Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 11/25/2017 in all areas

  1. 21 Noiembrie 2017. Intors din desertul Emiratelor Arabe cu dor de duca...pe bicicleta, indiferent de vreme. Facusem in trecut alte ture de cicloturism in perioada aceasta a anului.Vremea nu se anunta cea mai buna, dar imi doream atat de mult sa ies la o tura, incat nu-mi pasa deloc ce si cum va fi. Am visat prea mult la ziua asta si nu aveam de gand sa dau inapoi. Ideea de traseu s-a tot schimbat de la o zi la alta. Fiind un concediu scurt, imi trebuia un traseu cat mai scurt, dar si mai tehnic, sa simt ca sunt pe bicicleta. Am ca traseu: Lupeni-Baile Herculane-Dr. Turnu Severin-Ciresu-Baia de Arama-Schela-Pasul Valcan-Lupeni. Totul este pregatit. Sui in bicicleta si ma pornesc. Nori josi si greoi, apasa peste Valea Jiului. Ma strecor cu bicicleta pe DN66A, trecand prin localitatile miniere Uricani, Valea de Brazi, apoi Campul Lui Neag.Este o liniste aparte. Niciun biciclist, doar cateva masini trec in viteza pe langa mine. Cu gandurile mele, pedalez si ma bucur de finalul de toamna. Doi, trei fulgi de zapada se joaca cu mine. Coboara incet, intr-un dans doar al lor stiut. Se invartesc in jurul meu, ca apoi sa cada pe pamant. Ma bucur ca un copil. La iesirea din orasul Uricani, fac o pauza si arunc o privire peste oras, apoi ochii-mi fug rapid pe versantii muntilor Valcan. Norii acopera creasta blanzilor munti ai Valcanului. Imi continui drumul, iar la paraul Bilugu fac si prima pauza mai lunga, unde mai dau jos din straturile de haine.Ma atrage atat de tare tura aceasta de ciloturism, incat abia astept sa parasesc orasele si satele. Drumul e de o lejeritate extraordinara. Curat, fara nisip pe margini, un asfalt bun, si trafic aproape zero. Curba dupa curba, cu urcari si coborari usoare, intru si in localitatea Campul lui Neag. Admir Retezatul, sau cat se vede din el. Satul pare pustiu. Singurul lucru care tradeaza este fumul care iasa pe cosul caselor momarlanesti. Miros de iarna! Dupa cativa kilometri printre casele satului, ajung si la Cheile Butii. De-aici stiu ca intru in adevarata aventura. Stiu ca totul devine mai salbatic, mai incitant, mai aventuros, mai pe gustul meu. O pauza mica de ceai cald, din termosul meu care m-a incalzit de-atatea ori imi face cheful de pedalat si mai intens. Ma sui in sa si pedalez in continuare. Drumul acesta, daca-ti lasi mintea si ochii sa lucreze impreuna te trimit cu gandul la alte lumi, te face sa creezi planuri noi, sa ierti ce puteai face de mult, sa accepti ca nu totul e cum vrei, sa fi mai bun. Versantii muntosi si impaduriti, linistea vaii, fac pedalatul un deliciu, o splendoare, o poveste. Cheile Scocu Jiului. Stancile par sa inghita drumul acesta. O urcare usoara lasand pe partea stanga intersectiile cu vaile Boului si Garbovului, ca apoi in cateva curbe pe un drum in urcare usoara, aproape insesizabila, ajung in deschiderea “elvetiana”, Campu Mielului. O poiana imensa cu munti superbi de jur imprejur, cu aspect elvetian spre partea cu muntii Retezat. Sus...e alb bine totul. Pauza de mancat ciocolata si baut ceiuc fierbinte. Ma simt extraordinar, Aproape ca nu merit acest spectacol al momentului.Ma bucur ca pot sa simt si sa vad toate acestea. Fulgii parca sunt mai dornici sa ma cunoasca de data asta.Coboara rapid spre mine.Unii ma ating firav, altii ma ocolesc...dar cu totii se sting la contact. Pare trist. Imi continui drumul, si parasesc Campu Mielului intrand intr-un sector de drum, mai stramt, mai stancos si mai rece. Drumul e inghetat bine, si pe ici pe colo prezenta zapezii e tot mai frecventa. Curba dupa curba si zapada prinde curaj. Ninge si mai tare, chiar tare. Ma incanta la nebunie! Paraul Rece ramane in stanga mea si ma apropii de valea Scorotei. E foarte rece in aceasta secriune de drum, iar drumul e inzapezit.Imi continui pedalatul, admirand peretii stancosi. Valea Jidanului ramane in stanga mea, iar pe dreapta peretii stancosi ai Retezatului mic, stau parca sa cada pe mine. Cabana Ursu de pe partea stanga, amplasata pe malul paraului Ursu, sta darapanata si distrusa, cersind mila cuiva. Cand eram copil, aici era multa viata. Acum totul e inghetat... Ninge tot mai tare...si e atat de frumos. Extraordinar. Cat de frumoasa e iarna, daca stii sa te “imprietenesti” cu ea! Cabana silvica Campusel, asezata intr-o frumoasa poienita, strajuita de molizi solizi, imi aduce aminte de zilele pe schi de tura petrecute in zona.Aici la cabana doi buni prieteni isi duc viata...voi vizita. Imi continui drumul pe drumul inzapezit cu o urcare ceva mai pronuntata. Ajung in varf, unde asfaltul se termina. Lumea mea! Ador drumurile forestiere. Drumul e inzapezit bine, iar cauciucurile mele simt asta. Aderenta destul de proasta, iar roata spate fuge cand in stanga cand in dreapta. Am senzatia ca sunt pe un Mustang neimblanzit. Intr-o curba, imediat dupa pod, gasesc un izbor de unde iau putina apa. Urmeaza urcarea finala spre pasul Jiu -Cerna. Cumpana intre vaile Jiu si Cerna, dar si cumpana intre doua bogatii: Parcul National Retezat si Parcul National Domogled-Valea Cernei. Urcarea devine dura, cu bolovanisuri sub zapada. Curbe mai stranse, zapada mai maricica, si vant destul de rece. Ninge. De data aceasta fulgii par mai hotarati pe ei si deloc prietenosi. Unii imi lovesc fata cu putere. Pedalez spre pas. Creasta Oslei, regina muntilor Valcan sta ascunsa in nori. Brazii se misca haotic in vant, iar fagii crapa sub bataia vantului si a frigului. Ajuns in pas. Zapada, frig, vant. Rapid ma imbrac, schimb manusile si o tai la vale ca nu e de stat in conditiile astea.Cobor usor, caci nu stiu ce e sub zapada. Simt frigul cum isi face loc prin hainele de pe mine. Simt frigul cum incearca sa ajunga ala picioare. Mainile imi sunt prizoniere deja. Si cand ma gandesc cati kilometrii de coborare am... Drumul coboara rapid si parca am senzatia ca frigul s-a mai potolit. Zapada scade in marime. Ajung la Rapa Dracului unde iau o pauza. Ma uit in jur si sunt uimit de natura. O splendoare. imi continui coborarea si totul revine la toamna parca. Zapada a disparut, frigul si el. Ajung in valea Cernei. Ce liniste! Pedalez pe un drum noroios cu multe baltoace.Ajung la intersectia cu drumul spre Pades. E ora 14. Pana aici sunt 51km. Stau si analizez situatia. Ma gandesc. Pot sa mai pedalez o ora, dar daca drumul e rau, si nu gasesc un loc bun de campare? Decid! Raman peste noapte la Izbucul Cernei. Aici, in paradis! Trec apa Cernei peste un pod improvizat si duc bicicleta cat mai aproape de izbuc, pe un petec de iarba excelent. Pare locul ideal de campat. Dau jos coburile, si trec pe montat cortul... Dupa ce m-am instalat, am luat bicicleta si plec dupa lemne. Am vazut cateva bucati faine de fag, gata taiate si numai bune de facut un foc mic pe seara. Pregatesc vatra, pun lemnele, dar nu aprind focul inca. Ma spal rapid pe maini si ma pun sa pregatesc de mancare. Am o conserva frumoasa de gulash. Primusul imi da emotii ca pare usor infundat. Acest Primus Omnifuel ar trebui sa mearga ca o locomotiva. Reusesc sa-l desfund si totul merge ca inainte, in alte ture. Mananc si ascult izbucul. Zgomotul apei dornice sa cunoasca lumea asta. Timpul trece rapid, si deja vad si ultimele raze de soare. Ma saluta si-mi ureaza noapte buna. Aprind focul si ma asez pe un butuc de fag. Mananc niste cofrigei si ma imi las mintea condusa de flacarile focului. Tu ai stat vreodata singur la un foc, la munte undeva? Sigur ma intelegi. dupa o ora buna, ma retrag la somn. Va fi o noapte lunga. Ma schimb de haine, ma sterg cu servetele umede, apoi sar in sacul de dormit, care mi-a tinut cald in atatea nopti reci. Imi bag mana intr-un cob si scot o carte din care citesc cateva pagini. Ma cuprinde un somn teribil. Ma las in voia sortii...ora1 am. Ma trezesc cu o sete teribila. Deschid usa cortului si intind mana sub prelata dupa sticla cu apa. O trag cu mine in sacul de dormit sa o incalzesc putin. Inainte de a inchide fermoarul, arunc un ochi spre cer...ohhh cate stele. Fantastic! Cativa picuri de condens imi tulbura somnul. Aduc picurii cum cad pe sacul de dormit. 6 am si nu mai am somn. Mai stau putin in sac. Aud TAF-urile celor de la taieri de pasuri. Cum da lumina, ies din cort. Vremea e urata. Picura. Imi strang lucrurile rapid si ma duc la masa cu bancuta amenajata in apropiere. Ramane doar cortul intins. Mananc ceva rapid, si fug pana la izbuc sa admir apa... Ma pun sa strang cortul, apoi incet imi appun lucrurile in coburi si, gata de drum. Traversez iarasi apa Cernei si ies in drumul principal, unde ma intalnesc cu lucratorii forestieri. Intreb de drumul spre Baile Herculane, cel ce urmareste drumul pe marginea lacului Iovanu. Din pacate ei nu-mi recomanda sa iau drumul acela ca este extrem de rau si plin de noroi pe multi kilometrii. Inteb de drumul spre Pades, poate reusesc un traseu prin zona. Din pacate se pare ca ambele drumuri sunt impracticabile pe bicicleta. Aici decizia imi apartine.Imi spun:daca continui, clar voi avea se lucru cu noroiul. Daca nu incerc, sunt las. Dar totusi, sunt lucrurile care ma fac sa spun pas. Decat sa inot prin noroi prin temperaturile acestea, prefer sa fac cale intoarsa si sa ma bucur de cat a fost. Nu mi-a fost usor sa renunt, dar deja eu mi-am umplut mintea si sufletul cu atat de multe momente frumoase, incat simt ca am castigat destul. Ma intorc, lasand ideea traseului pentru o vara mai secetoasa, cand drumurile nu cor fi asa noroioase. Incep lunga urcare spre pasul Jiu-Cerna-15 km. Un drum in urcare usoara pe ici pe colo, si cu urcari mai sustinute in unele curbe. In 3 ore reusesc sa ajung in las, unde zapada era mult mai mica gata de ziua trecuta. In pas ma imbrac bine, ca urmeaza coborarea spre Campusel. Cobor incet sa nu alec, apoi intru in drumul asfaltat. Cobor pana la cabana silvica Campusel, unde sunt cei doi amici ai mei. Ma poftesc la ei la o cafea, unde ne bucuram cu totii de povestile din trecut. Dupa 2 ore de pauza, imi reiau pedalatul unde dupa 3 ore, ajung acasa, bucuros ca mi-am permis, 2 zile in paradis. Poate ca nu a fost o tura de cuceriri marete. Poate ca nu a fost completa, conform planului, dar cu siguranta a fost speciala, cel putin prin trairile oferite. Echipament folosit: Bicicleta 26 Fahrad Manufaktur+ coburi Ortlieb fata spate. -cort de doua persoane Trimm x-trem D - sac de dormit Mammut Ajungylak de puf-30gr - saltea ThermArest Neo Air Max - bocanci Scarpa -pantalon ciclism de iarna, plus pantalon impermeabil Vaude - geaca impermeabila Zajo -geaca Primaloft Zajo -geaca Mammut holofibra - ciorapi si chiloti, tricouri de schimb, plus trusa de toaletare - trusa prim ajutor - primus Omnifuel - casca Uvex si ochelari - manusi impermeabile si supramanusi 3 degete - huse impermeabile bocanci - camera go pro - altele: Frontala, briceag, buff, caciula windproof, husa impermeabila casca,termos. - mancare ptr doua zile. Din pacate, am scris acest articol de pe tableta si imi este foarte greu sa atasez fotografii. Tot ce pot atasa este un link youtube catre filmuletul creat despre aceasta tura. Atasez aici link-ul, iar daca deranjeaza sau nu se incadreaza in regulament, rog adminii sa rectifice. Cand voi ajunge la un Pc, voi atasa si fotografii aferente turei. Va doresc o iarna usoara!
  2. Lucianpim

    Ziua 11, Blois - Chambord - Cheverny - Blois Dimineata se anunta frumoasa desi cu nori la orizont , dar pana la urma pe parcursul zilei am avut parte doar de cativa stropi, nimic semnificativ. Am facut si in acesta zi ceva km, desi aveam impresia ca o sa ne mai odihnim un pic. Oricum am fost fara bagaje asa ca a fost mai usor . pana la castel ne-am oprit pt un mic dejun frantuzesc iar apoi printre sate si paduri. Domeniul de vanatoare de la Chambord. Aproape de castel chambord.org Cel mai impunator de pana acum. Scara care este pilonul principal in castel se pare ca este desenata de Leonardo da Vinci. Sunt 2 spirale care merg paralel in asa fel ca doua persoane care urca si coboara sa nu se intalneasca. Doar sa se vada, daca vor. Oricum sunt foarte multe scari in acest castel. Asa ca incepem sa urcam si sa vizitam camera cu camera. Foarte "imbarligat" castel. La unul din etaje aveau o expozitie de arta contemporana. Apoi spre terasa. Am stat cam 3 ore inauntru si inca o ora in gradina. Din gradina. Dupa inca o ora si ceva am ajuns la Cheverny (chateau-cheverny.com) Aici erau si o serie de exponate facute din piese lego. Preferatul nostru. Animalele mari aveau cam 10000 de piese. In gradini. Legume cu umbrele. La o ingetata, pana sa inceapa un pui de ploaie. Cam 100 de caini care asteapta ora mesei. Si noua ne e foame asa ca mergem inapoi spre Blois. Si ajungem prea tarziu pentru a vizita castelul. Asa ca spre "casa". Dupa ce luam masa in oras traversam iar Loara si mergem spre gazde unde ne facem griji pentru vremea de a doua zi.
  3. Sunt de toate mai multe, acolo mai sus. La vreo 600m mai jos nu mai este nici zapada si nici copaci .
  4. Munchausen

    Vorbind despre kilograme m-aș lăuda cu altă țoaglă în devenire. Cadru Raleigh în stare perfectă (vopsea și metal, 3050g cadru + furcă), schimbătoare Shimano 3300 (Sora), leviere SL-400 pentru ele, manete de frană BL-R400, clești BR-5501 (105), angrenaj 6400 (600 Ultegra) cu foi 52-39 noi, caseta 13-26, butuci RS400 (Tiagra), jante Mavic Open Elite sau Remerx Taurus, spițe Sapim Laser, o șa sub 200 de grame, tijă cu pipă și ghidon cât mai ușoare, caucioace și camere la fel, pedale-om vedea. 8 viteze, toate piesele noi în afară de brațele pedalierului și cleștii de frână. Albastru cu argintiu, clasică și ușoară sper. Dar nu vintage.
  5. paulrad

    Eu am luat un cort de pe un site unde nu era bf, fără țeapă deci.
  6. BogdanTimisoara

    Cheie dinamometrica 2 - 24 Nm la 18 euro! http://www.wiggle.co.uk/x-tools-torque-wrench-2-24nm-1/?ris=1&utm_source=2733en-47-sat&utm_medium=email&utm_campaign=oct&utm_content=black_friday_staff_rec_x-tools-torque-wrench-2-24nm-1
  7. manolea21

    maine, sambata ne vedem la Arc la 10.30 pentru TDS lung
  8. paulrad

    tocmai de asta nu se vede cine a ”reacționat”
  9. Claudiu Moga

    In curand ajung in Orsova unde intalnesc multe vase de croaziera. Aici Dunarea este foarte lata.
  10. Mookyama

    Salut Lucian. Aseara, tarziu, m-am pus in pat, adormisem cu telefonul in mana si m-am trezit usor speriat. Imi sarise nitel somnul. Am intrat pe tapatalk, insa nu stiu cum se face, dar am dat de threadul tau. Desi imi cadeau ochii de somn, l-am citit cap coada. Chiar imi paruse rau ca e scris prea putin Cred ca era 5 sau 6 dimineata. Am vrut sa iti scriu 2-3 randuri, dar nu am fost in stare. Cand ati plecat spre Londra eram nitel dezamagit, in sensul ca nu vinzi pasarea din mana pe cioara de pe gard, insa ai avut mare noroc sa dai peste niste oameni faini si se pare ca iti prieste acolo. Imi plac detaliile si faptul ca esti atent la ceea ce se intampla in jurul tau, cumva imi imaginam ce povestesti. Cum zicea si @Traveller la un moment dat, astea sunt cele mai faine lucruri, povestile ce raman. Am trait putinul scris de tine, foarte faina povestea, o sa te urmaresc in continuare
  11. mumus

    Maidanezul meu, Rex, are un an, aproximativ, stie urmatorele comenzi, sezi, culcat, mort(inca il ajut usor la asta), aport, asteapta, sari, hopa sus, noroc, toate comenzile invatate de mine. Dar de pe la 5 luni deja a prins cele esentiale. Mai vreau sa il invat sa latre la comanda, fiind foarte prietenos, latra doar cand trece cineva prin fata portii, si este foarte greu sa reusesc sa il fac sa latre la comanda. Urmeaza in 2-3 luni sa incepem sa invatam sa facem paza la curte, si cand va fi super disciplinat, refuz la hrana.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up