Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 05/02/2017 in all areas

  1. otsdr

    Inacceptabil. Roata se cântărește cheală, curată, numai pe cântare aprobate de Institutul Național de Metrologie.
  2. Heinz 28

    Peisaje superbe mai departe, trafic foarte redus, asfalt bun, vant de fata si dealuri si vai din belsug. In Kogalniceanu mi-a atras atentia: In Constanta am oprit la o benzinarie unde mi-am scos pastele si am pus sa mananc. Dupa m-am invartit prin centrul vechi al Constantei si am stat pe o banca, pe faleza pana s-a facut ora pentru mers la gara. Casa cu lei Arta urbana Catedrala Sf. Anton Pe str. Vantului Si...marea Au iesit 130 de km, cu vreme buna si vant intens, cu peisaje superbe si trafic redus. Am inteles ca drumul spre Chei se poate face si prin Gura Dobrogei - Casian...probabil o fi traseul facut in 2008. E un traseu foarte frumos pe care il recomand oricui dornic de o hoinareala in pustiu. Multe nu sunt de zis, am lasat pozele sa vorbeasca de la sine. In speranta ca poate intereseaza/foloseste cuiva postarea mea, va doresc: drumuri bune sa aveti!
  3. Sambata 22.04.2017 - Partea a III-a Vadu Lat - Clejani - Ghimpati - Prunaru - Draganesti-Vlasca 62 km Monumentul de lângă cimitirul militar din Prunaru. Inscripţia de la baza monumentului. Inscripţiile de la intrarea în mica curte în care este amplasat monumentul. Mai multe amănunte despre evenimentul cunoscut acum ca “Sarja de la Prunaru”: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arja_de_la_Prunaru La ieşirea din Prunaru există un drum care ajunge la Videle, drum care nu se prezenta prea bine. Ajungem la Drăgăneşti – Vlaşca. Era deja ora 17:30, până la Videle mai erau aproximativ 25 km, aşa că am hotărât să luăm înpoi spre casa trenul Regio 9348 care pleca din Drăgăneşti – Vlaşca la ora 19:54. O cârciumă lângă gară nu a fost o problemă să gasim, mai dificil a fost să găsim ceva de băut în afară de bere şi nişte alcool de o calitate îndoielnică. La vin, singura alternativă la Babanu’ (2 litri) erau două sticle de vin prăfuite de pe ultimul raft, semn că erau acolo de mult timp. Am început cu un vin din Spania, preţ 10 Lei sticlă. Pot spun că Bănuţul (Riesling de Jidvei pentru necunoscători) este un vin nobil pe lângă vinul spaniol băut la Drăgăneşti Vlaşca. Mai greu ca de obiecei, am terminat sticla de vin spaniol şi am continuat cu un vin franţuzesc, tot 10 lei sticla. Vinul asta franţuzesc a fost mai băubil, însă este posibil să fi fost şi noi puţin anesteziaţi de la prima sticlă de vin. Plus că jumatate din a doua sticlă de vin am baut-o în tren, deoarece cârciuma de lângă gara din Drăgăneşti Vlaşca s-a închis la ora 19:00, nu înainte de a ne da două pahare de plastic că să continuăm consumul unde vrem noi. Nucul imens de pe peronul gării din Drăgăneşti Vlaşca (care apare doar ca Vlaşca în mersul trenurilor). Biciletele au stat bine în trenul Regio 9348 (Săgeata albastră), tren care circulă doar sâmbătă şi duminică. Cam asta a fost. Dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.
  4. otsdr

    Fiind vorba de un Rich, singurul mod de a scăpa de problemele astea "neobișnuite" ar fi să schimbi urgent bicicleta. Brațele de la Rich nu prea stau la locul lor de noi - or a ta e o bicicletă veche, cel mai probabil pătratul e deformat. Poți încerca să schimbi brațul pedalier, dar părerea mea e că bicicleta respectivă e o cauză pierdută.
  5. Claudiu Moga

    Langa ea pot admira un superb chiparos, arborele emblematic si tutelar al insulei Cipru. Dupa acest mic periplu spiritual pedalez inca 2,5km si ajung la cea mai apropiata plaja, la Malama Beach unde e cazul sa ma relaxez cateva ore. Plaja ofera si anumite facilitati nautice si de agrement. In zona se pare ca vin multi turisti instariti, parcarea fiind plina de masini de lux. Inainte de a ajunge acasa mai fac un popas sa admir un panou cu locurile sfinte ale insulei.
  6. Heinz 28

    Dupa ce am pierdut vremea pe plaja prin mangalia vreo 2 ceasuri, am pornit insotit de Eduard spre: Saturn - Jupiter- Venus - Neptun - Olimp iar de acolo, el s-a intors spre Mangalia, eu mi-am continuat drumul spre Constanta. Dat fiind faptul ca pana la ora trenului, mai era destu timp, am facut o oprire si pe faleza in Eforie Sud. La ora 18.30 eram in gara Constanta, iar la 21 ajungeam in Gara de Nord. Pentru 25 aprilie aveam sa repet schema, luand aceleasi trenuri, respectiv pe cel de 07.30 si retur cu cel de 19. Avantajul lor este ca merg direct, fara oprire si nu mai stai cu grija bicicletei la urcarea/coborarea calatorilor, in statiile din parcurs. Verificasem de pe 24 prognoza pentru Constanta si vazusem ca se specifica vreme buna insa vant puternic cu rafale de peste 30 km/h. Am ramas pe pozitii si a doua zi la ora 09.35 coboram din tren, in gara Constanta. Traseul a fost: Constanta - Ovidiu - Lumina - Cogealac - Gradina - Cheia- Targsor - M. Kogalniceanu - Ovidiu - Constanta. Initial am crezut ca este cel realizat in 2008, insa aveam sa constat ca nu este acela. Vreme buna, un vant timid de spate, da-i bataie spre Ovidiu - Cogealac. Asfaltul este foarte bun pe Constanta-Tulcea. Cariera de calcar Sitorman Profilul traseului este valurit, iar din drumul spre Tulcea, apare la un moment dat un indicator unde trebuie facut la stanga, spre Cogealac. Afaltul seamana cu ce stiam eu din 2008 si e decent pana la Cogealac Cogealac in zare Intrare in Cogealac Va urma...
  7. Heinz 28

    Prin august 2008 am aflat si eu despre Cheile Dobrogei, cand impreuna cu cei ce la vremea respectiva inca nu formau Constanta Cycling Team si cu Florin Leonte, am fugarit pe o arsita crunta, pe traseul ce am incercat sa il refac pe 25 aprilie anul curent, insa intr-un ritm mai domol. Pana sa ma apuc de mers la Chei, la inceputul lui aprilie am bagat o tura de proba si anume: Constanta - Techirghiol - Mangalia - Vama Veche si retur Constanta pe varianta Eforie Nord - Agigea. Vreme buna, vant din lateral si trafic redus = superb. Centru Techirghiol Din Techirghiol am iesit direct in Eforie Nord, unde am oprit sa fac cateva poze si cu gara unde vara de vara, dupa plaja seara, mergeam sa ma uit la trenurie sezoniere. Din Eforie Nord am mers intins pana in Vama Veche. Din Vama am luat legatura cu un prieten din Mangalia si am purces spre el. Tot in Mangalia aveam sa si mananc si sa stau la taclale cu Eduard, biciclar dobrogean. Mangalia Santierul Naval Mangalia Camine muncitoresti ce apartin de santierul naval, din ce am inteles Baraci pescaresti
  8. Mookyama

    Introducing Athlete Posts by Strava
  9. Claudiu Moga

    Pedalez pana in Fieni unde voi sta la o pensiune. Azi 24 noiembrie imi voi indeplini visul sa traversez Carpatii pe vreme de iarna. Pedalez spre Sinaia pe un frig serios. Peisajele sunt de vis, mi-a fost dor de Carpati! Ajuns la cota 1000 este cazul sa sarbatoresc reusita la o cabana. Am reusit! De aici urmeaza coborarea spre Sinaia de unde iau un tren pana in Brasov. Pe la 2AM caut o pensiune prin Brasov fara succes, ma pun cu cortul la iesire din Brasov pe un camp. Pe la 10AM cand ma trezesc totul e alb si inghetat in jurul meu, iar eu aveam sac de dormit de 3 sezoane. Pedalez pana la Codlea de unde imi cumpar un nou smartphone cu abonament pe 2 ani si iau un tren pana la Arad. Ajung ziua urmatoare la 2AM la Arad si decat sa mai astept cateva ore pt. un tren spre Ineu ma urc pe bicicleta si dupa 4 ore la ora 6AM, sambata , 26 noiembrie ajung in Ineu, la casa parinteasca, dupa o absenta de 7 luni jumate! Traiasca cicloturismul! Asta fu tura cipriota, o tura de referinta pentru sufletul meu! Cu acordul autorului, filmele vor fi mutate in postarea zilei in care au fost facute.
  10. tzunoi

    https://www.hibike.com/hibike-hotdeal-n52610a18214b4 Pearl Izumi shorts women - 10 EUR.
  11. diorgulescu

    Drumul spre casă 18-19 iunie 2016 Ne-am trezit devreme, am strâns catrafusele și am pornit spre gară. Orașul era gol, astfel că am ajuns destul de repede. Am împachetat bicicletele în genți, am pus coburii în sacii de rafie pe care i-am folosit și la venire, apoi ne-am dus în gară. Am confirmat la casa de bilete că nu am nevoie de bilet special pentru biciclete câtă vreme sunt împachetate/dezasamblate, apoi am tulit-o spre peron. Trenul este operat de DB, deci „nașul” eeste neamț. Cum spre Geneva am avut parte doar de oameni normali și relaxați, mă aștept ca și acum să fie la fel. Doar este german de origine, patrie prietenoasă cu bicicliștii, nu? Mai ales că după tura din 2014 am rămas cu o părere foarte bună despre această țară. Ei bine, de îndată ce am lăsat gențile într-un spațiu cu rastel – care nu era singurul din tren și, totodată, era total neocupat -, am fost abordați pe un ton foarte ferm cum că nu avem voie să le lăsăm acolo. E treaba noastră unde le punem, dar lui îi vor mai veni bicicliști pe tren. Am ajuns astfel să stăm chirciți pe scaun, cu gențile în brațe, vreme de aproape trei ore, până în Innsbruck, unde trebuia să schimbăm trenul. Bicicliști nu s-au urcat pentru o bună bucată de vreme, dar când un alt călător a apărut cu o bicicleta împachetată în același tip de geantă și a plasat-o în zona rastelului gol (unde noi nu am avut voie), totul a decurs natural cu controlorul, a chiar cu zâmbete. Diferența este că acel biciclist vorbea germană și, probabil era tot neamț. Au existat chiar și schimburi deschise de amabilități. Evident, nu am de unde ști dacă respectivul biciclist plătise și un bilet pentru bicicletă (mă îndoiesc, luând în calcul regulamentele feroviare din Europa ce permit clar să nu plătești câtă vreme e demontată și băgată într-o geantă), dar situația asta mi-a reamintit că oamenii sunt, în general, cam la fel peste tot. Diferă constrângerile sociale, economice și politice. Probabil eram un pic prea prins de soare pentru gustul domnului conductor, deși speculez cam mult. Față în față cu noi stătea o doamnă de origine olandeză, ce a intrat în vorbă cu noi și nu putea înțelege de ce am fost tratați în acest fel. Tot de la ea am înțeles că acest tren este, de obicei, foarte aglomerat și, mai ales în perioada asta, plin cu refugiați. Ni s-au descris scene greu de digerat, în care femei și copii sunt efectiv târâți pe jos și scoși din tren cu forța, dânsa fiind de părere că problema este una foarte complexă iar acei oameni chiar au nevoie de protecție. La frontiera italiano-germană am stat 30 de minute, acumulând o mare întârziere ce a început să ne dea emoții cu privire la legătura Innsbruck-Viena. Mulți grăniceri, mulți indivizi scoși din tren, patrule, controale, etc. Din fericire, în Innsbruck am garat exact vis-a-vis de trenul de legătură, ba chiar la distanță de doar un vagon față de cel în care aveam locurile rezervate. Mai erau doar câteva minute, așa că am alergat să mutăm toate bagajele dintr-un tren în altul. În cel din Innsbruck, un domn austriac a sărit să ne ajute, fapt ce a ușurat cu mult toată operațiunea. Ulterior, trenul fiind liber, ne-a invitat să stăm lângă el și ne-am luat la vorbă. Avea o engleză nativă, pentru că era jumătate englez, jumătate austriac. Genul care îți povestește toată viața lui, cu copii, divorțuri, aventuri, familie, călătorii, decepții, probleme de sănăptate (suferise recent un infarct – de la fumat și băut) și multe, multe altele. De la un punct încolo, ne-a chiaunit. Bicicletele erau tot într-o zonă cu rastel, deci nu ocupau deloc spațiu. Domnul cu care dialogam avea și el o bicicletă acolo. A coborât în Linz, iar noi am continuat până în gara centrală din Viena. Aici, am coborât relaxați și ne-am mutat la peronul unde trebuia să gareze trenul CFR. Am așteptat cam o oră și jumătate. Respectând tradiția, am luat mâncare chinezească la pachet plus alte două-trei suveniruri dulci. Au început să se adune și călători ce vorbeau românește. Odată așezați în tren, după ce am închis ușa cabinei de dormit, am avut sentimentul finalului de tură. De aici, totul este familiar. Am ajuns în București a doua zi, cu o întârziere cumulată de vreo 45 de minute. Acasă am găsit totul în ordine, iar motanul casei ne-a întâmpinat cu mare, mare bucurie. Final de tură.
  12. Heinz 28

    In Cogealac am gresit putin drumul si in loc sa fac la stanga, la prima intersectie intalnita, am tinut-o inainte spre centrul localitatii. Nu sunt indicatoare care sa te orienteze catre Gradina, insa ca reper e o biserica in dreptul careia stii ca trebuie sa mergi tot inainte, conform sensului din care vii. La scurt timp dupa iesirea din Cogealac, drumul incepe sa se strice pana ce ajunge sa nu mai fie deloc asfaltat Dincotro vin... Incotro ma duc... Gradina, in zare In Gradina, ajuns in centrul localitatii am revenit pe asfalt. In 3 km e intrarea in localitatea Cheia Si iete ca am ajuns si in Cheile Dobrogei Si cativa "localnici" prietenosi Chipuri stancoase La plecarea din Chei, deja era trecut de ora 12 si vantul a inceput sa se inteteasca. De asemenea l-am avut din fatza si lateral fatza, pana la reintoarcerea in Constanta.
  13. Mi-am rupt dintii de prea multe ori cu spd-urile, "imi bag picioarele in ele", flats forever.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up