Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 08/29/2008 in Posts

  1. lbzk

    Lacul Vidraru, astazi
  2. a_mic

    Preotul: "Ce-mi băgași, fiule, în buzunar?" Enoriașul: "O bancnotă de 50, părinte..." Preotul: "Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?"
  3. alex.burlacu

    Probabil cel mai lung banc postat pe aici.... Se organizeaza un concurs:"Cine face cel mai mare avion din lume?" Pe pista imensa a unui aeroport din Nevada aterizeaza primul concurent: un avion american Coboara echipajul si vin imediat linga ei: juriul, autoritatile locale, ziaristii, televiziunea, public (citeva sute de curiosi) Prima intrebare: - Cit de mare este? Seful de echipaj: - Pai are cam 500 de metri lungi.... - Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va jurizam - Aa! pai avem 1.000 locuri pe scaune clasa economic, 200 clasa business, 50 cusete pt VIP-uri, 5 baruri, 1 restaurant, mall, sala de gimnastica aerobica, salon de coafura, biliard, bowling... etc... - Uauu! nu se poate! Sa nu spuneti ca aveti si piscina! - Ba da! Piscina cu valuri, sus, pe terasa... - Nemaipomenit! Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 10, 9... Aterizeaza al doilea concurent: un avion rusesc (imens) Coboara echipajul si incep iarasi intrebarile: - Cit de mare este? Seful de echipaj raspunde: - Pai are cam 800 de metri lungime pe 750 metri latime.... - Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va dam notele! - Aa! pai avem asa: 1 batalion de infanterie...cam 1500 locuri pe scaune, 1 pluton de cercetasi, 1 pluton de genisti, 1 pluton de mitraliori...astia au 500 locuri in picioare, mai avem parasutisti, bineinteles...Aaa... 3 tancuri, 5 TAB-uri, 10 tunuri + obuziere, plus intendenta, infirmeria, cantina, depozitul de munitie - Uau! nu se poate! altceva? - Aa! sa nu uit: unitate de rachete si unitate de protectie chimica, radiologica si bacteriologica - Nemaipomenit! Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 9, 10... La un moment dat apare un echipaj fara avion Reporterii intreba: - Voi cine sinteti si de unde veniti? - Echipajul roman si venim din Romania . Eu sint copilotul Vasile, purtatorul de cuvint... - Si unde e avionul? Ce s-a intimplat? - Nu l-am adus ca nu aveam unde ateriza...v-am verificat cu Google Earth...nu merge...e locul strimt aici in Nevada...dar am adus schitele... - Nu! nu! nu ne intereseaza dimensiunile! spuneti-ne ce aveti inauntru? Cit e de spatios? - E imens! - Cit de imens?! Americanii au amenajari sportive...rusii au tancuri...voi ce aveti inauntru??? - Pai sa va dau un exemplu: La primul zbor...am decolat...am luat altitudine...si a inceput sa vibreze aripa stinga. Am verificat instrumentele de bord...nimic...totul era Ok...conditiile meteo excelente...ce putea fi?! Si zice domnu‘ comandant: "Vasile! ia scoate tu Loganu‘ din garaj si mergi in aripa stinga si vezi ce-i acolo." Si scot Loganu‘, merg in aripa stinga (ca doar nu era sa merg pe jos) si acolo ce sa vezi? pe stadion, ca avem stadion acolo, era meci Romania - Spania, si sareau aia ca dementii in tribune, faceau "valuri"... aruncau petarde, intr-un cuvint era balamuc...pe terenul de golf, alea de tenis sau ala de atletism nu era nimeni. Era clar, se miscase centrul de greutate....a trebuit sa intrerupem meciul...le-am dat la megafon sa stea linistiti ca am decolat! Au mai fluierat ei...pina s-au linistit...a disparut vibratia...si am plecat inapoi spre cabina... Nici n-am ajuns bine in cabina ca zice iar domnu‘ comandant: "Vasile! ia Loganu‘ din garaj si mergi in aripa dreapta ca a inceput acuma asta sa vibreze." Buun...merg iar in garaj...scot Loganu‘ si merg in aripa dreapta. Acolo, ce sa vezi?! In cadrul parteneriatului NATO, o unitate romana si una germana (ambele de tancuri) faceau trageri in poligon Unii trageau din mers , altii din opriri scurte... viraje strinse... motoare ambalate...normal ca vibra aripa...nu?! Ne-am chinuit ceva sa-i oprim si pe astia, le-am dat prin radio...am pus citiva soldati sa traga rachete de semnalizare...Doamne Fereste! trageau cu proiectile adevarate...daca sarea o schija unde nu trebuie??? AIA DIN JURIU AU RAMAS CU GURILE CASCATE: - Uaaauuuuu! Si copilotul Vasile continua: -Stati ca asta nu-i nimic! Am rezolvat aripa dreapta, ma intorc in cabina... si zice domnu‘ comandant: "Vasile! ma trage curentul de vreo jumate de ora, ia vezi ca in coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat si usa si gemuletul de la baie deschise" Am luat Loganu‘... am trecut pe la statia PECO... ca nu mai aveam benzina... si am plecat spre coada avionului Cind am ajuns...se inserase... si asta era ! avea dreptate domnu‘comandant : Baia avea si usa si gemuletul deschise...lumina era uitata aprinsa.... si in jurul becului se invirteau...avionul american si cu ala rusesc !!!
  4. Mr Pit

    Am fost director la o mare întreprindere socialista. Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu Dacia neagra. Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru inmormântarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus , ca cu atâtia bani aş inmormânta intregul Comitet. Din acest moment am devenit director la o intreprindere mai mica. Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in vârsta, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus sigur. Din acest moment am lucrat ca maistru. La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si a Lolobrigidei. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. ?Am luat poza lui Ceausescu. Din acest moment am lucrat zilier la sapat santuri. Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos. Odata in timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie de partid de la Bucuresti Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat..............din acest moment am ramas fara lucru... .............. o vreme am fost şomer pina la schimbarea orinduirii ... M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua imi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi A6 cu sofer personal. In rest îmi tin gura si din cind in cind ridic mâna sa votez.
  5. MBZ

    Un șmecher de Dorobanți cu ultimul răcnet de Lamborghini este oprit de poliția rutieră. Bineînțeles acesta se folosește de tupeul specific si începe conversația cu un ton amenintător : - Ce faci frate ? Pe mine te-ai găsit să mă opresti ? Tu știi cine este taică-meu ? Politistul în timp ce completează procesul verbal, îi raspunde smecherului : - De ce ? Maică-ta nu ti-a spus ?
  6. hayvelo

    Salutare! Pe lîngă alte scene rustice, am o serie foto cu "bicicliști rurali", suprinși în decursul anilor. Uite o poză din 2008, făcută în Bărăgan, între Brăila și Rîmnicu Sărat (fermecător Bărăganul ăsta cel hulit, mie mi-a oferit plimbări minunate). Film Ilford XP2 ISO 400. Dacă vă place, mai scormon prin arhivă și mai scot cîteva.
  7. MBZ

    Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice: – N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei. Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol. Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice: – M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău. Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid. ... Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi. La 11, măcelarul iese iar: – Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foştii ilegalişti. Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă. Atunci, măcelarul le spune: – Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc. Puteţi să plecaţi. Ceea ce şi fac, abia mişcându-se. Nişte bătrâni ilegalişti n-or să protesteze! Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind: – Nu ştiu de ce, dar am senzaţia ca evreii sunt intotdeauna avantajaţi!...
  8. VIOREL

    Azi am picat examenul la biologie. La intrebarea "Ce intalnim cel mai des in celule?" se pare ca "tigani" nu e raspunsul corect.
  9. Alexandroni Catalin

  10. Trevizes

    Railroad to Hell? Halta Domnestii de sus
  11. xemax

    -Ioane, mă, Ioane, te sun drept de la Ontario, mă! -Așe, mă, Vasile, no care-i baiul? -Mă Ioane, zic c-am auzit că Băsescu și-o dat demisia, mă, cum o fo' treaba asta? -Chestie mare ce-o fost, mă Vasile! S-o trezit într-o nămiază și-o vorbit ca la război, la radiou, tulai Doamne! O zis că nu-l mai rabdă inima să vadă țara ruinată, mă Vasile, că el mere și că toți piscoșii, zăluzii și floașterii să meară numaidecât cu el. -Așe, și? -No, și duși or fost, mă Vasile. Duși în cârca dracului! -Ține-i strânși, Doamne! Și cine o rămas să cârmească țara? -Cum cine, Vasile? Regele nost'! Țara e curată și mintenaș se rumenește iară ca o pâinișoară. Și toți merem la lucru ca la horă. Și când e horă, apăi ne-aud și țările vecine, de se minunează și-acuș mi-e că dau buzna peste noi!... -Mă Ioane, tu-ți bați joc de mine! -No, măi Vasile, dară cine-o început primul?!...
  12. ro_explorer

    Nu am mai pus nimic pe forum de foarte mult timp ... oricum, "mai bine mai tarziu decat niciodata" ... (limitarea asta de dimensiune a fisierului la 31K e naspa ...
  13. MariusTrek

    Care e diferenta dintre Bicicleta si Femeie? La bicicleta stai in cur si dai din picioare,iar la femeie e invers :)) =))
  14. sole42

    Auzi ba, noi de ce stam in groapa asta si sapam si sefu sta la umbra copacului sus? - Nu stiu ba, du-te si intreaba-l. Se duce la sef si ii zice: - Sefu, care-i motivul pentru care noi stam in groapa asta si sapam si dumneavoastra stati la umbra copacului? - Inteligenta… - Ce-i aia? - Uite, eu imi pun mana pe copacul asta si tu incearca sa o lovesti tare cu pumnul. Cand loveste, seful fereste mana. Se intoarce la grupul de muncitori cu mana indurerata. - Ia zi ma, ce-a zis seful? - A zis ca din cauza inteligentei… - Ce-i aia? - Fii atent, io imi pun mana pe fata si tu incearca sa o lovesti cu lopata…
  15. LucianLS

    Stiati ca daca ati scoate intestinul subtire al unei fiinte umane si l-ati intinde in linie dreapta probabil ca ati face inchisoare pe viata pentru omor deosebit de grav?
  16. xemax

    Mountains + bikes. c. 1898 Sursa: https://www.facebook.com/#!/dirtrag?sk=info
  17. a_mic

    "...Îmi amintesc de prima mea experienţă cu un prezervativ. Aveam 14 ani. M-am dus la farmacie pentru a cumpăra un pachet de prezervative. În acele zile a fost nevoie de mult curaj pentru a merge într-un magazin şi a cere aşa ceva, deoarece toată lumea din oraș mă cunoștea și nu a existat nici-o îndoială că tânăra, cred că numele ei era Alexandra, ştia pentru ce se folosesc . Ea lucra ca farmacistă în spatele tejghelei și vedea că am fost într-adevăr jenat de întreaga procedură. Mi-a dat pachetul și a întrebat dacă știu cum se foloseşte un prezervativ . Sincer, am răspuns : - “Nu , nu chiar !” A desfăcut pachetul, a luat unu și l-a tras peste degetul mare. M-a avertizat să mă asigur că a fost bine si sigur pus. I se părea că încă o privesc confuz. Deci, s-a uitat în jur in magazin pentru a vedea dacă ar fi fost gol. A fost. - “Doar un minut”, a spus ea, și m-a condus în partea din spate a magazinului, şi-a descheiat bluza și a îndepărtat -o. Şi-a desfacut sutienul și l-a pus deoparte. - “Asta te excita?” Ei bine, am fost atât de uimit că tot ce am putut face a fost să stau acolo cu gura deschisă şi să dau din cap . Apoi a spus că era timpul să punem prezervativul. Cum eu îl puneam, ea şi-a dat jos fusta şi chiloţeii şi s-a aplecat peste un birou. - “Ei bine, haide”, a spus ea, “Nu avem prea mult timp.” Așa că m-am urcat pe ea. A fost atât de minunat că, din păcate, nu am mai putut ține mult și am terminat în câteva momente . S-a uitat la mine cu un pic de încruntare. - “Ai pus prezervativul?” a întrebat ea. - “Sigur că da!” și i-am arătat degetul meu să vadă . Am primit cea mai dură bataie din viaţa mea… întotdeauna pentru mine a fost greu să înţeleg femeile...."
  18. alex.burlacu

    Ion si Vasile. - Ce mai faci Ioane? - Suparat bai Vasile. - De ce ma Ioane ca de-abia te-ai intors din concediu? - Pai uite mai Vasile, am fost in Turcia la all inclusive, exceptional: mananci cat vrei, bei cat vrei, cu bar la piscina, cu spa, ce sa mai zic, lux. - Si atunci? - Da' sa vezi ce faza patesc: ma duc intr-o dimineata la micul dejun, Maria mea ramane in camera. Ma intorc foarte repede, ia-o pe Maria de unde nu-i. O caut peste tot, ma panichez, ma duc la receptie si aflu ca e in camera la Antonio Banderas. Ma duc acolo, bat la usa, deschide Antonio. Antonio, barbat bine: inalt, frumos, brunet, ochi negrii, fara pic de burta, plin de muschi, - Asa si? - Cand colo, iese si Maria mea dezbracata din baie! Cu tatzele vai mama ei, cu curu' lasat, cu cearcane ..... ba, mi-a fost o rusine de omul ala ... !!
  19. maurice

    nerecomandat pudibonzilor !!!! Deunazi, in timp ce faceam dragoste cu iubita mea, ea s-a uitat adinc in ochii mei soptindu-mi tainic la ureche: “vreau sa ne iubim ca-n filme!”; indata am intors-o invers si i-am bagat-o in gura, cautind sa i-o indes cit mai adinc in git; cu o mina am inhatat-o de buci tragindu-le mai aproape, apoi am scuipat-o in fund si in *** strecurindu-i cite un deget in fiecare; in timp ce o trageam cu dintii de cli****, mi-a venit sa ej**** asa ca am improscat-o pe toata fata si parul. De atunci n-am mai vazut-o si nu-mi dau seama de ce… Presupun ca nu ne uitam la aceleasi filme…
  20. Salutare, tuturor! Mă gândeam să împărtășesc și cu domniile voastre cea mai frumoasă și de durată călătorie pe care am făcut-o vreodată cu bicicleta. Corectez: vreodată. Punct. O călătorie a cărei anvergură pe toate planurile (fizic, mental, emoțional) nu a fost egalată de turele ulterioare și nici va fi putea fi, cel puțin pe sol european, unde am bifat tot ce mi-am propus. Deși, dacă-s sponsori dispuși să-mi rezolve problema (gravă (!) ) de a nu mai avea unde merge și doresc să mă trimită spre Asia/Tibet, accept cu mare plăcere! Ofer poze, dau fundă! Nea Bezos, please PM if interested! Anul 2017 a fost anul în care Trump a devenit președinte în SUA, a izbucnit criza refugiaților în Myanmar și Snapchat s-a listat la bursă. Dar a fost anul și anul în care am pedalat, în sens orar, pe următorul traseu: O experiență intensă, ale cărei momente cheie îmi sunt încă foarte vii în memorie. Din păcate, cei 4 ani care s-au scurs au acoperit cu o pâclă destul de densă o parte din detalii. Cu puțin noroc, prin intermediul acestei relatări în p r e m i e r ă (nu schimbați canalul, nici nu știți ce pierdeți!), sper să reușesc să le readuc la viață, ajutat fiind de fotografiile și notițele editate sumar pe tabletă la finalul lungilor zile de pedalat. Cum asta probabil fi-va cea mai lungă tură descrisă pe ciclism.ro, preambulul nu va fi nici el mai prejos. Este destul de mult de citit, enjoy! Să începem cu niscaiva statistici: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Distanța totală: 12.092 km Distanța zilnică (medie): 117,4 km Număr de zile: 103 (6 mai - 16 august 2017) Număr de zile de pauză: 0 Număr de obiective culturale/muzee vizitate: 0 (acesta nu va fi un jurnal cultural, eu-s mai de la țară cu capu'; doar drumurile, munții, apa și cerul mi se par demne de admirat, povestit, temut) Număr de nopți la cort: toate Cea mai bună zi (distanță): 184 km (Spania, Burgos și Pasul Brújula) Cea mai slabă zi (distanță): 46 km (Portugalia, „convalescent” - ghilimele pentru că mi-am făcut-o cu mâna mea atunci) Metri urcați pe zi (medie, conform Bikemap): 1283 m Cea mai bună zi (metri urcați): 3310 m (Italia/Austria, pasurile Jaufenpass și Timmelsjoch) Cea mai slabă zi (metri urcați): 60 m (Ungaria/România, Sátoraljaújhely - Satu Mare) Viteza maximă: 73,9 km/h (Austria, Pasul Timmelsjoch); 71,1 km/h (Franța, Mont Ventoux); 70 km/h (Spania, Pasul Brújula) Viteza medie: 14,14 km/h Timp zilnic în șa (medie): 8h 13m (cât timp s-a învârtit roata, R(idingT(i)M(e) pe vitezometru) Cea mai lungă zi (în șa, același RTM): 10h 52m (Franța, Cime de la Bonette - Guillaume, 129 km, 11,9 km/h media, 63,6 km/h max) Cea mai scurtă zi (în șa, același RTM): 3h 37m (Portugalia, zona Moura, „convalescent”, 46 km, 12,8 km/h media) Altitudinea maximă: 3355 m (Spania, Pico del Veleta) Număr de zile în care am ajuns la peste 2000 m: 12 (Italia, Austria, Franța, Andorra, Spania) Număr de zile în care am ajuns la peste 2500 m: 4 (pasurile Stelvio, Gavia, Col de l'Iseran, Cime/Col de la Bonette) Pasuri mai mult sau mai puțin celebre: Timmelsjoch, Stelvio, Gavia, Giau, Pordoi, Col de l'Iseran, Cime/Col de la Bonette, Mont Ventoux Orașe importante (prin care am trecut ca acceleratul prin Dâlga; doar am zis că-s țărănete și nu-mi arde de culturalizare): Barcelona, Valencia, Gibraltar, Lisabona, Paris, Praga Greutate bicicletă: 30 kg medie, probabil 35 kg când o încărcam cu apă/mâncare (dacă îmi amintesc bine, în Spania căram după mine 6 litri de apă, de frică; nu era nevoie, dar nu puteam ști cât de dese sunt cișmelele la spanioli) Pene: 9 (aproximativ) Lanțuri schimbate: 1 (Franța) Probleme tehnice (spițe rupte, saboți tociți etc.): 0 Cască: niciodată Vârsta: 29 Greutate: între 62 și 72 kg (care-i la plecare, care la sosire vă prindeți voi) Miopie: forte Cheltuieli (fără echipament): ~3.900 lei (da, lei. Sub mia de euro la acea dată, și aș fi putut ieși și mai ieftin dacă nu pierdeam anumite lucruri pe care a trebuit să le cumpăr iar; deci apă, paie (carbohidrați ieftini) și bătaie ) Noroc: gârlă (de ce să mint, se puteau întâmpla multe nasoale, accidente, furturi. Dar n-am pățit nimic. Un exemplu de care mă temeam constant: se rupe/demagnetizează cardul, nu mai merge, cu ce plătesc? Canci backup, canci asigurare. Fking cyclotroubadour! ) -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- De ce? tl;dr Pentru că îmi place la nebunie să călătoresc cu bicicleta. Pentru că munți, pentru că pitici. Cum spuneam, sunt și eu un soi de ciclotrubadur - Carpaticus nu-i singur - , însă eu sunt specia „bagabondus autofinantatus”. Cu bani. Care tre' câștigați prin muncă, which sucks. Big. Time. Dar destul cu asta (Bezos, sir? Meagre donation? Trăiască familiea tah!) Detalii în Partea I: Muntele și Partea a II-a: Piticii. Partea I: Muntele Să vorbim un pic despre munți, în special ăi' mari din centrul Europei. Va trebui să ne întoarcem destul de mult în trecut. Tânăr și ușor impresionabil la 19 ani, după ce-n ziua anterioară pedalasem taman de la București până după jumătatea lacului Vidraru, dis-de-dimințeață încep să urc pentru prima oară în viață Transfăgărășanul, cu ghiozdanul în spate, pe o bicicletă obosită, grea și din oțel, pe chinezescu-i brand: „First Bike”. Nu prea mai fusesem la munte până atunci, îi văzusem mai mult în poze. Știam geografie bine, îmi plăcea să stau cu nasul în hărți. Dar practic nu prea mă văzusem la față cu reprezentarea fizică a cafeniului de pe hartă. Nu eram obișnuit cu relieful înalt, fiind din București și fără „la țară”. Ce dealuri sunt în București, în nord - nord-vest? Nici măcar groapa de gunoi de la Rudeni nu se făcuse „deal”. La acea vreme nu exista Google Street View, Google Earth era la începuturi, toată zona Făgărașului era extrem de pixelată,.. doar culmile principale se distingeau, nici vorbă de panglică a vreunui drum. Nu știam cum arată traseul, ce peisaje or fi, nu știam că-s urși pe acolo, efectiv habar nu aveam de nimic. Doar că o să urc... Cât? Cât o fi... Aveam o hartă rutieră, dar fără un profil de altitudine, un GPS, era inutilă. Eram în aer, națiune! Și iată-mă la munte. Și nu orice munte, cel mai înalt din țară, masivul Făgăraș. Cu o zi înainte, mă impresionaseră tunelurile de la Vidraru, lacul și cele două vârfuri care veghează de departe (Negoiu și Lespezi). A doua zi drumul pustiu și bombardat ce însoțea lacul în răcoarea neobișnuită a dimineții (pentru un bucureștean, da?), primul șoc la Curba lui Zavate (ups, se strică treaba!), Cabana Capra din ce în ce mai mică, eu tot uitându-mă spre cer fără a ști cât mai e de urcat, push bike și sentimentul ăla al rușinii, frumusețea altitudinii, lungul tunel de la Bâlea, Transilvania aurie la picioare și fenomenala coborâre spre Cârțișoara m-au marcat profund. Acolo, sus pe munte, era fericirea, da! Virajele în ac de păr, înclinarea la 40 la oră,... Poezie în mișcare, ce mai! Bineînțeles că totul e explicabil pentru un specialist în biochimie. În acele momente a avut loc un proces prin care s-au brăzdat niște șanțuri la mine pe creieraș. Din neted a devenit cu gropi și șanțuri. Nu de-alea bune! Imprinting à la Lorenz, caz de manual Niciodată nu voi uita detaliile acelor zile! OK, știam că-mi place pe munții înalți. Mai vreau. Ce munți mai sunt în România, mai tari ca Făgărașii, străbătuți de drumuri asfaltate? Niciunul? (Nu era asfaltată Transalpina, nu auzisem de ea, cum posibil nici voi nu știți acum de Strategica, urcată cu bagaje în 2014 și de care mi-e tare dor) Păi dacă în România nu mai e nimic, cum o fi în Alpi, că ăștia-s și mai înalți? Sunt și în țări civilizate, wow, ce mișto ar trebui să fie! Întrebarea „cum o fi în Alpi”, m-a urmărit ani și ani de-a rândul... N-a ajutat nici că citeam chiar aici pe forum de Ötztaler Radmarathon și Timmelsjoch. Că vedeam numerele alea (2474 m altitudine pentru ultimul, sau citeam despre Stelvio cu ai săi 2757 m) care-mi zgândăreau imaginația („moamă, dacă a fost așa mișto să cobor de la Bâlea, cum o fi să mă dau prin Alpi?!”, sau că se mai plimba musiu Moga prin Austria și ne arăta verdele ăla pe care nu-l găsim la noi... Alpii au fost motivul pentru care m-am apucat să învăț germana și cu care ulterior chiar mi-am câștigat o pâine, deși scopul inițial era „ce fac dacă mi se întâmplă ceva în munții lor și nu pot vorbi nemțește?”. Copil... Ironia e că dacă aș fi făcut această tură atunci, n-aș mai fi învățat-o, ci probabil luam cărțile de franceză la tocit (spoiler alert: nu m-au dat pe spate nici Austria, nici Germania). Primul răspuns, nesatisfăcător pe mai multe planuri, la întrebarea „cum e în Alpi” mi l-am dat în vara lui 2015 când, între joburi fiind, am pedalat de la București la Viena (cu trenul, la întoarcere), trecând și prin Alpii Austrieci. Scopul final era, evident, rezolvarea obsesiei din tinerețe, Timmelsjoch. Cum în drum spre el treceam pe lângă cel mai înalt pas austriac, Großglockner, Transfăgărășanul lor, un drum cu taxă care urcă până aproape de 2500 m, am zis că nu trebuie ratat. Era cu 500 m mai sus decât Bâlea. Experiența pe acel munte rămâne în continuare cea mai urâtă dintre cele pe care le-am avut pe șosele alpine: fiind perioada concediilor, drumul era intens circulat de motociclete, mașini și (wtf) autocare! Eu, care mă așteptasem la aer curat și liniște, nimerisem în raiul motorizaților. Erau și mașini de epocă, multe beșini... pardon my French. E un clip pe YouTube cu unul care urcă cu un tractor! Dar motocicletele, motocicletele sunt absolut oribile, zgomot infernal la munte, asta lipsea! Mai merg și în cireadă... A fost groaznic! Urma să sufăr din cauza lor și în această tură, în Croația, pe Coasta Dalmată, dar acolo măcar nu erau urcări de sute de metri. Așa că de la Großglockner am tulit-o spre Viena și n-am mai continuat spre vest, spre țelul inițial. Obosisem, nu mai eram dispus să îndur traficul intens, îmi făcusem o parte din dambla (văzusem verdele austriac și urcasem pe cel mai înalt pas al lor), iar ghidonul flat-bar stock îmi cauza mari dureri la încheieturi (de atunci am trecut la ghidon de cursieră la toate bicicletele, slăvită fie sfânta treime a pozițiilor pentru mâini: hoods, tops și drops, acum și pururea și-n vecii vecilor, amin!). Acasă au reînceput gândurile. Că nu știu cum e sus pe munte la 2700 m, apoi, în background... (va urma) Partea a II-a: Piticii După ce înveți să zbori, nu îți mai vine să te târăști prin colbul pământului. Acestei frumoase metafore, care nu îmi aparține, îi voi da două interpretări: În contextul modalităților de a călători, nimic nu mi se pare mai satisfăcător decât bicicleta. Nu reușesc să rămân cu amintiri de calitate (dacă rămân cu vreuna, de fapt) în urma folosirii mijloacelor motorizate. Pur și simplu. În contextul petrecerii nopților pe durata unei călătorii, după ce vezi cât de mișto e să dormi la cort fără să dai socoteală nimănui, cort pe care-l pui unde vrei, la ce oră vrei, pleci când ai chef, totul mai fiind și moca pe deasupra, nu-ți mai vine să stai la pensiuni, în special dacă ești super calic pe deasupra. Detest să dorm la pensiuni/cabane/hoteluri, pur și simplu nu-s fericit în patul și-ntre pereții altora, experiență care mai și costă destul de mult. Ăsta-i piticul pe creier number one. Piticul pe creier number two „e” de fapt doi: boala pe mașini și pe avioane, în cadrul mai larg al poluării inutile. Dacă în 2017 nu aveam nici permis, nici mașină, în prezent le dețin pe ambele. Deși nu mai sunt „pur” și am fost excomunicat din Biserica Ecologisto-Extremistă al cărei membru de vază eram în AD 2017, hater de mașini și șoferi deopotrivă, și deși mi se pare în continuare o barbarie să mergi cu mașina în oraș pentru nimicuri gen casă-job, boala pe avioane a rămas la fel de acută; ideea fixă că, din nou, este barbar să mergi cu avionul la distracție (concedii, sitibreic etc. - repet: distracție, consumerism) e înfiptă bine la mine-n țăpăcână. Măgăoile alea poluează prea mult, la altitudini prea mari, sunt prea câh. Prin urmare n-am păcătuit încă în acest sens și sper să n-o fac. (Din fericire vederea nu-mi permite să devin pilot de avion, căci poate vă scriam peste niște ani între două curse OTP - LHR, viitorul e imprevizibil ) Poate o să-mi iau hate, dar chiar m-am bucurat că au mai luat o pauză avionașele în pandemie de la cărat biomase aiurea la all-inclusive. (Normal că nu salvez eu planeta că nu zbor cu avionul. Dar piticul de mai sus e mulțumit dacă stau la sol, și nu vreau să-l supăr ) (Degeaba îmi folosesc mașina strict ca să-mi car bicla în locuri în care, în trecut, ajungeam pe ea sau cu trenul (CFR-ul are și el o parte din „vină” că m-a-mpins spre școala de șoferi prin minunatele „facilități” oferite bicicliștilor!) - nu mai pot fi ecologist extremist, cu talon pe numele meu Bașca e Euro 4... o să ard în iad!) Revenind la pitici, gașca veselă mă cam împiedica (și încă o face) să văd lumea „ca omu' normal”. Cum puteam eu să-i țin liniștiți dacă pentru a vedea un loc celebru ar trebui să merg la aeroport, apoi să mă cazez „La 4 Pereți”? Imposibil! Dorința e suferință, zice Buddha, nu mai bine îmi iau eu gândul de la vizitat locuri îndepărtate? (continuare)... apoi, în background, gândurile rulau și rulau: nu știu cum e sus la munte la 2700 m, n-am văzut și eu lumea civilizată, nu știu cum e la munte la 2700, n-am văz... Vestul... Lumea civilizată! Covrigii în coadă... În Macedonia de Nord sau Bulgaria mai fusesem eu, tot călare. Dar ăia nu-s „civilizații”. Par example, nu văzusem Parisul. Marele oraș care apare în manualul de franceză dintr-a doua, ăla cu iepurele Rin-Rin și hipopotamul. Orașul care are și el Arc de Triumf. Cum ar fi să văd Tour Eiffel și Notre-Dame, că le știu și acum desenele din carte? Sau Barcelona, poveste similară. Aveam din copilărie niște vederi cu Sagrada Família, le tot analizasem, ciudată și frumoasă chestia, singura biserică ce-mi place, voiam să văd the real thing. Dar aceeași problemă: e departe, nu vreau avion, ioc mașină și oricum poluez imens atâția kilometri, nu vreau cazare. Restul Apusului, ca Londra, Amsterdam, sau țările nordice n-au munți sau e prea frig (Norvegia), vremea-i nașpa, am zero interes pentru ele. Mda, aș cam vrea să văd Parisul și Barcelona în viața asta! Totul pleacă din copilărie, v-ați prins, da? -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Această călătorie a fost provocată de munți și... pitici! -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Eram iarăși între joburi. Bani destui. E clar! De plecat, trebuie, acum! Risitas, adu paelleras! Ard tălpile! Vamos! (R.I.P.) Configurare traseu (I): Cam pe unde? Hai să încerc să pedalez până la Barça. De iese pasiența, n-ar strica să încerc și Gibraltarul, e un punct extrem al Europei (aproape extrem, căci există o peninsulă alăturată și mai sudică). Poate reușesc să văd și Africa de pe mal (ce tare!) și, dacă tot am ajuns până acolo, Lisabona cu tramvaiele ei. Iar apoi merg la Paris. Și pe urmă pe cel mai scurt drum până acasă, dar totuși trec și prin Praga că-i aproape și gata, pot să zic că am văzut Europa! Dar mai întâi și mai întâi, aveam un obiectiv clar și obligatoriu: Alpii cu Timmelsjoch în frunte! Restul destinațiilor erau opționale, depindeau de starea tehnică a biclei, pe care nu o puteam anticipa. Orice eroare apărea în lanț, verigile ulterioare ar fi fost abandonate și o tuleam spre casă pe drumul cel mai scurt. Nu știu cum m-aș fi descurcat dacă mi s-ar fi rupt cadrul, de exemplu. Poate îmi făceam altă biclă pe drum, poate luam avionul (ce oroare) sau autocarul spre casă. Ce bine că nu a fost cazul! Configurare traseu (II): Cam pe unde, mai exact? Nu voiam să bat tot traseul în cuie, ar fi fost o pierdere teribilă de vreme și deloc amuzant, dar totuși trebuia să-mi iau niște puncte de reper. Bam, deschid Wikipedia! Și iată, așa cum lui Moise arătatu-i-s-a tabla cu legile pe munte, tot așa descărcatu-mi-s-a în cel mai divin mod cu putință (viteza pe fibra optică nu poate fi decât divină, nu?) lista celor mai înalte drumuri asfaltate din Europa prin mijlocirea arhanghelilor TCP și IP. Acest sacru tabel venea la pachet cu următoarele porunci ce trebuiau respectate întocmai, altfel Sfinții Grăunți de Aluminiu din Cadrele De Bicicletă Taiwaneze m-ar fi pedepsit rupându-mi sărmanul cadru 6061, lăsându-mă pe drumuri prin cine știe ce colț de lume: 1. Urcă tot ce poți din Top 20 Sfânta Listă (T20SL) care nu te-ndepărtează de la calea dreaptă spre Gibraltar! 2. Să nu te prindă iarna pe drumul de întoarcere! 3. Să nu faci push-bike! 4. Have fun! Reguli pe care am avut grijă să nu le încalc... flagrant. E drept că am urcat doar 7 din acel top (sub jumătate), pe unele rampe ce însoțeau autostrăzile în Spania mai făceam câte un scurt push-bike ca să nu forțez/rup lanțul și au fost momente în care numai distracție n-a fost pe drum. Dar n-am supărat Sfinții Grăunți, iar cadrul a rămas intact până în zilele noastre (face 11 ani săracul)! Am purces la analizat T20SL, să văd ce e de bifat. Constatasem existența unui drum în Austria ce sare de 2.800 m, i-ar fi venit rândul imediat după Timmelsjoch. Al naibii de înalt. Dar cum nu suport fundăturile și-mi place să trec dintr-o zonă în alta, fără a fi nevoit să mă întorc pe unde am venit, l-am trecut la opționale. Și opțional a rămas, fără niciun regret: vremea era proastă când am ajuns în zonă, eram obosit, și urma să ajung și mai sus dacă aș fi continuat spre vest. Din fericire, tot ce mi-am propus să urc din T20SL, de acasă, am reușit: Veleta (3355 m) - drum-fundătură, ajunge până aproape de vârful Veleta din munții Sierra Nevada în sudul Spaniei (ocazie cu care aflu că ăia din America n-au fost primii denumiți astfel). Am zis că nu-mi plac astfel de drumuri, dar era cel mai înalt drum „asfaltat”, cică, și trebuia bifat. Asfaltul se termină cu (nu mai țin minte) sute de m sau peste un 1 km înainte de vârf. Ultima, ultima porțiune tre' urcată la picior până sus, n-am mai făcut-o. Cime de la Bonette (2802 m) - o buclă scurtă care pleacă din Col de la Bonette (a se vedea mai jos). Descrisă aici pe forum. Col de l'Iseran (2770 m) - pas alpin Stilfserjoch / Passo dello Stelvio (2757 m) - pas alpin Col de la Bonette (2715 m) - pas alpin Passo di Gavia (2621 m) - pas alpin Timmelsjoch / Passo del Rombo (2474 m) - pas alpin (Marele absent este Col du Galibier (2645 m). Am ales o rută care credeam că va fi mai interesantă decât a fost în realitate, rută care ocolea acest pas. Țeapă. Din păcate nu merită să fac altă „expediție” doar pentru el. Galibier și companionul Telegrafu' sunt singurele mele regrete...) Multe alte pasuri au fost adăugate la traseu pentru că-mi stăteau în drumul spre „vedete”. După ce voi fi terminat cu pasurile mari din Italia, urma să merg spre Franța la șes, în Câmpia Padului, la relax! Unele pasuri franceze, Cayolle și Allos, le-am adăugat pentru că erau „prin zonă ”, în drum spre Mont Ventoux-ul celebru printre cicliști, munte pe care eram de asemenea curios să-l urc (o să-l fac de râs când îi va veni vremea). Dacă tot urma să traversez Pirineii, am zis s-o fac cu stil. Let's visit Andorra! Pentru Spania, după ce urma să văd Barcelona aveam de gând să părăsesc coasta. Nu sunt înnebunit după mare. Dar ce s-a-ntâmplat în târg nu s-a potrivit cu ce plănuisem acasă... Voi povesti la timpul cuvenit. Din păcate nu reușesc să-mi amintesc în ce context am aflat de existența Observatorului Astronomic Calar Alto, situat în sudul Spaniei, în vârf de munte - 2.168 m. Albele-i cupole mi-au rămas în minte totuși cu acea ocazie, și ca pasionat de astronomie era inevitabil să nu-l adaug pe listă în trecerea mea spre Gibraltar. Ziua în care am urcat la observator a fost printre cele mai frumoase din tur. Imagini live pot fi observate aici. Iarna este interesant să observați cât de puțină zăpadă este la o altitudine mai mare decât la Bâlea! Cum ajungeam din Gibraltar la Paris și Praga, nu mai conta. Nu mi-am făcut niciun plan. Și am terminat de planificat jumătatea vestică! Să trecem la est... Hmm, aș vrea să văd Pula, pentru că, na, Pula e Pula... (serios, singurul motiv pentru care am pus localitatea croată pe listă nu a fost anticul amfiteatru roman (în prezent, și pulan? ) vechi de peste 2000 de ani, ci modul obscen în care pronunță/scriu croații numele italian original al orașului, Pola - asta arată și ce nivel de maturitate am, dar nu le poți avea pe toate! ). Trebuia să am o poză cu bicla în Pula, nu? Gata, gata! Mai știam că vreau să parcurg Clisura Dunării pe malul sârbesc, ar fi fost ceva nou. Deci Serbia, apoi merg glonț spre Croația? N-ar fi mai bine să trec și prin Muntenegru? Configurare traseu (III): Cam pe unde, și mai exact? Dacă T20SL este un text neinteresant, ca orice canon, în schimb site-ul Dangerous Roads este o comoară pentru cicliștii cățărători duși cu pluta! Am petrecut ore întregi aici, planificând în detaliu traseul prin Muntenegru, Bosnia, Croația și Slovenia. Mă gândeam că Alpii sunt totuși cam prea departe: dacă va trebui să mă întorc mai devreme acasă din cauze necunoscute? Așa că am avut grijă să-mi iau devreme porția de aventură, haiducind prin munții Peninsulei Balcanice... și oh, ce frumos a fost! Drumuri superbe, înalte, abrupte, neasfaltate (Bosnia) - totul sub amenințarea frigului și vremii capricioase de mai, cu ploi și fulgere! Extrem, extrem de intense amintirile. Nici nu știu unde mi-a plăcut mai mult, în Alpi sau în Balcani... Mostre pentru ce va urma: Canionul Tarei, traversarea Masivului Durmitor, serpentinele de la Kotor, ascensiunea pe Lovćen (1675 m) cu marea la picioare și, regina turului balcanic, pasul sălbatic și neasfaltat din Bosnia, 1735 m, urcat pe ploaie, 40 km de offroad prin sălbăticie (ziua a 16-a, cea mai plină de adrenalină zi)... Încheiere Cu Europa mi-am făcut damblaua definitiv. A fost o tură de „ori suntem golani, ori nu mai suntem”. Mi-am pus în meniu tot ce mi-a poftit inimioara, ca să spun așa, am mers la all-inclusive, dormit la 5 stele, cumpărat iahturi, mers pe Lună! Îmi pare rău că nu mai pot repeta o asemenea experiență, într-un fel e trist... dar cine știe, poate într-o zi voi răspunde iar chemării drumului (eurasian, de astă dată). Vagabonțeala e incurabilă. (Bezos, sir... no PM yet?) Am de gând să povestesc toate cele 103 zile aici. Pentru mine, să-mi reamintesc... pentru ceilalți, pentru a oferi ceva la schimb și, poate, pentru a inspira. Ami cer scuze la domni Imgur, o sa bag poze multe la iei pa sait. Nu stau așa bine cu timpul, nu fac promisiuni cu privire la frecvența relatărilor. E suficientă cea pe care mi-am făcut-o mie, anume să ajung la ziua 103 și aici, virtual. Probabil că de la Paris încolo, spre România, o să vedeți aceleași și aceleași poze monotone. Sau să vă plictisiți prin arida Spanie, țara care nu se mai termină. Well, la fel de greu a fost și pentru mine drumul în realitate, so bear with me. Pe măsură ce povestesc, e posibil să descriu și echipamentul, dar întrebările sunt binevenite încă de pe acum. Ca să închei acest prolog, mai spun doar că niciunul din pasurile urcate sau locurile văzute nu au reușit să detroneze Transfăgărășanul din jilțul masiv unde s-a instalat acum 15 ani: în continuare rămâne cel mai frumos drum din lume!
  21. Ziua 13 Bechet - Turnu Magurele - Alexandria - Bucuresti 225 km; 10:18 h; 21,8 km/h; 59 km/h Am plecat la 9 de la Bechet, dupa micul dejun inclus in pret. 4 felii de salam de 2 feluri (mancat una), 2 felii subtirele de branza (mancat una care era 50% sare pura), masline (pas), 2 oua ochiuri (mancat) plus un ceai si o felie de paine. Dupa cei 300 de km de ieri, nu prea am elan, mai ales ca drumul e, in continuare, cu asfalt peticit si valurit. Pe drum iar am gasit un camp de floarea soarelui cu spatele la soare: La Corabia am oprit la un Lidl (ultima data pe anul asta sper), am mancat 2 gogosi si am dat pe gat 1 litru de granini de portocale. In timpul asta m-am intretinut cu un vorbitor de engleza, nu l-am "citit" de pe unde era, doar de pe unde nu era (dupa accent, am hobby-ul asta), care cauta sa inchirieze o biclicleta. Ha, duminica in Corabia? Ai gresit tara, colega :) I-am zis sa fure una, erau o gramada priponite la Lidl sau i-o dau pe-a mea o tura daca poate sa mearga mai mult de 5m cu ea. In fine, am mai glumit cu el, i-am zis ca nu-s de p-acolo, i-am povestiti un pic de tura si mi-am vazut de drum. Pe masura ce ma apropiam de Alexandria au inceput sa apara zone cu asfalt mai bun. Traversez Alexandria si ies din oras. La iesire e o rampa mai lunguta unde sunt depasit de cineva pe cursiera, echipament complet. Il vad din timp in oglinda. Cand ajunge in dreptul meu striga tare un "Ho!" de parca ar fi fost in primejdie sa-i intre calul cu oistea-n gard si ar fi vrut sa-l opreasca in ultima clipa. Dupa ce ma depaseste trage imediat pe dreapta intr-un Petrom. Ma iau dupa el, mai apar vreo 2-3. I-am spus ca daca pana si el, care se vrea a fi biciclist, scoate niste onomatopee din astea in loc sa zica salut, sa faca un semn sau, pur si simplu, sa treaca mai departe, ce pretentii sa mai am de la altii. Prefer sa ma abtin de la alte comentarii. Pe drum am mai fotografiat ceva. Ghiciti ce. Inlocuiti "780"-ul din link-ul pozei cu o valoare mai mare pt o rezolutie mai buna. Cand m-am vazut la Stalpu, pe unde trece tura "clasica" de Calugareni - Stalpu - Mihailesti, deja era eram acasa. Chiar ma gandeam daca sa ma opresc la tanti Lili :) Am bagat carbuni din ce in ce mai multi, mergeam cu 35-36. Bineinteles ca a trebuit si o cireasa pe tort. Inainte de podul peste centura un alt reprezentant al natiunii conlucuitare, de data asta intr-o Solenza, a facut la stanga prin fata mea fara nici macar sa se uite. Ma astept la asa ceva de obicei, am franat pana la zero si l-am umplut de carne. Dupa care am mers intins cu motoarele full direct acasa. Ceea ce nu fac de obicei, cu 5 km inainte de casa trec la ralanti sa nu ajung gafaind. Total:
  22. Ziua 12 Bozovici - Orsova - Severin - Calafat - Bechet 299 km; 13:09 h; 22,72 km/h; 71,4 km/h Am plecat de la Bozovici tarziu, la 8:20. In primele cateva zeci de km am mers tare greu. Aveam o oarecare slabiciune si abia pedalam cu 20 km/h pe plat. Asta a durat vreo 4 ore pana am ajuns la Orsova. S-a dovedit ca in seara precedenta n-aveam cum ajunge la Orsova in 3 ore, mai bine ca m-am oprit in Bozovici. Primul indicator cu Bucuresti pe care-l vad dupa multa vreme: Am sperat ca acesta sa fie ultimul deal: Vederea si mirosul Dunarii la Orsova parca mi-a dat energie, mi-am mai revenit. Ajung si la baraj: De pe baraj au iesit vreo 30 de baieti si fete pe MTB-uri, ori erau romani ce fusesera in vreo excursie peste garla, ori invers, erau de peste garla si vizitau Severinul. Acolo e la vale. Dadeau baietii cu sarg la pedale, stateau la trena, se asezasera pe cadru ca sa se faca mai mici, doar-doar sa mai capete viteza. Am trecut pe langa ei cu vreo + 15 km/h fara nicio pedala, stand lejer si comod cu o mana pe ghidon :) Mai incolo am tras pe drepta si ne-am tolanit, si eu si calul, la umbra pt vreo 15 min. Pe drum carduri de camioane mergeau spre Calafat sa traverseze la Vidin. In toata tura, cu vreo 2 exceptii - un turc si un camion de SJ, n-am avut treaba cu camioanele: Initial am vrut sa opresc la Calafat dar ma simteam in forma, mai ales dupa ce am baut pe saturate o apa incredibil de rece si cu gust bun de la un izvor: Mi-am zis sa mai trag 80 de km pana la Camping Zăval, unde urma sa ajung pe la 10 seara. Numai ca socoteala n-a iesit. In primul rand drumul a fost rau, abia mergeam cu 25. La ora 20 s-a pornit sa ploua si m-a tinut in loc vreo 30 min. Am rugat un amic sa sune la camping ca eu nu gasesc nr de tel si mi-a zis ca nici el nu gaseste nr de tel iar o relatare a unui strain spunea ca acel camping s-ar fi desfiintat. Urmatorea varianta era Bechet, la hotel. Mi-a rezervat o camera acolo in regim single cu 80 de lei mic dejun inclus. Pe drumul asta striga copiii Ola, Elo, Ielou, Elău, fiecare ce stie. Cred ca oamenii in zona asta nu-l pot pronunta pe H. Nu stiu care-i cauza dar intotdeauna striga dupa ce am trecut de ei cu cel putin 5 m. O fi pt ca nu-mi vad bagajele decat dupa ce trec de ei? Raspund ridicand mana, oricum nu m-ar auzi. Altii intind mana pt un high5. Sincer, mi-e teama ca le smulg mana din umar la 25 de km/h. Am incercat o data si, dupa cum simteam eu, cred ca i-am facut o vanataie piticului. Sorry. La un moment dat, sa fi fost vreo 9 seara, un pitic sare in drum sa zica hello si intinde mana dar eu ma dau putin mai catre axul drumului. Probabil frati-su mai mare, sare si el si incepe sa alerge spre mine stringand "tu's dumnezeirea ma-tii!!" incercand sa ma atinga. Eu deja luasem viteza si am evitat pe contrasens. Se intuneca, lumina pe spate ok, pe fata un led 0,5W amarat care numai bun sa mergi pe intuneric nu era (o lanterna de cap Petzl montata pe ghidon). Pe la 21:30 trec printr-o comuna in care drumul face doua viraje la 90 de grade, primul la dreapta. Comuna era luminata, ca toate satele de pe drum. La primul viraj totul ok, la doilea nu vad ca asfaltul a fost frezat chiar in curba, intru in groapa, nu mare branza, dar cand ies nimeresc peste nisip care are aceeasi culoare cu asfaltul nefrezat. Fac virajul la stanga numai cu gandul pt ca pierd roata fata si ma trezesc pe jos. N-aveam cine stie ce viteza. Culmea a fost ca eram in telefon cu amicul, deci am cazut in direct :) Nicio paguba in afara de o pedala zgariata si cotul meu cu 2-3 cm patrati de "frecuș". Un avantaj al reclinatei e ca nu cazi de sus :) Bag carbuni mai departe. Pe la 10 seara trec printr-o alta comuna, mai bine ca nu-i stiu numele, unde careva dintr-un grup la o terasa striga in gura mare "Bă handicapatule!". Pesemne nici el nu-l putea pronunta pe H. Pe la 11, tot printr-o comuna, evident, striga unul dintr-o curte mai pe un deal "fu. ........ pe ma-taaaa" [cu intonatie si ecou]. Ce sa mai zic? Deja de abia asteptam sa ajung in afara localitatilor in bezna decat sa mai merg prin localitati. Ajung la camping Zăval, bezna totala dar semnul exista, chiar e reflectorizant. Urmeaza padurea Zăval, amicul imi zice ca are 2 km. Nasol, in padure e si mai bezna. La un moment dat vad doua perechi de ochi sticlind spre mine. Aoleu, astia or alerga mai tare decat pot pedala eu? Noroc ca s-au bagat in padure, nici nu stiu ce-au fost. Caini, cel mai probabil. Ce ma ingrijora era multimea de fulgere de care parea ca ma apropii din ce in ce mai mult. Inca nu se auzeau si tunetele dar nici departe nu eram. L-am rugat pe amic sa verifice niste situri pe care le stiam eu si am determinat ca fulgerele care ma ingrijorau erau la o distanta sigura. Fusese ploaie si la Bechet dar trecuse. In fine, dupa ceva palpitatii am ajuns la Bechet. Noapte fiind, n-am vazut cati km facusem. Daca stiam ca aveam 299, mai dadeam o tura prin oras numai sa vad 300 pe ecran. Data aviatoare ... Am primit camera la etajul 3 iar cladirea avea etaje f inalte. Carat bicla 3 etaje. Offf, nu se mai terminau scarile. Am ras 2 halbe si am mancat o ciorba de perisoare la restarantul hotelului si m-am culcat pe la 1 noaptea. N-ar fi trebuit sa merg noaptea, asta a fost o greseala.
  23. Vai ce mi-a placut coborarea: https://connect.garmin.com/modern/activity/802663931 Nu ma vedeam dandu-ma cu toacla pe acolo (filmuletul e la copt). LE: S-a copt si filmul:
  24. Alex03

    Vara asta prin Bucegi, nu va zic unde ca sa va gasesc cu coasa pe acolo :)
  25. Grey owl

    - Nu va suparati,cum ajung la gara? - Tineti drumu asta, treceti de ultima casa, apoi paduricea, si peste un kilometru, ati ajuns. - De ce dracu ati pus-o asa departe de sat?! - Pai, ne-am gandit s-o punem mai aproape de linia ferata.
  26. vlad

    Noua jucarie, ma rog, o am de ceva timp deja. Frame: Cannondale Flash – Custom Pink Fork: Cannondale Carbon Lefty PBR – Custom Pink Headset: Cannondale SI Stem: Cannondale SI Handlebar: Truvativ Stylo World Cup Grips: ESI Chunky Pink Brakes Ashima PCB – Custom Pink Seatpost: Tune Stakes Stuck – Pink Seat clamp: Cannondale Saddle: Tune Komm Vor – Pink Crankset: Truvativ Noir – Pink Rear derailleur: Sram X.0 – Pink Front derailleur: Sram Shifters: Sram X.0 Cassette: Sram PG990 Chain: KMC X9SL Pedals Xpedo MF4TI Hubs: Tune Cannonball / Kong Spokes: Sapim CX Ray Rims: ZTR Alpine Tires Continental Weight: 8.02kg (with 2.2 Race King tires) Daca nu stiti de ce e roz, cel mai simplu ar fi sa cititi aici: http://vladsabau.ro/why-pink/ Mai multe poze aici: http://vladsabau.ro/bike/ Spor la pedala !
  27. pinkbike

    Daca nu ai schimbat nimic major la bicicleta nu e nevoie sa o mai prezinti aici de fiecare data cand iesi la tura. Exista topic separat pentru poze de la ture. si personal mi se pare ca iti bati joc de ea, nici macar un DHS nu merita asemenea tratament, e un fel de Dacie 1300 cu 5 perechi de zaruri la oglinda si mileu pe bord :))
  28. MLADEN

    Denumirea trick-ului: Moise :))
  29. xemax

    Nicusor de la Braila ruleaza! No offence to Mandela... RIP!
  30. JoeBikerul

    Bunica s-a oprit din tricotat, apoi s-a uitat in ochii mei si a spus: "Ghem over".
  31. maurice

    ce poti face seara cu o fisa de 50 de bani, ca sa enervezi pe toata lumea a doua zi dimineata :D
  32. maurice

    ... Niciodata nu am înteles oamenii care merg toata ziua cu casca bluetooth in ureche, in ideea ca poate ma suna cineva. E ca si cum dimineata ti-ai pune prezervativul, pentru toata ziua, cu gandul ca poate poate f.. si tu ceva!
  33. VIOREL

    Recent mi-am dat si eu seama cat e de frig afara cand, in loc sa calc intr-un rahat de caine, m-am impiedicat de el.
  34. RaduB

    -I-am zis sotului meu ca, daca nu imi cumpara o rochie noua, ies goala pe strada, sa vada lumea ca nu am cu ce sa ma imbrac! -Si ce a zis? -Daca tot iesi, adu-mi si mie doua beri!
  35. xemax

    Two guys in their mid-twenties while sitting at the bar. One of the guys says to his buddy: "You look really tired." His buddy says, “I'm exhausted. My girlfriend and I have sex all the time. She’s after me 3 and 4 times a day. I just don't know what to do." An old fellow who was sitting nearby overheard the conversation. He looked over at the two young men and with the wisdom of years said: "Marry her, son. That'll put a stop to that crap!"
  36. MaC®

    După două ore de condus cu o femeie la volan, GPS-ul a întrebat: -Unde suntem, femeie??
  37. a_mic

    Facebook, Twitter, MySpace, Sentimente, GooglePlus, Odnoklassniki, Cuplari, Colegiimei, 1000 și unu de prieteni, peste 10000 de poze cu persoane fericite și perfecte din punct de vedere fizic, 100000 de statusuri filosofice și gânduri inteligente, fetele te iubesc și te pupă cu nesaț, băieții toarnă râuri de bere, … Acesta pare a fi raiul în adevărata sa splendoare…. Dar mie îmi place iadul în care o ființă ciufulită, care mă iubește, nu vrea să mă pupe și să vorbească cu mine dimineața, deoarece ieri am băut cu prietenul meu adevărat 5 beri.
  38. vis-a-vis

    hexore, te agiti ca un pepsi expirat pe tot forumul si dai din tine numai dume de copil tinut in casa. Deocamdata esti animalutul meu preferat de pe ciclism.ro. Te citesc cu ardoare sa vad ce perle mai scoti. :D
  39. maurice

    Chuck Norris a dormit încălțat să vadă dacă Moș Nicolae are curaj
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up