Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 02/14/2017 in all areas

  1. 4 points
    Episodul 06 - Un început timid Incă din prima zi mi-am anunţat şefii că vreau să cumpăr o bicicletă şi să fac naveta călare pe ea. Cei 11km mi se păreau un fleac, în România obişnuiam să pedalez zilnic mai mult de atât, uneori şi peste 50km pe zi. Dar ezitam să pornesc în această nouă aventură. Traficul londonez mă cam punea pe gânduri aşa că am decis ca pentru o săptămână să folosesc transportul în comun. Cartierul în care locuiesc nu îmi place deloc, e aglomerat, zgomotos, fără nimic interesant de văzut. Şi nici biciclişti nu sunt. Am rămas aici deoarece Alina şi-a găsit de lucru pe aproape, avem un supermarket est-european la parterul clădirii, două staţii de autobuz în faţa casei şi metroul la câteva sute de metri. Deşi e aproape la marginea Londrei, datorită metroului şi a câtorva autobuze putem ajunge în centru în 20-30 de minute. În Londra contează mult să ai mijloace de transport aproape de casă. Pentru a ajunge la atelier trebuia să călătoresc cam 20 minute cu autobuzul şi apoi 25 minute cu trenul. Din fericire aveam legaturi foarte bune, staţia de bus e chiar lângă cea de tren, iar gara chiar peste drum de atelierul vechi. Practic ieşi din gară şi intri in atelier. Cu tot cu aşteptatul vehiculelor pierdeam cam 60 minute dus, tot atâta la întors şi un total de aproape 6 lire pe zi. Când am fost mutat la atelierul nou m-am decis. Era la peste un kilometru de mers pe jos de la gară, cele 6 lire/zi atârnau tot mai greu şi în plus am găsit o biclă tare faină şi pe măsura mea. Forţat şi încurajat de aceste evenimente, într-o seară am hotărât să pedalez spre casă. Mi-am legat smartphonul cu elastice de pipă, am setat traseul si am pornit. Mai am doar câteva amintiri neclare din acele prime zile de velo-navetist, creierul meu tinde să şteargă întâmplările şocante şi traumatizante. Ţin minte că primul drum a durat peste 60min, deci am circulat cu 10-11km/oră! Traseul între casă şi atelier este incredibil de complicat, cu zeci de semafoare, treceri, cotituri, intersecţii, giratorii, pasarele, ganguri şi alte obstacole. Ce m-a surprins este că după trei zile nu am mai avut nevoie de GPS şi că foarte rar m-am rătăcit. Comparativ, când lucram la Avon aveam de pedalat doar 4km, fără prea multe îmbârligături, dar după o săptămână încă mă rătăceam zilnic. Probabil creierul mi-a intrat într-o stare superioară de supravieţuire extremă şi a făcut să pară totul mai uşor. În fiecare zi căutam rute noi, am descoperit niste scurtături binevenite pe alei pietonale, pasarele şi străduţe lăturalnice. GPS-ul de fapt mă baga pe un traseu de 13km, dar am reuşit să-l scurtez cu 2. Sunt nevoit să pedalez aproape 1km pe trotuar pe lângă o stradă cu sens unic, să traversez pe o pasarelă ce afişează semnul interzis bicicletelor şi să mă strecor printr-un gang mai îngust de 2 metri. Vorba unei colege de la Avon - I have a bike and I'm not afraid to use it! Intr-o zi am să filmez treseul şi am să postez filmul că o descriere în cuvinte nu e relevantă. Aştept zile mai călduroase şi mai lungi că din noiembrie până în martie mă pornesc pe întuneric şi mă întorc pe întuneric.
  2. 3 points
  3. 3 points
  4. 3 points
    Episodul 05 - Şefi şi Colegi Martin apare în acte ca proprietarul celor două ateliere. Irlandez la origine, locuieşte în Londra de peste 20 de ani dar încă nu şi-a pierdut accentul. Uneori şi nevastă-sa se plânge că nu-l înţelege. Ce să mai zic de mine... Pentru cuvintele bike, bank, back, bag foloseşte acelaşi sunet ce seamănă cu behăitul unui berbec răguşit. E meseriaş foarte bun în aproape toate domeniile; la fel de bine poate să contruiască o casă, o bicicletă sau o maşină. În trecut a lucrat mult la ateliere dar acum are altă slujbă aşa că abia îl văd o dată pe săptămână. Când vrea e amuzant şi distractiv, se poartă foarte frumos cu absolut toate femeile şi se pare că trăieşte doar cu carne şi bere. Carmen este de fapt şefa noastră ce conduce şi organizează atelierele. Nu face nimic însă fără să ceară părerea celor trei mecanici. Nu ne consideră angajaţii ei ci parteneri, colegi şi prieteni. Fiindcă sunt nou stă aproape non-stop cu mine şi în ciuda diferenţei de vârstă, naţionalitate, religie, etc, am devenit foarte buni prieteni. M-a tratat ca pe un egal încă din prima zi şi nu uită să repete fiecărui client că sunt un mecanic foarte bun din România. Vorbim foarte deschis unul cu altul despre absolut orice şi chiar am ajuns să ne permitem mici insulte şi înjurături. Facem schimb de mâncare, uneori mâncăm cu aceeaşi lingură şi bem din aceeaşi cană sau sticlă. Ne-a apropiat mult şi faptul că e şi ea vegetariană, dar la fel ca mine nu e extremistă, din când în când mai bagă un ou sau un peşte, un vin sau o bere. Şi mai are patru fete intre 15 si 28 de ani, toate vegetariene, frumoase şi sexoase. Mi-a şi zis că dacă nu eram însurat mi-o dădea pe oricare voiam Cypress e colegul meu român, un mecanic cel puţin la fel de bun ca mine şi un om foarte de treabă. Lucrează de mic copil în domeniu, a fost mecanicul unor echipe profesioniste de ciclism chiar a lucrat şi pentru Eduard Novak. E un meseriaş multitalentat, ştie orice de la construcţii la sudură, de la mecanică la vopsitorie, de la calculatoare la maşini. In plus e modest, calm, darnic şi simpatic. Are puţin peste 30 de ani dar ştie mai multe chestii decât o grămadă de ingineri la un loc. E cel mai vechi la firmă si cel mai de încredere, e aproape ca un fiu pentru Carmen şi Martin. E foarte plăcut când lucrăm împreună şi facem schimb de idei şi experienţe. E pasionat de sport, ciclism montan, trial, culturism şi a participat la multe competiţii în ţară. Şi el mănâncă sănatos, e bucătar amator, caută şi aplică reţete şi tratamente naturiste. Cu siguranţă e cea mai apropiată persoană de felul meu de a fi. Ray este celălalt coleg, originar din Letonia, dar stabilit de mai bine din cinci ani în Londra. E sub nivelul meu, e mai mult vânzător decât mecanic şi nu-i prea place meseria asta. E bun la vânzări şi la convins clienţii să cumpere piese şi să accepte servicii care nu prea le trebuie. Vine la fix si pleacă la fix şi nu vrea să lucreze mai mult de 40 de ore pe săptămână. Odată s-a apucat să monteze un lanţ pe o bicicletă dar s-a făcut ora şapte şi a plecat acasă lăsând lanţul să atârne neîncheiat, pe angrenaj... Ii lua un minut să termine treaba! Continuă să lucreze aici deoarece e foarte aproape de casă, e plătit binişor şi munca nu e grea. E o persoană instruită, fost profesor de istorie, chitarist într-o formaţie de muzică punk-rock şi priceput la calculatoare şi internet. Mă înţeleg bine cu el dar nu ezită să mă pârască şi sa dea vina pe mine când ceva merge rău. Nu-i bai, patroana ştie că el e vinovatul! Cam ăştia suntem, o afacere mică de familie în care toţi suntem prieteni şi lucrăm pe încredere. In fundal e Carmen şi Martin lucrând în timp ce eu îmi făceam selfie
  5. 2 points
  6. 2 points
    Situatia in Romanica e de cacat, educatia la pamant, sanatatea la fel, de boii din "fruntea" tarii nu mai vorbesc, basca prostii care se-nmultesc in jurul nostru ca iepurii, au prins un tupeu de Teleorman inimaginabil! Cele aproape 2 saptamini petrecute in piata m-au pus pe ganduri serios sa plec din tara. De tot!
  7. 2 points
    Episodul 04 - The New Shop După o săptămână am fost mutat la atelierul nou ca să învăţ mişcările şi pe acolo. Distanţa dintre cele două ateliere este puţin peste 1km şi în unele zile am parcurs-o de mai multe ori. Atelierul nou este mai mic, e plin de biciclete expuse iar spaţiul de lucru e de asemeni mic şi prost organizat. Când vin mulţi clienţi situaţia devine disperată. Atelierul vechi are o curte mare în care se pot depozita foarte multe biciclete, dar atelierul nou are doar o debara de 3x3m, cu totul insuficientă. Mecanicul de aici este originar din Letonia, se numeşte Raimonds dar normal, toată lumea îi spune Ray. La început patroana l-a instruit să mă supravegheze şi să mă înveţe, dar după câteva zile au început să se schimbe rolurile. Acum el e cel ce îmi cere sfaturi şi ajutor. Iniţial am urât atelierul nou, după câteva luni mi-a devenit egal, iar acum îmi place mai mult aici. Profitând de lunile lejere de iarnă, am rearanjat şi optimizat spaţiul după dorinţele şi necesităţile mele. Sculele erau frumos aranjate insă am avut mult de furcă cu zecile de cutii şi cutiuţe umplute la nimereală cu tot felul de şuruburi, şaibe, piuliţe şi alte piese mărunţele. Zilnic îmi dedic cel puţin o oră pentru a sorta piesele, componentele şi mărunţisurile amestecate prin cutii, pungi, borcane şi alte recipiente. In atelierul vechi se primeşte doar cash dar în ăsta nou avem casă de marcat, PC cu touch screen şi cititor de carduri bancare. Alte chestii noi şi enervante de învăţat... Am amenajat şi un colţ de bucătarie, am convins-o pe patroană să ia un cuptor cu microunde, aparate de cafea şi ceai avem două, veselă am adus toţi de pe acasă. Firma face cinste cu cafea, ceai, lapte, zahăr şi patroana chiar s-a supărat când am cumpărat şi eu un borcan de ness. Baia era cam dezastru, dar după două ore de muncă am făcut-o curată ca acasă. Şi aici iarna nu-i ca vara şi numărul cicliştilor s-a mai subţiat (oricum circulă mai mulţi decât în România vara). Incă lucrez alternativ la ambele ateliere (mai mult la ăsta nou) dar când începe szonul am de gând să mă stabilesc în atelierul nou. Patroana are alte gânduri dar cred că am să o conving!
  8. 1 point
    Pt ultima urcare la Vf.Omu de anul trecut am folosit Clement X'Plor de 40 De ce balon de 40 ? Veneam dupa o ruptura de clavicula si Inca aveam dureri. Inca nu m-a deranjat carcasa cu doar 60TPI.Se aseaza bine pe janta si nu am reusit sa le Intep.Cauciucul este din 'cauciuc' :)),adica de o buna calitate si aderent. Crampoane mici si dese au o rezistenta mica la Inaintare si 'agata' bine Balonul de 40 m-a salvat salvat de cateva ori.Eu neputand sa sar peste pietre cum as fi vrut. Deci,pt un confort sporit,Incepatori sau pt simplu fapt ca-ti place cum arata bicla cu un balon mai mare,le recomand. Atentie Insa ! Sunt multe cadre care nu permit balon mai mare de 35.Mai ales cadrele pt frana pe disc. Precizez ca nu le folosesc decat la ture mai grele unde sunt multi bolovani.In rest merg pe 33 sau 35. https://www.bike24.com/1.php?content=8;product=108141;menu=1000,4,22,35;mid[384]=1;pgc[128]=455
  9. 1 point
    13 ani. Poate ajuta pe cineva: http://www.pantani.it/index.php
  10. 1 point
    Eu deja am intrebat consoarta unde sa emigram, Germania sau Ungaria, ea a zis sa mai stam, sa vedem ce se intampla. Sunt scarbit de ce se intampla, sunt scarbit de cretinii semibosorogi, care la protest vin si citesc pancarda mea, si fac misto, si au si un aer deala superior... Ei nu pricep ca tot aici traiesc, si culmea, tot ei sunt mandri si se cred superiori... Mi sa facut scarba de TOTI pesedistii. M-am certat cu mai multi pe tema asta, le dai mura in gura, le explici ca nu conteaza ca ai ales psd de la inceput de fraier ce esti, dar conteaza enorm sa le ceri socoteala acuma, nu sa te dai rotund de prost ce esti.
  11. 1 point
  12. 1 point
    Not too bad ;). Ca si tine am ales sa plec din tara acum 3 ani. Nu a fost simplu si oricat de bine at fi afara vor fi si lucruri carora le vei duce dorul de acasa. Eu stau in Dublin, un fel de Ploiesti fata de Bucuresti (Londra). Dupa 3 ani in care am schimbat 3 firme salariul initial mi-a fost apropae triplat. Iti vezi de treaba, ai initiativa, iti iubesti meseria, vei fi observant si promovat ;). Mai mult decat nationalitatea conteaza cu ce poti ajuta societatea, comunitatea din care faci parte si foarte curand te vei simti in technician apreciat si nu immigrant pus la colt :). Succes pe mai departe!
  13. 1 point
    Hellllooooo! Ne bucuram mult sa te reauzim. Forumul asta e incomplet fara tine.
  14. 1 point
    Ne-a fost dor de tine Lucian! Ma bucur mult sa vad ca incepe sa-ti fie si tie bine.
  15. 1 point
    Episodul 03 - The Old Shop Nefiind încă familiarizat cu transportul în comun londonez, am decis să mă deplasez până la atelier cu un taxi. Insoţit de Alina am ajuns acolo înainte de amiază şi brusc m-a cuprins un val de emoţii. Nu mai intrasem într-un atelier de aproape 10 luni şi acum aveam ceva îndoieli. Am zăbovit puţin pe afară admirând împrejurimile apoi am intrat. Am fost întâmpinat de un baiat tânăr, simpatic şi vesel căruia m-am prezentat şi i-am explicat scopul vizitei. - Da ştiu, zise el, eu ţi-am trimis emailul. De unde eşti? - Din România! - Minunat, şi eu la fel. Mă numesc Ciprian, dar toată lumea îmi spune Cypres. - Eu sunt Lucian, dar toată lumea îmi spune Luşiăn sau Lusien sau Lusian sau Lucio sau Luciano. Atelierul arăta aproape identic cu al meu, ceea ce m-a dezamăgit puţin, mă aşteptam la ceva mult mai elevat de la un workshop londonez. Cypres mi-a povestit că patronul mai deţine un atelier mai nou, mai modern şi mai luxos, plin cu biciclete şi piese noi. Am discutat despre bani şi iarăşi am fost puţin dezamăgit - urma să primesc 7.5Ł pe oră pe când celălalt atelier ma ispitise cu 10 pe oră. Cypres m-a liniştit explicându-mi că din ăia 10 voi plăti taxe şi impozite la greu, pe când aici urma să primesc toţi banii în mână. După un scurt calcul am realizat că la celălalt atelier aş fi rămas cu aproximativ 7 lire/oră. In plus era cu 4km mai departe. Deci: salar mai mare, distanţa mai mică, coleg român - concluzia era clară - am decis să rămân aici şi să declin invitaţia concurenţei. Mai urma bineînţeles să trec testul practic, dar nu aveam de ce să-mi fac griji pentru asta, nu-i aşa? Am început să lucrez împreună cu Cypres şi după nici o oră s-a declarat foarte mulţumit de prestaţia mea. Mi-a spus că mă mişc mult mai repede decât un alt fost coleg. - Păi stai puţin că asta nu-i nimic, acum lucrez cu viteza a doua, dar o am şi pe a treia iar la nevoie pot băga şi a patra! Nu lucrasem de 10 luni, atelierul nou, sculele greu de găsit, deci prestaţia mea a fost scuzabilă. Colegul mi-a dat oricum nota de trecere, mai urma să fiu validat şi de şefi. Proprietarul atelierelor e un simpatic nene irlandez de peste 50 de ani, dar pentru că mai are o slujbă în alt domeniu, de organizare se ocupă soţia lui, o lady englezoaică pe nume Carmen. Chiar ea a apărut în scurt timp şi a început să mă interogheze. Faptul că sunt român a contat enorm si fără multe discuţii am fost angajat. Urma să încep a doua zi la ora 9, timp de 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână!
  16. 1 point
    E zona protejata nu mall, insectele fac parte din sistem, chiar daca doar ca hrana pentru vietăți.
  17. 1 point
    Cum să asanezi gârla, distinse domn? E exact inversul discuției propuse de autor. Ăia de la asmuțita gardens si ăia de la rin sunt niște privați aflați in vecinătate, ce treabă au ei? Aici trebuie să se ocupe statul in același fel cum ar trebui și in alte arii similare. E vorba despre amenajarea unui parc, altfel decât cu băncuțe din metru în metru și la suprapreț. :)
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00