strabaturta cu bicicleta(sau se poate dar foarte greu) Pana la Untermuhl prea putine poze - e doar traseul minunat pe malul Dunarii (daca nu erai atent mai mai ca puteai sa cazi in apa :D). De fapt, In mare parte dedic cea de-a doua parte a zilei - pana la Linz - mai mult filmarii decat a pozelor Trenuletul asta de la pensiunea lui Ernst zice ca nu merge pe apa, deci trebuie inca o data(vai ce tragedie) sa fac pauza in asteptarea feribotului. Ernst si ai lui cauta pestele pentru ciorba. Ratustele n-au nicio problema cu caldura. La un moment dat mai apar 2 nemti, vor sa treaca pe celalalt mal. Chemam feribotul si negociem putin - ei vor pe celalalt mal, eu vreau mai in aval si capitanul nu duce decat minim 3 persoane intr-o directie - se razgadesc nemtii si mergem toti doar in aval - iesim la 3 euro de caciula. Parasesc feribotul, dau drumul la camera si o iau la drum - realizez dupa cativa metri ca nu am intors obiectivul la camera si corectez si aceasta mica problema. Tot la vale si la vale. Un mic detur de pe malul Dunarii, prin Feldkirchen an der Donau - aici gasesc apa potabila in oras la discretie. Un lucru excelent pentru Austria, spre deosebire de Germania unde nu gaseai un strop de apa "la liber". Pescarusii in cautarea pestilor. Din nou la drum, dupa alimentarea binevenita. Dau peste un mosulica din Munchen pe traseu, face in fiecare an traseul pana la Passau. Profita de faptul ca merge singur in acest an si circula foarte low - cursiera cu ceva bagaje minimale. Stam la povesti tot drumul pana la Linz, pedalam unu langa altul si ii dam cu de toate - Romania, Germania, politica, imigranti, trasee de bicicleta si tot asa. La intrarea in Linz ne despartim - eu vreau sa vizitez superbul oras si sa iau masa de pranz. Un video cu traseul de la Untermuhl la Linz(in stanga jos portiunea de traseu in care stau de vorba cu mosul din Munchen). (video urcat in HD dar, sper ca doar deocamdata, se vede doar la 360p :() Filmarile nu se doresc a fi prea artistice - si nici nu sunt - incerc doar sa arat traseul pe care am mers si minunatia de peisaje ce ma inconjoara - pentru a trai cu adevarat sentimentele pe care le am eu musai o excursie pe acolo e necesara. :D De asemenea, trebuie sa trec pe la un service - una din spitele de pe spate a cedat inainte de ziua de pauza si nu imi place cum se misca roata. Dau o tura scurta prin centru, cumpar un magnet si decid sa incep cu masa - e foarte cald si sunt si cam flamand: o bere rece, carbohidrati la sticla si un hamburger excelent constituie meniul zilei. Cateva cadre de la terasa, o vreme superba dar foarte foarte cald. Politia moderna - pe biciclete si folosind pedale/papuci spd. Caut pe net un service, imi zic ca trebuie sa le las bicicleta cam o ora. Nici ca se putea mai bine - am timp sa vizitez orasul si nu mai am nevoie sa gasesc umbra si paza sigura pentru calut. Planul pe astazi e sa ma opresc la vreo 15-20km de Linz, la Abwinden, asa ca stabilesc cu ei ca revin cu putin inainte de inchidere - imi iau timp destul pentru plimbare si vizitare. Cu calutul la "reconditionare" , in siguranta, o iau la pas prin oras. va urma...
  26. 1 point
    Service-uri putine si personal cu experienta limitata in Romania? Am trimis anul trecut un mail la vreo 7-8 service-uri de biciclete din zona Parisului sa ii intreb cat ma costa un centrat de roti facut cu tensiometrul. Mi-au raspuns 3 service-uri, din care unul zicea ca ei nu centreaza roti care nu au fost vandute de catre ei, altul zicea ca nu au tensiometru si ultimul a zis ca dureaza cateva zile sa imi centreze o roata, dar nu au precizat nimic de tensiometru. In Cluj (nici macar nu vorbesc de Bucuresti, unde sunt mult mai multe service-uri) stiu cel putin un service unde centrarea e impecabila daca nimeresti la cine trebuie (si, la cerere, facuta cu tensiometru) pentru 15-20 de lei per roata. In Franta costa 20-30 de euro per roata, adica undeva spre 10% din pretul unui set decent de roti. Ce sa mai zic de inlocuirea unui monobloc care poate sa te coste la fel de mult sau chiar mai mult ca monoblocul nou (am si aici un exemplu concret, mi s-a cerut 20 de euro pentru demontarea unui pedalier pe patrat de pe axul pedalier in timp ce un extractor costa 8 euro si procedura dureaza 2 minute). Crede-ma, ma apuca plansul cand treceam la ture pe langa cursieristi cu biciclete de carbon carora le troznea butucul pedalier, carora le scartaia lantul in ultimul hal sau carora rotile le erau vizibil descentrate. In vest e mult mai simplu sa nu dai nici un ban pe service decat cand e absolut necesar, iar de banii economisiti astfel sa iti faci upgrade tot la 1-2 ani. Cine crezi tu ca plateste cate 20 euro pe o curatare completa a transmisiei in fiecare luna cand un lant nou costa 20-30 de euro si o caseta noua costa vreo 40-50? Asta e societatea de consum, lumea e din ce in ce mai putin motivata sa intretina lucrurile pe care le are si sa le faca sa reziste cat mai mult, ceea ce inseamna si ca in momentul in care renunta la ele in detrimentul altora mai noi, starea lor de degradare e destul de pronuntata si pretul lor de vanzare e mai mic. In Romania, nivelul de trai mai scazut ne face sa fim mai atenti la lucrurile pe care le avem si sa avem grija de ele cat se poate de mult, preferabil pana in momentul in care ne permitem inlocuirea lor, inlocuire care in cazul unei biciclete de 2000-3000 de euro se intampla de 3-4 ori mai rar decat se intampla pentru un francez sau neamt sau elvetian sau ce vrei tu.
  27. 1 point
    @@gibonu - mersi de completarea cu canalul Dunare - Marea Neagra; la el ma refeream/gandeam si eu dar evident ca zapacitul a uitat sa mai si scrie ce gandeste :D De asemenea pentru sugestia cu canalul Kiel - avand in vedere ca gandurile si planurile(deja) pentru vara asta se duc pe traseul Elbei (in sensul de la varsare la izvoare), ai reusit sa bagi putin mortul in casa :D si cred ca o sa incerc sa planific o extensie a traseului cu ruta expres a canalului de la Kiel la Brunsbüttel . Vedem daca si reusesc....tre sa ma apuc serios de planificarea detaliata a turei Ziua 5 ....continuare... Cascat gura destul la avioane, soarele si-a facut datoria si m-a mai incins putin asa ca urmeaza, evident, o pauza de balaceala. De data asta doar cu picioarele in apa, prilej cu care reusesc sa surprind o barja sub pavilion romanesc. Dupa pauza de balaceala, trecerea pe sub autostrada prevesteste intrarea in Passau. Traversez Dunarea si casc gura la barja care se "strecoara" prin super sistemul de ecluze. Ajuns in oras, trag un cadru cu mareata fortareata ce supravegheaza orasul de la inaltime. In ignoranta mea postez pe FB un status cu "foarte aproape de berea rece". Cat aveam sa mai regret status-ul ala si cat de departe era de fapt berea aia receeeee......pfffff..... Avand in vedere ca, nu departe(ba chiar foarte departe cum urmeaza curand sa aflu) de Passau, la Hutthurm, locuiesc doi prieteni romani stabilisem in prealabil sa stationez la ei. Urmeza 12km de urcari si coborari care m-au chinuit foarte mult(se adunsera oboseala si caldura indurata pe toata ziua). Aproximativ 1h30' pentru 12km, toata provizia de apa terminata.....nici in cele mai negre ganduri nu ma gandeam ca o sa ma chinuie atat de mult finalul asta de zi Ii dau inainte la deal si la vale si la deal si la vale si parca nu se mai termina. Reusesc sa ajung pana la urma la prietenii mei, undeva in jur de ora 20 aproape fix ....nu sunt in stare decat sa strig la ei sa coboare cu berea aia rece cat mai repede posibil. Cateva beri, povesti multe, o mancare excelenta (multumesc Ioanei pentru sesiunea de master-chef si lui George pentru berea rece si diversificata). Calutul e parcat in garaj si urmeaza sa aiba parte de o baie completa binemeritata si de o zi de pauza -> Passau trebuie vizitat mai indelung si "magarul" trebuie sa isi refaca puterile. Noapte buna copii
  28. 1 point
    Ziua 5: 30 Iunie: Worth an der Donau - (Passau) Hutthurm Km - 145.6 Traseu -https://ridewithgps.com/trips/5718439 Durata: 12h24 total/7h12 in miscare Pozele - https://goo.gl/photos/VPR3pN27vJXyXBBm9 Song of the day - Iron Maiden - Run to the hills Sauna si mai ales somnul si-au facut bine efectul si ma trezesc cu stare de spirit buna spre foarte buna. Nu am parte de mic dejun asa ca imi iau la revedere si pornesc spre Rewe-le din oras pentru masa de dimineata. Castelul domina dimineata si orasul de sus. Cafea excelenta, ceva mancare, aprovizionare cu apa si de-ale gurii pentru drum de la Rewe si pornesc serios la drum. Doua caprioare se iau la intrecere in roua diminetii. Ceva mai la vale cateva gaste de la CTC verifica si discuta claca de deunazi - par destul de multumite de lucrare. Tot povestind cu gastele si alergat de caprioare ajung sa traversez podul cu ecluza la intrarea in Straubing. Un oras foarte frumos, aparent locuit inca din neolitic. Ajung putin cam "devreme" prin oras caci acesta se lauda cu al doilea cel mai mare festival al berii din Bavaria, dar acesta este in luna August abia. Fie vorba intre noi berea o fost excelenta si cand am trecut eu pe acolo :-D Leg calutul intr-o parcare si o iau la pas prin oras. Catedrala Sf Iacob si o chestie cam ciudata pentru mine, in capela de la subsol. Turnul orasului, in stil gotic. Ung putin lantul cu ceva "ulei nefiltrat" si mai adaug ceva gogosi excelente udate cu carbohidrati la sticla. Caldura incepe sa devina din ce in ce mai mare, sunt plecat de vreo 4 ore si, desi doar ora 11am, mor de cald - e timpul pentru prima baie adevarata in Dunare pentru mine. Urc bicicleta, la umbra, pe dig-ul Dunarii, "imbrac" costumul lui Adam :-D si urmeaza aproape o ora de balaceala nemaipomenita (incalizatoarele pentru maini galbene erau protectie cotra soarelui) In timp ce ma balacesc in liniste, apare un cuplu german pe buza digului. Nu ma sinchisesc de ei si nici ei de mine - trec amandoi la tol festiv Adam's si se bucura de racoarea oferita de apele Dunarii. Stam putin la povesti in timp ce ma usuc si continui racorit si cam trist ca trebuie sa parasesc balaceala, spre destinatia (mai putin acum) indepartata - Budapesta. Urmeaza oprirea in Deggendorf - ma aflu la aproximativ jumatatea distantei intre Regensburg si Passau si la 70 de km de punctul de plecare de dimineata. Termometrul arata deja 32 de grade(aproape ora 13) si orice sursa de apa ajuta enorm. Primaria din Deggendorf. In piata centrala, ma asez efectiv pe piatra cubica cat de cat racoroasa, la umbra. In apropiere mai multe steaguri printre care si cele ale Romaniei si Moldovei Biserica Sf Petru si Pavel. Traseul ma poarta in mare parte pe digul Dunarii, sub un soare teribil de rau cu mine - 34/35 grade si se simte mult mai rau. Folosesc din plin crema de protectie si consum litri intregi de apa. In Hofkirchen am parte de o adevarata desfatare - visine putin acrisoare si care ma racoresc - excelente pentru caldura de care sufar intens O pasare (nu stiu exact ce este) se ascunde si ea in iarba, incercand sa fuga de caldura. Sunt incojurat de verde si reusesc sa mai gasesc ceva umbra care sa ma ascunda de soare. Ruinele unui castel strajuie privelistile Vilshofen intampina biciclistii cu muuuulta bere :D Pe malul Dunarii un avion, pe micutul aerodrom, ma imbie sa ma duca mai repede la Budapesta. Refuz politicos si ma multumesc doar cu ceva poze si momente de gura casca privind decolarile si aterizarile. ...va urma....
  29. 1 point
    Si gata cu concediul ...purcedem mai departe spre Budapesta Ziua 4 ...continuare Dupa plimbarea cu vaporasul urmeaza o scurta plimbare la pas prin Kelheim. Aceleasi case bine intretinute ca in mai toate orasele din Germania prin care am fost. Urmeaza traversarea Canalului RMD - Rin Main Dunare - pe un foarte frumos pod cu foarte putin in amonte de confluenta acestuia cu Dunarea @@gibonu - vedere de pe pod spre varsarea in Dunare si inspre amonte. Cred ca ar fi fost interesanta o excursie si de-a lungul canalului. Masoara 171km si face legatura intre Main si Dunare de la Bamberg. prin Nurnberg, pana la Kelheim. Incepand din anul 1992 este cea mai scurta legatura maritima intre Marea Nordului si Marea Neagra Ca si fapt divers si tragic, din pacate, in anul 1979 barajul canalului de la Katzwang s-a rupt, producand pagube de 12 milioane de euro inunand orasul vechi cu aproximativ 350 milioane de litri de apa. (Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Canalul_Main-Dunăre) Continui o bucata pe malul stang la Dunarii, pana in apropiere de Bad Abbach, unde traversez din nou pe partea dreapta. O scurta pauza de poze prin oras. Cineva s-a hotarat sa se ia la intrecere cu mine. La iesirea din oras, "profit" de eroarea mea de orientare si mai trec inca o data peste Dunare(fapt corectat rapid) imoirtalizand cu aceasta ocazie si o barja urcand pe Dunare in mare viteza 25km mai la vale....Regensburg.... Avand in vedere ca l-am mai vizitat de cateva ori, savurez plimbarea prin oras fara a face poze. Sarbatoresc cei 100km ai zilei cu o bere rece nefiltrata, trag un cadru cu Dom-ul Unul din obiectivele importante de pe traseul de astazi ma astepta la "numai" 10km departare. Poate merita de precizat ...urcarea a fost "interesanta" - 1.5km cu o panta medie de 5% pe care am simtit-o mult mai bine decat ar fi trebuit. Probabil caldura si oboseala de peste zi si-au spus cuvantul. La poalele catararii, nu stiu cum facusem dar raman fara apa....platesc enorm de mult pe doua sticlute la barul din zona si savurez si ceva carbohidrati la sticla. :-D Urcarea merita toti banii ...peisajul e superb si cladirea impresionanta. Dunarea, vazuta de sus. Walhalla(templul) a fost construit de regele Ludwig I-ul al Bavariei. Templul gazduieste busturi ale unor personalitati germane marcante. Lista completa se poate gasi aici https://en.wikipedia.org/wiki/Walhalla_memorial Din pacate, ora la care am ajuns nu mi-a permis vizitarea la interior ....asa ca ma multumesc savurand peisajele din jur. Continui spre Worth an der Donau. Am adunat deja 130 de km pe ziua de astazi si ma gandesc serios la cazare. Sun si gasesc destul de greu, dupa mai multe apeluri. Drumul de aprox 1km cu pante si de 13% ma solicita la maxim si mormai ceva cuvinte dulci printre dinti. Cea mai scumpa(foooarte), cea mai frumoasa cazare de pe tot traseul (aprox 50euro fara mic dejun) Casa e superb amenajata si la interior si la exterior, gradina la fel, cu un mic lac plin de pestisori de toate culorile. Tot felul de suveniruri aduse de prin toata lumea pe unde au fost proprietarii(foarte tineri de altfel). Sunt servit cu capsuni proaspat culese din gradina si le savurez pe unul din hamacele din exterior. La interior o sala de sport super echipata si......surpriza... o sauna minunata si incinsa. Pentru protectia minorilor am "ascuns" pozele de la sauna si urmeaza Noapte buna copii
  30. 1 point
    Ziua 4: 29 Iunie: (Nuremberg) Ingolstadt - Worth an der Donau Km - 130.9 Traseu - https://ridewithgps.com/trips/5718438 Durata: 12h22 total/6h24 in miscare Pozele - https://goo.gl/photos/YyTYdKHMquCPaZMZ9 Song of the day - Brooke Fraser - Something In The Water Ne trezim cu noaptea in cap, la 5.30, si pornim la drum spre Nuremberg. Adormit tarziu si dormit putin si sunt cam terminat. Cred ca am si atipit putin pe masina. Ca sa nu trisez, il rog pe cumnatul meu sa ma lase in acelasi loc de unde m-a luat din Ingolstadt. Ne luam la revedere, asamblez bicicleta si pornesc spre centru orasului. Iau micul dejun si foarte necesara cafea in centru. Dau o tura scurta prin oras si pornesc la drum. Centrala de la iesire din Ingolstadt. Am niscaiva mici probleme la stomac. Profit de oprirea din Vohburg si le rezolv. Deasupra orasului un fel de cetate-biserica si un cimitir la interior. Traseul este in mare parte pe digul Dunarii cu un macadam de foarte buna calitate. Incep sa folosesc crema de protectie pentru soare, temperatura urcand foarte mult si nefiind nicio urma de nor pe cer. Fac un popas si ma intalnesc cu Franz si inca doua doamne - pedalau pe acelasi traseu. Drumul continua pe digul Dunarii pana la Eining unde decid sa ma abat putin de la traseul drept.Ceva urcari scurte care ma pun in miscare ceva mai mult, dupa ce ma obisnuisem cu traseul plat. Pe langa drum campuri intregi de hamei verde. Ma apropii de Abatia Weltenburg si gandurile imi stau numai la berea rece si foarte buna ce ma asteapta acolo - renumele o precede si era un obiectiv pe care nu aveam voie sa il ratez in aceasta tura. Dunarea si-a croit o adevarata minunatie de traseu prin aceasta zona. Ajung la abatie, trag o fuga scurta pana pe malul Dunarii si viteza rapid la bere. In timp ce savurez berea minunata imi aud numele strigat - apare Franz cu doamnele lui si ma intreaba daca ii primesc la masa. Povestim de toate si incepe sa imi spuna ce cuvinte stie el in romana(evident primele sunt ceva injuraturi) - le invatase de la niste foste colege de munca romance. Il mai corectez si si incerc sa il invat altele noi :D Repeta dupa mine, la un volum mai mare decat ar fi fost necesar - ma ajuta sa identific romanii sau cunoscatorii de injurii romanesti de la mesele de pe terase - toti ridicasera capul instant si o urma de zambet se observa in coltul gurii :D Dupa cateva pahare de vorba si bere. ii las pe noi mei prieteni sa isi continue relaxarea si dau o tura prin cladirile manastirii. Maretia si bogatia sunt laolalta la ele acasa. Am cautat pe internet dar nu am reusit sa gasesc producatorul castii si papucilor de ciclism din vitrina :D De la manastire traseul este foarte dificil pe urmatorii 5km si e recomandat de a lua vaporasul sau chiar o barca mai mica pana la Kelheim. Incerc sa gasesc o barca initial - traseul superb ce urma ar fi fost mai interesant cu asa ceva si mult mai usor de admirat. Singurele barci care acosteaza se ofera sa ma treaca pe partea cealalta sau undeva in aval la maxim 2km de manastire. Renunt la idee cu barca, consult orarul vaporasului si decid sa il iau pe cel care urma sa plece dupa aproximativ o ora. Urmeaza prima semi-balaceala in Dunare din viata mea(intrat pana la genunchi) si o gramada de poze trimise "cu drag" prietenilor de acasa care munceau din greu :D (i know, evil me) Pur si simplu nu imi vine sa plec de pe acea plaja si din apa dar ...the show must go on ... si ma apropii de ora imbarcarii pe vaporas. Cumpar biletele pentru calut si magar si urc la bord - bicicletele au prioritate la urcare. Defileul Dunarii prin care ne deplasam pur si simplu iti taie rasuflarea. Singurul lucru care imi deranjeaza relaxarea maxima e vocea din difuzoare care ne povesteste ce vedem. Manastirea lasata in urma, vazuta de pe vaporas. In zare, deasupra Dunarii si a orasului Kelheim vegheaza Befreiungshalle sau Hall of Liberation - monument ridicat de regele Louis ! al Bavariei pentru a sarbatori victoria asupra lui Napoleon, in Razboaiele de eliberare - statele germane au fost eliberate de sub conducerea primul imperiu francez. Ajungem in Kelheim, calutul la loc de cinste, asteapta alaturi de ceilalti frati ai lui. Monumentul vazut din portul Kelheim. ...va urma....
  31. 1 point
    Ziua 3: 28 Iunie: Gunzburg -> Ingolstadt (Nuremberg) Km - 135.3 Traseu - https://ridewithgps.com/trips/5718435 Durata: 10h14 total/6h23 in miscare Pozele - https://goo.gl/photos/Q5DNeUi2Ed8ShyzY8 Song of the day - Alexandru Bradatan - Sarba Sarbelor Un mic dejun superb - nu stiai din ce sa alegi din toate cate erau pe masa. Cireasa de pe tort - chifle proaspete :D. Imi povesteste batranica ca totusi a rugat unul din "brutarii" ei sa ii trimita de dimineata devreme ceva paine proaspata. Speachless... Stam la povesti in timpul mesei, ma intreaba daca vreau sa ii semnez cartea de oaspeti si imi ofera, la plecare, pe langa vorbe de drum bun si fara probleme si o cutie mare de ciocolata - e buna sa ungi pedalele, nu ai voie sa ma refuzi si rade la mine. Multumesc pentru tot si pornesc spre tinta de astazi - Ingolstadt Doi prieteni stau la o cafea si fumeaza Carpati, fara filtru O scurta oprire de poza in Gundelfingen, deunmit si oras al florarilor. Ceva km mai departe urmeaza pauza de realimentare si hidratare in Dillingen. Dupa binevenita si meritata pauza continui spre Hochstadt. Orasul e faimos pentru cele doua batalii purtate aici in 1703(5000 de vieti pierdute) si in 1704, Batalia de la Blenheim, in timpul razboiului pentru Succesiunea Spaniola - purtata intre Austrieci, Britanci si Printul Eugen de Savoya, pe de o parte, si Francezi alaturi de Bavarezi, de cealalta parte, Se estimeaza ca mai mult de 20.000 de oameni au pierit atunci, inca gasindu-se schelete pe campuri. Fac o oprire si la Palatul Hochstadt. si nu pot rata berzele din povestea lui VladG, berze care se pare ca inca sunt aici dupa atatia ani(cred ca pe aici era si in povestea lui, daca imi aduc bine aminte) Dunarea devine din ce in ce mai mare. si realizez curand ca mai am "doar" 2524 de km pana in Delta. Pe drumuri de tara, inconjurate de campuri foarte bine lucrate si pline de verde, pedalez pana la Donauworth Porta de intrare in orasul vechi. Aici intalnesc un cicloturist olandez care facea un traseu care se suprapunea pentru o portiune cu EuroVelo6 - calatorea pe un foarte trumos triciclu(recumbent trike) Calutului ii e sete, in timp ce magarul savureaza o inghetata excelenta - incepea sa fie din ce in ce mai cald in fiecare zi Plimb putin orasul la pas si admir cladirile frumoase si colorate, cu mult gust. In apropiere de Bertoldsheim intrezaresc palatul. Cum totul era in renovare si accesul in gradina inchis, ma multumesc sa mananc muuulte cirese, chiar si pun la bagaj cateva, undeva la poalele palatului (mama ce pofta mi s-a facut acum, ca le vad din nou :D) Vremea superba si Dunarea din ce in ce mai lata. Ajung la Neuburg, in palatul cu acelasi nume, palat considerat de unii cel mai frumos palat renascentist de pe malurile Dunarii. In acea zi avea loc un festival medieval(sau ceva asemanator) si cetatea era pur si simplu sufocata de lume. Am parcat calutul, cu nu prea multa incredere, in fata unei cafenele si am luat cetatea la picior. Foarte multa lume, multe trupe de tot felul, muzica medievala, wursti si bere cat incape, rasete si voie buna Ma chinuie putin talentul, in timp ce "degust" o bere. ...va urma....
  32. 1 point
    Ziua 0: 25 Iunie Km - 0(cu bicicleta), 110(cu masina) Pozele - https://goo.gl/photos/DpiSZaDsVptkzBX37 Mood - emotii maxime Hotarasc cu un bun prieten(cel care trebuia initial sa mearga cu mine in tura) sa ma duca cu masina la aerportul Tg. Mures. Nu reusesc sa dorm mai deloc si plecam dupa miezul noptii spre aeroport. Ajungem prea devreme, bem o cafea la un popas, descarcam calabalacul in fata aeroportului si dus a fost. Avionul avea decolarea in jur de 6, Atrag toate privirele cu husa mea de bicicleta(scrisesem pe ea atentie, bicicleta! in romana si engleza, maghiara mi-a scapat :D) dar mai ales cu "cubul" de rafie. Check-in bagaje: pun cubul pe banda si, mai apoi, bicicleta. Dupa cantar, timp in care am stat destul de mult la povesti despre planurile mele cu tipul de acolo, asezam amandoi bicicleta direct la iesirea spre camera din spate a bagajelor pentru a o proteja, Pastrez la mine ca si bagaj de mana gratuit o sacosa de hartie cu geanta de ghidon si casca. Nu reusesc sa vad cand mi-au urcat bicicleta in avion si sunt din ce in ce mai stresat. Zborul decurge fara probleme, chiar atipesc putin cu berea in mana. Nici la Memmingen nu exista autobuz care sa te preia de la avion, astfel ca intarzii destul de mult pe pista ca sa observ un tip de la bagaje cum plaseaza bicicleta mea foarte grijuliu in caruciorul de bagaje. In timp ce calculatorul de la security check face probleme destul de mari, am timp observ cum apar 2 baieti de la bagaje cu husa si cubul de rafie, le aseaza frumos intr-un colt langa banda de bagaje si dispar. In fata aeroportului, fumez o tigara, cer un cutter de la un ghiseu de inchiriat masini, ma dau intr-un colt mai ferit si incep operatiunea re-asamblarea. Totul decurge fara probleme si furia albastra e pregatita de prima ei aventura in Europa Nota: husa normala de la Vaude e excelenta pentru bicicleta si se impacheteaza/aseaza foarte bine pe portbagaj. Din motive intemeiate am comandat inca una anul asta si am facut greseala sa comand varianta pro, Ca si protectie, incomparabila(in foarte bine) cu cea normala, dar foarte voluminoasa cand este impachetata. Greseala este in curs de remediere :D De la aerportul Memmingen spre oras/gara, achizitionat bilete - spre Ulm si de acolo spre Donaueschingen - pentru magar si calut. O scurta aprovizionare cu ceva de mancare si de uns lantul, evident, si pornim la drum (din motive de economie a spatiului pe server nu postam tot uleiul de lant din dotare) La Ulm, coborat din tren si asteptat urmatorul, vreo 30 de minute. Se aglomereaza exagerat de mult pe peron de biciclete si incep sa imi fac cateva griji. In vagonul special pentru biciclete deja foarte aglomerat dar. cu ajutorul sefului de tren si a celorlalti calatori, reusim sa le inghesuim efectiv pe toate. Urmeaza un drum cum nu prea m-as fi asteptat in Germania - caldura mare in tren(nu stiam dar prevestea ce ma astepta in zilele ce vor urma), aerul conditionat nu functioneaza, geamurile nu se pot deschide. La un moment dat incepem sa ne tot oprim si sa stationam. Anunturi repetate in difuzoare, dar in germana, prind cate ceva din ce zic aia, cu cunostinele mele de balta, pardon baza, ale limbii doamnei Merkel - probleme cu locomotiva. La un moment dat chiar ne intoarcem din traseu si incepem sa urcam prin munti. Nu mai inteleg nimic si sper sa fie ok. Dupa o urcare de jumatate de ora ne intoarcem de unde am venit - probabil vroia sa raceasca motorul merg la vale cu viteza :D Cumva, nu stiu exact cum, ajungem la Donaueschingen, incarc adresa de la cazare in GPS si dus am fost. Cazare, dush, parcat calutul intr-un garaj frumos si hai la oras sa vedem izvorul Dunarii. Hotelul unde am ales cazarea(1,5km - de centru) Aiurea pe strazi Verificam si nivelul raului Brigach Dau de un calut, asa mai verde, prin oras dar ii promit "furiei albastre" ca nu o dau pentru toti calutii din lume La izvor(cel turistic) sa vezi belea - s-au apucat sa renoveze chiar cand m-am hotarat sa vin si eu Ma multumesc cu vederea de sus de la balustrada si continui prin oras, in cautare de mancare Cativa artisti "ambulanti" fredoneaza "Dunarea albastra", motiv de speranta ca totul va decurge cum trebuie Servesc o masa traditionala - o pizza la un restaurant italienesc :D - si ma indrept spre hotel. Pe terasa camerei, unii mi-au luat-o deja inainte si zboara spre Budapesta. De maine "zburam" si noi intr-acolo, doar ca asa putin mai razant cu solul ...va urma....
  33. 1 point
    :nerabdator: ~O) Cum s-ar spune intr-un film: "Now you've got not only my curiosity, but my attention!"
  34. 1 point
    Leo (Artistul33) este un nonconformist, un original, cu farmecul sau aparte, mai ales intr-ale bancurilor, te "spargi" de ras "din teava", numai cand ii vezi mimica, cred ca o sa-l sun la telefon cat de curand ;)!
  35. 1 point
    Eu unul prefer pe cele cu acumulator incorporat....pot fi demontate imediat si in afara de asta folosite si ca lanterne de mana in activitati casnice.
  36. 1 point
    Am fost la magazin sa fac o comparatie cu cea de la Lidl, dar nu o mai au in stoc. Fata de clona Raypal ar fi o alternativa mai buna, insa fata de cea de la Lidl are autonomie mai mica (380mAh vs 1000mAh), iar lumina nu cred ca e mai puternica. Se pare ca lanterna "Cube RFR Power Licht 300 USB" este defapt tot o creatie a celor de la Dosun, dar branduita RFR. Originalul este Dosun AF300(tot cu 5 moduri luminoase asa cum e RFR): Aici este pagina produsului, iar aici cateva linkuri cu prezentare pe youtube Dosun AF300 (Cube RFR) = 300lm(measured 220lm - de pe site-ul oficial) Lanterna Lidl = 40 lux = aprox. 240lm (am transformat eu 40beam angle/4metri/40lux)
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00