Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation on 10/14/2020 in all areas

  1. ZIUA 8. Eftimie Murgu- Iablanita. Iablanita- Baile Herculane cu trenul. In sus pe Valea Cernei Ziua 8 se anunta cu soare si nori inca de dimineata, asa ca dupa un mic dejun self made mancat in tihna in foisorul de la "Moara din gradina" (apropo, se numeste asa pentru ca chiar exista o moara in gradina...din pacate am ratacit pozele facute), am incarcat bagajele si am pornit spre Iablanita- Baile Herculane. Drumul de la Eftimie Murgu spre DN57b (pana la Prilipet) este destul de desfundat...si tocmai pe portiunea asta si-a gasit si o haita de 4 caini sa ma alerge un pic. M-au vazut de la departare si chiar daca erau la cca 300m de sosea, au venit latrand si foarte agresivi, ceea ce m-a facut sa nu opresc si sa bag piciorul adanc in pedala. Drumul DN57B insa este intr-o stare buna, trafic redus, numai bun pentru o inclazire de dimineata: Incepusera sa se stranga niste nori pe cer...speram eu sa nu fie cu ploaie. Mi-a placut acest drum, mai ales ca nefiind foarte circulat am putut sa ma bucur in voie de peisaje. Cei aproape 40km pana la Iablanita au trecut foarte repede, mai ales ca zilele astea, fiind deja singur (colegul a trebuit sa plece spre Bucuresti cu glezna aia luxata), am putut merge mult mai repede decat in zilele precedente. La Iablanita insa norii negri deja se adunasera iar in timp ce imi cumparam bilet de tren spre Baile Herculane, primesc mesaj RO-ALERT de vreme rea. Furtuna venea insa din spate, practic de unde venisem...poza nu surprinde deloc imagine si senzatia pe care am avut-o atunci. Pur si simplu auzeam ploaia cum vine iar in departare totul se vedea in ceata. Si a venit ploaia...dar nu asa, o picatura aici, una colo...ci brusc la intensitate maxima. M-am adapostit in sala de asteptare a garii, sperand ca ploaia sa se opreasca pana vine trenul. In timpul asta mi-am aranjat bagajele, acoperindu-le cu niste saci de plastic si m-am descaltat de incaltari pentru ca prima linie de tren nu era functionala iar cele 15 min de ploaie torentiala umpluse terasamentul cu apa. Speram eu sa am incaltari uscate cand ajungeam in Baile Herculane ... Drumul cu trenul a decurs fara peripetii, contribuind si eu cu 5 lei la berea nasului pentru bicicleta infractoare fara voie fara bilet . Am ajuns repede la Baile Herculane, ploaia insa nu dadea semne sa se opreasca, desi isi mai domolise intensitatea fata de Iablanita. Am asteptat in gara pret de vreo ora, tot sperand ca se va opri, insa parea ploaie de-aia de o zi intreaga, asa ca am bagat telefonul si toate cele care se puteau uda in pungi etanse si am decis sa macin usor cei 27km de urcari si coborari de pe Valea Cernei. Chiar daca imi pusesem si niste pungi la picioare, ceva apa tot mi-a ajuns la incaltari. Din nefericire, odata cu ploaia se racorise bine de tot si afara, nefiind o ploaie de-aia clasica de vara, cu o rapaiala scurta dupa care iese soarele. Am pedalat voiniceste pe urcarile gen dinti de fierastrau, pe ultimii 5 km ploaia se oprise (de fapt aici parea ca nici nu plouase la fel de mult ca mai jos). O mentiune si pentru drumul prost, plin de gropi astupate neglijent...pacat de zona care este atat de frumoasa. Drumurile de genul asta o fac insa greu accesibila, multi gandidu-se de doua ori inainte de a se aventura pe astfel de carari ale patriei. Aburul iesea din padurile dese: Si o casa cocotata pe un deal...sincer nu prea inteleg de ce oamenii au ales sa-si faca casa in zone atat de greu accesibile. Ok, poate in trecut asta inseamna o piedica in calea invadatorilor...dar acum? Frumusete salbatica: ...si mai mult abur: Si uite-asa am ajuns si la Casa Valea Cernei, locul unde aveam sa stau inca 2 nopti. Locul este absolut superb, cu Cerna care curge prin curtea din spate, pe malul ei fiind amenajata o mica zona de relaxare: Gazdele sunt painea lui Dumnezeu, mancarea este foarte buna iar preturile foarte accesibile. Seara mi-am petrecut-o pe maulul Cernei, band o palinca oferita de gazda si apoi cateva beri disponibile la pret de magazin, nu de bar/restaurant. Este un loc de neratat daca sunteti prin zona, atat cazarea, peisajele cat si amabilitatea gazdelor te vor face sa-ti doresti sa revii.
  2. Claudiu Moga

    Pt Megabicicleta - Da, ai dreptate. Multumesc de gandul bun. Day 19) Cortina di Ampezzo - Santa Croce dell Lago. Dimineata analizez situatia. Bugetul este prea mic, locuri de munca prin Alpi no chance in acest sezon, sa merg in Elvetia si sa ajung asistat sau boschetar nu este o solutie, echipamentul mi-e prea precar. Aveam o singura pereche de haine lungi, un trening simplu si nici macar o geaca in conditiile in care temperaturile diurne erau de 15 grade iar noaptea scadea sub 10 grade. Deci o tai spre Adriatica, poate gasesc un loc de munca pe riviera venetiana. Se anunta ploi astazi de la ora 12. Pe la ora 10 infrigurat imi incep usoara coborare pe pista ciclabila spre Pieve. Pedalez 25km pana la Tai de Cadore de unde o iau la dreapta pe SS 51 spre Longarone. Intr-adevar la ora 12 a inceput sa ploua. Noroc ca coborasem deja de la 1210m din Cortina pana pe la 600m. Gasesc o casa parasita si ma adapostesc de ploaie. Dupa cam o ora iese soarele, se incalzeste. Pot din nou sa pedalez in echipamentul de vara. Trec prin sate idilice. Sunt in Dolomitii Belunezi. Pur si simplu ador satele de munte italiene. Au un farmec aparte. Drumul coboara usor iar traficul este lejer. Localitatile par parasite.
  3. majikstone

    Am avut un coleg chinez la doctoratul in robotica pe care l-am terminat anul trecut (pe banii statului stangist francez, shame on me). Super de gasca omul, chit ca engleza o vorbea prost si franceza deloc, dar tehnic era praf. Praf la programare, praf pe partea hardware, cunostinte de IA doar teoretice, plus experimente "potrivite cu mana" ca sa iasa bine articolele. Poate is eu subiectiv din cauza ca a trebuit sa il ajut in nenumarate situatii cu softul, hardul si laboratoarele pe care le tinea studentilor. Si nu doar eu, ca apela la oricine, dupa nevoi. Dar cert e ca era mult sub nivelul altor doctoranzi de multiple nationalitati din laborator. Toate astea ca sa iti explic ca afirmatiile alea bombastice de genul: pe care tu le mananci si prezinti pe paine s-ar putea sa fie mult, mult mai departe de adevar decat ti-ar placea tie sa crezi. Si nu era doar el asa, in ciuda unui foarte bun nivel de stiinte fundamentale (matematica, fizica), din cele cateva zeci de chinezi cu educatie de profil tehnic pe care i-am intalnit in decursul anilor petrecuti in Franta majoritatea erau praf cand vine vorba de orice inseamna inginerie sau programare. Chinezi scoliti in China si plecati de acolo pentru studii universitare finantate aproape tot timpul din buzunarul altora, ca sa fie clar. La fel cum in 99% din cazuri, iti garantez ca orice video sau demonstratie live de prezentare a ultimelor tehnologii din domeniile IA/robotica, indiferent de tara sau context, e tras de par grav, iar scenariile prezentate in demonstratii nu functioneaza decat in medii extrem de controlate. Am participat la cateva conferinte IEEE asa ca am avut ce vedea, am discutat cu ingineri si sefi de departamente de research de la marile companii robotice din lume (inclusiv cu chinezi si/sau reprezentanti ai unor companii sau laboratoare chineze, ca fapt divers), si concluzia e aceeasi: intre ce se lauda lumea la TV ca le permite tehnologia si ce le permite de fapt e un ecart foarte mare. Ti-as da niste exemple concrete tehnic de "vrajeli" care dau bine pe ecran si care sunt vandute ca "ultima gaselnita a inteligentei artificiale", dar care in practica sunt farse. Dar nu as vrea sa iti stirbesc convingerea ca China e pe cale sa fie liderul mondial in domenii care inca nici nu exista decat in domeniul academic, si si acolo mai mult pe hartie decat in practica.
  4. paulrad

    Și ce să facă cu powerbank-ul dacă nu doarme la campinguri? Că ăla nu-l încarci la restaurant câtă vreme stai la o apă plată, are nevoie de 10-12h dacă ai unul de vreo 20000 mAh care să-ți ajungă 2-3 zile.
  5. Tolstoievski

    Am uitat sa scriu aici. Episodul e vechi de cateva saptamani. De vreo oră rulez liniștit pe drumul liber, cum rareori mi se-ntâmplă să am răbdare. Razele suave de soare îmi mângâie trupul de atlet matinal. (Adică aerul rece îmi zbârlește fața buhăită de somn. Dar azi mă simt artist.) Aud cum vine mașină din spate și văd că alta se apropie frontal. Am grijă să merg la 30 cm de marginea asfaltului, cât să fie bine pentru toți. Mașina, Smart. Doamna de la volan, nu prea. Eu 30 la oră, ea maxim 35. Vine razant lângă mine și nu mă pot abține să-i dau cu palma în geam. Nu violent, doar cât să se audă. Frânează, oprește cu jumătate de mașină pe contrasens și coboară anevoios. -Vaaai, ce m-am speriat! -Doamnă, știți la ce distanță ar trebui să mă depășiți? -... -La un metru și jumătate. -Păi și n-aveam? -Păi v-am bătut în geam și nici măcar n-am întins mâna. Credeți că brațul meu are 1,5 m? Măsoară cu privirea brațul meu întins și dă convinsă verdictul: -Cam așa. Nu m-am măsurat de mult, trebuie c-am mai crescut.
  6. daca tot suntem in subiectul "porumb"
  7. Claudiu Moga

    Localitatile prin care trec au aspect foarte ingrijit si au devenit statiuni turistice dar anul asta turistii sunt cam rari! Este 14 iulie o zi importanta. Va voi face marturisirea caci tura mea nr. 7 spre Italia se datoreaza generozitatii unui prieten bun care ma astepta la Cortina di Ampezzo. In acest an am avut un buget de doar 350EUR, deci abia puteam sa fac un tur decent prin Ungaria. Gratie generozitatii lui Tibi, m-am riscat si am pornit cu acest precar buget in plina pandemie spre cea mai scumpa statiune montana italiana, renumita Cortina di Ampezzo. Ne-am intalnit in centrul statiunii langa cea mai mare biserica a urbei pe la ora 17. Am intarziat cateva minute caci drumul era tot in catarare si era cam frig. Ne-am revazut dupa 7 ani cand ne-am intalnit in Alpii Austriei. Am fost foarte bucuros sa ne revedem. Am iesit la o terasa la un restaurant unde mi-a facut cinste tot ce am dorit si am stat la povesti cam o ora. Mi-a facut si niste cadouri foarte importante pt. mine cum ar fi o casca de ciclism, niste casti pt. telefon, un far pe spate si un adaptor sa-mi incarc o frontala. La momentul intalnirii noastre dupa 18 zile de pedalat prin 4 tari mai aveam in buzunar doar 8EUR. La despartire mi-a dat o donatie frumoasa. Iti sunt recunoscator draga Tibi. 2 expeditii alpine din palmaresul meu ti se datoreaza tie in mare parte! Incepe sa ploua la Cortina. Ploaia nu da semne ca se va opri prea curand. Trebuie sa-mi incarc telefonul si dau 3,50EUR pt 100ml de vin la un bar modest pt a putea sa-mi incarc telefonul o ora. Aici o bere costa 6EUR. Ma tem ca nu este pt buzunarul meu. Niste cehi petrecareti intra in vorba cu mine iar unul dintre ei mai generos ma cinsteste cu o pizzeta cand imi afla povestea si cand ii spun ca voi dormi cu sacul langa birt la intrebarea - unde vei dormi flacaule? Cea mai ieftina camera de hotel era 50 EUR iar cel mai ieftin camping 20EUR. Pana la urma ma pun cu cortul in niste balarii aproape de un camping si ma ploua toata noaptea temperatura scazand pana la 9 grade.
  8. Drysna

    Libertatea care o ofera un stat/sistem e cuantificata foarte greu in capatul tevii de langa sursa. Putin mai usor e insa cuantificabil ceea ce resimt oamenii la capatul celalalt al tevii. De asemenea cred ca oamenii sunt dispusi aa tolereze cateva compromisuri daca li se ofera altceva in schimb. Agree? Daca ar fi sa alegeti 2 3 intrebari care sa surprinda cat de liber se simte un om iar apoi sa faceti un sondaj, care ar fi alea? Cum ar fi raspuns un roman in 1970 1985 sau astazi la ele? Cum ar fi variat asta daca el avea 8 clase, o facultate sau daca era artist sau dintr-o minoritate? De exemplu, "Te simti constrans din exterior cand iei decizii care tine de viata ta personala(meserie, familie)?" - e asta o intrebare ok?
  9. MaC®

    Trist.
  10. Tocmai a avut loc, weekendul trecut la Leogang, în Austria, Campionatul Mondial de MTB(XC/DH). Aveți mai jos filmul cursei DH feminine și (un pic mai pe scurt) a celei masculine, ținute pe un traseu plin de noroi, halucinant. La XCO, Vlad Dascălu a încheiat pe 11, chiar în spatele lui Nino Schurter (campion mondial de 8 ori), în aceleași condiții foarte grele.
  11. Cum spuneam, la Eftimie Murgu am fost cazat la "Moara din Gradina". Locul este foarte pitoresc, intim si numai bun pentru cateva momente de liniste si relaxare. La fel ca si in zonele sasesti, si aici casele sunt aliniate la strada, apoi urmeaza curtea interioara pana la sura, dincolo de care incepe gradina. Vedere spre casa de la strada. Si vederea spre fosta sura/soproane, care la momentul respectiv erau in renovare, acolo fiind planificata bucataria si locul de luat masa. Curtea avea si paznici strasnici ...si unii mereu pusi pe joaca. In gradina era amenajat un foisor si locul de gratar: Vorbind cu gazda, imi spunea ca a facut tot posibilul sa inglobeze in renovare materialele salvate din fostele acareturi. Aici se pot vedea stalpii si grinzile din lemn masiv care si-au gasit o intrebuintare, alta decat sa incalzeasca vremelnic vreo soba: La fel si aici...piatra a fost salvata de la fostul grajd si inglobata in perete...are inca multe povesti de spus la modul asta: Satul este dispus mai mult pe lungime, de-a lungul lungii strazi care il strabate de la un capat la altul: Planul era sa fac o vizita la morile de apa, apoi sa merg pana la Ravensca, satul cehesc ascuns pe un varf din muntii Banatului. La mori am ajuns repede, nu inainte insa sa fiu urmarit de absolut toti ochii satenilor batrani care stau la strada. Nu am facut nici eu rabat de la a da buna ziua in stanga si in dreapta...astfel ca probabil tot satul se intreba "al cui o fi maica asta?". Morile sunt vechi, dar inca functionale: Zona are inca are frumusetea aia salbatica: Pe cer se adunau rapid nori de ploaie, eu inca statea in cumpana daca sa continui sa merg pe drumu ingust sau sa ma adapostesc undeva. Nu a trebuit insa sa ma gandesc prea mult, pentru ca imediat a inceput o ploaie torentiala: Am reusit sa ma bag repede sub o stanca asa ca am fost ferit oarecum de ploaia directa, ma mai udau din cand in cand doar rafalele de vant. Cred ca am stat vreo ora si jumate sub stanca aia pana cand ploaia s-a mai domolit un pic. Am tulit-o repede spre cazare, cu speranta ca totusi ploaia nu va continua prea mult timp. Din pacate a mai turnat cu galeata in alte 2 reprize, astfel incat planul meu de a merge spre Ravensca (pe drumuri neasfaltate) a trebuit sa-l las pentru o alta tura. Am profitat insa de foisorul din gradina si gratar, perpelind cativa mici si 2-3 fripturi, alaturi de cateva beri.
  12. Claudiu Moga

    PT Megabicicleta - toata viata am pedalat in aceste conditii, cu bagaj pe spate, deci nu m-a interesat sa caut suporti pe fata. Pt Gibonu - Da, recomand traseul Tarvisio - Cortina - Dobiacco , printre cele mai tari ciclabile din lume. Multe obiecte de patrimoniu sunt restaurate si pastrate in excelente conditii spre deliciu turistilor. Pista ciclabila care duce la Cortina este impecabila dar cam putini ciclisti. Peisajele devin tot mai spectaculoase. In apropiere sunt munti cu varfuri de peste 3000m.
  13. ZIUA 5- Sasca Montana- Podul Bei- Oravita Planul initial era sa ne intoarcem pe acelasi drum desfundat catre Slatina Nera, apoi sa facem drepta catre Potoc, de acolo spre Podul Bei- lacul Ochiul Beiului - Cascada Beusnita, apoi inapoi pe acelasi drum pana la Potoc si de aici Oravita pe drumul 571C. In seara precedenta insa, vorbind cu gazda la o bere, l-am intrebat daca nu pot evita drumul inapoi spre Slatina Nera, iar el, uitandu-se asa la mine si vazandu-ma haiduc, imi spune sa mergem spre Podul Bei dar prin Sasca Romana, apoi off-road pe traseul "La Tunele". II explic ca pot merge pe drum off-road, dar asa, mai prietenos (adica nu off-road de-ala clasic cu bolovani cat palma sau pamant cu sleauri adanci). El imi confirma ca traseul este ok si cu siguranta ca putem merge...asa ca am pornit. Chiar la plecarea spre Sasca Romana avem un scurt deal de urcat, dar cu o panta peste 12% . Si pe cealalta parte...dar la vale: Ajunsi in Sasca Romana, ratacim un pic drumul dar in cele din urma dam de un localnic pe care il intrebam cum ajungem pe traseul cu tunele. El se uita neincrezator la noi...si ne zice cum sa ajungem, dandu-ne reper o punte suspendata, dar el nu ne recomanda sa mergem pe acolo cu bicicletele, mai ales ca avem si bagaje. Ii multumim, decidem sa ne incredem in sfatul gazdei, asa ca in scurt timp ajungem deja la puntea suspendata, ne chinum un pic sa urcam scara verticala cu bicicleta in carca pana ajungem pe punte, dar zicem ca asta a fost mai greu. Aici ne-am intalnit cu un caine, de care prima data ne-am speriat, pana ne-am dat seama ca este insa foarte prietenos. Am crezut insa ca scapam de el pe puntea aceea, insa el era decis sa ne mai insoteasca, asa ca a traversat Nera innotand si iesind pe malul celalalt inaintea noastra. Pe partea cealalta, dupa punte, dam de o poteca single trail, cam inierbata dar totusi ciclabila: Cainele ne insotea, asteptandu-ne cand colegul mergea mai incet: Vazand peisajele si poteca ok de pana aici, ma si gandeam ce inspirat am fost ca l-am ascultat pe "nenea Dan", gazda din Sasca Montana. Dupa scurt timp ajungem la o portiune in urcare sustinuta, pe care nu am stiut cum sa o traversam mai repede, fiind atacati de milioane de tantari. De aici insa...am mers cand calare, cand pe jos: ....cand multumindu-i lui nenea Dan pentru recomandarea traseului, cand bagandu-i ceva carne in frigider (asta pe desele portiuni de push-bike sau de carat bicicleta in carca cu tot cu bagaje) Zona si traseul este intr-adevar frumos, insa este de recomandat sa-l faci la pas, nu cu bicicleta Tunelele deveneau din ce in ce mai dese si mai lungi, cainele disparea pt 5-10 min ca sa apara de nicaieri cand tocmai ziceam ca s-a intors si el inapoi: Pe langa zonele pline de pietris sau in urcare imposibila pentru ciclism, cand in sfarsit credeai ca dai si o pedala...nah! Da-te jos si sari copacul! Iar faza s-a tot repetat pe parcursul traseului...fiind momentele in care nenea Dan deschidea usa frigiderului pentru a-i mai livra niste carne. Cand in sfarsit ajungem la nivelul Nerei si speram sa mergem mai mult pe bicicleta urmeaza alte urcari printre stanci si cu o panta imposibila pt bicicleta cu bagaje (desi poza minte, credeti-ma pe cuvant): Un ultim tunel inainte de a iesi la podul Bei: De aici o luam usor in sus, pe un drum forestier destul de ok. Ar fi fost si mai ok daca nu ar fi plouat si nu ar fi fost plin de balti pe alocuri: Cainele nu se dadea dus: in timp ce Nera curgea destul de linistita prin zona asta: Din loc in loc ne mai uimea prin culoarea senzationala a apei: De aici am mai avut doar putin pana la pastravaria Bei...moment de cumpana al turei. Aici, din neatentie, partenerul de tura a alunecat cu roata spate pe o piatra uda, a cazut si si-a luxat destul de nasol glezna. Noroc cu apa Nerei care era rece ca gheata, reusind sa impiedice un pic inflamarea gleznei. Cum nu mai putea pedala, am tot apelat la toti cei care erau veniti cu masinile pana aici, pentru a-l transporta pana la Oravita. Am avut o mostra de nepasare si lipsa totala de empatie a semenilor, unii din ei fiind singuri in masina si mergand fix in acea directie, dar eschivandu-se prin fel de fel de motive. In cele din urma, am gasit pe cineva care sa-l duca la Oravita, dar fara bicicleta, neavand loc liber in portbagaj. Asa ca aici este momentul in care am cam renuntat la planul initial, nemaivand sens si chef sa merg spre Beusnita, plus ca era destul de tarziu dupa amiaza si pana la Oravita mai aveam in jur de 25km. Si uite-asa am mers tot drumul asta calare pe bicicleta mea si tinand cealalta bicicleta de ghidon. Coborarea pe drumul forestier destul de pietros si alunecos pe alocuri nu a fost deloc placuta, mai mult m-a bucurat urcarea de la Podul Bei spre Potoc. Cainele era tot dupa mine, cu greu am reusit sa-l fac sa nu ma mai urmareasca de la Podul Bei...altfel imi si imaginam cum ma intorc cu el la Bucuresti. Drumul de la Potoc spre Oravita este fara istoric, fiind si destul de desfundat pe alocuri. Singurul moment pe care mi-l aduc aminte este cand am auzit ceva zgomote intr-o mica padurice de pe dreapta soselei...apoi o turma de vreo 10 porci mistreti au traversat soseaua la nici 50m in fata mea. A fost momentul care m-a facut sa merg cu o viteza de care nu credeam ca sunt capabil avand si cealalta bicicleta de tinut...cert este ca am ajuns in Oravita la doar 20 minute dupa ce ajunsese si colegul cu masina...care se tot gandea ca o sa ma prinda noapte pe drum. La Oravita am stat la Hotelul Restaurant Casa cu Flori. Conditiile de cazare sunt super ok, camera foarte mare, aer conditionat. Mancarea la restaurant foarte buna si preturi accesibile, foarte multi din oras veneau pana aici (hotelul fiind chiar la iesirea din Oravita) sa manance, fiind cumva un loc apreciat de localnici dar si de cei care tranziteaza. Patronul hotelului este un om de pus la rana, ducandu-l cu masina pe coleg la doctor, in totala antiteza cu turistii de la pastravaria Bei care mi-au lasat un gust foarte amar (zic asta pentru ca multi ziceau ca si lor le place sa mearga cu bicicleta, simpatizau cu ideea...dar totusi nu puteau sa-l duca cu masina pana la Oravita la un spital. Si toti lasau capul in jos cand le ziceam ca si ei ar putea fi in situatia asta, daca tot zic ca le place cicloturismul...dar compensau repede jena cu indiferanta).
  14. iacobdoc

    Ce chestii povestiti. Imi dau seama ca am avut noroc cu butucii mei Novatec pe rulmenti. Sunt la al doilea schimb de rulmenti si nu am nici cea mai mica problema. Este adevarat, in schimb, ca SKF originali nu gasesti decat la reprezentanta si acolo trebuie sa fii firma ca sa iti vanda. Chiar ei se plang ca piata din sud e plina de contrafaceri sub sigla SKF.
  15. otsdr

    Rulmenții radiali pot fi montați oricum, doar cei radial-axiali au orientare. Pot doar să presupun că DT au folosit garnituri/simeringuri diferite pentru a reduce frecarea (cele de la exterior sunt mai rezistente la apă/praf, cele de pe interior doar țin vaselina în rulment). Există și producători care folosesc rulmenți radial-axiali, dar butucii lor au sistem separat de tensionare a rulmenților (Easton, Mavic, Chris King, etc).
  16. Am si eu o intrebare. De ce obsesia asta pentru fiecare gram ? Adica conteaza atat de mult greutatea bicicletei in comparatie cu cea a cicistului ? Decat sa iti schimbi rotile cu unele cu 500g mai usoare, nu mai bine dai tu jos 1-2 kg ? [asta in conditia in care mai ai de unde da] . Cer lamuriri :D Am observat si eu ca altfel urci cu o bicicleta mai usoara, dar nu pot sa imi explic fenomenul..
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up