Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 11/22/2020 in Posts

  1. EyesOnly

    Buna asta Fie vorba intre noi ma indoiesc ca becurile ar fi fost schimbate, ca nu era foarte multa lumina Zilele 12 - 17 Days of Croatia. partea I Ne strangem incet bagajele, corturile sunt ude bine platim cei 101,60euro(2 corturi, 3 persoane, 1 masinax2nopti) pentru cazare si pornim spre urmatoarea destinatie. Planul e sa ne mutam mai la sud - intre Villach si Klagenfurt - sa vizitam lacurile din zona si, in special, imprejurimile pentru cateva zile inainte de a ne intoarce la casile noastre. Prima oprire planificata - o superba pestera Eisriesenwelt. Bineinteles ca nu am luat bilete din timp asa ca, ajunsi acolo, aflam ca trebuie sa lasam masinile jos undeva intr-o parcare. De acolo ar urma sa luam un minibus care ne va duce la intrarea in pestera. Studiem programul gasit in parcare, facem cateva calcule de analiza matematica avansata si ajungem la concluzia ca trebuie sa pierdem prea mult timp pe acolo pana la urmatorul transport liber. Calculele ne arata, de asemenea, ca o sa ajungem foarte tarziu la destinatie si renuntam la pestera(mai ales ca nici nu prea aveam hainele corespunzatoare pentru aceasta vizita rece) Oprim putin mai incolo, pentru alimentare. In fata noastra, construit pe o stanca, se inalta maiestuos Castelul Hohenwerfen Alimentam cu gaz masina si, in timp ce rezolvam rapid o tigara-doua, studiez prognoza pentru Klagenfurt. Nu mai arata la fel cum arata cu o zi inainte. Daca pana acum era cam naspa - acum arata super nasol pentru urmatoarele 4-5 zile. Apelam din nou la analiza matematica, facem consiliu de gasca si decidem sa incercam altceva. Inchidem ochii, punem degetul pe ecranul telefonului. GoogleMaps era deja deschis. Nimerim Croatia. Putin zoom pe amprenta de la deget si gasim un camping. Sunam, Aveti liber? Avem! Haidem. Si uite asa, din senin(mai degraba din nori), Klagenfurt, Austria se transforma in Rabac, Croatia. Si cei 181km ramasi se tranforma brusc in 382km, Traseul parcurge niste zone incredibile, chiar daca ne deplasam pe autostrada. Ne deplasam pe A10 sau Autostrada Tauern(dupa lantul muntos pe care il parcurge) - uneste Salzburg-ul cu Villach-ul, in sudul Austriei. Are 192km, 12 tunele ce aduna 24km din care cele mai renumite sunt Tauern Tunnel(6546m) si Katschberg Tunnel(5898m) La statia de taxare(sau mautstelle) St. Michael in Lungau - platim o taxa de 11,5 euro - taxa speciala, pe langa vignetta de Austria, pentru aceast autostrada. In apropiere de Villach, dam de ploaie. Si inca ce ploaie. Toarna urat de tot peste Villach si in departare peste Klagenfurt(probabil) Ocolim Villach pe la nord, printr-un alt tundel de "doar" 4297m. Oprim pentru alimentare cu alimente la Billa, dupa Villach. Puiul la rotisor cu niste usturoi ne va tine pana la camping. De pe Tauern Autobahn trecem pe Karawanken Autobahn(A11) cu o lungime de doar 21km - dar o importanta strategica foarte mare pentru ca face legatura cu Slovenia. Autostrada is ia numele de la lantul muntos Karawank, ce reprezinta frontiera naturala intre Austria si Slovenia. Parcurgem inca un tunel incredibil - Karawanks Tunnel cu o lungime de 7864m. Dam de o agomeratie teribila in aceasta zona si pierdem ceva timp in trafic la intrarea in Slovenia. (intre timp se lucreaza, la austrieci in clasicul stil nemtesc, la sloveni mai mult sau mai putin in dulcele stil balcanic, la constructia a inca unui tunel pentru a reduce aglomeratiile incredibile, mai ales in plin sezon de concedii) Platim 7,20euro pentru aceasta portiune de autostrada. Strabatem Slovenia, fara prea mari probleme. Ajung din nou la vorba, gasita de multe ori pe aici pe forum, ca Slovenia iti cam arata ce ar fi putut fi Romania, cu niste capete mai luminate la conducere. Parasim autostrazile Sloveniei pentru a intra pe drumuri nationale printre dealuri. Avem parte de un soc teribil cand, dupa o curba, apare brusc in fata noastra punct de trecere frontiera Slovenia-Croatia. Eram, pur si simplu, atat de relaxati ca nici nu am observat ca ne apropiem(nu ca ar fi fost ceva semne) Vamesa, observa supriza din privirile noastre si "panica" cautand documentele, pe unde le-om fi aruncat prin masina. Daca cei cu numar de Croatia sau Slovenia trec rapid prin punctul de frontiera, la noi are de pus intrebari. De unde venim, unde mergem. Isi arunca ochii pe bicicletele urcate pe masina, pe pasapoarte. Ne intreaba ce avem prin portbagaj si drum bun sa aveti. Urmeaza o serie de km pe drumuri nationale/judetene cu super multe curbe si serpentine, urcare/coborare printre dealuri. Ajungem intr-un final la Rabac si, mai exact la Camping Oliva, Maslinica 1, 52221, Rabac, Croatia. Facem formalitatile, ne luam in primire locul de camping(ar fi fost bine daca luam niste iarba de la austrieci) Cam asa arata punga de pe saua unei biciclete Vizitam plaja la care avem acces direct din camping Incheim seara tot pe malul marii P>S> Aveti grija cand si cum adormiti ca pasager in masina. S-ar putea sa patiti ca mine, sa porniti dimineata spre Klagenfurt si sa ajungeti tocmai la Maslinica, prin Croatia. va urma
  2. EyesOnly

    Ziua 9: Attersee - Mattsee Incepem saptamana cu o superba zi de Luni, 7 August. Vremea urata din zilele precedente ne-a parasit si putem, din nou, sa ne bucuram de pedale si peisajele incredibile pe care ni le ofera aceast zona a Austriei. Pedalam pe malul drept al Attersee, pana la capatul lui sudic. De aici, pe langa Unterach am Attersee, cotim dreapta spre Mondsee. Pe la See am Mondsee intram reintalnim Mondsee, pe langa care am pedalat in prima zi dupa plecarea din Salzburg. De aceasta data mergem pe malul opus, cel drept in directia noastra de mers. Pista de bicicleta, in paralel cu drumul de masini, este de o calitate foarte buna. Continuam in mare parte chiar pe malul lacului, cu mici exceptii cand ne indepartam putin de el. Cale de vreo 10km parcurgem toata lungimea lacului pana in localitatea cu acelasi nume - Mondsee. Un oras mare superb si frumos. Sa luam trenul sau sa continuam pe biciclete?!? Nu ratam ocazia sa facem si o pauza de revigoare. Doua halbe de ulei de lant numai bune pentru vremea de afara Din Mondsee continuam spre Zell am Moos, aflata in capatul sudic al Irsee. Daca pana la Mondsee am avut parte de un traseu relativ plat, cu mici urcari, iesirea din oras ne rezerva o urcare abrupta si apoi un traseu foarte valonat pana la destinatie. Cateva urcari dificile ne vor scoate sufletul din noi. Ne deplasam pe malul stang al Irrsee. Avem parte de acelasi peisaj din zilele trecute - pe drumuri agricole asfaltate sau piste speciale de biciclete. Trecem printre case si ferme razlete, foarte bine ingrijite. Avem timp sa admiram si florile de pe margine Depasim lacul Irrsee si ne indreptam usor spre NV, spre malul lacului Mattsee. Mai avem vreo 20km pana la destinatie. In Oberhofen am Irrsee, facem o pauza in umbra unei biserici. Continuam spre destinatia noastra Ajungem la Campingparadies Mattsee. un camping majoritar cu rulote la punct fix, inconjurate individual de un gard viu. Cladirea cu bai si dusuri arata excelent, atat la interior cat si la exterior. Dusurile sunt la liber, fara fise Ni se gaseste si noua un loc pentru corturi, pe langa niste rulote in care nu era nimeni. Platim cei 24e pentru campare, montam corturile si mergem la crasma din camping pentru masa. Ne deplasam prin camping ca printr-un labirint. E o cladire mica cu vreo 4-5 mese pe o terasa dotata cu umbrele. Ne facem de cap cu un snitel imens si super bun, langa cartofi prajiti si, evident, ulei de lant Inchidem meniul cu niste inghetata bestiala. Fac alegerea gresita si aleg o inghetata cu fructe de sezon. Companionii mei aleg o inghetata ce, aveam sa aflu putin mai tarziu, continea muuuult alcool. Veselia din ei, de peste cateva minute, ii da de gol rapid (deh ar fi trebuit sa ma prind din imaginea aia infipta-n bat, despre ce vorbim noi acolo) Ne intoarcem la cort, cu o mica pauza pe malul lacului Gasim, din pacate, semne ca un copil s-a innecat in acest lac cu ceva timp in urma Intorsi la corturi, desi noi am respectat locatia care ne-a fost indicata, avem parte de o mica mustruluiala din partea unui posesor de rulota ca ne-am campat prea aprope. N-avem chef de discutii si ne mutam putin corturile, sa il multumim pe neamt Putina leneveala nu strica nimanui Ne intoarcem pe lac pentru a admira luna superba si incheiem ziua cu voie buna la corturi.
  3. EyesOnly

    Ziua 11: Salzburg - Berchtesgaden - Eagls's Nest - Salzburg In planificarea initiala a turei luasem in calcul sa ne deplasam cu bicicletele in Germania, la Königssee, in parcul national Berchtesgadener pentru a vizita, in special, locatia montana Obersalzberg, unde isi avea sediul montan Herr Hitller si celebrul Das Kehlsteainhaus/Eagle's Nest. Avand in vedere ca am renuntat la tren si am venit cu masina la Salzburg si planificarea traseului a fost schimbata - ne vom deplasa la Berchtesgaden cu masina. Pornim asadar din camping spre destinatia noastra. Facem o pauza la un magagin cu articole sportive imens, in cautarea unei solutii pentur batul rupt de la kleine zelt. Din Berchtesgaden pentru a putea ajunge la Eagle's Nest trebuie sa luam o linie speciala de autobuz ce parcurge un drum incredibil, pe marginea muntelui, plin de serpentine si foarte ingust. Se pleaca in coloana de autobuze de la statia speciala, drumul fiind atat de ingust incat 2 masini mici nu trec una pe langa alta, daramite 2 autobuze. Pe cei 6,5km ai traseului sunt cateva zone unde exista niste zone speciale mai late - in acest loc coloana care coboara, poate trece pe langa coloana care urca. Drumul iti ofera niste peisaje incredibile dar, de asemenea, un sentiment incredibil de gol in stomac, Rampele incredibil de abrupte si. mai ales, perspectiva haului de sub tine te tin cu sufletul la gura si bucile stranse pana la parcarea de sus. Si, da, e greu de descris in cuvinte acest sentiment - un drum superb, incredibil. Drumul a fost dat oficial in folosinta militara/nazista in 1938 si in folosinta publica in 1952, la 7 ani dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. O filmare de arhiva a acestui drum se poate gasi la acest link O istorie foarte bine pusa la punct si documentata corespunzator se poate gasi in acest ghid online. Nu are rost sa povestesc in detaliu toata istoaria locului. Pentru asta recomand parcurgerea pe indelete(fiind pasionat de tot ceea ce e legat de WWII, pentru mine a reprezentat o foarte buna sursa de informatii) pentru a afla multe detalii despre drum, Eagle's Nest, resedinta Austrica a lui Hitler si multe altele. Nu am facut poze la autobuze si traaseu, asa ca iau cateva poze din acel ghid pentru a le prezenta Autobuzul turistic, in anii '50 Prin anii 70-80 probabil Si cele din vremurile noastre De mentionat ca banii adunati din vanzarea biletelor la aceste autobuze(alta taxa de vizitare nu exista) si cei adunati din vanzarile restaturantului care functioneaza in varf merg la o organizatie non-profit care sustine diferite proiecte alte comunitatii locale. Si, avand in vedere ca anual aproximativ 400.000 de turisti ajung sa viziteze acest loc, cred ca se aduna ceva. Daca notitele mele vechi sunt corecte - am platit 48.30euro pentru 3 persoane bilet dus/intors. Dupa superba urcare cu autobuzul ajungem la intrarea unui tunel de vreo 100m care ne va duce la liftul ce urca sus, langa restaturant Aceasta poza din tunel nu imi apartine, e luata de undeva de pe net. De mentionat ca, atunci cand am ajuns noi, arata exact la fel ca in poza.....doar ca altfel era plin de oameni, aliniati intr-o coada lungaaa care se misca rapid. Urmeaza urcarea intr-un lift vechi, dar superb la interior, plin de oglinzi pe tavan si zonele superioare. Si iata-ne ajunsi sus in varf, la restaturant - alte cateva cifre interesante: constructia a fost terminata in 1938, Hitler a facut aici 14 vizite oficiale intre 1938 si 1945 dar, din cate stiu, nu a petrecut nicio noapte in aceasta locatie Ne plimbam prin zona destul de aglomerata si ne bucuram de privelisti Un biciclist venit si el in vizita imi atrage privirile - cara dupa el roata fata de la bicicleta Stau putin de vorba cu el si, aparent, asta e cel mai sigur antifurt dupa parerea lui. Ne indreptam apoi spre statia de sus a autobuzelor, Gasim unul in care sunt locuri libere si pornim din nou pe intortocheatul drum. Senzatia de gol in stomac e tot acolo, ca acum coboram in viteza De la statia de baza ne deplasam spre Obersalzberg - locatie ce l-a "vrajit" pe Hitler pentru prima oara in 1923 si a ramas, de atunci, unul din locurile sale preferate in care sa isi petreaca timpul jucandu-se cu soarta Europei si a lumii intregi. Din nou, foarte multe detalii si o istorie a acestei locatii incepand cu anul 1877 cand a fost infiintata aici prima pensune, pot fi gasite in acest ghid Noi vizitam muzeul Dokumentationszentrum Obersalzberg, o istorie scrisa a nazismului si evenimentelor dintre cele doua razboaie. O vedere asupra imprejurimilor, de langa muzeu Ne intoarcem apoi la camping in Salzburg.
  4. Ziua 2: Sucevita - Putna O zi ce poate fi caracterizata prin "tot un deal si o urcare" Avand in vedere ziua grea care ne asteapta si, in special, temperaturile ridicate pe care le avem prognozate decidem sa plecam devreme la traseu. Ma trezesc cu noaptea in cap si, in timp ce rasare soarele, fierb cafeaua pe balconul pensiunii. Ne miscam repejor si la 6.30 parasim deja pensiunea Imediat cum iesim in DN17A, apare borna pe care nu reusisem sa o vedem ieri dupa amiaza, chiar vis-a-vis de terasa Imi atrage din nou atentia modul cum sunt marcate drumurile forestiere Observ si marcajele de traseu MTB, plimbare si studiez indeaproape panoul dedicat. Sunt placut suprins ca exista asa ceva in zona. Chiar nu ma asteptam sa gasesc. ni se explica traseele si ce inseamna activitatea de "nordic walking" De la pensiune mergem cam 1,5km pe asfaltul DN17A pana cand il parasim, in stanga pentru drumul forrestier Poiana Marului Marcajele de traseu ne indeamna sa nu ne oprim la pensiunea pentru seniori Traversam raul Sucevita si continuam pe drumul forestier, de foarte buna calitate pana ajungem la un schit/bisericuta a carei nume nu il cunosc Urcarea domoala continua, continua circa 2km pe drumul forestier Cativa oameni ai padurilor, harnici foc de dimineata incarca remorcile Traversam din nou raul si imi atrage atentia solul perfect "desenat" din albia raului. Nici daca le asezai cu mana si tot nu reuseai sa le faci asa perfecte cum le-a facut natura Odata cu aceasta revelatie dispare si fericirea noastra. Sucevita e situata la poalele Obcinei Mari. Moldovita tot pe acolo, doar ca pe partea cealalta. Ce inseamna asta - ca avem de urcat, urcat bine de tot. Dupa o bariera silvica, drumul nostru face dreapta si urca vreo 800m super abrupt, pe un drum de TAF Ia d-aci Siri, catarare nivel de dificultate "bag poola" si fara bicicleta. Razi tu razi, dar nu e zambetul tau....sau e? Urcarea asta ne ia vreo jumatate de ora. E clar, ne-am incalzit bine, sa vezi ce-i dam de acum......o pauza buna langa borna Cei 800m i-am rezolvat, mai urmeaza vreo 2km, tot abrupti dar parca mai acceptabili. Partea buna e ca ne deplasam prin padure si suntem feriti de soare. O padure superba si linistita, in care poti auzi toate sunetele naturii si rsspiratia ta Mai trece o borna si, gata cu urcarea, pentru moment. Ajungem in Poiana Ovazului de unde ni se deschid peisaje minunate. E momentul de o pauza de tigara si covrigei. Ne asezam pe iarba, dupa gard. In dreapta noastra avem o stana mare, cu cativa galagiosi. Ne-au simtit si incepe sa se agite, chiar daca sunt departe. Trag mai aproape betele de treking si ma tot uit sa vad daca parasesc zona sau ba. Dupa ceva minute se linistesc. Undeva in spatele stanei, la vreo 2km pe drumul forestier de care am dat, se afla monumentul Palma. Dar in cealalta dreapta, fata de directia noastra de mers. Ne bucuram de piesaje, liniste si pauza. Dupa pauza, continuam pe creasta, pe un drum forestier bun. Avem parte, in sfarsit de coborare pana in Poiana Calului. Traseul merge acum in paralel cu traseul BR, proabil o continuare a celui pe care l-am intalnit in prima zi si care duce la Palma Suntem invaluiti de liniste prin padure si dam "pedale" cu voie buna. Nici nu ne dam seama cand ratam sa tinem usor dreapta pe VT si tinem BR. La un moment dat ma activez, nu am mai vazut semne de VT. Si ceasul meu, cu traseul de astazi pre-incarcat, incepe sa dea notificari de :"off course". Studiez putin harta pe ceas, vad ca ne-am indepartat cu vreo 200m de traseul VT si ne intoarcem. Gasim intersectia pe care am ratat-o. Nu e foarte bine marcata si fac o sugestie de imbunatatire direct in aplicatie. Coborarile scurte si urcarile se succed cu repeziciune. Ajungem intr-o poiana Iesim la marginea padurii. De aici putem vedea, in vale localitatea Ciumarna, de unde si numele Pasul Ciumarna pentru drumul DN17A intre Moldovita si Sucevita E aproape ora 12 si parca ar merge o pauza de cafea. Trecem peste gardul din dreapta si gasim un copac singuratic pe pasune. La umbra lui facem pauza de masa si cafea In vale cativa oameni lucreaza intorc fanul proaspat cosit. Ne arunca niste priviri din departare si isi vad de treaba. Noi ne vedem de cafea Parasim pasunea si ne vedem de traseu mai departe, pe creasta Trecem pe langa niste casute, salutam respectuos vacutele curioase Continuam sa coboram pana intr-o fosta zona de exploatare forestiera, in care vegetatia a inceput sa revina serios Urmeaza o noua urcare abrupta si foarte solicitanta. prima portiune direct in soarele naucitor, apoi prin padure O ciupercuta se joaca de-a v-ati ascunselea cu mine Urcarea abrupta continua pana cand ajungem in punctul de maxim al zilei - culmea Lupoaia, la 1180m Ceva mai incolo iesim din padure, in Poiana Lupoaia. Undeva in vale se aud clopotele vacutelor, cantand in sincron Dam pentru prima oara de cainii de stana mentionati in ghid si, in special, mentionati de turistii care au parcurs inaintea noastra aceasta portiune. Ca sa fim pregatiti, am comandat inainte de a pleca de acasa o cutie de petarde cu 3 focuri, de pe un site recomandat pe unul din topicurile de pe forum. Le am la indemana dar parca nu am chef sa le folosesc. Grivei ne simte de la distanta si, cand ne apropiem de stana, vine sa ne ureze "bun venit". Face o harmalaie incredibila si e nervos rau de tot. Ne oprim si analizam situatia. Fac o genoflexiune si iau niste pietre de pe jos - sa fie, sa nu trebuiasca. Isi face aparitia si ciobanul, in usa stanii si incepe sa strige la noi: "da cu bastonul in el, da cu bastonul" Am ceva retineri sa dau cu batul de treking si ciobanul continua "apai stai acolo, daca nu vrei sa il palesti cu bastonul|" Folosesc pietrele din dotare si il amenint putin cu batul, in timp ce ciobanul urla la el. Se indreapta incet spre stana, fara sa isi ia prea mult ochii de la noi si fara sa se opreasca din latrat. Ocolim stana pe la vale si Grivei uita incet-incet de noi. De mentionat: ii zic stana, dar de fapt se cheama "tarla", un fel de stana doar ca in loc de oi sunt doar vite, multe vite. Despartiti de Grivei, ne vedem de drum. In zare, pentru prima oara, destinatia zilei, dar inca departe De aici avem, in general, parte de coborare cu foarte putine urcari. Continuam prin padure pana iesim in Poiana Stoista cu a sa stana parasita Incercam sa parcurgem poiana pe langa linia copacilor, unde mai avem cat de cat umbra. E o caldura teribila. Am ceva probleme de a gasi iesirea din poiana si, evident, traseul dar ii dau de cap dupa cateva minute. Coboram abrupt dam de o broscuta care face pe mortul. Nu am reusit de niciun fel sa o facem sa se miste. Si ce camuflaj perfect are O usoara urcare ne duce pe Plaiul/Dealul Rotunda Chiar in varf, langa releu o noua borna In vale dreapta avem Vatra Moldovitei. In stanga localitatea Frumosu. In fata sus un preview al zilei de maine. Urmeaza o coborare abupta de pe acel deal, pana la benzinaria de la intersectia DN17A/DJ176 Dupa 10h30, din care 6h30 in miscare, cu o diferenta de nivel de aproape 1200m suntem destul de obositi fizic, dar incarcati la maxim psihic. In asteptarea "taxiului" spre casa parinteasca Exact cand sa ma urc in masina, gasesc si ultima borna a zilei, aflata chiar in intersectie Acasa, de toate pentru toti, pe alese si cu nuca si cu mac si cu mere. Luati de care doriti ca is calde si miros frumos
  5. EyesOnly

    Zilele 12 - 17 Days of Croatia. partea III Prongnoza se arata destul de nasoala pentru astazi, cu ceva ploaie in prima jumatate a zilei. Decidem sa plecam la plimbare - vom vizita orasul Pula. Ajungem rapid in oras - doar 50km de la camping. Intrarea in oras ne da senzatia ca suntem in orasele industriale construite pe vremea comunistilor la noi - blocuri vechi si amarate. Dar imediat dam de zone foarte noi si frumoase. In centrul istoric povestea se schimba si e o adevarata placere sa te plimbi pe stradute. Facem o prima oprire la amfiteatrul imens din proximitatea fostelor ziduri ale cetatii. Se presupune ca a fost construit intre ani 27IC si 14DC. Are o inaltime maxima de 32,5m, si o lungime a axelor de 132.5 respectiv 105.1m. Se presupune ca putea gazdui aproximativ 23000. Era folosit in special pentru lupte de gladiatori si spectacole de vanatoare. Spectatorii nu trebuiau sa plateasca intrarea dar asezarea in arena era foarte stricta, respectand cu strictete ierarhia sociala sociala - un fel de smecherii cu bani in fata. amaratii mai departe. Mult mai mute detalii se pot gasi aici In subsol diferite vase pentru vin si alte lichide Si "moara" de grane Ploaia prognozata nu se lasa asteptata si curge peste noi, intai mai tare apoi destul de lejer Tragem hainele de ploaie pe noi, parasim amfiteatrul si ne plimbam putin prin oras Ne intoarcem in Rabac, la camping. Verificam daca plaja e tot acolo si apoi folosim masina de spalat din camping sa ne punem la punct echipamentul Pe seara iesim la plimbare pe faleza La corturi, asezam pachetul de carti langa sticla si asteptam sa vedem ce iese
  6. IonutA

    Între 22-29 noiembrie 2020 are loc online Festivalul Național de Teatru ediția 30 FNT - Festivalul National de Teatru / The National Theatre Festival Spectacolele se pot vedea GRATUIT ONLINE pe https://fnt.ro/2020/ , fără necesitatea înscrierii sau cont. Câteva dintre spectacole sunt difuzate și de TVR & Radio România Cultural & Radio România Actualități. Programul în format PDF aici: https://fnt.ro/2020/programpdf/program-fnt-2020.pdf Spectacolele din fiecare zi, descrieri, distribuții, galerii foto și trailere video, aici: https://fnt.ro/2020/program/?_sfm_ziua_evenimentului=1 Numele spectacolelor/ teatrelor/ categorii în comunicat de presă online, aici: https://fnt.ro/2020/fnt-30-fnt-altfel/?fbclid=IwAR0HGk5D_o8bVJFjT8ieyXuCuOOaZ_d12SHtt50x0vKokTinft7uVtoeEE8 Vizionare plăcută!
  7. Claudiu Moga

    Aici pot admira efigia lui Avram Iancu si inca a unui personaj clerical. Dupa Almas, la intrare in Cil merg sa vizitez un cimitir sa ma reculeg. Ador sa citesc diverse texte de pe cruci care ma inteleptesc si ma motiveaza sa iubesc mai mult clipa cea repede ce ni s-a dat. Unii muncesc prea mult pe acest pamant. Va recomand si putina relaxare, de ce nu o excursie pe bicicleta!
  8. Ziua 5: Mestecanis - Vatra Dornei Suntem harnici, ne bem cafeaua devreme. Dupa vreo 30 de minute de mers cu masina suntem la Mestecanis, unde am intrerupt traseul in ziua precedenta. La 6.40 incepem, putina racoare dar soarele incepe sa se arate pe dupa dealuri Mergem, pentru o buna bucata de traseu, in paralel cu marcajele de Giumalau/Rarau Traseul e in mare parte pe forestier in prima lui portiune. Nu intram bine pe drum ca avem parte, inca o data, de dovada "civilizatiei" ce sade in concetatenii nostri - zeci de peturi, cutii de carton, alte gunoaie aruncate pe stanga si dreapta drumului. E un piesaj dezolant. Noroc ca vaile ce ne inconjoara reusesc sa mai spele din acele imagini groaznice Soarele e sus si are de gand sa ne cam chinuie astazi Dupa vreo 3km, chiar inainte de ajuge langa Manastirea Sf. Pantelimon, dam de o poiana/pasune mare in dreapta drumului. Gasim o stana acolo, vacutele sunt imprasitate pe toata pasunea dar, evident, avem parte din nou de cativa Grivei. Mai exact vreo 12-15. Ne simt, sunt galagiosi si vin in viteza mare spre noi. Oamenii aflati pe langa rulota parcata la stana nu prea ne dau importanta si nici nu isi bat capul cu cainii. Am un moment de sinceritate si decid sa folosesc, pentru prima oara, petardele din dotare. Ce naiba, le-am cumparat special pentru astfel de situatii si, pana acum, am tot umblat cu pietre si bete de treking. Scot rapid petarda din borseta, rupt capul de la folia de aluminiu in care le tin ambalate si, cand sa ajunga la noi catelandrii imensi, o aprind. Efectul a fost "magic" si instant. Nici nu am apucat sa o arunc bine, nu am auzit primul foc ca deja cainii erau imprastiati cat mai departe de noi. Deja cand petarda a inceput sa scoata fum stiau cu ce ii "tratam" si au fugit pe lume, Hmmm, prost mai esti. Oare de ce le-ai carat dupa tine si nu le-ai folosit pana acum!?!? Poate sa faci economie....deh, din 100 de bucati mai ai "doar" 99 acum.(pana in aceasta luna Noiembrie a fost chiar singura pe care am folosit-o, desi am cam umblat mult pe zone de deal si munte si dupa VT) @Traveller deci solutia e foarte simpla si extrem de eficienta. Am tot stat si calculat legat de cainii astia. Sunt multi, enorm de multi uneori pentru dimensiunea stanii. Singura concluzie logica la care am ajuns e ca nu-si bat capul sa controleze inmultirea lor. Si, mai ales, e o sursa buna de venit aditional - puii aia superbi sunt vanduti la un pret foarte bun. Si da, is galagiosi si te cam latra, dar isi fac treaba si sunt incredibil de frumosi. No bun, acu ca ne-am lamurit cu petardele ii dam mai departe. Trecem pe langa intrarea Manastirii Sf. Pantelimon Si continuam pe forestier. In stanga noastra multa padure. Avem parte de umbra amestecata cu putin soare. In dreapta ni se arata pasunile si vaile din Tara Dornelor. Dupa cam un kilometru de Manastirea Sf. Pantelimon trecem pe langa Manastirea Mestecanis. Nu o vedem, e ascunsa in mijlocul unei portiuni imense, imprejmuita cu un gard masiv. Pentru stalpii de sustinere a gardului de lemn au folosit traverse de lemn de la calea ferata. Multa munca depusa acolo, cel putin jumatate de metru sunt ingropati in pamant. Noi ii dam inainte, pe forestier. In padure se aud talangile vacutelor. Dupa manastire drumul o coteste stanga bine de tot. Trecem prin zone de padure ce au fost exploatate cu multi ani in urma. Molizii si brazii tineri au crescut la loc, fiind foarte desi. Gasesc un hrib rupt pe marginea drumului si ma arunc, fara succes, in desiul bradetului tanar cu speranta ca voi gasi, in sfarsit, cativa. Drumul merge pe curba de nivel, un plat sau fals-plat in usoara urcare. Asezam pas langa pas rapid si kilometrii se succed cu repeziciune. Avem parte de o scurta urcare abrupta, chiar inainte de intersectia unde traseul de desparte in doua - in stanga BR spre Giumalau, in dreapta CR spre Vatra Dornei. Un mic popas de mic dejun aici. Facem cateva calcule daca sa mergem pana pe Giumalau inainte de a ne indrepta spre Vatra Dornei. Renuntam pana la urma la idee si ramanem pe VT. Cat facem pauza, o familie de vreo 4 persoane, culegatori de ciuperci, trece pe langa noi si ne intreaba daca am gasit ceva astazi. Le explic rapid ca noi suntem din aia ciudatii, la plimbare pe dealuri si ei isi vad de drum, spre Giumalau. Aveam sa le gasim Dacia 1310, parcata ceva mai jos. Buna masina, de o urcat pana aici cu ea. Daca pana aici am cam avut parte de urcare, de acum avem parte de coborare. In prima portiune mergem prin padure. Dam de o poiana de unde putem admira Giumalaul Langa poiana, un microbuz parcat. In ele o femeie cu bebelusul ei de cateva luni/un an. Un nene aduna afine prin afinisul din zona. Din pacate, foloseste un piepten din ala special. Ii face munca mult mai usoara dar distruge afinisul cu el si nu face diferenta intre cele coapte si cele crude. Ne bagam si noi la mancat afine. Si ce afine......mari si dulci. Incredibil de bune. Se lasa cu pauza lunga aici datorita acestor fructe minunate. Ne rupem cu greu de afinis ci continuam coborarea pe forestier Ajungem la o intersectie de unde se poate ajunge, dupa un kilometru, la Cabana Gigi Ursu. N-am mai fost acolo de prin facultate Spre Cabana se merge in stanga, noi tinem inainte, usor dreapta. Drumul merge pe coama dealului, printre pasuni, cu mult prea putine portiuni de umbra. Soarele ne parleste bine de tot. In stanga noastra avem Poiana Obcina Mica si Vf, Obcina Mica(1247m) Dupa vreo 2km de coborare continua, ajungem la punctul unde drumul forestier si traseul turistic se separa. Ne deplasam pe langa Vf, Obcina Mare. Continuam cu o usoara urcare, printre pasuni si apoi cu o coborare abrupta pe un alt forestier spalat de ape. Dam de primul izvor al zilei, cu o apa foarte buna, rece si curata. Ne racorim bine aici inainte de a ne continua coborarea Avem parte de o portiune de cateva sute de metri foarte abrupta, in coboarare. Drumul forestier care a fost pe aici seamana acum cu un transeu imens. A fost spalat bine de ape si sunt santuri mari si adanci. Ne deplasam cu grija. La capatul lui, cativa turisti veniti prin Vatra Dornei si aventurati la o plimbare. Sunt terminati de oboseala si caldura, abia respira si sunt incaltati cu niste superbi adidasi albi. Apare clasica intrebare - cat mai avem pana in varf. Le explic traseul cu dificultatile sale, pana la Obcina Mare. La cat sunt de termianti si cat de cald este, am dubii mari ca vor reusi sa ajunga sus. Dar imi tin dubiile pentru mine, avertizandu-i doar ca nu le va fi usor si ca nu prea au incaltamintea potrivita pentru aceasta portiune de traseu. In zare, Dorna Arini in stanga si Vatra Dornei in centru-dreapta Coborarea noastra se continua pe asfalt, printre case pana dam de drumul de centura al localitatii Vatra Dornei. Traversam centura si apoi raul Bistrita, pe un pod vechi de fier In Vatra Dornei ne deplasam pe langa calea ferata. Langa un service de biciclete ne intalnim cu 2 din cei 3 biciclisti cu care ne-am intalnit si la Mestecanis, in ziua precedenta, Au parcurs, aproximativ, acelasi traseu ca si noi de la Putna. Anumite portiuni le-au facut pe asfalt, evitand portiunile mai dificle de pe dealuri. Au biciclete electrice, full supesnsion si incearca sa rezolve o problema la una dintre ele. Ajunsera deja la Dorna Candreni, dar s-au intors la singurul setvice gasit in zona. Ii intreb daca au tinut traseul de VT din Vatra Dornei(o urcare mare pana la varful partiei) dar zic ca ei au facut VatraDornei - Dorna Candreni pe sosea, vreo 20km. Le uram succes si, avand in vedere ca e abia ora 14, ne oprim la o bere pe pietonal, inainte de a merge la cazare. Inainte de asta trecem pe langa gara si reusim cumva sa ratam borna care trebuia sa fie prin zona pe acolo. Dupa ce ne-am racorit, ne indreptam spre pensiunea aflata la vreo 3km de centru. Dam de niste oameni foarte de treaba acolo. Ne servesc, musai, cu o cafea din partea casei si stam la povesti pe bancile mari de lemn de pe terasa. El incepe sa pregateasca focul pentru a coace niste vinete. Stam la povesti in acest timp. Dau senzatia de oameni care nu au mai vazut de mult alti oameni :)))) Povestec amandoi intr-una. Aflam multe si nevrute, unele detalii pe care chiar nu tineam sa le stim :)))) Sunt putin socati cand le zicem cand ii anuntam ca o sa plecam dimineata cat mai devreme, pe la 6 daca e posibil, Restul calatorilor de VT pe care i-au gazduit plecasera pe la ora 10. Ca deh, telescaunul se deschide la ora 10.30. Ne explicam astfel poate de ce nu am intalnit alti calatori pe traseu, desi pe grupul de facebook era multa activitate in aceasta zona in zilele trecute. Se pare ca suntem "putin" mai matinali decat altii. Ne luam camera in primire, dupa povesti. O camera curata si decenta dar....cumva in panta. Ai senzatia ca incepi sa cobori de cand intri in camera, parchetul e aplecat spre balcon. Usa de la balcon se inchide singura de la aceasta panta. :))) Chiar si cand stai pe marginea patului ai putin senzatia ca te rostogolesti. Mai spre seara iesim la plimbare si ceva cumparaturi pentru a doua zi. Raul Dorna, ce taie statiunea in doua, inainte de varsarea in Bistrita, la iesirea din oras. Trecem si pe la gara si gasim, de aceasta data, borna pe care am ratat-o mai devreme Facem o pauza de cina la Lordinu, unde servim o pizza excelenta. Desertul il luam la intrarea in Parcul Central - inghetata de la Betty, excelenta si un porum fiert(probabil combinatie fatala, pentru unii ) In parca agitatie mare, asa ca nu pierdem prea mult timp pe acolo. Work in progress - din ce a mai ramas dintr-un copac foarte batran din parc, va reisi o sculptura a lui Mihail Sadoveanu Facem o vizita pe la partia Veverita, incercand sa ne dam seama pe unde urca traseul si ce ne asteapta. Stiam din ghid ca trebuie sa urcam pe sub telescaun, dar aceasta partie nu are decat instalatie de teleschi. Ma dumiresc de eroare putin mai tarziu, cand trecem pe langa indicatorul de telescaun. Acesta e situat ceva mai incolo de partia Veverita.(se vede ca nu am fost de ceva vreme pe aici) In drumul spre pensiune dam de o borna pe care a doua zi am fi ratat-o(gasit un drum mai rapid de la pensiune spre telescaun) Si cam asta pe astazi. O zi scurta, frumoasa dar as incadra-o la cea mai anosta din cele de pana acum. Dar tot relaxati si fericiti suntem. Adormim cu gandul la ziua de maine si la urcarea ce ne asteapta.
  9. Ziua 3: Vatra Moldovitei - Sadova, erata Am ramas dator cu video-ul de la ziua precendenta Ziua 4: Sadova - Mestecanis Revenim, de dimineata, la locul din care am fost luati cu masina. La 6.20 suntem deja in traseu "Furam" primul km, caci borna e chiar la punctul de plecare Ne deplasam pe Valea Ioanei, pe drum forestier de buna calitate, pentru primii km. Trecem pe langa o cariera de piatra. Ceva mai icolo, pe partea stanga, o familie sot si sotie, mulgeau vacile de dimineata. Ne arunca o scurta privire, ne salutam usor din cap si continuam. Drumul merge pe curba de nivel si apoi in urcare destul de accentuata, pe urme de TAF cu ceva noroi in anumite zone. In stanga noastra avem Muntele Muncelului. Trecem prin poieni, fanat, E o liniste incredibila si avem o stare de relaxare maxima, bucurandu-ne de peisajele ce ne inconjoara. Vedem in zare, in stanga noastra Raraul si Pietrele Doamnei Soarele se iveste incet-incet, de dupa Muncel Continuam prin aceste fanate. Iarba mica e plina de roua, dar nici ca ne pasa Urcam usor spre o piatra si apoi facem stanga, pe un drum de caruta. Continuam cateva sute de metri pe curba de nivel Ajungem inainte unei stane, vreo 30-40 de vite sunt in ocol. E zarva mare pe acolo, oameni si caini si cauta de treaba. Cainii ne simt, evident, incept sa latre dar raman langa stana. Gresesc pentru moment traseul. Eram chiar in fata unei portiuni cu noroi in care se deosebesc zeci de urme de copite. Traseul facea dreapta aici, pe un drum de caruta, dar lipseste un marcaj care sa evidentieze aceasta schimbare de directie. Continuam, eronat, prin/pe langa noroi. Ne tinem de gardul de pe marginea portiunii cu noroi ca sa o putem depasi. In spatele stanei se vedea un forestier care tinea dreapta. Pentru moment am avut impresia ca acela e drumul. Abia dupa ce am trecut cumva de zona cu noroi realizez eraorea, nu trebuie sa ajungem la stana. Corectez directia de mers - avem in plus o urcare abrupta si scurta ca sa revenim in traseu. Continuam pe curba de nivel. in usoara urcare pana ajungem pe culmea Dealul Cailor. In vale se vede primul obiectiv al zilei - Fundu Moldovei. Acolo ne asteapta un amic, care ne va insoti pentru restul traseului de astazi. De pe Dealul Cailor, se coboara vreo 200m diferenta de nivel, in vreo 300m lungime. Trebuie sa ne deplasam pe langa gardul ce inconjoara niste mici gospodarii/cladiri. Un Grivei imens e singura vietate de acolo. Dar face o harmalaie incredibila cand ne vede. Povestim cu el, in timp ce ne vedem de coborare. Continua sa latre si sa ne urmareasca din ochi. Fiind situati intr-un fel de caldare, dealurile din jurul nostru au un efect acustic incredibil. Daca ai fi auzit cum latra Grivei, fara sa il vezi, n-ai avea prea multa liniste. Ne continuam coborarea abrupta pana la parul din vale, De aici coboram usor pe un fel de drum forestier/de tara, innierbat bine. Drumul merge cand prin dreapta paraului, cand prin stanga lui, uneori chiar si direct prin parau. Ne gandim cum arata pe aici si cat de dificil ar fi fost zilele trecute cand am vazut pe facebook filmarile cu ploile torentiale. Astfel de paraiase mici si inofensive se transforma in cateva zeci de minute in adevarate torente. Dam de un iepuras ce face jonglerii Incet-incet dam din nou de case si civilizatie. Ne apropiem de intrarea in Fundu Moldovei Dam de un drum asfaltat care merge in paralel cu raul Moldova ce strabate localitatea. Iesim in drumul principal. In fata primariei, o noua borna Cateva sute de metri mai incolo traversam Moldova pe un pod. Nu am mai fost de mult acasa la amicul meu si nu imi aduc foarte bine aminte cum arata casa. Trecem cu nonsalanta pe langa ea. Culmea, culmilor - aleg exact podul surii de la casa lui ca sa ii explic la Siri specifiul zonei la aceste constructii - au niste usite de lemn, in lateral pentru a putea arunca fanul mai usor direct in pod, din caruta. Ne revenim rapid dupa cateva zeci de metri cand suna telefonul si suntem avertizati ca am trecut. Sarbatorim aceasta eroare de traseu cu niste chec proaspat, o cafea calda si un shot de visinata(deh, e putin trecut de ora 9 - merge, e voie ) Noi cu shotul, amicii de acasa la care le-am trimis poza cu strugurii acri Dupa pauza, continuam usor, toti trei, in paralel cu Moldova cateva sute de metri si apoi cotim stanga pe Valea Arseneasa. Dam rapid de un drum forestier de foarte buna calitate. Povestim vrute si nevrute si kilometrii se succed rapid. Drumul urca putin cate putin, fara sa avem parte de prea mult efort. Facem un scurt popas de mic dejun, la niste banci ascunse bine la umbra, Langa un izvor cu apa buna si rece, o borna putin mai indecenta Peisajele sunt incredibile. Avem padure si poieni, fanate in dreapta si stanga drumului. Pe marginea drumului, la umbra copacilor ce il strajuiesc, afine multe si mari si cateva fragute. Fara sa ne dam seama, ajungem sus pe coama dealului. In poiana de acolo o stana mare si cateva acareturi, imprastiate peste tot. Ne oprim la umbra copacilor, de-o tigara. In dreapta noastra, cat vezi cu ochii afinis cu niste afine mari si dulci, incredibil de bune. Ne pierdem prin afinis toti trei. Amicul meu de doi hribi, mari si cam batrani. Mie inca nu imi vine sa cred, ca deja in a 4-a zi de traseu pe aceste dealuri si prin paduri nu am reusit sa gasesc macar un hrib. Ma enerveaza chiar la culme uneori acest subiect. Cu chiu, cu vai reusim sa ne oprim din mancat afine si sa ne continuam traseul. Suntem in Obicina Arseneasa si ne apropiem, destul de repede de Mestecanis. Continuam pe forestier, pe culmea dealului, cu usoare coborari si urcari legate de bucati de plat Un copil fericit(sper sa nu imi fi aratat, de fapt, betele) Imi gasesc si eu timp de o poza de profil si mai dam putin la pas pana ajunge la pauza de cafea. Am tot amanat momentul asta si ar cam fi vremea sa ne oprim. Gasim un loc propice pe la mijlocul unui deal dar vantul incepe sa ne chinuie putin chiar dupa ce ne-am instalat bine. Improvizam un paravan pentru cafetiera si ii dam inainte, pardon, continuam cu pauza Trecem pe langa o stana mare, dotata cu apa si curent electric. Urcam usor pana in coasta De aici urmeaza un plat/fals-plat, pe forestier. In stanga noastra, ceva mai la vale partia de la Mestecanis. Acolo, deasupra ei, la releu o sa ajungem si noi, dupa ceva timp Incepem sa coboram acusi pe forestier, trecem pe langa unitatea militara(n-ai voie sa faci poze, sac!) trecem pe langa instalatia de cablu de la partie Apropos, pentru cei care cred ca le trebuie pe langa casa - partia e de vanzare. Si e ieftina, un chilipir Cativa pasi, o floare si doua poze mai tarziu ajungem la destinatia zilei Si e abia 14.30. Am fi avut timp sa facem si restul traseului din ziua urmatoare, cel mai probabil. Dar e suficient. A fost o zi cu piesaje incredibile, mult mai usoara decat ultimele 2. Dam semne acasa ca am ajuns la destinatie. In asteptarea taxiului, ne racorim cu niste bere si o portie de pommes frites Ursul de la terasa, poarta regulamentar masca Cat sorbim la cele caeva halbe de bere, apare si soferul zilei, Jumatate de ora mai tarziu suntem acasa, la umbra si la.....piscina Intre doua balaceli si-o sticla de bere, ezolvam cu logistica pentru ziua de duminica si "salatele" ce vor sfarai peste carbuni
  10. EyesOnly

    Ziua 10: Mattsee - Salzburg A venit ziua in care inchidem circuitul. Pornim de la campingul de pe Mattsee cu destinatia Salzburg. Avem putin peste 32km de parcurs astazi asa ca ne luam tot timpul de dimineata. Pornnim dupa 10.30 din caming. Pana la localitatea Mattsee avem vreo 4km pe care ii parcurgem rapid. O localitate superba situata ideal intre Mattsee si Obertrumer See. Avem parte de o vreme superba si chef mare de pedalat(o fi de la inghetata aia de dupa-amiaza) Dupa o scurta pauza in Mattsee continuam spre Salzburg, prin aceleasi locuri superbe - dealuri cu casute si ferme cochete. Oglinda, oglinjoara care-i cea mai frumoasa bicicleta din tara? Urcarile usoare si coborarile domoale se succed cu repeziciune si suntem din ce in ce mai aproape de destinatie Un pod de lemn, super-vechi ne "face intrarea" in Salzburg(pe undeva pe acolo) Si cat ai zice doua foi, trei pedale si un cric ajungem la Camping NordSam, unde am poposit si prima oara cand am ajuns in Salzburg. Ne luam in primire locurile de cort, intr-un colt cu umbra multa al campingului. Dupa ce ne instalam casele mobile pornim sa decoperim Salzburg-ul(si ceva de-ale gurii) Ne miscam incet si cu o relaxare crunta in noi. Trecem prin gradinile palatului Mirabell, construit relativ "recent", prin 1606. Dupa atatea zile de pedalat pe dealurile din imprejurimile apropiate si indepartate ne simtim stingheri printre atatia oameni gramada. Ne indreptam spre malurile raului Salzach, un rau cu o lungime de 227km, afluent al Inn-ului, Strabate Austria si Bavaria pana la varsarea in Inn, la Haiming, undeva orasele Burghausen(Germania) si Braunau(Austria) Reprezinta o granita naturala intre Austria si Germania, imediat dupa confluenta cu afluentul sau Saalach(la randul sau granita naturala intre aceste 2 tari), undeva in afara Salzburgului, spre nord. Traversam raul pe podul pietonal Feingold-Steg. In fata noastra avem podul principal Staatsbrücke si, ceva mai sus cocotata - Fortareata/Castelul Hohensalzburg Un pod aflat la "a 10-a generatie", primele 2 au fost luate de ape in 1090 si 1316 iar acesta din urma, a fost inceput in 1939. Lucrarile de constructie au continuat si in timpul WWII, fiind folositi si detinuti din lagarile de munca fortata. Podul a fost terminat in 1948, are o lungime de 80 de mtri si o latime de 20. O ampla lucrare de renovare a fost executata in 2007. Mai multe detalii despre istoria acestui pod aici Trecem prin piata Domului si apoi urcam la picior spre cetate de sus vom avea o priveliste superb asupra imprejurimilor Coboram spre piata Domului si ne indreptam, pe malul cu cetatea spre orasul nou. Cascam gura pe tot felul de stradute mai vechi sau mai noi. Poza asta ne face cu ochiul si ne oprim sa "vizitam" interiorul Tarziu spre seara recuperam masina din parcarea subterana(noroc ca am avut destul cash la noi, plata parcarii la automat cu cardurile noastre VISA/Mastercard a fost refuzata constant) Ne indreptam spre camping si lenevim la povesti pe langa corturi. Dam foc la niste cafea proaspata ca sa alungam tantarii care ne testau sangele. Ajungem rapid in corturi si la somn, fugariti de norii care incep sa se scurga peste noi.
  11. (poza de aici) (poza de aici) Salutare, Ne aflam In infamul an douazezci-douazeci si virusul are grija sa ne amane planurile de cicloturism pe meleaguri straine. Pe principiul "when life gives you lemons you throw them back and ask for big glass of whiskey" uitam, pentru moment, de tura de bicicleala si planificam un altfel de concediu. Vom merge pe acasa, prin mununata Bucovina si trebuie sa ne facem planificarea. Evident ca bicicleta va fi acolo, trases de bifat sunt destule, dar mai trebuie si altceva. Undeva prin anul trecut, sora-mea afla de traseul ViaTransilvanica si incepe sa se agite ca i-ar placea sa ne plimbam pe acolo. Daca tot ma documentasem despre traseul VT, am zis sa il includ in planurile de vacanta. Asadar rezerv 7 zile pentru a parcurge o prima portiune din VT. Detalii tehnice ViaTransilvanica este un proiect al Asociatiei Tasuleasa Social, inspirat de modul cum alte trasee - pelerinaj in Spania, anduranata in SUA sau India, au influentat pozitiv locurile prin care trec si au ajutat la cunoasterea si dezvoltarea acestor locuri. Traseul uneste, cu ai sai peste 1000km, Putna de Drobeta Turnu Severin. Din cate stiu, la acest moment, sunt in jur de 800km finalizati. Traseul este impartit in mai multe etape: - Bucovina 138km - Tinutul de sus 203km - Terra-Siculorum 157km - Terra-Saxonum 203km - Valea Muresului 104km - Terra Daco Romana 118km - Valea Cernei 244km Pentru marcarea traseului se folosesc niste superbe borne din andezit, sculptate individual de diferiti artisti si marcaje cu vopsea specifice Pentru documentarea traseului se poate folosi ghid-ul online, fisierul pdf, traseele gps puse la dipozitie aici
  12. maurice

    Cum se miră o babă cu dublă personalitate: - Vai de mine și de mine!
  13. Claudiu Moga

    Pedalez prin pusta pana in satul Csikeria unde voi dormi la cort in spatele birtului satesc. Day 33) Csikeria - 12km inainte de Pecica In urma acestei campari, in aceasta dimineata ma trezesc cu un echipaj al politiei maghiare care ma legitimeaza si ma intreaba de sanatate. Ulterior sunt lasat sa-mi vad de drum. Prima pauza o fac in comuna Kelebia unde gasesc o superba biserica si niste statui interesante. Mananc bine apoi fac o pauza de hidratare la o terasa unde gasesc o bicicleta haioasa si o savuroasa bere Soproni la halba la doar 280FT.
  14. paulrad

    Sunt mai multe topicuri pe tema câinilor și nu m-am putut hotărî pe care să-l aleg, așa că las știrea asta bună aici. ”ÎCCJ: primarul răspunde pentru prejudiciul suferit efectiv, dar și pentru cel afectiv al cetățenilor atacați de câini în spațiul public” https://www.facebook.com/IRECROMANIA/photos/a.436289293141994/3184572571646972/
  15. Traveller

    S'tem numa ochi și urechi în direcția asta!
  16. EyesOnly

    Zilele 12 - 17 Days of Croatia. partea II Avem parte de o un somn relativ linistit peste noapte. Daca in camping-urile din Austria linistea era la ea acasa aici s-a cam schimbat stuatia. Suntem in alt peisaj - statiune cu foarte mare agitatie, majoritatea celor din camping sunt nemti, austrieci si italieni. Observam cum sosesc auto-rulotele, care mai de care mai bengoasa, la flux continuu in camping. Ca sa fie si mai frumos, langa camping exista un hotel mare, gen alea imense vechi de la marea noastra, cu piscina in fata. Pe seara e muzica si show acolo, melodii in italiana in marea lor majoritate. Dupa portia de cafea si micul dejun, pornim la explorat zona. Luam bicicletele usoare ca un fulg ca, deh, am scapat de bagaje. Mergem pe coasta, printre oameni - cam multa aglomeratie - si parasim apoi putin civilizatia. N-avem parte de niciun nor si soarele ne arde bine, desi e abia 10 dimineata. Parasim faleza pentru niste drumuri de pe coasta. Dam de un bike park foarte bine amenajat si semnalizat Trasee pentru toate gusturile Gasim si harta drumurior de plimbat la picior O pauza cu cei trei caluti usurati de greutatea bagajelor De aici Siri decide ca e mai interesant la plaja si ne paraseste. Continui cu BuGy sa exploram coasta. Drumurile devin mai abrupte si mai accidentate, cu multe pietre mari care ne pun la incercare. Am parte si de zone de push-bike pentru ca rampele sunt abrupte rau Dam de niste casute cochete, in varf de deal Pe unele terase erau insi care "trudeau" si ei din greu sa dovedeasca sticlele din fata lor. Dam apoi de drum asfaltat, avem parte de o coborare superba spre statiune.Pana la urma au iesit vreo 14km cu ~450m diferenta de nivel +/- Ajuns in camping, realizez cu stupoare ca, desi am ajuns in Croatia, mintea mea e tot prin Austria. Inainte de a pleca la plimbare am lasat bateria externa la incarcat la baie, la fel cum faceam prin Austria. Dar, din pacate, nu mai gasesc nicio urma de baterie/incarcator. Nu mi-era de baterie cat mi-era de incarcatorul folosit - era cel original de la telefon. Trag o fuga la receptie si arunc cateva intrebari acolo(printre injuraturile care nu conteneau in mintea mea). Desi e un camping, acesta nu e inchis si oricine poate aunge pe acolo. Am observat foarte multi localnici care intrau in camping si il traversau pentru a ajunge la plaja. Evident, foloseau baile din camping. Ma impac cu ideea ca am gafat-o destul de rau si trece peste. Imi arunc amarul in apa curata si calda si berea din doza Pescarusii n-au vazut si nu stiu nimic Facem ceva cumparaturi pentru masa in Rabac. Nu mai stiu daca aveam curentul inclus in pret sau am platit ceva separat pentru el, dar il aveam - am cumparat un adaptor de la priza cu 5 pini la priza normala sa ne putem incarca gadgeturile. Gatim pe seara, pe racoare sub aceleasi note muzicale italienesti. Combinam un vin si niste "banane" pana ajungem la somn
  17. Claudiu Moga

    Culturi de floarea soarelui intalnesc des pe acest traseu. Ador balotii de paie din pusta. Candva am dormit pe un astfel de balot. Gasesc si niste cauciucuri uzate. Mare e gradina Domnului! Ma pot reculege si in fata unei cruci de piatra. Intalnesc si un copac care-mi aduce aminte de aridul Cipru. Copacii fara padure m-au impresionat mereu.
  18. BodoC

    Data viitoare să nu o mai ratați. Rezervați-vă o zi pentru peșteră si Hohenwerfen. Nu erai legat de minibus. Urcai cu masina până aproape de stația de jos a telecabinei si lăsai masina acolo. E adevărat ca in sezon poți aștepta un timp la telecabină, dar măcar nu mai ești legat de minibus. De la statia de sus până la peșteră mai ai un pic de urcat vreo 20 minute, dar care se pot lungi ca sa caști gura la peisaj. O vei face, fii sigur. După ce vizitezi peștera, cca o oră, vreo 1400 de trepte urcate/coborâte și friguleț bine, muți mașina in Werfen si urci la fortăreață. Este fortăreața in care s-a filmat o parte din filmul "Where Eagles Dare". E o atmosferă medievală foarte frumoasă si ai de vizionat și un show cu păsări de pradă superb. Apropos de film, prin 2008 când am documentat vacanța in zona aia am găsit fan-cluburi care făceau comparatii între screenshoturi din film si poze făcute din același punct de stație, ferestre pe care intrau personaje, etc, o nebunie totală. Mă nervezi cu amintirile!
  19. BodoC

    Când l-am vizitat eu, am auzit un ghid care le spunea turistilor ca singurele elementele înlocuite la acel lift de la inaugurare și până atunci erau becurile și liftierul.
  20. MLADEN

    "Eşti un paznic borât, cu ceapa-n gât, Fii mulţumit că ai crescut cu vaca la păscut, Prostia ta e scut, noi n-avem apărare, Când iţi aperi obiectivul transpirat cu ceafa-n soare, ..." (niste clasici, inca in viata...)
  21. Claudiu Moga

    Fac popas la o benzinarie unde gasesc niste ciocolata delicioasa. Voi campa langa un local in Porboly in apropiere de orasul Baja. Day 32) Porboly - Csikeria Inainte de Baja pedalez pe un pod peste Dunare. Azi am traseu de pusta. In fata mea se desfasoara campii nesfarsite. Este cam cald asa ca ma bucur sa intalnesc un copac sa stau putin la umbra.
  22. Priviți din puncte diferite de vedere, nu-s gresite, DAR: -in acelasi timp in care dau cu acustica doar un traseu, cu electrica le dau pe TOATE. -scoate și electrica untul din tine, daca vrei. -pot iesi consecutiv fara sa intru pe "burnout" -apreciez mai mult cele 15 kg ale acusticei si nu mai arunc banii pe chestii inutile cu 5 grame mai usoare.
  23. majikstone

    Despre ce se poate face cu un gravel bike
  24. Trevizes

    eu ti-am dat mesaj
  25. majikstone

    Per total arata chiar decent tabelul ala, dar ai si cateva ture cu puls mediu cam exagerat (170, 163, 158, 157). Pe alea n-ar fi rau sa le eviti pe viitor. Chiar si asa, nici unele nici altele nu au legatura cu durerile tale musculare/articulare, mai ales ca puterile pe care le impingi sunt chiar de bun simt. Pe mine nu ma dor oasele si nu am amorteli dupa ce fac sprinturi la 800+W, si nici dupa o zi intreaga de schiat, si mai am si niste kilograme bune in plus fata de tine.
  26. Traveller

    Îmi pare rău pentru tine, dar cred că am mai propus aici și în alte părți o explicație și un anumit mod de acțiune, cu același rezultat - fie ați dat cu ignore, fie v-ați supărat. Nu toată lumea are material bun de competiție, și pare că te afli în această categorie. La suprasolicitări repetate cedează rapid țesutul conjunctiv, adică tot ceea ce înseamnă tendoane, ligamente și altele asemenea. Astea nu beneficiază de vascularizație directă, ci se hrănesc prin imbibiție. Mușchii și oasele rezistă mai mult, dar ce folos? Soluția este, bineînțeles, să lași deoparte exercițiile de forță, sprinturile la rupere și alte asemenea ocupații competitive, care se lasă cu uzură excesivă, mai ales dacă nu ai material genetic bun, care să susțină rapid și complet reparația și refacerea țesuturile lezate. Nu te poți bucura de alergare și bicicleală fără să-i dai în gură ca la coasă? Vrei să o iei pe urmele lui Gabriel Batistuta? Nu ți-ar plăcea să faci mișcare pînă la adînci bătrîneți? Știu, am pus niște întrebări retorice și nu înțeleg acest spirit de competiție care vă bîntuie pe unii dintre voi.
  27. paulrad

    Foarte faină tura și povestea! Niște locuri de vis. Nu cred că o să ajung prea curând pe acolo, plus că ar fi bine să o fac după ce învăț să înot.
  28. BodoC

    Subscriu. Sunt multe dealuri unde ne va astepta Siri in apex până vom urca noi după hidratare.
  29. BodoC

    Așa m-ai bucurat cu poveste ta, că pe asta nu o văd. Când dragostea e mare, nici nu mai contează. Clar, îl ai pe "vino 'ncoa" și la scris, dar mai ales la programat vacanțe frumoase. Mulțumim pentru poveste! Ține sus munca bună! P.S. Ai un alt fel, mai special, mai savuros de a poza berea și pizza. (pour les connaisseurs )
  30. Alecsus

    Merge orice cauciuc 700x23, 700x25. La camere este scris in specificatii intre ce cote de balon se incadreaza, ex 700x18-700x28. Ce vezi scris acolo 622x13 este dimensiunea interioara de la janta.
  31. EyesOnly

    Inainte de a pleca in tura asta am cumparat un lacat cu alarma - mare si destul de greu, odata blocat, in momentul cand cineva il misca incepea sa urle de trezea toti mortii. Cred ca l-am folosit doar in primele 2 nopti - in campingul din Salzburg si in urmatorul. In rest, nu a fost decat o greutate in plus in bagajele mele. Fiind si prima oara cu cortul intr-o excursie cu bicicleta, le-am cam legat intre ele peste noapte, in fiecare seara. Ziua 5: leeneeeeee maxima Ziua 5 a insemnat o zi cu relaxare si lene crunta pe malul Traunsee. Petrecem majoritatea timpului in caming, cu o carte intr-o mana si o bere in alta. Ne balacim in apa lacului. Profitam de ocazie si folosim masina de spalat rufe(cu fise) pentru a ne pune la punct echipamentul. Era ceva zi de sarbatoare in familia proprietarului - se pun pe gatit niste burgeri home-made incredibili si pe tot felul de povesti vesele din care nu intelegeam nimic(nici nu am incercat prea mult) Pe seara gatim niste cartofi taranesti alaturi de o salata. Ploaia da putin peste noi dar nimic de speriat. Ziua 6: Traunsee - Attersee Cel mai simplu mod de a descrie aceasta zi: tot un deal si-o vale. Bem cafeaua de dimineata, ne strangem catrafusele si pornim la drum. Pana la Gmunden, vreo 8km, in facem pe malul lacului. O scurta pauza de poza pe faleza in Gmunden - avem cativa nori deasupra noastra dar prognoza arata destul de bine pentru restul zilei Doi pescari harnici sunt deja pe balta. Din Gmunden, iesim spre stanga, printr-o zona industriala destul de aglomerata si intortocheata. Nu stiu daca chiar pe acolo era traseul oficial sau ba, dar pedalam vreun kilometru pe DN145 - un drum cu doua benzi pe sens incredibil de aglomerat. Toti trei avem senzatia ca nu e locul nostru acolo si ca trebuie sa gasim varianta alternativa. GPX-ul meu de acasa continua pe acel drum dar eu nu am de gand sa ma "chinui" pe acolo. Studiez putin harta, in timp ce-mi aud injuraturile de acum clasice, gasesc o varianta alternativa si parasim drumul aglomerat in dreapta. Dam de un traseu superb, prin padure si printre campuri cultivate. Totul e un verde incredibil. Aveam sa sub-traversam drumul aglomerat de cateva ori in urmatorii km. Dupa cum ziceam la inceput, urcam si coboram, urcam si coboram. Ne deplasam printre ferme care mai de care mai cochete, La una din ele am vazut si un ventilator imens(cred ca vreo 3 metri diametru avea) care sa asigure conditiile necesare vacutelor de la interior - deh, austriecii si ideile lor. Ne deplasam la un moment dat paralel si cu autostrada A1/Westautobahn pe care am venit acum cateva zile la Salzburg. La un moment dat o sub-traversam. La baza unui nou deal abrupt gasim si cateva mure delicioase. Drept rasplata pentru mure avem parte o noua super repriza de push bike, sub soarele incins la maxim. E greu de tot la deal. Ca sa ne fi mai usor, pe langa noi trec in viteza tot felul de mosneguti si babute, cu biciclete fara bagaje si.......electrice, evident. Facem o pauza de rehidratare la Schörfling am Attersee. Am facut bine ca am ales aceasta pauza. Aveam sa aflam ca urmatorii 6+km sunt in continua urcare cu portiuni abrupte si criminal de abrupte. Cea mai nasoala, undeva pe la Berg im Attergau - 1km cu medie de 11% si maxima de 20%. Vedem si lacul urmator, in zare, departe de noi. (fi-v-ar piscina sa va fie) O noua urcare scurta si foarte solicitanta. Eu in fata, BuGy putin in urma mea, Siri si mai in spate. Ajuns in varful catararii ma opresc sa reunim gasca. BuGy apare rapid dar Siri nu se arata deloc. Dupa cateva minute intram putin la griji si ma gandesc sa ma intorc. Apare incet si ea. Ne povesteste ca un nene de la casa pe langa care am trecut pe urcare a intrat in vorba cu ea. A vazut drapelul si a crezut, initial, ca e tricolorul Italiei(?!?) Dupa 2-3 cuvinte afla ca era un roman in varsta de 61 de ani plecat de mult din tara, cu origini in Sibiu(mama) si care a locuit, pana la plecarea pe meleaguri mai bune, I-a oferit la Siri apa rece, cata doreste si si-au luat la revedere cu toate urarile de bine, In sfarsit dam mai mult in coborare, de aici. Teoretic mai avem vreo 4km pana la destinatia planificata a zilei - Seecamping Gruber, Nußdorf am Attersee, Austria Ajunsi la destinatie, poftim belea - camping-ul e full si nu avem nicio sansa sa ne cazam. E si pe la orele amiezii cand majoritatea receptiilor sunt inchise. Arunc ochii pe harta, mai gasesc cateva in zona si ma apuc de sunat. la Camping Bruckbacher, imi raspunde greu un batranel(dupa voce) care vorbeste foarte greu(parea ca l-am trezit din somn) si ne intelegem destul de dificil in engleza/germana. Cadem de acord ca are liber si ne indreptam spre el. In curtea casei mare si vechi, un tanar care n-are habar de engleza. Apare mosul, ma bucur ca nu l-am trezit din somn mai devreme - pur si simplu asa vorbeste el. Pe iarba din curte are cateva custi cu iepurasi. Isi ia bicicleta veche si imi face semn sa il urmez. Mergem vreo 200 de metri maxim, ajungem in gradina din spatele casei - acolo putem sa ne alegem loc de cort. Pe drum trecem pe langa o cladire mare cu mansarda - la parter avem baile si dusurile, afara o zona de spalat vasele si o cladire mai mica cu masina de spalat. Mansarda o sa o vizitam mai tarziu(si tare o sa ne bucuram de existenta sa ) Are o zona mare plina cu rulote tractabile, puse la punct fix acum, de inchiriat. Noi ne asezam vis-a-vis de ele, pe o zona cu multa iarba. De la zona de camping, pe un drum ce trece prin livada(altui proprietar probabil) ajungem rapid pe malul lacului. Insfacam niste beri si pornim la balaceala. Dupa ce ne-am racorit, ne intoarcem la corturi si pregatim ceva de-ale gurii. Urmeaza o relaxare maxima, udata cu niscaiva bere. Mai spre seara, facem o plimbare pana la lac, din nou. Nu ratam, evident, inca o portie de balaceala. Ceva mai tarziu, pe intuneric, ajung in camping doi prieteni din gasca noastra. Locuiesc in Viena si au venit special aici ca sa ne vedem. SI-au adus si cortul "la minut" de la Decathlon, impreuna cu o saltea adunata nush de unde. Evident, ne lungim la multe povesti pana tarziu in noapte alaturi de cateva pahare de whiskey. Noapte buna, copii!
  32. EyesOnly

    Ziua 4: Hallstatter See - Gößl Grundlsee Dupa ce ne activam de dimineata, pregatim bagajele, lasam corturile la soare sa se usuce si facem o plimbare sa vedem Hallstatt. E o dimineata placuta si deja putin cam calduroasa. In oras e plin de asiatici, peste tot, te calca pur si simplu pe picioare. Ne plimbam, printre asiaticii agitati, prin orasel. Incercam in acelasi timp sa gasim un magazin de articole sportive/outdoor. DIn pacate, nu gasim bete universale cort - solutia gasita acu 2 zile trebuie sa mai functioneze pentru BuGy Ne intoarcem la camping. ne strangem corturile si pornim spre urmatoarea destinatie. Iesim din Obertraun pe acelasi traseu pe care o gafasem acu cateva zilem, cand am venit - "v-am zis eu ca pe aici trebuie sa mergem si nu m-ati crezut" Dupa vreo 13km incepe o urcare brutala. Indicatorul arata o rampa incredibila. Nu cred ca a fost chiar asa, dar pe acolo sigur a fost. Siri injura de mama focului in spate. E momentul in care gasim inca un nivel de categorie a catararilor - categoria a 4a, a 3a, a2a, 1a, speciala si.....nivel de dificultate "bag poola" Trecem la sesiune de push bike, ca altfel nu se poate. Chiar si asa, sub soarele care ne incinge bine, tot greu parcurgem bucata aia relativ scurta. Masinile trec pe langa noi, suntem pe asfalt nu pe pista, ne claxoneaza si ne fac semne de incurajare. Lasand la o parte dificultatea urcarii, peisajele tot frumoase raman. Terminam cu rampele brutale si facem pauza de revigorare. De aici umreaza un fals plat, in usoara coborare. Inainte de Bad Ausee avem parte, din nou, de o scurta urcarre mai dificila. urmata de o urcare lejera dar constanta pana in oras. Traseul si caldura ne-au chinuit desrtul de mult asa ca facem pauza sa mai "ungem lantul" putin Ne ascundem la umbra unei terase si suntem serviti cu zambetul pe buze. Ospatarul chiar schimba cateva cuvnte cu noi, de unde venim si unde mergem. Unii nu au probleme prea mari cu caldura. Pedalam pe malul raului Grundlseer Traun, avem parte si de cateva portiuni cu umbra superba. Dupa vreo 5km de la Bad Ausee, dam de capatul Grundlsee ascuns pitoresc printre munti. Arata superb, mai ca-ti vine sa te opresti si sa ramai acolo - dar noi trebuie sa pedalam pe malul stang pentru a ajung tocmai in celalalt capat. Mai avem vreo 11km pana la destinatie si ne bucuram de fiecare moment, chiar daca pedalam pe drum de masini. Ajungem la Camping Gößl. E super super plin. Desi e amplasat intr-o zona superba, nu ai parte de umbra de niciun fel, nu sunt copaci pe campul pe care e plasat. Planul ar fi sa stam doua nopti aici - sa ne relaxam pe malul Grundlsee, sa ne plimbam cu barcile cu vasle pe Toplitzsee si sa vizitam imprejurimile Kammersee. Intrebam de loc de cort, ni se spune ca e arhiplin si nu au unde sa ne puna. Ni se ofera, pana la urma, doua variante - pe un teren din stanga campingului, teren cam in panta sau pe o portiune plata de pamant in spatele cladirii bucatarie. Incercam ambele variante dar, pe primul loc o cam luau corturile la vale, la al doilea nu era nicio sansa sa le ancoram acolo. Revenim, din pacate, la a 3-a varianta oferita: o singura noapte de cazare, pe un loc unde a doua zi urma sa vina o rulota. Ne adaptam la situatia in care ne aflam, intindem rapid corturile si ne indreptam spre malul lacului. Ne racorim partial la o terasa si apoi incercam apa super calda si curata a lacului. In timp ce ne balacim stabilim ca o sa pregatim cina pe malul lacului. Sigur o sa fie mai bine decat in aglomertia campingului. Ceva mai tarziu ma intorc la cort sa aduc cele necesare pregatirii cinei. Meniul din aceasta seara - niste wursti deliciosi prajiti, orez cu porumb si fasole. Tarziu in seara ne intoarcem cam praf la corturi. O sa dormim neintorsi. Peste noapte se abate peste noi o ploaie cu vant puternic si fulgere. Ies sa strang hainele de pe gardul de langa cort. Adorm cu speranta ca o sa gasim inca un loc de cort si pentru a doua noapte aici.
  33. Claudiu Moga

    Ajung la un local tare si e cazul sa mananc o pizza. In acest local se afla expuse niste motoare vechi care-mi aduc aminte de saraca copilarie. Din inadvertenta ma ranesc la genunchiul stang intr-un colt de masa. Voi avea plaga escoriata si semn de buna purtare pe viata.
  34. gibonu

    Sambata, 01.08.2020 - Partea a IV-a Miercurea Ciuc Comitele superm al Comitatului Ciuc in perioada 1906 - 1910. Si copia tinutei festive a comitelui. Aparitia caii ferate in Ciuc.
  35. Traveller

    Eu cred că e vorba de o plantă mult mai utilă și sănătoasă, hameiul!
  36. feribotu

    Ziua 2 (continuare). Saschiz- Cloasterf- Mesendorf Dupa pauza de la Casa Tei din Saschiz, am continuat bucla, incepand urcusul destul de abrupt al dealului. Saschiz in vale: Si panta tot mai accentuata: Aici a fost unul din segmentele de drum care mi-a placut maxim, nu am intalnit nicio masina pana la Cloasterf...iar peisajele sunt de poveste, desktop photos cum bine spunea @Traveller. Desi nu suntem la Movile, avem si aici movile. O plantatie de tutun (cred): Si apoi un pic la vale: Este o zona apoi numita "montagne russe": Din pacate cei 8km pana la Cloasterf au trecut foarte repede, aici incepeam coborarea spre sat (scuzati degetul): Imaginea clasica a satelor romanesti depopulate, o ultita si o babuta cu toiagul ei: Am mai oprit sa mai pozez inca o data casa din care, la tura de acum 2 ani, rasuna total contrastant cu restul satului melodia "I still haven't found what I'm looking for" al lui U2 De la Cloasterf catre Crit am luat-o pe DN pentru ca voiam sa pozez chestia asta, de care imi spusese un amic: Daca ma intrebati ce ar trebui sa vedeti...pai cam asta: Erau acolo un cerb si inca 2-3 caprioare, stateam si ma gandeam, in afara de cat de crud poate sa fie pentru animalele acelea, cat de legal este asa ceva...sa inchizi niste animale salbatice in 300-400 mp. "Minunea" este la iesirea din Mihai Viteazu, o las aici si pentru indignarea altora. Dupa cum probabil stiti ca sunt iubit maxim de cainii de pe ulite (si alergat de cainii de stana ), las aici inca o dovada. Cainele a fost atat de simpatic inca am fost nevoit sa ma duc sa cumpar ceva de mancare pentru el: Desi aveam de gand ca de la Crit sa merg pana la Mesendorf pe o alta bucata de traseu amenajata de catre cei de la fundatia ADEPT, din pacate chiar la 200-300 de intrarea pe traseu era o turma de oi. Am asteptat cateva minute doar doar vad si ciobanul, asa, in caz ca vasnicii caini de paza ar fi vrut sa serveasca o bucata de gamba la cina....si cum ciobanul a ramas pitit, am luat-o catre cazare pe acelasi drum ca si ziua precedenta. Mai o scurta urcare sa treaca plictiseala: mai un apus de soare printre nori: ...si am ajuns asa si la finalul traseului din ziua 2. Bucata de traseu de care aminteam mai sus este cea cu mov, fiind apreciata din cate am inteles mai ales pentru senzatia la coborare. Dar "nu strivim corola de minuni a lumii", chiar imi place sa las zone sau lucruri pentru o descoperire ulterioara. Intors la primitorul loc de odihna, am petrecut seara la inca o sticla de vin in aer liber, bucuros ca am putut face tura asta in vreme de pandemie:
  37. gibonu

    @megabicicleta Se mai gasesc si azi astfel de dormitoare. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata, 01.08.2020 - Partea a III-a Miercurea Ciuc Mesterul sindrilar [sigur asta nu-i denumirea corecta]. Partea dintre uneletele sale. Si produsul final. Alte unelte pentru prelucrarea lemnului.
  38. După cam multă pauză, mi-a venit și mie să profit de vremea faină și să pedalez până pe Vf. Igniș. A fost încet, greu și a cârâit genunchiul bun de numa. Când mai aveam vreo 2 km am zis către prietenul pe care-l tot heităresc că e ebiker, să dea și mie să văd cum e utilajul. M-a interesat mai mult să mă văd în vârf decât să testez motoreta, dar e bătaie de joc la adresa oamenilor care pedalează neasistați. Masivul Gutâi și în fundal Munții Rodnei și Țibleșului.
  39. purix

    Bataie ca-n filme la o nuntă țigănească. Ajung în sala de judecată și judecatorul întreabă: -Poate cineva să explice ce s-a întâmplat? -Eu pot, zice unul dintre țigani. Eram cavalerul de onoare și dansam cu mireasa. Dansam cam lipiți, când, deodată mirele a venit val-vârtej și i-a tras un șut în pizdă miresei. -Aha, a spus judecatorul, cred că a durut. -Ba bine că nu, mânca-ți-aș! Mi-a rupt trei degete! Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  40. feribotu

    ZIUA 2. Mesendorf- Saschiz. Dimineata parea destul de innorata si chiar au venit cateva picaturi de ploaie, asa ca am zis sa profit de asta si sa vizitez biserica din sat. Langa (dreapta sus in poza) este un spatiu circular, strajuit de copaci care creeaza o umbra deasa, un foisor cu umbra naturala. Asteptand sa vina doamna cu cheia, am facut cativa pasi pe ulita satului, nici tipenie de om, doar o iapa cu manzul ei: Lipit de gardul exterior al bisericii era un spatiu dezolant, m-a dus gandul ca ar fi fost vreun grajd sau spatiu de adapostire a animalelor. Aflu mai tarziu de la doamna care deschidea biserica ca era fosta scoala din sat: Biserica si fortificatia este destul de micuta, avand insa 2 ziduri de aparare. Poza de aici este facuta dupa ce trecusem de primul zid inconjurator: Iar aici curtea interioara si biserica: Si cateva poze din interior. In timp ce eram atent la orga, inaintand in acelasi timp spre ea, doamna in tot spunea "Stop, stop". Aflu apoi ca zona aceia, dupa acel prag, este asimilata altarului, biserica nefiind declarata muzeu ca prin alte parti, aici mai avand loc slujbe din cand in cand. Chiar daca zona este una mai ferita in ceea ce priveste riscul de cutremur, tot nu vad bine maniera asta de sprijinire a stalpilor: In curte, lipit de zidul interior, era zona in care la nevoie se adaposteau cerealele si alte lucruri care trebuiau carate din calea atacatorilor. Trecutul si prezentul alaturate...insa macar s-au straduit sa foloseasca acelasi tip de tigla ca si cea originala: Unul din turnurile de aparare: Ma reintorc apoi sa iau bicicleta si sa pornesc spre Saschiz pe traseul de bicicleta. Initial am ratacit un pic traseul, continuand drumul care se lasa in stanga bisericii. Stiam ca traseul de biciclete trece practic prin curtea de la Mesendorf 65, tipul fiind si un fost coleg de munca, asa ca m-am intors catre biserica si vazand si nr 65 pe poarta, traseul fiind semnalizat si cu o bicicleta. Asa ca nici bine nu am plecat si am mai facut o pauza, stand putin de vorba si povestind despre viata la tara. El si sotia au renuntat la traiul din Bucuresti si s-au mutat acolo la Mesendorf, punand pe picioare o mica gospodarie. Mi-a povestit cum la concursul de MTB traseul trece literalmente prin sura mijlocul surei lui, acum foarte frumos amenajata. Din pacate nu am facut poze, telefonul lasandu-l in geanta de pe bicicleta in timp ce discutam si ma plimbam un pic cu fostul coleg prin mica lui gospodarie. Imi iau la revedere si ies prin fundul gradinii, trec printr-o livada de meri lasata in paragina si imediat intru in padure. Prima parte a traseului este intr-o urcare pronuntata, am preferat sa dau la pedale decat sa fac poze. AIci o poza dupa ce panta se mai indulcise: Eu practic mergeam in sensul invers fata de traseul concursului de MTP, se poate observa poteca construita in acea curba astfel incat sa nu te arunce de pe traseu la o coborare in viteza: Dupa putin timp am ajuns la intersectia potecilor, existand varianta de a o lua catre Viscri fara a mai cobori in Mesendorf sau direct catre Saschiz: Iau directia Saschiz si inaintez agale pe traseu, astfel incat sa ma pot bucura de fiecare mentru de poteca: Cum plouase un pic peste noate si dimineata, poteca era mai uda dar totusi ciclabila, eu nu am avut nicio problema cu anvelopele mele 37x700c. @a_mic - despre astfel de zone din padure ma refeream cand ziceam de crengi sau copaci cazuti si lasati sa putrezeasca. Despre cei din mijlocul potecii ai dreptate, insa daca se curata padurea cred ca scoteai sute de mc de lemn de foc. Poteca era cand foarte vizibila, cand mai putin vizibila, dar repet, fara riscul de a te rataci chiar si fara GPS: Aici era intersectia cu drumul care venea de la Cloasterf...eu am continuat inainte pe poteca de biciclete: Urmeaza din nou o zona in care traseul se suprapune pe circa 1 km cu un drum forestier: Aici dau despre o remorca care incarca lemn din padure...dar nu copacii aceia cazuti ci arbori buni, taiati. Si era clar ca era lemn pentru foc, pentru ca erau taiati la lungime de cca 1m, astfel incat sa fie pusi si asezati usor in remorca. Am avut o scurta discutie in contradictoriu cu 2 muncitori de acolo, care tot vociferau ca ce caut eu acolo, ca nu am voie sa ma plimb in padure. Le-am spus ca nu sunt pe urmele lor, fiind doar la plimbare cu bicicleta, si ca din acest punct de vedere ei sunt cei care nu prea au ce sa caute in padure. In timp ce ocoleam remorca am fotografiat nr remorcii, apoi dupa vreo cateva sute de metri am gasit un loc in care aveam semnal la telefon si am oprit sa sun la politie. Le-am explicat cu aproximatie pe unde eram, le-am dat nr masinii...dar aveau o lehamite in ei de parca eu eram infractorul. Dupa cum arborii incepeau sa fie mai rari iar poteca mai luminoasa, mi-am dat seama ca ma cam apropii de zona in care voi iesi din padure: Iesirea in drumul forestier care in dreapta coboara spre Saschiz, iar in stanga continua spre Sighisoara era strajuita de un ciulin imens, cred ca avea peste 2.5m inaltime: Aici eu am cotit dreapta spre Saschiz, am mai coborat cateva sute de m pe drumul forestier, care apoi devine asfaltat: Este o zona in care te poti da vertiginos la vale, traficul fiind inexistent iar drumul nu are curbe foarte stranse: Eu m-am tot oprit insa, ba sa mai pozez dealurile si din partea asta: ...ba sa surprind drumul care serpuieste usor la vale: Am coborat i Saschiz...si cum aici vizitasem biserica in urma cu 2 ani, acum doar m-am oprit la Casa Tei, ceainaria din sat unde poti sta sa te relaxezi un pic, sorbind un ceai (sau o bere, cum am facut eu), la umbra foisorului din curte: Pentru cineva mai boem, exista si varianta de cazare, in fosta sura a fost amenajata o camera de inchiriat (cu baie proprie) - in partea stanga , sura fiind un loc de relaxare: Traseul primei parti a zilei: https://ridewithgps.com/trips/55422262
  41. EyesOnly

    Eu am folosit multi ani Edge 800(cu touchscreen) si acum folosesc(de peste vreun an) Edge 830(cu touchscreen) Nu pot sa ma plang legat de butoane vs touch.. Isi face treaba cum trebuie, pentru mine. Daca am nevoie sa schimb intre ecrane o fac fara probleme(inclusiv pe ploaie) cu un minimum de atentie acordata ecranului. Daca am nevoie sa fac operatii mai complicate - nu il butonez niciodata in timp ce merg. Ma opresc si rezolv problema. Nu suport pe cei care butoneaza telefonul in timp ce sunt la volan si nu fac asta cu GPS cand merg pe bicicleta. Exceptie - mai scot telefonul din buzunar si fac poza in timp ce merg. Dar acolo atentia e la ce ma inconjoara, nu la telefon. Si, in general. nu am nevoie sa schimb intre ecrane - putinele informatii pe care vreau sa le vad le cam am pe un singur ecran. Doar cateva campuri de date in plus mi-ar placea sa le am, fapt ce ma duce la ce ma deranjeaza la faptul ca am ales 830-ul - ar fi trebuit sa merg pe varianta 1000(sau mai noul 1030) - mi-ar fi placut un ecran mai mare. In rest, ochii cat mai mult la trafic, peisajele inconjuratoare si cat mai putin la device-uri.
  42. paulrad

    Lasă-mă că am pedalat destule zile pe Malul Mediteranei în 2018 și mă tot întrebau prietenii cum e apa. Până la urmă m-am îndurat și am mers să bag 2 degete în apă + la Pont D'arc avea campingul o plajă... Ar fi mers de numa o baie, un caiac, ceva 👀🙃
  43. Studio54

    Nu e chiar articol din presa dar na... Pe langa moara Vlasiei aveti grija sa nu dati de nea Victoras: https://www.facebook.com/661779929/videos/pcb.10158206477449930/10158206418134930/
  44. Croocodillul

    Pun poze cumva la iesirea din club (sper eu definitiv). Accidentul a a avut loc acum 5 saptamani. In ciuda aspectului de Frankenstein am scapat doar cu chestii cosmetice, inclusiv la genunchi. Am suferit mai mult pentru ca in urma cazaturii (pe drum, ca boul) mi s-a desprins o piatra de la rinichi si am suferit pentru asta vreo doua saptamani mai mult decat pentru celelalte rani. Din ce mi-au povestit prietenii cu care eram, atat Salvamontul cat si Smurdul au recationat ca la carte, eu nu-mi aduc aminte nimic, am luat somn vreo doua minute si am o pierdere de memorie de vreo 6h. Cred ca mi-am invatat lectia dupa experienta asta. Bicicleta nu a avut mai nimic :).
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up