Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 05/03/2019 in all areas

  1. Dorinw6

    Octombrie 2018. Venit in concediu de prin desertul Arabiei m-am gandit la o mica tura pe undeva. Nu am timp de foarte multe, dar macar sa ies sa ma simt bine, sa simt ca am iesit. Cateva linii de traseu si iata-ma la intrarea in comuna Densus-Hunedoara. Salut pe frate-miu care m-a adus cu masina de la Lupeni, apoi imi vad de-ale mele. Ce toamna, ce miros, ce liniste! Pedalez pe drumul asfaltat apropiindu-ma usor de Densus. Drumul absolut liber. Din cand in cand cate o masina imi tulbura linistea. Pedalez! Pfoai, de cand tot visez la ziua asta. Ajung in sat, iar din centrul satului cotesc dreapta spre Biserica de piatra din Densus. O admir de pe pod, apoi ajung si in parcarea de langa biserica. Nu apuc bine sa scot camera, ca un “dansul” ma abordeaza violent. “Nu ai voie cu camere foto aici” . Usor socat si scarbit de scena, ma retrag, nu inainte de a fura o poza cu interiorul, folosindu-ma de zoom-ul camerei foto. O mica pauza, apoi ma urc inapoi pe calul meu vanzindu-mi de-ale mele. Imi continui pedalatul pe vale, admirand casele modeste, ale localnicilor. Pe partea dreapta admir rocile vulcanic, de-altfel cred a e si rezervatie ceva prin zona (pare rau de slaba documentare). Pedaland pe vale in sus,la o ultima casa intreb despre drumul de acces spre Lunca Cernii. Greu primesc ceva informatii, in sensul ca nici ei nu stiu exact starea drumului....voi afla asta pe pielea mea. Asfaltul se termina si intru pe drumul de piatra.Valea se strange ceva mai mult, iar padurea de fag e tot mai deasa. Ajung la o intersectie de drumuri, unde cu ajutorul lui google maps, reusesc sa iau drumul bun.Cotesc dreapta pe un drum umbros, usor namolit. Ador linistea asta! Absolut nimic nu ma deranjeaza. Urc in continuare pe vale. Drumul devine mai noroios pe ici pe colo. Trec de o zona mocirloasa datorita taierilor de padure, ca apoi sa ies intr-un luminis cu ramificare de drumuri. Scot telefonul si intru iarasi in google maps. Cotesc dreapta si incep o urcare zdravana, cu drum foarte prost, unde nu-mi ramane decat sa imping la bicicleta. Cateva serpentine, apoi o ploaie marunta, ma scot pe un umar de munte, de un incerc sa zaresc...ceata! Mai nimic nu vad, dar au clopotele animalelor care pasc in zona. Prind o coborare fumoasa, apoi ies intr-o zona de pasune cu multa apa, mocirla,vaci, si ceva colibe. Ceata, ploaia marunta si vantul ma fac sa pedalez cat mai repede si sa ies din zona deschisa si sa urca rapid pe drumul ce pare sa ia inapoi spre padure... Din liziera padurii, drumul coboara vertiginos, pe un bolovanis afurisit care imi testeaza bratele. E tarziu deja si ma gandesc unde ar fi mai bine de dormit. Zaresc si prima casa in departare, apoi dupa o curba ai stransa un localnic mana vacile spre sat. Ma opresc sa vorbesc cu el, de unde si afluca suntin Lunca Cernii de Jos. Ajung la drumul asfaltat. Satul pare incremenit in aerul de octombrie. Prin ploaia marunta si ceata rece,imi caut un loc de cort.Intreb la o casa daca pot pune cortul in zona, si primesc indicatiile. La vreo 200 m de casa, pe partea dreapta o pajiste perfecta de pus cortul. Am pus rapid tabara, iar intre timp prepar o supa. In timp ce pregatesc sacul de dormit si spatiul prin cort, aud o voce. Ies din cort si zaresc un tanar.In frigul serii, pe o ploaie marunta, o pacla de ceata, acest om imi aduce o farfurie cu gogosi proaspete.Gogosi calde dupa o zi de pedalat! Ma uit la el. Ma duc spre el si incerc sa-i vorbesc. Imi dau seama ca nu poate comunica, dar ii multumesc dand din cap, apoi ca un semn de si mai multumire, ii ofer o imbratisare. Ma duc la cort, si aduc cateva bucatele de ciocolata si-i ofer. Pleaca! Ma uit dupa el pana cand ajunge la casa din apropiere, unde intrebasem de locul de cort. Ma asez. Mananc gogosile si ma gandesc. Cum e posibil ca oamenii astia, din saracia lor, sa ofere si altuia, fara sa ceara ceva in schimb. Pentru moment am stat si am gandit multe... Halesc si supa ce tocmai se facuse, apoi sar in cort. Ador sa ascult noaptea. Adorm rapid. Undeva in toiul noptii un strigat disperat ma trezeste. Sar ca ars! Realizez ca moartea da tarcoale in jurul cortului. Un animal cade prada vreunei pasarai rapitoare de noapte. Aud cum chiuie si cum zbiara. Parca simt si cum se zbate. Iarasi imi fuge mintea in toate directiile, dar mai cu seama spre cat de fragila e viata. Usor, apoi deloc nu mai aud nimic... E dimineata. Ies din cort sa vad cum e vremea. Ceata, frigut si multa umezeala. Fac o cafeluta mica pe primus, apoi imi strang lucrurile si decid sa mananc cva chiar dupa ivirea soarelui. Urc pe bicicleta si continui traseul pe Valea Cernii, admirand casele localnicilor. Un motan ma pandeste de pe gardul uneia dintre case. Ma fac ca nu-l vad doar sa-i fac pe plac,dandu-i de inteles ca se ascunde bine! Ies din satul Lunca Cernii de Jos, si trec in urmatorul sat, Lunca Cernii de Sus.Drumul e foarte bun, un asfalt impecabil. O dimineata perfecta. Soarele isi face simtita prezenta, moment numai bun de o pauza de masa. Dupa ce infulec cateva bucatele de lipie cu unt de arahide, imi continui drumul spre Gura Bordului, o ultima asezare de pe valea Cernii. Drumul incepe sa urce, cateva serpentine mai dure. Urc! Semn ca se apropie pasul. Din cele citite, drumul asfaltat se termina in pas... Fac cate o pauza scurta. Ajung in pas. O pauza mai lunga. Incerc sa imi dau seama in ce directie merge drumul. E greu de depistat, avand in vedere ca e plin de urme de masini de teren. Google maps, ma ajuta din nou. O iau spre dreapta. Drumul coboara abrupt, plin de namol, aluneca si e imposibil de stat pe bicicleta. Ma chinui, sa cobor, apoi incredibil, dar imping bicicleta la vale. Acum gasesc si prima problema de constructie la bicicleta asta. Distanta dintre cauciucuri si aparatori e prea mica, iar noroiul se aduna intre, facand greoaie invartirea rotilor. Imping de-mi sar ochii! Injur! Cum e posibil! Imping pana la un punct, unde drumul e mai bun, chiar pare proaspat pietruit. Ma cobor spre Ruschita. Opresc la un paraias si curat cat de cat rotile si franele pline de noroi. Dupa curatare, parca merge mai bine, nu perfect, dar se vor curata de la sine. Cateva serpentine in coborare si ajung in drumul asfaltat ce vine din Rusca Montana. Pe o parte si alta a vaii, vad mici afaceri de preluctare a marmurei. Pedalez pe drumul sfaltat spre Rusca Montana. Opresc undeva mai jos, unde fac o pauzade masa mai lunga, prilej cu care usuc si cortul si spal si bicicleta plina de noroi. Soarele ma incalzeste. Ador si momentul asta.... Strang! Cobor pe vale si intru in Rusca Montana. Liniste mare in sat. Nimeni pe strada. La iesirea din Rusca Montana, ma opresc la Monumentul Turistului, dupa care imi continui drumul pana ce dau in drumul ce leaga Caransebesul de Hateg. Pedalez pe drumul european. Trafic destul de mult, contrar la ce citisem pe internet. Trec printr-o serie de sate insirate de-alungul drumului, apoi incepe urcarea. Caldura ma cam moleseste si cu greu trag de mine pana in pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. In pas iau o pauza, apoi ma las la vale. Prind viteza! Aud un tir in spatele meu. Ma avertizeaza ca e in preajma mea, apoi intra in depasire. N-am crezut ca scap cu viata. Curentul produs de tir, plus viteaza mea, ma dezechilibreaza pentru moment si cu greu ma tin pe carosabil. Cateva vorbe de bine, apoi ma calmez! Ajung in zona de camp a depresiunii Hategului si admir muntii Retezat, ca apoi sa fac o mica oprire la Sarmisegetuza. Din Sarmisegetuza apelez din nou la fratele meu care ma duce inapoi acasa. A fost o tura scurta.Mult prea scurta, dar pe gustul meu. Imi dorisem o continuare a turei, dar planuisem si o iesire in Retezat, pe care nu puteam sa o ratez.
  2. gibonu

    @EyesOnly Recunosc, nu m-am uitat si la sistemul de golire a cosului. Cat despre pret, foarte posibi sa fi costat foarte mult. Cu placere si sper sa te ajute povestea asta la o minima documentare. Si pentru mine a fost o premiera. ------------------------------------------------------------------------------------ Joi, 18.04.2019 Dragasani - Poganu - Cucuieti - Deleni - Criva de Sus - Piatra - Piatra Olt [si Caracal cu trenul] 53 km Dimineata am coborat in carciuma de la parterul hotelului pentru micul dejun. Am gasit-o acolo pe doamna de la receptie din seara precedenta, care destul de plictistia si putin agresiva m-a intrebat "Ce doriti?". Cu cheia de la camera in mana, la vedere, i-am spus ce vreau, iar raspunsul, la fel de plictisti a fost "Luati loc". Micul dejun a fost OK, insa ar fi mers si niste paine cu unt si gem. Una peste alta, pare ca prezenta mea i-a cam incurcat pe cei de la hotel. Sa fi fost datorita faptului ca am platit cazarea prin intermediul unor tichete de vacanta si ca ei au fost nevoiti sa fiscalizeze plata? Parca intr-o incercare de a salva aparentele, la plecare m-a abordat in curte un tip [parea a fi angajat la hotel] cu setul clasic de intrebari "De unde esti, unde mergi, nu ti-e frica sa mergi cu bicicleta, etc" dupa care mi-a spus [parea sincer] "Drum bun". Scoala de Jandarmi de la iesire din oras spre Pitesti. Prima intalnire cu Oltul. Aval. Amonte. Am schimbat judetul. Malul [estic] indiguit. Dreapta, spre Slatina, pe DJ 546. Nu prea am inteles cum se parca acest tractor, avand in vedere inaltimea acoperisului. Un stejar de 300 de ani vechime. Starea asfaltului era chiar buna. Probabil ca DJ 546 se termina la Turnu Magurele. Tractor U 450 nu am mai vazut de mult timp.
  3. dan tm

    Aceste Malaxe au trecut prin istorie. In vremea veche erau repartizate in special aici pe regionala Timisoara. Generatii intregi au navetat cu aceste malaxe. La anumite ore erau trenuri de legatura la naveta formate dor din malaxe+remorci de malaxe. Au avut si ,,surori " mai mari adica malaxele seria 700 si 1000. Pacat ca nu s-au pastrat citeva sau macar 947 in forma originala cu banci de lemn si soba. Modernizarea lor alaturi de cumpararea LVT-urilor inseamna o rusine pentru tara noastra. Privind poza 69/89 celor de la CFR ar trebui sa le fie rusine ca mentin aceste Malaxe in folosinta dublindu-le putere in CP si facind atite investitii in ele. ( nu stiu sa postez doar poza) http://www.pogromuldelaiasi.ro/galerii-foto/galerie-trenurile-mortii/
  4. Salut, Propun pentru azi să facem o drumeție de noapte, la pas de mers în P.N.V. (alias Delta Bucureștiului). Întâlnire: orele 21:30, intrarea de la Asmita Traseu: aprox. 5.5 km (numai pe aleile uscate, o să abordăm cu altă ocazie și pe cele ude) Echipament: gheată/bocanc, pantalon lung, frontală/lanternă, aparat foto/audio (pentru cei care au și vor să înregistreze ”concertul”) Rimt: lejer, de mers conversațional Încheiere traseu maxim orele 23:00 Cine dorește să vină, rog lăsați un mesaj aici sau la telefon. Numai bine! Adrian 0724 262 163
  5. BodoC

    Si este blestemat si astăzi.
  6. BodoC

    Dorin hit again. Frumoasă tura, povestirea, superbe imaginile. Felicitări.
  7. EyesOnly

    Ce privelisti, ce poze, ce cuvinte frumoase..... Felicitari!
  8. gibonu

    @Invitat special & @EyesOnly Discutia despre transportul bicicletei cu trenul am mutat-o in topicul dedicat: Nu a fost o problema postare aici, insa in topicul dedicat sta mai bine si poate fi utila si altora.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up