Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 06/22/2018 in Posts

  1. 12 points
    TURA 1: Prin pădurea Nuuksio pe la lacul Bodom Nuuksio este o pădure/parc rezervaţie naţională (nu ştiu de ce este numită aşa dat fiind faptul că toate locurile de aici par a fi rezervaţii naţionale) situată la nord de Espoo în imediata vecinătate a oraşului. Are multe trasee marcate pentru drumeţie (pe care se poate şi pedala), peste 30 km de piste amenajate pentru biciclişti (din fericire pentru gustul meu, neasfaltate), 22 km pentru călăreţi şi mulţi alţi kilometri de poteci care o străbat în toate direcţiile pe lângă lacuri sau stânci pitoreşti. Vei găsi pe tot parcursul locuri special amenajate şi dotate pentru grătar, pentru sport şi grupuri sanitare. Poţi să culegi fructe de pădure (chiar dacă sunt pe proprietate privată) dar nu ai voie să mişti o creangă de la locul ei (chiar dacă e pe jos - sunt oameni care se ocupă special de asta). De sărit în ochi pentru un român este curăţenia impecabilă de peste tot (când am picat uşor şi m-am julit am fost sfătuit să-mi culeg pieliţele de pe jos ca să nu fac mizerie). Am pornit deci spre Nuuksio şi la un moment dat am avut impresia că am ajuns deja în pădure dar era doar un pasaj între două cartiere ale Espoo-ului. Am ajuns apoi la lacul Bodom unde cei din Espoo vin să facă plajă şi baie, ahtiaţi după cele câteva zile din an când e soare şi cald (la ei codul roşu de caniculă începe şi se cam termină la + 25 de grade). Am urmat şoseaua de-a lungul lacului având în faţă materializarea faptului că finlandezii sunt mari amatori de alcool. Apoi am cotit brusc la stânga şi am intrat în pădure... ...oprindu-ne ici-colo pe pitoreştile stânci netezite... ...sau pe malul lacurilor; aici lacul Sulalampi unul dintre cele 1000 de lacuri pentru care Finlanda este renumită (şi care de fapt sunt cam 190.000). Dacă vreţi să faceţi baie n-aveţi decât să procedaţi ca finlandezul din imagine: a oprit cu fatbike-ul lângă noi, s-a aşezat pe ponton, s-a dezbrăcat la pielea goală, a sărit în apă, a dat de 3 ori din braţe (evident că apa era foarte rece), s-a întors, s-a uscat, s-a îmbrăcat şi fără o vorbă, s-a urcat pe bicicletă şi a plecat. Între timp noi făceam poze cu splendoarea din jurul nostru... ...sau cu mostre naturale de design finlandez. În cele din urmă am urcat pe cărare la aleea principală... ...pe care am continuat trecând pe lângă alte lacuri, unele cu spaţii special amenajate pentru grătar, inclusiv cu toate ustensilele necesare... ...având evident alături şi depozitul cu lemnele gata tăiate (tu nu trebuie decât să aduci posmagii)... ...pe lângă nelipsitele şi tipicele formaţiuni stâncoase... ...chiuind la vale... urcând sau coborând într-una (să nu aveţi impresia că biciclitul prin zonă e pe plat ca în pădurea Snagov)... Dacă nu te-ai mişcat destul şi simţi că ai înţepenit, te poţi desţepeni în zonele destinate acestui scop unde ai şi instrucţiuni de folosire ca nu care cumva să-ţi dăuneze. Am părăsit în cele din urmă drumurile parcă rupte din rai şi am luat-o spre casă... va urma
  2. 10 points
    Duminica, 03.06.2018 - Partea a V-a Kelheim - Regensburg si retur cu trenul 56 km N-am plecat in tura fara capitolul Bavaria din Lonely Planet - Germania [2,99 Lire sterline, plus comisionul de schimb valutar de la BCR, online, PDF, descarcat in telefon]. Din Lonely Planet am aflat ca in Regensburg exista o casa in care a locuit Oskar Schindler in perioada noiembrie 1945 - septembrie 1946. Nu stiu deloc germana, insa placa de mai jos nu are nevoie de traducere. Schindler este singurul membru al partidului National Socialist inmormantat in cimitrul [catolic] Muntele Sion din Ierusalim. Mai multe detalii despre Oskar Schindler: https://en.wikipedia.org/wiki/Oskar_Schindler Revenind in prezent. O vitrina. Daca inteleg bine, ultimul mesaj [cel din dreapta] este in limba bavareza, inca vorbita prin Bavaria, Austria si Tirolul de Sud. Daca poate cineva sa dea mai multe detalii despre acesta limba, il rog sa nu ezite. In vitrina unei librarii [inchise duminica dupa-amiaza], volumul nr. 5 din traseul ciclabil al Dunarii, bucata Belgrad - Marea Neagra. Fiind vorba, in principal de RO si Bulgaria, este cam fortata exprimarea cu traseu ciclabil. Insa mi-a placut ca, cel putin pe coperta, apar cetatea Enisala, cazinoul din Constanta si Delta Dunarii, adica nimic din Bulgaria. Mi-ar fi placut mult sa rasfoiesc volumul asta, insa din pacate n-am mai ajuns la librarie in zilele urmatoare. Alte ghiduri despre diverse trasee ciclabile din Europa. Sursa de inspiratie pentru turele viitoare: canalul Rin - Ron. Primaria veche. O piata al carei nume nu l-am retinut. Piata Bismarck. Orchestra fara sonor. Parcarea amenajata pentru biciclete de langa gara centrala din Regensburg.
  3. 9 points
    Am avut fericita ocazie să fac o scurtă vizită în cea mai fericită ţară din lume pe unde m-am dat fericit cu bicicleta (vezi topicul destinat*) dar m-am dat şi cu picioarele, autocarul sau vaporul. 1. HELSINKI Am avut ca punct de plecare pentru plimbările mele per pedes prin Helsinki piaţa cu mall-ul aferent, Kamppi, buricul oraşului unde debuşează metrourile din toate direcţiile şi unde, din autogara subterană, puteţi lua autocare spre destinaţiile terestre dorite. Un reper al locului este capela Kamppi. Primul loc vizitat a fost portul situat la capătul esplanadei verzi ce începe din spatele teatrului suedez. Ajuns în piaţa portului, am zărit peste corturile vânzătorilor de suveniruri, mâncare şi fructe (5 euro caserola de zmeură, afine, sau combinate) biserica rusă (după bunul obicei, ruşii i-au încălecat şi pe finlandezi o vreme). Tot în piaţa portului se află primăria oraşului şi palatul prezidenţial, cel de mai jos. Din port puteţi lua un vapor de orice dimensiune sau formă doriţi ca să navigaţi spre insulele din arhipelag sau spre alte zări (Estonia, de pildă care e vis-a-vis) ori puteţi să vă răcoriţi (ieşind din saună, că de la soare se întâmplă mai rar să vă încălziţi) la ştrandul oraşului (cel de sub roata din imagine). Una dintre distracţiile finlandezilor cu bani de prisos este să-şi alinieze în weekend maşinile vintage în piaţă (după ce se strând corturile vânzătorilor ambulanţi), să se aşeze pe capote şi să bea bere în linişte (beţivii/beţivele- că acolo e egalitate deplină între sexe- sunt simpatici/e: au ochii roşii cu priviri fixe, merg legănându-se uşor, nu exagerat, cu sticlele în mână, nu fac scandal şi nu se leagă de nimeni). La o aruncătură de picior de port este piaţa Senatului cu catedrala oraşului... ...iar la două aruncături de picior, fosta puşcărie a oraşului, în prezent hotel. Lăsând la o parte cuvântul care provoacă frisoane conducătorilor noştri (de cinstiţi ce sunt fac tot posibilul să-l şteargă din dicţionar) revin la cultură (care oricum le este complet străină) şi vizitez muzeul artei contemporane Kiasma (12-14 euro pentru adulţi, gratis pentru copii, gratis în prima vineri din lună). Prin geamul muzeului zăresc clădirea parlamentului, neîngrădită şi nepăzită (cu câţiva fascişti care profitând de această scăpare, intinau acest templu sacru al aleşilor mâncând ostentativ sandvişuri şi bând răcoritoare). Un pic mai încolo pe parcurs dau peste Casa Muzicii... ...şi peste Finlandia Hall, icon arhitectural al Finlandei şi al lumii, opera arhitectului Alvar Aalto. Vi-a-vis admir cîteva clădiri de birouri. Pe tot parcursul mă minunez de infrastructura destinată pietonilor şi bicicliştilor (fraierul de primar finlandez nu s-a gândit ca geniala noastră primăriţă să facă economie şi să-i bage pe biciclişti pe liniile de tramvai). Şi oftez văzând risipa de sticlă a locuinţelor colective finlandeze. Deşi nu prea sunt dus la biserică n-am regretat că am intrat în celebra biserică din stâncă (3 euro intrarea adulţi şi gratis pentru copii)... ... în drum spre monumentul lui Sibelius. Peste tot prin centru sunt străzi pietonale cu magazine de lux sau pentru toate buzunarele (cu ceva în ele totuşi), mall-uri şi cârciumi cu terase. Dacă aţi obosit, hop într-un autobuz care vă plimbă prin oraş (30 euro/adult, 15 euro/copil). Io de banii ăia am mers pe jos şi astfel am descoprit şi lucruri inedite ca de pildă statuia crenvurşti-ului. De vizitat şi muzeul design-ului finlandez din imediata vecinătate a bisericii Sf Ioan (cea cu 2 turnuri gemene) - 12 euro/adult, gratis/copii. Doamnele, domnişoarele, domnii, domnişorii, copiii finlandezi preferă să circule cu bicicleta sau transportul în comun (şi deşi oraşul este foarte aglomerat n-am auzit un claxon şi n-am văzut nici o maşină parcată în afara spaţiilor destinate). Şi ca doamnele/domnişoarele să nu se indigneze/chicotească ţin să precizez că un cuvânt aflat permanent pe buzele românilor înseamnă în finlandeză chiflă. Închei cu mândrie patriotică la vederea simbolului imaginii României în lume, prezent şi aici. Dacă doriţi să mai vedeţi câteva imagini din Helsinki, le găsiţi aici : https://photos.google.com/share/AF1QipObaszXlezUBskYO47Y_7Db9qwRIieYmt9HWkUYfQPDX1MbtxbZI2hh2WjtXHYs4Q?key=ZS1IckF6UjJ5TFdHa2pkYTdhekV1emFHVG1QN3N3. va urma... *
  4. 9 points
    3. PORVOO Porvoo, o destinaţie turistică foarte populară situată la cca 50 km est de Helsinki, este primul oraş atestat documentar din Finlanda (1346) renumit prin clădirile sale din secolele 18-19 foarte bine păstrate şi prin catedrala din secolul 15. Pentru a ajunge acolo puteţi lua autocarul din autogara situată sub mall-ul Kamppi, biletul costând cca 13 euro dus-întors, cu menţiunea că dacă luaţi astfel de bilet , la întoarcere trebuie să utilizaţi aceeaşi firmă de transport (nu contează ora). Ajunşi în Porvoo... ...trecem noul pod pietonal... ...pentru a admira de vis-a-vis casele roşii străvechi înşirate de-a lungul apei ... ...sau pe cele moderne mimând sintetic suratele lor istorice. Eu am admirat şi tinerele vlăstare ale Porvoo-ului care navigau în cojile lor de nucă ca şi Degeţica lui Andersen pe frunza de nufăr. Constatăm că, în timp ce englezii le-o trăgeau francezilor în bătălia de la Crécy din cadrul obositorului război de 100 de ani, finlandezii atestau documentar primul lor oraş. Trecem apoi pe lângă terasa de pe corabie... ...şi privim pe îndelete casele care fac celebru Porvoo-ul. Toate sunt active; unele sunt mici restaurante... ...altele cafenele... ...magazine cu suveniruri, muzee sau case de locuit. Asta nu e istorică dar e de folos dacă ai băut mai multă bere. vedem cea mai veche gară din Finlanda... ...cu locomotiva aferentă. Trecem podul vechi şi intrăm în oraşul istoric propriu-zis unde au acces mecanizat doar riveranii şi mentenanţa (2 CV-ul nu se pune că-i simpatic). Urcăm pieptiş o străduţă pavată cu piatră de râu şi intrăm în curtea catedralei. N-am putut pătrunde în catedrală deoarece înăuntru se desfăşura o ceremonie privată, în schimb ne-am uitat ca şi curca-n lemne la zidul de piatră al clopotniţei. Am trecut pe lângă restaurantul cu terasă al unui nene cu pălărie de cow-boy, păr prins în coadă cu fundiţă şi haină brodată cam ca a lui Fuego... ...pe lângă regele covrigilor... un Ducu Bertzi local... ...şi pe lângă multe alte case, fiecare dintre ele adăpostind câte ceva interesant... ...de pildă un magazinaş cu jucării vechi şi deosebit de scumpe. Într-un final ne-am luat rămas bun de la Porvoo uitând să urcăm şi dealul castelului (dealul mai e, castelul nu). va mai urma ceva...
  5. 9 points
    2. SUOMENLINNA Suomenlina este o insulă fortificată (denumită şi Gibraltarul Nordului) care era pe vremuri cea mai importantă fortăreaţă a Balticii. Ridicată de suedezi (care i-au încălecat şi ei o bună bucată de vreme pe fini) în 1748, este astăzi cel mai vizitat sit istoric din Finlanda, în patrimoniul UNESCO. Vizitarea insulei e gratis dar în unele muzee de acolo se plăteşte intrarea. Este la o aruncătură de vapor (cca 15 minute iar biletul de 5 euro pentru mijloacele de transport în comun e valabil dacă nu aţi depăşit timpul alocat) pe care-l puteţi lua din piaţa portului; nu vă panicaţi dacă vaporul v-a plecat de sub nas deoarece frecvenţa lor e apreciabilă. Lăsăm în urmă portul... ...şi ajungând pe insulă ne lăsăm (sau nu) purtaţi de valurile de turişti. Putem rătăci printre, prin, pe lângă sau pe zidurile groase ale fortăreţei. Obsedaţi de natură încă din tinereţea lor istorică, finii făceau găuri până şi în fortăreţe ca să zărească un pic de verde. Dacă aveţi (cam multă) răbdare puteţi imortaliza catacombele fără capete, trunchiuri, părţi de membre de turişti, atât pe dinăuntru... ...cât şi pe dinafară. Cum dă un pic de soare finii ies ca muştele la căldură. Între timp pacheboturile trec alene. Marry Poppins, varianta coreeană, pregătindu-se de încărcare pentru decolare. Zbor pe dos: sus catedrala Helsinki, jos pescăruşul. Trăgând cu Canon-ul în tun. Trăgând cu ochiul la insula vecină. Poarta regilor. Finlandezii vin aici (mai ales în weekend) ca să bea bere, să stea pe iarbă, să bea bere, să stea pe stânci, să bea bere, să iasă în aer liber cu familia sau prietenii, să bea bere şi tot aşa... Ăştia sunt mai buni ca radarul la identificat ce aveţi în mână de mâncat şi dacă nu sunteţi atenţi, rămâneţi cu mâna goală. Pe drumul de întoarcere admirăm pacheboturile care, fiind o seară de weekend, cară finlandezii făcuţi pulbere de alcool din Estonia înapoi... ...şi trecem pe lângă insule cu construcţii faine care habar n-am ce funcţiune au. va urma...
  6. 8 points
    Hai noroc la toata lumea. Inainte de orice, trebuie sa ii multumesc lui @xemax pentru tot ajutorul pe care mi l-a acordat inainte de plecarea in tura, prin faptul ca m-a lamurit cu multe aspecte, de la transportul bicicletei cu trenul in Germania pana la lasarea bicicletei cu toate bagejele pe ea in fata magazinului alimentar. Tura a fost una mai lunga, a inclus [partial] si canalul Main - Dunare care va veni intr-o poveste separata. Detalii tehnice: Zbor, cu bicicleta in avion si inca un bagaj de cala, Bucuresti - Stuttgart si retur, operat de Blue Air, pret 1065 lei [bilete luate in ianuarie 2018]. La Blue Air a ramas tariful standard de 25 de Euro pentru bicicleta pe segmentul de zbor. In euro inseamna aproximativ 230 euro, adica 115 euro / segment de zbor, ceea ce mi se pare rezonabil, cu bicicleta si bagaj de cala. Cazarea a fost in intregime la cort, in camping, fara nicio seara de hotel / pensiune. Costul total pentru 9,5 zile in Germania a fost de 412 Euro, adica sub 44 Euro / zi. Asadar. Vineri, 01.06.2018 Avionul decola la ora 07:05, asa ca prin bunavointa unui prieten am ajuns la ora 05:00 la aeroportul Henri Coanda. Sacul de rafie in care am avut toate bagajele [gentile laterale, cortul, salteaua, trusa de scule] si bicicleta in husa pentru transport. La plecarea de la Bucuresti, omul de la ghiseul Blue Air mi-a facut formalitatile de imbarcare, dupa care m-a insotit la liftul pentru bagaje voluminoase. Initial am crezut ca vrea sa fie sigur ca gasesc liftul, insa omul a urcat cu bicicleta in lift si dupa doua minute s-a intors, fara bicicleta si mi-a spus ca totul este OK. Frumos din partea lui. Nu stiu daca omu' a fost foarte de treaba sau daca s-a schimbat procedura pentru bagaje voluminoase de la Blue Air / aeroportul Henri Coanda. In plus, am si depasit la sacul de rafie limita de greutate de 20 kg, insa cel de la ghiseu mi-a spus ca nu-i nicio problema. Comparativ, anul trecul la plecare in tura din Normandia, am mers singur la lift si unul dintre cei din lift s-a intors sa confirme ca totul este OK. Zborul a decurs normal, fara nicio problema sau intarziere. Limba turca pare ca este a doua limba vorbita in Germania. Bun venit la Stuttgart. Bicicleta am montat-o la aeroportul din Stuttgart, apoi husa, sacul de rafie si mare parte din bureti am lasat-o intr-o cutie speciala pentru depozitat bagaje, similara cu cele existente prin gari, doar ca aici se putea lasa marfa pe o perioda maxima de 2 saptamani [cel putin asta mi-au spus prin e-mail nemtii de la aeroport]. Denumirea in germana [cuvantul mai lung] a locul unde se afla cutiile pentru bagaje. Indicatoarele de directionare. Dimensiunea cutie care costa 2 [doi] euro pe zi. Cu putin efort intra juma de bicicleta acolo. Husa si sacul de rafie pentru a se vedea mai bine dimensiunile lor comparativ cu locul oferit de cutie. Instructiunile de folosire ca cutie pentru lasat bagaje. Concret, se plateste taxa pentru o zi, apoi, daca cutia este folosita mai multe zile, se plateste diferenta. Tichetul eliberat de aparat. Fata. Si verso. Cel mai important este tichetul cu cod de bare, pentru ca doar in baza acestui tichet se poate efectua plata zilelor ulterioare si se poate deschide usa cutiei. Plata se poate efectua cu fise, bancnote de 5 sau 10 euro sau cu cardul bancar. Dupa ce am rezolvat problema depozitarii husei si a buretilor pentru bicicleta, am plecat cu S-Bahn-ul, linie directa de la aeroport la gara centrala din Sttutgart, aproximativ 30 de minute. Biletul costa 4,20 euro. Bicicleta in S-Bahn se poate lua gratis in timpul saptamanii [in afara orelor de varf] si in week-end. Clasa I-a in S-Bahn [la Berlin in 2016 nu tin minte sa fi vazut asa ceva]. Interiorul unui vagon.
  7. 8 points
    4. PLUTIND PRIN ARHIPELAGUL ESPOO Într-o bună dimineaţă am zis să părăsesc pământul sigur şi să mă avânt pe mare încercând un slalom printre puzderia de insule a arhipelagului Espoo dar nu înot ci cu vaporaşul din portul Haukilahti. Biletul pentru tur costă 12 euro şi poţi rămâne pe oricare dintre insuliţe să faci grătar, plajă sau să zgribuleşti (funcţie de vreme) putând lua alt vapor cand ai chef să pleci (numai să întrebaţi dacă vaporul respectiv merge unde vreţi să ajungeţi pentru că unele se opresc definitiv în anumite porturi, nu fac turul complet ). Un tur al arhipelagului durează cca 4 ore. Aşadar lăsăm în urmă portul şi UFO-ul din Espoo... ...şi trecem pe lângă plaja... ...şi restaurantul din portul de agrement Nokkalan. Vaporaşul navighează printre zecile de insule unele locuite... ...altele nelocuite ci doar vizitate... ...evident dotate cu grătarul şi depozitul de lemne aferent. Imagine cu cotul secundului şi vaporaşul din dotare într-un scurt popas pe una dintre insule. La un moment dat soarele (destul de zgârcit) a intrat în nori şi s-a pornit un vânt tăios... ...care m-a alungat sub punte la căldură deşi eram destul de bine îmbrăcat (am fost prevenit de posibilitatea colorării bronzului meu cu nuanţe vineţii de frig). Odată cu reapariţia soarelui am răsărit şi eu pe punte ca să admir un yaht care mai mult ca sigur nu aparţine vreunui preşedinte de consiliu judeţean finlandez. Şi trecem pe lângă alte insule... ...pe unele dintre ele oprind... ...ca să coboare finlandezi dornici de grătar, pescuit sau stat în vânt pe pietre. Cum încă nu ieşise complet frigul din mine am preferat să stau pe vapor şi să urmăresc o raţă ce-şi învăţa puiul să bată apa cu labele... ...sau să încerc să învăţ cum dau drumul în apă bărcii de salvare. Pe drumul de întoarcere prind momentul în care nişte localnici vor să taie o raţă cu yahtul ca s-o pună probabil pe grătar... în timp ce căpitanul se face că nu vede (din solidaritate marinărească probabil). Şi mai trecem pe lângă nişte insule... ...pe una dintre ele găsind 10 din cele 12 scaune căutate de Ostap Bender şi Ippolit Matveevici Vorobianinov. În cele din urmă se iveşte Otaniemi (cartier al Espoo-ului) în portul căruia se încheie turul arhipelagului... ...nu înainte ca secundul să plieze antena, radarul şi coşurile de fum ale vaporaşului, pentru ca acesta să încapă sub ultimul pod de doar 3,5 m înălţime liberă. Şi-am încălecat pe-o şa (uneori) şi v-am spus povestea aşa! Din păcate m-am întors în scumpa noastră patrie unde potrivit noului cod penal cea mai gravă infracţiune este să fii om cinstit. Dar Finlanda s-a bucurat că a scăpat de hoitul meu inutil la vârsta lui, dându-mi semne clare în acest sens. PS: mulţumesc tuturor pentru atenţie şi aprecieri. PS 2: pentru cine nu s-a plictisit un fel de rezumat al şederii mele în Finlanda găsiţi aici: https://photos.google.com/share/AF1QipPtySd-9_DWdS3EjmoK3fy1Xw8zHP5t-fTN-NP3t7NuzBRjEPsVGOmZbZX5D_fZSA?key=OGxtV0tRR0JsSy1UOVB0ZGVoekxFazNrNXl3bGJ3
  8. 8 points
    @paulrad Intr-adevar, genial functionarul roman. Pe asta nu o stiam. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Duminica, 03.06.2018 - Partea a III-a Kelheim - Regensburg si retur cu trenul 56 km De la transportul pe apa am trecut direct la transportul aerian pentru ca langa mine a aterizat un elicopter. Aproape ca mi-a zburat palaria de pe bostan. Daca inteleg bine, asta este salvarea aeriana. Din elicopter au coborat doi nemti, au intrat intr-o curte, unul a ramas acolo iar celalat s-a urcat in elicopter si a decolat. Chestia asta cred ca este foarte tare. N-am avut pana acum ocazia sa ma dau cu asa ceva. Pista pentru bicicleta Munchen - Regensburg - Praga. Pare ca am intrat in Regensburg. Un bac peste Dunare pentru pietoni si biciclisti La nevoie, pare ca bacul se poate stabiliza pe fundul apei. Podul asta parea dezafectat pentru traficul feroviar, insa am vazut cativa biciclisti trecand pe pod. Posibil sa fi exista pe acolo vreo pista pentru biciclete. Dunarea, separata pe mai multe brate, la intrarea in Regensburg dinspre amonte.
  9. 8 points
    mai multe pe topicul adecvat, la momentul adecvat
  10. 8 points
    Sambata, 02.06.2018 - Partea a II-a Ingolstadt - Kelheim 52 km Pe fundal se vede un baraj. Pungi pentru facut curat dupa caine. Un greifer, probabil pentru scos busteni din Dunare. Pauza pe baraj. Dunarea in amonte si in aval. Portile care tin apa [sigur nu este denumirea corecta]. Portile sunt actionate de un lant oarecum similar celui de la bicicleta. O bucata scurta pe sosea sau cel putin aici m-au dus indicatoarele de pe Eurovelo 6. Gramada de panouri solare. Inapoi pe pista pentru biciclete, pe care si accesul cu calul este interzis. Din cate inteleg cu Google translate, textul din poza de mai sus s-ar traduce prin "acces permis doar vehiculelor pentru intretinerea raului". Bariera gandita inclusiv pentru bicicletele incarcate cu bagaje. Pista pentru biciclete trece pe sub un pod rutier iar inaltimea de trecere este indicata ca la masini [probabil cele pentru intretinerea raului]. Presupun ca plasa de protectia de pe tulpina copacului este impotriva castorilor. 10,5 km pana la manastirea Weltenburg.
  11. 8 points
    TURA 2: peninsula Porkkala Peninsula Porkkala este situată în sud-vestul Finlandei la cca 40 km de Helsinki. Este cel mai apropiat punct al Finlandei faţă de Estonia (care se şi vede când atmosfera este limpede), situată vis-a-vis la 36 km. Îngrijorat de cum va fi vremea în perspectiva turei planificate, pe la 3 dimineaţa am dat un ochi afară ca să văd cum se prezintă cerul. Da, la ora 3 soarele era deja răsărit aşa că dacă vreţi să dormiţi în aşa-zis-a noapte de vară finlandeză (care în iunie durează între 0 şi 2 ore) luaţi-vă mască de dormit sau trimiteţi în avans cu curierul draperii opace. Bucuroşi de vremea frumoasă ce se arăta, am pornit (nu la 3 dimineaţa ci după încă un somn bun) spre peninsula Porkkala pe pista de biciclete ce însoţea şoseaua în Espoo, apoi prin pădure... ...sau pe lângă autostradă... ...şi peste podurile care traversau golfurile tărmului zdrenţuit. Şi dacă tot mergeam la Porkkala să vă arăt cum arată un coteţ de porci în Finlanda, undeva la marginea drumului (precizez şi faptul că nu mirosea deloc deşi porcii erau acasă). Apoi am intrat pe o şosea locală schimbând peisajul cu unul rural... ...unde omniprezenta pădure era fragmentată de câmpuri cultivate înverzite. În cele din urmă am ajuns în peninsulă reintrând în peisajul împădurit tipic finlandez, cu cutiile poştale dispuse ici-colo pe marginea drumului vestind că undeva pierdute în verde sunt case (abia vizibile sau nu). Am părăsit şoseaua ce mergea spre port şi am luat-o la dreapta prin pădure. După ce era să dea peste mine tăindu-mi calea, s-a orpit politicoasă la câţiva metri să-şi ceară scuze şi să ne pozeze. Apoi cărarea a luat locul drumului şi în cele din urmă a dispărut şi ea lăsând la latitudinea noastră traseul de urmat ( marcat totuşi ici-colo de podeţe de lemn), cu suişuri mai abrupte sau mai line... ...şi coborâri aşişderea. Şi iată marea ! Am lăsat bicicletele la umbră pe malul mării, că or fi obosit... ...şi ne-am îndreptat spre apă. Văzând că salvamarul este la datorie, ne-am avântat plini de entuziasm să facem baie în mare. Ajunşi în apă la nivelul gleznelor şi cum după o străfulgerare nu am mai simţit nimic, am ieşit urgent ca să verificăm dacă mai avem labele picioarelor... ...am stat câteva minute bune la soare ca să le dezgheţăm de frică să nu se spargă la contactul cu pedalele. Apoi am pornit înapoi unduind în sus şi în jos pe pietrele netede... ...trecând pe la deja obişnuitul loc de grătar ...şi pe la deja obişnuitele căprioare care stăteau liniştite la pozat (cred că animalele finlandeze suferă de boala Urbach-Wiethe - lipsa fricii) Pe drumul de întoarcere, trecem iarăşi pe lângă fermele localnicilor, una dintre ele făcând să pară celebra reşedinţă a familiei Ewing ca o aşezare aridă de beduini. În final întrezărim Espoo-ul... ...şi angajându-ne pe extraordinara infrastructură pentru biciclişti, ne întoarcem acasă. Alte câteva imagini de pe traseu puteţi vedea aici: https://photos.google.com/share/AF1QipOvFYkBV9HdGOqdM1mlUTTb25PUJoLlHpwDPswiiiytMJOn5z11_BQ3uwZ6Zf0_vw?key=Ylo4QVlKN184ZTdjRERhamFrMXp0NlQyYnZiaThR va urma...
  12. 8 points
  13. 7 points
  14. 7 points
    ADDENDA: câteva preţuri la alimente în supermarket: baghetă 380 g -1 euro chipsuri – 2 euro gem fructe de pădure 460 g – 2,29 euro brânză Emmental 350 g – 4,89 euro frigărui carne de porc 500 g – 5,95 euro chifteluţe conservă 400 g – 2,39 euro cârnăciori la caserolă 280 g- 3,79 euro pui la caserolă 900 g – 2,99 euro salată 100 g – 0,5 euro lapte - 1-2 euro/ l depinde dacă e cu sau fără vitamine coca-cola pachet 6 doze de 33 ml – 10 euro icetea - 1,5 l – 2,5 euro Sima - băutură tradiţională finlandeză, cam ca şi şampania pentru copii de la noi - 1,5 l - 2,99 euro bere Karhu tradiţională finlandeză - pachet 6 doze de 33 ml – 10,76 euro avokado – 4,99 euro/kg pungă de cafea 400 g – 2,95 euro bomboane Raffaello 260 g – 4,99 euro îngheţată Aino 900 g - 3,3 euro transport, muzee, cazare 5 euro preţul biletului de la automat care este valabil cca 1h40' pe toate mijloacele de transport în comun regionale (zona Helsinki şi limitrof) tren, metrou, autobuz, tramvai, vaporaş la muzee diferă dar de regulă intrarea este de la 10-12 euro în sus (sunt şi zile când intrarea e gratuită); dacă ai Museum Card sau Helsinki Card intrarea este gratis (nu ştiu de unde se pot procura- presupun că de la centrele de turism- sau cât costă, eu l-am avut pe al fiului meu / toţi finlandezii primesc anual şi gratuit de la stat un card pentru cultură şi unul pentru sport cu care pot merge când vor la manifestările respective) mi s-a spus că poţi pune cortul unde vrei şi e gratis prânz în oraş am mâncat la Mc Donald's şi la Hesburger (un fel de KFC local) - meniu Big Mac şi respectiv ceva similar dar cu pui - cca 11 euro în Espoo am mîncat la restaurantul japonez Futo din supermarketul Niitykumpu - "all you can eat" (zilnic de la 11 la 14) - 11 euro ce mi-a plăcut / impresionat natura prezentă peste tot, dominând intervenţia umană grija deosebită a finlandezilor pentru natură mirosul sau mai precis lipsa oricărui miros neplăcut (în general miroase a pin şi neaşteptat, marea lor nu miroase a mare ca a noastră - explicaţia: curăţenia şi lipsa algelor în putrefacţie) liniştea - am stat 10 zile într-un bloc şi n-am auzit un sunet de la vecini; în oraş, inclusiv în capitală (deosebit de aglomerată), exceptând vuietul cotidian al aglomerării umane şi mecanice, nu am auzit nici un claxon oamenii - frumoşi, calmi, cu bun simţ, politicoşi, modeşti, gata să-ţi sară în ajutor (eram derutat la un moment dat fiindcă direcţia arătată de gps nu se putea urma din cauza unui şantier extins şi de îndată s-a apropiat de mine o trecătoare întrebându-mă dacă mă poate ajuta), cu spirit civic (udau şi îngrijeau spaţiul verde din jurul blocului deşi această sarcină revenea angajaţilor specializaţi), foarte atenţi cu curăţenia din jur (în staţia de metrou o tânără s-a aplecat să ridice şi să arunce la coş o coajă de banană lăsată pe jos de vreun nesimţit) apetitul finlandezilor pentru cultură şi mişcare în aer liber - în muzee numărul turiştilor era egalat şi chiar depăşit de al localnicilor iar locurile de agrement sunt pline de finlandezi care nu au obiceiul de a se deplasa cu maşinile personale peste tot (nici măcar la serviciu) ci cu bicicleta, transportul în comun sau pe jos, fiind permanent încurajaţi să facă asta prin mijloace auditive/vizuale vânzătoarele, în general angajaţii cu care intri în contact - permanent cu zâmbetul pe buze, săritori, dornici să-ţi explice ce şi cum curăţenia de peste tot, mai ales din oraşul Espoo şi de-a dreptul inimaginabilă la noi, din pădurile şi locurile de agrement. În Helsinki i-am arătat fiului meu hârtii pe jos şi a replicat sarcastic: "turişti!" arhitectura (în Helsinki am început prin a poza frenetic clădiri noi şi vechi dar am abandonat rapid ideea fiind mult prea multe pentru timpul meu şi capacitatea de stocare). Locuinţele colective, cu faţade luminoase în care domină transparenţa ar face de ruşine prin arhitectură orice bloc ridicat la noi în ultimii an politeţea şi calmul extraordinare ale şoferilor - dacă văd că te apropii de o trecere de pietoni nesemaforizată opresc încet, cu mult timp înainte de a ajunge tu pe zebră şi aşteaptă răbdători chiar dacă trec minute în şir cârduri de turişti copiii finlandezi de 6-10 ani care la 7:30 pe vreme rece se urcau în bărcuţele lor cu pânze (cât o coajă de nucă) şi porneau pe mare (nu am observat nici un adult împrejur care să-i supravegheze) frecvenţa transportului în comun de orice tip efervescenţa construirii - se construieşte/ renovează/ modernizează frenetic peste tot evident, infrastructura pentru biciclişti, pe alocuri adevărate autostrăzi dedicate ce nu mi-a plăcut faptul că dintre splendidele lacuri finlandeze m-am întors în puţul României
  15. 7 points
    @fizikant Parca doza este 15 centi, insa nu garantez. Pe langa "cautatori' exista si oameni obisnuiti care n-au nicio problema sa ia o sticla goala de pe jos si sa o bage in punga. Corect, daca ar exista acest sistem si in RO nu am mai vedea niciun PET in natura. Ar mai trebui spus ca sticla / doza o poti lua de oriunde [magazin, chiosc, benzinarie, etc] si o poti duce la orice supermarket de pe teritoriul Germaniei, nu exista nicio restrictie de retea de supermarket-uri, landuri, etc. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata, 02.06.2018 Ingolstadt - Kelheim 52 km Mi-am propus sa ma trezesc la ora 07:00 insa am reusit, cu greu, la ora 09:00, asa ca n-am mai apucat sa vad nimic din Ingolstadt. Cat m-am coit cu stansul bagajelor si diverse reglaje la bicicleta am intrat in contact cu cei care se ocupau de ingrijirea campingului si am constat ca sunt romani. Oamenii la randul lor s-au bucurat ca au intalnit un compatriot, am stat putin de vorba, le-am povestit pe unde urma sa merg iar ei mi-au confirmat ca am ales un traseu foarte frumos. Dunarea la Ingolstadt. Abia acum a inceput treaba pentru ca steagul de pe portbagaj l-am montat inainte sa plec din camping. Steagul de pe portabagaj este cel pe care il folosesc din 2005 si in tura asta a fost o idee foarte buna sa-l iau. Detalii mai tarziu. Anul trecut in Normandia nu l-am avut pentru ca l-am uitat acasa. Primul contact cu Eurovelo 6 [Atlantic - Marea Neagra]. Pista de bicicleta pe macadam. Daca nu ma insel, asta este Registrul Auto German. Harta pistelor si service-urile pentru biciclete din Ingolstadt. Un hotel unde biciclistii sunt bineveniti [nu cred sa existe vreun hotel in Germania unde sa nu ai voie cu bicicleta]. Indicatoare pentru directionare. Sub un pod rutier. Desi pare greu de crezut, ceea ce se vede in poza de mai jos este o pista pentru biciclete. Loc pentru lansat / scos ambarcatiuni folosit de armata. Pista ramane pe macadam. O uzina pe celalat mal al Dunarii. Dunarea germana. Pista ciclabila a Dunarii.
  16. 7 points
    TURA 3 : Din nou prin pădurea Nuuksio dar pe la lacul Nuuksio Îndrăgostit iremediabil de pădurea Nuuksio am ţinut musai să revin dar am ales altă rută de a pătrunde în ea, pe la vest (cea anterioară a fost pe la est). Aşadar am pornit pe aleile oraşului Espoo spre pista de biciclete ce ne ducea pe lângă şosea până la lacul Nuuksio. Străbatem acelaşi peisaj cu case pierdute în verdeaţă sau prin pădure. După o vremea apare lacul Nuuksio... ...cu case de vacanţă (sau permanente?) abia vizibile din verde. Pe malul lacului se află centrul de agrement Haltia... ...de unde puteţi închiria fatbike-uri (dacă bicicleta voastră vi se pare prea uşoară) şi de unde noi am cotit-o la dreapta intrând în pădure. În codru puteţi găsi şi locuri special amenajate de frânt gâtul dacă nu o puteţi face cu bicicleta. Am pedalat apoi pe minunatele drumuri din pădurea Nuuksio cu coborâri şi urcuşuri pe care mă luam la întrecere cu electrica fiului... ...de a ajuns să-mi spună "renul turbat". Plictisiţi de starea impecabilă a drumului principal am zis la un moment dat să o luăm pe o scurtătură înierbată care, după gps, trebuia să ne readucă la drum mai încolo; conform proverbului cu cărarea versus drumul şi cel ales de noi s-a înfundat într-unul dintre cele 1000 de lacuri finlandeze (care vă reamintesc sunt cca 190.000) trebuind să facem cale întoarsă. Am dat şi peste o porţiune unde eu am abandonat întrecerea cu electrica împingând gâfâind bicicleta la deal. Am debuşat în cele din urmă în aşa numita "ruta 2000", traseul principal de biciclit (iarna de schi fond)... ...mergând pe el o vreme... ...şi apoi lăsându-l lac (că aici nu poţi să zici "lăsându-l baltă", negăsind aşa ceva), am cotit-o la dreapta... ..spre deja cunoscutul loc de popas de la lacul Sulalalpi. Aici am admirat din nou grafica finlandeză şi nuferii care, din cauza căldurii excesive (de 25 de grade) au înflorit între timp. Străfulgerat la un moment dat de necesităţi fiziologice am vizitat una dintre numeroasele buzi din pădure care, neobişnuit pentru noi românii, nu erau căcate şi pişate încă din uşă, ci deosebit de curate. Plini de încântare pentru peisajul din jur ne-am îndreptat spre casă, părăsind cu regret acest minunat loc, pădurea Nuuksio. va urma...
  17. 7 points
    FOIALA 1: Plimbare de-a lungul ţărmului în Espoo Nu am făcut o tură cicloturistică propriu-zisă în Finlanda ci profitând de vizita făcută fiului meu acolo, am ieşit de câteva ori cu bicicleta în împrejurimile Espoo-ului. Espoo este al 2-lea oraş ca mărime din Finlanda, practic lipit de Helsinki, un oraş într-o pădure, situat pe ţărmul golfului Finlandei. Evident că am vrut de îndată să pedalez de-a lungul ţărmului ca să intru în atmosfera locului. Spre mare am trecut pe lângă UFO-ul din Espoo, un icon al oraşului, de fapt un restaurant deosebit de scump unde am mâncat răbdări prăjite la soarele blând al zilei. Trecând pe lângă portul de agrement Haukilahti... ...m-am angajat pe aleea ce şerpuia de-a lungul mării şi pe care o mulţime de biciclişti, alergători, sau simpli plimbăreţi se foiau de zor. Pe drum m-am oprit să reazăm un bolovan ca să nu pice în mare... ...am ochit băncile pentru odihnă şi căscat gura amplasate mai fain... ... sau am admirat locuinţele unifamiliale cu multă sticlă pe faţade (în afara faptului că finii ăia nu prea ştiu să-şi facă nişte căsoaie adevărate ca noi, habar n-au că dacă-ţi faci geamuri mici e mai ieftin şi mai cald înăuntru) Pedalând mai departe... ...am dat peste plaja din Espoo, impecabil de curată (homleşii n-au nici o şansă să găsească mucuri de ţigară prin nisip sau vreo sămânţă nespartă). Acolo mi-a sărit în ochi un afiş care spune totul despre atitudinea finlandezilor pentru domeniului public şi care s-ar traduce cam aşa: "Acesta este parcul nostru şi am decis să dăm o mână de ajutor oraşului Espoo pentru a-l îngriji aşa cum se cuvine deoarece ne pasă de clasificarea pentru cea mai îngrijită zonă pe care am obţinut-o". (biberonul cred că face aluzie la viitorul copiilor lor pe care-l vor bun acolo şi nu în alte ţări cum parcă vrea statul român cu copiii lui) Bulversat de această concepţie străină de spiritul nostru latin, am pedalat mai departe admirând casele de pe puzderia de insuliţe... ...şi alte porturi de agrement, pentru că orice finlandez care se respectă trebuie să aibă o casă de vacanţă şi o barcă. va urma...
  18. 7 points
    Vineri, 01.06.2018 - Partea a II-a Ingolstadt Horsch 853 Sport-Cabriolet [1937]. Bicicleta Wanderer Tip 1 [1907]. Unicul exemplar Horsch 830 BL [1953] dupa 40 de ani de stat in desert in Texas. Mutarea de la Zwickau [RDG] la Ingolstadt [RFG]. Ca fapt divers, in perioada 1957-1990 la Zwickau s-a fabricat Trabantul. Audi 80 [1974]. Caruselul vertical [daca asta o fi denumirea corecta]. Actionat de un lant asemanator celui de la bicicleta.
  19. 7 points
    Vineri, 01.06.2018 Ingolstadt La Ingolstadt, primul lucru m-am oprit la magazinul alimentar din gara si mi-am luat o stica de apa de 1,5 litri pe care am baut-o aproape toata. In gara din Stuttgart a trebuit sa-mi iau o sticla de apa de 0,5 litri de la un chiosc, doar 1,95 Euro. La banii astia, cred ca la urmatoare tura o sa incerc sa iau in bagajul de cala 2 sticle de apa de 0,5 litri. Cu mancarea din ziua respectiva am rezolvat-o mai simplu pentru ca am plecat cu doua sandwich-uri de acasa, d-alea bune facute de prietena mea. Odata rezolvata problema adaparii, am plecat direct la muzeul Audi. Aici urmeaza episodul taranul din Balcani in Germania. Recunosc cinstit ca mi-a fost frica sa las bicicleta cu toate bagajele pe ea legata in fata muzeul, asa ca am intrat, pe langa bicicleta, in muzeu, in speranta ca il induplec pe neamtul de la casa de bilete sa o pot lasa in interior. Neamtul, dupa ce s-a uitat la mine ca la un OZN, mi-a spus ferm si politicos, direct in engleza "no discussion, bicycle outside the building". Am incercat io niste vrajeala, ca am bagaje pe bicicleta, insa neamtul s-a prins ca-s mai de la tara si mi-a spus calm ca pot lega bicicleta afara si ca nu va fi nicio problema. Asa ca bicicleta, cu toate bagajele pe ea, a ramas legata de o schela, langa intrare in muzeu. Biletul de intrare costa 2 Euro si este doar un bon fiscal. Motorul Audi 14/35 PS, fabricat in 1914 la Zwickau [fosta RGD dupa 1945]. Motoreta Wanderer. Cu lantul construit din bucati de piele si capse. Audi 18/70 PS din 1925. Canapea cu arcuri. Motocicleta DKW SB 500 din 1936.
  20. 6 points
    Sambata, 02.06.2018 - Partea a IV-a Ingolstadt - Kelheim 52 km La Manastrirea Weltemburg era aglomeratie mare, asa ca n-am mai vizitat-o. Mi-am luat bilet si m-am dus direct la vaporul care face legatura, pe Dunare, intre manastire si orasul Kelheim. Biletul [om si bicicleta] costa 9,5 Euro. Orarul curselor de vapor dintre Manastrirea Weltemburg si Kelheim: http://schiffahrt-kelheim.de/fahrplan-donaudurchbruch/ La accesul in zona de imbarcare bicicllistii au prioritate. Pur si simplu iti fac nemtii semn sa treci pe langa coada deja formata din oameni fara bicicleta. Vaporul pe care urma sa ma imbarc. Pe vapor, bicicletele se pun intr-un spatiu special destinat de pe prima punte. Sunt cateva praguri de trecut, insa nemtii s-au organizat bine si au pus niste planuri inclinate pe care sa poti impinge bicicleta fara efort. Puntea superioara [a treia]. Manastrirea Weltemburg ramane in urma. Imediat dupa plecarea vaporului apare o echipa foare bine organizata de chelnerite care preiau comenzile de la pasageri si nimeni nu scapa neintrebat ce doreste sa bea sau sa manance. N-am vrut nimic dar poate ajuta pe cineva preturile de la bere. Pe punte exista niste difuzoare care iti povestesc, in germana si engleza pe unde mergi, insa sonorizarea nu este tocmai perfecta. Urmeaza, din ce am auzit la difuzor, unul dintre cele mai frumoase parti de pe sectorul german al Dunarii. As putea spune ca nimic deosebit comparativ cu Cazanele Dunarii din Romania si Serbia. Cu canoea la plimbare. Vaporul care venea de la Kelheim. Mai exista si barci mai mici, insa experienta vaporului mi s-a parut mai interesanta. Un planor. Inainte de a ajunge la Kelheim chelenritele se pregatesc pentru urmatorii pasageri. Aici una care se ocupa de scrumiere. Debarcaderul de la Kelheim. Pauza de alimentare la un Aldi. Se observa pe bonul fiscal garantia de 25 de centi per PET despre care am vorbit mai sus [6205 Pfand]. De asemenea, de pe bon se observa ca supermarket-urile sunt inchise duminica, lucru care este imposibil in RO, pentru ca toti romanii ar muri de foame. Campingul situat la cativa km de Kelheim, in aval, pe malul Dunarii. Avea un fel de receptie la care, dupa ceva timp, a aparut un mosulet, i-am spus in germana pe care nu o cunosc "o persona, un cort, doua nopti" iar mosuletul mi-a aratat, cu ajutorul degetelor suma de 14 Euro. Cazarea de 7 euro / noapte.
  21. 6 points
    Poiana Boului cu lacul sub lumina reflectoarelor și Vf Mogoșa cu pârtiile de ski unde încerc să mă împrietenesc cu iarna. O panoramă în care se vede și Creasta Cocoșului.
  22. 6 points
    @haarp Posibil. Insa din poza se vede clar ca lantul / cureaua face legatura intre motor si roata spate. Din motivul asta nu prea inteleg unde este distributia. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Vineri, 01.06.2018 - Partea a III-a Ingolstadt Dupa vizita la muzeu m-am oprit la un supermarket pentru aprovizionare cu cate ceva de mancare si apa. Cu o oarecare stare de disconfot am lasat bicicleta cu toate bagajele pe ea legata in fata magazinului. Aici chiar nu mi-a pus problema ca as putea intra cu bicicleta in magazin. Cat stateam la coada la casa de marcat am vazut ca in fata mea era un neamt cu cateva produse si un bon cu un cod de bare si mi-am adus aminte ceea ce stiam de acum 2 ani de la Berlin, si anume ca in Germania se plateste garantie pentru sticla de plastic. Concret, pe toate sticlele de plastic pe care le-am vazut este scrisa clar valoarea garantiei. In fiecare supermarket exista o masinarie in care se introduc sticlele de plastic, cele de sticla, dozele de aluminiu si chiar lazile cu sticle de bere. Banda rulanta din interiorul masinarie. Pe partea verde se roteste sticla pentru scanare. Daca sticla corespunde, pleaca pe banda rulanta si apoi se aude cum sticla este zdrobita pentru aplatizare. La final, aparatul elibereaza un bon cu cod de bare, corespunzaror valorii sticlelor / dozelor introduse. Bonul eliberat de aparat se scaneaza la casa de marcat si valoare bonului se scade din valoare produselor achizitionate. Asadar, un sistem foarte bine gandit pentru reciclare, prin care statul nu cheltuie nimic ci doar ii cointereseaza pe cetateni sa recicleze. Spre camping. Mai exact: http://www.azur-camping.de/de/campingplaetze/ingolstadt Stiam de pe site-ul campingului ca exista o posbilitate de cazare numita "Bike Lodge" si am avut noroc pentru ca am gasit una libera. Bike Lodge este o chestie foarte tare, chiar mi-ar fi parut rau daca nu as fi incercat-o. Pret 39 Euro / noapte. Accesul la eraj se face printr-un chepeng care se inchide cu un lacat [la receptie primesti cheia de la lacat]. Etajul. Marele avantaj este existenta prizelor astfel incat nu a mai fost nevoie sa pierd peste o ora la grupul sanitat pentru incarcarea telefonului. Am inteles ca de la receptie, contra cost se putea inchiria asternutul de pat si patura, insa n-am avut nevoie pentru ca aveam sacul de dormit. Odata rezolvata problema cazarii, am plecat cu bicicleta, fara bagaje la un Dechatlon din apropiere [identificat inainte de pleca in tura] pentru butelie. Am optat pentru un Primus de 450 de grame. Pret 7,99 Euro. Vad ca in RO, pe site-ul Dechatlon butelia costa 34,90 Lei, asadar o idee mai putin ca in Germania. Oricum, alta solutie nu aveam pentru ca nu ma puteam urca cu butelia in avion. Daca tot am ajuns la Dechaton, mi-am luat si o crema de soare. Cea identica din RO bineinteles ca am uitat-o acasa, asa ca acum am colectie de astfel de creme. A urmat un dus, cina compusa dintr-o portie de macaroane cu branza de burduf [ambele din RO] dupa care somn. Am adormit instantaneu, avand in vedere ca in noapte dinaintea plecarii am reusit sa dorm doar doua ore.
  23. 6 points
    Vineri, 01.06.2018 - Partea a II-a Gara centrala din Stuttgart. Interiorul. Cutiile pentru lasat bagaje din gara. Din cate am inteles, aici termenul limita de folosire a cutie este de 3 zile, comparativ cu 2 saptamani cat este la aeroport. Diorama, prezenta in multe gari din Germania, in care bagi o fisa si te joci cu trenul electric. Comparativ cu anul 2016 au schimbat si nemtii sistemul de achizitie al biletelor online, in sensul ca acum, la fel ca si in Franta, iti poti lua bilet fara sa ai neaparat creat un cont pe site-ul cailor ferate [deocamdata in RO asta nu este posibil]. Biletul se cumpara foarte simplu: se selecteaza trenul / trenurile, se face plata cu cardul [in cazul meu cardul de salariu din RO], biletul este trimis prin e-mail, print si aia e. Biletul online. Fata. Nasul scaneaza cu tableta codul QR din dreapta sus, apoi composteaza biletul [foaia A4]. Se observa ca la trenul IC [Inter City] bicicleta costa 9 euro. La trenurile regionale [BRB - Bayerische Regiobahn pe biletul de mai sus] bicicleta este gratis. In plus, pe biletul online la trenul regional nu este mentionat nimic despre bicicleta. Am mai folosit un tren regional de la Regensburg la Saal Donau [langa Kelheim] cu bilet luat de la automatul din gara. Pe peron, l-am intrebat pe un neamt cu bicicleta daca este nevoie de biletul pentru bicicleta iar omu' mi-a spus ca nu. Pagina a doua a biletului online. In mod normal, partea de sus se decupeaza si se pune pe bicicleta. Explicatia: in Germania biletul in tren [Regio, IC, nu stiu de ICE] nu include si locul. Daca vrei loc rezervat in tren, costa 4,90 Euro in plus. Altfel, te asezi pe un loc pe care il gasesti liber si te ridici daca apare cineva cu bilet pentru acel loc. La mine nu a fost cazul pentru ca tot timpul am stat pe scaunele rabatabile de langa biciclete. Intr-un tren chiar mi-a pus nasul ca in vagonul alaturat sunt locuri libere, insa am preferat sa stau langa bicicleta. Pe site-ul cailor germane scrie clar ca incearca pe cat posibil sa acorde [la biletul online] loc in acelasi vagon cu bicicleta insa nu tot timpul este posibil. Biletul pentru bicicleta pus direct pe bicicleta [n-a pus doar partea decupabila]. Afisajul de la peron. Zona peronului in care se va afla vagonul pentru biciclete este foarte bine indicata astfel incat sa nu fie nevoie sa alergi ca prostu' pe peron [asa cum se intampla de multe ori in RO]. Vagonul pentru biciclete la un tren IC. Practic este un vagon impartit in doua, jumate locuri si jumate biciclete. Pentru comparatie, acelasi vagon gol [in alt tren]. Locul pentru biciclete din trenul regional [bicicleta mea este mascata de una germana]. Gara din Augsburg. Banda neagra care se vede la margine din dreapta a scarii este o banda rulanta, ideala pentru urcarea inclusiv a bicicletei. Trenul regional pe bucata Augsburg - Ingolstadt.
  24. 6 points
    Văd că tot eu la microfon, tot cu ploaia. Am pornit spre Gutin azi, dar nu se vedeau munții de norii negri așa că am luat-o pe sate, unde era frumos și soare. Spre Baia Mare La întoarcere, spre munți (Igniș sau Mogoșa, hmm ) Deja eram sub nori. Mai aveam 3-4km până acasă când a început ploaia torențială și vântul.
  25. 6 points
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up