Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 08/24/2020 in Posts

  1. Traveller

    Joi, 6 august. Ziua 5 PLUMB LA APOȘ, AUR LA ZLAGNA Lipsa sistematică a unor ture în picioare, dar mai ales în… bazon, începea să-și spună cuvîntul. Acuzînd dureri serioase la contactul cu șaua, @Bodoc a decis să ia o pauză de bicicletă azi, urmînd să se întîlească mai tîrziu cu noi pe traseu, în calitate de șofer. Am plecat, carevasăzică, în echipă de 5, spre Agnita. După ieșirea din oraș, am făcut curînd dreapta la indicatorul pe care scria Coveș. Fost sat, atestat documentar pentru prima data la 1357 (Kuesd), el este azi practic un cartier al Agnitei. În maghiară ar însemna Pietros (sau Petrești). N-ar fi exclus ca satul, rîul și lacul de baraj Cuejdiu, din județul Neamț, să aibă aceeași origine toponimică. Prima imagine cu care ne întîmpină Coveș este o doamnă pe bicicletă, cu un buchet mare de flori pe ghidon. Asfaltul din sat se termină la capătul lui nordic și continuăm pe macadam. În spate veghează, ca în fiecarii zi, Meridionalii. Se depășește o stînă aflată pe dreapta (cu grijă, că erau cîinii liberi) și virăm la stînga, în urcare. Drumul trece rapid peste deal (un km urcare și unul de coborîre, destul de bolovănos) și astfel ajungem în Apoș. Satul, cunoscut ințial ca Satul Abatelui (Villa Abatis), fiind o dependință a Mînăstirii Cisterciene de la Cîrța, pare înțepenit în timp, cu 2 ulițe lungi, prăfoase, legate prin alte 2 scurte la capete, ca un dreptunghi aruncat între dealuri. La extremitatea nord-estică a dreptunghiului, cum am făcut la dreapta de pe coborîre, am dat de rămășițele bisericii evanghelice. Biserica e mică, de tip sală, ridicată în secolul al cincisprezecelea, iat turnul clopotniței a fost edificat cîțiva metri anterior, în 1799, așa cum e scris și deasupra portalului de intrare. Precum se vede, biserica se află în stare precară de conservare, iar caii pasc în curtea ei. Se afla într-o stare și mai rea înainte ca Ambulanța pentru Monumente să fi intervenit, din fericire, pentru întreținerea ei: http://ambulanta-pentru-monumente.ro/apos-biserica-evanghelica-2/ Fortificația din jurul ei nu mai există încă din secolul al nouăsprezecelea. Casa parohială e părăsită și devastată, ca și altele din preajmă. Nu prea se simt bucuria și prosperitatea vechilor sate săsești în Apoș, e doar un fel de tristețe de plumb, a timpului rămas în urmă. Am oprit la un magazin mixt, să ne facem plinul, după care am ieșit prin sud, pe drumul asfaltat care duce spre Bîrghiș, comuna de care aparține satul. N-am mers decît puțin pe el și l-am părăsit pe un drum de căruță spre vest, cu scopul de a traversa dealul către Pelișor. Urcăm și, privind înapoi, vedem Apoșul lăsat în vale. Drumul de pămînt dispare treptat și, la o bifurcație, devine potecă acoperită de iarbă. Intrăm din nou în lumea de basm a peisajelor de tip Windows desktop. Dar, cu ochii la peisaje, încep să țipe gadjetele la noi că nu mai suntem pe drum. Se pare că la bifurcația de mai devreme trebuia să alegem stînga și nu dreapta. Cu bicicletele pe umăr sau în brațe, am luat-o prin iarbă și ciulini, am coborît un prag și am regăsit drumul, vreo 80 de metri mai la sud. Coborîrea a fost foarte agreabilă și ne-a dus în județeanul de Pelișor, aflat în plin proces de asfaltare. Popas în Pelișor. Casa parohială, renovată, în contrast cu zidurile abandonate ale casei alăturate. Vizavi, unde oprisem noi, era un magazin mixt unde ne-am odihnit. La plecare am oprit o clipă să fotografiem și silueta bisericii, cu turnul ei zvelt caracteristic. După ieșirea din Pelișor avem o porțiune de drum cu asfalt modest, după care facem stînga brusc, la 160 de grade, pe un drum comunal care duce către Zlagna, alt sătuc al Bîrghișului. Zlagna este atestată la anul 1318 ca Schlatt / Szaszzalatna, dar și Goldmarkt, pentru că era tîrg pentru negustorii de aur. Drumul e denivelat pe primii 100 de metri, ulterior se transformă intr-o coborîre asfaltată impecabil, pe care ne-am lăsat bicicletele să zboare, mai ales că traficul e aproape zero. Sunt aproape 3 km cu 3%, în care nu poți decît să te bucuri. Chiar înainte de intrarea în sat, pe o mica movilă care anunță finișul coborîrii, ne-am intersectat cu o familie de străini, cu copiii pe biciclete, care se odihneau. Ne-am salutat în viteză, iar de oprit am făcut-o doar în fața școlii. Peste drum, niște scări urcă dealul spre biserica fortificată de mici dimensiuni, pierdută, ca și cimitirul, prin vegetația crescută de-a valma. Biserica, în forma prezentă, a fost ridicată în secolul al optsprezecelea, iar turnul în 1828-1832. Fiind părăsite și ferecate, se află într-o stare de conservare precară. Casă locuită de la poalele dealului bisericii. Și o minune de casă săsească de la 1871, locuită și întreținută impecabil. Biserica ortodoxă Cuvioasa Parascheva, sus pe coasta aceluiași deal vestic, dar ceva mai la sud, spre ieșirea din sat. Drumul de calitate foarte bună continuă, fals plat în coborîre spre Ighiș, într-un decor de vis. Între timp, din sens opus apare și @Bodoc cu mașina. Decidem că vrem să ne usuce vîntul tricourile și îi predăm rucsacii. Relaxarea e totală. Recomandăm drumul ăsta parcurs în acest sens. E o poezie. Totuși, pe ultimii 2 km acest DC 38, care se varsă în DJ 106 la Ighișu Vechi, se strică de tot. Nu ne deteriorează de loc buna dispoziție. Navigăm cu grijă printre gropi și tragem pe dreapta la intersecție, unde se află un magazin universal mărișor. Patroana e foarte strictă, permite maxim 2 clienți deodată, iar noi respectăm reglementul. Odată cu noi, parchează și un grup de francezi, echipați cu biciclete de cross Trek. Leo stă la taclale, en francais, cu unul din ei. După porția de croissante, bere, cola sau beresuc de la pisicîine, pornim pe județean înapoi, spre Bîrghiș și Agnita. Urcăm 2 km și ceva cu rampă acceptabilă, sub 5%. Ultima urcare a zilei (pe bune!). Coborîm, apoi avem parte de vreo 7 km, pînă la Penny Agnita, în care vîntul bate insistent din față. A fost singurul episod din toată tura. Ca să îl scutim de traficul prin Agnita și drumul enervant de după, l-am predat pe Mirci, cu tot cu bicicletă, lui @Bodoc. Noi ăștilalți am continuat, prin porumbiște, revenind în județean la intersecția spre Ruja. Astfel am încheiat și ziua 5, căutînd pe coclauri magia Transilvaniei, care uneori nu se află între ziduri mărețe, ci și pe drumuri grele, poteci ascunse ori prin sate uitate de lume, amintind de gloria trecută doar prin contrastul grosolan al prezentului decăzut. Apus în Stejărișu. Traseul zilei 5 e aici: https://ridewithgps.com/trips/53812147
  2. EyesOnly

    Iacobeni - Pasul Prislop - Telescaun Borsa - Pasul Prislop - Iacobeni
  3. EyesOnly

    DJ 155F Durau-Cabana Izvorul Muntelui - Durau (Denumire locala Drumul Axial) Drumul filmat din masina, pe 15 August. Intre timp au aparut foarte multi parapeti si semne de circulatie fata de ce se vede in filmare. (filmarea nu imi apartine)
  4. EyesOnly

    Sadova - Pasul Mestecanis - Valea Bistritei/Chiril - TransRarau(urcare pe partea nasoala) - ploaie multa - Sadova Bonus - dupa realimentare o tura de dezmortire cu nepotul ;-D
  5. Claudiu Moga

    Pt Ciomby - multumesc pentru interesul acordat, este tot mai dificil sa pedalezi singur in ture pe masura cu inaintarea in varsta Este ora 17. Ma trezesc ca ma abordeaza un cetatean, este vorba de domnul Daniel din Austria. Intram in discutie si impresionat de calatoria mea voi sta cu el la baute toata ziua pana la inchiderea unitatii. El a platit toata bautura. Am discutat multe si dansul era turist si venise sa-si viziteze parintii care locuiesc in aceasta localitate. A fost o zi interesanta. E bine ca mai sunt si oameni cumsecade! Ulterior am dormit cu cortul in spatele barului. Day 10) Savci - Dornava Azi ma trezesc tarziu si mai stau sa beau niste halbe sa o admir pe Janja, frumoasa fata care servea. Mi se face foame si sunt nevoit sa-mi cumpar doua panini cu sunca a cate 3 euro bucata. Dar e cazul sa ma pornesc si eu la drum. Din nou am parte de cateva rampe dure si sate traditionale.
  6. EyesOnly

    Sadova - TransRarau - Chiril - Ostra - Frasin - Molid
  7. Claudiu Moga

    Zona este preponderent viticola prin excelenta. In apropiere de comuna Dornava intalnesc paraul Pesnica. Aici vad niste rate salbatice si ma decid sa fac o baie sa ma relaxez. Este canicula mare si voi ramane sa ma odihnesc si relaxez in zona. Fac baie si ma odihnesc la umbra unei salcii. Pana la urma voi ramne aici toata ziua. Merit si eu o pauza. Pe la ora 21 vremea se schimba, vine o furtuna care-mi va uda toate boarfele pana dimineata inclusiv sacul de dormit. In timpul noptii apa imi patrunde in cort si sunt nevoit sa sterg apa din cand in cand cu vesta mea reflectorizanta. Day 11) Dornava - Polzela. Avand toate catrafusele ude sunt nevoit sa stau cu ele la soare pana la ora 12. Dimineata ma viziteaza un limas.
  8. gibonu

    Marti, 28.07.2020 - Partea a IV-a Ghimes [cu trenul] + Mihaileni -Garciu - Racu - Siculeni - Miercurea Ciuc 31 km Cantonul feroviar de la fosta granita. Azi in fostul canton exista un mic muzeu feroviar privat. Dupa cum ma asteptam, micul muzeu era inchis, probabil din motive de Covid. L-am vazut in 2015, contine o gramada de exponate interesante, recomand vizitarea. Cateva vorbe despre canton. Despre partea cu "ultimul canton spre rasarit al MAV-ului" nu stiu ce sa spun, avand in vedere ca gara Brețcu, constuita tot de MAV in 1907 [finalizarea caii ferata Targu Secuiesc - Brețcu] este situata mai la est comparativ cu Ghimes. Obstacol anti-tanc din anii '40. Se pare ca asta este o piatra de hotar austro-ungara. Sau cel putin asa rezulta din panaoul explicativ [din Ghimes] scris doar in maghiara. Daca vreun vorbitor de maghiara poate face o traducere pe scurt, raman dator. Podul peste Trotus [primul venind de la Ghimes].
  9. Mircea PF

    Tură un pic mai dificilă din cauza distanţei şi a urcării susţinute din prima jumătate a traseului: traseu: parcarea de TIR-uri de la Gilău-Gilău-Someşu Rece-dealul Cetăţii-Pape-muntele Ijar-Costeşti-dealul Porcului-coada lacului Tarniţa-Someşu Cald-Gilău-Cluj 72 km din parcarea sus amintită (unde m-am întâlnit cu prietenii de pedalat), cca 90 km din zona gării a Clujului; timpul parcurs este irelevant din cauza unei pauze neprevăzute de mai bine de 1 oră altitudine maximă 1244 m, diferenţă de nivel 1324 m urcarea pe dealul Cetăţii este solicitantă şi mult timp în plin soare izvoare înainte de Pape, în Pape, pe coborârea de pe dealul Porcului; băuturi reci (dacă cereţi) la birtul dintre Costeşti şi Dâmbu Crucii în vârful urcării din Pape trebuie să lăsaţi bicicletele undeva lângă un teren îngrădit (ieri erau stupi acolo) situat lângă drumul forestier şi să coborâţi vreo 200m dreapta pentru a avea belvedere spre lacul Tarniţa traseu recomandabil celor cu antrenament imagini de pe traseu, aici: https://photos.google.com/share/AF1QipM9DCiW0XYG-4_MtGncA5JDcZbCRex_k22L50kjoP2jDQFDb3yWG2gbyQQI70fmlw?key=eENDa2gtbFQzQnh4NUJ2RllMbGU2akNDTGMzcTVn traseul de la intrarea în Gilău, aici: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/dealul-cetatii-ijar-dealul-porcului-55362135
  10. krazyeone

    Fix la 5 ani dupa TA+ TF , anul acesta, probabil in lipsa concursurilor si a altor provocari, manat si de faptul ca am stat in carantina o perioada bunicica de timp m am gandit sa incerc provocarea suprema as spune, Everesting ul. Pentru cine nu stie, trebuie urcat un deal, segment, de x ori pana insumezi 8848 m , inaltimea muntelui Everest, fara somn, fara limita de timp Pe scurt https://www.strava.com/activities/3947086324 Am sa revin cu povestea detaliata
  11. Trăim vremuri interesante, în care se schimbă multe, inclusiv felul în care ne planificăm vacanțele. După ce anul trecut ne-am adunat pentru o scurtă dar intensă excursie în secuime, culminînd cu traversarea Cheilor Vîrghișului, pentru 2020 ne-am planificat din timp o întoarcere în valea Hârtibaciului, cel căruia în 2016 de-abia îi zărisem luciul apei intr-una din zile. Văzusem pe 2 roți acea parte a pămîntului săsesc ce se cheamă Haferland, cît și colinele care mărginesc cursul Tîrnavei Mari. Ne-am întors, deci, pentru a vedea o bună parte dintre tîrgurile de pe valea Hârtibaciului și cele ascunse între dealuri, pe cursurile micilor săi afluenți. Cum vremurile sunt cum sunt, @a_mic a acontat un singur loc de cazare, la pensiunea Agramonia din satul Stejărișu, la 11 km de Agnita: https://www.agramonia.com/ Pensiunea aparține lui Iulius Fabini, dacă nu mă înșel nepot al arhitectului Hermann Fabini, cel care a contribuit decisiv la restaurarea patrimoniului architectural săsesc și a publicat, printre altele, și un atlas al bisericilor transilvănene. De aici aveam să întreprindem ture în stea, conform unui obicei deja consacrat. Echipa inițială număra 9 oameni, dar cum @majikstone și @MaC nu ni s-au putut alătura, am rămas 7: @a_mic, Leo (@artistul33), @Bodoc, @fizikant, @iacobdoc, eu și băiatul meu, Mircea. A doua descălecare a noastră în Hârtibaciu a constituit debutul lui într-o tură de o săptămînă. Sîmbătă, 1 august La ora 6 dimineața ieșeam din București, cu răsăritul în dreptul aeroportului. Eu și Mircea eram în mașina lui @Bodoc, în timp ce @a_micul, mergând în tandem cu noi, urma să îl ia pe Leo din Sinaia. Am luat Artistul, am vizitat și cetatea Făgărașului și pe la orele 15 ajungeam în Stejărișu. Pensiunea Agramonia are 2 corpuri de clădire, unul aflat chiar în spatele bisericii fortificate. Iar celălalt, care adăpostește recepția, bucătăria și terasa, e vizavi, de partea cealaltă a pîrîului. Țesătură cu binecunoscuta expresie "Transilvanie, dulce patrie", aflată în sala de mese. Biserica a fost ridicată în secolul al paisprezecelea. O dată cu fortificarea bisericii, care a avut loc în jurul anului 1500, a fost construit în capătul ei vestic un donjon, la fel cum s-au înălțat și altele, tot pe atunci, în satele învecinate. De-a lungul timpului construcția a fost modificată și întreținută, astfel că biserica se află azi în stare bună de conservare. Stejărișu (în dialectul săsesc –sau franconian, dacă vreți - Priusterf, Pristref, în germană Probstdorf, în maghiară Prépostfalva) este un sat care aparține de comuna Iacobeni. Denumirea originară germană Probstdorf înseamnă satul prepozitului (funcție centrală a Bisericii Evanghelice). Numele indică apartenența satului la Prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezintă prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicția Scaunului Cincu în calitate de comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu. Rumânii noștri nu prea au înțeles cum devine treaba cu denumirea germanică și l-au numit Proștea sau Proști. După război, în timpul vreunei reorganizări administrative a regimului comunist, a revenit la numele de azi. Cum @iacobdoc și @fizikant mai întîrziau, prinși cu treburi, mica tură introductivă, Ziua 0 cum îi zicem noi, a fost comprimată, sub forma unei plimbări spre frontul de dealuri nordic, apoi la întoarcere continuată pe comunalul DC 29 care leagă satul de județeanul de Agnita (DJ 106). Comunalul e impecabil asfaltat, 2.75 km în coborîre ușoară spre valea Hîrtibaciului, în timp ce DJ 106, aflat în lucrări, arată ca după bombardament. La plimbare spre nord, printre pajiști și fînețe. Punct terminus (dacă ne-am fi apucat să împingem în creastă, ajungeam la potecile marcate de pe indicatoarele Colinele Transilvaniei, omniprezente în ținut). La întoarcere am continuat pe asfalt, să le ieșim în întîmpinare prietenilor noștri ardeleni, la intersecția DC/DJ. Odată ajunși toți, ne-am reunit în curte, în jurul lespezii de piatră ce servea drept masa în curte. Primul răsărit de lună peste Stejărișu, pentru noi. Și bicicletele pregătite cu "marca înregistrată" a grupului. Aventura putea să înceapă! Harta plimbării: https://ridewithgps.com/trips/53509070
  12. Traveller

    Presupun că e un angrenaj cu prindere pe pătrat, deci orice alt angrenaj similar o să fie bun. https://www.afisport.ro/angrenaj-shimano-altus-m311-42-32-22t-ax-patrat-brt-175-7-8vit-cu-garda-negru.html?gclid=CjwKCAjwyo36BRAXEiwA24CwGbqrAyhgA3EdqsFFV0cPs__5sg4Du7BY16Zj0EwkNEnMKBklDiQlsBoC98AQAvD_BwE
  13. Tolstoievski

    Fac parte dintr-un grup de Whatsapp dedicat triatlonului. Cei mai multi oameni de acolo au fost introdusi de un bun amic, dupa criterii pe care doar el le stie. Am ajuns la concluzia ca sigur opreste oamenii pe strada: "Aveti un minut, sa vorbim despre grupul de triatlon X?" Nu, nu zic degeaba. Si nici nu-s beat. Jur ca nu (o sa) pricep neam cum toti necunoscutii din lumea asta iti dau de baut
  14. Înainte să-mi muște forestierul din guma spate
  15. Diesel

    Duamna se grabea la Bucuresti,avea treaba la serviciu,cica e psiholog la RAPPS si era mare nevoie de ea si in general de psihologi, sociologi, arheologi la patrimoniul protocolului de stat p.s. Toata cinstea pentru meseriile susmentionate, pentru cei care le practica si care au obtinut licentele pe bune. Cred ca biciclistul din Corbeanca o sa-l ierte pe frustratul si needucatul ala cu gioarsa de logan, oricum ala (soferul violent) nu va intelege nimic niciodata.
  16. majikstone

    Eh, m-am exprimat un pic gresit, nu era o jignire. E spurcata in sensul in care e greu de invatat, iar ca sonoritate pură și dură (cum zic vecinii nemtilor de la vest de Rin) e dătătoare de frisoane. Aspră. Atat de aspră incat si ultima noapte de dragoste, si intaia noapte de razboi suna exact la fel pentru un profan.
  17. majikstone

    UK e etalon biciclistic, da, daca te uiti la numarul foarte mare de biciclisti de pe strazile Londrei sau la infrastructura destul de bine pusa la punct si gandita in general cu cap si coada. Nu zic ca nu sunt si etaloane mai bune, dar nici UK (sau Londra in particular) nu e deloc o referinta rea. Statistici nu am, dar daca intri pe road.cc o sa vezi ca incidente similare cu cel de mai sus (sau chiar mai grave, unele soldate cu morti) se intampla in mod sistematic pe soselele lor. Cred ca nu e zi sa nu dau peste un nou articol care sa relateze evenimente similare. Sigur, raportate la un numar semnificativ mai mare de utilizatori de bicicleta si la o populatie semnificativ mai mare. Dar daca discutam de ura soferilor fata de ciclisti, in special cand respectivii ciclisti indraznesc sa circule (in mod perfect legal) pe sosea, asta e prezenta cam peste tot. In Franta inca nu a incercat nimeni sa ma loveasca intentionat cu masina, dar am patit de cateva zeci de ori ca diversi soferi sa strige la mine pe geamul masinii sa utilizez pistele de biciclete neobligatorii (si uneori inexistente pe sectorul ala de drum). Iar eu am strigat de fiecare data la ei sa citeasca codul rutier, si de cateva ori am avut ocazia sa ii prind din urma la urmatorul semafor si sa port cu ei exact aceeasi discutie a absurdului in care le explic ca legal am voie sa circul cu bicicleta pe soseaua aia, iar raspunsul lor era ca "pe ei nu ii intereseaza, sa merg pe pista chiar daca nu e obligatoriu". Iar in Germania sa te fereasca sfantul sa nu folosesti pistele de biciclete (care la ei sunt cam peste tot obligatorii), ca FIECARE sofer te va claxona/flashui/apostrofa. In germana, limba cu atat mai spurcata si datatoare de frisoane cu cat nu intelegi nimic din ea. Ca sa fie clar, faptul ca "se intampla si la case mai mari" nu reduce cu nimic din vina cretinului aluia, dar ura reciproca dintre soferi si biciclisti, manifestata verbal si uneori chiar si fizic, face parte din viata de zi cu zi si in tari cu apa mai calda decat aia din Bucuresti. Cu atat mai mult in orasele mari, cu trafic sufocant (Paris, Londra) in care soferii petrec chiar si 2-3 ore pe zi in trafic spre/dinspre locul de munca. Si asta nu se masoara in statistici oficiale, ci doar "pe teren", sau citind articole cu marturiile altora. PS: stiu, te gandesti la Danemarca, Olanda, Suedia... tari in care masinile au fost eliminate in mare masura din marile orase. Cam toata Europa e departe de nivelul ala, asa cum noi suntem departe (ca infrastructura si obiceiuri) de majoritatea Europei. Dar pana una alta, vor mai trece minim 10, daca nu 20 de ani pana cand Bucurestiul va avea transportul in comun si infrastructura pentru biciclisti a Londrei de azi.
  18. majikstone

    Aproape are deplina dreptate Mandruta. Aproape. Ca trebuiau incadrati amandoi la tentativa de omor e clar, ca trebuiau amandoi arestati preventiv in conditiile astea e iarasi clar. In schimb o dubla masura va exista la fel de clar in orice stat european (si nu numai) in momentul condamnarii, ca tentativa de omor a unui politist (aflat in misiune/in timpul serviciului) e un caz mai grav decat tentativa de omor a unui civil. Probabil femeia ar primi maximul de pedeapsa prevazut de lege pentru tentativa de omor, in timp ce ghiolbanul cu Logan mai putin, posibil chiar minimul de pedeapsa. Dar incadrarea tot aia ar trebui sa fie, fara discutii. Ghinionul (si norocul, in acelasi timp) lui Alex Filip e ca a scapat destul de intreg din povestea asta, probabil motivul pentru care fapta a fost banalizata. Daca ajungea la terapie intensiva sau in coma (fie ea indusa) pret de cateva zile, cred ca nu mai stateam acum la discutii. In cazul politistului in schimb s-a aplicat standardul de "organ al legii aflat in misiune" si, desi a scapat bine mersi, fapta a fost incadrata din start cat de drastic s-a putut. Problema e ca si in alte tari soferii care agreseaza si accidenteaza intentionat biciclisti sunt cam tot prea des scapati basma curata, scapand in general cu cel mult inchisoare cu suspendare. Pe road.cc sunt foarte multe astfel de referinte din Marea Britanie, unde aparent soferii sunt in mod particular agresivi in trafic cu biciclistii.
  19. Traveller

    Miercuri, 5 august. Ziua 4 SPRE SELIȘTAT ȘI IZVOARELE HÂRTIBACIULUI Aseară, după cîrnații cu cartofi țărănești și o bere, ne-am retras destul de repede în cămările noastre, unde am trecut iute pe programul 2. Deh, oboseală mare. Am schimbat din nou sensul de mers și, după coborîrea ușoară către județean, am tras stînga spre Netuș. Aici am făcut joncțiunea cu @pacus, care ca și în alte ocazii cînd venisem să jucăm șotron în zona lui, a venit să ne însoțească în tură. Magazinul mixt din centru, unde ne adăpostisem de ploaie acum 4 ani, era la locul lui, dar împrejur domnea mizeria, așa că am băut și am continuat să avansăm spre Movile, pe șosea. Din Movile traseul urma să ne conducă din nou pe offroad, dar peste deal, în sătucul Seliștat, altă comunitate izolată, și care nu este legată prin drum asfaltat de nici un alt sat dimprejur. Inainte să purcedem a urca, am oprit în aceeași curte ca acum 2 zile. Cîinele deja ne cunoștea și nu ne-a mai lătrat. Vremea se menținea le fel – soare, senin, 30 de grade și-un pui de vînt. Lăsăm în dreapta bifurcația spre Dealu Frumos. Drumul urcă ușor, apoi intră pe un platou. În mod neașteptat, pentru Sergiu era prima tură pe aici. În spate rămîneau movilele printre care ne învîrtisem zilele trecute. La vreo 4 km de la ieșirea din sat începe o urcare ceva mai complicată, cu șleauri și pietre, care ține 1 km cu medie 6%. Aproape de vîrf se desprinde, spre SE, poteca înierbată spre Seliștat. Aici e nevoie de un pic de atenție, pentru că drumul principal continua spre S, pe creasta dealului, către poligonul de la Cincu, în timp ce pe lîngă bifurcație se poate trece foarte ușor fără s-o vezi. Aici se trece din județul Sibiu în Brașov. Satul Seliștat se vede doar dacă faci cîțiva pași dincolo de o mînă de arbuști care camuflează intersecția. Coborîrea e frumoasă, dar e bine să ții ecranul GPS la îndemînă. Dacă n-ar fi urmele astea timide ale altor biciclete sau ale unor căruțe, nici n-ai zice că e acolo. Intrăm în sat și nu ne lăsăm dezamăgiți de scheletele cîtorva case săsești… Facem rost de telefonul omului cu cheia și ne îndreptăm spre biserica fortificată. Biserica e ridicată pe un mic deal în estul satului. Satul e atestat în scris pentru prima data la 1206, iar biserica în secolul următor, fiind terminată în jurului anului 1350. Numele satului ar cam însemna, în toate limbile locului, Orășel (Loc) Binecuvîntat sau Fericit (Seligstadt, Boldogvaros, Felix Locus). Biserica nu are turn-clopotniță construit separat, precum majoritatea celorlalte, ci e o siluetă compactă și înaltă, mai degrabă urmărind vechile linii ale arhitecturii romanice, decît ale celei gotice. Domnul cu cheia ne-a poftit în interior, după ce ne-a făcut un tur al curții și fortificației ce înconjoară biserica. Altarul este pictat în 1892 de pictorul Fritz Schulerus, fiind încadrat de decorații baroce (copii ale celor originale). Îl citez pe Bogdan Balaban, pe al cărui blog multe dintre bisericile fortificate din Transilvania sunt descrise în detaliu, și care de atîția ani continua să fie una din sursele mele principale de documentare. “În timp ce în Evul Mediu biserica a înfruntat nenumărate atacuri turcești, astăzi timpul și vremea și-au lăsat urmele asupra zidurilor. În urma exodului sașilor din ultimele decenii, biserica, casa parohiala și școala s-au aflat mult timp în paragină. La inițiativa părintelui dr. Johannes Klein (n.m. din Făgăraș) au fost luate începînd cu anul 1997 măsuri de salvare a bisericii: acoperișul a fost schimbat, au fost instalate noi streșini si orga a fost renovată. Datorita entuziasmului multor voluntari au putut fi renovate și casa parohială și scoala. Astfel, Seliștat a fost pregătit pentru o noua epocă.” Mă bucur că acestei noi epoci i-am fost și noi martori. Seliștat rămîne și astăzi o localitate izolată și aproape necunoscută din punct de vedere turistic. Pe cînd desenam traseele, trebuie să recunosc că și eu l-am ocolit initial. Îmi și imaginam o fundătură abandonată (desi ăsta nu e un impediment pentru posesorii de MTB). Ideea de a-l vizita și atenția asupra bisericii sale mi-a fost atrasă atunci de @fizikant și atunci am zis… ce-ar fi dacă? Am urcat apoi sus la al treilea nivel, pe drumul de strajă de sub acoperiș. O privire spre Movile, de unde cu trudă venisem, spre Strada Principală. Cimitirul Săsesc. Ne-am despărțit de gazdă, care ne-a poftit să ne umplem bidoanele de la fîntîna dumisale. Am mîncat cu plăcere un măr luat direct din pom și ne-am pus în mișcare pe drumul de macadam care leagă Seliștat de Bărcuț. Sunt vreo 4,5 km, dintre care 2,5 în urcare cu rampă medie 5%. În vîrf se intră în pădurea de unde izvorăște rîul aflat în centru povestirii de față, Hârtibaciul. Sunt 2 pîraie care izvorăsc destul de aproape de punctul unde am oprit să ne tragem un pic sufletul, care se îndreaptă spre NE și confluează înainte de a intra în Bărcuț. Suta aia de metri urcată în mai bine de un sfert de oră a fost coborîtă în aproape 5 minute. În Bărcuț am dat de asfalt și de niște indicatoare probabil mai bătrîne decît mine. Biserica fortificată din acest sat, care la origine însemna în maghiară Fîntîna Mielului (Baranyi Kut). Am dat și de un magazin mixt cu un fel de terasă, unde am șezut să mîncăm și să bem ce s-a găsit. Hârtibaciul, un rîu tînăr izvorât de cîțiva kilometri. La ieșirea din Bărcuț asfaltul piere, lăsînd loc aceluiași macadam pietruit. Aici constat că roata spate pierde lent presiune. Decid să o tratez doar cu niște pompe, iar acasă să-I administrez o camera nouă. Defilăm printre dealuri, în ușoară coborîre, pînă cînd intrăm înapoi în județul Sibiu și satul Retiș. Reapare și asfaltul. În Retiș ne regrupăm în fața clădirii dezafectate a fostului Bufet/Magazin Universal Sătesc. Coborîrea continuă pînă în Brădeni, unde în umbra bisericii fortificate renovate ne luăm la revedere de la Sergiu. El se întoarce la Sighișoara, noi facem stânga spre Stejărișu. Drumul curge, mai facem o pauză ca să pompăm aer în roata spate încă o data și să ajutăm o năpîrcă să treacă strada, înainte să o facă mașinile pilaf. Acasă mîndra este pusă pe masa de operație, unde toată echipa constată că pe spate camera a ajuns să se lipească de cauciuc, pe interior, pe toată circumferința. Se dezlipește, se dă cu talc, se pune petec și e ca nouă. Aparent. Pentru că se observă că are și un niplu rupt, la îmbinarea spiței cu janta. @Bodoc se prezintă cu o trusă de scule cu care probabil se repară toată flota TAROM, în care găsește un niplu și pentru spița mea. Poate să înceapă relaxarea, la masa de seară și la berea din curte. Am trecut cu bine de ziua de mijloc a turei. Traseul zilei 4: https://ridewithgps.com/trips/53751876
  20. Traveller

    Luni, 3 august. Ziua 2 PE URMELE MOCĂNIȚEI După o cină cumsecade în seara precedentă, am mai stat nițel la taclale în curte, după care am dormit ca buștenii. Ziua 2 urma să fie predominant pe asfalt. Am pornit spre Agnita. Aici, din păcate, @fizikantul nostru a trebuie să spună pas, avînd un picior care necesita repaus și revizie. El a făcut cale întoarsă, iar noi am continuat pe județean (la vest de Agnita, asfaltat impecabil), pe care l-am părăsit spre stînga, către Benești. Traseul urma cursul Hârtibaciului, și odată cu el și pe acela al fostei mocănițe care legase Sibiul de Agnita. Porțiunea de pînă la intrare în Benești e drum de macadam. Rămășițe ale căii ferate înguste. Pe ea se mai circulă deocamdată, ocazional, doar între Cornățel și Hosman, prin eforturile Asociației Prietenii Mocăniței. În fundal se zărește o ciurdă de vite, la care tocmai se livra un taur. Sperăm că a urmat un happy-end, cel puțin așa se putea anticipa după mugetele cu care a fost întâmpinat noul locatar… Prin Benești am trecut fără oprire. Am revenit în județeanul de Sibiu și am continuat la stînga, spre Alțîna. Întîi am avut parte de o urcare și o coborîre numai bune să strice monotonia mersului pe o șosea plată. În Alțîna am tras pe stînga la un magazin mixt, ca să ne potolim foamea și setea, după care am făcut un mic ocol ca să admirăm de la distanță biserica fortificată. Am continuat să pedalăm apoi pe DJ 106, pe care traficul era un pic mai mare, dar acceptabil. Și cum priveam noi spre sud, ni se înfățișau privirii, la orizont, Carpații Meridionali, pe care aveam să-i tot vedem zilele astea, în care vremea a rămas însorită, cu cer clar și temperaturi de pînă la 30 de grade la umbră. Mic popas în Nocrich. Biserica evanghelică e construită la începutul veacului al nouăsprezecelea, pe locul celei vechi. Ieșind din Nocrich, am mai mers de-a lungul Hîrtibaciului doar pînă la intersecția cu DJ 105A, unde am virat la stînga și ne-am bucurat de asfalt bun, cu trafic aproape zero. Intrare în Marpod. A fost o bucată de drum plăcută, includ aici și urcarea și coborîrea care vor fi urmat. Am pedalat nederanjați, cu pauze puține. La un moment dat l-a sunat cineva la telefon pe Gheo, și ne-am oprit la umbra unui pom. Cu noi s-a oprit și un future, care se simțea atît de bine, că nu mai voia să plece de pe degetul lui @Bodoc, în ciuda unor scuturări energice de mînă. În Ilimbav ne-am abătut un pic ca să vedem mai de aproape o bisericuță de lemn, monument istoric, ridicată la sfîrșitul secolului al optsprezecelea în Nou Român, de unde a fost adusă aici (pe bucăți) în 1852. Din păcate curtea era închisă și am fotografiat-o doar de la distanță. La ieșirea din Ilimbav toată echipa a binevoit a lua la cunoștință că începe prima urcare a zilei. Sunt cam 2,5 km cu 125 metri cîștigați în altitudine, deci o medie de 5%. Lumea s-a luat în serios și am urcat-o fără bătăi de cap. În apex e o mica pădure de stejari, unde ne-am așteptat unii pe alții și ne-am odihnit. Se vedea Chirpărul din apex și ne aștepta o coborîre chiar mai lungă și mai puțin abruptă, de care ne-am bucurat în următoarele 5 minute. În centru ne-am oprit la magazinul La 2 Pași de lîngă biserica fortificată. Cam așa s-au desfășurat ceea ce pompos am putea denumi mesele noastre de prînz. În cazul de față ne-am tratat cu parizer și cîrnați picanți ardelenești. Mai treceau și localnici, care cu tractorul, care cu Audi la mîna a enșpea, care cu pejosul. Oamenii veneau și plecau, singur Chirpăru stătea sub soarele amiezii, cu biserica și casele săsești în părăsire și, pare-se, uitare. Am ridicat și noi ancora, am pus piciorul în pedală, și ne-am îndreptat spre nord, ca să închidem bucla zilei de-a doua în satul Vărd. Acest sat se află într-o vale, prins între două dealuri ca între chingi, și noi aveam de trecut dealurile astea. Erau cît de cît abrupte, dar scurte. Privire înainte… …și înapoi Interesant cum Făgărașii, cînd eram cu fața spre ei ne atrăgeau, dar cînd eram cu spatele ne împingeau, chiar și la deal, ca un vînt în pînze. Cum o fi următoarea coborîre? A fost excelentă, acul GPS a arătat 49. În Vărd era liniște. Biserica, atestată la 1319, nu mai are fortificația dimprejur. Are o rețea de 30 de tunele care pornesc de sub altar și duc spre tot atîtea case din localitate. Se află în stare avansată de degradare (ultima reparație a suferit-o în 1853)… Urmează ultima cățărare a zilei (e un refren cunoscut și despre care mulți vor susține că e o minciună gogonată). Însă chiar era, ultimul deal al zilei ne despărțea de Agnita. Înainte de a-l privi în ochi ne-am uitat într-o parte, ca să prindem puteri. Cățărarea a fost ca steaua lui Eminescu, era pe cînd nu s-a zărit, azi o vedem și nu e, așa de iute am scăpat de ea. Din ăst ultim apex am coborît fără griji. Ne-au luat în primire mai tîrziu, pe drumul în reparații dintre Agnita și Stejăriși, căruia i-am pus gînd rău pentru următoarea zi. Probabil că a fost cea mai liniștită zi din tură, un Sans Souci cum n-a avut nici Frederic cel Mare, la vremea lui. Traseul zilei 2: https://ridewithgps.com/trips/53644373
  21. Traveller

    Ziua 1 – 2 august – continuare Odihniți, cu setea potolită și bidoanele pline, am continuat pe ulița prăfoasă spre sud. Drum de căruță în urcare, cu șleauri și urme de copite în pământul uscat. Movilele, văzute de peste drum. Și un reportaj despre sat: https://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/movile-satul-cu-movile-din-estul-judetului-81244.html După 1,5 km începe coborîrea cu un viraj larg spre vest, și se intră pe drumul care dă în Dealu Frumos. Drumul devine înierbat, chiar consistent pe o porțiune însemnată, ceea ce face anevoioasă înaintarea, chiar dacă e plat. Apoi apar cîteva porțiuni acoperite cu piatră de rîu. Aici a înregistrat @fizikant prima pană din tură. După vreo 4 km drumul redevine mai prietenos, un macadam bine nivelat. Am tras la umbra unui stejar, la poalele căruia creștea din abundență izma. Între timp @iacobdoc și @Bodoc l-au ajutat pe fizikant să repare pana și ne-au ajuns din urmă. Cînd să plecăm, o nouă pană observată la bicicleta lui @a_mic. S-a făcut și asta, și am luat-o din loc. Am avut și o coborîre vijelioasă către intrarea în Dealu Frumos, unde Gheo a fost fotograful de serviciu. Mult mai ușor te dai la vale cînd ai și niște frîne care te ajută. Intrăm în Dealu Frumos. În centru, la poalele bisericii fortificate, am tras la umbra unui copac, înconjurat de o bancă circulară de lemn, în apropierea magazinului mixt. În magazin am avut tentația de a da buzna, dar doamna vînzătoare ne-a poftit ferm și politicos să intrăm mai puțini, pe rînd și cu măști, ceea ce am și făcut. Nu am părăsit Dealu Frumos înainte de a înlocui camera de la roata față a lui Mircea, care dădea semne de pană. Traseul evita asfaltul de pe dealul cu DJ 105, pentru a ne purta, insidios, către Sărături și de abia apoi, pe drum de macadam, spre Agnita. Sărături e o fostă oază de agreement a agnitenilor, azi abandonată. Din DJ 105, cum mergi spre Merghindeal, am făcut dreapta la Indicatorul Sărături – 2 km, sub privirile mirate ale populației pestrițe ce ședea pe bănci, pe la porți. Întîi drumul e plat și trece prin porumbiște. Și desi mă străduisem să ocolesc dealul, tot am prins 2 pinteni ai lui care au trebuit să fie urcați. Mircea, descoperind binefacerile unei ascensiuni sănătoase. :))) Pînă la urmă făcut-o în șa fără prea mari dificultăți (și pe asta, și pe altele), întotdeauna în minte cu coborîrile care urmează (lui alea-i plac). Sus pe deal am văzut în sfîrșit Agnita, de la antenă. Coborîrea în Agnita s-a făcut pe strada Plevna, o străduță pavată cu dale vechi și înguste de beton. Trecem Hârtibaciul pe o podișcă pietonală. Biserica fortificată din Agnita era în plin process de renovare. Am făcut cumpărături minimale și ne-am întors acasă pe județeanul aflat în lucru. Starea lui catastrofală m-a făcut să caut o posibilă cale de a-l ocoli, în zilele următoare. Acasă: Traseul Z1: https://ridewithgps.com/trips/53587908
  22. Traveller

    Duminică, 2 august. Ziua 1 HUNDRUBECHIU La 8 jumate eram pe terasă și înfulecam din… bufetul suedez pregătit de gazde. Din ingrediente locale, bineînțeles (unt, brînză, ouă fierte, roșii, castraveți, gemuri). Programul avea să rămînă neschimbat în toate zilele din tură. La 9 jumate ne pregăteam să dăm prima pedală, să lăsam bicicletele să curgă spre sud pe drumul comunal. Încotro am pornit? Ce e aia Hundrubechiu? Azi se numește Movile, e un sat din comuna Iacobeni, dar mai demult sașii îi spuneau Hunderbucheln, adicătelea 100 de movile, cum ar veni. Astfel că, după ce a trecut prin etapa de nume pocit Hundrubechiu, Movile i-a rămas și numele românesc. Movilele există, sunt multe formațiuni de origine încă neprecizată (cel mai probabil, însă, naturală), pe pășunea din estul satului. Pînă să ajungem acolo, am trecut prin Netuș. Biserica fortificată evanghelic-luterană e la locul ei, la șosea. Chiar înainte de intersecția unde trebuia să facem dreapta spre Noiștat, am luat-o nițel în stînga, unde, ascunsă după case, pe vîrful unui mic deal, e o bisericuță ortodoxă de lemn tencuit, din secolul al nouăsprezecelea. Și ea e inclusă pe lista monumentelor istorice. Fiind duminică, era slujbă, deci am fotografiat pe scurt exteriorul. După asta, ne-am reluat traseul, spre Noiștat. O privire înapoi: Am vrut să umplem bidoanele, dar magazinul mixt era închis. Am încălecat, am executat prima urcare a zile, la ieșirea din sat, după care am ieșit de pe asfalt spre stînga, pe unul din numeroasele drumuri agricole din zonă. Aici începea una dintre cele mai lungi și mai frumoase porțiuni offroad ale turei. Traseul a fost desenat astfel încît să urce în paliere, altminteri se poate ajunge și direct din Noiștat, după o cățărare mai lungă și mai grea. Am ajuns și în punctul în care ciudatele movile începeau să umple cîmpul visual. Toată lumea s-a oprit să fotografieze orizonul care semăna cu o sinusoidă. De aici am mai avut doar un pic de urcat pentru a ajunge să navigăm printre ele. Ăsta a fost doar unul din numeroasele peisaje de tip “desktop Windows” la care am căscat gura, în admirație, de-a lungul turei. La extremitatea cîmpului cu movile am rătăcit nițel traseul, în sensul în care drumul care trebuia să cotească spre sat, la dreapta, s-a înfundat într-o stînă. Pînă la urmă n-am rămas cu onoarea nereperată și, tăind-o de-a dreptul printr-un lan de lucernă, am regăsit traseul. Înainte de asta, Leo a profitat de peisaj să ne prindă pe toți într-un cadru cît de cît impecabil de artistic. Mulțumiți de Turul Movilelor, am coborît în sat. Cumva, biserica fortificată a căzut în secundar, și chiar am abătut traseul de la ea, pentru că nu mai aveam nimic de băut. Cu greu am găsit un magazin mixt, într-o curte, unde am intrat să refacem proviziile și să ne pregătim de continuarea traseului. - va urma -
  23. Tolstoievski

    Scriu si aici ce am pus pe FB, poate ajuta pe careva. Noi am sarit cu vreo 40' de alea 24h, dar nu pot sa zic ca ma afecteaza in vreun fel. Se aduna timpii aia de pauza absolut ireal Coechipierul a avut probleme stomacale inca de la Jina, iar pe TF au revenit mai abitir. Asa ca am urcat ca melcii, cu exceptia portiunilor unde am dat de ursi -Cea mai mare problema ramane sa mananci constant. Ti se face scarba de tot si nu mai intra nimic. -Somnul nu e un factor important la tura de 24h. Nu e timp suficient sa te doboare, mai ales daca plusezi la cofeina. -Cafeaua creste substantial pulsul. Poate ajuta sa stai treaz, dar te poate solicita inutil. -Timpul total de pauza creste incredibil, chiar daca opresti doar sa mananci si sa te schimbi. -Ar fi bine sa te dai cu crema la dedesubturi inca de la inceput. Mai cu seama daca e foarte cald. -Nu as merge singur atata timp. As lua-o razna, chit ca nu-s prea sociabil. Fara suport pe traseu categoric nu. Asta ramane pentru cei cu adevarat puternici. -Picioarele duc mult si bine, chiar daca esti gras si batran. -Capul duce si mai mult. Calibrat sa fie.
  24. EyesOnly

    Niscaiva imagini de la ITT-ul de astazi Curmatura Stezii - Arena Platos Restul de imagini le gasiti aici (Nush daca respecta regulile topicului, dar cred ca nu deranjeaza prea mult) Din pacate, ploaia mocaneasca de dimineata m-a impiedicat sa urc sus pe platou la Palti sau la finalul de etapa. Asa ca m-am multumit si cu prezenta pe varful Catararii Calugaru. Liderul incontestabil, Patrick Konrad, si viitorul (cunoscut dinainte, dupa parerea mea) castigator N-am cuvinte, taste, cerneala electronica si doar un singur UpVote ca sa ma exprim legat de aceasta tura si imaginile prezentate. Bravos! P>S> dormi cam mult. sper ca data viitoare(cand pui si video(urile) sa fii mai prompt si sa nu ne mai faci sa asteptam asa mult
  25. majikstone

    Asa, deci la cererea publicului... ieri am fost prin Elvetia, pe o bucla montana prezentata si recomandata de Mike Cotty: Furka Pass (2461m) - 12.3 km @ 7.26%: Nufenen Pass (2478m) - 13.3 km @ 8.51% - cea mai dura catarare din Elvetia conform spuselor lui Fabian Cancellara: Si, in final, Tremola San Gottardo (2108m) - 12.7 km @ 7.34%, pavata cu piatra cubica pret de aproximativ 7 km: Si coborarea inapoi catre Andermatt:
  26. krazyeone

    Saracul animal...
  27. https://photos.app.goo.gl/Lj93GRQyJCu9S8bh6 Cu pliabila la Tohani, la deal. A fost o provocare pe care a trecut-o cu bine 😋 In plus, am 120 km parcurși prin București cu ea, într-o lună - m-a scăpat de aglomerația din metrou/ stb in contextul coronavirus (o folosesc pentru drumuri spre centrul orașului 1-2 ori/ săptămâna și sunt mulțumită)
  28. MLADEN

    Corect ii: Un sofer bun ii cel care controleaza masina, o simte si anticipeaza ce se va intampla cu ea, si care anticipeaza si ce vor face ceilalti. Roaga-l pe taica-tu sa nu mai sofeze... si nici sa dea sfaturi...
  29. Radu V

    Inevitabil de la un punct incolo incepi sa-ti pui intrebari daca mai merita riscurile mersului pe sosea raportate la satisfactia de a-ti exercita pasiunea. Avem in fiecare saptamana discutia asta si sunt cativa in grup care evita sa iasa singuri pe sosea si ies doar in pluton de minim 4-5 oameni. Personal, desi sunt constient de pericole, nu cred in traitul vietii cu frica in san pentru ca mi se pare ca uitam sa ne bucuram de viata si ne gandim doar la ce-i mai rau. Taica-miu mi-a spus o treaba cand mi-am luat permisul de sofer: un sofer bun nu e cel care controleaza masina, o simte si anticipeaza ce se va intampla cu ea, ci cel care anticipeaza si ce vor face ceilalti. Aplica regula asta pe cat posibil si...ochii cat cepele. Asfalt uscat sa aveti !
  30. Tolstoievski

    Multi dintre voi ati vazut imaginile pe FB, dar pun si aici. Un amic, printre altele pilot de raliu si ciclist amator, la tura in preajma capitalei. Soferul l-a sicanat in prealabil, pana cand a intrat in el cu totul. La multi ani!
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up