Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 05/24/2018 in all areas

  1. fizikant

    Noul model de rucsac de la North Face
  2. Doar Omul e rider de emtb, nu impinge prea mult, il duce motoreta.
  3. fizikant

    Dacă era model sovietic, avea țevi jumelate și încărcător
  4. majikstone

    Eu zic ca e mai degraba de conceptie sovietica.
  5. Traveller

    Un posibil traseu, într-o zonă foarte frumoasă și liniștită. Se poate coborî în haltele Crivina sau Prahova și se face o buclă, cu întoarcere la una din ele: https://ridewithgps.com/routes/27583280
  6. Stuparul

    Din cand in cand, celebrul circuit de la Silverstone e deschis pentru ciclisti. Astazi a fost una din acele zile si nu puteam sa o ratez, mai ales ca soarele ma ruga sa nu stau in casa. Pacat ca am prins doar ultimele 50 de minute, dar va fi o data viitoare cu siguranta. Sent from my Moto G (5) using Tapatalk
  7. paulrad

    Poi nu i-am oprit eu pe ăia de parcurg sute de kilometri să mănânce și ei o plăcintă
  8. Unii isi iau concediu si parcurg sute de kilometri sa vada Barsana, altii trag o poza si mananca o placinta.... O fi corect?
  9. TRASEUL http://www.mapmyride.com/routes/view/679024628 Kilometri: 120 Diferenta de nivel: ~1260 metri (conform GPS-urilor) Cum nu aveam planuri de a pleca in provincie si tot vorbeam despre antrenamente, am schitat un traseu pentru o zi, cu plecare din Ploiesti. Doream sa includa destule dealuri si suficienta distanta cat sa ajungem spre inserat inapoi in gara Ploiesti Vest, preferabil destul de obositi. Asa ca am abordat zone tangente cu Drumul Vinului. Noi doi impreuna cu Marius vom parcurge tot traseul, in vreme ce Oana si Claudiu se vor opri la parinti, in Calugareni. S-a nimerit bine. Vremea se anunta superba. Iata-ne-n tren in dimineata primei zi de Pasti, 12 aprilie 2015. R3001. Pleaca la 6:20 AM. Nu-i chiar atat de gol pe cat ne asteptam, dar traficul este destul de redus. Soarele rasare-n toata splendoarea, anuntand o zi calda. Ceva ceata se formeaza deasupra baltilor de pe camp. Pe la 7:33 ajungem in Ploiesti Vest. Coboram relaxati si incepem a pedala. Orasul parca-i gol. Lumea doarme sau e amortita. Miroase a flori si, pe masura ce inaintam catre Est, a gaze si petrol. Trecem pe langa rafinaria Petrotel-Lukoil. Ajunsi la soseaua de centura a orasului, trecem pe sub aceasta si intram, in sfarsit, pe un drum de provincie. Foarte bine asfaltat, ca multe de prin Prahova. Avem soarele-n fata si ne incalzim repejor. Mergem in ritm destul de lejer si relaxat. In sfarsit, e primavara. Fata de tura de acum o saptamana, vremea este mult mai frumoasa. Flori prin gradini, prin copaci, in padurile mici prin a caror vecinatate pedalam agale. Lumea se mai dezmorteste. Doamnele din sate ies in poarta cu pomeni, spre a imparti vecinilor. Prilej sa dezbatem cat de buna este coliva pentru biciclisti, luand in calcul potentialul nutritiv. In scurta vreme ajungem in Albesti-Muru, unde intram pe DN1B pana in Albesti-Paleologu. Revenim pe drumuri judetene si comunale. Dupa intrarea in orasul Urlati cotim la dreapta si in vreo doi kilometri facem o pauza. Am parcurs deja aproape 50 de kilometri, insa au fost usori - pe alocuri in coborare lina. Dupa alimentare si ceva lenevit la soare, ne urcam din nou in sa. Un pic mai sustinut, caci incep urcarile. DJ102K ne poarta printre vii, iar dupa Gura Vadului cotim la stanga pe DJ100H, inspre Tohani. Viile sunt foarte atent lucrate. "La dunga". Prima urcare. Dupa Tohani ne regrupam chiar la intersectia cu DC72, ce ne va duce spre Boboci. Facem o pauza scurtuta imediat dupa ce intram pe drumul comunal. O alta zona frumoasa, un drum recent asfaltat (dupa cum arata asfaltul, nu o sa tina deloc mult). Coborarea este abrupta si spectaculoasa. Marius "danseaza" cu riscul si atinge 70 kmh. Dupa o coborare cu privelisti foarte frumoase, incepem urcusul constant catre Calugareni. Soarele e puternic si ne bronzam vizibil. Puterea sa este peste asteptari. Odata ajunsi in sat, ne regrupam iar Oana ne invita (impreuna cu Claudiu) sa oprim pret de cateva minute la un pahar de bere, in casa parintilor ei. Zis si facut. Cu mare placere ii cunoastem familia (fratele, parintii si bunica), suntem rasfatati cu putin cozonac si bere/vin. Se insista sa ramanem, insa planul este trasat de acasa iar avantul e pe masura, astfel ca promitem sa revenim in cunostinta de cauza (oprirea a fost un bonus, ca sa-i zic asa). Ne luam la revedere si multumim din suflet pentru ospitalitate, urmand a continua direct la deal catre Tataru. Marius "se infige" voiniceste in urcare. La fel si noi, dar mai incet. In departare se vad Bucegii incarcati cu zapada. Ne mai regrupam pe traseu. Drumul este valurit si dupa Gornet-Cricov, trecem pe langa multe curti din care duduie manele. La iesire Varbila (localitate pe unde am mai trecut toamna trecuta) dam de un soi de balci chiar intr-o mare poiana, langa padure. Cu boxe mari, multe focuri, multe gunoaie, tot tacamul. Cred ca atatea manele nu am auzit in viata mea intr-o singura zi.... Ne vedem de drum. Avem un traseu de terminat, in fond. Intre Iordacheanu si Harsa facem o pauza la marginea campului. Mai departe pe drumuri valurite, apropiinidu-ne de urcarea spre Galmeia si Seciu. O urcare foarte frumoasa, serpuita si ingradita de vegetatie. Este foarte cald iar aerul ii destul uscat. Ne mai oprim spre a ne trage sufletul. Pare ca ar ploua undeva in departare. Soarele mai intra in nori, fapt ce ne avantajeaza. Ne ustura buzele si bratele. Incepe sa apara oboseala. Cand credeam ca am terminat cu urcusul (in Galmeia, si anume), suntem intampinati cu inca vreo doua "cocoase" scurtute. A nu se intelege gresit. Ne place si urcam in ritmul nostru. Vreme este destula iar ore de lumina mai avem suficiente. Dupa Seciu incepe coborarea catre Boldesti-Scaieni. Am ales intentionat ruta asta caci nu suntem mari fani ai drumurilor nationale. Soseaua este rupta pe alocuri, dar practicabila. In vale cotim catre Sud, spre Ploiesti. Aceasta parte a periferiei ploiestene arata aproape la fel de oribil ca intrarile dinspre Vest catre Bucuresti. Plin de hoituri si gunoaie! Ne intersectam cu DN1A pentru o bucata scurta de vreme, ca mai apoi sa ocolim nitel prin Ploiestiori si in cele din urma, catre strada Valeni si intrarea in resedinta prahoveana. Continuam agale prin oras pana la gara Ploiesti Vest. Am luat bilete pentru R3010 (ora 19:30). Mai vedem un cuplu de cicloturisti romani. Probabil au facut o tura de doua zile, caci aveau cu ei cort si coburi. Aceeasi aberatie cu "locurile pentru biciclete epuizate" pe trenurile Regio. Doamnele de la casa de bilete au trebuit "sa sune la sef" pentru a vedea daca "se mai dau locuri". Nu inteleg absolut deloc cum functioneaza acest sistem. Vorba lui Marius, "facut de niste idioti, special ca sa te incurce". Garnitura e deja in miscare dinspre Brasov, deci nu e ca si cum i se va mai atasa un vagon in Ploiesti... In fine, dupa vreo 10 minute de asteptare aflu ca "s-au aprobat" locurile pentru biciclete. Parca tocmai a venit laptele la alimentara... Cumparam bere si ceva de rontait de la magazinul garii. Ne postam pe peronul liniei 3. Este ceva lume, dar mai sunt de venit vreo doua trenuri pana la al nostru. In cele din urma isi face aparitia si R3010. Bineinteles, are vagon etajat si zona speciala pentru biciclete. Unde nu este nici un biciclist. Deci, trenul era liber, locurile pentru biciclete erau libere, dar softul casei de bilete "anunta" ca locurile sunt epuizate (!!). Urcam bicicletele fara graba (trenul acesta zaboveste 7 minute in gara, pare-se). Pana la Bucuresti discutam despre biciclete, echipamente si planuri cicloturistice pentru anul in curs. A da! Si despre cat de lipiciosi si arsi suntem. Ma gandesc numa' la o crema cu care sa ma dau pe buze, caci abia mai pot vorbi.... O tura foarte frumoasa intr-o zi in care, vorba Nicoletei, "vremea si-a luat revansa". Zona viticola dinspre Buzau merita toata atentia, insa cred ca voi face tot posibilul ca pe viitor sa nu mai intru in Ploiesti prin zona de Nord-Est.
  10. gmarco16

    Imi doream sa vad lacul Razim (sau Razelm) de aproape, sa gust apa dulce din el. In Sarichioi am avut posibilitatea asta, iesind putin de pe traseu, pe un drum al comunei. Dupa ce am hranit cu turta dulce un catelus speriat si de umbra lui, m-am relaxat in acest peisaj de poveste, dezmierdat de soarele bland al diminetii. Fara cuvinte. Sarichioi pastreaza pentru mine o amintire frumoasa, veche de mai bine de 10 ani. Si de data aceasta mi s-a intamplat ceva asemanator. O lipoveanca careia ii cerusem doar sa-mi umple sticla cu apa, dupa putina politica, mi-a oferit o gustarica pentru drum: o paine si niste cabanosi. O bucata din acei cabanosi avea sa se dovedeasca esentiala peste o zi si ceva. Pe canalul ce leaga Lacul Babadag de Lacul Razim. Cetatea Enisala, de la distanta. A fost prea tentant ca sa nu dau o fuga si pana la cetate, mai ales ca aveam sansa sa vad lacul Razim de la inaltime. Cetatea Enisala (Heracleea sau Heraclia) este o fortareata construita de genovezi acum 700 de ani. Situata pe cel mai inalt deal calcaros din zona, scopul ei era unul militar, de a strajui centrul Dobrogei. Adevaratul nume al cetatii nu s-a pastrat, actuala ei denumire fiind data de numele satului din preajma si vine de la cuvantul turcesc ‚Yeni Sale’ care inseamna „Sat nou”. Vantul se inversuna pe masura ce ma apropiam de orele amiezii. Nu de putine ori ajunsesem sa nu pot avansa cu mai mult de 10km/h pe plat. Am avut ceasuri chinuitoare in care experimentam tot felul de pozitii aerodinamice pe bicicleta. Multe din acest tur au fost pentru prima oara in viata mea, inclusiv lupta asta. Scriere chirilica. La Jurilovca am facut o pauza pentru o portie de proteina animala, mititei. Am dat o raita si pana la punctul de trecere cu barca spre Gura Portitei. Programul normal de transport urma sa inceapa de la 1 mai, odata cu deschiderea sezonului estival. N-am avut de vazut mare branza. Un alt proiect pe care mi-l doresc realizat intr-o zi, sa ajung la Gura Portitei pe bicicleta urmand drumul din Sinoie.
  11. gmarco16

    Ziua 6 Murighiol – Constanta Stiam ca voi avea o zi in care trebuia sa raman in sa mult timp din cauza distantei pe care mi-o propusesem si vantului ce-l asteptam sa sufle din fata (n-am fost dezamagit). Incepand de astazi nu am mai avut de-a face cu ploaia, dar locul ei a fost ocupat de un soare arzator si un vant tare, mai ales in zona Dobrogea, vestita de altfel, ce m-a incetinit pana am ajuns acasa. M-am trezit foarte de dimineata, reusind in felul acesta sa plec cu putin timp dupa rasaritul soarelui. Cabanutele din locul unde am innoptat. Barcii ii sade bine si pe uscat. Imediat ce-am luat-o spre Dunavatu de Sus, lumina diminetii a oferit un spectacol pe cinste. N-am reusit sa vad mare lucru din ruinele cetatii Halmyris, ma grabeam sa fac cale intoarsa, spre Constanta. In continuare am avut locuri in loja la spectacolul dat in cinstea unei noi zile. Pana si eolienele au jucat in grandiosul show. Un nume de strada cat se poate de sugestiv. Intrarea unui cimitir turcesc. Una din ultimele lor aparitii: Drumul Deltei.
  12. gmarco16

    Cu un stomac cat banita am parasit si acest loc. Din cauza drumului denivelat si a greutatii recent castigate am fost nevoit sa merg o vreme mai usurel. Monument ridicat in memoria celor decedati ca urmare a accidentului navei Rostok ( intentionat - spun gurile rele) ce a blocat navigatia pe bratul Sulina o buna bucata de vreme. Nori tot mai negri se imbulzeau pe cer si n-as fi voit sa pedalez prea mult pe drumul asta asa ca iau viteza in directia Ilganii de Jos ca sa ma reintorc la asfalt. Pe ultima parte a drumului ma prinde inceputul furtunii. Intr-un final ma adapostesc intr-o carciuma, chiar langa punctul de trecere cu bacul. Era o carciuma plina ochi cu musterii care trageau la masea. Era deja tarziu, spre 5 seara, si cei de-acolo ma incurajau mucalit ca s-ar putea sa innoptez pe acest mal. Am stat mai mult de un ceas si nu se zarea nicio masina dornica sa faca transferul. La un moment dat se iveste o oportunitea: un ins semibeat, posesor al unei barci cu vasle, facea si el acest serviciu de transfer, doar pentru pietoni. Sosindu-i niste clienti, ma cheama si pe mine, de la distanta, sa ma alatur. Sar pe bicicleta sa ajung cat mai repede insa ma impotmolesc in nisipul de pe mal. Clientii lui protesteaza ca ne scufundam sau ne rasturnam daca vin si eu cu bicicleta mea. Cand vad barcagiul ca isi usura barca scotand cu galeata apa acumulata in barca, renunt cu totul. Mai trec niste zeci de minute bune si apar in cele din urma pe celalalt mal niste masini din Bucuresti ce aveau ca punct terminus Marea Neagra, judecand dupa cele urlate. A fost salvarea mea. Orarul de traversare nu prea s-a respectat. De aici urmeaza o bucata de drum cu ploaie, numai bun pentru a-mi curata bicicleta de noroi. De obicei nu prea merg prin ploaie atunci cand ghicesc ca nu dureaza mult. Acum insa, eram deja murdar si ud asa ca n-a mai contat daca stau sau nu. Nu tine mai mult de o ora si treptat soarele incepe sa se arate printe nori. Un arc incomplet de curcubeu la borna cu numarul 25: Noua mea tinta era Murighiol. Aveam de gand fie sa pun cortul, daca nu era foarte ud, fie sa ma cazez la o casuta. Ploaia care cazuse recent si pe acolo m-a facut sa optez pentru a doua varianta. Nu m-a costat mult, 50 de lei. Caloriferul din camera a fost la fix ca sa ma zvant. L-am forjat pana am ajuns la temperatura ca nu puteam sta imbracat decat in lenejerie intima. Si astfel s-a mai scurs inca o zi plina.
  13. gmarco16

    In Nufaru, indrumat de seful de post, ajung la punctul de trecere cu bacul spre Ilganii de Jos. Bacul era de fapt o barja plutitoare de mici dimensiuni manevrata cu maiestrie de catre o salupa. Nu incapeau decat maxim 3 masini, dar pana se gaseau dornici sa treaca dincolo puteai astepta si ore. Tabela de scor. Pe mine m-a costat toata distractia 2 lei, dus-intors. Interesant e faptul ca se platea doar cand te intorceai pe partea cu civilizatia. Dupa vreo ora de asteptare se pune in miscare ansamblul. Pe malul celalalt am patrus in adevarata Delta: paduri amestecate cu stuf, drumuri neasfaltate, felurite specii de pasari, intr-un cuvant, salbaticie. Din pacate bicicleta cu bagaje nu mi-a permis sa ma afund prea mult in mijlocul ei. Cu alta ocazie, intr-o iesire mult mai scurta, poate voi reusi sa ajung pana la Sulina pe bicicleta plecand din acelasi punct, Nufaru. De la un localnic am inteles exista un drum care sa permita asta. Pana la iesirea din Partizani drumul era pietruit, astfel ca iminenta ploaie nu mi-ar fi impiedicat inaintarea. Casa din Ilganii de Jos. Un indicator mai in varsta decat mine. Padurea devoratoare de vant, vazuta din alt unghi. Intalnire cu prima familie din localitatea Partizani, preocupata de igiena proprie. Pe malul celalalt, fara legaturi terestre, se afla o alta asezare, Ilganii de Sus Mijlocul de transport cel mai viabil in aceasta zona: De altfel aproape fiecare gospodarie avea trasa in fata una sau mai multe barci, cu sau fara motor, asa cum noi la oras ne parcam masinile. Si daca este vorba de un adevarat sistem de transport pe apa exista si semne de circulatie. Am surprins doar unul dintre ele. Posta. In afara de insemn, nimic deosebit, parea doar curtea unui om. Fara ca nimic sa anunte (sau poate n-am avut eu ochi sa vad reclamele de pe drum) imi apare in cale un complex de casute dotat cu restaurant. Dupa numeroasele mini-gustari reci cu covrigei, prajiturele, ciocolatele si alte nimicuri de genul asta, stomacul meu si-a revendicat dreptul la un trai mai bun. Asa ca n-am avut incotro si a trebuit sa dau comanda de o ciorba de peste. In prima faza patronul restaurantului mi-a spus ca nu ma poate servi cu asa ceva lasand sa se inteleaga ca acest fel de mancare, ca si altele, este preparat doar pentru clientii care isi rezervasera loc la casute, care practic erau cazati acolo. Si erau destui, inclusiv un grup de ciclisti care dadusera o raita pana spre Maliuc. In cele din urma sunt invitat sa iau loc la o masa si sa astept comanda mea. Bucurandu-ma de pauza, in asteptarea a ceea ce gandeam ca va fi delicatesa zilei, ma trezesc ca patronul complexului se aseaza la masa mea. Pe un ton parintesc imi spune ca n-ar vrea sa ma jigneaca, dar ma roaga sa accept niste bani de la el si sa platesc cu ei consumatia, pentru ca gestul lui sa ramana intre noi, iar angajatii lui sa nu se simta prost. Poate din cauza faptului ca se vedea de la o posta ca nu pofteam doar la o ciorba de peste, si deoarece bugetul meu a reiesit ca este foarte bine dramuit din discutia legata de costul unei casute pentru o noapte, au facut ca sa primesc de la un om darnic (in ciuda faptul ca notiunile de patron si darnic tind astazi sa fie antonime) acest pranz copios. Decoratii cu specific local:
  14. gmarco16

    Ziua 5 Manastirea Cocosu – Murighiol Un soare generos si senzatia de pace pe care o simti anume doar intr-un asemenea loc m-au invaluit cu totul de dimineata. Abia asteptam sa pornesc la drum si sa gust din necunoscutul ce avea sa-mi devina cunoscut. Un mic dejun frugral urmat de cateva poze cu ce aveam sa las in urma si la vale cu mine de pe dealul Cocosului. Frumoasa manastire cu numeroasele ei chilii. Cred, o plantatie de vie in proprietea manastirii. In satul Niculitel, in apropierea Manastirii Cocosu, nu foarte de multa vreme, anul 1971, in urma unei viituri, a fost dezgropata o racla cu 4 moaste intregi de martiri, cu mainile pe piept si capul spre apus, dupa traditia ortodoxa. Toti martirii aveau capetele taiate, din care trei erau asezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Astazi aceste moaste se afla la Manastirea Cocosu. Din pacate la ora la care am ajuns eu, bazilica paleocrestina din Niculitel era inchisa. Am facut o fotografie printr-un geam spart, in purul stil romanesc. Pesonaj interesant din fata sitului arheologic. Exaltat de sentimentul de piosenie m-am abatut de la drum pentru a trece si pe la manastirea Saon, o manastire carei frumusete e greu de descris. Cel putin partea exterioara, caci inauntru n-am indraznit sa intru la felul cum eram imbracat. Moara de vant, monument de arhitectura: Forme de copaci care atata imaginatia. Parfum de primavara. Ca sa-mi solidific si mai bine amintirile despre acest loc mirific cumpar cateva din obisnuitele suveniruri ce se vand in astefel de locuri (cruciulite, iconite, etc). Revin cu picioarele pe pamant din reverie cand ma vad nevoit sa scot 10 lei doar pentru o insigna cu imaginea manastirii. Afacerile raman afaceri. Fenomen explicat pe intelesul tuturor. In departare, orasul Tulcea. Vremea pare ca se rasuceste din nou a ploaie. Nu mi-a placut in Tulcea praful santierului de pe artera principala. N-a facut decat sa-mi aduca aminte de cel din Braila. N-am zabovit prea mult aici. M-am dat putin pe faleza, loc unde mi-am luat si pranzul si apoi am zbughit-o departe de urban. Am avut un gand sa trec bratul Sulina spre Tudor Vladimirescu. Un om umblat mi-a zis ca n-as avea mare lucru de vazut in afara de sate specifice zonei si mult colb. Apoi am cerut informatii despre cum as putea trece spre Partizani in dreptul localitatii Nufaru, cat de dese sunt trecerile, etc si am ramas stupefiat cand un batranel mai avea putin si jura cu mana pe biblie sustinand ca s-a construit pod acolo si ca pot trece oricand. M-a incantat piatra cubica la iesirea din Tulcea: si m-a distrat brandul nostru national prezentat cu originalitate: La revedere Tulcea Padurea de eoliene:
  15. gmarco16

    Incep sa apara primele semne de apropiere a Deltei. Recolta: Nelipsitul nor. Loc de rugaciune in Isaccea. M-au avertizat localnicii ca nu am mare lucru de vazut in afara de cateva pietre si-un zid, dar cum era destul timp am ales sa ma abat scurt pana la Cetatea Noviodunum. Cateva informatii birocratice si istorice pe acelasi panou Frumosul avea sa mi-l ofere tot natura, de data asta un concurs dat de bratul Dunarii si cerul: Ce a mai ramas din zidul cetatii. La intoarcere spre drumul principal aveam sa remarc cateva prezente mai mult sau mai putin zburatoare: Drumul spre manastirea Cocosu, desi neasfaltat, nu pune probleme. Planta parazit Splendoare la marginea ierbii. Mergand pe un drum impadurit, ma apropii de manastire. E pe inserate, iar locuri bune de cort se gasesc la discretie. In caz ca nu o sa reusesc sa raman la manastire, am si alte optiuni. Ajuns in manastire, dupa ce asist ca tot crestinul la ceea ce mai ramasese din slujba de seara, reusesc sa aflu de la o babuta cine e preotul cu cheile. Sunt primit fara ezitare. Intelegandu-se ca vreau sa plec a doua zi de dimineata, la prima ora, nu-mi mai retin buletinul, desi asta era procedura obisnuita. Nu ma asteptam sa fiu primit cu asa jovialitate. Gandeam ca o sa intalnesc o detasare fata de ceea ce reprezentam eu acolo, laicul. Dar nu, preotii facusera cerc in jurul bicicletei mele dandu-si cu parerea. A doua zi aveam sa vad si una dintre masinile conduse de domnii preoti: un passat negru, masina de politician sadea. A fost prima noapte din viata mea dormita intre peretii unei chilii, iar somnul a fost unul pe cinste. Si pentru ca „noaptea-i lunga”, cum zicea preotul cu cheile, primesc si o gustare. Cu aceasta masa de seara s-a incheiat o zi neasteptat de reusita.
  16. gmarco16

    Ziua 4 Braila – Manastirea Cocosu Daca in ziua precedenta vremea pentru bicicleta a fost una rea, aceasta zi de joi s-a dovedit a fi una si mai caineasca, iar cainii n-aveau nicio vina. Iarasi, sub auspiciile fricii de acest alt-fel de vreme pana la urma, mi-am zis sa petrec inca o zi in Braila, oras pe care nici macar nu-l vizitasem in detaliu. Mi-am sunat o amica din Braila si am primit acceptul de a innopta la ea, urmand sa ne intalnim dupa ce-si termina treburile cu munca. Bucuros ca am rezolvat inca o zi am prins curaj si pe o ploaie rece am iesit la o shaorma in centrul vechi al Brailei. Nici nu apuc sa ajung bine la nivelul cu sos de usturoi, ca planul meu este dat de cap: din motive personale nu mai pot fi primit. Obligat, asa cum era mai bine sa fi fost si cu o zi inainte, imi vad de treaba mea, drumul. Planul era sa ajung undeva in zona Tulcea, desi era cam tarziu (trecut de orele 13) si sa-mi gasesc un loc de campat. Ma imbarc pe acest bac, cu tarif modic pentru om cu bicicleta, spre deosebire de altele din aceeasi tara. Soarta face ca sa ma nimeresc langa un barbat care isi facea pana la propria masina. Nu era momentul cel mai potrivit ca sa-ti proptesti masina pe cric, dar omul n-avea nicio treaba. Din vorba in vorba primesc un pont: sa merg la Manastirea Cocosu, sa intreb de Matei Sandu si sa-i zic ca m-a trimis Pavel din Greci, pont care avea sa-mi pastreze inca o noapte cortul nedesfacut. Urmeaza clasicele fotografii din zona Smardan: Incercare de simetrie: Cum ar arata un cimitir de oameni inca in picioare? Cel de copaci arata cam asa: Marea surpriza avea sa vina tot in aceste pitoresti locuri: intalnirea cu o germanca singura, plecata din Bucuresti, care pana atunci facuse exact acelasi traseu pe care urma sa-l parcurg eu, prilej sa facem schimb de impresii a ceea ce-a fost si ce va sa vie. Ea facea un tur al Romaniei de cateva saptamani. Poate ca a fost lipsita de politete intrebarea mea referitoare la varsta: am primit raspunsul 40 de ani. Ne-am fotografiat reciproc: si apoi mi-am luat ramas bun de la Rita Schnabel. Macin surprins sub nori plumburii: Satul Garvan intr-un decor marca aceluiasi autor. Primul 'soldat' din armata de eoliene peste care urma sa dau: Unul din semnele primaverii: Intotdeauna mi-au placut norii, asa ca am facut inca o sedinta foto cu ei: Instrument de provocat atat placeri cat si tortura. Stiam ca nu exista vreun observator in aceasta zona rurala, dar la intalnirea panoului am intrebat in stanga si-n drepta si mi s-a confirmat ce banuiam: in localitatea cu pricina se organizeaza tabere de astronomie cu ocazia curentului meteoric perseide din luna agust. Se pare ca zona ofera cer negru. Mi-as dori sa ajung macar o data sa numar perseide pe acest cer. Nu trece mult timp si traiesc surpriza cu numarul 2: doi elevetieni temerari plecati si ei in descoperirea frumusetilor oferite de tara noastra. Afland ca sunt incepator intr-ale cicloturismului, primesc niste lectii despre cum si ce sa cari intr-o astfel de drumetie. Le ofer ca rasplata o ceapa verde (cam mare si implicit iute) pe care am primit-o la randul meu de la o localnica. Ca sa-i incurajez am muscat eu primul. Mi-au placut mult fetele lor cand au simtit gustul, insa am grabit despartirea ca sa-i scutesc de neplacut. Acestia sunt:
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up