Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 12/31/2018 in all areas

  1. tzunoi

    Cat costa gravatul? Pe carbon? Cat costa un sticker?
  2. Scuze, am uitat că nu mai merge de pe Goog doar cu link direct.
  3. feribotu

    Nu-i ca o scuza, dar am avut un sfarsit de an super aglomerat, asa ca am lasat povestea asta nespusa pana la sfarsit. Cum nu-mi place sa las lucruri neterminate, ma grabesc inainte de petrecerea de Anul Nou 2019 sa completez tura asta. Asadar: ZIUA 4. Sighisoara- Saes- Apold- Agnita- Nocrich- Sibiu Sumarul zilei: - Distanta: 105.2 km - Diferenta nivel: +866m - Timp total: 05:49 - Timp deplasare: 04:50 Dupa inca o seara relaxanta sub zidurile Sighisoarei, am avut o dimineata inceputa cu un mic dejun copios care sa ma pregateasca pentru ziua care se anunta un pic mai lunga, apoi un mic relax citind o carte pana cand stomacul meu mi-a dat unda verde pentru pornirea pe drum. Fiind o zi de comutare catre alt oras, furia verde a primit destul de bucuroasa si bagajele minimale dar care chiar si asa se ridicau la cca 10kg. Imi iau ramas bun de la Sighisoara si setez cap compas pe Sibiu. Prima parte a drumului se pastreaza in aceleasi coordonate: trafic inexistent, liniste deplina, muuuuult verde. Nu-s eu cine stie ce pozar dar zilele alea, iesind din modul "sa alergam prin Bucuresti", m-au surprins continuu prin peisajele superbe si cummultele nuante de verde treceau usor spre galben: Primul sat care imi iese in cale este Saes: Unele casute chiar par desprinse din povesti. Si din povesti de-alea in care omu' nu avea nevoie neparat de palate pentru o viata linistita. Bineinteles, ca orice sat din acest tur si aici avem o biserica saseasca: Dau pedale spre Apold pe o sosea foarte buna, marginita de verde crud si mai putin crud: Dupa circa 5m iata-ma ajuns in Apold. In planul meu intentionam ca biserica de aici ca si cea din Agnita sa o vizitez. Dar cum planurile nu se pupa cu realitatea, ma multumesc si aici sa fac cateva poze doar din exterior: Dupa scurta pauza de poze, iesirea din Apold inseamna si prima urcare a zilei, cca 2.4km cu panta medie de 5%. Dupa doar ceva timp las in urma Apold-ul imortalizat de pe micul deal tocmai urcat: Urmatoarea oprire a fost in Netus, moment nefericit deoarece ma opresc sa ma hidratez cu o bere...care imi va da batai de cap (de fapt de stomac) pentru urmatorii 75km. Incepand de aici drumul devine nu doar mai prost (ma refer la asfalt) ci si mai anost. Probabil starea asta mi-a fost transmisa si de disconfortul creat de crampele stomacale avute dupa berea nefericita de mai devreme. Urmatoarea oprire a fost in Agnita, desi am avut un mic imbold sa fac dreapta mai inainte si sa ma abat si pana la Iacobeni. Decizia insa a luat-o stomacul, ca de-altfel tot drumul care il mai aveam de strabatut spre Sibiu. Un firisor de apa, raul Hartibaciu, care probabil a cunoscut si cote mai inalte dupa cum arata malurile consolidate, strajuieste biserica fortificata din Agnita: Este una din bisericile care mi-au lasat o imagine dezolanta, este regretabil sa vezi ca in tara asta nu mai suntem in stare sa mentinem constructii ridicate cu sute de ani in urma si care au trecut totusi prin veacuri...pentru a ajunge aici si asa: Prin alte sate/ localitati, chiar daca bisericile erau inchise, parca totusi parea ca cineva se mai ocupa de ele din cand in cand. Aici se pare ca nu...iarba este lasata sa creasca, buruienile napadesc zidurile seculare: Deja ma simteam foarte rau desi luasesem cateva pastile pentru durerea si deranjul la stomac. Am cautat pe internet un tren care sa ma duca la Sibiu, gara din Agnita este la cca 2.5km de oras si care pare ca este un punct terminus. Din pacate nu aveam niciun tren care sa ma ajute, asa ca mi-am permis o pauza mai lunga ca sa-mi revin cat de cat. Calitatea drumului devine mai buna dupa Agnita si dupa cativa km incep sa ma simt mai bine. Trec repede de micuta urcare din dreptul satucului Barghis: Trec repede (chiar prea repede, asta o sa vedeti ulterior) prin Nocrich, cu gandul ca voi ajunge cat mai repede in Sibiu si ma voi recupera restul zilei: Deja in zare incepeam sa vad din nou Fagarasii: Cand in sfarsit ma simtem un pic mai bine, realizez ca in pauza din Agnita consumasem mare parte din apa, desi eu stateam linistit la gandul ca mai am o sticla de 1l in bagaj. Trecusem deja rapid de Nocrich si speram sa ajung repede la urmatorul sat pentru alimentare cu apa. Mai aveam 2 guri de apa in bidon cand realizez uitandu-ma intr-un tarziu pe harta ca eram cumva la jumatatea drumul intre urmatorul sat sau sa ma intorc spre Nocrich. Urmeaza apoi un contratimp individual de cca 20 km in care am preferat sa merg cat mai repede, pentru ca deja simteam ca cu cat trece timpul incep sa me deshidratez (deshidratarea era deja accentuata de probleme la stomac). Am ramas surprins sa vad cat de mult m-a motivat chestia asta, am uitat de durerea de burta si am tinut acul kilometrajului la +35km/h pe urmatorii 20km, cu gandul ca imi permit cate o gura de apa la fiecare 10km. Trec disperat pe langa satele Hosman si Cornatel, care se lasa fiecare in stanga fata de soseaua principala, nestiind cat de departe sunt fata de sosea si daca gasesc ceva deschis acolo (mai ales ca era duminica si realizam ca in ultimele sate prin care trecusem nu vazusem absolut niciun magazin deschis) si in sfarsit gasesc apa abatandu-ma spre Daia, la sfatul unui localnic intalnit pe drum. Apoi, cu doar 13km ramasi de parcurs, cu apa in bidoane, fara dureri de burta si cu Sibiul la un deal distanta...parca altfel privesti viata Astfel se incheia una din zilele mai neplacute, dar bucuros ca am ajuns totusi devreme in Sibiu (plecasem in jur de 10.30 din Sighisoara) iar la ora 16.30 deja eram ajuns la locul de cazare din Sibiu. Ziua se termina la un pahar de vin, sub amenintarea unor nori care nu anuntau deloc vreme frumoasa.
  4. IonutA

    Am reușit să rotunjesc km parcurși pe anul în curs și să ajung la 6000km înregistrați. Pentru mine sunt cei mai mulți km adunați într-un an. Sper și la anul să fac tot pe atât poate și mai mult Ziua de azi se încheie cu o tură de 96,7km spre Dascălu, Moara Vlăsiei, Schitul Moara Vlăsiei și retur pe Snagov, Gruiu, Mănăstirea Caldărușani și iar Dascălu. Numai bine! Adrian
  5. BodoC

    Incearca sa montezi angrenajul si pe altă față a axului și să verifici dacă îți atinge in acelasi loc pe foaie. Poate e deformat axul. Totuși, tu pui un angrenaj de trekking pe un cadru de MTB. Inginerii aia nu sunt degeaba. Stiu cu ce se mănâncă domeniul ăsta. Ax mai lung.
  6. Pandy

    Ma gandesc ca nu doar din Bucuresti se fura. Tind sa cred ca acelea erau aduse de afara. Nu am intrebat, dar in mintea mea, care sunt de multi ani in lumea bicicletelor, nu ma duc sa-mi vand bicicleta in Vitan, loc unde toti vor vrea sa cumpere ceva de valoare la preturi de nimic. Cineva care vrea sa vanda ceva si nu are teama, o face in mediul online unde expui serii si altele.
  7. Claudiu Moga

    Multumesc George de mesaj si de apreciere! Ma bucur ca-ti place topicul. Urmatoarea oprire o fac in stravechiul oras Kas. Aici pot admira un port modern. Imi potolesc foamea cu o pida cu ton. Ma plimb putin prin portul vechi.
  8. asitaka

    Ziua 36. Trec printr-o zona populata de romi unde toti se ocupa de extragerea/colectarea pietricelelor din rau. Cativa dulai iar sar la mine dar bastonul ii tine departe. Urcusul pe Semenic e format din asfalt nou cu privelisti minunate. Nu am urcat pana la sfarsitul asfaltului fiindca nu mai aveam timp si ceea ce am urcat in 3.5 ore am coborat in 20 minute. Masinile ma incetineau in curbe cu toate ca faceau 40-60 km/h. In Busteni gasesc un camping si stau acolo. 2 frantuzoaice se uita la meciul de fotbal legat de campionatul mondial - tin pumnii echipei cu toate ca nu sunt amatoare de fotbal. Ele doresc sa urce Semenicul pe jos sau cu autostopul si sa ajunga la campingul de cealalta parte a Semenicului. Am reusit cumva sa sparg stecla protectoare de pe camera telefonului primar si din cauza aceasta calitate imaginilor s-a inrautatit. A ramas sa utilizez telefonul secundar in zilele urmatoare. Drum nou nout, ce putea fi mai bun? Cobor: Ziua 37. Busteni - Sinaia - Bran. Am reusit sa-mi uit prosopul cu microfibra la camping, ceea ce am observat doar la sfarsitul zilei. M-am intors in Sinaia sa vizitez castelul dupa care am continuat pe DN1 cu ambuteiaje kilometrice si traficul infernal. Doar dupa ce am cotit pe secundarul 73A am respirat usurat. Drumul intre Rasnov si Bran este plat si in curs de reparatii. La Vampire camping campare costa 40(!) lei, dar daca eram deja pe loc m-am lenevit sa plec si gandul la dus cald si-a avut efectul. Gol Ziua 38. Bran - Brasov. Dimineata a inceput ploaia care a durat dupa amiaza si a reinceput seara. Am adus cortul sub acoperis si l-am asamblat. Am plecat tarziu pe la 12.00. Speram sa vad castelul Bran din curte cel putin dar intrarea costa 40 lei si nu-mi puteam permite mai stau o zi la camping dar nici nu aveam haine civile sa vizitez castelul asa ca am facut cateva poze printre gratii si am plecat cu un gust amar spre campingul Cheile Rasnoavei sa aflu daca e mai putin costisitor. Pretul e acelasi asa ca am continuat sa pedalez. Am urcat pana la cetatea Rasnov unde intrarea costa 10 lei si am plecat mai departe. Seara era pe aproapte cand am ajuns in Brasov asa ca am decis sa campez pe plat in cealalta parte a orasului, sa ma intorc inapoi dimineata sa vad orasul vechi si sa continui. Calitatea devenea tot mai proasta; privire de pe Cetatea Rasnov: Asa ca am trecut la telefonul secundar: Deci iata de unde dublu preturile: "zone de interes national" Privesc spre orasul vechi: Ziua 39. Brasov - Barajul Siriu. Noaptea si dimineata continua ploaia, care a cedat doar dupa 17.00. Iar prind o pauza si ma intorc in oras. Ma plimb ici-colea si plec. Vad un ciclist cu portbagaj turistic. Ma apropii si aflu ca batranul nu prea vorbaret este din Olanda si este la o tura prin Europa. La moment se relaxeaza in oras. In Prejmer intrarea in biserica fortificata costa 10 lei. Spre seara in apropiere de Siriu vad un om care lasa masina si continua pe jos. Ma apropii si aflu ca e un sef cioban care are treburi cu oile. Il intreb de ursi prin zona si-mi spune ca sunt o multime - prea multi. Sacaie stanele si nu e voie sa-i impusti. Deci trebuie sa ma grabesc. Asa cum pe dreapta era albia unui rau si nu prea multe locuri prielnice pentru campare intru intr-o mini livada parasita cu iarba pana la brau. O iau pe DN11 pentru a inghiti kilometrii mai repede: In apropiere de Prejmer dau de o pista. Cel mai probabil construita pentru lucratorii din sat care activeaza la complexele industriale sau ce-or mai fi si astea: Imi amintesc ca deja mai multe de o luna sunt plecat: Inca nu e toamna, nu-i asa? Are oare canalizare, apa, internet, gaz si parcare subterana? Desigur ca e inchis si nu poti nici sa te adapostesti. Barajul Siriu imi pare o gluma: Apusul compenseaza: Ziua 40. Dimineata iar aud tunete. Cand termin sa ma impachetez o ploaie din caldare incepe care dureaza 2 ore. Dupa aia apare soarele.Buzaul ma intalneste cu aceleasi strazi ca si in Chisinau: murdare, neingrijite, in stare proasta. Doar cateva principale sunt mai decente. Nu am intentionat sa explorez in asa situatie. Dupa ce urmeaza remasitele muntilor si ultimele dealuri mai ascutite totul devine absolut plat. La inceput imi place dar dupa cateva ore ma plictisesc de moarte. Sper insa ca la orice moment sa apare ceva interesant - ceea ce nu s-a intampla. Ploaia: DN10 este plin de masini insa uneori ai parte de pauze 30 sec - 3 min. Multe depasiri periculoase de ultim moment. Fii cu ochii in patru: Ceva special:
  9. asitaka

    Ziua 34. Cetatea Poenari a fost inchisa datorita prezentei unui urs. Dimineata turistii deja vazusera un urs. Kilometrajul din ziua precedenta si-a impus conditiile pe picioare asa ca astazi urma sa fie o zi scurta. Asa cum am coborat prin intuneric de la baraj, am urcat inapoi sa admir privelistile. Am coborat apoi spre Curtea de Arges. Am oprit sa consult Google Maps fiindca nu era nici un drum care ducea spre manastire desi deja trecusem de ea. Suspiciunile mi s-au adeverit - un drum cu sens unic duce spre aceasta. In momentul dat opreste o masina cu varstnici si o bunicuta ma intreaba directiile. Cum nu a inteles bine ce i-am spus si evident nu aveau navigatie, mi-au propus sa ma urmeze. Am luat primul drum disponibil spre stanga si in 5 minute eram pe loc. Dupa am urmat drumul pe sub munte. Am intalnit 3 ciclisti rusi cu care am vorbit mai intai in engleza iar dupa care l-am auzit pe unul din ei am continuat in rusa. Ei merg lejer pe distante mici pe 2 saptamani in zona. Le-am recomandat campingul si informat despre ursi ca sa nu campeze in padure. Drumul in a doua jumatate a zilei ma intalneste cu semnul 8% de 4 ori. Cel putin urcusurile sunt scurte. Poza cu barajul nu voi include fiind una banala ceea ce probabil toti au vazut. Uitandu-ma spre traseul de cosmar pe care l-am parcurs aseara, ziua e mult mai frumos: 2 supercaruri m-au devansat, mi se pare ca una din masini era un Ferarri Laferarri Ziua 35. Slanic - Campulung - Brebu - Runcu A gasi un loc de campare a fost foarte usor, revenind inapoi in vai. In Campulung vad intr-o vitrita o bicicleta retro si recomand proprietarului sa-o puna pe net. Intalnesc si o pereche de cicloturisti din Ucraina. La iesire din Campulung vad o multime de ciclisti care vin la o cursa, dupa cum m-a informat proprietara magazinului de bicle second hand. In Pucheni ma opresc la un magazin la iesire din sat unde seara s-au adunat batranii si tinerii la o bere sa intreb directii. Unul din ei mai vorbaret se ofera sa-mi achite orice cumparatura a mea din magazin fiindca el respecta ceea ce fac si munca depusa. Dupa mai multe insistari am luat 2 energizante privind catre vanzatoare sa aflu daca e ok si am plecat mai departe. Coborasul din Pucheni este unul tehnic urmat de un urcus echivalent abrupt pe care l-am urvat pe jos dupa care iar un coboras de 50km/h din Brebu. Mii de posibilitate pentru campare: Coboras din Pucheni: Din noroi pe asfalt:
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up