Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 12/30/2018 in all areas

  1. Dorinw6

    Octombrie 2018. Venit in concediu de prin desertul Arabiei m-am gandit la o mica tura pe undeva. Nu am timp de foarte multe, dar macar sa ies sa ma simt bine, sa simt ca am iesit. Cateva linii de traseu si iata-ma la intrarea in comuna Densus-Hunedoara. Salut pe frate-miu care m-a adus cu masina de la Lupeni, apoi imi vad de-ale mele. Ce toamna, ce miros, ce liniste! Pedalez pe drumul asfaltat apropiindu-ma usor de Densus. Drumul absolut liber. Din cand in cand cate o masina imi tulbura linistea. Pedalez! Pfoai, de cand tot visez la ziua asta. Ajung in sat, iar din centrul satului cotesc dreapta spre Biserica de piatra din Densus. O admir de pe pod, apoi ajung si in parcarea de langa biserica. Nu apuc bine sa scot camera, ca un “dansul” ma abordeaza violent. “Nu ai voie cu camere foto aici” . Usor socat si scarbit de scena, ma retrag, nu inainte de a fura o poza cu interiorul, folosindu-ma de zoom-ul camerei foto. O mica pauza, apoi ma urc inapoi pe calul meu vanzindu-mi de-ale mele. Imi continui pedalatul pe vale, admirand casele modeste, ale localnicilor. Pe partea dreapta admir rocile vulcanic, de-altfel cred a e si rezervatie ceva prin zona (pare rau de slaba documentare). Pedaland pe vale in sus,la o ultima casa intreb despre drumul de acces spre Lunca Cernii. Greu primesc ceva informatii, in sensul ca nici ei nu stiu exact starea drumului....voi afla asta pe pielea mea. Asfaltul se termina si intru pe drumul de piatra.Valea se strange ceva mai mult, iar padurea de fag e tot mai deasa. Ajung la o intersectie de drumuri, unde cu ajutorul lui google maps, reusesc sa iau drumul bun.Cotesc dreapta pe un drum umbros, usor namolit. Ador linistea asta! Absolut nimic nu ma deranjeaza. Urc in continuare pe vale. Drumul devine mai noroios pe ici pe colo. Trec de o zona mocirloasa datorita taierilor de padure, ca apoi sa ies intr-un luminis cu ramificare de drumuri. Scot telefonul si intru iarasi in google maps. Cotesc dreapta si incep o urcare zdravana, cu drum foarte prost, unde nu-mi ramane decat sa imping la bicicleta. Cateva serpentine, apoi o ploaie marunta, ma scot pe un umar de munte, de un incerc sa zaresc...ceata! Mai nimic nu vad, dar au clopotele animalelor care pasc in zona. Prind o coborare fumoasa, apoi ies intr-o zona de pasune cu multa apa, mocirla,vaci, si ceva colibe. Ceata, ploaia marunta si vantul ma fac sa pedalez cat mai repede si sa ies din zona deschisa si sa urca rapid pe drumul ce pare sa ia inapoi spre padure... Din liziera padurii, drumul coboara vertiginos, pe un bolovanis afurisit care imi testeaza bratele. E tarziu deja si ma gandesc unde ar fi mai bine de dormit. Zaresc si prima casa in departare, apoi dupa o curba ai stransa un localnic mana vacile spre sat. Ma opresc sa vorbesc cu el, de unde si afluca suntin Lunca Cernii de Jos. Ajung la drumul asfaltat. Satul pare incremenit in aerul de octombrie. Prin ploaia marunta si ceata rece,imi caut un loc de cort.Intreb la o casa daca pot pune cortul in zona, si primesc indicatiile. La vreo 200 m de casa, pe partea dreapta o pajiste perfecta de pus cortul. Am pus rapid tabara, iar intre timp prepar o supa. In timp ce pregatesc sacul de dormit si spatiul prin cort, aud o voce. Ies din cort si zaresc un tanar.In frigul serii, pe o ploaie marunta, o pacla de ceata, acest om imi aduce o farfurie cu gogosi proaspete.Gogosi calde dupa o zi de pedalat! Ma uit la el. Ma duc spre el si incerc sa-i vorbesc. Imi dau seama ca nu poate comunica, dar ii multumesc dand din cap, apoi ca un semn de si mai multumire, ii ofer o imbratisare. Ma duc la cort, si aduc cateva bucatele de ciocolata si-i ofer. Pleaca! Ma uit dupa el pana cand ajunge la casa din apropiere, unde intrebasem de locul de cort. Ma asez. Mananc gogosile si ma gandesc. Cum e posibil ca oamenii astia, din saracia lor, sa ofere si altuia, fara sa ceara ceva in schimb. Pentru moment am stat si am gandit multe... Halesc si supa ce tocmai se facuse, apoi sar in cort. Ador sa ascult noaptea. Adorm rapid. Undeva in toiul noptii un strigat disperat ma trezeste. Sar ca ars! Realizez ca moartea da tarcoale in jurul cortului. Un animal cade prada vreunei pasarai rapitoare de noapte. Aud cum chiuie si cum zbiara. Parca simt si cum se zbate. Iarasi imi fuge mintea in toate directiile, dar mai cu seama spre cat de fragila e viata. Usor, apoi deloc nu mai aud nimic... E dimineata. Ies din cort sa vad cum e vremea. Ceata, frigut si multa umezeala. Fac o cafeluta mica pe primus, apoi imi strang lucrurile si decid sa mananc cva chiar dupa ivirea soarelui. Urc pe bicicleta si continui traseul pe Valea Cernii, admirand casele localnicilor. Un motan ma pandeste de pe gardul uneia dintre case. Ma fac ca nu-l vad doar sa-i fac pe plac,dandu-i de inteles ca se ascunde bine! Ies din satul Lunca Cernii de Jos, si trec in urmatorul sat, Lunca Cernii de Sus.Drumul e foarte bun, un asfalt impecabil. O dimineata perfecta. Soarele isi face simtita prezenta, moment numai bun de o pauza de masa. Dupa ce infulec cateva bucatele de lipie cu unt de arahide, imi continui drumul spre Gura Bordului, o ultima asezare de pe valea Cernii. Drumul incepe sa urce, cateva serpentine mai dure. Urc! Semn ca se apropie pasul. Din cele citite, drumul asfaltat se termina in pas... Fac cate o pauza scurta. Ajung in pas. O pauza mai lunga. Incerc sa imi dau seama in ce directie merge drumul. E greu de depistat, avand in vedere ca e plin de urme de masini de teren. Google maps, ma ajuta din nou. O iau spre dreapta. Drumul coboara abrupt, plin de namol, aluneca si e imposibil de stat pe bicicleta. Ma chinui, sa cobor, apoi incredibil, dar imping bicicleta la vale. Acum gasesc si prima problema de constructie la bicicleta asta. Distanta dintre cauciucuri si aparatori e prea mica, iar noroiul se aduna intre, facand greoaie invartirea rotilor. Imping de-mi sar ochii! Injur! Cum e posibil! Imping pana la un punct, unde drumul e mai bun, chiar pare proaspat pietruit. Ma cobor spre Ruschita. Opresc la un paraias si curat cat de cat rotile si franele pline de noroi. Dupa curatare, parca merge mai bine, nu perfect, dar se vor curata de la sine. Cateva serpentine in coborare si ajung in drumul asfaltat ce vine din Rusca Montana. Pe o parte si alta a vaii, vad mici afaceri de preluctare a marmurei. Pedalez pe drumul sfaltat spre Rusca Montana. Opresc undeva mai jos, unde fac o pauzade masa mai lunga, prilej cu care usuc si cortul si spal si bicicleta plina de noroi. Soarele ma incalzeste. Ador si momentul asta.... Strang! Cobor pe vale si intru in Rusca Montana. Liniste mare in sat. Nimeni pe strada. La iesirea din Rusca Montana, ma opresc la Monumentul Turistului, dupa care imi continui drumul pana ce dau in drumul ce leaga Caransebesul de Hateg. Pedalez pe drumul european. Trafic destul de mult, contrar la ce citisem pe internet. Trec printr-o serie de sate insirate de-alungul drumului, apoi incepe urcarea. Caldura ma cam moleseste si cu greu trag de mine pana in pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. In pas iau o pauza, apoi ma las la vale. Prind viteza! Aud un tir in spatele meu. Ma avertizeaza ca e in preajma mea, apoi intra in depasire. N-am crezut ca scap cu viata. Curentul produs de tir, plus viteaza mea, ma dezechilibreaza pentru moment si cu greu ma tin pe carosabil. Cateva vorbe de bine, apoi ma calmez! Ajung in zona de camp a depresiunii Hategului si admir muntii Retezat, ca apoi sa fac o mica oprire la Sarmisegetuza. Din Sarmisegetuza apelez din nou la fratele meu care ma duce inapoi acasa. A fost o tura scurta.Mult prea scurta, dar pe gustul meu. Imi dorisem o continuare a turei, dar planuisem si o iesire in Retezat, pe care nu puteam sa o ratez.
  2. Ziua 5 Inglostadt – Regensburg 110 km (Part 1) (Ce mai lunga zi) Dimineața in jur de ora 07.00 am deschis ochii dar salteaua auto-gonflabila si izolir-ul ma țineau lipit de ele asa ca am mai băgat o ora de somn Si-a spus cuvântul cele 3 nopți dinainte dormite iepurește sau mai mult nedormite ce moțăite. Când am ajuns acasă aveam sa aflu de la părintii lui Rareș ca l-a bătut gândul sa renunțe din cauza nopților aproape nedormite, din cauza frigului si gălăgiei care au dus la acumularea de oboseala. Dar prima noapte adevărat l-a cort după un somn sănătos l-a făcut sa se răzgândească, moralul si-a revenit la linia de plutire. Pe la 08.00 m-am trezit am făcut o inspecție WC-lui si după aceea m-am pus sa le pregătesc micul dejun, haiducii încă sofraiau in cortul lor. Haiducii dormeau toți într-un cort de 3 persoane si eu într-un cort de 2 persoane (cică, ii mai mult de 2 persoane îndrăgostite) plus bagajele. Micul dejun consta in roși, ardei, ceapa, paine pateu de soia (încă mai aveam pe stoc de acasă) si ceai respectiv cafea pt. mine. I-am trezit pe la ora 09.00 cu "Haide-ti maaa, treziti-va odata" si primeam raspunsuri "Bine, bine", "acuma", "imediat". Cei care aveti adolescenți in casa recunoașteți răspunsurile standard prin care nu se va întâmpla nimic Teleghidați au iesit din cort după ce i-am amenințat ca desfac cortul lor sa cada pe ei. S-au ferchezuit la baie au mâncat si cu stres si nervi am început împachetatul. Sa știți ca trebuie sa ai o imaginație bogata sa poți motiva niște adolescenți adormiți ca sa nu dai milităria jos din pod (nu vreau sa ma laud ) La ora 12.00 am ieșit din camping hotărați ca după aproximativ 75 km sa ne cazam in campingul din Regensburg Pe timpul deplasării cu bicicleta am hotărât niște reguli. Deplasarea se face in sir indian eu fiind primul, Rares al 2-lea, Sergiu al3-lea si Darius ultimul. Am stabilit o serie de semne cu mana pt oprit, stânga, dreapta etc. Era interzis deplasarea in paralele de genul roata spate a celui din fata paralel cu roata fata a celui din spate, asa se întâmplă cele mai stupide accidente. Distanta intre noi sa fie aproximativ egala cu o lungime de bicicleta sa fie loc de frânare. Cam 65-70% din reguli au fost respectate. Începând din aceasta zi am purtat mult timp tricourile cu România pe noi (mai putin Sergiu dar o sa-si revină). Sa va spun cum decurgeau pit-stop-le de 15-20 min. Cum ne opream la un pit-stop haiducii scoteau telefoanele si erau pe net, nu neapărat faceboock ce aveau ceva jocuri. Le dădeam ceva dulciuri, băgam o țigară si le spuneam ca trebuie sa mergem "imediat", "acuma" auzeam de la ei uitându-se in ecranele telefoanelor in continuare. Ca sa nu-mi crească tensiunea le spuneam ca eu plec (navigarea era la mine), ma suiam pe bitza si începeam lent si molcom sa pedalez. In maxim 3 minute erau toti 3 in trena mea pedalând disciplinați. Ne apropiam de renumita abație producătoare de bere. Știam de pe acest forum ca undeva după stânca respectiva era abația. Am făcut si eu clasica poza cu stânca in fundal De la abație știam ca trebuie sa luam un vaporaș pana in Kelheim, ne-am dus noi la locul de andocare dar era pustiu. Descifram noi in germana-englezeasca scrisa pe casa de bileta ca vaporul nu circula. Stand noi asa ca vitei la poarta noua vedem ca urca pe Dunare un mustăcios pensionar cu o luntre lunga cu motor si ne face semn sa il urmam ca ne duce el cu barca. Zis si făcut, întoarcem căluții si mergem la locul de andocare situat chiar in curba Dunarii in fata abației. Nu am reușit cu mustăciosul sa traversam ce cu un alt pensionar. Băieții isi rotunjeau pensiile plimbând turiștii cu barca prin primele cazane ale Dunării. Transbordarea nu s-a făcut pana in Kelheim ce după vre-o 5 km (fix cat tine zona turistica spectaculoasa a cazanelor) ne-a debarcat la un chei special făcut pr vapor si barcagii. Costul 5EUR/persoana. Am fost mai multi in luntre (eficientizarea transportului). Rate obișnuite sa vina la barci deoarece turiști le aruncau mâncare. El este Sergiu. A fost paznicul bicicletelor cand intram la supermarket. El este Darius. Cu el mai ma consultam la traseu, avea alt soft de GPS si pe parcursul acestei zile mi-a fost de ajutor. El este Rareș cu care purtam dese discuții filosofice pe traseu. Dupa ce ne-a debarcat am continuat deplasarea spre Kelheim pe celalat mal al Dunarii. VA URMA
  3. Buna ziua Acuma 10 ani cand am intrat pe acest forum, in urma achiziției unei biciclete de oraș, am descoperit rubrica cicloturism si am conștientizat ca se poate vedea lumea si din alta perspectiva. Începând sa ma documentez despre ce înseamnă cicloturism si citind blogul unui părinte care si-a dus copilul de la București la Marea Neagra cu bicicleta a încolțit in mintea mea o idee asemănătoare, sa fac si eu o vacanta cu haiducii mei. In 2017 am rumegat si întors pe toate partile cum sa fac. Inspirat fiind de o postare a unui coleg de forum care a străbătut Veneția - Viena pe bicicleta am început sa fac planuri. Planul final s-a materializat asa: Oradea - Munchen cu trenul Munchen - Viena pe bicicleta Zis si făcut. In luna aprilie 2018 m-am pus pe cumpărat bilete de tren pt Ungaria si Austria (pe parcurs am sa scriu cum mi-am tras teapa) Biletele de tren le-am cumpărat de pe internet si la dus si la întors (Viena-Budapesta-Debrecen) Pentru băiatul meu mai mic (13 ani) nu am plătit bilet pe OBB numai pt bicicleta. Sa va prezint echipa: Ovidiu - subsemnatul, părinte a doi adolescenți Darius 16 ani- fiul cel mare Sergiu 13 ani - fiul cel mic Rareș 15 ani - fiul unor prieteni de familie (au avut curajul sa-l lase cu mine in tura) Planul inițial consta in a campa numai in campinguri dar in teren a fost cu totul altceva, noroc ca am avut bani la noi si nu am mers pe un buget fix. Mentionez ca nu am facut nici un fel de rezervari, a fost un fel de haiducie, dar aveam cardul cu bani bine burdușit in caz de "stejar extrema urgenta" care s-a si materializat o singura data. Singurele 2 rezervări au fost in Budapesta la hostel si in Munchen intr-un camp de globetrotteri. Dupa achiziționarea biletelor am așteptat 16 iunie 2018 sa purcedem la drum Ziua 1 Biharkerestes - Budapesta 20 km Din Oradea am pornit pe bicicleta pana in Biharkerestes, prima comuna din Ungaria Am ales varianta aceasta deoarece nu exista tren cu loc pt biciclete direct Oradea - Budapesta Dupa 50 km de mers cu trenul in Püspökladány trebuia sa ne dam jos si sa așteptam un accelerat care venea de la Debrecen către Budapesta. Aici am avut primele emoții, primul tren a garat la peron diferit fata de cel de al 2-lea. Noi eram cu toate bagajele pe bicicleta si transbordarea se putea face numai pe sub-pasaj. adică sa dam bagajele jos si sa le mutam bucata cu bucata pe celalalt peron. Norocul nostru ca scările de acces in sub-pasaj aveau pe margine special făcut rampe înguste pt biciclete. Si asa bicicleta mea a trebuit împinsă de mine si doi copii in sus din cauza greutății. In Budapesta după ce am ajuns am parcurs prin oraș aproximativ 5 km la locul unde am făcut rezervare. Rezervarea am făcut-o la un hostel la 600m in apropierea gării de unde pleacau trenurile internaționale Budapesta are 2 gari, una pt trenuri regionale si una pt. trenuri internaționale. Dupa ce am ajuns la locul de cazare am mer in plimbare prin Budapesta. Startul din fata biroului la ora 12.00. Vama Bors. Gara din Biharkerestes, dupa 1 ora de pedalat. Un joc scurt de cruce. Primi 50 km i-am facut cu un automotor. Nasul era mirat ca ca merg la Munchen. Gara din Püspökladány unde am facut transbordarea de pe un peron pe altul. Soasirea in Budapesta In Ungaria trenurile merg constant cu 120km/h (verificat pe GPS-ul din dotare) indiferent ca-i macaz sau nu. In ultimi ani guvernul ungar a investit in refacerea infrastructuri de cale ferata in toata Ungaria. Cina la botul calului înainte de a ieși la plimbare prin oraș Hostelul a avut o curte mica interioara unde am legat bicicletele peste noapte, bineînțeles bagajele le-am dus sus in camera Peste noapte a fost gălăgie dar am rezolvat problema cu dopuri de urechi, mai putin Rares care a uitat sa mi le ceara si eu nu l-am auzit când mi le-a cerut (eu eram cu ale mele dopuri in urechi) si a dormit cam prost. Unul din podurile Budapestei. VA URMA
  4. paulrad

    Ziua IV - Miercuri, 5 Septembrie: Le Pont-d’Arc – Saint-Just d’Ardèche via D290 – Pont-Saint-Esprit – Caderousse – Courthézon – Jonquières – Beaumes-de-Venise, 106km cu 810m dif. de nivel Mă trezesc și primul gând e să mă duc pe plajă să mai văd o dată Pont D’arc și în lumina dimineții. Plaja e pustie, doar eu și o barcă ce doarme la mal. Fac o panoramă cu telefonul. Trec pe la ghișeu să-mi iau buletinul și să predau cartela de acces pe plajă și văd că sunt croissante proaspete de vânzare. Iau unul și pierd vremea pe terasă până îl mănânc, apoi mă mișc greoi cu împachetatul. Când sunt aproape gata mă abordează un neamț ce e cu familia și are rulota plină de biciclete, atât cursiere cât și MTB-uri. E curios de unde sunt, de unde vin și încotro mă duc, apoi îmi spune și el că a participat la BikeTransalp, unul din cele mai grele concursuri de MTB pe etape din Europa. Mă laud neamțului spunândui de băimăreanul nostru Robert Dobai care a terminat BikeTransalp în top 15. Când părăsesc campingul e deja ora 10 chit că mă trezisem 7:15. Pornesc pe D290 și după 1.5km de coborâre ce trec într-o clipă încep să muncesc la cei 810m diferență de nivel. Văd un indicator ce anunță că în următorii 26 km de spectacol natural sunt amenajate 11 puncte de belvedere. Prima urcare are 2.9km și pantă medie 8%, dar nu urc mult că trebuie să opresc. Pont D’arc îmi trage cu ochiul. Drumul mă poartă apoi prin câteva tuneluri unde mă îngrijorez puțin din cauză că n-am luminile montate, deși gențile au reflectorizante foarte vizibile. Mi-au trecut emoțiile când am văzut că nici cei pe cursiere n-aveau lumini, iar unii coborau prin tunel cu ~60km/h. După 45 de minute de urcare ajung pe Col du Serre de Tourre la 323m altitudine și după ce trec de indicator opresc la unul din punctele de belvedere să fac câteva poze, iar apoi alimentez că s-a golit bine rezervorul. Jos se vede drumul de unde am venit și râul plin de canotori Pe traseul ăsta nu poți merge prea mult fără să oprești și după câteva sute de metri de coborâre trag pe dreapta la alt punct de belvedere. Pe coborâre opresc și arunc o privire în spate. Pozez drumul în ambele sensuri și apoi văd în partea dreaptă ce urcare mă așteaptă și mi se înmoaie picioarele. Cu chiu cu vai am terminat și urcarea asta. În vârf mănânc ceva și admir drumul de unde am venit. Greu, dar frumos! Côte du Bois Bouchas Alt loc de belvedere Puțin demoralizat de distanța mică parcursă, n-am oprit la toate punctele de belvedere că nu mai ajungeam nicăieri. Fiecare astfel de loc avea un nume, era semnalizat cu un indicator pus cu 100m înainte și avea loc de parcare. Balcon des Templiers, unul din cele mai faine puncte de belvedere O ultimă privire a canionului și a râului Ardeche După ce am terminat ”munca” la punctele de belvedere, m-am bucurat de coborâre, dar nu chiar la viteză maximă că trebuia să mă uit cu un ochi la drum și cu unul la peisaj. În prima localitate am oprit la un restaurant unde am mâncat (sau n-am prea mâncat) o friptură ce era făcută în sânge, deloc pe gustul meu. Evident că doamna nu vorbea engleză, dar cu ajutorul tehnologiei mi-a zis că dacă sunt cu bicicleta să-i dau bidoanele să-mi pună apă proaspătă, rece. Pe la kilometrul 50 al zilei revin pe traseul ViaRhona și începe plictiseala condimentată de un soare arzător ce servește 30-32 grade Celsius. Singurul lucru bun la pista asta e că merge cu spor, putând ține constant un 25 km/h. De la o vreme eram atât de toropit de căldură și de plictisit încât am lăsat-o mai moale cu gândul că poate mă ajunge cineva din spate și mai sparg monotonia. Mă ajunge un bătrânel cu e-bike pe care-l depășisem mai devreme, el fiind oprind. Având în vedere vârsta eram sigur că nu vorbește engleză așa că l-am salutat și m-am ținut după el până în Caderousse. Am auzit că a întrebat un copil de magazin și m-am decis să mă duc după el. În parcarea magazinului l-am întrebat totuși dacă vorbește engleză și ce să vezi, surpriză, vorbește. Am făcut cu schimbul la paza bicicletelor, iar apoi câtă vreme am așezat cumpărăturile în bagaje am schimbat câteva impresii. A pornit cu o zi în urmă pe ViaRhona și merge la Arles, dar și lui i se pare foarte plictisitor traseul. Îmi spune că e greu și cu e-bike-ul, dar îi permite să facă mai mulți kilometri pe zi. Ne luăm la revedere și eu rămân să mă răcoresc cu un Cola, timp în care apare alt cicloturist ce vine din Geneva și merge la Nîmes. De la el aflu că porțiunea de ViaRhona de la Geneva la Lyon e ceva mai interesantă. După ce termin porția de socializare mă pun să caut camping, Caderousse fiind capăt de linie pentru planul de astăzi, după 70km pedalați. Aici mă decid ca ziua următoare să fie de recovery și să pedalez doar vreo 40km până la baza Mont Ventoux, iar peste 2 zile să urc muntele. Un camping care să-mi fie în drum pentru traseul de mâine găsesc abia la 13km și pornesc într-acolo. Îmi dau seama că nu am luat apă de la magazin și încep să beau mai econom. Pentru o vreme drumul mă duce printr-o podgorie unde cât vezi cu ochii era numai viță de vie. Pe marginea drumului sunt case mici, cochete, iar șoseaua e amenajată pe margini cu tuia. Ajung la camping și am surpriza să fie plin. Găsesc altul la 5.5km și plec spre el, cam sătul deja de pedalat. Ajung la cel de al doilea camping și aici stupefacție, închis până în luna mai 2019. Deja era ora 18:30 și eram cam terminat după cei 90km adunați în pedale, dar mai ales eram demoralizat total. Atâta am căutat alt camping până am făcut gaură în Google Maps, dar singurul ce apărea era la 15km depărtare. Mă decid să sun să întreb ca să nu mai am surprize. Nu prea mă înțeleg cu omul că nu vorbește engleză, dar zice că “c’est bon”. Orașul arată foarte fain, dar nu-mi mai arde de poze. Opresc la un bar să iau apă și apoi intru pe o pistă de biciclete foarte faină, Via Venaissia. Parcurg pe ea 10km cu 27-30km/h, atât de tare voiam să ajung la camping. Văd în depărtare un uriaș și mă gândesc că numai Mont Ventoux poate fi. Deja mă fascina deși eram foarte departe de el. În sfârșit, după o urcare scurtă ca de final de zi, ajung la Camping Municipal Beaumes-des-Venise care, ce să vezi, e închis! Când am văzut am crezut că s-a prăvălit Mont Ventoux peste mine. Sun la numerele de telefon afișate, nimic. Într-un final iese o doamnă cu un domn din camping și ca norocul ea vorbește engleză. Sunt cazați acolo și mă lasă să intru în camping, urmând ca dimineață să plătesc. Doamna îmi explică organizarea campingului și zice să-mi iau ce loc găsesc liber. Instalez cortul, fac un duș, mănânc niște conserve și mă prăbușesc pe salteaua Sea to Summit, o adevărată oază de relaxare. Va urma.
  5. paulrad

    Ziua III - Marți, 4 Septembrie: Cruas – Montélimar – Viviers – Bourg-Saint-Andéol – Bidon – Saint-Remèze – Vallon-Pont-d’Arc – Le Pont-d’Arc, 78km cu 565m. dif. de nivel Am reușit să pornesc la drum aproape cu o oră mai repede față de ziua precedentă. Cotrobăind prin bagaje am găsit gelul de duș pe care îl declarasem pierdut cu o seară înainte, fiind sigur că l-am uitat la primul camping. Era tot în trusa de toaletă doar că nimerisem să-l pun într-un buzunar interior de a cărui existență nu știusem. După ce părăsesc campingul trec printr-o zonă industrială cu câteva coșuri de fum și vreo 2-3 eoline după care pista urcă pe malul Ronului. De aici ține-o tot drept, fără oprire. Deja mă săturasem de pista asta de biciclete. După 10 km ajung la Passerelle Himalayenne de Rochemaure și opresc la intrare pentru a-i face o poză. Pasarela a fost construită în 2013 pentru a deservi traseul ViaRhona, având la bază un pod suspendat construit în 1858. Pe la jumătatea pasarelei veneau doi cicloturiști din față care erau aproape de un turn și s-au oprit acolo fiind mai larg, altfel nu încăpeam unul pe lângă altul. Eu când m-am văzut călare pe pasarelă și am scăpat ochii în jos, am și uitat să mai fac poze, așa că împrumut două de la Gogu. Sursa: drone-ardeche.com Sursa: ardeche-guide.com Pasarela asta a rupt un pic monotonia, dar mai departe e tot plictiseală și e cam pustiu traseul, față de primele două zile în care am întâlnit o grămadă de cicloturiști. Pista de bicicletă mă duce pe la centrala hidroelectrică din Châteauneuf-du-Rhône unde tocmai se pregătea o barjă să treacă prin ecluză. Mă gândesc că sunt de trei zile pe malul fluviului și încă n-am pozat o astfel de ambarcațiune, așa că opresc să văd procesul, fiind mai curios de distanța mică la care barja se apropia de zidul de beton. Între timp apare un mountain biker care se oprește și el să studieze problema. Pornesc mai departe și nu după multă vreme dau o probă de orientare. În față am o cărare neasfaltată, iar la dreapta un drumeag care nu știu unde duce. Deși sunt câteva indicatoare ce arată la dreapta, nu e nici unul cu ViaRhona. După ce bâjbâiesc un pic pe ambele variante, decid că ce zice GPS-ul e sfânt așa că o iau pe potecă. Era atât de pustie și sălbatică încât devenea creepy și mă întrebam cât o fi de lungă. Din fericire am reîntâlnit pista după scurt timp. Calea bună era cealaltă Un indicator mai detaliat la una din multele intrări pe pistă Plictisit și toropit de căldură deja mă gândeam la un Cola rece de câțiva km. În Bourg-Saint-Andéol trec pe lângă terasele din centru, dar mă întorc și poposesc să mă răcoresc puțin. Mă ridic de la masă și părăsesc ViaRhona care deja eram convins că e o prostie de traseu. Planul pentru ziua de azi presupune o abatere de la ruta oficială pentru a vedea Pont D’Arc. Din centrul orașului intru pe D358 și începe direct urcarea, fiind prima cățărare serioasă a turei. Suferința îmi devină tovarășă de drum și după câțiva kilometri opresc la umbră să alimentez căci s-a terminat combustibilul și să mă răcoresc un pic. După ceva bucăți extrem de scurte de coborâre ajung în Bidon pe unde se pare că a trecut și Turul Franței. La intrarea în Bidon se mai simte atmosera Turului Franței La ieșirea din Saint-Remèze termin cea mai mare parte a cățărării, ~16km în vreo 2h25min. Opresc să fac o panoramă cu podgoria din dreapta drumului și să verific dacă la 400m alt. strugurii sunt la fel de buni cu cei de la 40-50m alt, iar apoi mă bucur de o bucată de coborâre. De aici încolo se instalează complet peisajul specific rezervației naturale Gorges de l’Ardèche: stânci și terase de piatră îmbrăcate în mult verde. Mai am 3 km de urcare și am terminat pe ziua de azi, urmează o lungă coborâre. Pe coborâre opresc să fac o poză, iar apoi mă bucur din plin de cei 10km de kilometri la vale. Trec prin Vallon-Pont-d’Arc fără să fac nicio poză, dar opresc spre ieșire la o pizzerie care văd că e închisă abia după ce mă chinui să parchez bicicleta. Drumul se îngustează, stâncile sunt tot mai înalte. Cobor mai departe și mă adâncesc tot mai mult în peisajul ce-ți taie respirația. Râul Ardèche face spectacol, iar ăsta e doar începutul. Râul Ardèche plin de canotori Ajung și în zona 0, locul de unde se face accesul spre plaja râului în zona celebrului Pont D’Arc. Aici este o parcare mare și un restaurant. Fac pe fugă o poză și plec la campingul care e la doar câteva sute de metri. Ajung la Camping du Pont D’arc, care a fost cel mai frumos din toată tura. Omul de la ghișeu a fost foarte prietenos și capabil să ofere în limba engleză diferite informații. După ce mi-a văzut buletinul am devenit mon ami from Roumanie. Aici cazarea a fost 16.22 euro din care 3 euro curentul electric și m-am instalat în zona rulotelor ca să am acces la priză. Deși îmi era extrem de foame, mâncarea a ajuns pe locul doi, principalul obiectiv fiind să mă duc la Pont D’arc. După ce am făcut duș am plecat pe plaja privată a campingului să văd minunea. Aici erau destui oameni din camping care fie stăteau pe plajă fie înotau, iar pe lângă ei mai erau cei care veneau pe râu cu caiacele sau cu SUP-urile. Mi-am dat rapid seama că dacă vreau să ajung pe cealaltă parte trebuie să mă întorc la șosea și să merg pe drum, varianta înotului nefiindu-mi accesibilă. Am părăsit campingul și am plecat spre parcarea amintită mai sus unde am intrat la restaurant cu gândul să mănânc ceva, dar deja nu mai serveau mâncare deși nu era decât ora 18. Cu un gol adânc în stomac m-am dus pe plajă să admir Pont D’arc și din partea cealaltă. Mă întorc la camping și poposesc la terasă. Cer un Cola cu gheață, mai exact o pungă de gheață pe care o pun pe genunchi câtă vreme savurez licoarea magică, iar apoi mă duc la cort să mănânc. După ce se lasă întunericul ies pe plaja privată și mă joc cu aparatul foto timp de o oră și ceva. Nu iese ce vreau eu că e prea întuneric, dar mă bucur din plin de stelele de pe cer. Va urma.
  6. paulrad

    Ziua II - Luni, 3 Septembrie: Condrieu – Andacette – Tournon-sur-Rhône – Valence – Cruas, 130km cu 292m dif. de nivel Am dormit buștean. Nici nu aveam cum dormi altfel după ce în ziua anterioară mă trezisem la 5:30 a.m. și după ce am petrecut ~5 ore pe tren, ~5 ore pe bicicletă și bonus vreo 2 ore de stat în gară degeaba. Pierd vremea prin camping reorganizând bagajele și pornesc la drum abia la ora 10 fără un sfert. Primi 20km merg strună pe pista impecabilă și fac o singură oprire foarte scurtă. Nu știu dacă văd/înțeleg bine, dar mi s-a părut că la un momentdat pe pistă era un indicator care zicea să nu culegi mere, iar apoi a urmat o livadă. Opresc dincolo de livadă și pozez porumbul. Următoarea oprire o fac în Sablons pe malul fluviului unde erau câteva băncuțe la umbră. Cât timp mănânc eu niște alune, trec în mare viteză 2 cicloturiști. Fac câteva poze și plec mai departe. După o vreme i-am zărit în față pe cei doi care m-au depășit cât timp stăteam pe loc și am început să trag tare. Din goana bicicletei fac o poză peste apă cu orașul Andance al cărui nume e scris mare pe deal. Îi ajung din urmă pe cei doi și profit câțiva km de trena lor la 30km/h. Ei erau pe biciclete de șosea cu cauciucuri foarte subțiri, așa că eu mă chinuiam destul de bine. Erau din Germania și mergeau și ei, ca toată lumea de altfel, spre Mediterană. S-au ”bucurat” ieri de porțiunile de off-road pe care au făcut și câteva pene. În următorul oraș ne despărțim. Ei merg la supermarket, iar eu îmi continui drumul deși aveam și eu de gând să opresc la vreun magazin. Pentru un moment mă gândisem să merg cu ei, puteam face cu rândul la supravegheat bicicletele, dar n-am avut chef de oprit. Mă oprește un cicloturist ce vine din sens opus și mă întreabă dacă n-am văzut pe jos un sac gri. Între timp mi se face foame așa că îmi sclipesc ochii când văd lângă pistă câteva rânduri de viță de vie. Am luat un ciorchine din cei mai buni struguri mâncați vreodată. Mai târziu am cumpărat de la magazin, dar nu erau nici pe departe atât de buni. Trec prin Turnoun-sur-Rhône, iar apoi pista merge pe la soare pe malul fluviului care pe cealaltă parte e sprijinit de câteva dealuri stâncoase. Ajung în Valence care cred că este cea mai mare localitate de până acum, dar îmi place foarte mult. Orașul arată foarte îngrijit și liniștit, chit că pe strada principală e plin de oameni. Intru pe o străduță pietonală adiacentă, plină și ea de oameni, unde găsesc un supermarket. Las bicicleta în fața vitrinei, trec antifurtul prin roata spate și cadru, iar apoi intru să fac cumpărăturile. Mă gândesc că nu vine nimeni să ia pe sus bicicleta la cele ~40kg și să fugă cu ea. După ce termin cumpărăturile revin pe strada principală unde mănânc, beau un cola și umplu bidoanele cu apă de la un robinet public. Pornesc mai departe și trec pe la intrarea în parcul orașului care e foarte verde și îngrijit. Parcul Jouvet admirat de sus O bună bucată de drum m-am tot intersectat cu un grup de doamne și domni cicloturiști care după grai păreau englezi. Ba îi depășeam eu pe ei, ba mă depășeau ei pe mine când opream să fac poze. Trec iar Ronul pentru a nu știu câta oară pe un pod vechi de piatră. Ăștia cred că pe vremuri, când n-aveau Facebook, de plictiseală construiau câte un pod peste fluviu. E seară deja și s-au adunat mulți km. Mă întâlnesc cu un cicloturist mai în vârstă și bâjbâim împreună la o intersecție unde erau mai multe piste și trasee marcate, iar apoi intrăm pe pista cea bună unde cu greu reușesc să mă țin după el, atât de bine merge. Nu vorbește engleză așa că nu povestim tare multe. Eu opresc să caut camping, iar el merge mai departe, urmând să-l văd în același camping în care am poposit și eu. După ce îl pun pe Gogu Hărți să mă ducă la cel mai apropiat camping, pornesc mai departe pe pista ce trece printr-o zonă frumoasă. Fac o singură poză căci telefonul e pe ghidon în husa de hărți ca să mă pot orienta mai ușor, iar pentru a scoate aparatul foto e nevoie să mă opresc și nu prea am chef. Abia aștept să ajung în camping după cei aproape 130km. Opresc în Camping Ilons care e lângă pista de biciclete, între Ron și un lac deasupra căruia apune soarele câtă vreme beau eu un Cola pe teresa campingului. Am plătit 9.5 euro pentru o noapte și mi s-a părut ok. Va urma.
  7. Ziua 15 Viena - Budapesta - Debrecen - Oradea 70km Luni de dimineața la ora 07.30 eram in gara din Viena pe peron. Duminica (cu o zi înainte) am mers in inspecție la gara sa vedem cum ajungem cu bicicletele pe peron deoarece gara este suspendata deasupra solului si numai pe scări rulante sau lift poți ajunge la peron. Am stabilit in cadrul inspecției care este peronul trenului si cu ce lifturi il putem accesa. Biletele de tren Viena - Budapesta au fost cumpărate in seara când am dormit lângă Passau, prin telefon i-am dat indicații la Adi (prietenul din Viena) cum sa le cumpere de pe net. Biletele de tren Budapesta - Debrecen tot de pe internet le-am luat cand am ajuns la Viena. Cum am ajuns pe peron am dat jos gentile de pe bicicleta si am început transbordarea lor si a bicicletelor in tren. De data asta nu am avut noroc sa stam toti 4 într-un loc cu măsuță intre noi pt ca exista si in Austria oameni fara gram de empatie sau cum se spune in termen populari, nesimțiți. Lânga rastelul de biciclete sunt pe ambele parți ale culoarului 4 locuri 2 cate 2 cu o masa intre ele. Un loc era ocupat de un cuplu care stăteau vis a vis unul de altul iar celalalt de o doamna care pe sub masa si-a întins picioarele pe locul din fata iar pe scaunul de lângă ea si-a pus bagajul. Asa ca nu am inventat, noi romanii, nesimțirea Ne-am împrăștiat prin vagon (noi nu aveam bilete cu loc, multi pasageri aveau) Cele 4 locuri de care va povesteam stiam de la nasu' ca erau fara loc. După aproximativ 3h30min de călătorie am ajuns in Budapesta gara Kelety. Trenul trebuie sa-l luam din gara Nyugati situata la 5 km distanta de Kelety. Gările din Budapesta au același miros si iz ca si Gara de Nord din București Cea din Viena fiind o gara noua nu se simte acel iz si miros specific gărilor construite in clădiri vechi de câteva sute de ani. Ne-am mutat de la o gara la alta destul de lejer, biletele au fost luate in asa fel încât sa avem timp suficient pt transbordare. Am zăbovit in gara Nyugati cam 2h30min pana am reperat trenul spre Debrecen si ne-am suit in el. Poza este de la plecare, vreau sa arat cum sunt locurile de bicicleta in trenurile MAV, fiecare (bou-vagon) vagon are 2 locuri de biciclete tip rastel. La întoarcere le-am pus in rastel frumos fara bagaje pe ele, poza este la dus unde nu stiam cum este procedura Trezitul de dimineață si-a făcut efectul (poza in RailJet). Poza in MAV. In jurul ore 17.00 am ajuns la Debrecen. Aveam in plan sa campam lângă Debrecen pe drumul de întoarcere într-un camping situat intr-o pădurice. Dupa ce ne-am dat jos din tren si am pus gentile pe bicicleta am purces către ieșirea din Debreten catre Oradea. Știam drumul care il aveam de făcut, era numai asfalt pe un drum județean slab circulat. La iesirea din Debrecen ne-am orprit la un supermarket sa ne luam de mâncare si provizii pt a 2-a zi. Moflaind noi asa liniștiți sandwich-le i-am întrebat pe haiduci daca vor sa campam sau sa tragem tare pana acasă, pe la ora 21.00 știam ca soarele apune si noi aveam 4 ore la dispoziție sa facem 65 km. Cam au auzit ca putem ajunge acasă au decis ca mergem direct acasă. Am terminat de mâncat si am porint pe cai. Sf. GPS mi-a arătat un traseu care ma duce pe pista ciclabila deși știam ca după aeroport trebuia sa virez la stânga pe drumul județean. M-am lăsat pe mana GPS-lui care nu m-a băgat la stânga pe drumul județean ce m-a dus tot înainte pana in primul sat (pe pista ciclabila) unde m-a băgat printr-o pădure de salcâm cu teren nisipos. Era târziu sa ma întorc înapoi asa ca am mers prin pădure. Știam ca drumul se intersectează cu alt drum județean care da in primul drum județean pe care vroiam eu sa merg. Am strâns din buci (sa nu derapeze pe nisip bicicletele) si am continuat drumul pana am ajuns la asfalt. Am ajuns la asfalt. Mai aveam cam 15 km pana la granita. Din momentul când am decis ca venim spre casa mi-am sunat soția sa-i spun ca ajungem in seara asta, ea a sunat-o pe mama lui Rares sa o anunțe si pe ea. După 30 min îmi spune soția sa fac in asa fel încât sa nu ajung mai repede de ora 21.00 in vama ca au o surpriza pt noi. Eu am mirosit care-i surpriza dar nu le-am spus la haiduci nimic. Mama lui Rares lucrează la RCS/RDS si le-a spus colegilor din primăvara ca băiatul ei urma sa meargă 1000 km cu bicicleta intr-o expediție. Colegii ei de la DIGI24 Oradea ne așteptau in vama Mamicile si mătușile Ultimi km însoțiți de mămici Dupa câteva zile am fost invitat la DIGI24 Oradea la un mic reportaj. Asta a fost povestea mea. Daca aveți întrebări sau nelămuriri va stau la dispoziție. SFÂRȘIT
  8. paulrad

    Ziua XIII – Vineri, 14 Septembrie: Antibes – Nice – Monaco – Monte Carlo – Menton – Castillon – Sospel, 82km cu 1116m dif. de nivel A plouat și peste noapte așa că încerc să usuc cortul cât mai bine înainte să-l împachetez, iar pe la ora 9:20 pornesc la drum. În scurt timp dau de pista de biciclete și un indicator ce arată 14km până în Nice. Deși pista intersectează multe artere de circulație și avem cedează trecerea peste tot, au fost foarte puține intersecțiile în care am oprit, șoferii dându-ne prioritate. În oraș pista se aglomerează, mulți bicicliști și multe alergătoare. Înainte de a intra în Nisa Aglomerație mare. De la alergători și rolleri, la biciclete de contratimp. De pe o colină mică se vede frumos tot orașul. Aici este și un semn “I Love #NICE” pe care l-am ocolit fiind că era sufocat de o mulțime de oameni. Urmează o urcare serioasă cu pantă de până la 12% unde mă depășesc doi alergători, iar tipa se împiedică alergând și pică în nas. Privind în spate se vede foarte frumos orașul și marea, dar nu mai opresc căci am mult de pedalat și de urcat astăzi. Când ajung în vârful cățărării mă întâmpină alergătorul cu un thumbs up. De aici încolo drumul tot urcă și coboară oferind priveliști impresionante asupra mării și a localităților de la poalele dealurilor stâncoase. Belvedere Princess Grace Memorial Chiar înainte de intrarea în Monaco opresc la o brutărie unde găsesc pentru prima dată pâine care să-mi placă și tot de aici îmi iau și un ecler foarte bun. N-am nici un plan de vizitat, mai mult rătăcesc pe străzi. GPS-ul zice dreapta, așa că dreapta să fie, chiar dacă era un tunel prin care clar n-aveam voie. Deși era destul de lung, până am ieșit afară din tunel a stat un Ferrari răbdător în spatele meu, fiind una din foarte puținele super-mașini pe care le-am văzut pe toată Coasta de Azur. În schimb, câtă vreme am colindat prin porturile Cap d’Ail și Fontvieille am văzut mai multe elicoptere decât am văzut vreodată la TV. Port de Cap d’Ail Port de Fontvieille Muzeul oceanografic Mă gândesc să mă îndrept spre ieșirea către Menton că am pierdut destulă vreme, dar rătăcirea continuă. GPS-ul e pierdut complet, mă arată când pe o stradă când pe alta. L-am pus și pe Gogu Hărți la înaintare, dar nici el n-a fost mai breaz, așa că am sfârșit urcând în Monaco City. Pe la jumătatea urcării opresc și sprijin bicicleta de parapet ca să fac câteva cadre cu portul Hercule. Când ajung în vârful urcării mă oprește brusc un polițist de care aproape trecusem. Câtă vreme verifică datele din buletin prin stație începe cu întrebările: ce caut acolo, dacă sunt turist, de unde vin, unde mă duc, unde stau, cât călătoresc, ce meserie am, etc. Apoi se uită bagaje și mă întreabă ce am în ele moment în care m-am panicat puțin că mă pune să-i arăt bagajele, nu de alta dar mai aveam mult de pedalat și era destul de târziu. Dacă pierdeam vremea cu asta sigur nu mai ajungeam în Sospel, dar s-a mulțumit cu o descriere verbală a conținutului. Îmi spune că n-am voie pe acolo și să mă întorc înapoi în Franța. N-am întrebat de ce n-am voie că nu prea m-a interesat, voiam doar să ies cât mai repede spre Menton. Port Hercule, singurul port cu apă adâncă Tunelul de pe circuitul de F1 După încă vreo 45 de minute de rătăcire am răzbit să iau direcția Menton. Pe drumul ăsta șoferii cu numere de MC mi s-au părut cei mai proști. Termin și ultima urcare dinaintea ultimului oraș de pe Riviera Franceză, dar abia din Menton începe cățărarea adevărată. Din Cape Martin spre Menton Pe Promenade du Soleil e plin de restaurante pe o parte a drumului, iar pe cealaltă, pe malul mării, sunt terasele. Peste tot chelnerii trec într-una strada, iar șoferii așteaptă răbdători după fiecare, deși nu e nici o trecere de pietoni. Trebuie să recunosc că eu am oprit doar de vreo 2 ori pentru că după vreo 2-3 opriri succesive începeau să mă doară genunchii când urneam din loc cele 40kg ale ansamblului bicicletă+bagaje. Menton Musée du Bastion – Jean Cocteau Mă opresc la o terasă să mă răcoresc și să-mi iau adio de la mare. Între timp sun la un camping din Sospel și doamna îmi spune că pot ajunge oricând, poarta e deschisă non-stop așa că scap de un stres. Pornesc spre Castillon, dar văd indicator cu pista de biciclete spre Castellar și o iau într-acolo. După aproape 1km de urcat văd pe GPS că mă îndepărtez bine de traseu și mă întorc. Uitându-mă acu` pe Google Maps, mi-ar fi plăcut să ajung în Castellar, mai ales că puteam ieși în drumul meu apoi. Mă întorc și încep urcarea pe calea cea bună. După ieșirea din oraș încep și serpentinele, iar după câțiva km opresc să alimentez căci mai am 20km cu 800m urcare. Munții sunt impresionanți cu vârfurile acoperite de norii ce au apărut încă din Monaco, lucru care nu mă bucură neaparat. Opresc tot mai des că sunt cam terminat și mă gândesc doar la următoarea localitate de pe drum. I-am așteptat de la începutul turei Localitatea Castellar cu loc în primele rânduri la soare și vedere spre mare Fac dreapta de la drumul principal și intru în Castillon care părea pustiu. După câteva zeci de metri dau de un restaurant foarte frumos pe care am vrut să-l pozez la ieșire, dar stătea o doamnă pe trepte la țigară și n-am vrut să o deranjez. Cer apă și o doamnă mă duce în spate la patron care scoate din camera frigorifică 2 carafe cu apă rece și iau și un Cola. Imediat după oprirea asta se termină și cățărarea. Din vârf până în Sospel sunt două variante: prin pasul Castillon, care sunt sigur că e frumos sau printr-un tunel de 700m urmat de 6km la vale. Pe coborâre am oprit să pornesc Google Maps pe telefon, iar în Sospel opresc doar la o răscruce de drumuri. Deși orașul e foarte frumos, nu-mi mai arde de poze mai ales că până la camping am iar de urcat. Trec pe lângă 2-3 campinguri și mă gândesc cum de n-am găsit unul să nu trebuiască să urc atâta. Ies din Sospel și după încă un kilometru de urcare ajung la Camping Domaine Sainte Madeleine. Locul îmi place foarte mult. E plin de copaci, se întinde mult la deal, iar dacă ridicii privirea în sus dai de crestele abrupte ale muntelui. O noapte de cazare costă 13 euro, iar pentru un euro în plus poți să-ți iei dimineață o baghetă proaspătă. Va urma.
  9. O sâmbătă prea însorită ca să fie ratată. O tură Câmpina - Brebu - Paltinu și retur. Punct culminant: o bere pe viaductul din amonte de baraj, cu soarele de 3 coți pe cer.
  10. paulrad

    Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri și interes. Ziua V – Joi, 6 Septembrie: pauză în Beaumes-de-Venise Planul pentru azi e scurt: pauză. Mă trezesc pe la 4 dimineața să mă duc la toaletă și apoi bag căștile în urechi ca să adorm la loc. Nu știu cum, dar pe la ora 5 aud că plouă cu toate că aveam muzica pornită și zbor afară din cort mai ceva ca la apel. Hainele întinse pe cort le-a udat binișor, dar cele puse pe bicicletă sub copac au scăpat și le bag înăuntru. În jur de ora 9 mă duc la manager să mă treacă în evidență. Plătesc 20 euro garanție pentru cheia de la poartă și de la intrarea în ”debaraua” cu frigidere și mașina de spălat. Pe o vreme destul de mohorâtă părăsesc campingul în căutarea unui loc unde pot mânca. La câteva sute de metri de camping e un magazin de biciclete. Intru să văd dacă găsesc niște curelușe de tensiune cu care să leg rucsacul și dry bag-ul de tija de șa ca să nu mai alunece. N-am noroc aici, dar umblând aiurea pe străzi văd alt magazin unde găsesc ce trebuie. Îmi plac mult străduțele înguste, în pantă și clădirile cu multă piatră. Totul arată vechi și natural. Ajung în ceea ce pare a fi centrul orașului și mă pun la o terasă. Aparent nu servesc mâncare sau nu ne-am înțeles noi, așa că mă mulțumesc cu o cafea. Mă întorc în camping cu gândul să spăl hainele ca să fie timp să se usuce. Fiind că voiam să spăl mai multe rufe, am plătit 3 euro pentru a folosi mașina de spălat. Nu am apucat să scot hainele din mașină că a început ploaia așa că am întins prin cort corzile cu care leg bagajele pe bicicletă și am pus hainele pe ele. Afară ploua cu celebra găleată, dar nu mă las intimidat. Iau pe mine hardshellul de la Mammut cu gândul să-i fac un test și plec înapoi în oraș să mănânc. Geaca e ce trebuie, dar la picioare fac un duș bun, fiind în pantaloni scurți. Văd un restaurant ce are afară meniul afișat, inclusiv în engleză, ceea ce mi se pare foarte tare, dar plec la altul că nu îmi trage cu ochiul nimic din meniu. La restaurantul la care am oprit nu vorbește nimeni engleză și nici n-au vreun cuvânt în engleză prin meniu. După ce răsfoiesc pierdut meniul, vine chelnerița și mă lămurește: fish, pork, cow. Pork să fie! Spre deosebire de ziua anterioară, chiar mi-a plăcut ce am nimerit. Câtă vreme am mâncat a ieșit soarele afară așa că e perfect pentru plimbare. Sătul și fără alte treburi ”administrative” de făcut, încep să mă plimb iar pe străzi și vreau să ajung la ruinele ce se văd sus pe deal. Din păcate priveliștea de sus nu e atât de spectaculoasă pe cât părea, fiind multă vegetație pe lângă ruine. Mă întorc în camping și pozez grădina unei proprietăți de vis-a-vis. Îmi place foarte mult coroana a doi arbori mari. Apoi arunc o privire spre Mont Ventoux pe care-l pot admira chiar de la intrarea în camping. Nu numai că pare departe, dar pare și mult de muncă pentru a ajunge pe vârf. Pun bicicleta la soare și întind hainele pe ea să se usuce mai repede, apoi mă întind puțin în cort, dar e prea cald. Pe la 7 seara plec la ghereta de lângă camping să mănânc ceva. Acolo îi găsesc pe cei doi ce m-au deschis să intru în camping, iar după ce comand o pizza doamna mă cheamă să stau cu ei la masă. Până vine mâncarea avem vreme să povestim destule. Aflu că în Germania oamenii au concediu pe rând, în funcție de regiuni, ei fiind parte din ”lotul” ce au concediu cel mai târziu. Se bucură de lucrul ăsta pentru că evită aglomerația din țările pe care le vizitează și unde toată lumea are concediu în august. Ei își petrec concediul campând câte 4 zile într-un loc, vizitând obiective turistice și făcând drumeții pe jos. Pedalează și ei, dar mai mult pe mountain bike că li se pare periculos pe șosea, mai ales în Franța. Mă umflă râsul și le dau vreo două exemple de trafic periculos. Vine și pizza care nu e foarte grozavă, dar se pare că are trecere. Multă lume vine cu mașina personală ca să ridice comenzi. Terminăm de mâncat și ne întoarcem în camping. Cum lângă gheretă nu erau tomberoane pentru colectarea selectivă, doamna ia cutiile de pizza și sticlele ca să le arunce în camping fiind că acolo sunt tomberoane pentru fiecare categorie de deșeuri. Ne luăm la revedere căci ei pleacă de dimineață spre Barcelona, iar eu rămân la recepție să butonez telefonul folosind WiFi-ul. Între timp apar niște băieți cu mașina care și-au uitat cheia în camping și mă duc să-i deschid, întorcând favoarea ce mi s-a făcut ieri. Va urma.
  11. majikstone

    Am reusit pentru prima oara performanta de a urca Alpe d'Huez in intregime fara nici o pauza. Altfel, conform Strava, am avut o medie de 9.6 km/h si am fost exact de 2 ori mai lent decat detinatorul KOMului, tovarasul Romain Bardet. Bonus, poza de pe balcon
  12. Salutare, Cu chiu cu vai, aproape am terminat de scris povestea turei planificată în topicul acesta. Am constatat că mă pornesc foarte greu la scris, dar mai am doar două zile de povestit, așa că între timp o să redau și aici povestea. Înainte de a începe vreau să mulțumesc lui @majikstone și @gibonu pentru ajutorul în planificarea turei cât și colegilor de forum care de-a lungul vremii au postat povești pe forum și mi-au alimentat dorința de a pleca în lume pe 2 roți. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- După ce mult prea multă vreme am tot citit poveștile altora din turele de cicloturism, a venit rândul să scriu propria poveste. Franța parcă a fost o alegere naturală, fiind o țară frumoasă și bike-friendly. În plus am avut transport din Baia Mare fără bătăi de cap și am avut și la cine merge acolo. Ziua I – Duminică, 2 Septembrie: Paris | Lyon – Condrieu pe ViaRhôna, 68.37km cu 241m dif. de nivel 5:30 a.m. sună alarma după ce nu m-au lăsat să dorm foarte bine cele 1 milion de gânduri ce-mi treceau prin cap. La 7:36 trebuie să iau trenul din gara Paris Bercy cu destinația Lyon Part Dieu așa că mă echipez în grabă și cobor bicicleta și bagajele în fața blocului. Aici mă chinui cu fixatul bagajelor pe bicicletă datorită improvizației cu rucsacul deasupra port-bagajului pe care până la urmă îl iau în spate că nu mai e timp de pierdut. Pornesc pe Garmin track-ul GPS până la gară, îmi iau rămas bun de la mătușa și unchiul ce m-au găzduit și pornesc în direcția greșită, evident. În sfârșit văd pe GPS încotro mă duc și mă întorc, dar la primul giratoriu încerc toate ieșirile până dau de cea bună. ”Southeast on Cycleway” nu e tocmai o indicație ajutătoare când n-ai pe ecran busolă și nici nu vezi marcaje cu pista de bicicletă pe șosea. Măcar traficul este aproape inexistent la ora asta și după câteva mici rătăciri intru pe Champs-Élysées unde opresc neaparat să fac o poză cu Arcul de Triumf. Nu prea mi se vede stopul pe spate, dar mă bazez pe reflectorizantele de la Ortlieb care sunt foarte vizibile. Pornesc mai departe, iar apoi opresc pe Pont de la Concorde să pozez Sena și Turnul Eifel, iar apoi trag repede o poză și cu Place de la Concorde. Îmi dau seama că stau destul de prost cu timpul așa că încep să mă grăbesc și nu mai opresc la poze, dar freacă ceva la roată și trebuie să mă opresc. Văd că sacul nu stă prea bine pe portbagaj și alunecă, îl rearanjez și pornesc grăbit mai departe. După ce mă mai chinui un pic cu orientarea pe Garmin ajung la Gare de Lyon, dar eu nu acolo aveam treabă așa că pornesc Google Maps pe telefon, ceea ce ar fi trebui să fac de la început. Sunt pe drumul cel bun, dar timpul e extrem de limitat. Mă învârt o tură pe lângă Gare de Lyon până o iau în direcția bună și mă apropii la 600m de Gare Bercy când iau un viraj într-o intersecție și bang: 1300m. Aici m-am învârtit de am înnebunit, de parcă eram în căutarea acului în carul cu fân. Google Maps îmi arăta când 400m până la gară când +1km, în funcție de intersecția pe care o ratam. Într-un final am ajuns la intrarea în gară la ora 7:38, adio tren. Mi-a trebuit 1h:23min să fac cei 18km până la gară. Mă duc la casa de bilete: TGV nu pot lua, ceea ce știam deja, iar următorul TER e la ora 9:20 și trebuie să iau alt bilet, 65 euro. Întreb de Intercity de la ora 8:00, dar se pot cumpăra bilete doar online, ceea ce încercasem cu o zi înainte și nu am reușit din cauză că era full vagonul de biciclete. Până iau eu portmoneul din geantă, doamna de la bilete se răzgândește și îmi spune că dacă vreau să iau TER-ul de la ora 9:20 pot să merg cu biletul ce îl am, deși scria clar pe bilet că nu se poate schimba. Am vreme destulă să mă plictisesc, să mănânc, să mă duc să studiez un vagon de biciclete să văd cum e urcarea în el, iar la ora 9:00 mă duc să văd la ce peron vine trenul meu. După ce întreb de 2 ori dacă ăla e trenul spre Lyon, dau jos bagajele de pe bicicletă și urc bicicleta în tren, apoi bagajele. Ocup grațios toate 3 locurile de bicicletă de pe o parte a vagonului, las bagajele jos și le leg de bicicletă pe post de contragreutate, să nu se răstoarne bicicleta dacă se zgâlțâie trenul. Lyon – Condrieu pe ViaRhôna După 5h:23min ajung în Lyon, încarc bicicleta cu bagajele pe peron și ies din gară după ce zgâlțâi foarte bine toate bagajele pe niște scări ce mi-au ieșit în cale. La ora 15:12 m-am urcat iar pe bicicletă, mult prea târziu pentru cei 70km planificați, așa că planul a devenit ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. Ca norocul, prin Lyon m-am descurcat mai bine cu orientarea astfel că am ajuns repede pe malul fluviului Ron. Clădirea ciudată este Musée des Confluences Pista de biciclete este exact pe malul Ronului și e plină de oameni pe bicicletă, alergători sau plimbăreți. Traversez Ronul și continui pe pista de biciclete care e destul de îngustă în zona asta și despărțită de trotuar printr-o bordură care îmi dă emoții când din față vine câte o bicicletă. La un momentdat apare din față un recumbent (bicicletă orizontală) care așteaptă după mine la intrarea pe pistă căci nu era cale să încăpem amândoi. Nu pierd vremea deloc prin Lyon și o iau spre Vienne. Deși am dat de indicatoarele ViaRhona, într-o intersecție am pierdut pista și am luat-o pe altundeva, dar tot în direcția bună, urmând să reintru pe pista de biciclete câțiva km mai încolo. Pista apare și dispare, nu are continuitate, dar chiar și în zonele fără pistă nu e nici un stres cu șoferii chit că pe site-ul traseului e recomandat să iei trenul pentru a evita porțiunea aglomerată de la ieșirea din Lyon. Mai traversez încă o dată fluviul Ron ca apoi să am o surpriză neplăcută. După pod traseul face dreapta prin spatele zonei industriale și merge exact pe malul Ronului, doar că nu este asfaltat și e un dezastru total. Sunt unele zone nisipoase și bolovănoase astfel încât mă dau jos de pe bicicletă de câteva ori atât la deal cât și la vale. Așa s-a năruit și planul meu ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. După ce dau de asfalt de câteva ori, marcajul mă duce iar la o urcare abruptă pe malul Ronului unde trebuie să descalec și să împing din greu la bicicletă. După asta mă jur că nu mai urmez marcajul cu ”itinéraire provisoire” dacă îmi mai iese în cale. Trec scurt prin departamentul Isère apoi revin în departamentul Rhône traversând fluviul pe un pod unde trebuie stat la semafor ca să poți traversa, de altfel fiind destul de des întâlnite astfel de poduri de-a lungul Ronului. Din Loire-sûr-Rhône urmează o porțiune de pistă asfaltată pe malul fluviului, dreaptă cât vezi cu ochii, dar de care mă bucur fiind că înaintez repede. Aici oamenii se plimbă, fac sport, stau la plajă și destul de mulți fac chiar și grătare. Mă opresc la umbră lângă o terasă și încep să caut camping deoarece e aproape ora 6 seara deja. Găsesc un camping la 10km exact pe traseu și pornesc mai departe după ce fac o poză. Depășesc un cuplu de cicloturiști și apoi opresc să fotografiez ruinele castelului medieval din Vienne. Îi ajung iar din urmă pe cei doi și schimbăm câteva vorbe. Astfel aflu că sunt francezi, merg și ei pe ViaRhôna până la Mediterană, dar au luat trenul ca să treacă de Lyon și îmi mai spun că vor să pedaleze la anul pe malul Dunării prin România. O iau înainte și începe o porțiune de pistă ce are o mulțime de porți de lemn puse în zig zag, iar între 2 porți de alea era o bară de metal cu balamale ce nu se putea deschide de tot că era lungă și dădea în porțile de lemn. A fost o adevărată ”distracție” să treci cu bicicleta încărcată prin așa ceva. Trebuia să mă dau jos și să fac câteva manevre înainte-înapoi ca să pot lua ”virajele” căci bicicleta nu o puteam ridica de jos să o întorc. Înafară de asta pista era foarte frumoasă și din loc în loc erau niște observatoare de lemn deasupra Ronului. Fix ăla la care m-am hotărât eu să opresc era plin de oameni și era și ultimul, așa că m-am mulțumit cu o fotografie făcută după ieșirea din pădure. Se poate vedea Ingineria într-o poză de pe Google Maps Imediat după Centre d’Observation de la Nature de l’Ile du Beurre La scurt timp am ajuns în campingul L’ile des pêcheurs care era exact pe traseu, pista de biciclete trecând pe lângă gardul campingului. A fost primul camping în care am pășit vreodată așa că nu știam cu ce să-l compar, dar mi-a plăcut că în zona de cort aveau mese unde puteai sta să mănânci omenește sau să-ți împachetezi lucrurile fără să umbli în 4 labe. În plus aveau un cort mare ce avea câteva mese înăuntru și suficient loc să te muți cu cortul tău acolo dacă era prea frig peste noapte. Cazarea a costat 12.5 euro. După ce am instalat cortul mi-am luat un Cola și m-am luptat o vreme cu WiFi-ul care n-a mers nici cum. Va urma.
  13. Ziua 7 Deggendorf - Passau 80 km Dimineața m-am trezit înaintea haiducilor ( ca de obicei) si am vrut sa duc la biciclete (bicicletele erau găzduite intr-un șopron) o parte din bagaje care nu le-am despachetat peste noapte, surprizaaa, șopronul avea lacăt pus si Bobita nicăieri. M-am întors in camera si am început sa trezesc haiducii. După multe discuții (mai mult lătraturi si urlaturi) am reușit sa cobor cu ei la micul dejun. Bobita si bucătarul ne pregătea micul dejun, eram numai noi in toată pensiunea. Avea o sala de mese împodobita rustic. Micul dejun consta in pâine unsa cu cuțitul (la un moment dat s-au terminat chiflele si a scos Bobita niște pâine cam veche pe care cred ca o tine pe stoc in caza de urgenta) ceai si cafea. Pt. 10EUR am zis ca de acum înainte le fac eu mic dejun nu mai dau banii pe prostii. Bobota avea chef de povesti si pe o germano-engleza a început sa ne povestească ca si el a vizitat România pe vremea comunismului. L-am întrebat daca a deschis șopronul, a zis ca era deschis, lacătul era pus de forma Darius a văzut o chitara atârnată pe perete si a cerit voie sa cânte la ea, Bobota foarte incantat i-a dat-o si a băgat o melodie, cred, ca de la AC/DC, nu mai sunt sigur. După micul dejun am pus bagajele pe căluți si am pornit la drum cu pelerinele de ploaie activate, afara ploua mărunt. Deggendorf. Un PIT STOP pt alimentare cu "carburant" la botul calului, adică Mars & Snikers Un fel de BATMAN Dupa cum spuneam, un pesiaj destul de sec. Intr-o localitate am ajuns din urma o parada locala (era duminica). Cred ca la parada participau tot felul de bresle. \ Pe traseu o alta familie de cicloturisti Deși ploua, duminica fiind, erau multi bicicliști pe traseu. Cred ca in week oameni se retrag la tara si isi omoară timpul cu miscare. Duminica fiind, pranzul s-a luat la botul calului din rezervele cumpărate ieri. Meniul zile, PĂSULA Rares - germanul. Sergiu - paznicul. Darius - englezul. După ce am mutat de greutățile din genți in burțile noastre am pornit mai departe la drum. Ploaia s-a mai domolit asa ca am pus deoparte pelerinele, nu foarte deoparte ca sa le avem la îndemâna dacă ploua din nou. Ne apropiam de Passau. Ecluza si barajul de la Passau, jos in ecluza era un schiff așteptând sa treacă cu care ne vom mai întâlni pe drum pana la Viena. După ce ne-am chinuit sa urcam niște pante criminale in căutarea unor pensiuni (la una era ocupat si la cealaltă avea liber o camera cu 2 paruri) am decis sa mergem la hostelul de la cetate. Am traversat centul pietonal si podul peste Dunăre, am trecut prin tunel si când am văzut ca panta aveam de urcat la hostel am zis pas. In planul de acasă era trecut sa dormim in micul camping de pe afluentul Dunării din Passau, dar cerul era destul de plumburiu si sincer nu aveam chef de cort. Am consultat SF. GPS si ne-a spus ca la 5 km pe direcția noastră de mers era o pensiune. Am suit pe căluți si am pornit. Passaul lăsat in urma După 5 km peste șoseaua naționala care merge pe malul Dunării (mâine vom pedala de-a lungul ei) am zărit pensiunea. După dialoguri germano-engleze-romanesti o doamna, cred ca era bucătăreasa , ne-a lămurit ca are pt bicicliști camera cu 4 paturi. Rares a încercat din nou cu germana lui sa ne cazeze dar era oripilat ca el nu înțelegea ce i se spune deși el era înțeles de nemțoaică. La Viena o sa conștientizam ca nemțoaica ii raspundea in bavareza si Rares nu intelegea. Am primit o camera cu 4 paturi la parter care avea si o mica terasa cu masa si scaune. Biciletele le-am parcat intr-un garaj in care erau rastel-uri de biciclete. La o ora după noi au început sa apară si alți cicloturisit la cazare, ce bine ca am ales sa îmi fac cazările pe la ora 16.00, poate mai târziu găseam greu loc de cazare Din Oradea purtam la mine o punga de paste si un borcan de sos pt ele care aveau rolul de a fi consumate in caz de "stejar extrema urgenta". Duminica fiind a rămas singurul fel de mâncare gătit care il puteam da la haiducii. Pe a 2-a zi dimineața micul dejun era inclus in prețul de 114 EUR/noapte. A fost mai copios decât la cealaltă pensiune. Km făcuți de acasă. Ciclo-comuterul avea sa dispară subit peste 2 zile. Am sa-l găsesc peste 2 luni in Grecia când am montat cortul. Sergiu l-a uitat in buzunarul cortului Relaxare. VA URMA
  14. Ziua 6 Regensburg – Deggendorf 75 km Dimineața cu strigate si amenințări am reusit sa aduc la vertical haiducii sa mergem la micul dejun. După micul dejun (Sergiu a trecut si el la bluza inscripționată cu Romania) am mers si am pregătit bagajele. Se anunța o vreme noroasa cu mici șanse de precipitații. Nu ceva care sa ne streseze. Am întâlnit și o familie cu 3 copii după ei. Am văzut persoane in vârstă pe cursiera. Fiind zona rurală, cred că-i plină de pensionari. Mașinile sunt noi și toate sunt curate. Copiii povesteau si se amuzau de ziua precedenta. L-am arătat după ce am plecat la hotel unde ii puteam caza off camping pe malul Dunarii. La Darius i-ar fi placut Toti 4 cu tricouri inscripționate cu Romania. Un peisaj destul de sec pana la Passau. Pe partea dreapta digul Dunarii pe stanga lanuri de porumb sau terenuri agricole. Pe la ora 12.30 i-a cam lovit foamea pe haiduci. I-am zis GPS-lui sa ne cauta ceva supermarket si ne-a găsit unul care avea la intrare o mica patiserie unde serveau burgeri, sandwich-uri si prajituri. Dupa ce ne-am desfătat am continuat drumul. Știam ca peste noapte va ploua mărunt (mocănește cum se spune la noi) si m-am gândit sa ochim un Gasthaus pana ajungem in Deggendorf unde aveam in plan sa dormim in camping. De acum înainte am sa evit sa caut cazare in localități mari si măricele si sa ne cazam înainte sau dupa asemenea localități. Sansele sa găsim camere la preț acceptabil erau mai mari. Am cam renunțat la cazarea cu cortul datorita faptului ca dimineața pierdeam mult timp cu strânsul taberei si preferam sa pornesc dimineața cu ei si după ora 16.00 sa încep sa caut cazare pe traseu. Înainte cu 10 km de Deggendorf am văzut un panou pe marginea pistei cilcabile cu Gasthaus Plank-Hof (http://www.plank-hof.de/). Am observat aceasta pensiune inca de când coceam traseul acasă in fata calculatorului. Copii au observat tabla pusa pe marginea drumului si m-au atenționat. era la 1.1 km de drum distanta asa ca am mers sa ne încercam norocul. Am ajuns la locul cu pricina (nu avea garduri sau pereți ce era un complex de clădiri care nu știai daca-s camere de cazare sau grajduri) si in curte la o masa stăteau vre-o 4 inși (3 îmbrăcați ca niste chelneri )si un tip cu pălărie de cowboy de paie in cap, un fel de Bobita din Las Fiebinti. Am dat buna ziua si am zis ca dorim cazare (Rares zice pe germana). Bobita a zis sa așteptam un pic (eu am crezut ca-i un vecin si sta la povesti cu angajații pensiunii) si si-a continuat discuția mai departe cu chelnerii (am uitat sa spun ca aveau berile pe masa in fata lor). A terminat dupa 5 min si a început a se ocupa de noi. Ne-a dus sa vedem camera si condițiile (care erau ok) si prețul era 90EUR/noapte sau 100EUR/noapte cu mic dejun inclus. Ma așteptam la mai mult dar a fost ok. Tin sa precizez ca era pustie pensiunea ma si gândeam la tot felul de scenarii horror peste noapte. Am dus bagajele sus (va fi ultima data cand le ducem sus pe toate - nu aveam nevoie de corturi, izoliruri si saltele) si bicicletele le-am putu baga intr-un șopron unde avea tipul depozitate tot felul de chestii si unde cred ca organiza festivaluri de bere. Fiind sâmbătă știam ca se închid supermaketurile la ora 16.00 dar "Bobita" ne-a spus ca este un market in localitatea vecina care se închide la ora 18.00. Împreună cu Darius am purces spre supermarket (trebuia sa ne aprovizionam si pt ziua de mâine cand era duminica si închis peste tot). Din a 3-a căutare am nimerit si supermarket-ul (pe GPS apărea la alta adresa unde era o clădire care semăna a supermarket dar era pustie) si am făcut cumpărături. Ne-am intors la pensiune, am hrănit haiducii si am avut liber la program (deja afara a început ploaia mocăneasca). Liber la program a însemnat liber la internet Cina. Pensiunea. VA URMA
  15. Ziua 4 Munchen - Inglostadt 82 km Dimineața după micul dejun si strângerea bagajelor (cu mici nervi deoarece haiducii erau cam teleghidați, mai încolo va spun de ce) ne-am lăsat pe mana Sfântului GPS sa ne ducă la Inglostadt Eu folosesc Osmand pe telefon android (am înțeles ca pe iPhone nu este) care funcționează cu hărți OpenStreetMaps. Osmand tine cont de pistele ciclabile pe traseu si pe biciclisti ii ghidează pe piste ciclabile care uneori duc prin paduri si drumuri forestiere Este un soft destul de bun, mai da si el mici erori dar in procent de 85% ii ok. Tura noastră era programata sa tina 3 săptămâni cu FINIȘ la Budapesta, in rest nu era nimic programat. Pana la urma FINIȘ-ul a fost Viena. La ora 10.00 ora locala am pornit din fata campului. La sfârșitul zilei o sa constatam ca Sfântul GPS ne dus pe rute mai ocolitoare si mai safe decat Google Maps. pedaland 82 km in loc de 70 km cat zicea Google Maps. Periferia München-lui. Peisaje din șaua "calului". Am refuzat sa-mi salvez de acasă trasee prestabilite si parcurse de alții, am preferat sa ne lăsam purtați de Sfântul GPS. Ce am salvat in GPS la favorite a fost locațiile unda mi-am propus sa dormim dar pana la urma nici de alea nu am ținut cont. Primul popas de 15 min, de hidratare si de golirea matelor in păpușoi. Am vrut sa le facem civilizat la ceva locanta dar parca treceam prin Zombie Land, toate crâșmele erau închise, asa ca am trecut la păpușoi La plecarea de acasă le-am spus haiducilor ca nu prea vom avea de urcat dar realitatea din teren a fost alta. De la Munchen la Inglostadt am parcurs un traseu deluros cu dese urcări si coborâri scurte dar solicitante, după fiecare deal toți speram sa nu mai vina nici o panta "Catarul". bicicleta mea. O bicicleta care nu m-a dezamăgit nici o data si este fix ca un catar, robusta, solida nu merge la galop dar nici la pas. Fix ca stăpânul, adică ardelenește La început peisajul a fost interesant, dar saturația si-a spus cuvântul, toate erau "la dunga", prea sec, prea nemțesc Sfântul GPS ne-a bagat pe un drum județean aproximativ 10 km. Au trecut 2 mașini cat am pedalat pe el. La o panta i-a sărit lanțul la Darius si boscorodind de toți sfinții ma chinuiam sa-l trag dintre spițe si butuc, ne-au ajuns din urma niște localnici de varsta a 2 pe bicicleta s-au oferit sa ne ajute, dar eram aproape gata. Aveam la mine chiar si deraior de schimb + lant de rezerva in caz de avarie, nu a fost cazul. O alimentare la botul calului din sa. Un mar in localitate si-a aplecat ramurile sa ne putem ospăta. O coborâre mai lunga sa ne ridice moralul Am întâlnit in Germania multi stâlpi din ăștia. Mi-a explicat cineva ce reprezinta dar mare brânză nu am înțeles Un pic de off-road. Alimentarea principala din timpul zilei. S-a făcut la un market dintr-un sătuc la umbra unui pom, tot asa la botul calului Cu 30-40 min înainte de a ma stresa haiducii ca le este foame ii spuneam Sf. GPS sa-mi arate market-uri-le pe lângă care vom trece, are prostul obicei sa-mi spună si ce firma este si din cauza asta nu mergeam la primul ieșit in cale dacă nu era Lidl Preferam de obicei Lidl dar in Germania este un lanț de market-uri mai mici cu alta denumire, după 2 zile ne-am obișnuit cu el. Cautam sa cumpăram produse gata preparate, gen sandwich sau conserve, mai ales vegetariene. Eu si cei doi baietii ai mei nu mâncam carne (nu suntem Martorii lui Iehova, parca aia nu manca carne), Rares mănâncă. Rares isi cumpăra sandwich cu șuncă sau salam de obicei Bere pe stâlp Un podeț pt biciclisti si pietoni. Nu trebuia sa-l traversam dar am reușit sa-i conving ca vreau o poza Pedalatul la umbra era bine venit. Camparea la Inglostadt dupa 82km Am campat la Campingul Azur. Aici am întâlnit 2 angajati din Romania cu familiile din jud. Arad. Am cerut dacă se poate o parcela la comun dar cu acces la curent. Trebuia sa încarc dispozitive cu energie mai ales ca haiducii mei se plictiseau fără net. Dupa ce am intrat in recepție si ne-am chinuit in germana-englezeasca noastră spusa cu mâinile prin aer, romanul a dat-o pe romanește. Eu purtam o bluza de ciclism pe care scrie ROU (bluza oficiala a echipei României de ciclism in 2014, cred) si ne-a auzit ca vorbeam romanește intre noi. (In Railjet-ul Viena-Munchen am mai întâlnit la vagonul restaurant o angajata românca din Reșita. A ezitat sa vorbească cu noi in romanește la început dar pana la urma am conversat pana mi-a facut un capucino, cred ca era stresata sa nu fie apostrofata de colegi ) Ne-a recomandat o parcela la comun in apropierea unei surse de curent. Daca țin bine minte undeva pe la 65 eur ne-a costat cazare din care 15 euro a fost adaptorul de priza. Aveam unul acasă dar pe ala nu-l puteam folosi la o distanta de 1000 km :). Dupa ce am dat jos bagajele de pe bitza i-am pus pe haiduci sa întindă corturile si eu am băgat repede o pedala la Lidl sa iau furaje pt cina. Nemțălăii închid boldurile pe la ora 18.00 si ramai flamand sau mânci la restaurant. Dupa dusul de rigoare, cina, postările si navigare pe facebook am purces la o adevarat hodina, hodina care o vom rasplati cu vârf îndesat a 2-a zi VA URMA
  16. paulrad

    Ziua VII – Sâmbătă, 8 Septembrie: Beaumes-de-Venise – Monteux – Avignon – Beaucaire – Arles, 85km cu 218m dif. de nivel După 3 nopți de stat în același loc, am mai multe lucruri împrăștiate prin cort decât în genți. Pauza asta de la instalatul și strânsul cortului îmi prinde bine că mă săturasem repede mai ales de împachetat. Campingul a fost foarte frumos, iar întreaga ședere a costat doar 21 euro. După ce termin de aranjat toate lucrurile, pornesc ca de obicei în jur de ora 10. Deoarece am modificat puțin traseul cu urcarea pe Mont Ventoux, ceea ce aveam desenat pe GPS nu începea din locul unde mă aflam eu așa că am pus Google Maps să mă ducă în Monteux. Nu am pedalat decât 13km, dar în Monteux opresc pe strada principală la o boulangerie și mănânc o bucată de pizza. Strada principală din Monteux Mă învârt pe trotuar, poate poate își revine GPS-ul Traseul ce îl am pe Garmin începe chiar de pe strada asta, iar după scurta pauză de alimentare pornesc spre Avignon. După câteva zeci de metri zbârnăie Garminul să fac mă întorc în direcția din care am venit. Opresc navigația și încarc traseul din nou, dar face la fel. Îl ascult și mă întorc, merg câțiva metri și urlă iar la mine să fac un U-turn. E clar că-i rătăcit complet așa că-l bag pe Gogu Hărți la înaintare cu direcția Avignon. Mă ghidează Gogu de parcă suntem la el în spatele casei până când ajung în boscheți. Mă întorc până în primul sens giratoriu, Gogu tot pe acolo zicea să o iau. Între timp se trezește la viață Garminul care îmi arată să o iau pe o șosea de mare viteză pe care n-am voie cu bicicleta. După ce pierd mai bine de o oră învârtindu-mă aiurea, ascult de Garmin și comit infracțiunea. Pe ceva drum pe care sigur n-aveam voie Merg 900m și apare prima ieșire. După traseul de pe GPS nu-mi dau seama dacă ar trebui să continui pe aici sau să ies. Mă uit de câteva ori în spate la trafic și îmi dau seama că sunt șanse mici să trec de ieșire fără să mă calce mașinile care ieșeau în viteză așa că părăsesc și eu drumul acesta. Se pare că am făcut alegerea bună și continui pe un drum departamental liniștit ce mă duce în următoarea localitate, Vedène. Ca în orice localitate și aici există cel puțin un vestigiu istoric foarte bine păstrat. Biserica Saint-Thomas (XVIII) Următoarea localitate importantă e Avignon, capitala departamentului Vaucluse. Deși orașul este foarte aglomerat nu am deloc probleme cu traficul. La joncțiunea cu o arteră aglomerată ce venea din dreapta mea mă gândesc cum trec eu pe prima bandă să mă deplasez mai departe pe lângă bordură. Mă uit prima dată în dreapta să văd cum e traficul, iar când mă uit a doua oară deja o mașină se oprise să mă pot băga eu. Asta fără să apuc să semnalizez intenția și fără ca șoferul să aibe cedează trecerea. Uimit de faptul că la mașinile francezilor se apasă mai ușor frâna decât claxonul, trec prin centrul istoric. Aici sunt mai multe monumente incluse în lista patrimoniului UNESCO și întreg centrul este înconjurat de un zid de 4.3km în interiorul căruia se află și Palatul Papilor, cea mai mare și cea mai importantă clădire gotică medievală din Europa. Intrarea în Universitatea Avignon Zidul orașului Pont d’Avignon Orașul are în total 4.3km de astfel de ziduri Pont d’Avignon văzut de pe Pont Édouard Daladier Și un filmuleț bun de admirat orașul de sus. Din Avignon reintru pe ViaRhona și după rătăcirea tehnologică de mai devereme mă bucură apariția marcajelor, cu toate că pista mă plictisește destul de repede și e foarte cald. După o vreme GPS-ul mă scoate de pe pistă pentru a merge spre Arles. Deșia pista de biciclete duce tot acolo, mă decid să o iau pe șosea după ce văd indicatorul ViaRhôna cu Itinéraire provisoire 20km. În plus e și mai scurt pe șosea. Depășesc turistul din poza de mai sus, care se deplasează pe jos și trage un cărucior după el, iar apoi ajung în Tarascon. Collégiale Royale Sainte Marthe Castelul din Tarascon văzut de pe podul ce traversează Ronul Imediat după ce traversez Ronul ajung în Beaucaire și sunt surprins când văd portul de la intrare în oraș. Aici opresc la un supermarket și fac cumpărăturile, apoi stau pe o bancă la umbră câtă vreme mănânc niște fructe și beau un Cola. Până în Arles mai am aproximativ 20 de kilometri pe șosea. La un momentdat am parcurs o distanță măricică printr-un roi de musculițe. Erau atât de multe încât îmi acopeream gura și nasul cu mâna și tot mâncam câte una. Drumul D15 trece pe un pod pe care e voie să intre maxim 3 mașini deodată. În Arles se pregătește centrul orașului pentru ceva serbare câmpenească, pe bulevard instalându-se garduri mari de metal. Opresc la Camping City pentru a înnopta. La cei 18e plătiți a fost cel mai scump camping din toată tura. Din păcate a fost și cel mai prost: apa rece la dușuri, iar locurile de cort n-aveau pic de verdeață. Am umplut de praf și de nisip toate lucrurile. Va urma.
  17. Ziua 2 Budapesta - Munchen 5 km Dimineata trenul pornea in jur de 7.30 ora locala, ora României 06.30. Nu am avut un somn odihnitor stresat find sa aud telefonul sa nu pierdem trenul. Ne-am trezit am mâncat si cu un anumit nivel de stres am montat bagajele pe bicicleta. Cazarea a fot in jur de 225 ron. Am ales acest hostel deoarece era aproape de gara si dacă făceam o pana pe drum pana la gara tot ajungeam la timp la tren si dacă împingeam bicicleta. Plecarea din curtea hostel-lui Copii erau teleghidați, Rares (cel din dreapta cu albastru pe echipament) cam nedormit, dar am sa aflu numai peste 3 săptămâni cand am ajuns acasă RAILJET OBB Dupa vagoanele MAV (CFR-ul unguresc) care nu diferă la miros si aspect foarte mult de cele ale CFR-ului numai ca merg cu 120km/h constant am trecut la alt nivel de călătorie. Vagon pe perina de aer, aer condiționat, ferestre închise (nu se pot deschide geamurile), internet wii-fii, vagon restaurant. Viteza maxima prinsa pe ruta Budapesta - Viena a fost 190km/h. Constant se afișează pe niște ecrane viteza trenului si următoarea gara de oprire Biletul de tren pe distanta Biharkerestes-Budapesta pt un adult si bicicleta a fost sub 5000 ft ~ 75 RON Biletul de tren Budapesta - Viena a costat 34 EUR/persoana/bicicleta din care 19 eur/adult, 12 eur/bicicleta, 3 eur/rezervare loc bicicleta. Pe bilet imi apărea nr locului pt bicicleta. Știam din ce citisem pe acest forum ca sunt rastele pt bicicleta verticale si trebuia sa dam gentile jos de pe bicicleta ca sa le putem adăuga in rastel. Având informația respectiva știam la ce sa ma aștept si asa a si fost. Am ajuns in gara înainte de a fi garat trenul, după ce a fost garat am mers la vagonul repartizat pe bilet si am început operațiunea de dat jos gentile si suit in tren. Totul s-a desfășurat conform planului. Dupa ce am suit catrafusele in tren am început sa ne cauta locurile de pe bilet, surpriza, noi oameni nu aveam locuri specificate cu nr pe bilet ce numai bicicletele. Am întrebat nasul dacă este ok si a zis ca da. Ne-a spus ca putem sa stam pe cele 4 locuri (2 cate 2 fata in fata cu măsuța intre ele) chiar lângă biciclete. In tren exista locuri speciale intre scaune pt bagaje mari (gen kerion) care nu pot fi ridicate si puse sus). Cel de langa mine este Rares, băiatul prietinilor noștri, are 15 ani (avea anul trecut in poza) si el are o poveste interesanta. In copilărie pe la 7-8 ani a fost diagnosticat cu necroza la capul femurului. A fost operat la Viena cu succes dar după operație a trebuit sa stea in ghips imobilizat complet câteva săptămâni, din aceasta cauza are un ușor șchiopătat. Comparativ cu handralăii mei de copii el are o constituție mai firava si nici un cunoscut de-a lui Rares nu l-a crezut capabil ca va fi in stare sa facă expediția alături de noi in afara de părinții lui si mine. Pentru el a fost o experiență care l-a ajutat sa-si întărească stima de sine. Gara din Viena Dupa cum am specificat mai sus, m-am auto-tepuit când am luat biletele. Nu la preț ce la altceva. Biletele Budapesta - München le-am cumpărat direct de pe site-ul OBB. In momentul când mi-a afișat disponibilitatea trenurilor la Viena imi afisa ceva ce au am perceput ca trebuie sa schimb trenul intr-un interval de 9 min. In Budapesta după ce m-am suit in tren am conștientizat ca trenul in care eram merge defapt pana la München dar eu aveam bilete pana la Viena si trebuia sa aștept 2 ore in Viena sa iau următoarea garnitura care venea tot de la Budapesta Pe site imi afișa ceva cu 9 min, eu am crezut ca trebuie sa schimb garnitura sa iau bagajele si bicicletele sa ajung la cealaltă garnitura si am zis ca sigur in 9 minute nu ajung sa fac acest lucru si am ales sa fac o oprire de 2 ore in gara din Viena sa pot face transbordarea liniștit si fără stres ca un ardelean adevarat. Defapt care era șmecheria. La garnitura care venea de la Budapesta se mai adăuga o garnitura la Viena. De la Viena trenul mergea cu 2 garnituri in loc de una, eu asta am văzut pe site dar nu am priceput acest lucru ce am crezut ca-i garnitura separata. Dar fiind in vacanta nu a fost o problema ca am pierdut 2 ore pe peronul gării din Viena. Garnitura de mai sus aștepta sa vina pe cea de la Budapesta sa le lipească si sa meargă la Munchen. Viena - Munchen. Viteza maxima pe aceasta ruta. Trenul a trecut peste macaz intr-o gara cu 190km/h. I-am si trimis SMS unui prieten bun care-i CFR-ist sa-i spun. Somn de voie. Loc de bagaje vizavi de rastelul cu biciclete. Garnitura avea numai 5 locuri pt biciclete. Știam de pe acest forum ca trebuia sa iau bilete din timp din cauza bicicletelor. Daca nu ai loc pt bicicleta nu te poți sui cu ea in tren. De la Budapesta la Viena am întrebat nasul dacă pot sa-mi continui călătoria fără sa schimb trenul, a zis ca eu pot dar dacă la Viena sunt alții care urca cu biciclete pe locurile noastre (de bicicleta) nu mai pot. Asa a si fost, in Viena ne-am dat jos si au urcat alți biciclisti. Daca eram fără biciclete puteam merge pana la München fără sa schimbam trenul in Viena. Peisaj nemțesc Cazarea la saltele in campingul The Tent din centrul Munchen-lui. https://www.the-tent.com/ Prin pădure spre Lidl pt. aprovizionare și așteptăm să se oprească ploaia sa ne întoarcem în camp. Pe drum la întoarcere printr-un cartier cu puține parcări de mașini și multe parcări de biciclete. Pt la noapte se recomandă dopurile de urechi. Mâine vizitam Dachau și parcul olimpic. Pt. 9 eur/zi am dormit 2 nopți la München pe jos intr-un cort imens Noaptea a fost foarte frig din cauza ca nu era izolata podeaua si cred ca au montat corturile primăvara târziu când pământul era umed si rece, peste zi se făcea cald in cort dar noaptea erau 6-8 gr, campingul fiind situat într-o zona împădurita. Noi am dormit cu echipamentul gros pe noi in saci de dormit si paturile primite de la recepție In postarea următoare o sa va spun mai multe despre aceasta locație. In fiecare seara se făcea foc de tabăra. Era o gălăgie de nedescris, dar surprinzător fix la ora 0.00 se dădea stingerea si era o tăcere mormântală, puteai dormi fără dopuri de urechi. VA URMA
  18. Astăzi am scăpat de ploaie la limită. Ar fi trebuit să fac traseul de la MTB Marathon Baia Mare, dar e mocirlă mare pe acolo așa că am băgat un forestier dus-întors fără oprire. Colegii de tură s-au oprit la belvedere. Apoi am explorat o cărăruie prin spatele caselor și după o urcare scurtă, dar abruptă, am avut parte de o priveliște frumoasă, dar amenințătoare.
  19. majikstone

    The British Shorthair in ultima ei iteratie: Foi noi negre 46/30 de la Spa Cycles, power meter Stages G3 si ghidolina neagra in locul celei albastre. M-a tentat multa vreme si trecerea la un groupset Campagnolo (Centaur sau Potenza, ambele pe 11), dar am renuntat definitiv dupa ce m-am jucat putin cu niste manete Potenza si am decis ca thumb shifterul nu e pentru mine.
  20. EyesOnly

    Ziua 14: Noirmoutier-Saint-Brevin-les-Pins, distanta 90km, partea !! Dupa ce ne dumirim din euforia traversarii pasajului, realizam ca avem drum lung inainte si ca trebuie sa pornim la drum. Incerc fara succes sa cumpar un magnet de la tarabele din zona. Nu au asa ceva. Continuam pe D948 pentru inca vreo 2 km, nu inainte de a arunca o privre spre podul pe care l-am traversat, la sosire, cu autocarul si care era, la un moment dat, tinta noastra pentur azi dimineata Intre noi fie vorba, as fi vrut sa incerc si sentimentul de a pedala pe un pod asa mare. Dar nu le poti avea pe amandoua. Ajungem la unul din multele sisteme de control al apei din canalele adicente oceanului si nimerim exact cand acesta a fost deschis, apa navalind pur si simplu spre ocean. nu va lasati pacaliti de viteza din video - in afara de noi pe biciclete totul e slow-motion astazi ;-) De aici, ne mutam pe un alt drum departamental, mai spre ocean. Pedalam pe malul unui canal. Aparitia, in departare, a eolienelor si, mai ales, faptul ca acestea se invart nu imi dau un sentiment prea placut. Nu am avut pana acum vant serios in nicio zi si nu as vrea sa incep de astazi Ca sa imi fie mai usor sa le urmaresc le filmez, din nou, in slow-motion(cred ca am ramas putin blocat pe asta dupa vizita la Casa Fluturilor) Descoperim cu bucurie ca nu o sa avem parte de vant astazi, cel putin nu prin aceasta zona. Drumul asfaltat se transforma intr-un fel de macadam, pe alocuri nu foarte placut. Pedalam in continuare pe marginea unui canal si dam peste o instalatie de pescuit Cel mai probabil sunt folosite pentru captura de scoici. intalnim 2-3 biciclisti prin aceasta zona, dar niciunul nu pare sa fie cicloturist ci doar niste localnici. De fapt cred ca am fost un fenomen aparte pe insula Noirmoutier si prin aceasta zona. Biciclisti cu bagaje dupa ei nu am vazut. Ajungem din nou pe malul oceanului dar nu avem sansa sa vedem apa Pedalam printre zeci de canale pe asfalt si macadam. La un moment dat traseul chiar se tranforma intr-o mica poteca de vreo 20cm latime, maxim. Aparent mai avem 22 de km pana la un prim punct ceva mai important pe traseul de astazi Urmeaza o pauza in Les Moutiers-en-Retz. Parcam in centrul localitatii la o terasa cocheta care ne face cu ochiul, vizavi de un monument ridicat in memoria celor cazuti in timpul Primului Razboi Mondial Pe monument apar numele a unui locotent, 2 sub-locotenenti si vreo 30-40 de soldati E timpul sa ungem putin lanturile O bere cu o eticheta foarte interesanta si un gust extraordinar de bun Trecerea pe Passage du Gois si-a lasat amprenta asupra bicicletelor, mai ales a mea care nu are aripa spate(folosind protectia oferita de portbagaj) Se pare ca nu a fost chiar inspirata ideea de a lasa casca legata de portbagaj Ne continuam drumul spre Pornic. Pe coborarea care ne duce in oras aruncam o privire spre Castelul Pornic Centrul orasului vazut de pe podul peste Canalul Haute Perche, chiar inainte de varsarea in ocean Punem de o pauza si ne hidratam putin, de aceasta data cu ceva inghetata caldura din zile trecute a revenit peste noi si isi face simtit efectul cu varf si indesat. Profitam de pauza si asteptam sa se deschida oficul postal de langa noi. Siri cumpara timbrele necesare si depundem in cutia postala vederile pentru prietenii de acasa.(lucu devenit obisnuit in fiecare tura incepand din 2015) Aveam sa aflma ceva mult mai tarziu - toate vederile au ajuns cu bine la prietenii nostrii. Cu o singura exceptie - din cele doua vederi pe care ni le-am trimis singuri acasa, doar una a ajuns, la vreo 2 luni dupa. Deh, asa patesti cand nimeni nu iti scrie si decizi sa iti scrii singur. :-D Decidem sa nu vizitam castelul si ne continuam traseul pe coasta. Trecem pe langa una din multele plaje din zona Trecem si pe langa biserica Sfanta Marie Ceva mai incolo, aflati chiar deasupra oceanului, gasim din nou instalatiile de pescuit Desi aveam initial in plan sa ajunem si la farul Semaphore Pointe Saint Gildas decidem ca am lungi putin cam mult etapa de astazi si cotim incet spre dreapta, pentru a taia cat mai drept peninsula pe care ne aflam. A fost o idee buna si nu prea. Dupa un urcus destul de greu, reusim sa ne ratacim cat de cat si ajungem intr-un drum expres(cred). Pedalam pe el intr-o directie, realizez ca nu e cea mai buna idee si ne oprim intr-o intersectie. Incercam sa o luam pe un drum de macadam dar acesta se intrerupe brusc. GPS-ul Garmin da rateuri destul de mari, la fel si maps-ul de pe telefonul cu semnal prea slab. In cele din urma decid sa continuam pe drumul expres dar in directia de unde tocmai venisem. Undeva prin localitatea La Plaine sur Mer gasim traseul, EuroVelo 1 sau Atlantic Road, pe care pedalasem inainte si dupa Pornic. De aici tot mai departe spre destinatia finala a zilei de astazi - Saint-Brevin-les-Pins. Mai avem aproximativ 20km. E foarte cald si resimtim temperatura ridicata combinata cu lungimea treaseului de astazi. Peste tot in jurul nostru regasim casele in stil Vendee si Noirmoutier de la Mini Orasul de pe insula. Planul e sa campam la Camping Mindin, cel mai apropiat camping de varsarea Loarei in ocean. Ne apropiem de Saint-Brevin-les-Pins si depasim un cuplu de cicloturisti, undeva pe la vreo 60 de ani amandoi. Trecem prin centrul orasului si, la un moment dat, simt ca ceva nu e in regula. Mai avem 3km pana la camping si observ cu groaza ca am facut pana. E prima mea pana in toate turele facute an de an incepand cu 2015. Chiar mai mult. e prima mea pana facuta cu aceasta bicicleta in cei mai mult de 6000km adunati. Sunt un car de nervi dar nu am ce face si trebuie sa o rezolv. O rog pe Siri sa sune la camping, sa le zica ca vrem cazare pe 3 nopti, ca am facut pana cu 3km inainte de camping si sa ne tina locul ca ajungem sigur in jumatate de ora. Pana, pana, dar tricolorul e la locul lui. Ca si nervii. Rezolv cu pana si pedalam pana la camping. Sunt atat de sigur ca avem cazare ca opresc si inregistrarea traseului pe GPS. Sunt terminat de la caldura. Imi aprind tigara si o las pe Siri sa intre la receptie sa faca formalitatile. Observ ca sta cam mult la povesti, fara sa scrie ceva acte si realizez ca nu e de bine. La receptie ni se spune ca tocmai s-a dat locul de cort. Nu ma mai pot controla si incep sa ii injur, in romana, pe francezi si ridic si cobor toti sfintii. Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca, in timp ce faceam pana, cuplul de biciclisti pe care l-am depasit la intrarea in oras, a trecut pe langa noi. Si ei avusesera norocul sa primeasca locul nostru de cort. Nu avem de ales, verific pe harta si gasesc Camping Les Rochelets, aflat, ironia sorii, la aproximativ 3km inapoi de unde am venit si la exact 150 de metri de locul unde facusem pana. Ajungem la receptie, facem formalitatile, ni se arata pe harta zone in care sunt locurile speciale de corturi. Camping-ul e situat pe un teren accidentat, cu ceva urcusuri si coborasuri. Aveam sa aflam ceva mai incolo cat de mult conta asta. Locul de cort nu are pic de iarba, e destul de mic, dar are multa umbra si ceva gard viu care il delimiteaza. Langa locul de corturi un foisor destul de mare cu 3 mese mari, frigider si prelungitoare cu curent. De asemenea, o zona de alimentare cu curent cu prize normale, ne sta la dispozitie in proximitatea foisorului. Ne asezam "casuta" si, dupa ce ne tragem sufletul, servind niste bere rece cumparata de la barul camping-ului pornim in cautare de ceva mancare. Langa barul camping-ului gasim si o bicicleta interesanta Avem chef de pizza, dau o cautare pe maps si pornim la picior. Se pare ca am facut cumva alegerea putin gresita si, in loc sa mergem spre centrul orasului, ne indreptam spre o zona comerciala. Pizzeria pe care o gasisem e chiar langa zona comerciala si, in general, vedem oameni care au facut comanda sau fac comanda to-go pentru a o lua la domiciliu. E doar o rulota Suntem singurii care comandam si mancam la mesele de din fata rulotei. Ungem pizza, evident, si cu ceva bere. Inapoi spre camping, am mai bifat vreo 6km de mers pe jos, dus-intors. Camping-ul are o iesire spre zona de plaja, pe o poarta care se deschide folosind un cod de acces. Din aceasta zona aruncam o privire si la maretul Pod Saint-Nazaire Lenevim in foisor si povestim putin cu vecinii de langa noi - o familie, Samuel si Celine, cu baiatul lor de maxim 10 ani si o fetita de 7-8 luni maxim. Si-au lasat masina in Orleans si de acolo au calatorit pe malul Loarei cu bicicleta asta si inca una mai "normala" Maine zi de pauza! Noapte buna copii! ~va urma~
  21. EyesOnly

    Ziua 14: Noirmoutier-Saint-Brevin-les-Pins, distanta 90km Trezirea de dimineata devreme, ca de obicei si, dupa ce fierbem si savuram cafeaua, la ora 8 fara putin suntem gata de plecare E un oarecare regret ca nu mai stam inca o zi, dar a fost si prea multa leneveala. Pedalam prin centrul insulei, uramand pista si indicatoarele de biciclete care ne arata drumul spre Podul Noirmoutier. Pe acolo urmeaza sa parasim insula La un moment dat traseul ne duce pe marginea nordica a fasiei deja foarte inguste de pamant - pe masura ce te apropii de iesirea de pe insula latimea insulei devine din ce in ce mai ingusta. Insula are o latime de aproximativ 7km dar sunt zone, ca cea prin care trecem noi astazi, care au o latime mai mica de 1km. Trecem pe langa canale care probabil, la un moment dat, au fost folosite la bazinele pentru producerea sarii Nu mai reusesc sa gasesc informatia dar, la un moment dat, citisem ca, puse cap la cap, toate canalele de pe insula se aduna zeci de km. Traseul ne poarta pe plaja si observam efectele retragerii apei oceanului Continuam sa urmam pista pe langa digul de protectie. Semnele pentru pod sunt destul de dese si nu mai avem chiar mult. La o intersectie avem tot inainte Pont de Noirmoutier si, la stanga........ Passage du Gois. Ne aruncam rapid o prvire si nu exista decat o singura varianta de a continua - to the left, everybody to the left. Recunosc ca nu am verificat orarul mareelor, de dimineata, dar eram convins ca nu avem cum sa ne incadram. Supriza mare, pasajul e acolo si e si DESCHIS. Avand in vedere ca e destul de dimineata si apa nu s-a retras de foarte mult timp(de fapt urmeaza sa gasim zone in care avem cativa cm de apa pe asfalt) nu prea este trafic mare. Dau cateva indicatii la Sirian - drumul e format din pavele de beton care, din cauza apei si a ierburilor care se depun, o sa fie foarte alunecos. De asemenea ma astept sa fie destul de ingust, plus ca o sa ni se ude, mai mult ca sigur, discurile de frana - cu atentie ceva mai sporita si cu un entuziasm de nedescris putem parcurge "cireasa de pe tort" a turei din acest an, Dupa indicator mai avem de parcurs vreo 500m, Mai trag o artistica inainte de a intra pe pasaj si ii dam pedale. Sunt patruns de o senzatie si o euforie pe care nu pot sa le descriu in cuvinte, oricat as incerca. Drumul are portiuni complet uscate, cu ceva pamant pe ele si portiuni foarte ude. Pe pamantul de pe marginile drumului sunt adunate deja destul de multe masini. Sunt ale localnicilor si turistilor care au venit sa "culeaga" fructele de mare - e destul de evident ca, la retragerea apelor, sunt lasate in urma tot felul de vietati marine. Pe site-ul oficial, unde se gaseste si orarul mareelor, scrie foarte clar ca nu ai voie sa opresti/parchezi masina pe marginea drumului. Dar, in acelasi timp, scrie la fel de clar ca acest lucru e tolerat in mod usual si chiar se recomanda cu incredere sa parchezi pe pamantul de pe margine - acesta nefiind deloc instabil sau periculos. Oamenii sunt incaltti cu cizme de cauciuc, au niste cosulete in mana si un fel de furci de mici dimensiuni. Pe acestea din urma le folosesc pentru a scormoni in namolul ud. imprumut o poza de la D-nul Google pentru a exemplica procesul de "vanatoare" Ne oprim si noi pentru niste poze si chiar imprumut de la un cetatean pe care l-am rugat sa ne faca poza, furcuta cu care plecase la "vanatoare" Suntem opriti chiar langa un refugiu pentru acei trecatori care nesocotesc programul mareei sau sunt luati prin surprindere. Se pot cocota pe platforma de sus si sa astepte sa fie salvati de paza de coasta sau sa treaca cele cateva ore bune pana cand apa se va retrage din nou. In documentare chiar am gasit ceva poze cu rulote si masini acoperite aproape complet de ape si oameni salvati cu barcile din aceste refugii. Mai e loc de inca o artistica plina de euforie De aici incolo drumul e chiar ud sau cu apa pe el. De asemenea si asfaltul este inlocuit de pavele de beton pe care ne cam scuturam bicicletele si bagajele. Chiar pierd, pentru moment, o sticla de apa pe care o aveam prinsa pe portbagaj. Drumul nostru e "scaldat" in zgomote de discuri ude, de fiecare data cand folosim frana. Masinile care ne ajung din urma, stau respectuos in spatele nostru sau incearca sa ne depaseasca la o viteza foarte mica si la distanta cat mai mare posibil. Opresc langa cel de-al doilea model de refugiu, ceva mai auster dar, nah, daca te-a prins apa acolo inseamna ca e bun si asta. Traversarea se termina mai repede decat ne asteptam sau ne doream. Pe malul celalalt ne oprim sa cascam gura la miscarea de trupe. Ne oprim langa un monument dedicat lui Charles Gallet, deputat al zonei de coasta intre 1928 si 1936. Gasim si un panou informativ despre pasaj Cat timp am savurat ceva sandwich de la bagaje pasajul s-a aglomerat din ce in ce mai mult, cu masini si culegatorii de fructe Realizez ca am fi avut timp sa mai facem pasajul dus-intors, inca o data, fara nicio problema de timp. Doar ca ar fi fost mult mai aglomerat. Apar chiar si cativa biciclisti cu cursiere veniti exact pentru acest lucru. Per total o sezantie superba si o bucurie de nedescris ca am pedalat prin acest loc. ~va urma~
  22. EyesOnly

    Pfff, bagi mortul in casa, ca nu e (inca) sotie Porecla n-are nicio legatura cu Apple :))) e legata de ceva inside joke in grupul de prieteni si are ceva legatura cu locatia turei - Franta Ziua 2: Orleans E zi de pauza, de vizitat Orleans si de facut prieteni noi. A fost o noapte cu somn bun si multa liniste. Rezolvam micul dejun in cea mai mica graba posibila, savuram mesajul filosofic de la receptie si ne urnim spre Orleans. Trecem din nou Loara, pe podul de masini, paralel cu cel feroviar. Pe promenada, lumea isi faci plimbarea si miscarea de duminica. Admiram un vapor cu zbaturi(cred ca asa ii zice la propulsia asta) denumit "INNEXPLOSIB|LE n22" si luam la pedale/pas orasul pe toate stradutele lui, fara nicio logica anume. Arhitectura si design-ul caselor este foarte interesanta si imi place mult cum au ales sa scrie numele strazilor. Ajngem rapid si la catedrala Sfanta Cruce, construita in stil Gothic. E cald. Foarte cald. Si, din pacate, caldura mare a devenit leitmotivul mai putin placut al calatoriei, alaturi de cel al placut al castelelor. Facem o pauza de inghetata si nu ratez ocazia sa plasez tricolorul in peisaj. Catedrala vazuta din capatul opus al bulevardului si "nenorocitele" alea de sine de tramvai. Ajungem si la casa Ioanei D"Arc care, din pacate, e inchisa fiind duminica. Aveam sa ne dam seama ca e inchis pentru ca Ioana era plecata calare, in piata mare a centrului orasului - Place du Martroi, asa ca trecem sa o salutam acolo. Ne plimbam pe stradutele adiacente. Gasim si "casa casatoriilor"(care e de fapt Hôtel Groslot) din ziua precedenta si locul in care s-a "lasat piele" pe sinele de tramvai. Ne intoarcem sa o salutam pe Ioana. Trecem pe la Banca Franceza si gasim ceva rece(cu alcool) sa ne potolim setea si caldura mare. Intre timp tinem virtual legatura cu @majikstone care se indreapta spre Orleans, injurand copios vantul de fata, si cu care ne intalnim la gara. Stam de 6 la biciclete pana cand isi cumpara bilet de intoarcere si apoi bagam ceva sanatos la un "restaurant" de 7 stele Continental. Gasim o terasa si ne intindem la cateva pahare de .... vorba. Aleg o bere din meniu. Il conving pe @majikstone sa mearga pe aceeasi varianta si reusim sa ne facem de bafta. Singura bere adevarata de pe masa ajunge in fata la Siri (copyright @majikstone) Depanam povesti de toate felurile, dam putin si in politica, primim ceva informatii utile(carafa de apa gratuita de la terase) pentru care multumesc din nou si acum. Ne despartim de noul nostru prieten. Unul spre gara, altii spre camping. Parcam bicicletele in Savana si incropim ceva de mancare. Unul din administratorului camping-ului, auzind de problema noastra cu arzatorul. se ofera sa ne dea o butelie ramasa de la alti calatori. Accept imediat si apoi o innapoiez - nu erau butelii cu filet, compatible cu arzatoairele noastre. Asezonam seara cu niste struguri lichizi si asteptam cu nerabdare sa incepem cu adevarat traseul. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/9WUDHBHo9g2QuvFN7 ~va urma~
  23. EyesOnly

    Ziua 1: Beauvais - Orleans Planul e sa plecam cat de dimineata din Beauvais, folosind trenul pe ruta Beauvais-Paris-Orleans, asa ca trezirea e dupa putine ore de somn. Se simte oboseala din ziua precendenta si, mai ales, berile(sau mai exact numarul lor) din seara ce a trecut. Incep sa finalizez montajul bicicletelor si realizez ca una din ele nu mai are frana pe fata. Deh, frana hidraulica combinat cu faptul ca am uitat sa leg maneta de frana pentru transport. Ne chinium cu gazda sa o rezolvam. nu ii dam de cap si ramane sa rezolv in Paris sau Orleans. Pornim spre gara, avem de parcurs aprox 2,5km, ajungem cu 5 minute inainte de plecarea trenului, luam rapid bilete si ...Parissssss, venim. Durata traseului intre Beauvais si Paris (Nord) nu e foarte mare asa ca ajungem rapid in Orasul Luminilor. "Aterizam" in Gara de Nord si trebuie sa ajungem in Gara Austerlitz, de unde sa luam trenul spre Orleans. Avem de parcurs aproximativ 5km intre cele doua gari. Nu avem bilet cumparat pentru Orleans, astfel ca nu avem o limita exact de timp. Vrem doar sa ajungem sa prindem un tren cat mai devreme posibil, pentru a putea rezolva problema cu frana in Orleans. Pedalam pe piste de biciclete pe trotuar sau, si mai bine, pe banda unica de autobuz-biciclete. E super si mi-a placut la nebunie traseul asta. Am timp sa casc gura in jur si oprim destul de des pentru o poza sau pentru a admira imprejurimile. Bifam Place de la Bastille si facem cateva poze si cu Sena. Ajungem in Gara Austerlitz, aglomeratie si forfota de nedescris. Dupa cateva tentative de ghiseu, online, automate cumpar bilete de tren folosind aplicatia de pe telefon. Pierdem timpul pana cand se apropie ora de plecare a trenului nostru. Toata gara si, mai ales, zona unde se afiseaza informatiile de garare a trenurilor, sunt arhipline. Abia te misti daca ai un troler, daramite cand ai doua biciclete cu tot cu bagaje. Se afiseaza trenul peronul pentru trenul nostru, cu 10 minute inainte de plecare, asa ca urmeaza fuga spre tren. Nu gasim locurile pentru biciclete - vagoanele destinate pentru asa ceva nu aveau desenul pe ele - inghesuim bicicletele noastre si ale altor 2 cicloturiste intr-un spatiu mai mic. Nasul ne gaseste si nu e de acord si ne arata vagonul cu spatiu dedicat mult mai mare. Il certam in franceza ca lipseste desenul de pe vagoane. Tace si inghite reprosurile. Bicicletele sunt asigurate si reusesc, in sfarsit, sa imi trag sufletul dupa toata alergatura. Vagonul e comod si curat, are aer conditionat si kilometrii trec fara sa ne dam seama. Realizez la un moment dat ca am gafat putin cu biletele - in sistemul SNCF exista gara Orleans si inca una, cu vreo 5 km inainte, Les Aubrais, care era o optiune pentru unele TER-uri spre zona Orleans plecand din Paris. Aparent. cu toate incercarile mele de a lua bilet online, am cumparat pana la Les Aubrais si nu pana la Orleans. Decid sa facem pe necunoscatorii, in caz ca vine controlul intre cele doua statii. Pana la urma. biletele noastre nu au fost controlate deloc. fapt care a devenit un fel de normalitate in toate trenurile folosite in aceasta excursie. Ajungem in Orleans si ne indreptam spre camping-ul pentru aceasta seara. Avem in plan sa gasim si service-ul pentru a rezolva cu frana. Mergem prin centru, piatra multa si linii de tramvai. O avertizez pe Siri sa aiba grija la linii. La nici 2 minute dupa, aud niste zgomote specifice si imi dau seama ca inevitabilul s-a produs. Ca sa nu fie orice fel de cazatura a decis sa cada chiar in fata unui alai de nunta care tocmai iesea dintr-un fel de "casa casatoriilor". Daca au prins-o si pe filmare atunci atunci au de ce sa isi aduca aminte. Verific pasagerul. Verific atelajul. Totul in parametrii in afara de vanataile ce vor urma Gasim service de biciclete si rezolvam frana, cu doar 10 euro, timp in care servim si ceva de mancare la fast-food-ul de langa service. . Ne indreptam spre Camping Olivet, unde aveam sa popsim pentru urmatoarele 2 nopti. situat la vreo 8km distanta de Orleans. Pe drum avem un prim contact cu raul Loire. Ne sperie putin semnul de la intrare dar suntem linistiti rapid ca e doar pentru rulote si masini, pentru biciclete exista un spatiu dedicat si se gaseste tot timpul un loc. Savuram o bere receeeee si buna si apoi mergem sa vedem locul rezervat bicicletelor cunoscut sub numele de "Savana" Lasam toate bagajele la locul ales si plecam spre Olvet. Obiectiv - sa cumparam de-ale gurii si sa gasim butelii de gaz pentru arzatoare. Cum nu ai voie pe avion cu ele. evident ca nu aveam asa ceva. In Orleans, nu am reusit sa gasim un magazin de outdoor si nici in camping nu au asa ceva. (in anul precedent, in aproape toate camping-urile din Austria, puteai sa cumperi butelii) In Olivet gasim un Peugeot de epoca. Ceva arta urbana. si de-ale gurii. Dar nicio sansa sa gasim buteliile de gaz. Ne intoarcem in camping. Si intindem cortul in Savana (un camp din spatele receptiei, in care erau, din loc in loc, cercuri fara iarba mare pentru fiecare cort). Pentru cina ne multumim cu o pizza buna si scumpa de la rulota cu mancare care viziteaza camping-ul in fiecare seara si cu berea de la market-ul din Olivet. Urmeaza prima seara de somn la cort. Maine e zi de pauza(deja ;)))) ) si de vizitat Orleans Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/aCCd4DNkoLRee9xa9 ~va urma~
  24. O plimbare "mai netradițională, așa..." la jumătatea drumului spre weekend, profitând de vremea bună care pare că ne spune: Hai c-o ia! Câmpina-Breaza-Adunați-Provița-Câmpina. Deplasare cu Regio călători, liber, fără emoții de aglomerație. Un tinerel de 17 primăveri (după primele 70), care deborda de energie si bună dispoziție. Alerga pe punte cu două bidoane de câte 10 litri și ne-a povestit o mulțime de istorioare haioase sau cu tâlc. Cât am stat să-l ascultăm, s-au mai strâns câțiva săteni bucuroși să-l asculte și să-l imbie la povestiri pe care le cunoșteau mai de mult. O minunăție de OM. Ce ne mai chinuie stâlpii si cablurile! Tradiționala pauză din Provița de jos. Câmpina de lângă antene.
  25. Ziua 9, Campingplatz und Mostheuriger Fam. Puchner - Gasthaus Machland Gasthof 62 km. La ora 07.00 deșteptarea, micul dejun si strângerea catrafuselor a durat 2 ore. La ora 09.00 pe răcoare eram calare pe căluți si pedalam. "Călătorului ii sta bine cu drumul" si ca sa avem elan peste o ora ne-am oprit la o cafea Astazi era programat un traseu mai scurt deoarece urma sa vizitam Lagarul Mathausen. Din ce am citit pe acest forum știam ca avem zone de împins bitele ca sa ajungem la lagăr. Linz, l-am vizitat din șaua bicicletelor. Aici aproape ne uda Dunărea la pedale. La cate dulcegării au băgat in ei haiducii pana acuma, le era scârba de napolitane cu ciocolata. Pauza de hidratare si necesitați fiziologice in boscheți Iata-ne ajuns la Lagărul de concentrare Mathausen. Pe ultima porțiune a trebuit (EU) sa împing bicicleta, haiducii nu au avut probleme de acest gen. Rastelul de biciclete era cam plin dar tot am găsit 2 cate 2 locuri libere sa legam căluții. Am lăsat toate bagajele pe bicicleta, am luat cu noi bidoanele cu apa, telefoanele, actele si banii, la întoarcere le vom găsii la fel. Ma gândeam sa stau eu de paza la ele dar am zis ca ne riscam. Intrarea este gratuita dacă nu dorești un ghid audio mobil, am vrut sa iau pentru copii dar ne-am încurcat in știință si pana la urma am renunțat. Masa pe care erau tranșate cadavrele deținuților sa poată intra in crematoriu. Crematoriu. Bicicleta aceasta are o poveste in spate. Un deținut polonez care supraviețuit eliberării lagărului nu a mai așteptat sa fie repatriat in mod organizat de către eliberatori ce si-a făcut rost de o bicicleta si a mers acasă cu bicicleta (pana in Polonia) Bicicleta a fost donata lagărului după câțiva ani (cred ca câțiva zeci de ani) Toata admirația si respectul pt acest om care a avut o determinare atat de puternica încât sa poată parcurge distanta pana in Polonia cu un fizic si o sănătate șubrezită. Baraci. Duapa vizitare am revenit la malul Dunării si ne-am alimentat cu "combustibil". Teoretic era in plan sa stam la un camping pe malul Dunarii, dar realitatea din teren nu s-a potrivit cu planurile de acasă. Poate va întrebați de ce le fac poze mușcând din mâncare ? Sa fie liniștite mămicile ca pruncii lor sunt hrăniți Am vrut sa ne cazam la Camping Au an der Donau. Dar cum pista trece de-a lungul campingului am observat ca este full si când am trecut pe lângă recepție era coada. Ma gândeam ca sigur parcela cu curent nu găsesc fără rezervare si am pedalat mai departe. La un moment dat copii (Rareș in mod special) au văzut o pancarta cu un Gausthof la 4 km de Dunăre. Am decis sa ne încercam norocul, ma gândeam ca fiind asa departe de Dunăre nu o sa fie plin de turiști in el. Apartament pentru 4 persoane fără mic dejun 120 EUR. La mansarda am dormit eu cu Darius, geamul era blocat asa ca am făcut sauna Când am ajuns la recepție Rareș a întrebat unde-i piscina, mie mi-a căzut falca "ce piscina?" Ne-a arătat proprietarul unde-i piscina, atât i-a trebuit la Rares nu il mai opream de la a face sărituri in piscina El a observat pe pancarta ca are piscina pensiunea RARES SERGIU DARIUS nu a sărit Iar eu pe șezlong cu o bere rece lângă mine studiam doi "gugustiuci" (el mult mai in vârsta ca ea) care se giugiuleau mai încolo. Si-a adus amanta la relaxare Lânga camera noastră pe hol era o chicineta de care m-am folosit sa le fac cina si micul dejun de a 2-a zi. VA URMA
  26. paulrad

    Ziua XII – Joi, 13 Septembrie: La Gaillarde – Fréjus – Cannes – Antibes, 68km cu 422m dif. de nivel Mă trezesc, scutur cortul, îl șterg cu o cârpă ce nu absoarbe prea bine apa, îl mai scutur iar și mă gândesc încă o dată cât talent am avut de am nimerit fix sub metrul ăla pătrat de cer liber. Cât timp mă învârt pe acolo și strâng lucrurile se trezește și vecina de cort și povestim de-ale călătorilor: de unde ești, de unde vii, încotro mergi. Ea e australiancă, a venit pe continent de mai multă vreme și în Franța e de o lună. Călătorește light pe o cursieră Cannondale, pedalează pe Coasta de Azur, iar apoi câteva zile prin munți. A avut un început de tură mai stângaci decât al meu: după ce a pierdut trenul din Paris, a fost nevoită să aștepte până ziua următoare și nici n-a mai găsit tren spre destinația dorită așa că s-a dus la Marseille. A terminat de împachetat înaintea mea și a pornit spre Antibes. Fac prima oprire în Fréjus, iar imediat după opresc să pozez portul din Saint-Raphaël. Pista de biciclete lipsește între localități, e aglomerat și mă enervează sensurile giratorii cu scuaruri lungi, mai ales care sunt în pantă. Fréjus Plage Saint-Raphaël După încă vreo 8km opresc și cobor la nivelul apei. Fac poze, mănânc un măr și mă tot zgâiesc la apă, parcă m-aș băga cu picioarele în ea să stau pe stâncă, dar n-am chef să pierd prea multă vreme. Când dau să plec, apare australianca din spate. Credeam că e mult în fața mea, dar s-a oprit să mănânce după ce a plecat din camping. Mergem împreună mai departe, de câteva ori ne oprim deodată să admirăm locurile, iar apoi ne tot depășim unul pe altul în funcție de care și unde oprim. Deși e pe cursieră și are mult mai puține bagaje, reușesc să țin pasul pe urcări dacă muncesc mai din greu. Calanque d’Anthéor Zona Calanque d’Anthéor, cu stâncile înroșite într-o parte și Marea Mediterană în partea cealaltă a drumului, cere atenția cuvenită. Opresc de mai multe ori să fac poze și vecina se duce în drumul ei. Înainte să cobor în Théoule-sur-Mer vorbesc cu Aurel, un prieten “virtual” stabilit în Cannes, coleg de breaslă, și îmi caut camping cât mai aproape ca să mă întâlnesc cu el, dar aș vrea să fie dincolo de Cannes căci ziua de mâine e lungă și cu multă urcare. Pierd destulă vreme și găsesc doar un camping la care răspunde robotul în franceză așa că plec mai departe urmând să încerc mai târziu. De acolo am venit Într-acolo mă duc. Vedere din vârful cățărării pe Col de l’Esquillon Théoule-sur-Mer văzut din Théoule Supérieur Nu pierd vremea și până în Cannes nu mai opresc. În celebrul oraș e aglomerație mare, trec în fugă pe lângă intrarea festivalului de yachting și apoi opresc să mai studiez problema cazării. Găsesc camping abia dincolo de Antibes și mă înțeleg cu Aurel că vine cu mașina după ce campez și ne întoarcem în Cannes. Pornesc grăbit spre camping, trec pe celebrul Boulevard de la Croisette care pe partea mea e închis pentru lucrări, iar apoi din goana bicicletei văd covorul roșu și mă întorc să-l pozez. Mă rog, un covor roșu. Boulevard de la Croisette După ce ies din Cannes opresc la soare să mănânc ceva și să umplu bidoanele cu apă căci m-au cam lăsat puterile și se arată câte o bucată de urcare în față. De aici încolo este și pistă de biciclete, dar la un momentdat e în lucru și merg fără probleme pe șosea. Ajung în camping și îi scriu lui Aurel, răspunzându-mi că deja e în parcare de ceva vreme. N-am cronometrat, dar recordul la instalat cortul sigur l-am stabilit astăzi. Am făcut duș și am spălat echipamentul să se usuce până ziua următoare, iar apoi am fugit la mașină. Ne-am întors în Cannes, am luat-o și pe Claudia, nevasta lui Aurel și am mers la un restaurant să mâncăm. Ne-am întins cu poveștile până la lăsarea întunericului și apoi am ieșit să ne plimbăm și să facem poze. Am văzut și celebrul covor roșu, călcat în picioare de multă lume dornică de o poză, spre deosebire de covorul meu de mai sus pe care nu-l deranja nimeni. Curtea bisericii de pe deal, Eglise Notre Dame d’Esperance Rue du Suquet Pe la ora 10 seara ajung înapoi în campingul Embruns unde o noapte a costat 15 euro. Constat că a plouat câtă vreme am fost plecat, iar după ce termin de aranjat prin cort adorm buștean. Pe lângă peisajele de care am avut parte astăzi, bucuria mai mare a fost că am întâlnit doi oameni faini. Va urma
  27. paulrad

    Ziua VIII – Duminică, 9 Septembrie: Arles – Fos-sur-Mer – Martigues – Septèmes-les-Vallons, 97km cu 438m dif. de nivel A trecut deja o săptămână de când sunt pe drum, dar mi se pare mai mult de atât. Astăzi am întâlnire cu Marea Mediterană așa că la 9:30 sunt pe bicicletă. Am văzut multe clădiri foarte frumoase până acum și nu aș putea zice care mi-a plăcut cel mai mult, dar pot să zic că următoarea clădire a fost cea mai urâtă din câte mi-au ieșit în cale. Evident, clădirea are legătură cu ”arta” contemporană și probabil se mândresc cu ea. Dacă mi-a trebuit să fiu hater și să mă iau de minunea arhitecturală a orașului, iacătă karma lucrează și în scurt timp mă rătăcesc. Nu găsesc nicăieri pe unde să ies din oraș și să intru pista ViaRhona așa că începe o nouă bătălie Garmin vs Gogu Hărți în arta dezorientării. Traseul desenat de acasă mă duce pe N113 unde sigur nu e voie cu bicicleta așa că pun în acțiune hărțile lui Gogu care nu s-a trezit din beția de ieri și mă duce iar în boscheți. Până la urmă mă bag pe național pentru câteva sute de metri, dar am pierdut jumătate de oră aiurea. După ce ies de pe național găsesc în scurt timp pista de biciclete și răsuflu ușurat. Trec pe lângă Pont Van Gogh care este replica podului mobil Langlois, celebru pentru apariția în mai multe picturi ale lui Vincent Van Gogh. De aici încolo, nimic interesant. Parcurg 20km pe pista de biciclete care e plictisitoare ca de obicei, dar cel puțin e înnorat și nu mă arde soarele. O scurtă pauză de alimentare Între timp trece pe pistă un recumbent trike Părăsesc definitiv ViaRhona și o iau spre Fos-Sur-Mer pe un drum pustiu care la un momentdat devine atât de prost încât mă gândesc că o să se rupă ceva la bicicletă. Ajung pe malul unui canal navigabil unde multă lume e la iarbă verde și la pescuit, deși mi se pare un peisaj dezolant. Mai parcurg câteva sute de metri pe un drum național, iar după ce trec printr-o zonă industrială ajung în Fos-Sur-Mer. Multă lume ieșită la iarbă verde în zona asta care mi s-a părut dezolantă Intru pe Aleea Pinilor de unde se vede Chateau de L’Hauture cocoțat pe un mic deal. Atâta m-am uitat după un loc de unde să pozez castelul fără a-mi fi blocată vederea, încât am trecut și nu s-a mai văzut deloc. În sfârșit dau ochii cu Marea Mediterană pentru prima dată și mă duc pe plajă unde poposesc la o terasă. După ce stau câteva momente la masă, nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile – nu neaparat manele, dar pe acolo. Când vine chelnerița o întreb dacă vorbește românește, iar ea mirată mă întreabă dacă sunt român. Cum nu înțeleg nimic din meniul cu mâncare, cer chelneriței să mă lămurească, dacă tot vorbim aceeași limbă. Îmi spune că nu știe meniul pentru că e nouă așa că nu comand nimic de mâncare. Plec mai departe pe malul mării pe un drum neasfaltat care mă gândesc că s-ar putea să se termine brusc și să trebuiască să mă întorc, dar până la urmă am dat și de asfalt. Înainte de Martigues trec pe sub un viaduct mare al autostrăzii. În Martigues bâjbâiesc un pic pe niște străduțe ca să nimeresc în direcția bună, iar tocmai când să intru pe o stradă cu sens unic apar doi polițiști pe motociclete și unul îmi spune că-i interzis. Autostrada pe sub care am trecut apare undeva în stânga mea, iar eu intru pe Ancienne Route de Marseille, un drum foarte frumos și liniștit, tot traficul fiind pe autostradă. Ultimii 20km merg destul de greu și opresc de vreo două ori. Trec pe lângă o localitate micuță, cocoțată pe un deal destul de abrupt la baza căruia era un bike park cu pump track cum am vrea și noi în măreața capitală Baia Mare. Nu prea mă așteptam la finalul ăsta de zi cu 16km urcare după 80km pedalați deja, iar ultimii 2km până la camping au fost cu pantă de maxim 12%. Exact ce trebuie ca peste noapte să nu auzi mașinile ce trec pe autostrada de lângă camping. În Camping la Verdière am plătit 11.5 euro. Nu mi-a plăcut că era plin de case semipermanente și ceva oameni dubioși, dar n-a fost nici o problemă. Va urma.
  28. Ziua 3 Munchen - Dacahau - Parc Olimpic 70 km Munchen - Dachau și retur, aproximativ jumătate din traseul de mâine care va fi de 70 km. La Lagărul de la Dachau intrarea este moca dacă nu vrei ghid live sau virtual. Pe drum la întoarcere o doamna cu audi a dat în spate că să ne facă loc sa trecem. Șoferi acorda prioritate de dreapta bicicliștilor pe aici. Am vrut sa vizitam Stadionul Olimpic dar s-au închis înaintea noastră, de a doua zi intra in reparații 3 zile. Intrarea era 3.5 euro/adult. Ne-am întors la baza (The Tents) și lenevim. De mâine începe startul oficial. Impresii despre The Tens scrise atunci la fata locului seara la o bere: Un fel de Turnul Babel. Toate naționalitățile. Nu exista sentimentul de proprietate, toți își lasă lucrurile împrăștiate. Noi stam la o masa la 20 m de cort, toate bunurile stau in cort nesupravegheate. Menționez că-i cort de 300 mp unde se doarme la comun. Se cântă, se joacă baschet, se mănâncă, se gătește, se sta la povesti, se face dus, se spală haine, haiducii joacă cruce și eu postez pe Facebook, cei din spatele meu vorbesc în grecește. Vederea și auzul sunt invadate de stimuli non stop. Că psiholog nu mă plictisesc, ajunge numai să mă pun într-un hamac și să studiez oamenii. Dimineața pe răcoare, poate suntem noi mai frigurosi, erau câțiva care dormeau in sort si tricou băgați in saci de dormit In corturi exista dulapuri care se pot închide cu lacat. Lacatul il aduci cu tine sau il cumperi de la recepție. In incinta exista un fel de cârciumă de unde dimineața puteai sa cumperi cafea, ceai, croissante sau meniu de mic dejun. The Tent este administrat de o organizație non-profit, adică nu exista casa de marcat. Toate încasările sunt considerate donații. Dupa ce am achitat la recepție am primit un cupon prin care ne mulțumea pt donația făcută. Poți lasa la recepție peste noapte la încărcat telefonul sau dispozitivele mobile. Multi lăsau peste noapte nesupraveghate dispozitivele la tot felul de prize existente prin camp. Exista un spălător de vase, haine si grup sanitar care in jur de ora 09.00 AM era cam full si seara intre 20.00 - 22.00 când se stătea la coada la dus. Daca nu ar fi fost frigul din cort peste noapte acordam nota 10 dar asa am acordat un 7. Întăritorul. Aprovizionarea cu carburant. Am pornit spre lagărul de concentrare de la Dachau. Deplasarea s-a făcut pe piste ciclabile sau străduțe de cartier (cartiere de case) Bagajele le-am lăsat in cort. Lagarul de concentrare Dachau Comparativ cu Lagarul Mauthausen cel de la Dachau este mai putin impresionabil. Stiu ca este impropriu sa compari doua instituții de exterminare umana dar ne-a impresionat mai mult Mauthausen. Este mai bine conservat Mauthausen-ul. Fiind la est de Germania a fost cucerit mai repede Mauthausen-ul si nu au avut vreme nazistii sa-si șteargă urmele. Mai multe despre Mauthausen la momentul potrivit. Inapoierea la Munchen Deplasarea s-a făcut foarte mult prin zone împădurite cu multa verdeață. Satul Olimpic. In fundal stânga clădirea BMW. De la stânga la dreapta: Darius 16 ani, Rares 15 ani, Sergiu 13 ani. Maine pornim in adevărata expediție. VA URMA
  29. paulrad

    Ziua VI – Vineri, 7 Septembrie: Beaumes-de-Venise – Col de la Madeleine – Bèdoin – Col des Tempêtes – Sommet du Mont Ventoux – Malaucène – Beaumes-de-Venise, 80km cu 2027m diferență de nivel Dorm bine până la 8 dimineața și pornesc la 10 din camping. Se pare că asta e ora standard de plecare. După ce cu 2 zile înainte prognoza meteo nu arăta foarte bine, astăzi vremea e absolut perfectă pentru o urcare pe Mont Ventoux. Se vede în depărtare vârful ce poartă o mantie de nori. Nu am zăbovit prea mult cu gândul la cât de dificil o să fie de ajuns acolo căci eram vrăjit deja de faima cățărării care în mare parte se datorează tocmai gradului de dificultate. Bucata asta de drum e aproape pustie, iar panta e mică, numai bună de încălzit picioarele pentru marea urcare. După ce mă înscriu pe direcția Mont Ventoux începe să crească și traficul velo. Ajung în curând la intersecția unde se încheie bucla ce urmează să o fac astăzi. Planul era să urc din Malaucène, dar am luat-o dreapta spre Bédoin la sugestia prietenului David care a contribuit cu mai multe sfaturi și lămuriri în planificarea turei. Modificarea a fost mai mult decât bine-venită deoarece am avut de urcat Col de la Madeleine, iar apoi am coborât spre Bédoin. Asta înseamna că dacă făceam traseul cum am planificat inițial, pe final de zi aveam de urcat pasul ăsta dinspre Bédoin, ceea ce nu era tare bine. Aici drumul e îngust și frumos, umbrit de arborii de pe margine. Opresc pe coborâre să mai arunc o privire către Mont Ventoux de care se țin scai aceeași nori, iar apoi parcurg repede cei 6km la vale până în Bédoin, locul de unde începe cățărarea. Ajung în centrul localității unde e un adevărat furnicar. Cicliști de toate felurile și vârstele, mașini cu biciclete pe suporți, magazine de biciclete și terase unde oamenii își încarcă puterile. Pare a fi un festival al bicicletelor, dar e doar un început de weekend. Mă învârt puțin prin centru cu gândul să opresc la o terasă să mănânc un croissant și să beau un Cola. Evident că nimeresc la o terasă unde n-au croissante și mă mulțumesc doar cu sucul. Când dau să pornesc de la terasă văd că sunt probleme cu frâna față. Când trag frâna, la eliberarea manetei iese cămașa cablului din manetă și maneta nu revine complet. Exact ce ai nevoie la coborârea de pe un asemenea munte. Intru la magazinul de biciclete de vis-a-vis și aștept puțin până termină mecanicul cu clienții din magazin. Începe și șurubălește la frână timp în care mă uit prin magazin și îmi pică ochii pe un tricou tehnic cu Mont Ventoux. Îmi place modelul, dar nu culoarea. Dacă era negru cu verde îl luam. La cel care era negru/verde nu îmi plăcea modelul, deh, complicat cu mofturile astea. Trece destul de multă vreme și între timp apar mai mulți clienți care închiriază biciclete. Mai arunc câte un ochi la mecanic și văd că a dat etrierul jos cu totul și îl curăță cu degresant. Îl montează la loc și apoi văd că tot testează frâna, dar nu pare foarte convins. Într-un final îmi aduce bicicleta și-mi spune că e problemă cu etrierul care nu trage cablul înapoi cum trebuie. A rezolvat cu maneta, dar zice el că nu e foarte puternică frâna. Nu are în magazin frâne pentru MTB ca să o schimb cu totul așa că achit 5 euro și plec. Frâna nu că nu era foarte puternică, era ca și inexistentă. Deja era ora 2:30 așa că nu-mi mai bat capul cu frâna, oricum la urcare n-am nevoie de ea. Drumul prin pădure e frumos, dar nu oferă nimic spectaculos înafară de procentul ce indică înclinația pantei. Destul de repede îmi iau adio de la pantele până în 8% și înclinația nu mai coboară sub 9% decât ”virtual”, datorită tehnologiei Garmin care îmi arăta aiurea 0%. Îmi plac bornele kilometrice care indică altitudinea, panta medie pe următorul kilometru și distanța până în vârf. Oare o să avem vreodată așa ceva în Pasul Gutâi? Între timp am oprit de câteva ori să mănânc și să umplu bidoanele cu apă din sticla ce o căram după mine. Mai e mult până în vârf, dar nu aia mă interesează. Mă visez la Chalet Reynard cu un Cola în față și ceva mâncare, apoi cumva o să urc cei 6 kilometri rămași. Într-o lipsă totală de inspirație n-am făcut nicio poză cu refugiul transformat în restaurant, dar se vede puțin în poza de mai jos. Aici erau opriți cel puțin 50 de cicliști din mai multe țări. Oferta restaurantului mi s-a părut cam sărăcăcioasă. Am ales niște spaghette bolognese care n-au fost nici cum, dar nici nu mai conta. Umplu bidoanele cu apă și mă apuc de cei 6 kilometri rămași, care cică sunt cei mai grei. De parcă până acum a fost ușor! Ies în curând în golul alpin și se vede vârful cu stația meteo (sau ce o fi). Deși drumul e Mecca cicliștilor, mai vezi și alte minunății. Au trecut mai multe mașini clasice din care am apucat să pozez două. Sunt tot mai aproape de vârf. Pozez memorialul lui Gaulois P.Kraemer care de regulă e ignorat de către cicliști, mult mai celebru fiind memorialul lui Tom Simpson pe care eu nici nu l-am văzut. Manevra asta mi-a ieșit și în Cannes, unde am găsit un covor roșu uitat de lume, iar pe lângă cel celebru am trecut fără să-l observ. Mai am cam un kilometru până în vârf și opresc pe partea stângă a drumului să mă joc puțin cu aparatul foto că astăzi nu l-am folosit deloc. După ce mai opresc o dată unde e tăblița cu Col des Tempêtes (1830m) ajung în sfârșit în vârf. În 4h:35min am urcat cei 21.36km cu 1610m diferență de nivel, fiind cea mai grozavă cățărare pe care am făcut-o vreodată. Stau la coadă să îmi fac poză cu indicatorul din vârf. După ce termin cu pozele mă pun să meșteresc la frână, cobor câteva zeci de metri și opresc iar să mai șurubălesc. Dacă vreau să prindă cât de cât bine frâna, nu am nicio șansă să o reglez fără să frece discul. Coborârea e frumoasă, drumul pustiu și kilometri curg repede. Ating maxim 75km/h și fac o testare de frâne, altfel ar fi mers și mai mult. Mă uit în spate să văd peisajul și nu e nimic interesant. Din partea asta nu se vede stația meteo și cred că urcarea pe aici ar fi fost cam plictisitoare așa că îi mulțumesc încă o dată lui David pentru sugestia de a aborda varianta cea mai populară. I-am mulțumit doar în gând că omul a fugit din Paris de fiecare dată când am ajuns eu pe acolo așa că n-am reușit să ne întâlnim. În Malaucene n-am zăbovit deloc, doar am făcut o poză din mers. Când mă vedeam deja în camping începe un vânt din față cum nici pe vârf n-a suflat. Nu e tocmai ce aveam nevoie, dar am răzbit într-un final. De la intrarea în camping privesc cu satisfacție vârful din depărtare pe care tocmai am urcat. Deși din punct de vedere al peisajul nu este un traseu foarte spectaculos, Mont Ventoux are ceva special ce atrage atât de mulți cicliști din întreaga lume. Parcă se simte ciclismul în aer. Într-o zi o să revin ca să fac cățărarea pe cursieră, să mă pot bucura din plin de ciclism. Va urma.
  30. gibonu

    Transfagarasan, fata nordica.
  31. Astăzi, aliniați pe ploaie pentru ultima tură dintr-un weekend super fain. Până am terminat cu poza s-a oprit și ploaia. Urmează povestea celor 3 zile, săptămâna viitoare cândva
  32. majikstone

    Coborarea integrala de pe Alpe d'Huez.
  33. DAMIAN

    Exact acum un an o scoteam foarte grijuliu la prima ei tura. Pana astazi am strans impreuna peste 17 000 km pe drumurile tarii. Si sper eu la mai multi
  34. Ziua 12, 13, 14 Viena & Imprejurimi Am ajuns într-o zi de joi la Viena la prieteni noștri Adi si Maria. După dușurile de rigoare si o masa copioasa (rezultatul a fost ca in 3 zile am pus 1.5kg pe mine) am lenevit pana la ora de culcare. Haiducii leneveau cu ochii pe telefoane, eu stand la povesti cu Adi si Maria. Adi lucrează la o scoală din Viena, este administrator. El nu este angajatul scolii ce angajatul primăriei , el răspunde de buna funcționare din punct de vedere logistic a scolii, tot ce tine de instalații de apa, curent, curățenie etc. Adi ne-a dus vineri (a 2-a zi) sa vadă haiducii cum arata pe interior o scoală din Viena, scoală unde lucrează Adi este o construcție relativ noua. Era vacanta, scoală pustie. Haiducii au putut sa vadă live cum arata clasele, sala de sport, sala de mese. etc. După vizitarea scolii ne-a dus si la o scoală într-o clădire veche sa vedem diferențele, arata ca Colegiul Gojdu sau Eminescu din Oradea, nu existau mari diferențe intre scolile din Oradea si cea veche din Viena, privitor la sălile de clasa, bănci, sala de sport etc. Seara am vrut sa vedem eclipsa de luna de pe un deal de lângă Viena (o fosta abație) dar același gând a avut și jumătate din populația Vienei. Am coborât la Dunăre sa vedem eclipsa dar s-a înnourat și a început ploaia. Sâmbăta dimineața ne-am planificat o plimbare pana la Baden (35km - dus intors 70 km). Ne-am aprovizionat cu apa si Adi a fost ghidul nostru. Pana la Baden am mers numai pe pista ciclabila. Exista si un tramvai care face legătura intre Viena si Baden. Baden este un fel de Baile Felix al Oradiei pt Viena numai ca mult mai scump Pista cilcabila, EuroVelo 9. Un castel micuț înconjurat cu un șanț de apa. Gara din Baden Cei care merg la Viena isi lasă bicicleta la gara in rastel si la Viena isi iau cealaltă bicicleta, legata si ea in rastel si merg unde au treaba sau la job. Si in Germania am văzut rastel-uri mari de biciclete la gări. Cazinoul din Baden. Era închis la cazinou si oricum am uitat zarurile norocoase in Oradea Întoarcerea s-a făcut pe alt traseu. Pe drum Adi ne-a dus sa vedem centrul de refugiați unde a fost si el găzduit acum 25 ani când a venit in Austria imediat după revoluția din 1989. Pe drumul de întoarcere am oprit la un restaurant indian și ne-am făcut roșii că racii de la mâncarea condimentată. I-am spus indianului sa vina in Oradea să deschidă o locantă că nu avem. A fost receptiv și și-a notat datele mele pe spatele unui bon, se spune că marile afaceri încep cu înțelegeri scrise pe șervețele. Rareș a zis ca el vrea mâncare condimentat deși Adi i-a explicat ca mâncarea indiana din start este condimentata si dacă cere sa fie condimentat va ieși condimentata la pătrat Aici in poza ii ieșeau condimentele pe nas si ochi Nu și-a putut manca mâncarea toată Pe drum am găsit o florărie de unde puteai sa-ti culegi singuri florile si sa pui bănuții in cutie. In România fiscul o închidea demult pt ca nu are casa fiscala de marcat Adi i-a cules/platit flori la Maria. Sâmbătă după-masă am mers la Prater sa spargem banii in tiribombe. Bugetul a fost 100 eur, dar pe care l-am depasit cu 20 %. Duminica a fost o zi de leneveala crunta, după masa ne-am dus la pizza undeva pe malul Dunarii. Asa arata coșurile de gunoi in Viena, au fiecare pungi pt rahatei de caine A 2-a zi urma sa mergem cu trenul pana la Debrecen (Ungaria) VA URMA
  35. EyesOnly

    N-are de ce sa fie ciuda. Ajunge la final calatoria si incepe alta. Se termina povestea, vine alta. Se termina pozele, vin altele. Ziua 12: Nantes - Noirmoutier, distanta 40km(cu bicicleta), 1st and 2nd La momentul cand faceam primele schite ale traseului, cand mi-a fost clar ca Normandia trebuie sa mai astepte, cel putin inca un an, calculam ca vom petrece primele 2-3 zile in Paris. Motivul principal - sa vedem ultima etapa a Turului Frantei, care urma sa se incheie pe 29 Iulie. In plus am fi vrut sa cascam gura putin si prin Paris, unde nu mai fusesem niciodata. Ceva calcule mai incolo imi dau seama ca nu are niciun sens sa pierdem vremea in Paris, la inceput - aglomeratie mare la etapa finala, cateva minute in care poti sa vezi plutonul fata de cateva ore cat trebuia sa astepti dupa ce ti-ai gasit un loc. In plus, sa ne plimbam cu toate bagajele dupa noi prin Paris, de mai multe ori, nu suna prea apetisant. Renunt la ideea cu Paris-ul si, ca sa nu se supere Le Tour pe mine, realizez ca am putea parasi pentru putin timp Loara si castelele ei si sa poposim pe insula Noiremoutier, in departamentul Vendee. Nu vedem finalul dar macar ajungem in departementul de unde a plecat Le Tour in acest an. In plus, proximitatea Passage du Gois si mancarimea din talpi la gandul ca am putea sa il traversam pe bicicleta ma imping si mai mult cu planificarea spre Noiremoutier. Asadar, planul final de acasa contine o vizita pe insula Noiremoutier. Planul contine de asemenea un traseu de aproximativ 100km pentru ziua de astazi, de la Nantes pana pe insula. In seara precedenta, stand pe langa cort si oala cu mancare, calculam ca e destul de complicat traseul pentru a doua zi. Incep sa caut variante ajutatoare, eventual un autobuz sau tren pentru macar o bucata din traseu. Gasesc pe siteul SNCF, spre surprinderea mea, traseu direct Nantes - Noiremoutier, la care este si simbolul de biciclete. Dupa ceva studiu mai detaliat imi dau seama ca e vorba de autobuze apartinand SNCF care fac legatura de la Gara Nantes la Autogara Noiremoutier. Profitam de cunostintele de franceza ale Sirianului si facem o rezervare pentru dimineata, de la ora 10.20 Chiar daca pana la gara avem doar 10 km, ne trezim dupa ritmul din zilele precedente si la ora 8 suntem deja gata de plecare. Se observa cat de "multa" iarba am avut in zona noastra de cort. E destul de cald dar cu ceva norisori pe cer. Pedalam pe malul Loarei si ajungem rapid aproape de Nantes. Trecem pe langa unul din multele poduri care leaga orasul de insula Nantes - Podul Eric Tabarly - un pod destul de nou, inaugurat la mijlocul anului 2011 Ajungem in Nantes evident, foarte devreme fata de ora la care era programata plecarea - 10.20 Stiu ca mai este un autocar care pleaca cu o ora mai devreme si ii sugerez la Siri sa incercam sa il luam pe acela. Poate nu are toate locurile de bicicleta ocupate si poate ca ne accepta si pe noi. Asteptam sosirea autocarului, e din ce in ce mai multa aglomeratie. Zona in care asteptam e un fel de autogara - in sensul ca sunt peroane pentru autocare, dar nu exista nicio cladire oficiala in zona. Doar gara din spatele nostru. Apare autocarul, eu stau pe langa bagaje in timp ce Siri se duce sa profite de cunoasterea limbii franceze. Povesteste cu soferul, acesta nu pare deloc incantat sa ne ia, daca tot avem rezervare pentru 10.20 sa mergem cu ala. Cu toate acestea coboara din autocar si vine spre zona din spate, unde asteptam. Povestim doar in franceza cu el, ne arata cum trebuie sa prindem bicicletele si isi vede de treaba. Pare destul de serios si cam morocanos, Montez bicicletele si incep sa strang tricolorul, sa nu se agate sau sa se rupa de la vant, in timpul drumului. Soferul vine drept spre mine si, in limba franceza. incepe sa vocifereze - ce e cu drapelul ala? sa il dau jos de pe bicicleta. Il iau cat de cat in serios si incep sa il strang si mai bine. Urmeaza un moment de soc pentru noi - din franceza fluenta pe care o vorbise, soferul incepe sa vorbeasca in romana. Si imi zice sa las drapelul acolo unde e, sa fluture pe autocarul lui, ca e mandru ca e roman. Ne dumirim cat de cat din soc, povestim putin, ne arata unde sa punem bagajele de cala si isi vede de actvitatile care ii revin, pentru a se putea pune in miscare. Noi radem pe peron si sesizam si ironia - traseul cu numarul 13, norocos pentru noi, unde avem bafta sa dam peste un sofer de origine romana. La urcare in autocar, in loc de bilet ne atrage atentia ca, in caz de ceva control, eu sunt fratele lui si Siri verisioara si ne asezam pe primele locuri din fata. Suntem gata de plecare, Noiremoutier ne asteapta Am ocazia sa arunc cate o privire la ecranul de pe bord care afiseaza imaginile unei camere situata in partea din spate. Pot astfel sa observ bicicletele pe tot parcursul drumului La iesirea din gara ne "intalnim" pentru ultima oara cu familia cu Scott-uri electrice, intalnita pentru prima oara in Camping Municipal Rigny-Usee. Autocarul nostru trece pe langa ei. Aparent se indreptau spre gara, probabil punctul terminus al excursiei lor. Noi continuam traseul pe drumuri nationale in mare parte. Autocarul e confortabil, foarte curat si domneste linistea in el. Nu ai parte de painea cu salam sau chips-urile din cele romanesti. Are chiar si niste porturi usb, langa scaune, pentru incarcarea electronicelor. Admiram peisajul si observam ce furtuna am ratat Accesul pe insula Noirmoutier dinspre continent se face in doua moduri - folosind Passage du Gois sau - folosind Podul Noirmoutier Podul a fost dat in folosinta in anul 1971, singura optiune de a ajunge pe insula, pana atunci, fiind PdG. Passage du Gois e un drum natural, in lungime de 4,3km, care face legatura intre continent si insula. Acesta este inundat total de 2 ori pe zi, in functie de orarul mareelor. Asadar poate fi folosit doar cateva ore, de 2 ori pe zi. In momentul cand e inundat complet nu exista niciun semn ca ar exista acolo. Evident, autocarele folosesc podul, si mare parte din traficul de pe PdG e facut de turisti si localnicii care pur si simplu il traverseaza sau vin sa adune vietatile marine, lasate in urma de apa care se retrage. In documentarea turei, am vazut multe poze cu rulote sau masini acoperite de apa, din cauza ca nu au tinut cont de orarul mareelor si s-au aventurat pe drum cand nu ar fi trebuit. Dupa cum spuneam, autocarele folosesc podul pentru a ajune pe insula si noi nu facem exceptie de la asta. Desi, cand planificam tura, imi faceam griji despre pedalatul pe pod, am observat la trecerea lui cand are, pe o singura parte, o banda separata de trafic pentru biciclete sau per-pedes. Ajungem in autogara Noirmoutier si salutam cu mandire autocarul care ne-a adus aici si pe Domnul Daniel, sofer de origine romana, care ne-a tratat atat de frumos Povestim putin, isi cere scuze ca nu ne poate gazdui in locul in care sta el(in timpul sezonului el si mai multi colegi fac aceste curse regulate Nantes - Noirmoutier de cateva ori pe zi; raman peste noapte la cazarea de pe insula; in afara sezonului sunt soferi pe zona Nantes) Facem schimb de nr de telefon si ramane sa ii dam un semn in momentul in care ne instalam la un camping. Domnul Daniel pleaca la pauza de masa noi ne urnim in cautarea unui camping pentru urmatoarele 2-3 nopti. ~va urma~
  36. EyesOnly

    Ziua 6: Chenonceaux - Tours, distanta 50km N-am avut part de piscina dar am avut un somn bun. Ii dam cu cafeaua si pornim la drum Avem foarte putin de pedalat pana la primul obiectiv al zilei - Castelul Chenonceau Ajungem destul de devreme. cu ceva minute inainte de deschidere. E ceva lume dar putina si o sa ne putem bucura de vizita Dupa poarta principala o alee prin padure ne duce la castel Caldura e mare si administratorii castelului nu au uitat de patrupede Noroc ca am dormit bine altfel patul asta, al Dianei de Poitiers, ne-ar fi facut mai mult cu ochiul Admiram canalul care trece pe sub castel si pe care am fi putut veni cu barca de la campingul fara piscina Gradina frumoasa si bine structurata ni se arata la una dintre ferestre O alta perspectiva asupra castelului Parasim interiorul, destul de sarac in exponate si lucruri interesante, si o luam la plimbare pe aleile ce il inconjoara Chiar daca e abia ora 10 caldura ne chinuie deja. Facem haz de necaz si ne admiram bronzul perfect si stabilim ca tot timpul e mai bine sa ai doua ceasuri la tine Dam o raita prin gradina, unde ceva muncitori lucreaza de zor, si profit de ocazie sa fac si eu una din pozele clasice cu castelul De aici pornim mai departe, tinta urmatoare e Amboise. Pedalam pentru ceva vreme pe D81 si e cam aglomerat. Decidem sa ne rupem de el si ocolim ceva prin paduri si peste dealuri Multe campuri de floarea soarelui ne ureaza buna dimineata Principalul obiectiv pe ziua de astazi - Castelul Clos Luce - locul unde Leondardo Da Vinci si-a petrecut ultimii 3 ani din viata, in calitate de pictor, inginer si arhitect sef al regelui Francisc I Caldura e deja insuportabila. La interior gasim patul lui LDV si machete ale inventiilor sale, care mai de care mai interesanta. Unele din ele le vom gasi si in gradina castelului, in marime naturala Carul de razboi O catapulta Podul mobil Un sistem cu melc, de aductiune a apei pe care am avut onoarea sa il testez ceva mai tarziu A fost un test reusit - chiar aduce apa asa cum a fost gandit. Nu lispseste nici elicea, considerata ca baza pentru modul cum functioneaza elicopterele cutia de viteze este si ea prezenta alaturi de rulmentii cu bile si, bineinteles, ruda mult mai indepartata a Garmin-ului meu "Orice om" intreg la cap are cel putin o bicicleta pe langa casa si o mitraliera automata Parasim domeniul plin de minunatii si ne ascundem de soare undeva la o terasa langa Castelul Amboise. Mor de cald si nu am niciun chef sa il vizitam asa ca ne racorim si pornim mai departe spre Tours. Avem parte de o surpriza placuta, la intrarea in provincia Touraine, in localitatea Lussault-sur-Loire - un loc de pauza pentru biciclisti cu apa rece, umbra si multe vorbe frumoase lasat pe hartiile de pe masa Pedalam mai departe si sunt trimis cu gandurile in copilarie multe ceainice si recipiente pe care bunica le folosea pentru lapte, noi culegeam fructe de padure in ele, de pe dealuri. Pedalam prin podgorii si sub arsita soarelui nemilos In Veretz ne re-intalnim cu raul Cher, rau pe care il parasisem sub Castelul Chenonceau. Pedalam in paralel cu Cher-ul pana la destinatia finala a acestei zile Camping Onlycamp Tours Loire Valley, din localitatea Saint-Avertin Caldura de pe parcursul zilei si-a facut efectul nedorit si ne racorim cum putem. Cochetam cu ideea de a inchiria un fel de dormitor-cort, chiar decidem sa alegem asa ceva. Nu ne place in momentul in care ne este aratat si decidem sa revenim la cortul nostru. Locul ales, care are ceva umbra nu are prea multa iarba - e loc de rulota in mod normal, dar are prizele de curent aproape. Camping-ul dispune de mese cu banci in multe zone, inconjurate de iarba - locul perfect pentru a gati/lua masa/socializa. Dam o tura prin localitate, in drumul nostru spre Lidl si cumparam cele necesare. Pregatim cina in stil italian si ne racorim(bine de tot) in stil olandez ca deh, suntem in Franta Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/uqJxtQEzZ8NAm9yb8 ~va urma~
  37. EyesOnly

    Ziua 5: Blois - Chenonceaux, distanta 62km, partea !! Plecam de la castel, pedalam pe pista si sosea pana la iesirea din localitate, Ca sa ne ajute sa uitam de caldura foarte mare, apare un deal serios pe traseul nostru Motiv foarte bun de o pauza timp in care apare o familie - un barbat de vreo 50-60 de ani cu cei 4 sau 5 nepoti ai lui. Siri povesteste mai mult in franceza cu ei, Vorbesc si eu cu ei in engleza cat de cat. Ne descriem traseele de unde venim si unde mergem si aflam ca toti am plecat din Orleans si planuim sa ajungem pana la St Nazaire. Oricat am povesti dealul nu pare sa se micsoreze, asa ca purcedem la drum, fiecare in ritmul lui, Ne depasim reciproc pe rand si la un moment dat ii lasam in urma, Facem o stanga brusc si parasim raul, pentru moment, pentru ca ne indreptam spre Chenonceaux. Drumul pare sa se mai fi "indreptat" dar, la iesirea din Mosnes, dam de un adevarat Muur-Kapelmuur, fara piatra cubica, frantuzesc. Urcarea ne termina si mare parte din ea o facem impingand bicicletele. Ne ajung din urma noi nostri prieteni si incepem din nou sa ne depasim unii pe altii. Caldura si rampele ne termina incet incet. Nu imi arde de prea multe poze si mai adun doar 2. Abia astept sa ajungem la camping-ul din Chisseaux si sa ma arunc in piscina acestuia. Profitand si de limba franceza vorbita de Siri, ne-am facut un obicei de a suna, cu o seara inainte sau in dimineata fiecarei zile, pentru a rezerva(daca este posibil) un loc de cort. Facusem acest lucru si dupa ce am plecat de la Blois, Ajungem la camping, terminati de caldura, oboseala parca a disparut. Confirmam la receptie/bar ca au loc liber de cort, precizam ca am sunat de dimineata. Nu parea sa isi aduca aminte dar ne zice ca au locuri. Nu avem nevoie sa stim prea multe si vrem doar sa ne racorim. Ungem rapid lanturile cu 2 beri ne tragem sufletul destul de mult si apoi mergem sa cautam locul de cort. Camping-ul e destul de aerisit, nu este prea multa umbra, dar gasim un loc bunisor. Ma apuc sa intind cortul si am un soc - camping-ul trebuie sa aiba piscina si nu pare sa aiba. Calculez din nou, verific traseul si realizez ca am gafat-o: trebuie sa ajungem la Camping Le Moulin Fort dar noi ne-am oprit pe celalalt mal la Camping de l'écluse Ma apuca toti nervii, ii povestesc la Siri si radem unul de altul. Toate seara facem glume si referinte la piscina de pe partea cealalalta a raului. Termin de montat corturile si iesim la plimbare pe malul raului Cher, admirand baloanele cu aer cald care survoleaza zona Stam la povesti cu baiatul care se ocupa cu inchiriatul ambarcatiunilor de langa ponton. Ne povesteste de preturi, ne aduce aminte ca putem merge pana la castelul Chenonceaux cu aceste ambarcatiuni. Ne felicita pentru tura si planul nostru de tura. Imi trece prin cap sa ne dam si noi cu balonul si incep sa caut pe internet. Zona de decolare e destul de aproape si am putea incerca o zi de pauza. Imi trece cheful cand aflu de sutele de euro pe care ar trebui sa le platim. Data viitoare! Nu avem chef de gatit si poposim la barul camping-ului. Meniul ales de noi e foarte special - bere, cartofi prajiti si inghetata foarte buna. 3 in 1 care a mers excelent Noapte buna copii! Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/KHm12dQoq1p2kiXb8 ~va urma~
  38. EyesOnly

    Ziua 5: Blois - Chenonceaux, distanta 62km Cateva cuvinte despre Camping Val de Blois: in ziua sosirii ne-am prezentat la receptie. Ni s-a aratat harta si am platit pentru 2 nopti. Ne-au spus sa mergem sa ne alegem locul. Nu a fost nevoie sa ne intoarcem sau sa sunam(ca in alte camping-uri) sa anuntam numarul la care ne-am asezat. Nu ne-a intrebat nimeni de sanatate cat am stat acolo, puteam sa alegem orice loc era liber indiferent daca era pentru rulote sau ba. Nu imi aduc aminte daca am platit curentul electric dar sigur l-am folosit. Receptia/toaletele/sala de dush curate. Cismele cu apa din loc in loc in camping. Erau ceva tabere organizate cu kinderi, care dormeau in camping folosind corturi foarte simple de la Decathlon. A doua seara chiar au stat langa noi. Erau 2 voluntari care faceau cu randul la "paza turmei". Ceva galagie dar interesant modul cum incercau sa ii controleze si cum reactionau strumfii. Pornim din nou la drum, cu tot bagajul dupa noi. Prima oprire va fi foarte rapid, caci vrem sa dam o raita prin Blois. Ma fascineaza in mod deosebit cum se oglindeste orasul in apa super linistita Podul Jacques Gabriel Biserica catolica Saint Vincent de Paul O vedere din fata a castelului din Blois si din lateral, din fata bisericii Saint Vincent Decidem ca nu avem chef sa il vizitam si vrem sa pedalam. Astfel ca ne multumim cu o privire din exterior a imprejurimilor. Nu am idee daca domnul de la mansarda era de acord cu noi sau ba. Probabil asa aratau sniperii in vremurile trecute. :-D Dam o raita prin oras apoi realimentam de la un Carrefour express, servind micul dejun pe o banca din zona Cine se trezeste de dimineata...plimba tractorul Nu ne incadram la restrictii asa ca ii dam mai departe, chiar daca n-avem asfalt. Si daca nenea ala de dimineata s-a tras tractor, calutul a devenit statuie In Cande-sur-Beuvron dam de o bisericuta fara nume unde profitam de umbra si facem o pauza. Ne apropiem de ora 12 si deja e foarte cald. Traversam raul Beuvron si continuam pe macadam pana ajungem la poalele castelului Chaumont. Suferim de cald asa ca incercam sa ascundem bicicletele undeva la umbra. Incercare esuata pentru ca nu exista asa ceva. Lasam lucrurile de valoare in cutiile de securitate dintr-o curte mica, inainte de a intra in incinta domeniului. Urmeaza scari....multe scari de beton pana pe dealul unde au cocotat astia castelul Imi gasesc motiv sa pozez biserica Sf Nicolae pentru a mai profita de ceva umbra. Loara se ascunde printre copaci, dar o dibui Ajungem si la castel, pana la urma. Mor de cald. La interior ajungem in camera Catherine de Medici - nume pe care l-am primit dupa ce regina a cumparat castelul in 1550. In secolele 15 si 16 a fost un apartament care isi schimba destinatia in functie de perioada zilei - camera de baie, dormitor, salon pentru receptia oaspetilor. Camera dispune de un balcon, deasupra unei capele, permitand celor din apartament sa participe la slujba fara a pleca din apartament. (deh, nu stam cu prostimea si lenea e mare) O poza din acel balcon Am chef de un biliard dar n-am creta pentru tac la mine Curtea interioara a castelului de unde se vede frumos Loara. Dam o raita si prin fostele gradjuri unde fiecare calut avea locul lui bine definit Gasim tot felul de sarete si trasuri, harnasamente si tot ce-ti poate trece prin cap ~va urma~
  39. EyesOnly

    Ziua 3: Orleans - Blois, distanta 74km Parasim Savana si ne indreptam spre Decathlon pe care l-am identficat in ziua precedenta si unde ne rezolvam problema cu buteliile de gaz. Din pacate nu au butelii de capacitate mai mare si luam mai multe din cele mai mici. Pedalam pe dealurile pline de pomi fructiferi - meri si ciresi in principal. Chiar gasim ceva cirese ramase neculese si alegem din ele pe cele bune Vremea momentan tine cu noi si cerul e plin de nori, Ne intalnim si cu raul la intrarea in Rezervatia naturala Saint-Mesmim Drumul spre Meung-sur-Loire e marginit de rau pe dreapta si omniprezentii baloti de paie, pe stanga Trecem raul si ne indreptam spre castelul Meung sur Loire raul de la poalele castelului si o boulagerie cocheta, inchisa din pacate Parcam bicicletele la intrarea in curtea castelului brunch-ul campionilor - paine cu mere In curtea castelului, pe langa activitati de tras cu arcul si aruncat sulita gasim si niste jocuri de ultima generatie Luam putin la pas si interiorul castelului. Totul e oale si ulcele si apoi ne continuam traseul din care se pare ca au mai ramas 44km Ideea de a continua traseul pe apa, folosind un ski-jet este distrusa de lipsa acestora la locul cu pricina astfel ca suntem nevoiti sa continuam pe biciclete pana cand ajungem in Beaugency La intrarea in Castelul Beaugency ne intalnim cu 2 calatori frumosi. Povestim putin cu ei si lamurim misterul drapelului belgiano-romanesc Cochetam cu ideea de a schimba bicicleta dar renuntam si ne continuam vizita in castelul aparat de cavaleri Trebuie sa fim atenti la orice miscare pentru ca ...toti ochii sunt pe noi Luam o pauza de hidratare la o pizzierie de pe malul raului si iau contact pentru prima oara cu programul de masa si de pauza al restaurantelor din Franta - suntem serviti fara nicio tragere de inima cu un Cola si o bere, ca deh "sunt in pauza de masa". Aveam sa ne lovim de chestia asta destul de des pe parcursul excursiei noastre. Podul peste Loara, la intrarea in Beaugency Traseul continua pe sosea, pista asfaltata si macadam. Trecem pe langa un loc denumit Lavoir d'Abas ne admiram bicicletele in oglinzile de pe malul raului inainte de a poposi la Camping Val de Blois Profitam ca am facut rost de butelii si incropim cina apoi petrecem seara pe malul raului, printre caiace si tantari. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/RVmECT6SQmsY9myp8 ~va urma~
  40. EyesOnly

    Ziua -1: - Planificare Am cumparat bilete de avion pentru Sibiu - (Paris) Beauvais - Sibiu undeva la inceput de an(februarie-martie) Dupa ce am ales si destinatia clara - Valea Loairei - am inceput sa fac un planning pe zile, tinand cont de tintele pe care le aveam si pozitionarea camping-urilor. De asemenea am achizitionat si biletul de TGV pentru intoarcerea de la Nantes la Paris, bilet care includea si transportul bicicletelor. Ziua 0: Sibiu - Paris Adunam bagajele si ne pregatim de impachetat. Bicicletele au fost impachetate de acasa in cutii de carton, "impurmutate" de la magazinul DHS cu ceva luni in urma, si transportate spre aeroport cu o masina de transport marfa. Bicicletele in cutii, asteptand sa plece spre aeroport Din 2 saci de rafie Siri a cusut unul mai mare si, astfel, gentile si restul bagajelor si-au gasit locul in doua cuburi elegante, demne de un zbor cu WizzAir. Cuburile magice In aeroport, asteptand deschiderea ghiseului de bagaje. Evident toate privirile erau asupra noastra si, mai ales, a bagajelor. De la "ce naiba carati acolo" pana la "super tare.bravo voua" toate replicile s-au spus sau citit in privirea trecatorilor. Bagajele au trecut fara nicio problema de security check astfel ca aventura putea sa inceapa. La aterizarea in Beauvais am dat de vreme foarte urata si ploaie. A fost cea mai urata zona de sosiri in care am fost eu pana acum. Spatiu foarte putin, super-super aglomerat, mizerie mare, benzile de bagaje inconjurate de zeci de oameni. La cativa metri de zona de bagaje era deja controlul de pasapoarte. Bagajele trebuie ridicate inainte de a trece de controlul de pasaport astfel ca, evident, trebuie sa te plimbi cu ele dupa tine. Astept sa mi se aduca cutiile pe o usa cu scop oficial de "iesire de urgenta", in timp ce Siri se chinuie sa isi faca loc sa recupereze cuburile. In afara de faptul ca erau putin ude cutiile, totul era in parametri(cel putin la momentul ala) Ni se spune ca trebuie sa caram cutiile si cuburile dupa noi, la coada de la paspoarte. In zona respectiva si, de fapt, in tot terminalul ala nu exista niciun carucior de bagaje. O familie de romani care zburase in acelasi avion se ofera sa ma ajute. Refuz politicos si incepem sa facem scandal in franceza ca vreau un carucior. Tipul de la securitate se satura de noi la un moment dat, intelegand in acelasi timp problemele pe care le-am avea cu statul la coada avand toate acele bagaje. Ne deschide culoarul separat, folosit doar de ei, si ne facem semn sa trecem pe acolo. De asemenea se asigura ca vom intra in fata la agentul de politie vamala. Dupa security check stam la povesti cu familia care se oferise sa ne ajute, detaliem cam ce vrem sa facem, facem schimb de numere de telefon si ne roaga sa trecem pe la ei. La acel moment, casa lor era foarte aproape de traseul nostru. Cazarea din Beauvais urmeaza sa fie la o gazda de pe WarmShowers. Iau legatura cu el, vine sa ne ia de la aeroport. Inghesuim, fara mari probleme, in Laguna cele 2 biciclete, 2 cuburi si 3 oameni. Privelistea e impresionanta pentru cei din jur si, recunosc, juram ca nu au cum sa incapa. Iesim in oras si ne indindem la (multe) beri la un fel de festival din centrul orasului. Incheiem seara tarziu in noapte, cu mult alcool si putina mancare. Mai multe poze cu impachetarea/transportul bicicletelor - https://photos.app.goo.gl/Vn9PV25gGZ1GAjXx9 ~va urma~
  41. Suntem acum in Peru, deja trecuți de jumătatea turei. In afară de poze aș vrea să scriu ce s-au schimbat față de turele trecute. În curând.
  42. Ziua 8 Passau - Campingplatz und Mostheuriger Fam. Puchner 68 km Micul dejun servit, gata de plecare Noi am fost cazați la prima camera in spatele băieților Astăzi aveam sa trecem prin niște chei ale Dunarii foarte frumoase Cu o seara înainte am stabilit cu haiducii ca ne vom opri la Viena nu vom merge pana la Budapesta, urmând ca din Viena sa facem o plimbare pana la Bratislava si retur. Am vorbit cu Adi, gazda noastră din Viena, sa-mi cumpere biletele de întoarcere pe ruta Viena-Budapesta. Eu începeam sa am probleme cu fundul, șaua ma deranja destul de tare, poate de aia am si scurtat călătoria. Tricourile cu Romaina la vedere. Am mers si pe porțiuni de drum fără pista ciclabila, nu am avut probleme cu participanții la trafic desi era circulație. Poate in viitor fac si eu o croaziera pe Dunare. Fara porumb si digul Dunarii Când te oprești pt necesitați fiziologice se pot întâmpla multe O hoarda de bicicliști au trecut în viteza pe lângă noi. După cum se observa unul din ei avea roti ajutătoare. O sa ne tot intersectam cu ei pe drum. "Houston we have a problem" pe drum nu ne-am intersectat cu nici un supermarket. Unde ne-am oprit era numai de băuturi, măcar am cumpărat apa. Stocul de mâncare se rezuma la un borcan de gem. Pe celalalt mal erau mai multe localități fata de malul pe care mergeam noi. M-am hotărât sa trecem pe cellalt mal si sa cautam un supermarket. Am văzut un barcagiu care făcea transbordări si am traversat Dunarea. Pe cellalt mal era un Lidl la 4.5 km distanta depărtarea de mal. Acei 4.5 km trebuia sa-i pedalam pe un drum cu trafic intens unde rulau si camioane. Nu am riscat ce am continuat drumul de-a lungul malului cu burțile pe jumate goale dar cu borcanul de gem in caz ca haiducii nu mai puteau pedala. Împreuna cu domnișoara (sau doamna) am traversat Dunărea. Am făcut un fel de tandem cu ea, când ea era in fata noastră când noi in fata ei pana am decis după vre-o 15 km sa le dau la haiduci de mâncare adică sa golească borcanul de gem Pe la ora 16.00 am ajuns la camping. Defapt este mai mult un parc de rulote. In occident se practica următoarea chestie. Daca ai o rulota, pt. o chirie de 2-3000 eur/an, poți sa o parchezi într-un camping, iar când vi tu sau prietenii tai in camping la rulota mai plătești taxa de persoana. Adica pt. aproximativ 250eur/luna plătești o chirie si poți sa trimiți pe cine vrei sa facă concediu in rulota ta. Acest camping era situat in centrul unui imens teren de golf si era plin de pensionari. 10% din suprafața lui era dedicat pt a fi folosit de turiștii ocazionali. Noi am campat la parcela libera fără curent, dar campingul avea o filigorie unde puteam sa mâncam si sa ne încărcam dispozitivele. Cazarea ne-a costat 25 eur. Am avut parte si de o ploaie scurta dupa ce am întins corturile, totul era sub control VA URMA
  43. Salutare tuturor! Am avut o perioadă de absenteism de pe forum și am acumulat câteva restanțe în materie de relatări demne de-a fi împărtășite pe aici. Motivul principal este venirea pe lume a unui nou membru al familiei, fapt ce a dus la o reorganizare a timpului personal, scrisul prin jurnale rămânând ultimul pe listă. Cum lucrurile s-au cam așezat acum, încep cu o poveste de călătorie un pic diferită. În vara lui 2017, Nicoleta (soția, adică) a decis să fie precaută și să lase bicicleta de-o parte o bucată de vreme, din cauza sarcinii pe care o purta. Și bine a făcut, căci cred că ar fi fost un pic dificil să pedaleze la acel moment (deși ulterior ne-am dat seama că acest lucru ar fi fost perfect posibil câtă vreme nu ar fi dorit să mai urce încă o dată pasul Stelvio). Cum nu ne imaginam să treacă o vară fără a călători pe undeva cu cortul, ne-am schițat un alt proiect: mers cu trenul și la pas prin Tirol (cel de Nord, de data asta), cu campare. Bagajele urmau a fi cărate de către subsemnatul, în cea mai mare parte a timpului. Am călătorit cu trenul pe ruta București - Viena - Landeck, iar de acolo am luat-o ușor înapoi către Salzburg, cu opriri în Imst, Schwaz și Innsbruck. Din Salzburg am luat tren către Viena (nu înainte de a vizita orașul, bineînțeles), iar de acolo înapoi spre București. Pe valea Tirolului ne-am folosit de trenul Regio și Regio Express. Da, a cam fost o aroganță, dar și un experiment. A fost o experiență interesantă, pe care voi încerca să o povestesc fără a vă plictisi prea tare.
  44. paulrad

    Ziua XI – Miercuri, 12 Septembrie: Hyères – Saint-Tropez – Sainte-Maxime – La Gaillarde, 84km cu 520m dif. de nivel Mă trezesc cel mai devreme și termin repede de împachetat, dar apoi se trezește și mecanicul din mine. Mă gândesc să șurubălesc la frâna față ca să prindă mai bine și să nu mai facă gălăgie, dar nu iese și o las baltă. Pornesc la drum și constat că frâna nu prinde mai deloc, iar apoi pățesc același lucru cu cablul ca în ziua 6 când am urcat Mont Ventoux. Caut fără succes un magazin de biciclete ca să schimb etrierul, iar apoi trag un reglaj pe marginea drumului, cu bagajele pe bicicletă și iese acceptabil. Continui pe pista pe care am venit de la Toulon, e foarte frumoasă și are tot ce ai putea vrea de la o pistă, inclusiv indicatoare de atenționare în zonele în care asfaltul e denivelat. Un ciclist mai în vârstă mă întreabă ceva în franceză, iar apoi schimbă repede pe engleză când vede că nu înțeleg. Era curios câte kilograme au bagajele. Din loc în loc pista devine un drumeag împărțit cu mașinile sau dispare complet pentru porțiuni scurte. Ori pe unde merg n-am probleme deloc cu șoferii. Mai stau și în coloană câte un pic că nu vreau să mă frec de mașini cu bicicleta așa încărcată Revin pe pista de biciclete care e din ce în ce mai frumoasă. Trec în viteză și observ cu coada ochiului mai mulți cicloturiști și cicliști opriți, așa că mă întorc și eu. E un loc frumos de belvedere, în rest pista mergând mult printre copaci și stânci. După ce admir culoarea apei, mă minunez și de infrastructura de care am parte: zeci de km de pistă, podețe, săpături în stâncă cu plasă de protecție pe pereți, iar cireașa de pe tort, 2 tuneluri. Văd o străduță ce coboară spre mare și mă abat de la pista de biciclete. La fel face și un ciclist cu cursiera ce se oprește să admire marea și îl rog să se uite la bicicletă până dau eu o fugă pe plajă. Nu vorbește engleză, dar ne înțelegem din semne. Cu ocazia asta am verificat și apa cu un deget. Când revin la bicicletă, francezul începe cu poveștile și înțeleg doar că mă întreabă de unde vin și unde mă duc. Îi descriu traseul enumerând principalele localități și îmi arată thumbs up. După scurta pauză de socializare cu marea, pista de biciclete rămâne fără asfalt, iar apoi dau de niște bolovani mari cu care pare că e blocată trecerea, deși se poate trece printre ei. Mi se pare că înainte de asta văzusem un indicator cu pista în construcție. Chiar de aici urcă o străduță la drumul principal așa că părăsesc pista. Urcarea e destul de abruptă, iar drumul principal, D559, urcă și coboară mult, în bătaia soarelui spre deosebire de pista de biciclete care era deasupra mării, la umbră și cu urcări line. După nici 1km revin pe pistă și mă întâlnesc de niște mountain bikeri ce veneau din zona blocată de bolovani. Trec prin Cavalaire-sur-Mer și mă abat puțin pentru a vizita portul. Continui spre Saint-Tropez, iar în apropierea localității pista se termină brusc înaintea unei intersecții. Se vede că unii bicicliști aleg să continuie pe acostament, dar e îngust, cu pietre mari și în dreapta e un șanț adânc așa că aleg să merg pe șosea. Stând la semafor observ niște bicicliști agitându-se pe marginea șanțului și mă duc să văd ce s-a întâmplat. Un domn mai în vârstă a căzut cu bicicleta în șanț, mergând pe acostamentul de care am pomenit. Nu pare rănit foarte grav, dar sigur nu i-a fost moale. Îl ajut să iasă din șanț și-i duc bicicleta în parcarea de lângă șosea, apoi îmi văd de drum. În Saint-Tropez e agitație mare, iar înafară de asta nimic spectaculos. Exact cum citisem când mă documentam pentru tură, nu prea merită să bați drumul până aici. În plus, pista devine un trotuar îngust în anumite locuri și este indicator care îți spune să descaleci și să mergi la pas. Indicatorul este respectat și nu prea. În unele zone bicicliștii merg la pas, în altele merg călare pe bicicletă și deși era poliția în zonă nu le spune nimic. Eu merg pe șosea. La 5km după Sainte-Maxime găsesc un camping, dar e plin așa că mai continui încă 7km. Opresc la Camping Paradis Des Camperscare are 4 stele, wi-fi contra cost și extrem de mulți țânțari, lux care costă 17 euro. În timp ce stăteam în cort și scriam jurnalul, începe ploaia. Chit că locul de cort era înconjurat de copaci înalți, printr-un talent nemaipomenit am reușit să pun cortul sub singurul petec de cer liber, așa că ploaia îmi udă hainele de pe cort. Va urma.
  45. paulrad

    Ziua X – Marți, 11 Septembrie: Cassis – Route des Crêtes – La Ciotat – Toulon – Hyères, 83km cu 892m dif. de nivel Aștept să se deschidă la recepție și mă duc să-mi iau powerbankul de la încărcat, ocazie cu care îi zic doamnei de câine, care dimineață s-a întors și a controbăit prin lucrurile altora. Sunt surprins când îmi spune că știe, e un câine ce vine din vecini. O întreb dacă nu consideră că ar trebui să facă ceva și plec. Traseul de pe GPS mă duce pe străduțe, când la deal, când la vale, una mai abruptă ca alta și majoritatea pe contra-sens. Mă opresc să studiez ce minune de traseu mi-am desenat și văd că mă îndrept spre port. Îmi trece prin gând că mă puteam lipsi de obiectivul ăsta la cum arată profilul străzilor. Direct din port începe urcarea și în scurt timp îmi dau seama că e groasă tare treaba. Mă dau jos și împing, dar se resimt genunchii. Trag lângă poarta unei case să pot urca iar pe bicicletă, aici fiind terenul mai drept, dar după câteva pedale mă dau jos, nu prea merge. Împing 10 pași, mă opresc și fac pauză și tot așa până drumul devine atât de abrupt încât mă gândesc că o să trebuiască să dau bagajele jos de pe bicicletă. Îmi iau avânt și împing în zig-zag, izbutind astfel să ies în șoseaua principală unde mă opresc să mănânc. Am urcat 1.28km cu 133m diferență de nivel în 32 de minute, iar ultima bucată a fost de 30.6%. Bucuros că am scăpat de partea asta grea, pornesc mai departe pe D430, Route des Crêtes și depășesc 2 turiști mai în vârstă ce se deplasau pe jos. În curând drumul mă surprinde cu niște bucăți de +14% și reușesc să urc doar mergând în zig-zag, iar când vine o mașină din spate sunt nevoit să opresc căci nu puteam urca drept, ocazie cu care mă ajung cei 2 din urmă. Trec și de porțiunile astea abrupte, fac o poză și în scurt timp opresc iar la un punct de belvedere. După serpentinele astea au început peisajele ce-ți taie răsuflarea mai ceva ca panta cu multe grade în bătaia soarelui. Opresc în câteva locuri de belvedere și în sfârșit drumul mai merge și la vale. La unul din locurile de belvedere leg bicicleta de un stâlp, iau trepiedul și mă duc sus pe stânca ce am văzut-o ieri coborând spre Cassis. Lume multă și evident câțiva alpiniști. Peisajul e atât de frumos încât uit că mi-e frică de înălțime și mă plimb chiar pe marginea stâncii. Termin sesiunea foto și mă gândesc că ar trebui să și adun ceva kilometri căci a trecut multă vreme și am parcurs cam puțin din traseul zilei, dar e cam greu să nu oprești. Mulți șoferi se uită lung la mine, iar unii mă salută. Pe toată ruta văd un singur cicloturist, mai exact o cicloturistă ce făcea traseul în sens invers și avea bicicleta încărcată cu bagaje față-spate. Aici meditam la inexistența parapeților și la problema frânelor Când credeam că am scăpat văd asta! Aproape în vârf În sfârșit începe coborârea lungă spre La Ciotat și opresc pentru o poză, apoi aterizez în oraș fix în piața agroalimentară după care o iau spre port. Pista de biciclete trece printr-un tunel de arbuști, apoi printre palmieri. Pozez și plaja, iar apoi îmi propun să-i dau bătaie o vreme fără să mai opresc. Ajung în Toulon și mă înveselesc puțin când văd 50km parcurși. Aici traficul e foarte aglomerat și sunt multe străzi în lucru așa că mă bucur când intru pe Piste Cyclable du Littoral pe care am mers tot restul zilei cu mici excepții. În Toulon mi-ar fi plăcut să înnoptez ca să urc cu telefericul pe Mont Faron, dar programul telefericului și distanța de la cel mai apropiat camping până în oraș m-au făcut să renunț la idee. După o vreme am văzut că semaforul e cu buton. Am trecut pe roșu că nu era trafic și mă gândeam că dacă apăs pe buton se nimerește să se schimbe semaforul fix când vine ceva mașină. Mont Faron Pe pista asta sunt depășit de un băiat și o fată pe cursiere. Îi tot văd la ceva distanță în fața mea așa că mă ambiționez să-i ajung, astfel înghițând kilometri destul de repede. Ajungem în Hyères deodată, ei își fac poze pe plajă iar eu mă abat de la pista de biciclete să înconjor un fel de insuliță ce iese în larg. Drumul a fost rău, foarte aglomerat și nu oferea nimic interesant de văzut așa că după 5km mă hotărăsc să mă întorc. Revin pe pista de biciclete și când văd 42 grade Celsius pe Garmin mă opresc să caut camping în Hyères. Am pedalat destul pentru astăzi. Minunăția asta de pistă m-a dus până la camping și a făcut ceva furori printre prietenii de pe Facebook când au văzut poza. Am înnoptat la Camping Bernard unde am plătit 12.5 euro. În zonă sunt mai multe campinguri, iar unul dintre ele are un minimarket de unde am făcut câteva cumpărături. Va urma.
  46. Croocodillul

    Si cam asta e. 13.6 kg.
  47. Popas pe dealul Oanei în munții Gilăului:
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up