Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 04/26/2018 in all areas

  1. otsdr

    Vezi că te contrazici. Dacă te consideri așa visător și civilizat, fă bine și ține-ți bicicletele în spațiul privat.
  2. iacobdoc

    Avid BB5 road, roti DT Swiss.
  3. gibonu

    Prin bunavointa unui prieten, anul asta la finalul lui martie am primit gratis o bicicleta pe care el nu o mai folosea. Cam asa arata bicicleta cand am luat-o, dupa ani buni de stat in curte. I-am schimbat anvelopele cu Schwalbe Big Apple pe care le aveam pe Trek, plus camera de la roata fata. Camera parea buna, doar ca valva era rupta. Mansoanele erau coclite total, asa ca le-am dat jos cu surubelnita. Lantul, desi ruginit bine si cam rigid, si-a revenit dupa un tratament cu WD 40. La prima iesire pe strada mergea OK, avea si ceva frane, schimbatorul de foi era functional insa schimbatorul de pinioane era mort, nu misca nimic. Deja problemele ma depaseau, asa ca am dus bicicleta la niste prieteni la service. Acolo, baietii i-au schimbat toate cablurile si camasile, au reglat schimbatorul de pinioane si franele [surprzinzator, mi-au spus ca sabotii sunt ok], au curatat cat au putut lantul, plus alte reglaje. Rezultatul final. Baietii de la service m-au asigurat ca Rock Machine a fost o bicicleta destul de solida la vremea ei. Este putin cam mica pentru mine, banuiesc ca cadrul este de 17 inchi. La Trek cadrul este de 19,5 inchi. De la sa ma cam doare curu' pentru ca nu este Brooks B 190. Insa merg doar distante scurte, plus ca sper sa ma obisnuiesc. Poate mai lucrez putin si la pozitia seii. Costul total pana acum a fost 150 Lei [100 lei la service, 20 lei mansoanele si 30 Lei doua camere noi]. Am zis ca-s destept si ca nu-i nevoie sa schimb camera si pe spate, iar rezultatul se vede in poza de mai jos. Camera a bubuit cand bicicleta statea pe loc de vreo 6 ore. Bicicleta o tin pe scara blocului, unde nu incurca pe nimeni. Legata cu un antifurt marca Crivit luat de la Lidl cu 80 de Lei anul trecut. Plus o curea de ratrapa ca sa o tina lipita de balustrada. Legata la munca. Saua o iau tot timpul cu mine. Pe de o parte sper ca bicicleta sa fie mai putin tentanta pentru hoti iar pe de alta parte mai am nevoie de mica trusa de scule care la baza este o husa de aparat foto [gasita, fara aparat, intr-o parcare din Dolomiti in 2010]. Sistemul de prindere, o tiganie care a costat 4 lei [sfoara rosie a fost gratis] Alta tiganie [facuta dintr-un dop de pluta si un surub pentru lemn cu carlig] pentru agatat saua [si trusa de scule] atunci cand nu este pe bicicleta. Trusa de scule contine o camera, kit-ul de pana si un set de chei luat tot de la Lidl. Ideea de baza este ca aceasta va fi bicicleta de oras, de mers de la moara pana la gara, la carciuma, la cumparaturi, etc. In cazul, sper putin probabil, in care mi-o fura, paguba va fi de 150 lei. La cumparaturi, nu a fost o problema sa merg cu 5 kile de apa pe ghidon. Este drept ca distanta de la magazin pana acasa este de sub 1 km.
  4. otsdr

    Poate da, poate nu... Nu știu cum reușești, dar găsești cele mai penale biciclete disponibile; ai urmat vreun curs, ceva, sau e un talent înnăscut?
  5. majikstone

    La jantele Mavic Aksium pe care le ai, valvele de 42 mm sunt arhisuficiente. Abia la jantele cu profil de peste 35 mm incep discutiile cu privire la nevoia de valve mai lungi. Filetul si piulita aia au, teoretic, rolul de a preveni vibratiile valvei in interiorul gaurii jantei (sursa de zgomot nedorit), dar nu pot sa zic daca alea cu filet si piulita sunt sau nu mai putin zgomotoase decat alea fara filet. In plus, mai au si rolul de a preveni "apasarea" valvei in interiorul cauciucului in momentul in care camera e aproape complet dezumflata si vrei sa fixezi capatul/furtunul pompei pentru a o umfla. In momentul in care valvele nu ies decat foarte putin din janta, chestia asta poate fi extrem de importanta si sa faca diferenta intre a putea umfla roata sau nu. Cu valve de 42 mm pe rotile Mavic Aksium nu vei avea probleme daca nu are filet, ca valva iese destul de mult in exteriorul jantei.
  6. Frumoasă tură! Așa-zisul bondar e un gărgăun.
  7. diorgulescu

    @gibonu S-o uzezi sănătos și cu spor! Că tot e vorba de cumpărături pe două roți, încă abuzez cu spor de Gazelă, pentru navetă zilnică (indiferent de vreme, cu excepția zăpezii) și cumpărături. Pe lângă chingi elastice și două fixe (de tensionare, ca să le zic așa), mai folosesc și unul din coburii de la Vaude, parte din perechea de care mă folosesc prin turele cicloturistice. Când vine un colet în aceeași zi în care am cumpărat niște echipament de campare: Și când mai ai ceva de luat și de pe la Dedeman, în drum spre casă: Este în continuare o bicicletă foarte manevrabilă, practică și surprinzător de rezistentă la greutate și șocuri. Butucul Nexus 3 de la Shimano merge „ceas”, deși nu a mai fost curățat de vreo doi ani. Mă bate gândul să cumpăr și un portbagaj pentru fața bicicletei, pentru echilibrare. Față de echiparea originală, acum vreun an am înlocuit apărătoarea pentru roata de pe spate (cea originală era dintr-un plastic care s-a crăpat și, într-un final, s-a rupt cu totul, așa că am comandat de la un magazin din Olanda o aripă sănătoasă din oțel zincat) și farul (am pus unul mai ieftin și mult mai puternic). Probabil voi pune și alt cric, similar cu cel pe care-l folosesc pe MTB atunci când plec prin turele cu bagaje (vezi aici), pentru un mare plus de stabilitate atunci când „parchez” bicicleta încărcată.
  8. otsdr

    http://rotorbike.com/catalog/default/rotor/uno-groupset-postmount-disc.html https://www.bike24.com/p2219645.html Topicul e deschis relativ la derută, răspunsul e evident: cumperi ce echipare a pus producătorul, că doar nu ești fanboi Trek/Specialized/Merida/Cube degeaba. Dacă vrei să-ți faci bicicletă custom, o să doară: Campagnolo au (cel puțin) 3 modele diferite de etrier FM (parcă și restul producătorilor au cel puțin două), lungimea șuruburilor de fixare a etrierului depinde de grosimea chainstay-ului...
  9. BodoC

    Uite doi oameni fericiti cu achizitiile lor. Unul cu Avid, unul cu Shimano. Sper ca inițiatorul sa poata alege mai in cunostinta de cauză. Stai, ca nu a intrat nimeni cu Magura.
  10. DAMIAN

    La o luna dupa ce "ne-am luat", in sfârșit am apucat să mă bucur, pt prima oara in anul asta, de mirosul de țară, de natura înverzită, de bălegar, grajduri și toate alea care-ți aduc aminte de copilărie
  11. Traveller

    Biserica de lemn a Mânăstirii Jercălăi a fost construită în 1731. Are formă de corabie, cu o turlă zveltă pe colțul de sud-vest, având la bază pridvor şi prispă pe latura sudică. În anul 1932 a fost strămutată la Castelul Bran, ca paraclis regal, fiind făcută cadou de către obștea satului de baștină (Luieriu, comuna Suseni, lângă Reghin, jud Mureș) Reginei Maria a României. Aici a fost numită Biserica de lemn a Castelului. Fiind destinată doar să înfrumuseţeze împrejurimile, biserica nu şi-a îndeplinit la Bran rolul ei. Nefolosită şi neîngrijită, după anul 1948, când Castelul Bran a fost transformat în muzeu, biserica a început să se deterioreze. Descoperită într-o avansată stare de degradare de către Patriarhul Iustinian Marina, biserica a pornit din nou la drum, oprindu-se de data aceasta la Schitul Cricov-Prahova, a cărui veche biserică de zid se ruinase cu timpul. Astfel, în primăvara anului 1956, biserica a fost demontată, transportată şi reasamblată pe locul de azi. Este monument istoric de importanță națională (clasa A), sub codul PH-II-m-A-16521. Surse: http://www.visitprahova.ro/orase/urlati/exploreaza/109/manastirea--jercalai http://adevarul.ro/locale/ploiesti/povestea-bisericii-calatoare-jercalai-construita-mures-fost-mutata-castelul-bran-apoi-stramutata-prahova-devenise-bodega-1_55b2350cf5eaafab2ce59142/index.html http://biserici.org/index.php?menu=BI&code=597 Situare în teren: https://www.google.com/maps/dir/Mănăstirea+Sfânta+Maria+Jercălăi//@45.0210653,26.2241947,16.96z/data=!4m9!4m8!1m5!1m1!1s0x40b3cba5c76b10d5:0xda7f4268df3d33dd!2m2!1d26.2241206!2d45.020719!1m0!3e0
  12. He he. N-am știut ce e (era mărișoară rău) Acum c-ai zis am căutat pe gogu și cică ar fi viespea mare de pădure. http://www.muntesiflori.ro/viespea-mare-de-padure/ (Albina-ţiganului, albină-ţigănească, bărzăun, băzgăun, bâzălău, bâzgar, gărgăun, găun, găunoi, tăun, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespar, viespoi.)
  13. ShutUpLegs

    Îmi place că se asortează cu balustrada.
  14. MLADEN

    Incearca sa impuna 1x si la sosea. Ii mai elegant 1x, dar se reduc rapoartele disponibile, si/sau cresc salturile dintre ele. La MTB au adaugat la caseta de 10-42 pinionul de 50t, tocmai pentru ca i se simtea lipsa. Plus pinionul de 10t se simte cam "patrat" si cu cat is pinioanele mai mici cu atat cresc pierderile. Magura nu produce frane pentru cursiere, poate ai vrut sa zici Campagnolo
  15. sentric

    Confirm cele spuse mai sus.. aerisirea nu e usor de facut. Dupa 2 ani de bicla, am zis sa fac aerisire conform cerintelor. Am fost la service, fata a iesit ok, spatele nu. Trebuie sa ma intorc la service sa faca din nou. Un alt aspect care ma deranjeaza la SRAM, e ca pe fata cam la 2 saptamani trebuie sa realiniez etrierul caci face rubbing, mai ales la frane bruste si puternice. Nu stiu daca asta se intampla la orice frana hdiraulica. Poate am fost eu ghinionist si m-am ales cu un piston mai lenes sau poate furca nu e stralucita si flexeaza dubios. Oricine e curios, e binevenit sa testeze SRAM pe bicicleta mea. Eu abia astept sa trec la Shimano. Nici nu stiu cum voi vinde bicla cand va veni momentul. Nu sunt mincinos de fel si nu-mi dau seama cum o va cumpara cineva cand ii voi relata neajunsurile si frustrarile mele.
  16. diorgulescu

    Cu voia voastră, postez aici textul ilustrat pe care l-am scris cu o altă ocazie, foarte recent, ce are legătură cu Biserica „Înalțarea Domnului” din cătunul Slobozia, sat Horodiștea (cea mai nordică localitate a României), jud. Botoșani. În trecut, Horodiștea cuprindea si așa-zisele cătune pe care le găsim astăzi destul de clar delimitate de pancarte discrete amplasate la strada principală a satului. Unul din acestea era Slobozia, o comunitate ce în trecut a pornit de la doar 10 locuitori, ajungând sa se extindă până la peste 300. „La 14 septembrie 1728, domnitorul Moldovei Grigorie Ghica porunceşte căpitanilor de Işnovăţ să pună în vedere călăraşilor pentru a-i lăsa în pace pe locuitorii strânşi pe moşia lui Ştefan Hermeziu de la Horodiştea, pentru formarea unei slobozii.“ Undeva în jurul anului 1770, satul Sfârcăuți din apropiere de Darabani găzduia o biserică din lemn ce juca și rolul de liant pentru comunitatea acelor locuri. Odată cu anul 1822, comunitatea din jurul acestei biserici avea să se destrame, rămășițele acesteia urmând a fi „absorbite” de satul cunoscut astăzi ca Lișna, fapt determinat de mutarea bisericii în cătunul Slobozia sub porunca boierului Anastasie Bașotă, care a decis la rândul său acest lucru din grija pe care o purta față de condiția sufletească a argaților săi. Iată cum grija mai puțin obișnuită a unui boier (mai ales în vremurile respective) a făcut ca această biserică „călătoare” sa ajunga în centrul Sloboziei, urcată pe o mică movilă și înconjurată de un zid din piatra, purtând hramul „Înalțarea Domnului”. Tot acolo o regăsim și astăzi, după ce parcurgem cei aproape trei kilometri de la DN29A, coborând printre case vechi pe o uliță încărcată cu povești, trecând pe langă ruinele vechii școli din sat unde astăzi vedem câțiva copaci și, ocazional, câțiva stupi strecurați prin locurile prin care zburdau -până nu demult – copii ale căror râsete și jocuri s-au pierdut în ecourile vremii. Zidul din piatră a dispărut, însă copacii au preluat foarte repede rolul străjerilor. Poarta din lemn marchează trecerea într-o alta lume, un târam atemporal încărcat de mult simbolism si acompaniat de-o liniște deplină. Construcția atrage atenția prin elemente ce subliniază îndemanarea meșterilor vremii care au folosit bârne din stejar, îmbinate la colţuri „în coadă de rândunică“, aşezate pe talpă de stejar şi pe temelie din piatră de râu. Zărim două morminte, unul mai aproape de poartă având o cruce veche din metal și, un altul undeva în lateral. „Cel cu crucea din metal este al unui copil, o fetiță..este foarte vechi și nu aș putea să vă spun exact al cui este. În celălalt este înmormântat un dascăl din Slobozia, alături de soția sa”, ne spune părintele Ciprian Murariu, paroh al Horodiștei și cel ce vă poate prezenta interiorul bisericii (închis în afara slujbelor) în care tot dânsul slujește. Un tur complet al exteriorului vă va revela detalii subtile ce vor stârni și mai mult curiozitatea. Pășind în interior, nu suntem întampinați de icoane bogat ornate, lumini sclipitoare sau picturi impresionante. Lumina este chiar timidă, transformând fiecare cotlon și scaun într-un loc propice meditației. Este acel gen de biserică ce reușește să îți inspire intimitate, interiorul său fiind destul de bine izolat de sunetele și lumea din afară. Podeaua cea veche acoperită cu covoare tradiționale, varul aplicat cu grijă peste pereții din lemn, mirosul lemnului vechi, simplitatea și modestia ce caracterizează fiecare obiect (de la catapeteasmă la icoanele vechi), toate acestea relaționează perfect cu ideea spiritualului și a vieții monastice, aspecte fundamentale ce s-au pierdut în ziua de azi prin superficialul, megalomania și chiar opulența lăcașurilor de cult din comunitațile mari (în special în orașe). Curent electric nu există, ceea ce înseamnă că toate slujbele se oficiază la lumina lumânărilor. „O icoană veche, înnegrită de vreme și ale cărei contururi se zăresc timid este infinit mai valoroasă decât una nouă, poleită cu aur și înrămată, în ciuda faptului că cea nouă va avea de fiecare dată un preț mult mai scump. Știți de ce?…Pentru că cea veche și modestă are o încarcătură morală, sentimentală și chiar spirituală de care cea nouă cu greu se va putea apropia.”, ne spune tot părintele Murariu. Biserica are o construcție de tip navă, cu un acoperiș ornat cu stele pe un fundal de-un albastru curat (greu de redat în lumina blițului), un aspect neobișnuit pentru lăcașele ortodoxe care se prezintă – de cele mai multe ori – cu picturi elaborate. Catapeteasma este pictată pe mușama iar la interior se regăsesc mai multe icoane vechi, unele pictate și donate chiar de către localnici. Anul 1923 a adus câteva lucrări de consolidare când, printre altele, au fost adăugați contraforții de susținere din naos şi de pe peretele din spatele bisericii. Inițial, biserica a avut un acoperiș din draniță (un soi de șindrilă), acesta fiind înlocuit cu cel din tablă (vizibil și astăzi) de către fostul paroh. În prezent, aici se mai ține cam o slujbă pe lună, acestea bucurându-se de 7 până la 15 participanți. A treia zi a fiecărei sărbători mari beneficiază de o ceremonie specială aici, existând încă oameni dornici să participe la o slujbă intimă, într-un cadru mai deosebit. Există și câteva „legende locale”, conform cărora catapeteasma ar fi pictată pe piele de animal iar biserica ar fi de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Acestea, însă, nu au o bază reală. Cum biserica este un monument istoric, nu se pot face reparații și lucrări directe asupra sa fără aprobarea Ministerului. Cu toate acestea, se pot opera lucrări asupra gardului si elementelor exterioare. Pentru eventuale contribuții materiale sau donații către acest lăcaș, trebuie să vă adresați parohiei din Horodiștea, reprezentată chiar de preotul Murariu Ciprian. Vizitarea acestei biserici reprezintă o experiență interesantă, vie, pentru absolut oricine, indiferent de crez. Un obiectiv ce cu siguranță nu trebuie ratat nici de iubitorii de cultură, istorie și etnografie.
  17. turnul

    Ai deschis cutia Pandorei: ca unul cu bunica bulgaroaica si cunoscator de ceva paleografie si istoria bizantino-slavo-bulgara, va copiez aici ceva savuros, de negasit pe wikipedia sau pe alte saituri cu info "oficiale", un OCR facut de mine din cartea aceasta, scrisa de prietenul Gheorghita Ciocioi, cel mai bun specialist roman in istorie etc. si limba bulgara (printre altele) un articol despre vestita cetate Cerven, unde sigur ati fost cei mai multi cu bicla, eu de cel putin 3 ori daca imi amintesc bine. Citind aceste randuri CU TOTUL sau ceva mai altfel ti se va parea Rusensky Lom la vizitare. O sa revin sicu altele daca exista interes. (Daca exista interes pot reveni si cu info, tot din surse mai "profunde" despre semnificatia sau istoria acelor chilii /schituri rupestre de la Ivanovo, Basarbovo etc. ca fenomen asa, caci carti sunt, rafturi intregi) Iata-l: Cerven - cetatea împăratului Roşu La Beuca, un sat fabulos, pierdut în nesfârşitele zări ale Câmpiei Române, se mai deapănă şi astăzi basme, nemaiauzite în alte părţi, cu împăraţi şi sihaştri de demult. Prin aceste nepreţuite comori, scăpate ca prin minune de prelucrările folcloriştilor veacului al 19-lea, poţi reconstitui incredibile lumi, de dinaintea istoriei noastre scrise... Beuceanca Maica Elisabeta Beuceanca „n-a râs” niciodată de Dumnezeu. Adică n-a „citit” în planete, n-a dat cu bobii şi nu s-a înălţat în gândul dumneaei cu ceva. Poate că pentru unele ca acestea şi Dumnezeu a mi- luit-o ca să trăiască mai bine de 100 de ani. Ce a fost la centenar! Până şi cei de la primărie au felicitat-o: „Să trăiţi! La mulţi ani!” „Uite, tanti Saveta, că bă­turăţi suta!” „Suta, maică, suta! Da’ ce mai e astăzi suta!” - le-a mulţumit atunci bătrâna credincioasă, ce petrecuse atâtea... S-a stins nu demult. Cine să-ti mai arate acum fântâna din sat, în care fecioarele creştine se arun­cau la năvălirea turcilor? Mulţi ştiu doar atât: că nu se bea apă din acea fântână; nu şi de ce. Bătrâna ei prinsese însă acele vremuri de jale, iar Elisabeta cu­noştea de la aceasta chiar şi neamurile fecioarelor martire. Basmele Savetei erau fără nici o adăugi­re - „Că eu, maică, nu te mint!”: împăratul Negru era de la miazănoapte, nu din altă parte, iar împăratul Roşu „de peste o apă mare”, de la miazăzi. Acesta de pe urmă era tare credincios. îşi avea palatul său de cleştar sus, pe o stâncă înaltă, şi ţinea la curtea sa, ca sfetnici, mulţi „preoţi mari”, ce cădelniţau în bise­rică şi la răscruci de drumuri. Spunea bătrâna că pe fata împăratului Roşu o chema Măria şi că era fru­moasă „ce nu se ezista”. Dar să am grijă să-i zic şi eu Măria şi nu Maria, ca să nu se supere. Măria, spunea urzeala basmului, s-a măritat cu împăratul Ion din trei fraţi crai... Împăraţii şi palatele acestora erau pentru Elisabeta nu prea departe, pentru ca întreaga isto­rie să nu te pună pe gânduri: „Poate omul să ajungă p-acolo”. La aceste vorbe am zâmbit atunci, conside- rându-le o notă de un farmec aparte a povestitorului... Nedumeriri Stau acum în cetatea de pe stâncă a împăratului Roşu, într-o năuceală fără margini, sub bătaia ploii şi a vântului tăios, şi mă întreb: de unde a ştiut bă­trâna toate acestea? Cum de s-au păstrat atâtea sute de ani realităţi ce astăzi ne par doar basme? Cum de am ajuns noi la Cerven - cetatea împăratului Roşu? Nici ceilalţi doi însotitori ai mei, cu care intentionam să facem doar un drum până la Mănăstirea Sf. Dimitrie din Basarabi, nu pot realiza urcuşul nostru pe această stâncă uriaşă, de pe Lomul Negru. Hărţile grăiesc despre loc doar atât: cetatea medievală Cerven. Să descoperi însă ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, a zeci de palate, străzi şi fortificaţii ne­sfârşite, la nici 30 km sud de Giurgiu, e parcă altceva decât o simplă însemnare. Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea împăratului Roşu (Cerven - în slavă), a început să prindă contur o adevărată „îm­părăţie” uitată. Citim, la fiecare pas, inscripţii care mai de care mai stranii. Oraşul de pe stâncă avea, pe la 1200, pes­te zece mii de locuitori, fiind cea mai mare aşezare dintre Dunăre şi Balcani. Intr-o scriere apocrifă sla­vă, din secolul al 11-lea, „Povestire despre proorocul Isaia”, se spune că această cetate a tracilor ar fi fost rezidită de către împăratul Ghega, poreclit Otdelean (cel cu ţară aparte, în traducere), iar Sinodiconul lui Borilă pomeneşte trei mitropoliţi ai Cervenului. Împăratul Roşu Înainte de întemeierea celui de-al doilea tarat vlaho-bulgar, Cerven a fost centrul uneia dintre „împără­ţiile” valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri stata­le şi a migraţiilor, într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantini. Numele cetăţii provine de la „împăratul” acesteia, care, pentru a sfida Ţarigradul, se purta în mantie roşie (roşul - purpura - fiind în­semnul puterii împăratului bizantin). După răscoala Asăneştilor împotriva imperialilor (1186), Ioan Asan I (unul dintre cei trei fraţi vlahi conducători ai răscoa­lei) se va căsători cu Măria, fiica ultimului împărat de la Cerven. Numele acesteia mai este redat în unele scrieri slavone prin Moria. Ioan Asan şi toţi cei care îi vor urma la domnie, în Tîmovo, până la sfârşitul împă­răţiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme şi tunică de culoare roşie, asemenea împăraţilor romei, ci man­tia roşie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea şi în Evangheliarul ţarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I, urmaşul lui Negru împărat, de la „miazănoapte”. Ivailă porcarul Cetatea va trece prin destule încercări după intra­rea sa în componenţa ţaratului de Tîrnovo. în 1242, o mare invazie mongolă o va face una cu pământul. Renăscută, Bizanţul va căuta să o nimicească din nou, prin 1279, sub pretextul neagreării noului ţar de Tîrnovo - un anume Ivailă porcarul, care se ridicase împotriva ţarului Constantin Tih, în fruntea unei răs­coale ţărăneşti. O dată ieşit învingător Ivailă, Mihail al 8-lea Paleologul îi va propune porcarului mâna fiicei lui, dorind ca în acest mod noul ţar să devină o marionetă a sa. Ivailă va refuza însă categoric. Nu va putea totuşi să facă faţă alianţei dintre hanul Nogai şi Ţarigrad. Fiind cea mai bogată cetate a imperiului vlaho-bulgar, Cervenul va fi incendiat de către romei, iar Ivailă porcarul va fi ucis de tătari, prin uneltiri­le Bizanţului. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă va arde asemenea unei uriaşe torţe, zile şi nopţi la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roşu împărat în „craterul” de la Ivanovo, din apropiere... Că de n-ar fi... În 1388, Cervenul este cucerit de către turci, tot prin incendiere, după cum grăieşte cronica lui Mehmed Neşri. Mulţi dintre locuitorii săi însă, de mai mulţi ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua ameninţare otomană. In special negustorii şi meşteşugarii vor căuta locuri mai sigure. După unele izvoare, o parte din aceştia se vor aşeza lângă vechea cetate Sxaginta Prista, denumind noua aşezare Ruşi (sosiţi din ceta­tea lui Roşu), astăzi Ruse; alţii vor merge mai depar­te, la nord de Dunăre, stabilindu-se într-un târg de pe râul Vedea, care în curând le va purta numele - Ruşii de Vede. Poate că din acest ultim loc a dăinuit la Beuca „basmul” despre cetatea împăratului Roşu. O dată întors din cetatea credinciosului împărat, atât de iubită de Sf. Teodosie de Tîrnovo (ce a locu­it multă vreme acolo, pentru a spori duhovniceşte, după cum citim în viaţa sa), am căutat-o pe bătrâna Elisabeta. Nu pentru a-i confirma o realitate, de care, simt sigur, nu se îndoia nici înainte, ci pentru a-i „fura” alte şi alte poveşti. Nu am mai aflat-o însă în viaţă.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up