Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 12/30/2018 in all areas

  1. Urcând spre Dodeşti (munţii Gilăului):
  2. cafe6am

    De la tura de zilele trecute... nu e din carbon, dar merge bine - nu bate, nu troncane.
  3. Despre mine (Nou aici pe forum): Ma numesc Pop Viorel am aproape 60 de ani, practic ciclismul de cand ma stiu iar cicloturismu in țara si strainatate in ultimi 5 ani. Despre tour: Plecarea în jurul datei de 10.Aug.2019 (flexibil o zi doua in plus sau minus). Startul meu, din cel mai nordic punct din Romania(Sighetu Marmației), cu sosre in cel mai îndepartat sudic punct din Romania.(Vama Veche) Întoarcerea prin Moldova (pe la manastiri cetați). Total distanța aproximativ 1800km. Media km/zi 100-120. (Asta însemnând zile cu poate 150km la şes/pe drept/fara vant si 80km trecut Carpați/la munte sau vreme rea). Durata zilelor: - de pedalat 15-16 zile, - de vizitat si relax pe Litoral, 4-5 zile. Sosire înapoi in Sighetu Marmatiei aprox.în 30.Aug.2019. Tipul de tura este gen "Self Suported"...cea ce însemna ca: dormit la cort, preparat mancarea (cel puțin o data pe zi), tot la cort cu aragaz portabil , în rest cate un fast food pe traseu. Aceasta e tura ce am sa o fac eu dar oricine doreste sa se alature pe traseu din alte puncte (orase) de plecare, e bine venit. De asemenea: oricine care nu doreste dormitul la cort si nici sa-si care bucataria cu el (cum fac eu), poate dormi la pensiuni si motele pe traseu, caz in care poate veni nu neaparat cu o bicicleta de touring (ca si a mea cu 4 paniere+geanta de ghidon+cort pe pobagaj=40kg fara alimente perisabile si lichide) ci cu orice bicicleta cu un porbagaj pe spate. Disclaimer : Oricine vine in aceasta tura o face pe propria raspunere, nu îmi iau nici un fel de reponsabilitate financiara, accidente, îmbolnaviri sau de orice natura fața de respectivul/ respectiva. Tot ce am scris aici are rol informativ si consultativ si nu impune sau solicita nici un fel de obligati sau îndatoriri financiare, legale sau de orice natura între participanți.
  4. Sâmbătă în vârful ultimei cățărări după 6 zile epice cu 260km și 10400m urcare. Urmează povestea după ce mă dezmorțesc
  5. O sâmbătă prea însorită ca să fie ratată. O tură Câmpina - Brebu - Paltinu și retur. Punct culminant: o bere pe viaductul din amonte de baraj, cu soarele de 3 coți pe cer.
  6. purix

    Început de an școlar, într-un liceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Începe ora. DIRIGINTA: – Să vedem cine știe cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”? Tăcere de mormânt în clasă. SUZUKI ridică mâna: – Patrick Henry, 1775, Philadelphia. DIRIGINTA: – Bravo Suzuki! Și cine a zis: „Țara e poporul, de aceea poporul nu poate să moară”? SUZUKI: – Abraham Lincoln, 1863, Washington. DIRIGINTA se uită peste clasă: – Mi-e rușine pentru voi! Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi! O VOCE DIN SPATE: – Pupă-mă-n cur, japonez împuțit! DIRIGINTA: – Cine a spus porcăria asta? SUZUKI se ridică și zice: – Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, și Lee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler. ALTĂ VOCE: – Îmi vine să vomit! DIRIGINTA strigă: – Cine a fost nemernicul? SUZUKI: – George Bush Sr. către prim-ministrul japonez Tanaka, în timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991. UN ELEV zice: – Să mi-o swgi! DIRIGINTA (crizată): – De ajuns! Cine a fost impertinentul? SUZUKI: – Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Albă, Biroul Oval. ALTA VOCE: – Suzuki e un rahat mare! SUZUKI: – Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP. Diriginta leșină. În clasă – haos total. Se deschide ușa și intră furios directorul, care spune: – O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea! SUZUKI: – Klaus Iohannis, către Guvernul PSD, după adoptarea OUG 13, 31 Ianuarie 2017. Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  7. majikstone

    The British Shorthair in ultima ei iteratie: Foi noi negre 46/30 de la Spa Cycles, power meter Stages G3 si ghidolina neagra in locul celei albastre. M-a tentat multa vreme si trecerea la un groupset Campagnolo (Centaur sau Potenza, ambele pe 11), dar am renuntat definitiv dupa ce m-am jucat putin cu niste manete Potenza si am decis ca thumb shifterul nu e pentru mine.
  8. Salutare, Cu chiu cu vai, aproape am terminat de scris povestea turei planificată în topicul acesta. Am constatat că mă pornesc foarte greu la scris, dar mai am doar două zile de povestit, așa că între timp o să redau și aici povestea. Înainte de a începe vreau să mulțumesc lui @majikstone și @gibonu pentru ajutorul în planificarea turei cât și colegilor de forum care de-a lungul vremii au postat povești pe forum și mi-au alimentat dorința de a pleca în lume pe 2 roți. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- După ce mult prea multă vreme am tot citit poveștile altora din turele de cicloturism, a venit rândul să scriu propria poveste. Franța parcă a fost o alegere naturală, fiind o țară frumoasă și bike-friendly. În plus am avut transport din Baia Mare fără bătăi de cap și am avut și la cine merge acolo. Ziua I – Duminică, 2 Septembrie: Paris | Lyon – Condrieu pe ViaRhôna, 68.37km cu 241m dif. de nivel 5:30 a.m. sună alarma după ce nu m-au lăsat să dorm foarte bine cele 1 milion de gânduri ce-mi treceau prin cap. La 7:36 trebuie să iau trenul din gara Paris Bercy cu destinația Lyon Part Dieu așa că mă echipez în grabă și cobor bicicleta și bagajele în fața blocului. Aici mă chinui cu fixatul bagajelor pe bicicletă datorită improvizației cu rucsacul deasupra port-bagajului pe care până la urmă îl iau în spate că nu mai e timp de pierdut. Pornesc pe Garmin track-ul GPS până la gară, îmi iau rămas bun de la mătușa și unchiul ce m-au găzduit și pornesc în direcția greșită, evident. În sfârșit văd pe GPS încotro mă duc și mă întorc, dar la primul giratoriu încerc toate ieșirile până dau de cea bună. ”Southeast on Cycleway” nu e tocmai o indicație ajutătoare când n-ai pe ecran busolă și nici nu vezi marcaje cu pista de bicicletă pe șosea. Măcar traficul este aproape inexistent la ora asta și după câteva mici rătăciri intru pe Champs-Élysées unde opresc neaparat să fac o poză cu Arcul de Triumf. Nu prea mi se vede stopul pe spate, dar mă bazez pe reflectorizantele de la Ortlieb care sunt foarte vizibile. Pornesc mai departe, iar apoi opresc pe Pont de la Concorde să pozez Sena și Turnul Eifel, iar apoi trag repede o poză și cu Place de la Concorde. Îmi dau seama că stau destul de prost cu timpul așa că încep să mă grăbesc și nu mai opresc la poze, dar freacă ceva la roată și trebuie să mă opresc. Văd că sacul nu stă prea bine pe portbagaj și alunecă, îl rearanjez și pornesc grăbit mai departe. După ce mă mai chinui un pic cu orientarea pe Garmin ajung la Gare de Lyon, dar eu nu acolo aveam treabă așa că pornesc Google Maps pe telefon, ceea ce ar fi trebui să fac de la început. Sunt pe drumul cel bun, dar timpul e extrem de limitat. Mă învârt o tură pe lângă Gare de Lyon până o iau în direcția bună și mă apropii la 600m de Gare Bercy când iau un viraj într-o intersecție și bang: 1300m. Aici m-am învârtit de am înnebunit, de parcă eram în căutarea acului în carul cu fân. Google Maps îmi arăta când 400m până la gară când +1km, în funcție de intersecția pe care o ratam. Într-un final am ajuns la intrarea în gară la ora 7:38, adio tren. Mi-a trebuit 1h:23min să fac cei 18km până la gară. Mă duc la casa de bilete: TGV nu pot lua, ceea ce știam deja, iar următorul TER e la ora 9:20 și trebuie să iau alt bilet, 65 euro. Întreb de Intercity de la ora 8:00, dar se pot cumpăra bilete doar online, ceea ce încercasem cu o zi înainte și nu am reușit din cauză că era full vagonul de biciclete. Până iau eu portmoneul din geantă, doamna de la bilete se răzgândește și îmi spune că dacă vreau să iau TER-ul de la ora 9:20 pot să merg cu biletul ce îl am, deși scria clar pe bilet că nu se poate schimba. Am vreme destulă să mă plictisesc, să mănânc, să mă duc să studiez un vagon de biciclete să văd cum e urcarea în el, iar la ora 9:00 mă duc să văd la ce peron vine trenul meu. După ce întreb de 2 ori dacă ăla e trenul spre Lyon, dau jos bagajele de pe bicicletă și urc bicicleta în tren, apoi bagajele. Ocup grațios toate 3 locurile de bicicletă de pe o parte a vagonului, las bagajele jos și le leg de bicicletă pe post de contragreutate, să nu se răstoarne bicicleta dacă se zgâlțâie trenul. Lyon – Condrieu pe ViaRhôna După 5h:23min ajung în Lyon, încarc bicicleta cu bagajele pe peron și ies din gară după ce zgâlțâi foarte bine toate bagajele pe niște scări ce mi-au ieșit în cale. La ora 15:12 m-am urcat iar pe bicicletă, mult prea târziu pentru cei 70km planificați, așa că planul a devenit ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. Ca norocul, prin Lyon m-am descurcat mai bine cu orientarea astfel că am ajuns repede pe malul fluviului Ron. Clădirea ciudată este Musée des Confluences Pista de biciclete este exact pe malul Ronului și e plină de oameni pe bicicletă, alergători sau plimbăreți. Traversez Ronul și continui pe pista de biciclete care e destul de îngustă în zona asta și despărțită de trotuar printr-o bordură care îmi dă emoții când din față vine câte o bicicletă. La un momentdat apare din față un recumbent (bicicletă orizontală) care așteaptă după mine la intrarea pe pistă căci nu era cale să încăpem amândoi. Nu pierd vremea deloc prin Lyon și o iau spre Vienne. Deși am dat de indicatoarele ViaRhona, într-o intersecție am pierdut pista și am luat-o pe altundeva, dar tot în direcția bună, urmând să reintru pe pista de biciclete câțiva km mai încolo. Pista apare și dispare, nu are continuitate, dar chiar și în zonele fără pistă nu e nici un stres cu șoferii chit că pe site-ul traseului e recomandat să iei trenul pentru a evita porțiunea aglomerată de la ieșirea din Lyon. Mai traversez încă o dată fluviul Ron ca apoi să am o surpriză neplăcută. După pod traseul face dreapta prin spatele zonei industriale și merge exact pe malul Ronului, doar că nu este asfaltat și e un dezastru total. Sunt unele zone nisipoase și bolovănoase astfel încât mă dau jos de pe bicicletă de câteva ori atât la deal cât și la vale. Așa s-a năruit și planul meu ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. După ce dau de asfalt de câteva ori, marcajul mă duce iar la o urcare abruptă pe malul Ronului unde trebuie să descalec și să împing din greu la bicicletă. După asta mă jur că nu mai urmez marcajul cu ”itinéraire provisoire” dacă îmi mai iese în cale. Trec scurt prin departamentul Isère apoi revin în departamentul Rhône traversând fluviul pe un pod unde trebuie stat la semafor ca să poți traversa, de altfel fiind destul de des întâlnite astfel de poduri de-a lungul Ronului. Din Loire-sûr-Rhône urmează o porțiune de pistă asfaltată pe malul fluviului, dreaptă cât vezi cu ochii, dar de care mă bucur fiind că înaintez repede. Aici oamenii se plimbă, fac sport, stau la plajă și destul de mulți fac chiar și grătare. Mă opresc la umbră lângă o terasă și încep să caut camping deoarece e aproape ora 6 seara deja. Găsesc un camping la 10km exact pe traseu și pornesc mai departe după ce fac o poză. Depășesc un cuplu de cicloturiști și apoi opresc să fotografiez ruinele castelului medieval din Vienne. Îi ajung iar din urmă pe cei doi și schimbăm câteva vorbe. Astfel aflu că sunt francezi, merg și ei pe ViaRhôna până la Mediterană, dar au luat trenul ca să treacă de Lyon și îmi mai spun că vor să pedaleze la anul pe malul Dunării prin România. O iau înainte și începe o porțiune de pistă ce are o mulțime de porți de lemn puse în zig zag, iar între 2 porți de alea era o bară de metal cu balamale ce nu se putea deschide de tot că era lungă și dădea în porțile de lemn. A fost o adevărată ”distracție” să treci cu bicicleta încărcată prin așa ceva. Trebuia să mă dau jos și să fac câteva manevre înainte-înapoi ca să pot lua ”virajele” căci bicicleta nu o puteam ridica de jos să o întorc. Înafară de asta pista era foarte frumoasă și din loc în loc erau niște observatoare de lemn deasupra Ronului. Fix ăla la care m-am hotărât eu să opresc era plin de oameni și era și ultimul, așa că m-am mulțumit cu o fotografie făcută după ieșirea din pădure. Se poate vedea Ingineria într-o poză de pe Google Maps Imediat după Centre d’Observation de la Nature de l’Ile du Beurre La scurt timp am ajuns în campingul L’ile des pêcheurs care era exact pe traseu, pista de biciclete trecând pe lângă gardul campingului. A fost primul camping în care am pășit vreodată așa că nu știam cu ce să-l compar, dar mi-a plăcut că în zona de cort aveau mese unde puteai sta să mănânci omenește sau să-ți împachetezi lucrurile fără să umbli în 4 labe. În plus aveau un cort mare ce avea câteva mese înăuntru și suficient loc să te muți cu cortul tău acolo dacă era prea frig peste noapte. Cazarea a costat 12.5 euro. După ce am instalat cortul mi-am luat un Cola și m-am luptat o vreme cu WiFi-ul care n-a mers nici cum. Va urma.
  9. P'aci pe baltă și pe la pădure și prin câmp, între Buftea, Gulia, Săbăreni și Chitila. Precum @akebono mai sus, nici eu n-am fost călare pe MTB, dar au fost @BodoC și @a_mic, deci am dispensă. Offroad a fost puțin, vânt a fost din belșug. Mici și bere, exact când și cât trebuia!
  10. BodoC

    Vin și eu cu mici completări la capitolul poze, căci la narațiune @Traveller, ca de obicei, face minuni. În prima zi: GPS Poza asta este memorabilă. Aici s-a băut prima bere din tură GPS GPS Satul Merești văzut de la înălme. GP GPS GPS La intrarea in Sânpaul GPS GPS GPS După o călătorie lungă, ajunge @iacobdoc. Mai multe, poate de la el Balconul ăsta nu are gură, că tare ar vrea să ne spună ceva. Bine, nici fund nu are.
  11. O ieșire pentru a-i face cunoștință lui Mircea pentru prima dată cu o cățărare cît de cît semnificativă (Măgureni, Prahova) și a explora niște drumeaguri de macadam din lunca Prahovei: https://www.strava.com/activities/2647701994 Tura s-a făcut din nou în 3, de data asta împreună cu @MaC®. Urcarea a mers neașteptat de bine, coborîrea de vis. Singura porțiune cu trafic semnificativ a fost DJ 720, spre Florești. Apoi, dincolo de palatul Micul Trianon, ne-a lăsat traficul, dar ne-a luat în primire canicula. Am revenit în șosea și ulterior în gara Cîmpina, traversînd rîul în paralel cu podul feroviar de la 1909, cel care a suferit, recent, reparații capitale. Biserica Sf Dumitru din Cocorăștii Caplii (1826), la care se ajunge pe o potecă între tarlale, apoi o pantă de 200 m și 6%, ”pavată” cu traverse de beton. Vedere de la biserică spre Buștenari și munții Baiului. Provița, iapa și mînzul Un om bucuros că a ajuns în apex (via MaC). Unde a constatat că a uitat să treacă pe foaia mică... Margine de drum cu de toate. Comunal în Măgureni, avea să piardă curând asfaltul. Canicula era acasă la ea. Familie în Cap Roșu, cartier de blocuri cam ”creepy” în Florești. Drum pe versantul stâng al luncii Prahovei. Avea să coboare chiar lîngă mal, pe un tobogan pietros. Căldură mare, cu disconfort accentuat. Pînă la urmă am trecut peste. Orice șofer de buldozer știe că așa se rezolvă problema. Podul feroviar de la 1909, care suportă cu brio traficul intens al magistralei 1000. Noi am traversat pe un pod pietonal în stare mediocră, care se zărește în spatele lui, în amonte. La 15.54 am luat trenul Regio Călători, arhiplin, care ne-a depus la 17.30 acasă, în gară.
  12. Ziua 3 Munchen - Dacahau - Parc Olimpic 70 km Munchen - Dachau și retur, aproximativ jumătate din traseul de mâine care va fi de 70 km. La Lagărul de la Dachau intrarea este moca dacă nu vrei ghid live sau virtual. Pe drum la întoarcere o doamna cu audi a dat în spate că să ne facă loc sa trecem. Șoferi acorda prioritate de dreapta bicicliștilor pe aici. Am vrut sa vizitam Stadionul Olimpic dar s-au închis înaintea noastră, de a doua zi intra in reparații 3 zile. Intrarea era 3.5 euro/adult. Ne-am întors la baza (The Tents) și lenevim. De mâine începe startul oficial. Impresii despre The Tens scrise atunci la fata locului seara la o bere: Un fel de Turnul Babel. Toate naționalitățile. Nu exista sentimentul de proprietate, toți își lasă lucrurile împrăștiate. Noi stam la o masa la 20 m de cort, toate bunurile stau in cort nesupravegheate. Menționez că-i cort de 300 mp unde se doarme la comun. Se cântă, se joacă baschet, se mănâncă, se gătește, se sta la povesti, se face dus, se spală haine, haiducii joacă cruce și eu postez pe Facebook, cei din spatele meu vorbesc în grecește. Vederea și auzul sunt invadate de stimuli non stop. Că psiholog nu mă plictisesc, ajunge numai să mă pun într-un hamac și să studiez oamenii. Dimineața pe răcoare, poate suntem noi mai frigurosi, erau câțiva care dormeau in sort si tricou băgați in saci de dormit In corturi exista dulapuri care se pot închide cu lacat. Lacatul il aduci cu tine sau il cumperi de la recepție. In incinta exista un fel de cârciumă de unde dimineața puteai sa cumperi cafea, ceai, croissante sau meniu de mic dejun. The Tent este administrat de o organizație non-profit, adică nu exista casa de marcat. Toate încasările sunt considerate donații. Dupa ce am achitat la recepție am primit un cupon prin care ne mulțumea pt donația făcută. Poți lasa la recepție peste noapte la încărcat telefonul sau dispozitivele mobile. Multi lăsau peste noapte nesupraveghate dispozitivele la tot felul de prize existente prin camp. Exista un spălător de vase, haine si grup sanitar care in jur de ora 09.00 AM era cam full si seara intre 20.00 - 22.00 când se stătea la coada la dus. Daca nu ar fi fost frigul din cort peste noapte acordam nota 10 dar asa am acordat un 7. Întăritorul. Aprovizionarea cu carburant. Am pornit spre lagărul de concentrare de la Dachau. Deplasarea s-a făcut pe piste ciclabile sau străduțe de cartier (cartiere de case) Bagajele le-am lăsat in cort. Lagarul de concentrare Dachau Comparativ cu Lagarul Mauthausen cel de la Dachau este mai putin impresionabil. Stiu ca este impropriu sa compari doua instituții de exterminare umana dar ne-a impresionat mai mult Mauthausen. Este mai bine conservat Mauthausen-ul. Fiind la est de Germania a fost cucerit mai repede Mauthausen-ul si nu au avut vreme nazistii sa-si șteargă urmele. Mai multe despre Mauthausen la momentul potrivit. Inapoierea la Munchen Deplasarea s-a făcut foarte mult prin zone împădurite cu multa verdeață. Satul Olimpic. In fundal stânga clădirea BMW. De la stânga la dreapta: Darius 16 ani, Rares 15 ani, Sergiu 13 ani. Maine pornim in adevărata expediție. VA URMA
  13. Tolstoievski

    iegzista veat-a dupe munte..
  14. MLADEN

    Am vazut recent multi conducatori auto purtand masti chiar daca sunt singuri in masina... oare poarta si prezervativ chiar daca sunt singuri in pat?
  15. Tolstoievski

    Asadar, povestea de mai jos e scrisa de Memo, pe care poate il stiti de la Radio Guerrilla sau de pe la concursuri/evenimente E destul de telegrafic insirat, dar daca sunt detalii care credeti ca v-ar folosi, va ajut cu drag oricand. Cat despre transport si cazare, e destul de simplu: am mers pana la Pfunds cu masinile, le-am abandonat acolo si le-am recuperat dupa doua saptamani; cazarea a fost exclusiv la cort. ................ 4 familii, 7 copii, 400 de kilometri prin Tirol Dacă e să reduc una dintre călătoriile din acest an la câteva repere acestea ar fi cele din titlu. Dacă ar fi să dezvolt am nevoie de ceva timp și spațiu să transmit tot ce s-a trăit în cele 14 zile de călătorie. Prea mult timp n-am, spațiu ar fi… hai să vedem. După ce anul trecut am auzit că o gașcă formată din câteva familii cu copii au mers două săptămâni cu bicicletele pe Valea Rinului, mi-am dorit o astfel de experiență. Știam că Bogdan Savin este cel care se ocupă de organizarea acestor tipuri de vacanțe și mi-a fost simplu să-l abordez. Îl știam din urmă cu câțiva ani când alături de soția sa, Iulia, au participat la Ciclaton (altă poveste frumoasă). L-am sunat undeva prin septembrie-octombrie 2018 și mi-a spus că plănuiește o vacanță pe biciclete pe Valea Innului între 15 și 30 iunie 2019. Mi-am anunțat intenția de principiu de a participa și am așteptat să treacă timpul. Cu cât mă apropiam de 15 iunie 2019 deveneam tot mai nerăbdător. La fel și familia. Mai ales Theea, care la 11 ani abia așteaptă să vadă toată lumea. A venit data de 15 iunie și la ora 06:20 am reușit să plecăm din București. Planul era să ajungem în Viena până seara. Din cauză că n-am bifat pe Waze că am vignetă de Ungaria, aplicația mi-a configurat un traseu doar pe drumuri naționale, fapt ce ne-a încetinit. Nu doar pe noi. Alte două dintre familiile care au plecat din România în acea sâmbătă dimineață au mers pe același traseu, din același motiv. A patra familie a “furat” startul și a plecat cu câteva zile înainte la Veneția de unde s-au îndreptat spre Austria tot duminică. Seara ne-am oprit la un camping în Gyor, urmând că a doua zi să plecăm spre Pfunds, în Austria, locul de unde pornea călătoria noastră pe biciclete. Duminică dimineață, pe 16 iunie, noi am plecat spre Viena ca să vizităm centrul preț de câteva ore urmând ca pe seară să ajungem la Pfunds. Inițial ar fi trebuit să plecăm din Nauders, o localitate mult mai apropiată de Elveția și Liechtenstein, însă ar fi trebuit să plătim o vignetă de câteva zeci de euro care nu prea se justifica. Așa că Bogdan a hotărât să mute debutul călătoriei 20 de kilometri mai în avalul Innului, la Pfunds. Seara am ajuns în cochetul camping austriac din localitate și ne-am cunoscut cu toții. Eu îi știam doar pe Savini. Nevastă-mea și fii-mea nu cunoasteau pe nimeni. Savinii se știau cu Urșii, cu care merseseră și cu un an înainte pe Valea Rinului, dar și cu Șerbanii, cu care erau prieteni vechi. A fost chimie bună de la început. Luni dimineață pe 17 iunie a început călătoria cu bicicletele. Șerbanii au avut o rulotă pe care au plimbat-o dintr-un camping în altul și astfel ei au cărat toate celelalte bagaje ale noastre, chestie care ne-a ușurat mult călătoria (mulțumim, Sorina și Cătălin). Așadar, luni am mers de la Pfunds până în Imst. 65 de kilometri. Grei. A fost, de altfel, cea mai lungă dintre ture. Nici nu ne știam, nici nu știam ce ritm să avem, deh, ca în prima zi. Dar am răzbit. Ajunși în Imst, ne-am trezit că nu aveam loc în camping. Deși nouă ni se părea că e suficient loc pentru a pune 3 corturi lângă rulotă, cel de la recepție ne-a zis că e plin. Pentru un latin era aproape gol campingul. Pentru ei era plin. În fine… Tot el ne-a ajutat și ne-a găsit loc în alt camping. Când le-am zis copiilor că mai trebuie să pedaleze încă 3 kilometri ne-am izbit de proteste. Dar n-au avut încotro. În acel camping am petrecut două nopți. Fain tare campingul. Marți 18 iunie aveam programată distracție la Alpine Coaster Imst și o tură de hiking. În primă fază ne-am distrat în alpine coaster, după care am urcat pe munte până spre o cabană, apoi am mai coborât încă o dată cu alpine coasterul și la final am coborât până în Imst printr-un canion senzațional, Rosengarten. Seara am intrat repede în corturi pentru că a avut grijă o furtună de acest lucru. Miercuri 19 iunie am plecat din Imst spre Innsbruck. 60 de kilometri. Pfoai, iar ne-au boscorodit copiii. Pe un câmp am găsit o plantație de căpșune pe care ne-am dorit să le culegem. Proprietarul ne-a lăsat pentru că pentru asta era plantația acolo. Căpșune culese de tine 3 euro kilul, culese de el 6 euro kilul. Abia la plecare am văzut chestia asta. Seara am ieșit la plimbare în frumosul oraș care se pregătește deja de jocurile olimpice de iarnă pentru masters. Campingul e amplasat lângă un aerodrom de unde ne-au survolat multe avioane de mici dimensiuni și planoare. Joi 20 iunie am plecat de la Innsbruck la Wiesing. 50 de kilometri. Am reușit cumva să scăpam de ploaie pe drum. Nu și în camping. Dar copiii erau la adăpost în piscină când a venit. Aici am experimentat o situație mai puțin plăcută. Unuia dintre noi i-au dispărut pantalonii pentru piscină. Și după ce a văzut că toată lumea a dat dezinteresată din umeri a decis să sune la poliție, deși noi i-am zis că nu merită deranjul. El avea dreptate să procedeze așa pentru că era o chestiune de principiu. Acest lucru avea sa ne coste. A doua zi, o parte dintre cei care erau din administrația campingului s-au purtat foarte urât cu noi. Nu ne-am fi așteptat la o astfel de atitudine din partea austriecilor, dar au și ei uscăturile lor. Vineri 21 iunie am plecat dis de dimineță trei dintre noi cu bicicletele să facem o urcare de vreo 7-8 kilometri cu 500 de metri diferență de nivel. Ne ardeau tălpile. Am revenit după vreo oră, după care am plecat spre lacul Achen, sau Achensee. Am luat un vapor din Pertisau și ne-am bucurat de o plimbare pe lacul de smarald până la Gaisalm, de unde am plecat pe o scurtă tură de hiking. Până să vină vaporul să ne ducă înapoi la Pertisau, ne-a prins și ploaia. Am coborât destul de greu spre Wiesing pentru că autobuzul circulă doar din oră în oră, iar noi l-am ratat pe primul. Sâmbătă 22 iunie am plecat din Wiesing până la Kufstein unde am ajuns după amiaza mai târziu. Încă 40 de kilometri. Seara a plouat ușor, dar copiii au jucat baschet și Theea le-a cântat la chitară. . Duminică 23 iunie am plecat din Austria spre Germania la un lac, Simsee. Încă 53 de kilometri. Am găsit mulți fragi de care ne-am bucurat. S-a lăsat cu bălăceală multă. Luni 24 iunie am schimbat lacul. Nu și țara. Am rămas în Germania și am ajuns la Chiemsee. Cea mai scurtă tură. Doar 29 de kilometri. Am găsit în drum un loc din acela de unde puteai cumpăra fructe sau legume și lăsai bani în funcție de grila afișată. Pe încredere. Marți 25 iunie aveam să facem teoretic ultima tură. Până la Salzburg, înapoi în Austria. 51 de kilometri. A fost poate cea mai faină tură. Cu urcări lungi și coborâri asemenea. Cu super peisaje. Cu caniculă. Și cu final pe malul unui pârâiaș plin de păstrăvi enormi. Chiar în Salzburg. Ne-am amplasat corturile bine de tot în campingul situat la vreo 4 kilometri de centrul orașului. Aveam să stăm acolo 4 nopți. Miercuri 26 iunie femeile și copiii au luat cu asalt Salzburgul în timp ce bărbații au plecat înapoi în Pfunds să recupereze mașinile. Ne-am întors pe seară. Joi 27 iunie am plecat iar în Germania în zona unui lac, Konigsee. Acolo am luat telegondola până la Jenner Aussichtsplattform la 1874 de metri, de unde am coborât pe picioare până la lac, la 603 metri. În 11 kilometri. A durut un pic. La jumătatea drumului de coborâre Urșii ne-au părăsit. Au luat telegondola din punctul intermediar. Trebuiau să se întoarcă mai repede în țară. (Mulțumim și vouă, ursuleți simpatici). Vineri 28 iunie era ziua dedicată vizitării Salzburgului pe biciclete. Dimineață au plecat și Șerbanii spre România. Ei mergeau cu o viteză mai mică față de a noastră, având rulotă după ei. I-am înțeles. Am rămas doar noi și Savinii. Cu ei am mers la Hellbrunn, iar la întoarcere am lăsat femeile și copiii într-o librărie timp în care noi ne-am plimbat pe la castel și prin centru. S-au mai adunat un pic peste 30 de kilometri cu această ocazie pentru copii. Seara am scăpat într-un magazin cu produse sportive. Pe trei nivele. Sâmbătă 29 iunie cele două familii rămase aveam să plecăm din Salzburg până la Budapesta. Nu înainte de a mai trece pe la acel magazin pe care-l vizitasem în seara precedentă. La ei se închid majoritatea magazinelor în jur de ora 18. Așa că noi aveam ceva restanțe și bani necheltuiți din seara de dinainte. Ne-am dat întâlnire în Budapesta. În drum noi am oprit un pic și în Parndorf. Un pic pentru că și acolo se închid magazinele tot la 18. La ora 20 am ajuns la Budapesta. Ne-am instalat în camping și am plecat să vizităm orașul cu bicicletele. Se înserase deja. A fost spectaculos să descoperim Budapesta noaptea. Și ca să fie totul perfect am fost surprinși de focuri de artificii. Sigur erau pentru a marca finalul aventurii noastre. În total vreo 20 de kilometri. În total TOTAL 400 de kilometri pedalați. Duminică 30 iunie dimineața am părăsit Budapesta. Seara pe la 21:30 am ajuns in București. Ăștia am fost: 4 familii, 7 copii cu vârste între 3 și 11 ani, 400 de kilometri pedalați, 2 ture de hiking superbe și o sumedenie de amintiri în 14 zile pe Valea Innului cu hălăduială prin Austria și Germania. GAME OVER! Felicitări copiilor Matei și Ana, Teo și Deni, Matei și Maria, Theea!!! P.S. Pentru 2020, Bogdan pregătește Valea Loirei. Cam în aceleași condiții. Lucrează deja la harta și caută campinguri și trasee. Până în septembrie sigur are ceva clar. Poate… cine știe...?!
  16. Coborând pe valea Feneşului spre Finişel (munţii Gilăului)
  17. Stuparul

    Marea Nordului la ceas de seara, vazuta din Skegness. Sent from my Moto G (5) using Tapatalk
  18. Nu sunt facute azi, dar merita sa ajunga pe aici. Urcarea din Sinaia pe Transbucegi te munceste un pic odata ajuns pe platou, vantul are tendinta de a bate din fata. Pentru urmatoarea incercare as incerca sa ajung la Vf Omu si coborare pe la cota 2000 si 1400.
  19. Lucianpim

    Ziua 3-a, am intrat in Germania rurala. Plecarea ca de obicei in jur de ora 9-10 nu prea de vreme dar nici dupa pranz Aici am estimat eu ca am pierdut cel putin 30 de km pt ca am uitat sa pornesc numaratoarea. Trebuia sa ajungem din Purgen in Huglfing si desi mergea de-a dreptul am vrut sa facem un ocol pe la lacul Starnberger asa ca .. Oricum pana pe la lac nu a fost nici un obiectiv de vizitat dar a fost o placere de pedalat mai ales ca este destul de "valurita" zona. Asta e favorita mea. La marginea lanului de cereale aveau din loc in loc cate o banca numai buna de odihnit. Este si traseu pentru biciclete asa ca toata lumea are de castigat. La un moment dat trebuia sa sevim si ceva de brunch. Arta rurala. Ghiciti animalul Dupa ori ce deal vine o vale asa ca punem iar hainele pe noi. Nasol ahead. Alta viata. Pe drum am intalnit multe ferme de vaci si oi iar la intrarea uneia dintre ele era un automat de unde cumparai diferite produse care cred ca erau locale pentru ca aveau numele fermei pe ele, am luat, am mancat, buun. Castel dar si scoala de muzica undeva pe malul lacului https://schloss-hoehenried.de/ Uite si lacul. Acelasi castel de pe cealalta parte. Multe floricele. Si mai multe. Ce sa zic: visul biciclistului de oras. Romania U21, ca e de sezon. Echilibristica. \ Shark attack. Imaginatie bogata. Toate astea se intampla la https://www.buchheimmuseum.de/ care bineinteles era inchis la ora aia dar am luat masa cu vedere la lac (am degustat branza de mai sus). Ce lac nene, ditamai marea. My kind of horse sau mai degraba magar. Aaa, nu mancasem desert. Pe margine. Ok povestea cu lacul asta Starnberger e ca un nebun de rege Ludwig al II-lea a fost ucis sau s-a sinucis sau a cazut din greseala in lac la numai 41 de ani, dar deja apucase sa construiasca cele 2 castele Linderhof si Neuschwanstein https://www.mygermancity.com/lake-starnberg Un alt castel , acum casa de miliardar https://de.wikipedia.org/wiki/Schloss_Seeseiten Alte paduri. Incepem sa ajungem undeva. V-am zis ca e o placere pe asa drumuri. La airbnb. Acelasi feeling Cica: Gata si ziua a 3-a, eram in Huglfing.
  20. "-In tinerete duceam 2 vadre de 10l cu apa agatate pe p*la - Si acu? - Acu' nu ma mai tin genunchii..."
  21. Traveller

    S-a făcut și înlocuirea asta - mecanicele au fost trase pe dreapta, locul lor a fost luat de o pereche de Magura MT4, cu care viața pare mult mai ușoară. Urmează să le scot la un test. Jurnalul de bord actualizat: https://1drv.ms/x/s!AgyCdPzF0cKvg00upoWqC7_7bEFt?e=XXau0u
  22. Croocodillul

  23. Salutare Ajut gratuit la repararea bicicletelor cu sculele mele profesionale de la Parktool Unior, RockShox, IceToolz, Ztto, Shimano , schwalbe plus multe alte firme de renume. Montat, demontat pinioane, lant, monobloc, pedalier schimbatoare, frane hidraulice etc. ATENTIE!!! Ofer aceste servicii in timpul meu liber. Cei interesati astept sa fiu contactat aici si prin mesaj privat. Rog seriozitate maxima!
  24. Si: - cote lunare la benzina/motorina (cea mai rapida solutie pt. traficul din capitala); - cote lunare la alimente (se evita abuzurile alimentare si toata cohorta de boli aferente); - interzicerea chiuretajelor (se rezolva problema declinului demografic); - program limitat la tv (2 ore) - se reduce dependenta de tv a pensionarilor; - limitarea la minim a stocurilor de medicamente - se reduce, pe cale naturala, aglomeratia din spitale; - partid unic - se elimina deruta alegatorilor zapaciti de oferta electorala excesiv de diversificata. PS Ma duc sa cumpar niste gaz (inca mai am o lampa achizionata in vremurile alea),
  25. Catalin_

    Pun si eu rotile mele de zi cu zi, folosite pt transportul prin oras (desi pana acum am avut parte de vreme prielnica, odata cu venirea ploilor va trebui sa fac unele schimbari). Ideea de la care s-a plecat a fost sa iau cele 3 biciclete care stateau degeaba, ba chiar incomplete (o cursiera + 2 "semicursiere", toate de prin '80) si sa fac o bicicleta de oras, cat mai simpla, supla, care sa nu bata prea mult la ochi, sa nu tenteze. Munca nu am facut-o eu, ci Ursa Bike (unul din atelierele care se ocupa cu asa ceva in TM). Cateva detalii: Cadru de cursiera de pe la sfarsitul anilor '80 (origini necunoscute - dar dupa unele imperfectiuni de pe top-tube, rezultate de la "trasul tevilor", tind sa cred ca e un entry-level), adus la viata cu o vopsea simpla data in camp electrostatic; Roti noi (Remerx Taurus 622x14 + Cauciucuri CST 28C) Clestii de frana - aceeasi clasici Weinmann, care curatati bine de tot, chiar arata si merg bine pt. varsta lor; Manete frana noi - Saccon, model clasic (care impreuna cu camasi & saboti Jagwire + clestii de mai sus, isi fac treaba decent pt modul in care este utilizata bicicleta); Angrenaj aluminiu Silstar; Transmisie 52x18 (decent pt. un oras plat); Cablu frana spate tras prin cadru (inner routing) - aici a fost ceva de munca, dar rezultatul imi place; Mansoane piele + bucata de piele de pe cadru (care desi pare de design, e buna pt. carat bicicleta pe scari + ascunde din imperfectiunile top tube-ului) au fost facute & cusute de Ursa Bike; Pedalele originale de pe bicicleta - destul de enervante, deoarece doar o parte e plata, pe cealalta parte se simte axul pedalei ca fiind mai sus ca platforma. Se vor schimba cu altceva care sa fie din aceeasi poveste (vechi sau noi cu aer retro); O sonerie de pe AlliExpress (design interesant, suna tare & curat, dar culorile disponibile nu erau ce trebuie, asa ca nu se integreaza deloc ); Plusuri si minusuri: + arata bine, are un aer de bobber parca; - poate sunt subiectiv & paranoic (cred ca rezultatul final arata mai scump decat face), dar a primit 1 bucata Asus Bordo pt. momentele cand trebuie sa astepte afara. Noaptea doarme in apartament; - ciclistica nu este ideala in acest moment. Lookul dat de ghidounul coada de randunica (montat invers) este fain, dar controlul sufera. Voi trece cat de curand la un ghidon drept; - desi cauciucurile de 28 sunt la limita "teoretica" a latimii pt jantele de 14, sunt total neadecvate borduriadei Timișorene. Voi incerca sa ma apropii de valoarea de 35C, marime avuta pe Gravel si care mi s-a parut mult mai potrivita/ confortabila prin TM. Poate un 35 spate - 32 fata, sa vedem ce zic si furcile. La cum e expolatata bicicleta, nu mi-e frica de dejantari;
  26. Stuparul

    Viorica Dancila si-a cumparat o punga de pufuleti si la surprize i-a picat guvernu'.
  27. purix

    - Bunicul a trăit 105 ani. Fuma trei trabucuri zilnic, bea doar whisky-uri învechite si cognac fin. Mânca fructe de mare si caviar de trei ori pe săptămână. Mergea la iubitele lui tinere si apetisante de cinci ori pe săptămână! - Și din ce cauză a murit? - A trebuit să-l împușcăm, că ne costa prea mult! Sent from my SM-G950F using Tapatalk
  28. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a II-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche La plimbare prin satul Letea. Pregatiri pentru iarna, in luna Mai. Case specifice locului. Un sarpe la plimbare pe ulita. Biserica din Letea. Ulita principala. Biserica vazuta mai de la departare. Continuam alergarea cu barca spre Chilia Veche. Cu canoea n-am avut ocazia sa merg pana acum, insa banuiesc ca este mult mai comoda comparativ cu caiacul [de agrement, in cazul meu]. Canalul care face legatura intre satul Letea si lacul Merheiul Mare. Dupa cum arata malurile, pare ca a fost largit / decolmatat de curand. Aproape de iesirea in lacul Merheiul Mare. Iesirea in lac.
  29. purix

    Un evreu își întreabă fiul: - Ştrulică tată...nu c-aș fi curios, dar ai putea să-mi spui cam cât ai cheltuit la ultima ta întâlnire? - Păi...cam 10 dolari. - Da, un răspuns care mă face mândru de tine! - Sincer, tată, aș fi cheltuit mai mult...dar atât a avut la ea.
  30. EyesOnly

    Ziua 21 Beauvais - Sibiu Dupa amiaza precedenta am sunat la Decathlon Beauvais, sa intrebam de cutii. Ne spun sa trecem de dimineata, cand le vine camionul. Desi initial vorbisem cu cei de la hotel sa lasam bagajele peste zi la ei - avionul nostru e abia pe la ora 20 seara - hotaram de dimineata ca nu are sens sa ne complicam cu asta. Treziti de dimineata coboram la cafea si scoatem si bicicletele afara, sa nu incurcam lumea. Nu ne grabim dar nici nu lenevim prea mult Pornim spre Decathlon - avem vreo 4km pana acolo. Ajungem putin inainte de ora de deschidere. Povestim cu un angajat si ne spune ca vor primi camionul cu marfa abia pe la ora 15, urmand sa descarce si abia apoi pot sa vada ce cutii au sa ne dea. Nu imi place deloc ideea si calculez variante alternative. Mai pedalam inca vreo 2 km, pana la un magazin de bricolaj. Incerc sa gasesc cea mai buna metoda de a impacheta bicicletele, gandidu-ma si la ceva carton pus pe langa folia cu care aveam de gand sa le impachetam. Nu sunt foarte multumit de optiuni si, inainte de a cumpara ceva, o pun pe Siri sa sune la un magazin de biciclete din oras, la care le dadusem ceva mail inainte sa plecam, Mail la care nu primisem niciun raspuns. Au raspuns sec sa venim sa luam ce cutie vrem ca au de toate. Pffff, daca sunam de la hotel, nu mai bateam atata drum pana aci. Luam niste folie pentru impachetat sacii de rafie cu gentile si pornim spre magazinul de biciclete(vreo 7-8 km inapoi in oras) Ni se pun cutiile in brate si multumim frumos pentru ele. Sa vedem cum ajungem si la aeroport cu ele Cam asa au ajuns impachetate - cam agabaritic, dar trebuie tinut cont ca erau cutii fullsize - bicicletele intrau intregi in ele Fac o poza si la statuile din vitrina magazinului Dupa plecarea de la magazin, vazand drapelul de pe biciclete probabil, o doamna ne saluta si ne ureaza buna dimineata in romana. Pornim spre aeroport, aflat la vreo 7km distanta de magazin. In drum spre aeroport dam de un magazin NOZ(magazin de destocaj, prezent si in Romania acum sub numele de WOW), important pentru Siri deoarece a lucrat o perioada pentru francezii care detin conceptul, asa ca facem o pauza sa il vizitam. Cumparam cateva nimicuri ieftine, o cutie de inghetata si ceva ciocoloata. Cat timp am stat acolo, las bicicletele in parcarea din fata, fara a le asigura in niciun fel La urma urmei, cine naiba fura niste cutii de carton sau cine poate fugi cu toate bagajele alea :)))) Ajungem rapid in aeroport Avand toate bagajele dupa noi si cutiile de carton, am renuntat la ideea de a ne mai plimba prin oras. Astfel ca ajungem devreme la aeroport, pe la ora 12, si avem muuuulte ore de asteptat pana cand vom zbura spre Sibiu. Pierdem vremea pe langa biciclete, stam cu ochii pe trupele de soldati care patruleaza prin aeroport inarmati pana in dinti. Initial se uita putin lung la noi si bagajele noastre, dar ne obisnuim rapid unii cu altii. E destul de cald asa ca inghetata de la NOZ merge perfect Asteptarea e cam plictisitoare si enervanta dar nu avem de ales. Intram in vorba cu un roman, basarabean de peste Prut, povestim de unde venim si ce am facut. Ii scapa si o intrebare care ne pune serios pe rasete si zambete - e foarte curios cum caram de la o destinatie la alta, in fiecare zi, cutiile si cum dormim in ele. :))))) Il lamurim rapid care e scopul lor si de faptul ca avem cort in care dormim. Ceva mai tarziu, din cauza plictiselii, ne apucam de impachetat bicicletele. Din cauza ca nu avem la dispozitie un carucior pentru bagaje in acest aerport, desfasuram operatiunea de impachetare foarte aproape de usa de intrare in zona de check-in Curiosii, soldatii in patrula si oamenii de securitate de la aeroport se uita cu priviri lungi la ciudatii aia doi si cutiile lor. Nu par sa inteleaga prea usor ce avem de gand. Sunt multe zboruri spre Romania din acest terminal, asa ca auzim multa vorba romaneasca. Unii intra in vorba si ne spun ca suntem nebuni, altii ne felicita, altii sunt doar curiosi ce am invartit prin Franta si cum naiba caram cutiile alea pe avion. Cutiile sunt foarte mari si permit sa introducem bicicletele intregi, fara a scoate nici macar o roata. astfel ca operatiunea de imapachetare dureaza relativ putin(nu ca nu am fi avut o gramada de timp la dispozitie) Mai avem o butelie de gaz, pe jumatate plina(cea nefolosita am lasat-o la camping-ul din Nantes) si nu prea stiu ce sa fac cu ea. Nu am voie cu ea in bagaje dar nici nu as arunca-o intr-un cos de gunoi. Intru in vorba cu soldatii si le captez rapid atentia cand le zic de o butelie de gaz sub presiune. Nu au in shchimb nicio idee despre cum as putea scapa de ea. Trei oameni de la controlul de securitate isi beau cafeaua pe langa noi si ii intreb pe ei - imi zic sa le dau lor ce am de aruncat si se rezolva. Predau butelia inceputa si un WD40 pe care il cumparasem din Franta. Odata rezolvata problema recipientelor periculoase, rezolvam destul de repede si impachetarea gentilor Observasem ca soldatii se activeaza imediat cand dau de un bagaj nesupravegheat, chiar daca e al tau si te afli la doar 2 metri de el. Nu stim cum sa procedam cu cutiile - unul din baietii de la securitate ne ajuta bucuros, stand de sase langa bagajele de afara. Eu le car si o las pe Siri langa cele pe care le-am cartat deja in terminal. Urmeaza alta asteptare lunga. Romanca care supervizeaza zona de check-in imi recomandase sa nu inchid cutiile pana nu le verifica cineva de la WizzAir. Zis si facut. Cand ne vine vremea de check-in, le car cumva printre zecile de oameni pana la ghiseu. Tipa de acolo isi pune mainile in cap si se pierde - habar nu are ce trebuie sa faca cu astfel de bagaje cu echipament sportiv. Se dumireste rapid, face un proces verbal de predare-primire, verifica cutiile si cum au fost ambalate bicicletele si ne DA OK-ul SA INCHIDEM CUTIILE. O intreb de doua ori daca chiar pot sa le inchid si apoi sigilez cutiile cu scotch si niste ata ceva mai groasa. Arunc cutter-ul prin gaurile de transport, intr-una din cutii. De la ghiseu ne zice ca mergem la bagaje agabaritice. Aici, in loc sa le puna pe banda de scanare, apar 2 tipi de la securitate(unul din ei a fost tot timpul langa noi cand impachetam, savurand cafeaua si tigarile). Imi fac semn sa bag cutiile intr-o camera mica, prin usa careia tocmai iesise. Fac asta si dau sa plec si imi zice, in franceza, ca nu am voie sa plec. Trebuie SA LE DESFAC, sa vada ce am la inerior. In plus, nu am voie decat eu sa intru - o singura persoana. Poftim nebunie! Taie funia si scotch-ul mult cu care am inchis cutiile cand nu ai niciun cutit la indemana. Le cer lor, nici vorba de asa ceva. Iau cheile de la casa si tai cu una dintre ele - nu foarte usor dar nici prea greu. Scaneaza cadrul primei biciclete si pune "cartonul" ala intr-o punga. Dau sa desfac a doua cutie si tipul de la securitate, care a cascat ochii cat m-am chinuit cu prima cutie, ma opreste. Se intinde spre fundul primei cutii si imi scoate cutter-ul de acolo. Pana la urma a scanat si cadrul la a doua bicicleta. unul din cei doi pleaca cu pungile cu "probe" si suna dupa vreo 10 minute ca totul e in regula. Tipul cu cutter-ul ma ajuta sa sigilez la loc cutiile. Nu mai e rost sa pun si funia prea bine, asa ca ma folosesc doar de scotch. In tot timpul cat am desfacut si resigilat cutiile am avut numai vorbe de duh la gura, in romana, si cu voce tare. Nu stiu ce au inteles cei doi dar se vedea pe fata lor ca inteleg ca ii injur de mama focului. In fine, totul bine pana la urma, am scapat de bagajele mari. Vine vremea sa ne urcam in avion si suntem dusi in sala de imbarcare. Aici, surpriza, cel putin o ora de intarziere, fara ca cineva sa ne spuna ceva despre asta. E putin frustrant(ziua toata petrecuta fara un scop anume si invartindu-ne pe langa bagaje ne-a obosit mai mult decat 150km de pedalat) dar nu prea ai ce face. Ajungem cu bine la Sibiu. Scoatem bagajele pe carucioare pana in parcarea aeroportului unde ne astepa tipul care ne transportase cu masina si la plecare. Ne cerem scuze ca am intarziat si l-am facut sa astepte(in loc de ora 12-01 am ajuns pe la 2 noaptea). Ajungem si acasa, tipul ma ajuta sa bag bag bagajele in pivnita. P>S> Dupa ce mi-am batut capul sa las la camping o butelie de gaz noua si am atras atentia soldatilor din aeroport asupra noastra(posibili teroristi :))) ) - ceva zile mai tarziu, cand am scos totul din gentile de portbagaj aveam sa gasesc, la fundul uneia dintre ele, o butelie de gaz nou nouta, nefolosita. Ce bine ca ne-am agitat atat de mult. Cu bune cu rele cam asta a fost tura noastra prin Franta, pe valea Loarei. O tura reusita, din punctul nostru de vedere, in care am vazut foarte multe locuri, am vizitat nenumarate castele, am mai invatat ceva istorie, am aflat cum se produce sarea de mare si am pedalat pe Passage du Gois. Am intalnit, de asemenea, oameni buni, romani, francezi, olandezi, deopotriva care ne-au ajutat atunci cand am avut nevoie. Evident, ca de obicei, putea fi mult mai bine dar daca totul iese perfect atunci nu prea are farmec. Daca aveti ceva intrebari, o sa incerc sa va raspund cat si cum se poate. Piesa-i gata, trag oblonul, hei, ce ploaie e afara, Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si-n alta seara!
  31. majikstone

    La apus in Măcicașu, jud. Cluj. Nu a fost chiar tura de sosea, ci mai degraba de gravel, dar macar poza asta e pe sosea multumiri lui @tsisak pentru poza si tura.
  32. ovitelu

    Ziua 3 Dupa micul dejun am adunat echipamentul si am pornit la drum. Urma sa parcurgem o zoana deluroasa cu multe urcări si coborâri, eu cu soția mai făcusem turul lacului in 2014. Plecarea din campingul 2. Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely. Selfie. Tuneluri Pista ciclabila merge chiar pe malul lacului in proportie de 25-30% Sunt multe zone, mai ales in partea nordica, unde pista deviază de la malul lacului si te poarta pe la tot felul de crame si csarda (han unguresc) unde sa te desfeti cu diferite bunătăți. Pupaturi. De aici intram pe porțiunea de drum judetean de 3km. Prânzul "din brișcă" vorba unui prieten. Prima suta. Dupa o serie de pante scurte si abrupte o binemeritata recompensa (am împins tzoacla 50m ca sa o savuram). Coborare, orgasmul biciclistilor. Pista ciclabila. Alta pista ciclabila (poza facuta in turul din 2014). Muzeu in aer liber, se poate vizita contra cost. Ungaria dupa ce a intrat in NATO a început sa-si dezafecteze echipamentul de lupta rusesc, o parte din el cred ca l-a vândut antreprenorilor care si-au facut muzee cu ele. Asa arata indicatorul (cel patrat) pentru pista ciclabila care înconjoară lacul. Un camp de lavanda si un muschetar romantic. lavanda era contra cost. Intrarea la al 3-lea camping, poza este din tura facuta in 2014. Aici am instalat șatra si ne-am cinstit cu o pizza la restaurantul existent in camping dupa aproximativ 6 ore de pedalat. Vizavi cu intrarea in camping exista un Lidl de unde ne-am aprovizionat pt a 2-a zi. In acest camping au instalatie de schi nautic pentru amatori Este un camping mare carea are si un hotel in el. Toate campingurile sunt pe malul lacului Va urma.
  33. Croocodillul

  34. Claudiu Moga

    Protagonist - Pantani Carpaticus, cicloturist roman. Velodromaderul - Bubulina, la a doua expeditie internationala alaturi de stapan. Salutare prieteni! Day 1) Ineu - Bekeschaba. Iata vine ziua de 27 iunie cand ma sui pe Bubulina si o tai spre Dolomiti. Mi s-a facut dor de Alpi si a venit momentul pentru o noua cicloaventura. Pornesc din Ineu cam tarziu pe o canicula mare directia Varsand. La Sintea Mare fac o pauza de hidratare si discut cu niste sateni despre noua mea provocare si despre cum e traiul pe la noi. Inspre Chisineu Cris avem o ciclabila deplorabila. Gasesc o cismea sa-mi astampar setea. Romania rurala este destul de saracacioasa.
  35. Claudiu Moga

    Berea Efes de la magazin costa 5 sau 6TL putin sub 1EUR si e excelenta. In Iskele vizitez si o mica biserica bizantina. Descopar un parc natural generos si voi avea parte de cateva campari reusite in mijlocul naturii. Sunt incantat de cantecul pasarilor iar intr-o noapte ma viziteaza un mamifer. Dupa vreo 5 zile de recreere, decid sa ma intorc in Ciprul grecesc dar nu inainte de a mai vizita o data catedrala Sfantul Nicolas din Famagusta care dateaza din anul 1298.
  36. Este cu munte si bicicleta asta chiar a fost prin muntii aia din fundal:
  37. Claudiu Moga

    Ma prinde noaptea si voi dormi langa o benzinarie intr-o casa dezafectata aproape de orasul Serik. Day 40) Serik - Side - Alanya Intre Side si Alanya s-au dezvoltat statiuni somptuoase cu hoteluri opulente. In apropiere de Alanya il intalnesc pe Pegasus. Pe vremuri am avut o bicicleta Pegas cu care am pedalat pana la 18 ani cand am reusit sa fac rost de primul MTB rudimentar din viata mea. Colegii mei de liceu radeau de mine cand ma vedeau pe Pegas si ma faceau nebun cand spuneam ca voi face turul tarii pe bicicleta. De mic copil visam sa calatoresc pe bicicleta. Acum la maturitate pot spune ca bicicleta mi-a oferit cele mai intense satisfactii. Ajung in Alanya si vizitez portul turistic in care sunt multe ambarcatiuni extravagante.
  38. Claudiu Moga

    Multumesc Gibonu de informatii! Si eu sunt fascinat de Turcia si abia astept sa revin, poate la anul! Este vorba de opera arhitectului Sinan cel Mare. Fac o pauza sa mananc o prajitura apoi ma plimb pe pietonala din centru si ajutat de niste turci reusesc sa gasesc magazinul de unde reusesc sa-mi achizitionez o frontala mult mai slaba decat cea de firma pierduta la Sibiu. In acest oras surprind deja cultura si arhitectura musulmana atat de diferita de cea europeana.
  39. @Trevizes Daca vorbim despre fapte si cifre, ai putea oferi niste statistici oficiale furnizate de o entitate neutra (adica nu masina de propaganda PCR) care sa ateste afirmatiile tale? Ca discursul ceaușist l-am auzit deja cam toti (direct sau transmis din generatie in generatie). Pana una-alta, primele iteratii ale Daciei 1300 erau in cel mai bun caz la fel de proaste ca modelul Renault pe care l-au copiat, iar pana la finalul anilor 80 Renault a scos pe piata nenumarate modele net superioare calitativ, in timp ce Dacia a reusit performanta sa produca un model din ce in ce mai prost. Motorul pe benzina K4M de 1.6 din Scenicul meu a fost conceput undeva pe la finalul anilor 80 si e considerat inca printre cele mai fiabile produse de Renault, in timp ce Dacia inca nu auzise de injectoare sau catalizator. Dar da, in tari bananiere in care si in ziua de astazi populatia se confrunta cu epidemii si foamete, Daciile erau foarte apreciate.
  40. Claudiu Moga

    Dupa doar cativa km ajungem intr-un loc mai special unde se afla amenajat un hotel intr-o pestera deschis pe perioada sezonului estival. Proprietarul se pare ca este patriot dupa tricolorul afisat si amenajarea exterioara. De asemenea a introdus si mazgaliri comerciale, rupestre menite sa atraga si sa bulverseze putinii calatori si turisti ai zonei. Apare si un cuplu pagan sau poate sunt protoparintii neamului omenesc Adam si Eva. Of, femeia, eterna poveste! In urma cu cativa ani l-am intalnit pe proprietarul acestui excentric stabiliment turistic si spunea ca are succes vara cu cicloturistii straini. Acest ciudat cetatean este un mot domiciliat in satul din apropiere.
  41. gibonu

    Hai noroc la toata lumea. Pe de o parte, spre rusinea mea, pana acum nu am ajuns la Dragasani sau la Corabia, iar la Caracal am fost o singura data, acum multi ani, cateva ore la o inmormantare. Pe de alta parte, de pe Google Maps, varianta satelit, malul indiguit al Oltului arata interesant, oarecum similar cu malurile canalelor doborogene. Asadar, suficiente motive pentru o tura in zona. Miercuri, 17.04.2019 Dragasani - Crama Avincis - Crama Negrini - Dragasani 26 km Bucuresti Nord [09:32 - Dragasani [13:05] cu trenul IR 1521. Pentru mine aveam bilet cumparat online [43,42 Lei, cu 25% reducere prin cardul TrenPlus], pentru bicicleta urma sa ma intelg cu nasul [nu exista posibilitate de online la acest tren]. Inainte de a ma urca in tren am vorbit cu omul iar acesta mi-a spus ca biletul de bicicleta va coasta 30 de Lei. Bicicleta in tren. Inainte de plecare trenului din Bucuresti Nord, a aparut nasul ca sa-mi emita biletul pentru bicicleta. I-am spus ca nu am nevoie de bilet, insa el mi-a raspuns "E mai bine sa-ti dau bilet". Traducerea: va fi supra-control asa ca ia biletul de la mine pentru ca este mai ieftin comparativ cu pretul la care as fi fost tarifat de catre supra-control. Nasul a avut dreptate, aproape imediat dupa plecarea din Bucuresti au aparut doi supra-controlori. Biletul pentru bicicleta. Greutatea standard a bicicletei este 15 kg conform regulilor CFR Calatori. Plus tariful per kg in functie de distanta. Sursa: https://www.cfrcalatori.ro/intrebari-frecvente/ Ceasul garii din Dragasani era functional. Ceasul este identic cu cel din gara de la Caracal, iar legenda urbana spune ca cifra IIII este gresita si ca corect ar fi fost IV. Insa, prin bunavointa unui prieten, am aflat ca aceasta este doar o legenda, pentru ca in domeniul ceasornicarie cifra IIII este folosita. Mai multe detalii: https://monochrome-watches.com/why-do-clocks-and-watches-use-roman-numeral-iiii-instead-of-iv/ Relativ aproape de gara se afla Muzeul Viei si Vinului. Din pacare, orarul de pe usa nu are nicio legarura cu realitatea, pentru ca muzeul era inchis cand am trecut pe acolo. Drumul spre crama Avincis este foarte bine semnalizat, practic in fiecare intersectie exista un indicator. Ce se vede in poza de mai jos, in interiorul formelor de plastic, cumva sunt noi butuci de vie? Crama, vazuta din drum. In poarta cramei. Detalii pentru vizitare [la mine nu a fost cazul]. O bucata din via din jurul cramei. La Crama Negrini nimic deosebit.
  42. gibonu

    19.05.2019, Delta Dunarii, canalul Sulimanca.
  43. gibonu

    Joi, 18.04.2019 - Partea a III-a Dragasani - Poganu - Cucuieti - Deleni - Criva de Sus - Piatra - Piatra Olt [si Caracal cu trenul] 53 km Gramada de stabilopozi. Malul vestic al Oltului. Urma sa continui alergarea pe drumul de pe marginea digului. Barajul vazut din aval. Drumul de macadam este ok. Un buldozer nivela drumul de acces catre o balastiera. Lebada pe Olt. Draglina cu cabina inaltata. Asta n-am inteles ce este. Simetrie simpla. Simetrie dubla. Curs de apa paralel cu Oltul.
  44. BodoC

    Da' march-arriere nu ai?
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up