Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 09/04/2017 in all areas

  1. 3 points
  2. 2 points
  3. 2 points
  4. 2 points
    M-am sculat devreme, pe la 2:30 iar la 4:00 eram gata de plecare, cu bicla pe mașină. Mi-am luat un avans considerabil dorind să profit de ziua lumină. Eram conștient că s-ar putea să clachez pe urcările principale, drept urmare, o rezervă de două ore lumină erau cruciale. La răsăritul soarelui, eram pe traseu. Principial, stabilisem mai multe etape: 1. Încălzire lejeră Sebeș - Șugag, Cam 25-30 km, 2. Șugag - lacul Oașa 37 km, 3. lacul Oașa - Obârșia Lotrului 25 km, 4. Obârșia Lotrului - Rânca 28 km Ulterior mi-am dat seama că înfapt ar fi următoarele etape: Șugag, lacul Tău Bistra, lacul Oașa, pasul Tărtărău, Oârșia Lotrului, pasul fără nume, pasul Urdele, Rânca. De la tura făcută cu @majikstone trecuse ceva vreme și amintirile îmi erau cam învălmășite. Am ajuns foarte bine la Șugag după ce am trecut de Căpâlna și fetele lor. Era ora 8:00 și aveam un avans de timp substanțial față de cel mai prost scenariu posibil. Am oprit lângă o benzinărie, unde am refăcut stocurile de apă, m-am hidratat și alimentat. Urma urcarea de la lacul Tău Bistra. Știam că porțiunea asta vine cu un prim cumul de metri de ascensiune dar care nu ar trebui să mă suprasolicite, ceea ce s-a și confirmat. Oricum eram destul de odihnit. pentru confirmitate era vorba de 441 m / 14 km. Drumul este frumos asfaltat și foarte plăcut la o oră atât de matinală, fără a fi suprasolicitant. În cele din urmă am ajuns și la lacul Tău Bistra. Era ora 9:25. Eram în grafic. Îmi făcusem probleme că nu voi găsi apă la lacul Tău Bistra. Oportunitățile de câștig sunt întotdeauna un stimul. Am găsit tonete de unde puteai lua mâncare și băutură. De altfel, inainte de a intra ”în pustie”, la cateva sute de metri de coada lacului Tău Bistra, există și un mic local unde am și adăstat cu @Majikstone, acum câțiva ani. Urma urcarea către lacul Oașa. Ceva mai dificil, cu cei 546 m / 19 km dar cu excepția cîtorva pante mai supărate, spre final, am avut parte de un traseu absolut agreabil. Am Încercat să îmi fac ceva poze pe urcare dar cam greu cu încadrarea în cele 10 secunde ale temporizatorului. Pe ansamblu: drum plăcut prin răcaorea dimineții, peisaja frumoase. La lacul Oașa am ajuns la 11:45. Moda anului asta erau plăcintele coapte pe piatră. Un moft. Am mâncat două dar nu pot să spun că am fost impresionat. Nu m-am grăbit să plec pentru că știam că urmează prima urcare mai importantă a zilei: pasul Tărtărău. Inițial am avut parte de cam 7 km de parcurs lejer pe marginea lacului Oașa, care au fost perfecți pentru a reintra in ritm. Pasul Tărtărău s-a dovedit a fi rău de tot spre final, poate și pentru că soarele începea să ardă necruțător, fără a mai beneficia de protecția brazilor de pe mergine. Știi că ai trecut de pas nu atât prin schimbarea rampei în pantă cât prin faptul că treci în alt județ. după o coborâre scurtă dar intensă, am ajuns la Obârșia Lotrului, etapă importantă, unde mi-am propus să fac o pauză mai lungă îngrijorat fiind dacă voi putea face față la cele două urcări care mă așteaptă înainte de a ajunge la Rânca. Era ora 13:45.
  5. 1 point
    Au trecut deja mai bine de două săptămâni de la debutul Turului Spaniei. În relieful foarte diversificat al Spaniei, rutierii angrenați în ediția din acest an a Vueltei au trecut prin toate stările posibile. Cu excepția unui singur om. Greu de ghicit cine? Evident, Chris Froome. Liderul echipei Sky a venit în bucla spaniolă în […] View the full article
  6. 1 point
    La un an a primit si primul upgrade (in urma unui eveniment mai putin fericit): ghidon EC90 Aero si roti Ursus Athon. Greutatea a scazut cu aproape 500, ajungand asadar, fara nici un fel de accesoriu montat, la 7,7 kg
  7. 1 point
    Dai 7300 lei și vrei s-o bagi in pădure???
  8. 1 point
  9. 1 point
    Discuția cu și despre gadjete întotdeauna duce la contradicții fără substanță. Important e că prietenul nostru a urcat, a coborât, a pozat, a fost el cu el pe Transalpina și ne-a povestit și nouă. Cifrele sunt ok, dar sunt seci, nu prea transmit sentimente. Asta e o tură cu mult sentiment, hai să-l lăsăm așa cum e.
  10. 1 point
    Mi-a placut foarte mult povestea si mai ales imaginile. Si, pentru ca am trecut pe Transalpina cu masina, iar panta dinainte de Pasul Muntinu nu mi-a facut probleme foarte mari (ca doar de aceea au masinile vitezele 1 si 2), faptul ca tu ai trecut cu "impinge bilcla" m-a facut curios sa aflu ce inclinatie are acea rampa. Asta vineri seara. Drept urmare, sambata dimineata m-am urcat in masina, am parcat la Polovragi si de-acolo catinel, m-am dus cu bicla pana-n Pasul Muntinu, iar apoi m-am intors, sa-mi iau masina si sa ma duc acasa. Asa am aflat ca pe ciclocomputerul meu rampa cu pricina are o inclinatie de 13%. M-am mirat, mai ales ca si in fotografie si la fata locului arata mai infricosator. Apoi, mirare, am constatat ca pe drumul din Pasul Muntinu spre Urdele, cand incepi sa urci spre Pasul Urdele, chiar inainte de serpentine, unde in poze (http://www.hartis.ro/transalpina.html) se vede o rampa lunga si frumoasa, aproape la orizontala, si care pare usoara, ciclocomputerul (pe care nu-l banuiesc de lucruri necurate) mi-a aratat, pe o distanta de vreo 200 m (comparabila cu rampa-sperietoare), cam asa: 10, 11, 13, 11, 13, 13, 13, 12, 10... Adica cam ca pe rampa-sperietoare dinainte de Muntinu. Concluzie1: rampa pare sperietoare, deoarece ai comparat-o cu segmentul de drum dinaintea ei, care are o inclinatie mult mai mica (de la 0 la 6%). Concluzie 2: daca atunci cand te-ai dus spre Ranca ai urcat Urdele fara sa impingi bicla, inseamna ca te-ai uitat prea mult la rampa-sperietoare in timp ce te apropiai de ea si te-ai demotivat. Spre Urdele nu te-ai demotivat, deoarece inainte de sectiunea de 10 - 13% inclinatia este de 8 - 10% si te pregateste pentru ce urmeaza. Daca in timp ce ai urcat Urdele ai impins bicla, nu inseamna ca n-ai putut sa urci, ci ca bicla ta nu rezista la inclinatii mari, ameteste, si ca urmare trebuie sa ai grija de ea si sa te deplasezi cu viteza mica, eventual tinand-o dragastos de ghidon. Cam asta-i. Multumesc pentru initiativa povestirii, care m-a determinat sa ma duc din nou pe Transalpina cu bicla. Anterior am mai fost o singura data, dar m-am oprit in Urdele, caci se apropia seara (tura a fost in octombrie) si nu stiam in cat timp ajung in Muntinu si inapoi. Si am ramas cu parerea de rau ca nu am ajuns acolo pe bicla. Acum am ajuns si stiu si in cat timp: 28 minute dus si alte 28 intors. Sanatate!
  11. 1 point
    He, he, asta e urcarea pe Muntinu. Uite cum arata in 2008. Aproape am reusit sa o urc cu un ciclocross, insa chiar in partea de final o piatra m-a dezechilibrat si mi-a stricat bucuria
  12. 1 point
    A doa zi m-am trezit târziu, am luat un mic dejun iar la 9:30 eram pe drum. De data asta, cerul era limpede iar soarele lumina perfect peisajele. Am găsit pe cineva să îmi facă și poza tradițională de pe pasul Urdele. Multe mașini nu trec de panta asta. Nici eu n-am trecut decât cu împinge-bilcla. Lacurile de la pasul Fără Nume ”Toată lumea-mi zice lotru, C-am furat un lemn din codru.” Foarte mult mi-a plăcut coborârea de la pasul Tărtărău la lacul Oașa. Restul este banal. Aici găsiți linkurile traseelor din cele două zile. https://connect.garmin.com/modern/activity/1907771899 https://connect.garmin.com/modern/activity/1909757933
  13. 1 point
    Obârșia Lotrului este un loc foarte interesant. Încă de la intrare, întâlnești culegătorii de ciuperci. Locul arată ca și cum ar fi centrul bursei de ciuperci din România. Undeva mai către intersecția drumului către Voineasa, regăsești acea aglomerare de localuri cu aer de improvizație și de barăci de lemn, unde se comercializează eternele ”prostii și prostioare” sau unde poți mânca ceva. Eram hotărât să rămân mai bine de o oră, ceea ce am și făcut. Am ras două beri cu suc (ca să nu le dau numele) și am mîncat o ciorbă de văcuță cu smântână și multă sare. Lângă mine, niște cupluri (tradiționale) de cehi, veniți cu motocicletele făceau și ei un binemeritat repaos. De la Obârșia Lotrului, drumul este plat cam 4 km, pe malul Lotrului dar imediat ce treci podul, încep serpentinele renumite ale TA. Urma prima din cele două urcări serioase ale zilei. Fiind în tură de cicloturim ”light”, aveam un bagaj redus la minim. Cu toate acestea, bicicleta ajunsese la 21 kg peste care veneau cele 85 ale mele. Împotriva forțelor naturii mă opuneam cu o transmisie pe 10 viteze 50/39/30 cu caseta de 11-36. Eu eram convins că voi putea urca orice pantă, oricât de mare în configurația asta. Vise frumoase. Până aici reușisem să nu folosesc mai mult de 39/36 și speram ca să rămân așa pe cea mai mare parte a urcării de pe TA. Nici n-am trecut de primele două serpentine că mi-am simțit picioarele fără vlagă așa că am trecut la 30/36 dar continua să îmi fie destul de greu. Pulsul se menținea în jur de 160. Am menținut-o tot așa destul de mult, până cam la 3 km de pasul Fără Nume, unde am dat de prima pantă de 14%, moment în care am făcut push-bike sau împinge-bicla, mai pe românește. Când pantele se mai domoleau, urcam din nou pe bicicletă și tot așa. Îmi era greu dar mă simțeam fericit că sunt acolo pe munte într-o zi absolut superbă. La 17:20 eram la pasul Fără Nume. Îi spun așa pentru că nu a primit nici un nume deși cred că ar merita să poarte unul. A urmat o coborâre scurtă dar consistentă după care ultima urcare către pasul Urdele. Soarele începea să își piardă din putere, drept urmare, nu mai alimenta curenții de aer ascendenți iar norii începeau să coboare în vale. Răcoarea mă făcea să mă simt bine dar, deja începea să îmi fie ciudă că nu voi putea face tradiționala poză de pe pasul urdele. Eram deasupra plafonului de nori. Coborârea către Rânca nu a fost tocmai de vis pentru că mă aflam în plafonul de nori iar vizibilitatea mă punea pe gânduri. Cazarea am ales-o la pură întâmplare, dar nici nu prea aveam multe opțiuni cu doar două zile înainte de plecare. Este vorba de cabana Brândușa. O cazare mai penibilă ca asta nu am avut niciodată. Nimic de zis, era curat și îngrijit iar oamenii foarte grijulii. Mi-au băgat bicicleta într-o magazie, sub cheie. Aparent totul în regulă. Singura chestie era că acea cameră de două persoane era mică, cu un singur pat și ăla, cu greu s-ar fi putut numi pat matrimonial (sau patrimonial după cine doarme în el). Cireașa de pe tort a fost că aveam o singură pilotă. În concluzie, dacă veneam cu prietenul meu de FB, cred că se ducea de râpă conceptul de familie tradițională. Altfel, repet, curat, îngrijit, plăcut și oricum eram prea obosit ca să mai comentez ceva. De mâncat, am mers în vecini. Nu puteam să spun că mă rupea foamea dar nici n-am dat de ceva genii culinare rătăcite prin munți.
  14. 1 point
    Se pare ca avem parte si de niste specii endemice. Din pacate in curand drumul nostru devine impracticabil si de aici decidem sa ne intoarcem sa gasim alt drum spre Adriatica. Din satul Podgora gasim un drum asfaltat spre Kresevo. Urmeaza 13km formidabili. Pe traseu ne intalnim cu 3 bosnieci simpatici care ne invita sa-i insotim, oferindu-ne cazare, mancare si bautura gratis pt. 2 zile, dar noi refuzam pt. ca tocmai venim din aceea zona si nu vrem sa facem cale intoarsa. Kresevo este o localitate turistica admirabila unde admiram o moschee veche. Aici gasim si niste morminte vechi. La iesirea din localitate intalnim o pestera unde a locuit candva o sihastra.
  15. 1 point
    25 aprilie 2015 Track-ul traseului Mai multe poze Marius a venit cu propunerea de a face o tura prin zona Valenii de Munte. A gasit niste dealuri pitoresti si tot cautam sa legam aceasta idee de o alta varianta, ca in final sa rezulte o tura cu suficienta diferenta de nivel si un numar de kilometri pe masura, asigurandu-ne totodata si mai multe trenuri cu care sa ne intoarcem catre casa la finalul zilei. Astfel, urma sa ne intoarcem in Campina pe (credeam eu) un traseu pe care l-am mai facut. Corect, il mai facusem, insa nu la asta ma gandeam. Am incurcat borcanele. Ne prezentam, ca de obicei, la R3001. In Gara de Nord. Noi doi, Lavinia, Marius si cu Mircea (care nu a mai iesit de nitica vreme la o tura impreuna cu noi). Culmea, de data aceasta trenul nu are in componenta un vagon cu rastel pentru biciclete, desi biletele au fost cumparate in avans si vedem multi biciclisti ce se chinuie sa-si inghesuie "caii" prin diverse compartimente. Cine stie, fie n-au avut vagoane in dimineata respectiva, fie i-a durut efectiv in fund. Pana la Ploiesti ne bucuram de un soare ce se ridica treptat pe cer. Coboram in Ploiesti Vest la ora 7:33 AM. De aici, pedalam cam 3.5 km pana in Ploiesti Sud, de unde vom lua un tren de la Transferoviar Calatori (TFC) catre Valenii de Munte. Cumparam bilete si mergem la tren, care este deja prezent la peron si urmeaza sa plece la ora 8:01. Mult spatiu pentru biciclete la capatul automotorului. Le fixam fara nici o problema. Doar ca trenul nu pleaca la ora stabilita. Mecanicul se agita si aflam ca automotorul nu tureaza la locomotiva. Merge insa din capatul celalalt, dar cum nu poate conduce un tren intreg pana in Maneciu Ungureni doar cu spatele, se mai chinuie. Apare si un alt coleg al dansului si reusesc sa remedieze problema. Plecam cu 15 minute intarziere. In vreme ce trenul urca agale catre Valeni, Marius monteaza noua achizitie: un cric. Foarte practic cand vine vorba de cicloturism si o bicicleta incarcata cu bagaje (cat de curand pleaca intr-o tura lunga prin Europa). Cand ne apropiam de Valeni, un domn din compartiment a scos acordeonul si a inceput sa cante. Cantece romanesti, de voie buna. Sarbe, cantece de pahar, etc. In tren erau mai multi navetisti de varsta a doua ce pareau a se intoarce catre casele lor. Jucau septica si glumeau intre ei. Coboram in Valeni. Vreme frumoasa. Balaurim pe cateva stradute, trecand printr-o zona garnisita cu ceva gunoaie de camp. In scurta vreme, din nou asfalt si prima urcare. Drumul devine din ce in ce mai frumos si avem parte de-o bucata abrupta si neasfaltata de drum, printre case. Locuri foarte frumoase iar privelistile sunt pe masura. Fiind la inceput de tura, urcam fara probleme. Dupa un scurt popas, continuam pe un drum neasfaltat ce devine de-a dreptul poteca prin livezi. Noroc ca vremea este buna, altfel abia am fi inaintat (chiar si pe langa biciclete). Pe GPS ne apare satul Sarari. Se vad si ceva dare albicioase pe drum. Caci ajungem si la un drum forestier ce ne trece printr-o mica apa, ca mai apoi sa ne urce, de-a dreptul, pe deal. Aici alternam: cand in sa, cand pe langa bicicleta. Multa liniste. Pedalam pe drumuri neasfaltate pana cand dam de-o coborare frumoasa si proaspat reamenajata in Aricestii Zeletin. Ne sare-n ochi un magazin general cu o curte frumoasa si proprietari primitori. Oprim si bem o bere. Dorind a ne umple bidoanele cu apa, cautam sa cumparam o sticla mare. Proprietarii insa ne invita sa luam apa de la izvorul captat. Multumim. De aici, asfalt. Drum liber, nitel valurit. Pedalam relaxati. Ne intersectam cu DN1A pentru ~2 km. Deja era un trafic tembel inca din drumul judetean care urma sa ne scoata in mirificul DN. Grupati, parcurgem cu atentie bucata respectiva si iesim catre Dumbravesti si Valcanesti. Un alt mic popas langa un magazin satesc, al carui vanzator avea prea mult chef de vorba si incerca sa ne spuna ca mai avem 40 de kilometri pana in Campina (in contextul in care mai aveam vreo 20). Eram convins ca urmeaza sa urcam niste pante frumoase pe asfalt, parcurse intr-o tura de anul trecut. Insa dam de un drum forestier. Foarte frumos, de altfel, insa imi pare si acesta cunoscut. Curand ma prind ca parcurgem o portiune neasfaltata din aceeasi tura mentionata adineaori. Urcam prin padure si ne simtim cam ca la munte. In departare, nori de furtuna spre Campina. Se anuntase ceva ploaie, insa speram sa ne ocoleasca. Mai avem de urcat inca un deal catre Bustenari, pe un drum plin de pietris instabil. Apare oboseala, apar si cativa stropi de ploaie. Se aud tunete in departare si ocazional apucam sa vedem cate-un fulger. Insa nu avem parte de ploaie in toata regula. In sfarsit, ajungem la asfalt in Bustenari. Dar mai este de urcat. Luam apa de la o cismea. La fel de familiare sunt ultimele serpentine dinainte de Telega. Ne regrupam pe dealul Telegii si continuam la vale. Spre Campina deja este soare iar asfaltul e ud. A fost o rapaiala demna de vara. Traversam Doftana si ne oprim la acelasi local la care tot oprim in Campina. Cerem pizza, mentionam ca avem un tren de prins si ca e nevoie sa plecam pe la orele 19:50, dar pizza tot intarzie. Ma rog, cea pentru Lavinia si Marius a ajuns, dar celelalte nu. Si stam de aproape o ora. Ne enervam, cerem sa fie puse la pachet. Pana si asta intarzie, sub pretextul ca s-a defectat un cuptor si ca este aproape gata. In fine, ajunge si pizza in cele din urma. O impartim rapid in doua cutii mai mici si ne suim pe biciclete. Cutiile le caram in mana, ancorate cu doua degete, pe ghidon, catre gara. Luam in fuga bilete si ne suim in tren. R3012. Tren clasic, cu vagoane normale. Fara rastel. Ocupam capatul trenului cu bicicletele, blocand toaleta din coada ultimului vagon, astfel incat sa nu incomodam alti pasageri (pe cat posibil). In Floresti Prahova am fost nevoit sa leg o usa dupa ce cativa copii (minoritari :) ) au deschis-o sub pretextul ca se joaca si am auzit "ia uitati ba, biciclete!". Si brusc s-a miscat una. Eram aproape, asa ca am dat fuga 3 insi. "Baetzii" se inmultisera deja si se uitau curiosi de la distanta. Am adus un antifurt si am blocat usa respectiva. Asa e pe la noi in anumite zone, inca. 2015... La plecarea trenului, indivizii au aruncat cu pietre in geamuri. . Lasand la o parte acest mic incident (cu mentiunea de a nu va lasa bicicletele nesupravegheate in trenuri), o alta tura antrenanta prin zone pitoresti.
  16. 1 point
    Au trecut lunile de iarna care ne-au cam tinut pe bara, astfel incat, impreuna cu @BodoC, @MaC®, @a_mic, @Artistul33 si @diorgulescu am decis sa facem introducere abrupta in problema biciclitului pe 2017. Abrupta pentru ca ne-am decis sa facem o plimbare pe sosea pe dealurile de la Bustenari. Initial gandita ca offroad, tura s-a mutat pe sosea datorita ploilor si umezelii din teren. Sambata, 25 martie, ne-am intalnit la orele 7.20 in fata Garii Basarab. Aveam deja bilet de minigrup luat de Dragos la RE3003, care pleca la 7.44. Bicicletele aveam sa le achitam in tren. Care tren ne-a depus in Campina peste fix doua ore de la plecare. Aici, sub un cer cam plumburiu, dar cu asfalt uscat, si cu un vant cam rece, ne-am pus in miscare spre Mislea. De punerea sangelui nostru in miscare s-a ocupat catararea spre Telega. Din Telega, de la sensul giratoriu, am facut dreapta si imediat stanga, pe valea paraului Mislea, de-a lungul careia am inceput o lunga si lina coborare. Paraul, traversat de numeroase podete, ar fi foarte pitoresc daca nu ar fi folosit de localnici pe post de tomberon, din loc in loc... Casa cu aspect de mic conac in Mislea, in curs de renovare. La 100 de metri de ea ne-am oprit la un magazin mixt, sa-si potoleasca amicul si Leo foamea cu niste paine si parizer :). Dupa Cocorastii Mislii facem stanga, parasim valea Mislii si incepem sa urcam usor pe valea Cosminei. Traficul e aproape zero, vantul nu mai bate si ne simtim bine. In comuna Cosminele ignoram (deocamdata) indicatorul care duce catre respectabila catarare de la Podul Ursului, si ne angajam intr-o nu mai putin respectabila urcare spre Poiana Trestiei. Inainte de a baga piciorul in pedala serios, dupa 40 km de vilegiatura, nu putem sa nu ne amuzam de amplasamentul strategic al usii de pe cladirea din intersectie. Ne astepta o ascensiune de 200 m pe o lungime de 2.5 km. Urcarea e grea, dar peisajul merita fiecare metru (si pe verticala, si pe orizontala). In varf e un foisor unde ne-am odihnit si am lasat si troacele noastre credincioase sa-si traga sufletul. A se observa MTB-ul Canyon albastru, al doilea din stanga, al carui apropitar este a_micul, acest MTB fiind acum succesorul Helgai. Am mai urcat 2 dealuri in Bustenari si Telega si ne-am intors la orele 16 in Campina, unde in lipsa de alte oferte, am luat niste placinte si o bere la o patiserie din centru. Dupa care ne-am dus la trenul Regiotrans de la 17.30, multumiti dar si storsi de energie. In tren am motait la caldurica sau am vorbit verzi si uscate despre cum o sa se invarta roata anul asta. Ture frumoase tuturor in 2017! Traseul: https://ridewithgps.com/trips/13568378
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00