Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 08/01/2020 in Posts

  1. Trăim vremuri interesante, în care se schimbă multe, inclusiv felul în care ne planificăm vacanțele. După ce anul trecut ne-am adunat pentru o scurtă dar intensă excursie în secuime, culminînd cu traversarea Cheilor Vîrghișului, pentru 2020 ne-am planificat din timp o întoarcere în valea Hârtibaciului, cel căruia în 2016 de-abia îi zărisem luciul apei intr-una din zile. Văzusem pe 2 roți acea parte a pămîntului săsesc ce se cheamă Haferland, cît și colinele care mărginesc cursul Tîrnavei Mari. Ne-am întors, deci, pentru a vedea o bună parte dintre tîrgurile de pe valea Hârtibaciului și cele ascunse între dealuri, pe cursurile micilor săi afluenți. Cum vremurile sunt cum sunt, @a_mic a acontat un singur loc de cazare, la pensiunea Agramonia din satul Stejărișu, la 11 km de Agnita: https://www.agramonia.com/ Pensiunea aparține lui Iulius Fabini, dacă nu mă înșel nepot al arhitectului Hermann Fabini, cel care a contribuit decisiv la restaurarea patrimoniului architectural săsesc și a publicat, printre altele, și un atlas al bisericilor transilvănene. De aici aveam să întreprindem ture în stea, conform unui obicei deja consacrat. Echipa inițială număra 9 oameni, dar cum @majikstone și @MaC nu ni s-au putut alătura, am rămas 7: @a_mic, Leo (@artistul33), @Bodoc, @fizikant, @iacobdoc, eu și băiatul meu, Mircea. A doua descălecare a noastră în Hârtibaciu a constituit debutul lui într-o tură de o săptămînă. Sîmbătă, 1 august La ora 6 dimineața ieșeam din București, cu răsăritul în dreptul aeroportului. Eu și Mircea eram în mașina lui @Bodoc, în timp ce @a_micul, mergând în tandem cu noi, urma să îl ia pe Leo din Sinaia. Am luat Artistul, am vizitat și cetatea Făgărașului și pe la orele 15 ajungeam în Stejărișu. Pensiunea Agramonia are 2 corpuri de clădire, unul aflat chiar în spatele bisericii fortificate. Iar celălalt, care adăpostește recepția, bucătăria și terasa, e vizavi, de partea cealaltă a pîrîului. Țesătură cu binecunoscuta expresie "Transilvanie, dulce patrie", aflată în sala de mese. Biserica a fost ridicată în secolul al paisprezecelea. O dată cu fortificarea bisericii, care a avut loc în jurul anului 1500, a fost construit în capătul ei vestic un donjon, la fel cum s-au înălțat și altele, tot pe atunci, în satele învecinate. De-a lungul timpului construcția a fost modificată și întreținută, astfel că biserica se află azi în stare bună de conservare. Stejărișu (în dialectul săsesc –sau franconian, dacă vreți - Priusterf, Pristref, în germană Probstdorf, în maghiară Prépostfalva) este un sat care aparține de comuna Iacobeni. Denumirea originară germană Probstdorf înseamnă satul prepozitului (funcție centrală a Bisericii Evanghelice). Numele indică apartenența satului la Prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezintă prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicția Scaunului Cincu în calitate de comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu. Rumânii noștri nu prea au înțeles cum devine treaba cu denumirea germanică și l-au numit Proștea sau Proști. După război, în timpul vreunei reorganizări administrative a regimului comunist, a revenit la numele de azi. Cum @iacobdoc și @fizikant mai întîrziau, prinși cu treburi, mica tură introductivă, Ziua 0 cum îi zicem noi, a fost comprimată, sub forma unei plimbări spre frontul de dealuri nordic, apoi la întoarcere continuată pe comunalul DC 29 care leagă satul de județeanul de Agnita (DJ 106). Comunalul e impecabil asfaltat, 2.75 km în coborîre ușoară spre valea Hîrtibaciului, în timp ce DJ 106, aflat în lucrări, arată ca după bombardament. La plimbare spre nord, printre pajiști și fînețe. Punct terminus (dacă ne-am fi apucat să împingem în creastă, ajungeam la potecile marcate de pe indicatoarele Colinele Transilvaniei, omniprezente în ținut). La întoarcere am continuat pe asfalt, să le ieșim în întîmpinare prietenilor noștri ardeleni, la intersecția DC/DJ. Odată ajunși toți, ne-am reunit în curte, în jurul lespezii de piatră ce servea drept masa în curte. Primul răsărit de lună peste Stejărișu, pentru noi. Și bicicletele pregătite cu "marca înregistrată" a grupului. Aventura putea să înceapă! Harta plimbării: https://ridewithgps.com/trips/53509070
  2. purix

    Bataie ca-n filme la o nuntă țigănească. Ajung în sala de judecată și judecatorul întreabă: -Poate cineva să explice ce s-a întâmplat? -Eu pot, zice unul dintre țigani. Eram cavalerul de onoare și dansam cu mireasa. Dansam cam lipiți, când, deodată mirele a venit val-vârtej și i-a tras un șut în pizdă miresei. -Aha, a spus judecatorul, cred că a durut. -Ba bine că nu, mânca-ți-aș! Mi-a rupt trei degete! Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  3. Coborând pe drumul Generalului, munții Gilăului:
  4. EyesOnly

    Ziua 4: Hallstatter See - Gößl Grundlsee Dupa ce ne activam de dimineata, pregatim bagajele, lasam corturile la soare sa se usuce si facem o plimbare sa vedem Hallstatt. E o dimineata placuta si deja putin cam calduroasa. In oras e plin de asiatici, peste tot, te calca pur si simplu pe picioare. Ne plimbam, printre asiaticii agitati, prin orasel. Incercam in acelasi timp sa gasim un magazin de articole sportive/outdoor. DIn pacate, nu gasim bete universale cort - solutia gasita acu 2 zile trebuie sa mai functioneze pentru BuGy Ne intoarcem la camping. ne strangem corturile si pornim spre urmatoarea destinatie. Iesim din Obertraun pe acelasi traseu pe care o gafasem acu cateva zilem, cand am venit - "v-am zis eu ca pe aici trebuie sa mergem si nu m-ati crezut" Dupa vreo 13km incepe o urcare brutala. Indicatorul arata o rampa incredibila. Nu cred ca a fost chiar asa, dar pe acolo sigur a fost. Siri injura de mama focului in spate. E momentul in care gasim inca un nivel de categorie a catararilor - categoria a 4a, a 3a, a2a, 1a, speciala si.....nivel de dificultate "bag poola" Trecem la sesiune de push bike, ca altfel nu se poate. Chiar si asa, sub soarele care ne incinge bine, tot greu parcurgem bucata aia relativ scurta. Masinile trec pe langa noi, suntem pe asfalt nu pe pista, ne claxoneaza si ne fac semne de incurajare. Lasand la o parte dificultatea urcarii, peisajele tot frumoase raman. Terminam cu rampele brutale si facem pauza de revigorare. De aici umreaza un fals plat, in usoara coborare. Inainte de Bad Ausee avem parte, din nou, de o scurta urcarre mai dificila. urmata de o urcare lejera dar constanta pana in oras. Traseul si caldura ne-au chinuit desrtul de mult asa ca facem pauza sa mai "ungem lantul" putin Ne ascundem la umbra unei terase si suntem serviti cu zambetul pe buze. Ospatarul chiar schimba cateva cuvnte cu noi, de unde venim si unde mergem. Unii nu au probleme prea mari cu caldura. Pedalam pe malul raului Grundlseer Traun, avem parte si de cateva portiuni cu umbra superba. Dupa vreo 5km de la Bad Ausee, dam de capatul Grundlsee ascuns pitoresc printre munti. Arata superb, mai ca-ti vine sa te opresti si sa ramai acolo - dar noi trebuie sa pedalam pe malul stang pentru a ajung tocmai in celalalt capat. Mai avem vreo 11km pana la destinatie si ne bucuram de fiecare moment, chiar daca pedalam pe drum de masini. Ajungem la Camping Gößl. E super super plin. Desi e amplasat intr-o zona superba, nu ai parte de umbra de niciun fel, nu sunt copaci pe campul pe care e plasat. Planul ar fi sa stam doua nopti aici - sa ne relaxam pe malul Grundlsee, sa ne plimbam cu barcile cu vasle pe Toplitzsee si sa vizitam imprejurimile Kammersee. Intrebam de loc de cort, ni se spune ca e arhiplin si nu au unde sa ne puna. Ni se ofera, pana la urma, doua variante - pe un teren din stanga campingului, teren cam in panta sau pe o portiune plata de pamant in spatele cladirii bucatarie. Incercam ambele variante dar, pe primul loc o cam luau corturile la vale, la al doilea nu era nicio sansa sa le ancoram acolo. Revenim, din pacate, la a 3-a varianta oferita: o singura noapte de cazare, pe un loc unde a doua zi urma sa vina o rulota. Ne adaptam la situatia in care ne aflam, intindem rapid corturile si ne indreptam spre malul lacului. Ne racorim partial la o terasa si apoi incercam apa super calda si curata a lacului. In timp ce ne balacim stabilim ca o sa pregatim cina pe malul lacului. Sigur o sa fie mai bine decat in aglomertia campingului. Ceva mai tarziu ma intorc la cort sa aduc cele necesare pregatirii cinei. Meniul din aceasta seara - niste wursti deliciosi prajiti, orez cu porumb si fasole. Tarziu in seara ne intoarcem cam praf la corturi. O sa dormim neintorsi. Peste noapte se abate peste noi o ploaie cu vant puternic si fulgere. Ies sa strang hainele de pe gardul de langa cort. Adorm cu speranta ca o sa gasim inca un loc de cort si pentru a doua noapte aici.
  5. Traveller

    Un traseu nu atît "util", cît original prin aceea că are forma României, și pe care nu întîmplător l-am parcurs azi, sărbătorind Mica Unire. https://www.strava.com/activities/4672732856 Extremitatea vestică (vîrful de la Beba Veche, cum am zice) am plasat-o sus lîngă Academia Militară, iar traseul l-am parcurs în sensul acelor de ceasornic (astfel am minimizat pe cît posibil lungimea secțiunilor de parcurs pe contrasens și traversările neregulamentare). De parcurs într-o zi și la o oră cu trafic redus.
  6. Niște oameni harnici s-au apucat de treabă și pe la noi. Deocamdată cu marcaje pe traseele frecventate din zonă. Dacă acțiunea stârnește interes și susținere sper să ajungă și la trail building & trail maintenance.
  7. Facut si lui Decathlon cunostinta cu Mãgura ( urcare din Cisnadie )
  8. O dimineață pe malul lacului Mogoșoaia și prin pădurea Chitila, cu @a_mic Mai plăcut decît ne-ar fi lăsat temperatura de 3 grade să credem. Dacă locuitorii și primăria din Mogoșoaia ar avea grijă de malul lacului și n-ar mai arunca gunoaie în prostie, ar fi o zonă de promenadă pe cinste. *ne-am fi încadrat lejer într-o bere rece înainte de ora 12, dar tot mai bună a fost o cafea aburindă în curtea la Mega Mogoșoaia. https://www.strava.com/activities/4494830525
  9. Mookyama

    O țigancă la semafor, cu puradelul de gât: - Dă şi matale 10 lei pentru ăsta micu! Omul deschide geamul, îi dă 10 lei, închide geamul și dă să plece. Țiganca ciocăne iar. Omul, nervos: - Da' acuma ce mai vrei ? - Păi ce faci, nu-l iei ?!
  10. Traveller

    Am fost la explorat cotloane necunoscute încă prin delta PN Văcărești. https://www.strava.com/activities/4780085311 Poteca Biodiversității Urbane era o bucată în partea de NV a căldării, pe unde nu fusesem niciodată. Merge și cu bicicleta, dacă o ții mereu spre sud și nu te rătăcești prin stuf, ca mine. Dar fiind pe jos, mi-am permis. La intersecția cu poteca principală de pe axa VE, se cotește la stînga. În final se poate obține un traseu "în 8".
  11. Tolstoievski

    Un pic trist cand te uiti in jur in metrou si vezi ca fiecare s-a izolat in lumea lui virtuala, fie ca-i telefon, fie ca-i carte sau tableta. Dar lumea-i creata de noi. Cumva, azi am ales sa nu deblochez telefonul si sa stau asa, fara sa fac nimic, ca un psihopat. Mai patisem sa mi se atraga atentia cand stateam jos ca in fata mea e o doamna insarcinata. Am multumit, mi-am cerut scuze, dar prost tot m-am simtit. Acum ocup un loc cand pot, dar aleg eu cui i-l ofer. Pare cumva mai cinstit. Asa ca azi m-asez langa o fata de liceu si contemplez linistit nimic. Langa ea, un mascul de douajcinci parca se foieste excesiv. Simt cum fata se apropie de mine usurel si le dedic vederea periferica. La un moment dat, mana junelui poposeste pe coapsa fetei, moment in care fac schimb de locuri firesc cu duduia terifiata. Baiatul isi ia mana inapoi, se uita cu coada ochiului si pare ca nu s-a intamplat nimic. Ma gandesc ca n-as lasa-o cum e, asa ca reiau episodul, dar cu rolurile inversate. Ma duc usor spre baiat, el are o bara in dreapta si nu are unde. Se uita si tace. Cand il ating cu mana pe coapsa, se ridica uimit, dar tot in liniste. Ridic complice din sprancene, tugui buzele la el si fata zambeste amuzata. Junele mai putin. Asta e, am imbatranit. Nici baietii nu ma mai plac.
  12. feribotu

    Ziua 1 partea a 2-a. Viscri- Crit- Mesendorf Alimentat fiind cu 1l de combustibil cu cifra octanica de 5%, am zis ca este momentul sa-mi fac curaj sa o iau pe druml spre Bunesti, cel care stiam din tura de acum 2 ani ca era cam praf. Nu mica m-a fost mirarea cand am dat de un drum proaspat asfaltat, numai bun pentru partea a doua a turei. Viscri in vale, pozat de pe scurta urcare de la iesirea din sat: Si daca tot suntem pe topicul asta, inca o poza cu colinele Transilvaniei: Drumul serpuieste miraculos sub ultimele raze de soare: Singurul impediment era un puternic vant de fata, dar si asta parca lucra in favoarea mea, prelungind o zi minunata de pedalat: Pozele facute contra directiei de mers sunt mai luminoase, nefiind contre-jour ca cele de mai sus: Deja se facuse aproape ora 20, iar cum masa se servea doar cel tarziu pana la ora 20:30, am intrat un pic in viteza, fara opriri in Bunesti si Crit. Drumul pustiu de la Crit spre Mesendorf: O placere sa pedalezi pe astfel de drumuri necirculate, intr-un pesaj de vis: Prima zi se termina frumos, la un pahar de vin si un mic foc de tabara, pe terasa din spatele surei: Mai prind un colt de luna pitit dupa cealalta sura (in lucru). Iar apoi merg la odihna, dupa o zi absolut minunata cu timp frumos, peisaje superbe si carari sau drumuri aproape neumblate, numai bune pe timp de pandemie.
  13. MaC®

    Rezumat scurt al acestui topic. Nu e off-topic.
  14. Tolstoievski

    Recunosc ca lansez acest topic nu numai ca sa postez diverse in timpul turei, ci si in ideea ca mai aflu de la voi informatii folositoare pe parcurs Pe scurt, imediat ce s-au deschis campingurile in Austria, m-am activat si am incercat sa fac rezervari. Pentru prima data cand fac asta, e adevarat, dar acum e... un pic altfel. Grupul numara 25 de oameni, din care 11 sunt copii (2-10 ani) De bine ce construisem planul detaliat, am primit raspunsuri negative pe banda: nu ca suntem prea multi, ci ca nu au locuri absolut deloc. Dupa vreo 10 raspunsuri din astea am inteles ca am imbulinat-o si am renuntat la planul initial. Singurul camping fezabil din zona a fost Nord-Sam, din Salzburg - il cunoastem bine, am mai stat acolo de cateva ori si ne-a placut mereu. Asa ca am rezervat pentru toata perioada acolo si urmeaza sa ne deplasam zilnic cu masina ca sa ajungem in fiecare zona de interes. Practic, asta ne pune dosurile in masini mereu, dar ne scuteste in acelasi timp de strans bagaje si refacut tabara zilnic. Fair enough, cum s-ar zice. Am refacut deci planul ca in tabelul de mai jos, nu neaparat pastrand la fata locului ordinea turelor. Probabil o sa mai adaug niscaiva detalii pe masura ce aflu chestii noi, deci daca aveti ponturi din zona, absorb cu drag. Evident, am parcurs ce a fost publicat pe forum despre asta, mai ales jurnalul lui @EyesOnly. In rest, nadajduiesc ca o sa am ragaz sa postez aici in timpul turei, chiar daca n-o fi zilnic.
  15. cafe6am

    Da, la final era destul de curata. Am avut cateva zile libere si m-am ocupat de ea, mai ales ca-mi place sa le desfac si sa le reasamblez, in limita timpului disponibil. Iata si povestea Colnago-ului portocaliu: In prima duminica din 2018, dupa ce m-am trezit si mi-am facut o cafea, mi-am aruncat un ochi pe anunturile din acea dimineata. Mi-a atras atentia unul aparut in Bucuresti, cineva pusese la vanzare 2 biciclete: un Colnago si un Sputnik rusesc, cu mentiunea ca ambele necesita reparatii. Pozele erau foarte proaste si prezentau mai mult Sputnik-ul, insa in doua dintre ele aparea si cealalta bicicleta, care era aruncata pe jos. Pret: 120 RON pe bucata. Nu avea trefla pantografiata pe umerii furcii, deci m-am gandit ca trebuie sa fie un fake, cineva sigur a lipit stickere Colnago pe un cadru maidanez, e practica des intalnita. Totusi, am zis sa-i dau un telefon omului, mai ales ca aveam in plan sa ies la o tura in acea zi. L-am rugat sa mi-o pastreze, mi-a dat adresa, am luat repede 200 RON si mi i-am bagat in buzunar. Convins fiind ca e fake si ma duc degeaba, nu m-am urcat in masina, ci tot pe bicicleta, desi erau vreo 0 grade afara si 20 si ceva de km de pedalat pe centura. Pe atunci nu eram asa putoare, asa ca am invins frigul, vantul din fata si am ajuns la adresa destul de repede, a la Fabian Cancellara. Iata si poza din anunt: Era un Colnago Super, din 1969 sau ianuarie - februarie - martie 1970, proaspat scos din cotet, plin de panze de paianjen, rahat de pasare, pamant si, bonus, ceva stropi de vopsea pe care m-am chinuit mult sa-i scot. Intre timp, telefonul vanzatorului suna de zor si primea oferte chiar si de 10 ori mai mari decat ceruse, insa le raspundea tuturor spunadu-le ca cineva a venit deja s-o ia si ca nu mai poate da inapoi, fapt care m-a impresionat in mod placut. Mi-a propus sa mai pun un ban in plus si sa le cumpar pe amandoua, desi, saracul, se tot holba la mine, nu intelegea cum de a venit un tampit sa ia o bicicleta cu o .... bicicleta. I-am aratat cei 200 RON pe care-i aveam la mine si l-am rugat sa-mi vanda doar Colnago. A fost de acord, ne-am luat la revedere si am iesit pe poarta cu 2 biciclete, nu inainte de a muta roata de fata de pe Sputnik, pe noul meu Colnago - erau inversate. A trebui sa dau telefoane in stanga si in dreapta, sa vina cineva sa ma ia, pentru ca la Colnago nu se invarteau nici macar rotile. M-am dus pe alta strada si am asteptat acolo, pana a ajuns un prieten cu masina, nu cumva sa se razgandeasca vanzatorul.... Am curatat-o putin si am adus-o in casa: Pe downtube era un sticker cu echipa SS Oltrarno, din Florenta. L-am dezlipit, desi probabil nu trebuia si am descoperit ca vopseaua de sub el era nou nouta, conservata perfect timp de 50 de ani. Cel mai probabil, o fosta bicla a echipei. Gastone Nencini este unul dintre ciclistii care au concurat pentru ei: Inca o poza cu Gastone Nencini, in echipamentul acestei echipe: Decalul de pe headtube, folosit in 1968, 1969 si ian-feb-martie 1970: Umerii furcii si cuvetele Campagnolo Nuovo Record din acea perioada, cu "C"-ul intre 2 paranteze: Capetele chain stays-urilor, folosite de Ernesto incepand cu 1969. Super-ul din 1968 a pastrat capetele chainstays-urilor ca la modelul anterior, "Freccia", din 1967. Tija de sa nu a mai putut fi salvata, din pacate. Colnago si Cinelli au fost singurii constructori care au folosit stickerul Columbus de mari dimensiuni. Mai trebuie mentionat ca era singurul sticker de pe bicicleta, restul decalurilor fiind pe transfer de vopsea, de foarte buna calitate. BB-ul cu 9 gauri... Intre 1968 si martie 1970, bicicletele Colnago Super au avut cutout sub BB cu 9 sau 11 gauri. In 1967, la modelul Freccia, era o singura gaura. Ghidaj pentru cablu de schimbator, clamp-on, Campagnolo. Abia in martie 1970 ( + - o luna) Ernesto a trecut la ghidajele braze-on. Michele Dancelli a castigat cursa Milano - San Remo cu o bicicleta identica, in martie 1970, insa se observa in poza ca aceea avea ghidaje sudate si frane Campagnolo, care erau disponibile doar pentru plutonul profesionist: Si poza cu Dancelli, martie 1970, cu o bicla identica, insa cu ghidaje braze on pe bottom bracket. Are decaluri "Molteni" pe headtube si downtube, pentru ca la acea vreme, constructorului nu ii era permis sa-si puna numele pe bicla. Se folosea numele sponsorului, in cazul acesta, Molteni. A se observa si cele 9 gauri de sub bb: Decalurile de pe downtube... Unele exemplare din acea perioada au si dungile de campion mondial in stanga si in dreapta decalului. Aici, nu sunt prezente: Butucul spate, acoperit complet de mizerie. Cineva i-a montat quick release-uri mai noi, curbate, insa butucii erau originali si nu aveau deloc uzura, in ciuda aspectului: Schimbatorul original, din 1969, avea paralelogramul stramb si din pacate nu l-am mai putut salva, a trebuit sa caut altul: Ghidonul Cinelli Giro d'Italia si Pipa Cinelli 1A. Asa cum am scris si in postarea de mai sus, Colnago a folosit pipe si ghidoane Cinelli pana prin '74-'75, cand a trecut la 3ttt. Ar mai fi de preciezat ca pipa Cinelli 1A dinainte de 1971 necesesita un imbus de 7, care e destul de greu de gasit. Pana la urma am facut rost de una si am putut s-o desfac. Bicla avea manete de frana Campagnolo Nuovo Record, '72-'78, insa nu erau originale. A trebuit sa-i caut Universal, de dragul restaurarii: Si cateva poze dupa asamblare: A primit pedale Campagnolo Nuovo Record de la sfarsitul anilor '60, care insa n-au fost chiar corecte, pentru ca aceste Colnago-uri, desi erau de sosea, veneau echipate mai mult cu pedale de pista, nu stiu de ce: Un detaliu si cu mufele. Cutout-ul reprezinta o floare de crin (fleur de lys) si a fost prezent pe bicicletele Colnago Super din 1969 pana in martie 1970. Desi seamana foarte mult cu celebra trefla a lui Colnago, nu are nicio legatura cu aceasta. Abia in martie 1970, dupa ce Michele Dancelli a castigat Milano - San Remo, Ernesto a ales sa sarbatoreasca victoria optand pentru un logo: trefla. Schimbatorul Campagnolo NR, din 1969 si camasa Campagnolo, cu capetele originale: Inca un detaliu cu stantarea "Patent", folosita in '68 si '69: Si o poza cu vopseaua originala portocaliu Molteni, conservata perfect sub stickerul care a fost lipit cand bicicleta era noua. E probabil singurul cadru din lume pe care vopseaua Molteni este conservata in stare de noua, fara patina. Ar fi un bun reper pentru restauratori, care cauta nuanta exacta. Se observa si cum restul bicicletei a prins galben, din cauza soarelui, in 50 de ani. Angrenajul original, fara data si cu BCD 144:
  16. Azi am fost în premieră și am dat trailul pe care l-am săpat în toamnă + o coborâre pe care data trecută am înjurat de numa. A fost brici
  17. puterfixer

    Ce-ai, bre, cu omul? La cât amar de popor analfabet avem, zic că intratul în sistemul de învățământ pentru a doua oară e de bun augur pentru mulți. Ce nu-s convins e de care parte a catedrei ar trebui să stea, și dacă a doua oară va fi cu rezultate mai bune sau va fi din categoria "mersul la biserică te face un bun creștin în aceeași măsură în care mersul la un service auto te face bun mecanic". Adică io-mi amintesc că gramatica și ortografia se învăța cu efort și exercițiu, nu prin prezență fizică și osmoză pasivă. Pe de altă parte, nici pe vremea mea profii de sport nu erau talente literare, nici mari matematicieni, deci să nu pretindem prea multe de unde nu e; doar nici zidarii nu-i alegi după cât de bine joacă șah.
  18. La multi ani si vaci de la Sibiu.
  19. Doar câțiva au asimilat conceptul ciclist egal DOPAT, majoritatea locuitorilor țării sunt convinși că ciclist egal SĂRAK!
  20. Danyutz

    Topic vechi, da' e al meu. Am mai terminat o bicla zilele trecute, are si poveste pe pagina ei, da' nu pun link sa nu se considere reclama. E un SSP, facut pe un cadru custom de aluminiu, pe care l-am lasat nevopsit, doar lãcuit. Raport 48 x 19, perfect pentru plimbari si naveta fara batai de cap pe cateva din pantele din SB.
  21. EyesOnly

    In urmarirea Turului Romaniei, pe TF(locuri si poze clasice pe care niciunul dintre voi nu le-a mai vazut pana acum :))))) )
  22. Ziua 6/103: Golubac, Kučevo Dist: 128.5, Rtm: 9:03, Max: 60.8, Avg: 14.1, Odo: 674, Data: 11.05 Încep să strâng cortul când este întuneric încă. Vreau să recuperez astăzi, în ultimele zile am mers mult prea puțin față de cât estimam, dacă mă prinde toamna pe drum? Luna mă privește sfioasă de după voalu-i efemer. În România se doarme încă; ora 6:24. Norii joși mă cam puneau pe gânduri... o să fiu plouat astăzi? Undeva departe, pe malul stâng, munții s-au transformat în dealuri, ceea ce permite soarelui să lumineze un promontoriu. Aval. Amonte. Malul românesc. Destul de înfricoșători norii. Jurnalul îmi spune că m-am gândit serios să mă întorc acasă în clipele alea. Adică, na, nici n-a-nceput bine ziua și deja vedeam astfel de monștri celești? 7 minute mai târziu se pare că soarele biruiește balaurul cu 7 capete... poate că va fi o zi frumoasă totuși? Trece pe lângă mine un BMW cu număr de București cu o cursieră cocoțată pe plafon. Cu câtă invidie mă uitam la... ce credeți? Cursieră! Mie îmi place viteza, dar cu tonajul de sub mine nicio șansă să merg tare. Ocazional mai tânjeam după o cursieră, în Gibraltar îmi amintesc clar cum mi-am zis că voi face doar ture ultra-light în viitor (nu s-a adeverit). Continui să mă bucur de peisajele cu adevărat spectaculoase - cele mai frumoase imagini sunt mereu cele dn zori sau de la amurg, când jocul umbrelor potențează orice se află în fața ochilor. Trec prin nenumărate tuneluri. 21, în total. Ultimul tunel are indicativul T21. Mai jos doar 3 poze cu ele. Relieful pe partea cealaltă s-a mai domolit. Simt un ușor regret, îmi plac munții. Mă întâlnesc și cu un conducător de vehicul agabaritic. Aici privind spre fortăreața de la Golubăț. Pe om îl chema Paul, era curier DHL și mergea spre Olanda din Thailanda, sponsorizat de companie. Omul fit, deși sărit de 50 de ani. Avea deja peste 11k km la bord. Dormea în sate, cerând cazare. Cel puțin asta am înțeles eu. Probabil că găsea pensiuni cu ajutorul internetului... Nu știu dacă avea cort în acel cargo-bike extrem de greu (incredibil cât de masochiști pot fi unii). Discutăm despre vize, cât de mult detestăm granițele (omului parcă i se interzisese să intre într-o țară deși avea toate actele valide, pentru că era pe biclă sau ceva) și îl întreb cum se descurcă cu dealurile, ca cel de ieri de la Kladovo (omul le urcă, doar că foarte încet). Planul meu inițial pentru următoarea secțiune era să urmez Dunărea până când malul opus nu mai era românesc, apoi să o tai spre sud (Muntenegru). Dar după ce m-am întâlnit cu Paul, mi-am spus că planul pică. El urma să însoțească Dunărea până în Germania. Fluviul e foarte larg aici. Eu eram rapid decât Paul pe urcări. Ne-am fi tot depășit unul pe altul, că aș mai fi oprit pentru poze etc. Hello/bye/hello/bye. Nu am chef. Așa că decid să părăsesc mai devreme Dunărea, la Golubac, după ce pedalasem niște kilometri buni împreună. Omul îmi dă niște bani care îi rămăseseră din România (am impresia că a mers la noi, prin satele sărace din Lunca Dunării). Nu am vrut să-i accept, dar m-am lăsat convins de argumentele lui: nu îi mai trebuie vreodată, suma era modestă. I-am cerut contul bancar să i-i returnez când mă întorc în țară, din păcate nu am cerut și alte date de contact (ajuns acasă am aflat că e complicat cu trimiterea de valută: contul lui era în euro, ar fi trebuit să-mi deschid și eu cont în euro, aș fi pierdut la conversie, iar alte date de contact nu aveam pentru Western Union). Așa că mi-au rămas mie. El i-a oferit, ce să zic acum. Să fie primiți! La Golubac ne despărțim, iar eu încep ascensiunea spre Serbia profundă. O ultimă privire spre România. Abia peste 3 luni urma să mai văd țara. Urc destul de abrupt și sunt răsplătit cu mult verde. Șoseaua e pustie. Ieri fusese cea mai grea zi de la plecarea din București din punctul de vedere al metrilor urcați pe verticală. Astăzi urma să-mi bat recordul. Citez din jurnal, „urcat de sarit capacele”. Serbia și drumurile ei. Sunt în „opștina” Kučevo. Urma să ajung în „capitala” Kučevo și s-o cotesc la dreapta. Cimitir tipic sârbesc. Lângă drum, fără gard de protecție, pietre funerare negre. Este o vedere comună în țările vorbitoare de sârbo-croată. Personal nu îmi place să văd mormintele atât de aproape de drum. Sunt crescut într-o cultură unde cimitirul e mereu în spatele unui gard, chiar și la țară. Intrarea în Kučevo, cu o frescă inedită. Voi mânca 3 batoane care nu îmi plac prea mult (spune jurnalul). În meniu urmează alte urcări pe drumuri liniștite. Dacă până astăzi aveam un traseu prestabilit, de acum mă ghidam după punctele cardinale. Știam doar locul unde vreau să trec granița în Muntenegru. Aha. Deci trebuie să merg spre sud. Pe unde, nu se știe. Voi evita drumurile principale pe cât posibil. Cortul îl pun pe un deal la marginea unei păduri departe de drum. Nu mă simțeam foarte OK, eram totuși pe deal. Dacă o să fiu trăsnit? (Da, în fiecare seară mă gândeam la asta. Știu că e repetitiv pentru forum, dar eu redau gândurile pe care le aveam atunci). Ce rețin din noaptea care a urmat a fost că locul de cort a fost undeva deasupra unui culoar de zbor. Avioanele care treceau la 10 kilometri în aer mă făceau să ciulesc bine urechile: a fost ăla tunet sau nu? Asta până am adormit, bineînțeles. B-u-ș-t-e-a-n, că a fost o zi grea cu 128 km, nu-s de colo. Hai că poate nu mă prinde toamna pe drum dacă o țin tot așa!
  23. Sambata, 08.05.2021 - Partea a III-a Iesirea pe Dunare [cam doua ore jumatate pentru 10 km de vaslit]. Am vaslit vreo 200 de metri spre amonte pana am ajuns la o plaja pe care am putut de debarca. Pauza. Singurul nod pe care stiu sa-l fac. In engleza ii spune "mooring knot" cred ca in romana i s-ar spune nod de acostare. Este un nod rezistent plus ca are avantajul ca se poate desface rapid. Pacat ca craca repectiva nu era mai aproape de apa, ca sa fie mai multa sfoara in poza. Cutia impermeabila "made in USA" de la Pelican in care intra perfect actele [buletinul si talonul masinii], tutunul, bricheta si cheile de la masina. Masa de pranz, cu nuci, halva si o bucata mica de ciocolata. Suficient. Bulgaria. Undeva mai spre mijlocul Dunarii, unde puteam vasli, fara prea mare efort spre amonte. Inapoi spre masina, pe la jumatatea drumul m-a prins ploaia, ocazie foarte buna pentru a testa echiparea de ploaie pe apa [scos vesta de salvare, pus geaca de ploaie, fustita, pus vesta la loc]. Totul a mers conform planului. Beneficiile de dupa ploaie. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  24. Claudiu Moga

    Altele sunt destul de bine conservate. Mai pedalez cativa km pana la un loc cu bazine termale unde se poate face baie gratis. In apropiere este un local unde mananc niste mititei excelenti si admir un papagal plesuv.
  25. Claudiu Moga

    Protagonist - Pantani Carpaticus, cicloturist roman. Velodromaderul - Bubulina, la a doua expeditie internationala alaturi de stapan. Salutare prieteni! Day 1) Ineu - Bekeschaba. Iata vine ziua de 27 iunie cand ma sui pe Bubulina si o tai spre Dolomiti. Mi s-a facut dor de Alpi si a venit momentul pentru o noua cicloaventura. Pornesc din Ineu cam tarziu pe o canicula mare directia Varsand. La Sintea Mare fac o pauza de hidratare si discut cu niste sateni despre noua mea provocare si despre cum e traiul pe la noi. Inspre Chisineu Cris avem o ciclabila deplorabila. Gasesc o cismea sa-mi astampar setea. Romania rurala este destul de saracacioasa.
  26. Claudiu Moga

    Ma prinde noaptea si ma voi pune cu cortul pe un camp langa Lovrenc, in apropierea orasului Ptuj. Day 27) Lovrenc - Sormas Azi de la Ptuj la Ormoz pedalez pe un drum circulat si periculos DN2. De la Ormoz o iau pe un drum secundar pna la Ljutomer iar de aici pedalez pe acelasi drum pe care am venit spre Lendava. Spre surprinderea mea la granita de la Dolga Vas - Redics, dintre Slovenia si Ungaria am trecut fara sa ma controleze nimeni asta in plina pandemie mondiala. In Lenti am oprit sa mananc ceva la un restaurant, iar apoi am luat-o la dreapta spre Letenye pe un traseu nou pt. mine. Practic au fost 6km pe o ciclabila noua de vis. Urmeaza un traseu fascinant prin Ungaria profunda iar in satul Szecsisziget pot admira niste bivoli.
  27. Claudiu Moga

    In curand ajung in Skofja Loka, un orasel medieval, o adevarata bijuterie arhitectonica. Pentru a ajunge in centrul istoric am de traversat un pod peste raul Sora. Stau la o terasa, mananc un burek, mai povestesc cu o fata si ulterior campez langa oras in apropierea unor supermarketuri.
  28. Claudiu Moga

    Dupa Latisana ma prinde o torentiala care ma uda tot. Astfel voi face popas la un local langa langa Palazzolo unde se bea un vin adevarat. Petrec o seara agreabila, niste italieni simpatici se baga in seama cu mine si-m fac cinste niste vin. Ulterior sunt lasat sa campez in zona. Day 22) Palazzolo - Volcja Draga Dimineata stau pana pe la ora 10 sa-mi usc boarfele. Azi e 18 iulie, ziua de nastere a prietenului gratie caruia am ajuns din nou in Alpii Italieni. Astfel ca opresc la un local celebru in zona Friuli sa sarbatoresc! La multi ani draga Tibi! Azienda Agricola Zaglia este la mare inaltime avand o vechime considerabila. Sunt in Friuli, patria vinurilor fine, adica in paradis! La vita e bella! Observ si un vechi storcator. Toate-s vechi si noua toate!
  29. gibonu

    Vineri, 31.07.2020 - Malnas Bai - Valea Zalanului si retur pe acelasi traseu 17 km De la Miercurea Ciuc la Malnas Bai am mers cu bicicletele pe masina, iar masina am parcat-o pe strada care mergea spre halta din localitate. Pe o masina din Malnas Bai. Singurul indicator spre Valea Zalanului care exista in Malnas Bai, probabil montat prin grija unui localnic. Drumul este integral pe macadam si incepe cu o urcare. Apoi drumul se domoleste iar pesisajul se deschide. Insa nu pentru mult, pentru ca drumul intra in padure si urca. Nu se vede prea bine in poza, insa panta este destul de accentuata. Alta deschidere. Apoi urmeaza o coborare si apoi plat pana la intrarea in Valea Zalanului. Aici am stat vreo juma' de ora de vorba cu un domn care isi pastea vacile. Nu orice vaci, ci unele de 2000 [doua mii] Euro bucata. Domnul respectiv era fostul primar din Malnas Bai, care s-a saturat de politica si s-a apucat de crescut vaci, fiind furnizor de lapte al unei importante firme de lactate din RO. Tot de la acest domn am aflat multe amanunte interesante despre relatia dintre romani si maghiari si despre viata cotidiana din judetul Covasna. Cel mai tare amanunt: cu cativa ani in urma, pe vremea cand era primar, omologul sau la de Aita Mare [sat de langa Valea Zalanului] a primit o adresa de la Budapesta prin care era anuntat ca un mic pod rutier are deja 100 de ani vechime si ca ar fi necesara repararea lui.
  30. ZIUA 5. Cascada Susara Planul pentru ziua urmatoare era sa facem o rapida drumetie catre Cascada Susara si abia apoi sa pornim la drum catre Podul Bei- Cascada Beusnita- Oravita. La indrumarea gazdei, am gasit usor drumul spre Casca Susara, o drumetie prin padure de cca 30-40 min. Stiind ca sunt niste zone in care ar fi trebuit sa caram bicicletele, am decis sa le legam dar nu chiar la sosea, ci dupa ce am intrat in padure, in ideea ca este putin probabil sa vreun excursionist plecat la drum cu ustensile de taiat antifurturile (3, cu care am legat atat cadrele dar si rotile bicicletelor de un copac). Drumul prin padure nu este deloc greu, fiind accesibil chiar tuturor. Aici se pare ca era intrarea intr-o veche mina romana: Culoarea apei in locurile mai adanci capata irizatii interesante si aici, nu doar la ochiul Beiului: Aici este scurta portiune de chei, in care trebuie sa mergi agatat tinandu-te de cablul metalic ancorat in stanca. Cum apa nu era foarte mare, am parcurs zona fara sa ne udat la incaltari: Aproape de cascada, o salamandra incerca sa se incalzeasca pe o piatra: Dupa cca 40 min de mers foarte relaxat, am ajuns si la cascada Susara. Ne-am bucurat un pic de linistea padurii intrerupta doar de zgomotul caderii apei pe stanci, apoi am facut cale intoarsa, sperand totusi sa gasim bicicletele legate la fel cum le lasaseram.
  31. EyesOnly

    Magarul de Rau Sadului vs Magaru' de Sibiu
  32. Sursa FB. Fac acest post, in speranta ca informatiile de mai jos va vor ajuta in cazul nefericit al unui accident (sper din tot sufletul sa nu aveti nevoie). In data de 15 Oct 2019 am fost victima unui accident auto. Scurt pe doi, pe bicicleta fiind, mi s a deschis o usa in fata si in urma impactului (pe langa tumba aferenta), mana mi a fost prinsa intre ghidon si usa masinii de unde a rezultat o taietura adanca de 4 centimetri. Am sunat la 112, am vorbit initial cu cei de la Smurd, apoi cu cei de la Politie. Dupa 10-15 minute au venit cei de la Smurd, mi au bandajat mana si am pornit catre spitalul Pantelimon. Intre timp, inainte sa plecam, venisera si politistii de la rutiera, care au facut reconstituirea. Am sunat un prieten care mi a luat bicicleta dupa ce au terminat. La spital mi au facut analizele conform procedurilor, m au cusut la mana si am plecat spre casa. Medicul care m a cusut, mi a dat o reteta, antiinflamator si antibiotic si mi a zis sa vin peste 2 zile sa schimbam bandajul. In timp ce asteptam analizele au venit doi politisti, carora li se incredintase cazul meu si care mi au dat sa semnez o foaie cum ca am la dispozitie 90 zile sa fac plangere impotriva conducatorului auto. Mi a mai fost comunicat sa vin in data de 19 Oct 2019 la sediul Politiei din Udriste pentru a mi se da devizul de reparatie pentru bicicleta. In data de 17 Oct 2019 m am prezentat la spital unde mi a fost schimbat bandajul, bineinteles dupa ce am fost apostrofat ca de ce nu am trimitere de la medicul de familie (nu mi spusese nimeni ca am nevoie de asa ceva). Tot in data de 17 Oct 2019 am fost la Institutul de Medicina Legala (Mina Minovici) pentru a imi scoate un certificat medico legal. Ei doar confirma ranile pe care le ai avut si in functie de gravitatea lor ti se da un anumit numar de zile de spitalizare. Intrucat nu se elibereaza pe loc mi s a comunicat sa revin peste 10 zile lucratoare pentru a l ridica. In data de 19 Oct 2019 am fost la Politie, mi s a dat devizul de reparatie, numarul politei de asigurare precum si societatea de asigurare a soferului. Foarte important: aveti grija sa treaca pe deviz toate componentele avariate, intrucat cei de la societatea de asigurari despagubesc pe baza acestui deviz de reparatie. In data de 28 Oct 2019 am mers la Societatea de asigurari, unde mi s au deschis doua dosare de dauna: unul pentru despagubiri materiale (bicicleta) si celalalt pentru vatamare corporala. Acte necesare: • CI + 2 fotocopii • Scrisoare medicala (se elibereaza de catre spital in momentul externarii) • Devizul de reparatie (eliberat de Politie) • Factura bicicletei • Certificatul medico-legal ridicat de la IML Urmatorul pas este ca societatea de asigurari sa faca o cerere catre Politie pentru eliberarea asa numitei ‘Anexa 2’, unde sunt prezentate imprejurarile in care s a produs accidentul, precum si persoana vinovata. Inspectorul de dauna mi a zis ca termenul maxim legal pe care Il au pentru a raspunde solicitarii este de 30 de zile. Mi s a mai comunicat ca dupa primirea Anexei 2 va mai dura maximum 2 zile tot procesul. In cazul meu, bicicleta este dauna totala pt ca s a indoit cadrul. Tinand cont ca au mai fost avariate si rotile si ghidonul, suma pieselor componente ar fi depasit valoarea de achizitie a unei biciclete noi, asa ca se considera dauna totala. Mi s a zis ca o sa fie nevoie sa fac un drum pana la ei, pentru predarea bicicletei (epavei). Legat de dosarul de vatamare corporala mi s a zis ca in functie de numarul de zile de spitalizare trecute pe certificatul medico legal, imi vor face o oferta de despagubire. Dupa lupte seculare (a fost o situatie exceptionala ca a durat atat), au primit Anexa 2 de la Politie si urmeaza ca in termen de 10 zile sa ma despagubeasca pentru bicicleta. Legat de dosarul de vatamare corporala, mi au oferit 50 EUR per zi de spitalizare (cele trecute pe certificatul de la IML) si urmeaza sa ma despagubeasca in termen de 30 zile. Daca mi a scapat ceva din documentarea procesului si aveti nevoie de informatii suplimentare, trimiteti mi un mesaj privat si o sa fac tot posibilul sa va ajut. Dati si un share sa ajunga informatia la cat mai multi prieteni biciclisti.
  33. Miercuri, 19.05.2021 - Partea a IV-a Intrarea in Sulina. Uzina de apa si fosta fabrica de conserve. Vedere spre Bara Sulina. Debracadrul Navrom Delta se afla langa fostul palat al Comisiei Europene a Dunarii [CED], un fel de precursor la Uniunii Europene. azi sediul Administatie FLuviale a Dunarii de Jos [Sectia Cai Navigabile Sulina]. Plus statuia "parintelui Dunarii". Semnatura sculptorului.
  34. Stuparul

    Ea spune: -iubesc bărbații curajosi! El se uita in ochii ei și răspunde: -Te-ai îngrășat!
  35. Șansele reale ale unui partener de trafic din spatele tău (fie mașinist sau biciclist) de a observa și a intui că ai pus frînă sunt mici. Sunt mulți care lasă stopul pe intermitent, de exemplu, și eu tot așa fac. De unde știi că am pus frînă, mai ales că la viteza relativă a mașinii e și mai greu pentru mulți șoferi să estimeze cum se mișcă un biciclist (majoritatea cred oricum că se mișcă încet). Stopul cu accelerometru funcționează precum ai spus. Mai sunt unele care permit trecerea cablului de frînă (la frîne mecanice, bineînțeles) și se aprind cînd apeși maneta de frînă. Dar am renunțat la idee, nici nu merg seara prea mult și oricum șansa de a fi observabilă manevra de frînare prin aprinderea becului mi se pare nesemnificativă.
  36. feribotu

    Ziua 5 (continuare). Partea a doua a zilei am alocat-o vizitarii bisericii din Richis, gazda mea fiind ghid turistic si avand si cheia bisericii. Din pacate Herr Shaas, curatorul bisericii, batranul sas care facea turul bisericii nu era intr-o stare de sanatate foarte buna, asa ca m-am lasat pe mana ghidei mai tinere. Biserica nu impresioneaza din exterior, neavand nici vreo fortificatie masiva, nici nu este asezata pre vreun deal expusa vederii dar mai ferita in caz de pericole. Si in cazul acesta timpul, dezinteresul si lipsa banilor isi face simtit efectul, starea bisericii pe exterior nefiind chiar cea mai buna. In interior biserica a mai fost renovata in urma cu ceva ani: Broasca usii se pare ca era la un inalt nivel tehnologic pentru vremurile acelea: Tavanul boltit dar si alte locuri din interiorul bisericii contin niste chipuri destul de neprietenoase, ba cu coarne, ba cu frunze...care au starnit ceva controverse printre localnici si chiar prelati. Multi erau de parere ca reprezentau niste dracusori, inclusiv curatorul bisericii chiar asa ii prezenta turistilor ca fiind "dracusorii lui". Prin anii 2000, o turista l-a contrazis insa pe batranul curator al bisericii, explicandu-i ca ea studia acest tip de influenta in arta care provenea de la celti, reprezentand o zeitate care era opusul masculin al Marii Zeițe a Pământului, mai exact "Omul Verde" / "Green Man"/ „Grünnen Mann”. Dupa 2000, Printul Serban Cantacuzino, fascinat si el de povestea dracusorilor, a luat legatura cu diversi specialisti din Occident care au confirmat ca acele chipuri reprezinta pe Omul Verde. Așa cum este des întâlnit și în alte biserici din Germania și din Anglia, zeul Omul Verde trebuia sculptat undeva față în față cu Dumnezeu, cele două forțe trebuiau să se confrunte. Desi din fata altarul bisericii pare sculptat in piatra...privind din spate realizez ca este din lemn:
  37. Claudiu Moga

    Pt Megabicicleta - da, asa este. Day 4) Abrud - Sebesel Dupa un somn reconfortant, dimineata urmatoare ma intalnesc iar cu Cosmin. Primesc un mic dejun copios. Ma intalnesc si cu niste prieteni de-ai sai care-mi fac cinste niste beri. Povestim, ne simtim bine iar la plecare Cosmin si cei 2 prieteni ai sai imi fac o cheta astfel ca ma trezesc ca-mi voi reconfigura din nou traseul. Adica in loc sa o iau spre Arieseni voi merge spre Alba Iulia sa fac si Transalpina. Multumesc frumos dragi prieteni din Abrud. Abia astept sa ne revedem si va astept si eu pe la mine prin Ineu cu mare drag. Ma asteapta un traseu deosebit de pitoresc de traversare a Muntilor Trascaului spre Alba Iulia. Dupa cativa km pedalati pe DN 74, o iau la dreapta pe DJ 1071 spre Mogos. Primul popas il fac in satul Coleseni unde observ o cruce de lemn monument istoric. Pana in comuna Mogos voi trece prin multe sate traditionale cu o arhitectura taraneasca arhetipala. Hei bine, Muntii Apuseni sunt un areal mioritic de o frumusete naucitoare, o diversitate incantatoare si o autenticitate debordanta. DJ 1071 este fara doar si poate printre cele mai pitoresti din Europa. Suntem in Tara Motilor, oameni darji, iscusiti, patrioti si cu frica de Dumnezeu. Unii si-au vopsit si bancile in culorile steagului national. Sunt in Bucium Izbita. Candva in acest sat scriitorul Ion Agarbiceanu era institutor, adica invatator.
  38. gibonu

    @mumus Cu cea mai mare placere. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata, 01.08.2020 Miercurea Ciuc Nu puteam pleca din Miercurea Ciuc fara sa vedem cate ceva din oras si mai ales Muzeul Secuiesc al Ciucului. Cofetaria lui Eduard Novak, localizata pe strada pietonala Sandor Petofi, langa capatul de langa consulatul Ungariei. Interiorul este decorat cu fotografii ale marelui campion iar marfa produsa in cofetarie este excelenta. Monumentul Ostasului Sovietic. Va urma si steaua rosie din varful obeliscului. Placutz trilingv in romana rusa si maghiara. Catedrala ortodoxa Sfantul Nicolae unde am aprins o lumanare pentru inca o tura reusita. Ca sa fie si pentru altele.
  39. Claudiu Moga

    Soseaua este impecabila cu trafic redus, recomandat pentru cicloturism. Pe traseu ma intalnesc cu un ciclist slovean care ma intreaba unde merg. De la Crni Vrh am o lunga coborare pana la Godovic. De aici cotesc la stanga spre Idrja unde opresc sa-mi cumpar ceva de mancare de la un supermarket. E cazul sa fac pauza de masa. O felie de pizza la mercator costa doar 1,19EUR. Urmeaza o catarare draconica spre Ziri cu o rampa medie de 9% cam ca si traseul spre pasul Valcan la noi. Catararea ma stoarce de energie. Efortul fizic este marea mea dragoste. Sunt cel mai fericit cand dau sa ma prapadesc dand la pedale pe infernale rampe care ma invata ca viata e o provocare, o lupta si un dor. Sfarsitul nu-i aici! Baga mare Carpaticus! Dupa mult chin ajung la un izvor sa ma reimprospatez. Se poate manca si ieftin asadar in Occident.
  40. Claudiu Moga

    La un local gasesc niste desene dragute. De asemenea intr-un sat observ multe statui din lemn. Infrastructura turistica este remarcabila. Ador pontoanele.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up