Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 10/14/2016 in all areas

  1. 6 points
    în călătoriile mele cu bicicleta m-au atacat mai multi câini decât ursi. cu toate acestea, nimeni n-a împușcat câinii...
  2. 4 points
    Carbon entry level! ;)
  3. 4 points
    Sunt cateva filmulete pe youtube, poti sa cauti "Carpaticus". Daca exista compatibilitate, puteti face impreuna ture memorabile. Daca nu este compatibilitate, cu siguranta vor fi memorabile eventualele ture impreuna.
  4. 4 points
    Oare ursii or avea un forum al lor, unde sa mentina un topic "Cum ne aparam de animalul biped agresiv"?
  5. 3 points
  6. 3 points
    Eu zic ca era un urs matusalemic si avea fo' 200 de ani si ii placea carnita suculenta de om ca.. pe el de frica. In Sinaia, ursii au rezolvat ecologic problema gunoaielor. Le "proceseaza" ei. Probabil ca adurat cateva ore ca sa vina "anestezistul" de la Sinaia. Urat si prost gestionata situatia.
  7. 2 points
    Astăzi am făcut o tură la pas pe Creasta Cocoșului (Munții Gutâi, Maramureș). (Vf. Mogoșa, 1246m - stânga - văzut din Poiana Boului) (Creasta Cocoșului, 1200m alt. medie, 1450m cel mai înalt punct) (Vf. Gutâiul Mare, 1443m alt. Munții Țibleș la orizont) (Vedere spre Munții Rodnei)
  8. 2 points
  9. 2 points
    Moga, dar nu l-am mai "vazut" demult.... Daca se leaga ceva sa va verificati compatibilitatile inainte, zic.
  10. 2 points
    Azi se împlinește fix un an de când sunt în Anglia. Și aproape trei luni de când m-am mutat în Londra. Prima bicicletă ce mi-am luat-o aici mi-a fost furată după o săptămână. Ziua, de pe un trotuar circulat. Cablu tăiat cu cleștele. I-am văzut pe CCTV, la fel și vreo patru polițai dar până acum nici o urmă. Londra e... cumva interesantă și pe alocuri îmi place. Dar asfaltul e groaznic, mult mai rău decât ce am văzut prin România. Cred că îmi iau furcă cu suspensii, încheieturile mă omoară. Mi-am găsit un serviciu mai bine plătit dar dacă mai coboară lira mă întorc în țară că s-ar putea să câștig mai bine. Noua prim ministră vrea să scape în primul rând de români că cică muncesc prea mult, sunt prea pricepuți și le iau locurile de muncă englezilor.
  11. 2 points
    Iata ca am vrut sa urmam si noi modleul civilizatilor din vest si-am impuscat ursu. De mic, sa nu mai consume mancare si sa faca umbra degeaba pamantului. Doar ca la noi minte multa nu e, stam bine doar cu prostia.
  12. 2 points
    cam scumpă dixtracția... să bați atâta amar de drum... D-aia te zgârcești la piese/componente :P
  13. 2 points
    Una de la Basso pentru @basso
  14. 2 points
    "Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramâi la toate rece." Glosa, Mihai Eminescu Asta e teoria. Practica ne omoara. Cum sa ramai rece la faptul ca cineva, pe banii nu stiu cui, a asfaltat ce era inainte pietruit/ cum sa ramai rece ca poti face un astfel de traseu in coditii decente, cu o "semi"-cursiera, recte un trekking. Aflasem de ceva vreme ca s-a asfaltat bucata de la Poiana Horea la Horee, respectiv Albac. Nu doar atat, se asfaltase in deal la Marisel. Trebuia sa vad cu ochii mei. Era un fel de minune de la Maglavit. Drept urmare, am profitat de lipsa de vigilenta a sotiei si sub pretextul ca ma duc pana, colea, la Cheile Turzii, de antrenament, am pornit cu hotarire catre Marisel, via Gilau. Era evident. Daca nu se asfaltase la Marisel, nu prea avea sens sa ma aventurez catre Poiana Horea. M-am sculat la ivirea zorilor si am reusit sa fiu pe bicicleta la, aproape prima ora a diminetii. Cu poraspat reinviatul Fuji Morpheus. Am inceput sa imi fac obiceiul de a ma opri la troita de langa lacul Gilau, unde i-am multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt si pot face. Undeva in departare, lebedele isi faceau plimbarea matinala. Lacurile Tarnita au farmecul lor. Dupa o "meticuloasa" pregatire a urcarii, am ajuns si la Marisel. Intr-adevar, se asfaltase. Era alta viata. Dupa ce am ajuns la Crucea Iancului, am coborat cei doi km de panta oribila. Apa, deja sapase sleauri adanci prin care se vedea fundamentul de drum pietruit cu bolovani, pe care, cineva binevoise sa toarne asfalt. Ma asteptam la asta. Dupa ce am ajuns la rascrucea drumurilor catre Poiana Horea versus Belis, situatia s-a schimbat. Era turnat un strat de asfalt neted pe care n-am facut altceva decat sa las bicicleta sa curga la vale. Absolut incredibil. Imi era clar ca in nici un caz nu ma voi intoarce pe aici. Peisaje superbe. De la Poiana Horea, am gasit ce mi s-a promis: asfalt ca in palma. Din pacate nu va dura prea mult, deja avand ceva crapaturi. Altfel, spectacolul toamnei. Si in cele din urma, pasul Ursoaia. Ma rog, asa ii zice. Nu e o lauda. Comparativ cu eforturile anterioare, aproape ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la pasul Ursoaia. Restul a fost rutina. Putina frustrare pentru cativa km de drum cu asfaltul crapat ca fata mumei padurii intre Horea si Albac, ceva potential conflict cu un ghilban burtos cu Audi, in Albac. Nici nu stiu ce ar fi putut avea cu mine, dar ma rog, lumea e mare. Dar multa placere. Soarele luminand misterior culmile calcaroase de pe valea Ariesului. Intr-un tarziu, imi aduc aminte de cainii din deal de Savadisla. Eram singur, in miez de noapte. Cred ca am avut noroc sau poate ca rugaciunile de la inceputul turei au avut oaresce efect pentru ca cei trei dulai de stana au hamait asa a plictis dar nu s-au repezit la mine. Este un traseu care a devenit, cap-coada, adecvat pentru cursiere si pe care il recomand cu caldura. https://connect.garmin.com/modern/activity/1387424417#.V_C5qY7fqO0.facebook
  15. 2 points
    Veni, vidi, vici. Dupa un sezon in care am facut sub 1000 km, si aia cu diferente de nivel neglijabile, am supravietuit turei asteia. 233 km, 2100+ m de ascensiune, 11 ore si 4 minute de pedalat, 15 ore 45 cu tot cu pauze si o febra musculara ca la carte a doua zi (si a treia si probabil chiar si a patra). Cu putin noroc week-endul viitor o sa coacem o tura de 316 km cu 1900m de ascensiune.
  16. 1 point
  17. 1 point
    Legenda spune: de fiecare dată când se naşte un puradel, o bicicletă dispare...
  18. 1 point
    https://media.giphy.com/media/26BRqGPrczWNr2XDy/giphy.gif
  19. 1 point
    Muta-te in Scotia, ii urasc pe englezi si au bautura mai buna!
  20. 1 point
    Totul în jur merge cu susul în jos. Scârba de a citi o știre este la cote maxime, crescându-mi dorința de a mă auto-izola și de a îmi calcula un plan prin care să mă retrag din tumultul lumii și al orașului, pe termen lung. Cruzimea față de animale e la cote înalte (câini jupuiți de vii, pui de urs omorâți în centrul unei capitale culturale din „prea-mărețul și unicul Ardeal”), tăvălugul cocalarizării își vede liniștit de drum (ba chiar calcă pe un covor roșu, acoperit cu flori), dacă ajungi să ai nevoie de orice ține de sistemul medical, ai pus-o...și multe, multe..prea multe altele. Nu mai există lucruri stabile, ce vedem în prezent vom pierde destul de repede (mă refer aici la tot ce ține de patrimoniu natural și cultural), lumea își urmează cursul autodistrugerii fără a clipi. Și sincer cred că e bine. Nu trebuie să „durăm” la infinit, întrucât nu suntem decât materie ce a prins formă și un soi de conștiință. Deci, singura liniște e în gândul că, la un moment dat, peste toate va veni un cataclism natural sau indus și acel „format c:” chiar va rezolva destule. Iar după ce îmi trec toate astea prin cap, îmi dau seama că și auto-exilul e o problemă, pentru că e greu să fii ignorant. Dar te intrebi dacă merită să albești de nervi într-un context în care orice efort cu greu produce un rezultat durabil? După care mă gândesc la verdeața și liniștea vieții de la țară, cu toate problemele și lipsurile ei. Oare dependența asta obsesivă de confort pe care o dobândim nu e ceva nenatural? Oare nu am devenit prea incapabili, atrofiați, necunoscători, dar ascunși în spatele unor titluri, funcții, joburi, deadline-uri, mașini scumpe, tablete, telefoane, ceasuri, pe care nu le luăm nicăieri și cu care nu facem altceva decât să ne pictăm propria colivie? În prezent, poți trăi într-un apartament, cu toate la un click distanță. Selecșia naturală încetează a funcționa. Trăim într-o rutină cretină ce ne poartă dintr-o cușcă în alta. Ne pierdem în trivialități și lucruri fără noimă, trăind doar în trecut sau viitor. Viața e prea scurtă pentru a îți interzice dreptul de-a trăi în lumea ta. Nu vei schimba niciodată mentalități. Poți doar să faci bine în perimetrul tău și, cel mult, celor de lângă tine. (o frustrare la capătul căreia se atinge un soi de consolare)
  21. 1 point
    In urma cu doi ani, Majikstone, impulsionat si de ce citise pe forumul "ciclism punct ro" cum ii spun eu, vine cu propunerea de a practica cicloturismul. Ideea nu era noua dar cum eu ma consider un foarte bun strateg dar un tactician de toata jelea, era nevoie de abilitatile organizatorice ale lui Majikstone pentru ca ideea sa prinda viata. Trebuia aleasa o prada usoara. Majikstone citise pe forum ca ar fi intersant de facut un traseu de peste 200 km pe care unii l-au incercat in o zi dar cu putin succes si care putea fi impartit in doua. La vremea aceea stiam ca nimeni nu-l facuse intr-o singura zi. Acesta este traseul: http://www.mapmyride.com/routes/view/277455409 Una din particularitatile traseului este alternanta de sosea cu drum pietruit ceea ce nu-l face accesibil cursierelor. Este accesibil trekking'urilor dar cine isi ia asa ceva cand e mult mai fezabil un MTB!? Consecinta este ca viteza "de croaziera" care se poate atinge este semnificativ mai mica. O alta dilema este legata de siguranta. La o tura atat de lunga, singur, trebuie sa fii pregatit sa repari o pana sau sa faci diverse reglaje intr-o zona in care nu poti spera la un service, iar asta inseamna greutate suplimentara. Vremea in ariile: Marisel, Poiana Horea - Horea si pe valea Ariesului este adesea impredictibila, drept urmare trebuie sa fii pregatit atat pentru ploaie cat si pentru frig. Mai mult, o ploaie in primii 100 km poate creea multe probleme sezutului. Chiar daca se usuca, umezeala hipotona mentinuta de bazon degradeaza pielea si o expune iritatiilor, dar probabil nu la toata lumea. Acestea fiind spuse, ma gandeam de doi ani ca as putea face traseul dar nu ma hotarasem pana acum. In urma cu ceva vreme, unul din prietenii de facebook a declarat ca a facut traseul in sens invers. Zicea el ca in 18 ore cu pauze lungi si pozat. Eu am zis: drum de vara pana-n seara. Asta m-a ambitionat sa il fac si eu dar pe traseul initial al turei de cicloturism de doua zile facut acum un an impreuna cu Majikstone. Pentru mine, principala provocare era urcarea de la Marisel pentru ca daca acolo imi epuizam resursele intr-o abordare prea energica nu mai aveam resurse pentru restul traseului. O a doua problema era timpul pe care il voi pierde pe portiunea de la Poiana Horea la Horea, portiune care trebuia facuta pe drum neasfaltat din care 6 km de urcare destul de sacaitoare in special din cauza pietrisului. Plecarea a fost cumva pripita, motivata de perspectiva unei zile frumoase atat la Albac, cat si la Campeni, lucru rar in zone unde si cand e canicula cu cer cristal, tot se gaseste sa traga cate o sfanta de ploaie asa ca sa nu uiti care este esenta vietii. Totusi, am apucat cu o dupa-amiaza inainte sa elaborez lista cu minimul necesat, sa imi completez mini trusa sanitara, sa imi iau incalzitoare pentru picioare si sa pregatesc tot ce am considerat necesar. Planul era simplu: ma incalzesc relaxat pana la coada lacului Tarnita, ma menajez pe urcarea de la Marisel, recuperez pana la Poiana Horea, imi aloc cat timp e nevoie pentru trecut dealul la Horea dupa care recuperez catre Campeni si incerc sa mentin ritmul pe valea Ariesului. Ultima portiune: Buru - Luna de Sus, de voie. Anticipand ca voi avea nevoie de minim 12 ore pentru traseu mi-am propus sa plec la 7:00. La sase inca era bezna asa ca am bagat botul inapoi in perna si am mai motait ceva vreme. Totusi, la 7:30 eram in fata blocului gata de plecare. Prima portiune era una cunoscuta destul de bine. In jargonul nostru trebuia facuta o "coada lacului Tarnita" si o "urcare la Marisel". Am luat-o usurel in ideea de a-mi face gradat incalzirea. Pauze dese, pedalat lejer, mentinut viteza intre 25-30 km/h. Am fost preocupat mai mult de a-mi documenta, cu poze VGA, via Facebook, progresul de-a lungul traseului decat pozatul peisajului. Ora: 08:21 (3 likeuri) Gilau. Si asa a inceput. Pana aici, lejer, fara stress. Urcarea de la Marisel nu m-a mai impresionat ca altadata, am urcat-o dintr-o bucata straduindu-ma sa nu exagerez. Totusi, cand am ajuns la Crucea Iancului aveam o difuza durere musculara si o foarte usoara durere a rotulei stangi, localizata strict superficial. Stiind ca ma asteapta un drum lung am luat o aspirina efervescenta mai mult cu gandul la febra musculara. Ora: 11:35 (tot 3 likuri). Crucea lui Iancu. The point of no return. Coborand de la Crucea Iancului, eram decis ca nu ma mai intorc. pe acelasi traseu. Nu merita efortul. Am coborat prudent pana la rascrucea spre Poiana Horea. Sperantele mele de a recupera pe acea portiune s-au cam spulberat. Drumul permitea viteze de la 30-60 km/h. In practica, jumatate din distanta am facut-o cu maxim 45 km/h din cauza asfaltului care arata parca impuscat. Ora: 13:07. Poiana Horea. In schimb urcarea catre Horea nu mi s-a mai parut atat de problematica. Au fost 11 km de drum pietruit, in urcare, initial lejera, iar pe ultimii 6 km, ceva mai ampla. Pietrisul il face sacaitor si obositor. Aici, fara sa-mi dau seama, mi-am accentuat durerea din genunchiul stang. Dupa 11 km am ajuns la limita cu judetul Alba de unde am inceput sa cobor, mai intai pe drum pietruit si apoi pe drum asfaltat dar ingust cam cat latimea unui camion. Spun camion ca era sa ma trezesc cu unul in bot dar l-am evitat la timp. La Albac am facut o pauza, care mi s-a parut binemeritata. Ora: 14:17. Albac. Ma uitam la cei trei (Horea, Closca si Crisan) si imi spuneam ca genunchiul meu e parfum pe langa tragerea pe roata dar problema devenea din ce in ce mai serioasa. Am plecat mai departe. Am tot coborat, am mai urcat si iar am coboran, ori de cate ori am bagat mare cat s-a putut. Sigur mergeam in directia buna. Vantul sufla din fata. Am ajuns si la Campeni. Ora: 15:16 (un amarat de like). Deci! Campeni! Da!? (Plagiat dupa Traveller). Inca eram optimist. Am continuat dar nici vorba sa pot mentine un ritm decent. Normal ar fi trebuit pot mentine un 27-33 km/h cu urcari la 15-25 km/h, In realitate, cu greu am putut tine peste 25 km/h si de multe ori abia ma taram pe urcari cu 13 km/h. Frecventa cardiaca deabia daca ajungea la 140 /min asta insemnand ca eram sub potentialul efortului fizic si asta din cauza durerii din genunchi care devenea din ce in ce mai intensa. Undeva la Salciua, ma prinde o pala de vand mai racoros si simt un frison. Stiam ce urmeaza: frisoane. M-am oprit si m-am imbracat. Aveam o camasa de corp pentru ski iar ulterior am luat pe mine si foita pentru ploaie. Mi-a fost bine. Am plecat mai departe. Poza de la intersectia de la Buru, catre Luna de Sus am ratat-o dar am facut una la Shopul din Iara. Majikstone stie care. Ora: 19:27 (4 likuri si 3 comentarii). "Shopul" din Iara. Sacait si marait dar increzator ca voi reusi. Soarele inca era sus pe cer. Deja eram ca acasa. La un moment dat mi-am pus farul. Vedeam foarte bine da ce mi-am zis, ce-ar fi sa le pun pe amandoua (ca imi luasem inca unul de rezerva). Va spun ca de la 1000 de lumeni in sus spectacolul merita. Pentru soferi, devii un obiect "zburator" necunoscut. Cat eram de amarat, cand am vazut cum imi fac soferii cu farurile sa schimb faza lunga, asta m-a facut sa ma simt foarte bine. Unii, isi dadeau seama ce i-a lovit abia dupa ce treceau de mine si auzeam cate un claxon in spate. Ba chiar am ajuns sa tot inchid unul din faruri la intalnirea cu masinile din fata. Pe chestia asta, coborarea de la Salicea am facut-o aproape ca ziua si am putut mentine ulterior un 25 km/h. Si in final am ajuns. Ora: 21:56. Acasa (7 likuri si 9 comentarii, cele mai multe ale mele). 231 km, 10 ore de pedalat, viteza medie de 21 km/h, total parcurgere traseu: 13 ore, total calorii arse 8800 kcal. Epilog: Dupa jumatate de ora dupa ce am ajuns m-au luat frisoanele, temperatura 36,5, durere genunchi stang intensa, epuizare fizica nu foarte intens perceputa, 2 kg pierdute in mod real pe drum. Fundul ma durea intens dar fara rani ca in alte dati (sa traiasca cremele pentru bebelusi). A trebuit sa constat din nou ca purtatul unei genunchere elastice recupereaza durerile articulare extrem de rapid si intr-un mod pe care nu il inteleg deplin. Posibil facand indirect un masaj continuu prin compresiunea care o realizeaza. Totusi, inca nu stiu ce sa ii raspun sotiei la intrebarea: "De ce ai facut traseul asta?". Chiar asa! Oare ce mi-a venit?
  22. 1 point
  23. 1 point
    E numai buna pe post de giruetă. Cu bicicleta aia nu mai ai dubii din ce directie bate vantul **==
  24. 1 point
    Io m-am abținut. Am zis că mi-s bătrân și cârcotaș. Și nici nu văz prea bine. Da' acu' dacă tot ai zis... Io citesc altceva: UIHMUNUOHLA. Și în plus: e urâtă. Părerea mea. Care este*. *Un mic omagiu pt. Gyuri Pascu. Adevăratul tată al acestei expresii.
  25. 1 point
  26. 1 point
    Elvetienii sunt niste ipocriti fandositi, pe toate planurile. Au "cucerit" cam tot ce inseamna petec de pamant. Nu poti trage o "chișare" in tara aia fara sa fii pe proprietatea cuiva care are camere peste tot (traversat tara asta vara pe bicla, deci peste tot e la fel). Le e frica de ursi? Sunt iubitori de natura si munte? In Berna exista ceea ce se numeste "Groapa Ursilor", unde intr-un tarc mic, plin de praf, cu 3-4 copaci si niste pasarele pietonale din sticla la 3 metri deasupra lor traiesc 4 ursi, cica emblema orasului. Slabi, amarati, terorizati de zgomot, blitzuri, chinezi, turisti..... Asta inseamna principii, nu? Sa mai povestesc cum, pe un tren cu spatii de biciclete, un sef de tren german (get-beget) ne-a interzis pe un ton de rahat sa tinem bicicletele acolo (erau in huse speciale de transport, conform cu regulamentele tuturor), fiind obligati sa stam cu ele in brate la propriu, in vreme ce alti doi calatori nemti, ce au venit cu bicicletele in exact acelasi tip de genti, au fost lasati cu zambetul pe buze sa le depoziteze acolo? Hai, ca in niciun caz nu sunt natiile astea asa cum se spune...prea au fost mitizati. Nu ca romanii ar fi iubitori de natura...noi inca suntem saraci. Cand vom ajunge la nivelul lor, probabil la fel vom proceda si noi cu ultimul urs, ultimul lup, ultima pisica, ultimul caine, ultimul copac...si ultimul roman, caci tiganii vor acapara tot :D
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00