Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 02/20/2019 in all areas

  1. Ziua 15 Viena - Budapesta - Debrecen - Oradea 70km Luni de dimineața la ora 07.30 eram in gara din Viena pe peron. Duminica (cu o zi înainte) am mers in inspecție la gara sa vedem cum ajungem cu bicicletele pe peron deoarece gara este suspendata deasupra solului si numai pe scări rulante sau lift poți ajunge la peron. Am stabilit in cadrul inspecției care este peronul trenului si cu ce lifturi il putem accesa. Biletele de tren Viena - Budapesta au fost cumpărate in seara când am dormit lângă Passau, prin telefon i-am dat indicații la Adi (prietenul din Viena) cum sa le cumpere de pe net. Biletele de tren Budapesta - Debrecen tot de pe internet le-am luat cand am ajuns la Viena. Cum am ajuns pe peron am dat jos gentile de pe bicicleta si am început transbordarea lor si a bicicletelor in tren. De data asta nu am avut noroc sa stam toti 4 într-un loc cu măsuță intre noi pt ca exista si in Austria oameni fara gram de empatie sau cum se spune in termen populari, nesimțiți. Lânga rastelul de biciclete sunt pe ambele parți ale culoarului 4 locuri 2 cate 2 cu o masa intre ele. Un loc era ocupat de un cuplu care stăteau vis a vis unul de altul iar celalalt de o doamna care pe sub masa si-a întins picioarele pe locul din fata iar pe scaunul de lângă ea si-a pus bagajul. Asa ca nu am inventat, noi romanii, nesimțirea Ne-am împrăștiat prin vagon (noi nu aveam bilete cu loc, multi pasageri aveau) Cele 4 locuri de care va povesteam stiam de la nasu' ca erau fara loc. După aproximativ 3h30min de călătorie am ajuns in Budapesta gara Kelety. Trenul trebuie sa-l luam din gara Nyugati situata la 5 km distanta de Kelety. Gările din Budapesta au același miros si iz ca si Gara de Nord din București Cea din Viena fiind o gara noua nu se simte acel iz si miros specific gărilor construite in clădiri vechi de câteva sute de ani. Ne-am mutat de la o gara la alta destul de lejer, biletele au fost luate in asa fel încât sa avem timp suficient pt transbordare. Am zăbovit in gara Nyugati cam 2h30min pana am reperat trenul spre Debrecen si ne-am suit in el. Poza este de la plecare, vreau sa arat cum sunt locurile de bicicleta in trenurile MAV, fiecare (bou-vagon) vagon are 2 locuri de biciclete tip rastel. La întoarcere le-am pus in rastel frumos fara bagaje pe ele, poza este la dus unde nu stiam cum este procedura Trezitul de dimineață si-a făcut efectul (poza in RailJet). Poza in MAV. In jurul ore 17.00 am ajuns la Debrecen. Aveam in plan sa campam lângă Debrecen pe drumul de întoarcere într-un camping situat intr-o pădurice. Dupa ce ne-am dat jos din tren si am pus gentile pe bicicleta am purces către ieșirea din Debreten catre Oradea. Știam drumul care il aveam de făcut, era numai asfalt pe un drum județean slab circulat. La iesirea din Debrecen ne-am orprit la un supermarket sa ne luam de mâncare si provizii pt a 2-a zi. Moflaind noi asa liniștiți sandwich-le i-am întrebat pe haiduci daca vor sa campam sau sa tragem tare pana acasă, pe la ora 21.00 știam ca soarele apune si noi aveam 4 ore la dispoziție sa facem 65 km. Cam au auzit ca putem ajunge acasă au decis ca mergem direct acasă. Am terminat de mâncat si am porint pe cai. Sf. GPS mi-a arătat un traseu care ma duce pe pista ciclabila deși știam ca după aeroport trebuia sa virez la stânga pe drumul județean. M-am lăsat pe mana GPS-lui care nu m-a băgat la stânga pe drumul județean ce m-a dus tot înainte pana in primul sat (pe pista ciclabila) unde m-a băgat printr-o pădure de salcâm cu teren nisipos. Era târziu sa ma întorc înapoi asa ca am mers prin pădure. Știam ca drumul se intersectează cu alt drum județean care da in primul drum județean pe care vroiam eu sa merg. Am strâns din buci (sa nu derapeze pe nisip bicicletele) si am continuat drumul pana am ajuns la asfalt. Am ajuns la asfalt. Mai aveam cam 15 km pana la granita. Din momentul când am decis ca venim spre casa mi-am sunat soția sa-i spun ca ajungem in seara asta, ea a sunat-o pe mama lui Rares sa o anunțe si pe ea. După 30 min îmi spune soția sa fac in asa fel încât sa nu ajung mai repede de ora 21.00 in vama ca au o surpriza pt noi. Eu am mirosit care-i surpriza dar nu le-am spus la haiduci nimic. Mama lui Rares lucrează la RCS/RDS si le-a spus colegilor din primăvara ca băiatul ei urma sa meargă 1000 km cu bicicleta intr-o expediție. Colegii ei de la DIGI24 Oradea ne așteptau in vama Mamicile si mătușile Ultimi km însoțiți de mămici Dupa câteva zile am fost invitat la DIGI24 Oradea la un mic reportaj. Asta a fost povestea mea. Daca aveți întrebări sau nelămuriri va stau la dispoziție. SFÂRȘIT
  2. Ziua 12, 13, 14 Viena & Imprejurimi Am ajuns într-o zi de joi la Viena la prieteni noștri Adi si Maria. După dușurile de rigoare si o masa copioasa (rezultatul a fost ca in 3 zile am pus 1.5kg pe mine) am lenevit pana la ora de culcare. Haiducii leneveau cu ochii pe telefoane, eu stand la povesti cu Adi si Maria. Adi lucrează la o scoală din Viena, este administrator. El nu este angajatul scolii ce angajatul primăriei , el răspunde de buna funcționare din punct de vedere logistic a scolii, tot ce tine de instalații de apa, curent, curățenie etc. Adi ne-a dus vineri (a 2-a zi) sa vadă haiducii cum arata pe interior o scoală din Viena, scoală unde lucrează Adi este o construcție relativ noua. Era vacanta, scoală pustie. Haiducii au putut sa vadă live cum arata clasele, sala de sport, sala de mese. etc. După vizitarea scolii ne-a dus si la o scoală într-o clădire veche sa vedem diferențele, arata ca Colegiul Gojdu sau Eminescu din Oradea, nu existau mari diferențe intre scolile din Oradea si cea veche din Viena, privitor la sălile de clasa, bănci, sala de sport etc. Seara am vrut sa vedem eclipsa de luna de pe un deal de lângă Viena (o fosta abație) dar același gând a avut și jumătate din populația Vienei. Am coborât la Dunăre sa vedem eclipsa dar s-a înnourat și a început ploaia. Sâmbăta dimineața ne-am planificat o plimbare pana la Baden (35km - dus intors 70 km). Ne-am aprovizionat cu apa si Adi a fost ghidul nostru. Pana la Baden am mers numai pe pista ciclabila. Exista si un tramvai care face legătura intre Viena si Baden. Baden este un fel de Baile Felix al Oradiei pt Viena numai ca mult mai scump Pista cilcabila, EuroVelo 9. Un castel micuț înconjurat cu un șanț de apa. Gara din Baden Cei care merg la Viena isi lasă bicicleta la gara in rastel si la Viena isi iau cealaltă bicicleta, legata si ea in rastel si merg unde au treaba sau la job. Si in Germania am văzut rastel-uri mari de biciclete la gări. Cazinoul din Baden. Era închis la cazinou si oricum am uitat zarurile norocoase in Oradea Întoarcerea s-a făcut pe alt traseu. Pe drum Adi ne-a dus sa vedem centrul de refugiați unde a fost si el găzduit acum 25 ani când a venit in Austria imediat după revoluția din 1989. Pe drumul de întoarcere am oprit la un restaurant indian și ne-am făcut roșii că racii de la mâncarea condimentată. I-am spus indianului sa vina in Oradea să deschidă o locantă că nu avem. A fost receptiv și și-a notat datele mele pe spatele unui bon, se spune că marile afaceri încep cu înțelegeri scrise pe șervețele. Rareș a zis ca el vrea mâncare condimentat deși Adi i-a explicat ca mâncarea indiana din start este condimentata si dacă cere sa fie condimentat va ieși condimentata la pătrat Aici in poza ii ieșeau condimentele pe nas si ochi Nu și-a putut manca mâncarea toată Pe drum am găsit o florărie de unde puteai sa-ti culegi singuri florile si sa pui bănuții in cutie. In România fiscul o închidea demult pt ca nu are casa fiscala de marcat Adi i-a cules/platit flori la Maria. Sâmbătă după-masă am mers la Prater sa spargem banii in tiribombe. Bugetul a fost 100 eur, dar pe care l-am depasit cu 20 %. Duminica a fost o zi de leneveala crunta, după masa ne-am dus la pizza undeva pe malul Dunarii. Asa arata coșurile de gunoi in Viena, au fiecare pungi pt rahatei de caine A 2-a zi urma sa mergem cu trenul pana la Debrecen (Ungaria) VA URMA
  3. Suntem acum in Peru, deja trecuți de jumătatea turei. In afară de poze aș vrea să scriu ce s-au schimbat față de turele trecute. În curând.
  4. O plimbare "mai netradițională, așa..." la jumătatea drumului spre weekend, profitând de vremea bună care pare că ne spune: Hai c-o ia! Câmpina-Breaza-Adunați-Provița-Câmpina. Deplasare cu Regio călători, liber, fără emoții de aglomerație. Un tinerel de 17 primăveri (după primele 70), care deborda de energie si bună dispoziție. Alerga pe punte cu două bidoane de câte 10 litri și ne-a povestit o mulțime de istorioare haioase sau cu tâlc. Cât am stat să-l ascultăm, s-au mai strâns câțiva săteni bucuroși să-l asculte și să-l imbie la povestiri pe care le cunoșteau mai de mult. O minunăție de OM. Ce ne mai chinuie stâlpii si cablurile! Tradiționala pauză din Provița de jos. Câmpina de lângă antene.
  5. Traveller

    Dacă tot a venit primăvara, hai la o randoneală cu prietenii, pe lângă București. Dar stai, că și vântul și-a dat rendez-vous cu noi în mijlocul câmpiei, așa că ne-am limitat doar la o ieșire ”Granfondo”, de o sută ”și ceva” de kilometri, spre Potlogi. Punctul de întâlnire a fost undeva în cartierul Bucureștii Noi, unde la orele 8 dimineața eram în formație completă și dădeam prima pedală, împreună cu @a_mic, @BodoC și @Pandy. Era răcoare și am apucat-o pe DC 77A, prin lunca Colentinei. În pădurea Popeasca, dintre Ciocănești și Crețu: La Crețu am tras dreapta și am traversat rîul pe un pod metalic vechi. După intersecția cu drumul care traversează (pe un pod nou-nouț) spre Vizurești, DC 77 devine drum de macadam bine tasat. După 2 km se varsă în șosea la Ghimpați, și continuăm pe asfalt spre Colacu, prin lunca aceleiași Colentine, sub cerul gri-crepuscular. La Colacu am făcut stânga, de aici urmând să ținem DJ 711A pînă la Potlogi. Odată cu virajul nostru, am fost luați în plin de un vânt pus pe treabă, cu care s-au confruntat și alți confrați de pedală ce au ieșit ieri la tură. Colac(u) peste pupăză, pînă la CF din Ghergani drumul este de calitate execrabilă, porțiuni de asfalt alternînd cu macadam cu gropi. Ulterior, între Ghergani și Lungulețu asfaltul e foarte bun, dar miasma de bălegar ars ne muta nasurile, iar gunoaiele erau peste tot. Am trecut și peste asta și, după Serdanu și Pitaru, am ajuns la Potlogi. Complexul a fost renovat cu bun-gust și merită să plătiți taxa de 10 lei. Numai că bicicletele nu trebuie lăsate în suportul de afară nesupravegheate, că mișună tot felul de personaje. Doamna portăreasă cu greu s-a lăsat convinsă, noroc că mai era ghid un tip înțelegător, care ne-a și plimbat prin palat. Stema Țării Românești, original excelent conservat, deasupra ușii. Camera personală a voievodului Constantin Brâncoveanu, cufărul și dulapul fiind piese originale. Pe balconul din spate. În pivniță se pot organiza diverse conferințe. Odată terminat turul, am cerut ghidului și o recomandare pentru ceva de-ale gurii, și ne-a indicat snack-barul La Livia. E la vreun kilometru spre sud (ieșirea spre A1, Corbii Mari), și are o firmă galbenă pe care scrie Snack Bar, pe partea stângă. Fac ciorbe și fripturi bune, și au și bere, dar și cafea sau sucuri. Refăcuți, am luat-o înapoi, pe șoseaua Cărpenișului (DJ 401A), acum asfaltată. Între timp atmosfera se schimbase complet: era soare, se simțeau în aer 18 centigrade, iar vântul bătea din spate. Aproape că mergeau singure bicicletele. O voce din fundal a remarcat că mergeam cu 27 la oră, și nici măcar nu ne dădeam silința. Următoarea oprire a avut loc în Găiseni, la schitul Strîmbu, atestat documentar pentru prima dată la 1526, pe timpul lui Radu de la Afumați. E unul dintre cele mai vechi (și puțin cunoscute) monumente de arhitectură din Muntenia. În principiu, se presupune că a fost zidit între 1510 - 1512, ultimul fiind anul în care Neagoe Basarab venea la conducerea Țării. În Stoenești n-am mai oprit la conacul Drugănescu, ci doar la un magazin mixt, să mai bem o bere sau cidru, sub soarele blînd de după-amiază. Vântul continua să ne sufle în pânze. Între Ghionea și Joița dalele de beton au cam început să se deterioreze și ne-au stricat feng-șuiu, pentru scurtă vreme. O ultimă pauză, în pădurea Râioasa, aproape de apus. Traseul unei ture pe cinste (și poate dacă nu era vântul să ne pună perseverența la încercare, nu eram atât de mulțumiți la final): https://ridewithgps.com/trips/32492944
  6. EyesOnly

    Ziua 14: Noirmoutier-Saint-Brevin-les-Pins, distanta 90km, partea !! Dupa ce ne dumirim din euforia traversarii pasajului, realizam ca avem drum lung inainte si ca trebuie sa pornim la drum. Incerc fara succes sa cumpar un magnet de la tarabele din zona. Nu au asa ceva. Continuam pe D948 pentru inca vreo 2 km, nu inainte de a arunca o privre spre podul pe care l-am traversat, la sosire, cu autocarul si care era, la un moment dat, tinta noastra pentur azi dimineata Intre noi fie vorba, as fi vrut sa incerc si sentimentul de a pedala pe un pod asa mare. Dar nu le poti avea pe amandoua. Ajungem la unul din multele sisteme de control al apei din canalele adicente oceanului si nimerim exact cand acesta a fost deschis, apa navalind pur si simplu spre ocean. nu va lasati pacaliti de viteza din video - in afara de noi pe biciclete totul e slow-motion astazi ;-) De aici, ne mutam pe un alt drum departamental, mai spre ocean. Pedalam pe malul unui canal. Aparitia, in departare, a eolienelor si, mai ales, faptul ca acestea se invart nu imi dau un sentiment prea placut. Nu am avut pana acum vant serios in nicio zi si nu as vrea sa incep de astazi Ca sa imi fie mai usor sa le urmaresc le filmez, din nou, in slow-motion(cred ca am ramas putin blocat pe asta dupa vizita la Casa Fluturilor) Descoperim cu bucurie ca nu o sa avem parte de vant astazi, cel putin nu prin aceasta zona. Drumul asfaltat se transforma intr-un fel de macadam, pe alocuri nu foarte placut. Pedalam in continuare pe marginea unui canal si dam peste o instalatie de pescuit Cel mai probabil sunt folosite pentru captura de scoici. intalnim 2-3 biciclisti prin aceasta zona, dar niciunul nu pare sa fie cicloturist ci doar niste localnici. De fapt cred ca am fost un fenomen aparte pe insula Noirmoutier si prin aceasta zona. Biciclisti cu bagaje dupa ei nu am vazut. Ajungem din nou pe malul oceanului dar nu avem sansa sa vedem apa Pedalam printre zeci de canale pe asfalt si macadam. La un moment dat traseul chiar se tranforma intr-o mica poteca de vreo 20cm latime, maxim. Aparent mai avem 22 de km pana la un prim punct ceva mai important pe traseul de astazi Urmeaza o pauza in Les Moutiers-en-Retz. Parcam in centrul localitatii la o terasa cocheta care ne face cu ochiul, vizavi de un monument ridicat in memoria celor cazuti in timpul Primului Razboi Mondial Pe monument apar numele a unui locotent, 2 sub-locotenenti si vreo 30-40 de soldati E timpul sa ungem putin lanturile O bere cu o eticheta foarte interesanta si un gust extraordinar de bun Trecerea pe Passage du Gois si-a lasat amprenta asupra bicicletelor, mai ales a mea care nu are aripa spate(folosind protectia oferita de portbagaj) Se pare ca nu a fost chiar inspirata ideea de a lasa casca legata de portbagaj Ne continuam drumul spre Pornic. Pe coborarea care ne duce in oras aruncam o privire spre Castelul Pornic Centrul orasului vazut de pe podul peste Canalul Haute Perche, chiar inainte de varsarea in ocean Punem de o pauza si ne hidratam putin, de aceasta data cu ceva inghetata caldura din zile trecute a revenit peste noi si isi face simtit efectul cu varf si indesat. Profitam de pauza si asteptam sa se deschida oficul postal de langa noi. Siri cumpara timbrele necesare si depundem in cutia postala vederile pentru prietenii de acasa.(lucu devenit obisnuit in fiecare tura incepand din 2015) Aveam sa aflma ceva mult mai tarziu - toate vederile au ajuns cu bine la prietenii nostrii. Cu o singura exceptie - din cele doua vederi pe care ni le-am trimis singuri acasa, doar una a ajuns, la vreo 2 luni dupa. Deh, asa patesti cand nimeni nu iti scrie si decizi sa iti scrii singur. :-D Decidem sa nu vizitam castelul si ne continuam traseul pe coasta. Trecem pe langa una din multele plaje din zona Trecem si pe langa biserica Sfanta Marie Ceva mai incolo, aflati chiar deasupra oceanului, gasim din nou instalatiile de pescuit Desi aveam initial in plan sa ajunem si la farul Semaphore Pointe Saint Gildas decidem ca am lungi putin cam mult etapa de astazi si cotim incet spre dreapta, pentru a taia cat mai drept peninsula pe care ne aflam. A fost o idee buna si nu prea. Dupa un urcus destul de greu, reusim sa ne ratacim cat de cat si ajungem intr-un drum expres(cred). Pedalam pe el intr-o directie, realizez ca nu e cea mai buna idee si ne oprim intr-o intersectie. Incercam sa o luam pe un drum de macadam dar acesta se intrerupe brusc. GPS-ul Garmin da rateuri destul de mari, la fel si maps-ul de pe telefonul cu semnal prea slab. In cele din urma decid sa continuam pe drumul expres dar in directia de unde tocmai venisem. Undeva prin localitatea La Plaine sur Mer gasim traseul, EuroVelo 1 sau Atlantic Road, pe care pedalasem inainte si dupa Pornic. De aici tot mai departe spre destinatia finala a zilei de astazi - Saint-Brevin-les-Pins. Mai avem aproximativ 20km. E foarte cald si resimtim temperatura ridicata combinata cu lungimea treaseului de astazi. Peste tot in jurul nostru regasim casele in stil Vendee si Noirmoutier de la Mini Orasul de pe insula. Planul e sa campam la Camping Mindin, cel mai apropiat camping de varsarea Loarei in ocean. Ne apropiem de Saint-Brevin-les-Pins si depasim un cuplu de cicloturisti, undeva pe la vreo 60 de ani amandoi. Trecem prin centrul orasului si, la un moment dat, simt ca ceva nu e in regula. Mai avem 3km pana la camping si observ cu groaza ca am facut pana. E prima mea pana in toate turele facute an de an incepand cu 2015. Chiar mai mult. e prima mea pana facuta cu aceasta bicicleta in cei mai mult de 6000km adunati. Sunt un car de nervi dar nu am ce face si trebuie sa o rezolv. O rog pe Siri sa sune la camping, sa le zica ca vrem cazare pe 3 nopti, ca am facut pana cu 3km inainte de camping si sa ne tina locul ca ajungem sigur in jumatate de ora. Pana, pana, dar tricolorul e la locul lui. Ca si nervii. Rezolv cu pana si pedalam pana la camping. Sunt atat de sigur ca avem cazare ca opresc si inregistrarea traseului pe GPS. Sunt terminat de la caldura. Imi aprind tigara si o las pe Siri sa intre la receptie sa faca formalitatile. Observ ca sta cam mult la povesti, fara sa scrie ceva acte si realizez ca nu e de bine. La receptie ni se spune ca tocmai s-a dat locul de cort. Nu ma mai pot controla si incep sa ii injur, in romana, pe francezi si ridic si cobor toti sfintii. Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca, in timp ce faceam pana, cuplul de biciclisti pe care l-am depasit la intrarea in oras, a trecut pe langa noi. Si ei avusesera norocul sa primeasca locul nostru de cort. Nu avem de ales, verific pe harta si gasesc Camping Les Rochelets, aflat, ironia sorii, la aproximativ 3km inapoi de unde am venit si la exact 150 de metri de locul unde facusem pana. Ajungem la receptie, facem formalitatile, ni se arata pe harta zone in care sunt locurile speciale de corturi. Camping-ul e situat pe un teren accidentat, cu ceva urcusuri si coborasuri. Aveam sa aflam ceva mai incolo cat de mult conta asta. Locul de cort nu are pic de iarba, e destul de mic, dar are multa umbra si ceva gard viu care il delimiteaza. Langa locul de corturi un foisor destul de mare cu 3 mese mari, frigider si prelungitoare cu curent. De asemenea, o zona de alimentare cu curent cu prize normale, ne sta la dispozitie in proximitatea foisorului. Ne asezam "casuta" si, dupa ce ne tragem sufletul, servind niste bere rece cumparata de la barul camping-ului pornim in cautare de ceva mancare. Langa barul camping-ului gasim si o bicicleta interesanta Avem chef de pizza, dau o cautare pe maps si pornim la picior. Se pare ca am facut cumva alegerea putin gresita si, in loc sa mergem spre centrul orasului, ne indreptam spre o zona comerciala. Pizzeria pe care o gasisem e chiar langa zona comerciala si, in general, vedem oameni care au facut comanda sau fac comanda to-go pentru a o lua la domiciliu. E doar o rulota Suntem singurii care comandam si mancam la mesele de din fata rulotei. Ungem pizza, evident, si cu ceva bere. Inapoi spre camping, am mai bifat vreo 6km de mers pe jos, dus-intors. Camping-ul are o iesire spre zona de plaja, pe o poarta care se deschide folosind un cod de acces. Din aceasta zona aruncam o privire si la maretul Pod Saint-Nazaire Lenevim in foisor si povestim putin cu vecinii de langa noi - o familie, Samuel si Celine, cu baiatul lor de maxim 10 ani si o fetita de 7-8 luni maxim. Si-au lasat masina in Orleans si de acolo au calatorit pe malul Loarei cu bicicleta asta si inca una mai "normala" Maine zi de pauza! Noapte buna copii! ~va urma~
  7. EyesOnly

    Ziua 14: Noirmoutier-Saint-Brevin-les-Pins, distanta 90km Trezirea de dimineata devreme, ca de obicei si, dupa ce fierbem si savuram cafeaua, la ora 8 fara putin suntem gata de plecare E un oarecare regret ca nu mai stam inca o zi, dar a fost si prea multa leneveala. Pedalam prin centrul insulei, uramand pista si indicatoarele de biciclete care ne arata drumul spre Podul Noirmoutier. Pe acolo urmeaza sa parasim insula La un moment dat traseul ne duce pe marginea nordica a fasiei deja foarte inguste de pamant - pe masura ce te apropii de iesirea de pe insula latimea insulei devine din ce in ce mai ingusta. Insula are o latime de aproximativ 7km dar sunt zone, ca cea prin care trecem noi astazi, care au o latime mai mica de 1km. Trecem pe langa canale care probabil, la un moment dat, au fost folosite la bazinele pentru producerea sarii Nu mai reusesc sa gasesc informatia dar, la un moment dat, citisem ca, puse cap la cap, toate canalele de pe insula se aduna zeci de km. Traseul ne poarta pe plaja si observam efectele retragerii apei oceanului Continuam sa urmam pista pe langa digul de protectie. Semnele pentru pod sunt destul de dese si nu mai avem chiar mult. La o intersectie avem tot inainte Pont de Noirmoutier si, la stanga........ Passage du Gois. Ne aruncam rapid o prvire si nu exista decat o singura varianta de a continua - to the left, everybody to the left. Recunosc ca nu am verificat orarul mareelor, de dimineata, dar eram convins ca nu avem cum sa ne incadram. Supriza mare, pasajul e acolo si e si DESCHIS. Avand in vedere ca e destul de dimineata si apa nu s-a retras de foarte mult timp(de fapt urmeaza sa gasim zone in care avem cativa cm de apa pe asfalt) nu prea este trafic mare. Dau cateva indicatii la Sirian - drumul e format din pavele de beton care, din cauza apei si a ierburilor care se depun, o sa fie foarte alunecos. De asemenea ma astept sa fie destul de ingust, plus ca o sa ni se ude, mai mult ca sigur, discurile de frana - cu atentie ceva mai sporita si cu un entuziasm de nedescris putem parcurge "cireasa de pe tort" a turei din acest an, Dupa indicator mai avem de parcurs vreo 500m, Mai trag o artistica inainte de a intra pe pasaj si ii dam pedale. Sunt patruns de o senzatie si o euforie pe care nu pot sa le descriu in cuvinte, oricat as incerca. Drumul are portiuni complet uscate, cu ceva pamant pe ele si portiuni foarte ude. Pe pamantul de pe marginile drumului sunt adunate deja destul de multe masini. Sunt ale localnicilor si turistilor care au venit sa "culeaga" fructele de mare - e destul de evident ca, la retragerea apelor, sunt lasate in urma tot felul de vietati marine. Pe site-ul oficial, unde se gaseste si orarul mareelor, scrie foarte clar ca nu ai voie sa opresti/parchezi masina pe marginea drumului. Dar, in acelasi timp, scrie la fel de clar ca acest lucru e tolerat in mod usual si chiar se recomanda cu incredere sa parchezi pe pamantul de pe margine - acesta nefiind deloc instabil sau periculos. Oamenii sunt incaltti cu cizme de cauciuc, au niste cosulete in mana si un fel de furci de mici dimensiuni. Pe acestea din urma le folosesc pentru a scormoni in namolul ud. imprumut o poza de la D-nul Google pentru a exemplica procesul de "vanatoare" Ne oprim si noi pentru niste poze si chiar imprumut de la un cetatean pe care l-am rugat sa ne faca poza, furcuta cu care plecase la "vanatoare" Suntem opriti chiar langa un refugiu pentru acei trecatori care nesocotesc programul mareei sau sunt luati prin surprindere. Se pot cocota pe platforma de sus si sa astepte sa fie salvati de paza de coasta sau sa treaca cele cateva ore bune pana cand apa se va retrage din nou. In documentare chiar am gasit ceva poze cu rulote si masini acoperite aproape complet de ape si oameni salvati cu barcile din aceste refugii. Mai e loc de inca o artistica plina de euforie De aici incolo drumul e chiar ud sau cu apa pe el. De asemenea si asfaltul este inlocuit de pavele de beton pe care ne cam scuturam bicicletele si bagajele. Chiar pierd, pentru moment, o sticla de apa pe care o aveam prinsa pe portbagaj. Drumul nostru e "scaldat" in zgomote de discuri ude, de fiecare data cand folosim frana. Masinile care ne ajung din urma, stau respectuos in spatele nostru sau incearca sa ne depaseasca la o viteza foarte mica si la distanta cat mai mare posibil. Opresc langa cel de-al doilea model de refugiu, ceva mai auster dar, nah, daca te-a prins apa acolo inseamna ca e bun si asta. Traversarea se termina mai repede decat ne asteptam sau ne doream. Pe malul celalalt ne oprim sa cascam gura la miscarea de trupe. Ne oprim langa un monument dedicat lui Charles Gallet, deputat al zonei de coasta intre 1928 si 1936. Gasim si un panou informativ despre pasaj Cat timp am savurat ceva sandwich de la bagaje pasajul s-a aglomerat din ce in ce mai mult, cu masini si culegatorii de fructe Realizez ca am fi avut timp sa mai facem pasajul dus-intors, inca o data, fara nicio problema de timp. Doar ca ar fi fost mult mai aglomerat. Apar chiar si cativa biciclisti cu cursiere veniti exact pentru acest lucru. Per total o sezantie superba si o bucurie de nedescris ca am pedalat prin acest loc. ~va urma~
  8. Stuparul

    O tânără familie se mută în casa lor nouă, aflată în vecinătatea unei parcele libere. Într-o zi, o echipă de muncitori se apucară să construiască o casă pe parcela liberă. Normal că fetiţei de 5 ani i s-a părut interesant să vadă ce se întâmplă acolo. Ea îşi petrecea majoritatea timpului în preajma muncitorilor. În scurt timp, muncitorii au adoptat-o şi a devenit un fel de mascota a echipei de constructori. Intrau în vorbă cu ea, ba chiar îi dădeau sarcini uşoare, astfel încât să se simtă şi ea importantă. Au mers chiar mai departe. La sfârşitul săptămânii, aceştia au făcut o chetă şi i-au strans primul ei salariu. I-au înmânat un plic în care avea o bancnotă de 100 de lei. Mândră nevoie mare şi foarte fericită, fetiţa s-a dus cu plicul la mama ei. Aceasta aflând povestea, luă hotărârea să meargă împreună la bancă şi să-i deschidă fetiței primul ei cont bancar. Când au ajuns la bancă, doamna casieră era la fel de impresionată. - Cum de o fetiţă atât de mică, a reuşit să câştige primul ei salariu, deja? întrebă ea. - Am lucrat o săptămână întreagă alături de muncitorii care construiesc o casă lângă a noastră, replică fetiţa. - Wow! Eşti incredibilă! Şi o să munceşti şi săptămâna viitoare? - O să muncesc doar dacă ne aduc muiştii ăia de la depozit nişte cherestea, să putem să ne apucăm in pula mea de căcatul ăla de acoperiş!
  9. EyesOnly

    Ziua 6: Chenonceaux - Tours, distanta 50km N-am avut part de piscina dar am avut un somn bun. Ii dam cu cafeaua si pornim la drum Avem foarte putin de pedalat pana la primul obiectiv al zilei - Castelul Chenonceau Ajungem destul de devreme. cu ceva minute inainte de deschidere. E ceva lume dar putina si o sa ne putem bucura de vizita Dupa poarta principala o alee prin padure ne duce la castel Caldura e mare si administratorii castelului nu au uitat de patrupede Noroc ca am dormit bine altfel patul asta, al Dianei de Poitiers, ne-ar fi facut mai mult cu ochiul Admiram canalul care trece pe sub castel si pe care am fi putut veni cu barca de la campingul fara piscina Gradina frumoasa si bine structurata ni se arata la una dintre ferestre O alta perspectiva asupra castelului Parasim interiorul, destul de sarac in exponate si lucruri interesante, si o luam la plimbare pe aleile ce il inconjoara Chiar daca e abia ora 10 caldura ne chinuie deja. Facem haz de necaz si ne admiram bronzul perfect si stabilim ca tot timpul e mai bine sa ai doua ceasuri la tine Dam o raita prin gradina, unde ceva muncitori lucreaza de zor, si profit de ocazie sa fac si eu una din pozele clasice cu castelul De aici pornim mai departe, tinta urmatoare e Amboise. Pedalam pentru ceva vreme pe D81 si e cam aglomerat. Decidem sa ne rupem de el si ocolim ceva prin paduri si peste dealuri Multe campuri de floarea soarelui ne ureaza buna dimineata Principalul obiectiv pe ziua de astazi - Castelul Clos Luce - locul unde Leondardo Da Vinci si-a petrecut ultimii 3 ani din viata, in calitate de pictor, inginer si arhitect sef al regelui Francisc I Caldura e deja insuportabila. La interior gasim patul lui LDV si machete ale inventiilor sale, care mai de care mai interesanta. Unele din ele le vom gasi si in gradina castelului, in marime naturala Carul de razboi O catapulta Podul mobil Un sistem cu melc, de aductiune a apei pe care am avut onoarea sa il testez ceva mai tarziu A fost un test reusit - chiar aduce apa asa cum a fost gandit. Nu lispseste nici elicea, considerata ca baza pentru modul cum functioneaza elicopterele cutia de viteze este si ea prezenta alaturi de rulmentii cu bile si, bineinteles, ruda mult mai indepartata a Garmin-ului meu "Orice om" intreg la cap are cel putin o bicicleta pe langa casa si o mitraliera automata Parasim domeniul plin de minunatii si ne ascundem de soare undeva la o terasa langa Castelul Amboise. Mor de cald si nu am niciun chef sa il vizitam asa ca ne racorim si pornim mai departe spre Tours. Avem parte de o surpriza placuta, la intrarea in provincia Touraine, in localitatea Lussault-sur-Loire - un loc de pauza pentru biciclisti cu apa rece, umbra si multe vorbe frumoase lasat pe hartiile de pe masa Pedalam mai departe si sunt trimis cu gandurile in copilarie multe ceainice si recipiente pe care bunica le folosea pentru lapte, noi culegeam fructe de padure in ele, de pe dealuri. Pedalam prin podgorii si sub arsita soarelui nemilos In Veretz ne re-intalnim cu raul Cher, rau pe care il parasisem sub Castelul Chenonceau. Pedalam in paralel cu Cher-ul pana la destinatia finala a acestei zile Camping Onlycamp Tours Loire Valley, din localitatea Saint-Avertin Caldura de pe parcursul zilei si-a facut efectul nedorit si ne racorim cum putem. Cochetam cu ideea de a inchiria un fel de dormitor-cort, chiar decidem sa alegem asa ceva. Nu ne place in momentul in care ne este aratat si decidem sa revenim la cortul nostru. Locul ales, care are ceva umbra nu are prea multa iarba - e loc de rulota in mod normal, dar are prizele de curent aproape. Camping-ul dispune de mese cu banci in multe zone, inconjurate de iarba - locul perfect pentru a gati/lua masa/socializa. Dam o tura prin localitate, in drumul nostru spre Lidl si cumparam cele necesare. Pregatim cina in stil italian si ne racorim(bine de tot) in stil olandez ca deh, suntem in Franta Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/uqJxtQEzZ8NAm9yb8 ~va urma~
  10. EyesOnly

    Ziua 5: Blois - Chenonceaux, distanta 62km, partea !! Plecam de la castel, pedalam pe pista si sosea pana la iesirea din localitate, Ca sa ne ajute sa uitam de caldura foarte mare, apare un deal serios pe traseul nostru Motiv foarte bun de o pauza timp in care apare o familie - un barbat de vreo 50-60 de ani cu cei 4 sau 5 nepoti ai lui. Siri povesteste mai mult in franceza cu ei, Vorbesc si eu cu ei in engleza cat de cat. Ne descriem traseele de unde venim si unde mergem si aflam ca toti am plecat din Orleans si planuim sa ajungem pana la St Nazaire. Oricat am povesti dealul nu pare sa se micsoreze, asa ca purcedem la drum, fiecare in ritmul lui, Ne depasim reciproc pe rand si la un moment dat ii lasam in urma, Facem o stanga brusc si parasim raul, pentru moment, pentru ca ne indreptam spre Chenonceaux. Drumul pare sa se mai fi "indreptat" dar, la iesirea din Mosnes, dam de un adevarat Muur-Kapelmuur, fara piatra cubica, frantuzesc. Urcarea ne termina si mare parte din ea o facem impingand bicicletele. Ne ajung din urma noi nostri prieteni si incepem din nou sa ne depasim unii pe altii. Caldura si rampele ne termina incet incet. Nu imi arde de prea multe poze si mai adun doar 2. Abia astept sa ajungem la camping-ul din Chisseaux si sa ma arunc in piscina acestuia. Profitand si de limba franceza vorbita de Siri, ne-am facut un obicei de a suna, cu o seara inainte sau in dimineata fiecarei zile, pentru a rezerva(daca este posibil) un loc de cort. Facusem acest lucru si dupa ce am plecat de la Blois, Ajungem la camping, terminati de caldura, oboseala parca a disparut. Confirmam la receptie/bar ca au loc liber de cort, precizam ca am sunat de dimineata. Nu parea sa isi aduca aminte dar ne zice ca au locuri. Nu avem nevoie sa stim prea multe si vrem doar sa ne racorim. Ungem rapid lanturile cu 2 beri ne tragem sufletul destul de mult si apoi mergem sa cautam locul de cort. Camping-ul e destul de aerisit, nu este prea multa umbra, dar gasim un loc bunisor. Ma apuc sa intind cortul si am un soc - camping-ul trebuie sa aiba piscina si nu pare sa aiba. Calculez din nou, verific traseul si realizez ca am gafat-o: trebuie sa ajungem la Camping Le Moulin Fort dar noi ne-am oprit pe celalalt mal la Camping de l'écluse Ma apuca toti nervii, ii povestesc la Siri si radem unul de altul. Toate seara facem glume si referinte la piscina de pe partea cealalalta a raului. Termin de montat corturile si iesim la plimbare pe malul raului Cher, admirand baloanele cu aer cald care survoleaza zona Stam la povesti cu baiatul care se ocupa cu inchiriatul ambarcatiunilor de langa ponton. Ne povesteste de preturi, ne aduce aminte ca putem merge pana la castelul Chenonceaux cu aceste ambarcatiuni. Ne felicita pentru tura si planul nostru de tura. Imi trece prin cap sa ne dam si noi cu balonul si incep sa caut pe internet. Zona de decolare e destul de aproape si am putea incerca o zi de pauza. Imi trece cheful cand aflu de sutele de euro pe care ar trebui sa le platim. Data viitoare! Nu avem chef de gatit si poposim la barul camping-ului. Meniul ales de noi e foarte special - bere, cartofi prajiti si inghetata foarte buna. 3 in 1 care a mers excelent Noapte buna copii! Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/KHm12dQoq1p2kiXb8 ~va urma~
  11. EyesOnly

    Ziua 5: Blois - Chenonceaux, distanta 62km Cateva cuvinte despre Camping Val de Blois: in ziua sosirii ne-am prezentat la receptie. Ni s-a aratat harta si am platit pentru 2 nopti. Ne-au spus sa mergem sa ne alegem locul. Nu a fost nevoie sa ne intoarcem sau sa sunam(ca in alte camping-uri) sa anuntam numarul la care ne-am asezat. Nu ne-a intrebat nimeni de sanatate cat am stat acolo, puteam sa alegem orice loc era liber indiferent daca era pentru rulote sau ba. Nu imi aduc aminte daca am platit curentul electric dar sigur l-am folosit. Receptia/toaletele/sala de dush curate. Cismele cu apa din loc in loc in camping. Erau ceva tabere organizate cu kinderi, care dormeau in camping folosind corturi foarte simple de la Decathlon. A doua seara chiar au stat langa noi. Erau 2 voluntari care faceau cu randul la "paza turmei". Ceva galagie dar interesant modul cum incercau sa ii controleze si cum reactionau strumfii. Pornim din nou la drum, cu tot bagajul dupa noi. Prima oprire va fi foarte rapid, caci vrem sa dam o raita prin Blois. Ma fascineaza in mod deosebit cum se oglindeste orasul in apa super linistita Podul Jacques Gabriel Biserica catolica Saint Vincent de Paul O vedere din fata a castelului din Blois si din lateral, din fata bisericii Saint Vincent Decidem ca nu avem chef sa il vizitam si vrem sa pedalam. Astfel ca ne multumim cu o privire din exterior a imprejurimilor. Nu am idee daca domnul de la mansarda era de acord cu noi sau ba. Probabil asa aratau sniperii in vremurile trecute. :-D Dam o raita prin oras apoi realimentam de la un Carrefour express, servind micul dejun pe o banca din zona Cine se trezeste de dimineata...plimba tractorul Nu ne incadram la restrictii asa ca ii dam mai departe, chiar daca n-avem asfalt. Si daca nenea ala de dimineata s-a tras tractor, calutul a devenit statuie In Cande-sur-Beuvron dam de o bisericuta fara nume unde profitam de umbra si facem o pauza. Ne apropiem de ora 12 si deja e foarte cald. Traversam raul Beuvron si continuam pe macadam pana ajungem la poalele castelului Chaumont. Suferim de cald asa ca incercam sa ascundem bicicletele undeva la umbra. Incercare esuata pentru ca nu exista asa ceva. Lasam lucrurile de valoare in cutiile de securitate dintr-o curte mica, inainte de a intra in incinta domeniului. Urmeaza scari....multe scari de beton pana pe dealul unde au cocotat astia castelul Imi gasesc motiv sa pozez biserica Sf Nicolae pentru a mai profita de ceva umbra. Loara se ascunde printre copaci, dar o dibui Ajungem si la castel, pana la urma. Mor de cald. La interior ajungem in camera Catherine de Medici - nume pe care l-am primit dupa ce regina a cumparat castelul in 1550. In secolele 15 si 16 a fost un apartament care isi schimba destinatia in functie de perioada zilei - camera de baie, dormitor, salon pentru receptia oaspetilor. Camera dispune de un balcon, deasupra unei capele, permitand celor din apartament sa participe la slujba fara a pleca din apartament. (deh, nu stam cu prostimea si lenea e mare) O poza din acel balcon Am chef de un biliard dar n-am creta pentru tac la mine Curtea interioara a castelului de unde se vede frumos Loara. Dam o raita si prin fostele gradjuri unde fiecare calut avea locul lui bine definit Gasim tot felul de sarete si trasuri, harnasamente si tot ce-ti poate trece prin cap ~va urma~
  12. EyesOnly

    Ziua 3: Orleans - Blois, distanta 74km Parasim Savana si ne indreptam spre Decathlon pe care l-am identficat in ziua precedenta si unde ne rezolvam problema cu buteliile de gaz. Din pacate nu au butelii de capacitate mai mare si luam mai multe din cele mai mici. Pedalam pe dealurile pline de pomi fructiferi - meri si ciresi in principal. Chiar gasim ceva cirese ramase neculese si alegem din ele pe cele bune Vremea momentan tine cu noi si cerul e plin de nori, Ne intalnim si cu raul la intrarea in Rezervatia naturala Saint-Mesmim Drumul spre Meung-sur-Loire e marginit de rau pe dreapta si omniprezentii baloti de paie, pe stanga Trecem raul si ne indreptam spre castelul Meung sur Loire raul de la poalele castelului si o boulagerie cocheta, inchisa din pacate Parcam bicicletele la intrarea in curtea castelului brunch-ul campionilor - paine cu mere In curtea castelului, pe langa activitati de tras cu arcul si aruncat sulita gasim si niste jocuri de ultima generatie Luam putin la pas si interiorul castelului. Totul e oale si ulcele si apoi ne continuam traseul din care se pare ca au mai ramas 44km Ideea de a continua traseul pe apa, folosind un ski-jet este distrusa de lipsa acestora la locul cu pricina astfel ca suntem nevoiti sa continuam pe biciclete pana cand ajungem in Beaugency La intrarea in Castelul Beaugency ne intalnim cu 2 calatori frumosi. Povestim putin cu ei si lamurim misterul drapelului belgiano-romanesc Cochetam cu ideea de a schimba bicicleta dar renuntam si ne continuam vizita in castelul aparat de cavaleri Trebuie sa fim atenti la orice miscare pentru ca ...toti ochii sunt pe noi Luam o pauza de hidratare la o pizzierie de pe malul raului si iau contact pentru prima oara cu programul de masa si de pauza al restaurantelor din Franta - suntem serviti fara nicio tragere de inima cu un Cola si o bere, ca deh "sunt in pauza de masa". Aveam sa ne lovim de chestia asta destul de des pe parcursul excursiei noastre. Podul peste Loara, la intrarea in Beaugency Traseul continua pe sosea, pista asfaltata si macadam. Trecem pe langa un loc denumit Lavoir d'Abas ne admiram bicicletele in oglinzile de pe malul raului inainte de a poposi la Camping Val de Blois Profitam ca am facut rost de butelii si incropim cina apoi petrecem seara pe malul raului, printre caiace si tantari. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/RVmECT6SQmsY9myp8 ~va urma~
  13. EyesOnly

    Pfff, bagi mortul in casa, ca nu e (inca) sotie Porecla n-are nicio legatura cu Apple :))) e legata de ceva inside joke in grupul de prieteni si are ceva legatura cu locatia turei - Franta Ziua 2: Orleans E zi de pauza, de vizitat Orleans si de facut prieteni noi. A fost o noapte cu somn bun si multa liniste. Rezolvam micul dejun in cea mai mica graba posibila, savuram mesajul filosofic de la receptie si ne urnim spre Orleans. Trecem din nou Loara, pe podul de masini, paralel cu cel feroviar Pe promenada, lumea isi faci plimbarea si miscarea de duminica Admiram un vapor cu zbaturi(cred ca asa ii zice la propulsia asta) denumit "INNEXPLOSIB|LE n22" si luam la pedale/pas orasul pe toate stradutele lui, fara nicio logica anume Arhitectura si design-ul caselor este foarte interesanta si imi place mult cum au ales sa scrie numele strazilor Ajngem rapid si la catedrala Sfanta Cruce, construita in stil Gothic E cald. Foarte cald. Si, din pacate, caldura mare a devenit leitmotivul mai putin placut al calatoriei, alaturi de cel al placut al castelelor. Facem o pauza de inghetata si nu ratez ocazia sa plasez tricolorul in peisaj Catedrala vazuta din capatul opus al bulevardului si "nenorocitele" alea de sine de tramvai Ajungem si la casa Ioanei D"Arc care, din pacate, e inchisa fiind duminica. Aveam sa ne dam seama ca e inchis pentru ca Ioana era plecata calare, in piata mare a centrului orasului - Place du Martroi, asa ca trecem sa o salutam acolo Ne plimbam pe stradutele adiacente Gasim si "casa casatoriilor"(care e de fapt Hôtel Groslot) din ziua precedenta si locul in care s-a "lasat piele" pe sinele de tramvai Ne intoarcem sa o salutam pe Ioana trecem pe la Banca Franceza si gasim ceva rece(cu alcool) sa ne potolim setea si caldura mare. Intre timp tinem virtual legatura cu @majikstone care se indreapta spre Orleans, injurand copios vantul de fata, si cu care ne intalnim la gara Stam de 6 la biciclete pana cand isi cumpara bilet de intoarcere si apoi bagam ceva sanatos la un "restaurant" de 7 stele Continental Gasim o terasa si ne intindem la cateva pahare de .... vorba. Aleg o bere din meniu . Il conving pe @majikstone sa mearga pe aceeasi varianta si reusim sa ne facem de bafta. Singura bere adevarata de pe masa ajunge in fata la Siri (copyright @majikstone) Depanam povesti de toate felurile, dam putin si in politica, primim ceva informatii utile(carafa de apa gratuita de la terase) pentru care multumesc din nou si acum. Ne despartim de noul nostru prieten. Unul spre gara, altii spre camping. Parcam bicicletele in Savana si incropim ceva de mancare. Unul din administratorului camping-ului, auzind de problema noastra cu arzatorul. se ofera sa ne dea o butelie ramasa de la alti calatori. Accept imediat si apoi o innapoiez - nu erau butelii cu filet, compatible cu arzatoairele noastre. Asezonam seara cu niste struguri lichizi si asteptam cu nerabdare sa incepem cu adevarat traseul. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/9WUDHBHo9g2QuvFN7 ~va urma~
  14. EyesOnly

    Ziua 1: Beauvais - Orleans Planul e sa plecam cat de dimineata din Beauvais, folosind trenul pe ruta Beauvais-Paris-Orleans, asa ca trezirea e dupa putine ore de somn. Se simte oboseala din ziua precendenta si, mai ales, berile(sau mai exact numarul lor) din seara ce a trecut. Incep sa finalizez montajul bicicletelor si realizez ca una din ele nu mai are frana pe fata. Deh, frana hidraulica combinat cu faptul ca am uitat sa leg maneta de frana pentru transport. Ne chinium cu gazda sa o rezolvam. nu ii dam de cap si ramane sa rezolv in Paris sau Orleans. Pornim spre gara, avem de parcurs aprox 2,5km, ajungem cu 5 minute inainte de plecarea trenului, luam rapid bilete si ...Parissssss, venim. Durata traseului intre Beauvais si Paris (Nord) nu e foarte mare asa ca ajungem rapid in Orasul Luminilor "Aterizam" in Gara de Nord si trebuie sa ajungem in Gara Austerlitz, de unde sa luam trenul spre Orleans. Avem de parcurs aproximativ 5km intre cele doua gari. Nu avem bilet cumparat pentru Orleans, astfel ca nu avem o limita exact de timp. Vrem doar sa ajungem sa prindem un tren cat mai devreme posibil, pentru a putea rezolva problema cu frana in Orleans, Pedalam pe piste de biciclete pe trotuar sau, si mai bine, pe banda unica de autobuz-biciclete. E super si mi-a placut la nebunie traseul asta. Am timp sa casc gura in jur si oprim destul de des pentru o poza sau pentru a admira imprejurimile Bifam Place de la Bastille si facem cateva poze si cu Sena Ajungem in Gara Austerlitz, aglomeratie si forfota de nedescris. Dupa cateva tentative de ghiseu, online, automate cumpar bilete de tren folosind aplicatia de pe telefon. Pierdem timpul pana cand se apropie ora de plecare a trenului nostru. Toata gara si, mai ales, zona unde se afiseaza informatiile de garare a trenurilor, sunt arhipline. Abia te misti daca ai un troler, daramite cand ai doua biciclete cu tot cu bagaje. Se afiseaza trenul peronul pentru trenul nostru, cu 10 minute inainte de plecare, asa ca urmeaza fuga spre tren. Nu gasim locurile pentru biciclete - vagoanele destinate pentru asa ceva nu aveau desenul pe ele - inghesuim bicicletele noastre si ale altor 2 cicloturiste intr-un spatiu mai mic. Nasul ne gaseste si nu e de acord si ne arata vagonul cu spatiu dedicat mult mai mare. Il certam in franceza ca lipseste desenul de pe vagoane. Tace si inghite reprosurile. Bicicletele sunt asigurate si reusesc, in sfarsit, sa imi trag sufletul dupa toata alergatura. Vagonul e comod si curat, are aer conditionat si kilometrii trec fara sa ne dam seama. Realizez la un moment dat ca am gafat putin cu biletele - in sistemul SNCF exista gara Orleans si inca una, cu vreo 5 km inainte, Les Aubrais, care era o optiune pentru unele TER-uri spre zona Orleans plecand din Paris. Aparent. cu toate incercarile mele de a lua bilet online, am cumparat pana la Les Aubrais si nu pana la Orleans. Decid sa facem pe necunoscatorii, in caz ca vine controlul intre cele doua statii. Pana la urma. biletele noastre nu au fost controlate deloc. fapt care a devenit un fel de normalitate in toate trenurile folosite in aceasta excursie. Ajungem in Orleans si ne indreptam spre camping-ul pentru aceasta seara. Avem in plan sa gasim si service-ul pentru a rezolva cu frana. Mergem prin centru, piatra multa si linii de tramvai. O avertizez pe Siri sa aiba grija la linii. La nici 2 minute dupa, aud niste zgomote specifice si imi dau seama ca inevitabilul s-a produs. Ca sa nu fie orice fel de cazatura a decis sa cada chiar in fata unui alai de nunta care tocmai iesea dintr-un fel de "casa casatoriilor". Daca au prins-o si pe filmare atunci atunci au de ce sa isi aduca aminte. Verific pasagerul. Verific atelajul. Totul in parametrii in afara de vanataile ce vor urma Gasim service de biciclete si rezolvam frana, cu doar 10 euro, timp in care servim si ceva de mancare la fast-food-ul de langa service Ne indreptam spre Camping Olivet, unde aveam sa popsim pentru urmatoarele 2 nopti. situat la vreo 8km distanta de Orleans. Pe drum avem un prim contact cu raul Loire Ne sperie putin semnul de la intrare dar suntem linistiti rapid ca e doar pentru rulote si masini, pentru biciclete exista un spatiu dedicat si se gaseste tot timpul un loc. Savuram o bere receeeee si buna si apoi mergem sa vedem locul rezervat bicicletelor cunoscut sub numele de "Savana" Lasam toate bagajele la locul ales si plecam spre Olvet. Obiectiv - sa cumparam de-ale gurii si sa gasim butelii de gaz pentru arzatoare. Cum nu ai voie pe avion cu ele. evident ca nu aveam asa ceva. In Orleans, nu am reusit sa gasim un magazin de outdoor si nici in camping nu au asa ceva. (in anul precedent, in aproape toate camping-urile din Austria, puteai sa cumperi butelii) In Olivet gasim un Peugeot de epoca ceva arta urbana si de-ale gurii. Dar nicio sansa sa gasim buteliile de gaz. Ne intoarcem in camping si intindem cortul in Savana ( un camp din spatele receptiei, in care erau, din loc in loc, cercuri fara iarba mare pentru fiecare cort) Pentru cina ne multumim cu o pizza buna si scumpa de la rulota cu mancare care viziteaza camping-ul in fiecare seara si cu berea de la market-ul din Olivet Urmeaza prima seara de somn la cort. Maine e zi de pauza(deja ;)))) ) si de vizitat Orleans Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/aCCd4DNkoLRee9xa9 ~va urma~
  15. EyesOnly

    Ziua -1: - Planificare Am cumparat bilete de avion pentru Sibiu - (Paris) Beauvais - Sibiu undeva la inceput de an(februarie-martie) Dupa ce am ales si destinatia clara - Valea Loairei - am inceput sa fac un planning pe zile, tinand cont de tintele pe care le aveam si pozitionarea camping-urilor. De asemenea am achizitionat si biletul de TGV pentru intoarcerea de la Nantes la Paris, bilet care includea si transportul bicicletelor. Ziua 0: Sibiu - Paris Adunam bagajele si ne pregatim de impachetat Bicicletele au fost impachetate de acasa in cutii de carton, "impurmutate" de la magazinul DHS cu ceva luni in urma, si transportate spre aeroport cu o masina de transport marfa. Bicicletele in cutii, asteptand sa plece spre aeroport Din 2 saci de rafie Siri a cusut unul mai mare si, astfel, gentile si restul bagajelor si-au gasit locul in doua cuburi elegante, demne de un zbor cu WizzAir Cuburile magice In aeroport, asteptand deschiderea ghiseului de bagaje. Evident toate privirile erau asupra noastra si, mai ales, a bagajelor. De la "ce naiba carati acolo" pana la "super tare.bravo voua" toate replicile s-au spus sau citit in privirea trecatorilor. Bagajele au trecut fara nicio problema de security check astfel ca aventura putea sa inceapa. La aterizarea in Beauvais am dat de vreme foarte urata si ploaie. A fost cea mai urata zona de sosiri in care am fost eu pana acum. Spatiu foarte putin, super-super aglomerat, mizerie mare, benzile de bagaje inconjurate de zeci de oameni. La cativa metri de zona de bagaje era deja controlul de pasapoarte. Bagajele trebuie ridicate inainte de a trece de controlul de pasaport astfel ca, evident, trebuie sa te plimbi cu ele dupa tine. Astept sa mi se aduca cutiile pe o usa cu scop oficial de "iesire de urgenta", in timp ce Siri se chinuie sa isi faca loc sa recupereze cuburile. In afara de faptul ca erau putin ude cutiile, totul era in parametri(cel putin la momentul ala) Ni se spune ca trebuie sa caram cutiile si cuburile dupa noi, la coada de la paspoarte. In zona respectiva si, de fapt, in tot terminalul ala nu exista niciun carucior de bagaje. O familie de romani care zburase in acelasi avion se ofera sa ma ajute. Refuz politicos si incepem sa facem scandal in franceza ca vreau un carucior. Tipul de la securitate se satura de noi la un moment dat, intelegand in acelasi timp problemele pe care le-am avea cu statul la coada avand toate acele bagaje. Ne deschide culoarul separat, folosit doar de ei, si ne facem semn sa trecem pe acolo. De asemenea se asigura ca vom intra in fata la agentul de politie vamala. Dupa security check stam la povesti cu familia care se oferise sa ne ajute, detaliem cam ce vrem sa facem, facem schimb de numere de telefon si ne roaga sa trecem pe la ei. La acel moment, casa lor era foarte aproape de traseul nostru. Cazarea din Beauvais urmeaza sa fie la o gazda de pe WarmShowers. Iau legatura cu el, vine sa ne ia de la aeroport. Inghesuim, fara mari probleme, in Laguna cele 2 biciclete, 2 cuburi si 3 oameni. Privelistea e impresionanta pentru cei din jur si, recunosc, juram ca nu au cum sa incapa. Iesim in oras si ne indindem la (multe) beri la un fel de festival din centrul orasului. Incheiem seara tarziu in noapte, cu mult alcool si putina mancare. Mai multe poze cu impachetarea/transportul bicicletelor - https://photos.app.goo.gl/Vn9PV25gGZ1GAjXx9 ~va urma~
  16. paulrad

    Ziua XVI – Luni, 17 Septembrie: Sospel – Menton, 21.65km cu 252m dif. de nivel Până în Menton am vreo 5km de urcare și în rest doar coborâre, așa că nu e nici o grabă. Pe la 10:15 părăsesc campingul în care am stat 3 nopți și care se luptă cu cel din Ziua 3 pentru titlul de cel mai frumos camping al turei. Deși nu e grea urcare, opresc o dată să mă dezmorțesc și să fac o poză. Mai opresc la intrarea în tunelul prin care am trecut în Ziua 13 ca să îmi pun stopul pe spate. Având o lungime de 700m și fiind puțin în urcare, am fost ajuns de mașini și m-am oprit de 2-3 ori ca să le fac loc să treacă. Aproape de ieșirea din tunel m-au ajuns alte mașini, dar au stat cu răbdare după mine până am ieșit din tunel. Pe Facebook mi-a scris un tip ce locuiește în Menton că el n-a trecut niciodată prin tunel fiind interzis cu bicicleta. Am văzut și eu indicatorul în poza din Ziua 13, dar atunci nu l-am observat la cât eram de obosit și să o zic pe aia dreapta, sigur nu urcam prin Col de Castillon doar ca să ocolesc tunelul. După ieșirea din tunel începe coborârea spre Menton. Fac o poză din mers și mai opresc doar la intrarea în oraș să mănânc la McDonald’s unde mă bucur că panoul de comandă are și meniu în limba engleză. După ce termin de mâncat mă pun să caut cazare. Cum nu vreau să pierd iar trenul ca în Paris, renunț la camping ca să nu mai am de împachetat dimineață prea mult. Sun la un guest house, dar sunt toate locurile ocupate. Până la urmă găsesc un hotel de 2 stele la 250m de gară, iar până acolo îmi mai ia câteva minute, fiind tot coborâre. Mă duc la recepție să-mi iau camera care costă 52 euro/noapte fără mic dejun. Bicicleta o las într-un hol la cea de-a doua ieșire din hotel, care e încuiată, iar apoi urc bagajele în cameră. Condițiile de cazare sunt mai bune decât la cort doar prin prisma faptului că am o baie complet utilată, în rest cortul meu arată mai bine decât camera asta și nici nu e cu mult mai mic. Fac un duș și plec apoi la gară să văd cum ajung mâine la Paris, mister rămas neelucidat deocamdată. Am norocul și nimeresc o doamnă la casa de bilete care vorbește cât de cât engleză. Îi explic că vreau să ajung la Paris, dar n-am cum ambala bicicleta. Îmi printează un itinerariu pentru trenurile TER pe care pot lua bicicleta nedemontată și apoi dă din cap că nu-i tare bine: trebuia să schimb trenul la Nisa, Marseille și Lyon, afacere care dura vreo 12 ore. Îmi spune să aștept puțin și pleacă la manager, iar după ce se întoarce zice să demontez bicicleta și să o învârt toată în folie ca să o pot lua pe TGV, tren ce merge direct la Paris, face vreo 6 ore și costă 108 euro. Găsesc pe Google Maps un magazin de construcții destul de aproape și cumpăr scotch și folie cu bule. Încerc să cumpăr biletul online cu cardul, dar tranzacția e refuzată de 2 ori, nu-i place cardul meu. Curios lucru, căci cu același card am cumpărat online biletul de la Paris la Lyon. Caut un bancomat pe lângă hotel și apoi mă duc iar la gară să cumpăr biletul ca să nu am grija asta dimineață. Stând la coadă îmi verific contul pe telefon și mi se pare că am mai puțini bani decât ar trebui. Bănuiesc că au fost retrași banii din cont de fiecare dată când am încercat să iau biletul online, adică 216 euro. După puțin timp, când au fost actualizate tranzacțiile în aplicația băncii, am văzut că fix așa s-a întâmplat. De la gară plec să beau o cafea și să mănânc ceva, iar apoi mă învârt puțin prin oraș și mă întorc la hotel căci se schimbă vremea și începe să picure. Va urma. Ziua XVII – Marți, 18 Septembrie: Menton – Paris cu TGVul Cu gândul la împachetatul bicicletei și urcatul bagajelor în tren, n-am prea avut un somn rodnic așa că la 6 mă trezesc. Trenul pleacă la ora 9:20 și chit că am de parcurs doar 250m până la gară, la ora 8 părăsesc camera, predau cheile și pun bagajele pe bicicletă. Ajuns la gară, mă duc la ghișeu să întreb la ce peron vine TGV-ul căci nu era afișat încă pe ecran, fiind prea devreme. Pe peron mă uit după panouri cu componența trenurilor, dar nu există. Poziționarea pe peron astfel încât să fiu aproape de vagonul meu a fost unul din gândurile care nu m-au lăsat în pace toată noaptea. Nu voiam să am de alergat pe tot peronul cu bicicleta împachetată și cu bagajele ca să ajung la vagonul în care am bilet. După ce îmi aleg locul pe peron, dau jos bagajele și încep să pregătesc bicicleta. Învârt roata față în folie și o leg cu scotch, iar apoi începe greul. Să împachetezi toată bicicleta în folie când ai doar două mâine și alea stângi amândouă, nu e tocmai ușor. Vreo 40 de minute cred că a durat operațiunea timp în care peronul s-a aglomerat și am devenit principala atracție. Termin cu pregătirile fix la ora 9:00 când vine trenul la peron. Verific încă o dată pe bilet în ce vagon trebuie să urc și ca printr-o minune constat că trenul a oprit cu ușa vagonului în care aveam bilet exact în dreptul meu! Mai bine de atât nici nu se putea. Îmi pun coburile și celelalte bagaje în raftul destinat lor și constat că nu e nici o șansă să încapă și bicicleta acolo. Găsesc un controlor pe peron care evident că nu vorbea engleză și îi arăt din gesturi că am ceva mare și-i fac semn să mă urmeze. După ce se minunează un pic îmi spune să duc bicicleta la etaj și să o las pe culoar. Fiind prima stație, trenul era cam gol, dar în curând s-a aglomerat mai mult decât mă așteptam și sigur a încurcat călătorii, ceea ce nu mă încântă deloc, dar asta e… Poate dacă aș fi dat și roata spate jos și portbagajul ar fi încăput pe un raft de ăla. M-am așezat la locul meu și primul lucru, evident, m-am conectat la WiFi folosind numărul biletului. Internetul e raționalizat, un lucru care ar trebui să fie ilegal în vremurile noastre! Totuși, am rămas fără access doar pentru perioade scurte de 5-10 minute. Din aplicația celor de la SNCF poți afla tot felul de lucruri, principala ”atracție” fiind harta care arată traseul și viteza curentă. Deocamdată facem încălzirea într-un ritm lejer de doar 100-130km/h. Dacă ridic ochii din telefon pot să văd pe geam încă o dată peisajele oferite de Coasta de Azur. Am pedalat 6 zile de-a lungul Mediteranei, iar comparat cu asta, ”admiratul” peisajului din goana trenului e egal cu zero. Revenind cu ochii în telefon, din aplicația SNCF pot afla că trenul are 5 minute întârziere (în Monaco urcase poliția și aveau treabă cu un individ) — întârzierea a fost recuperată pe parcurs, pot vedea cât internet mai am din rația alocată, se poate comanda mâncare de la restaurant și există chiar și un chat cu călătorii din tren unde nu scrie nimeni nimic. După ce lăsăm în urmă munții de pe Coasta de Azur, de la Lyon până la Paris ne deplasăm cu viteza de croazieră pentru care e renumit TGV-ul. Ajung la Paris fără întârziere după 6h25minute, timp în care am parcurs 990km. Pe peron despachetez bicicleta și montez roata față, dar nu mai am chef să mă chinui iar cu frâna față așa că face gălăgie mare. Părăsesc gara cu mai multă ușurință decât în prima zi când am debarcat în Lyon și mă îndrept spre adresa aleasă pe GPS. Dacă înainte să încep aventura și să ajung în Franța mă tot gândeam cum pedalez eu prin traficul din Paris, acum n-am avut nici o emoție. Din cei 8km pedalați de la gară până la destinație, aproximativ 85% au fost pe pistă de biciclete sau pe culoarul unic pentru autobuze, unde e și locul bicicliștilor. Singurul ”claxon” primit a fost pe o porțiune îngustă de pistă unde o doamnă a strigat la mine să mă dau la o parte ca să mă poată depăși, iar apoi și-a cerut scuze că a strigat, dar n-are claxon. Și iată-mă ajuns cu bine la destinație. Până duminica următoarea am pierdut vremea pe la mătușile din Paris. Într-una din zile am dat o fugă singur la Versailles și alte locuri aglomerate, plimbarea fiind un semi-eșec din punct de vedere fotografic. Sfârșit. https://www.paulrad.eu/category/bike-touring/franta-2018 Pe scurt costurile călătoriei: Transport: Baia Mare – Paris (bicicleta doar): autocar – 30 € Paris – Lyon: tren TER – 49.20 € Menton – Paris: tren TGV – 108 € Paris – Baia Mare: microbuz – 100 € Cazare: Camping: 15 nopți – 166.22 € Hotel: 1 noapte – 52 € Mâncare, băutură și alte mărunțișuri: 335 € Total: 840.42 € Fiind prima tură, a fost destul de costisitoare achiziția echipamentului necesar, dar ăla e bun luat. Sper să-l mai folosesc cât de curând
  17. Ninsoare proaspătă, minus 6 grade, cer senin, drumul spre vârful Peana, lângă Cluj:
  18. Ziua 9, Campingplatz und Mostheuriger Fam. Puchner - Gasthaus Machland Gasthof 62 km. La ora 07.00 deșteptarea, micul dejun si strângerea catrafuselor a durat 2 ore. La ora 09.00 pe răcoare eram calare pe căluți si pedalam. "Călătorului ii sta bine cu drumul" si ca sa avem elan peste o ora ne-am oprit la o cafea Astazi era programat un traseu mai scurt deoarece urma sa vizitam Lagarul Mathausen. Din ce am citit pe acest forum știam ca avem zone de împins bitele ca sa ajungem la lagăr. Linz, l-am vizitat din șaua bicicletelor. Aici aproape ne uda Dunărea la pedale. La cate dulcegării au băgat in ei haiducii pana acuma, le era scârba de napolitane cu ciocolata. Pauza de hidratare si necesitați fiziologice in boscheți Iata-ne ajuns la Lagărul de concentrare Mathausen. Pe ultima porțiune a trebuit (EU) sa împing bicicleta, haiducii nu au avut probleme de acest gen. Rastelul de biciclete era cam plin dar tot am găsit 2 cate 2 locuri libere sa legam căluții. Am lăsat toate bagajele pe bicicleta, am luat cu noi bidoanele cu apa, telefoanele, actele si banii, la întoarcere le vom găsii la fel. Ma gândeam sa stau eu de paza la ele dar am zis ca ne riscam. Intrarea este gratuita dacă nu dorești un ghid audio mobil, am vrut sa iau pentru copii dar ne-am încurcat in știință si pana la urma am renunțat. Masa pe care erau tranșate cadavrele deținuților sa poată intra in crematoriu. Crematoriu. Bicicleta aceasta are o poveste in spate. Un deținut polonez care supraviețuit eliberării lagărului nu a mai așteptat sa fie repatriat in mod organizat de către eliberatori ce si-a făcut rost de o bicicleta si a mers acasă cu bicicleta (pana in Polonia) Bicicleta a fost donata lagărului după câțiva ani (cred ca câțiva zeci de ani) Toata admirația si respectul pt acest om care a avut o determinare atat de puternica încât sa poată parcurge distanta pana in Polonia cu un fizic si o sănătate șubrezită. Baraci. Duapa vizitare am revenit la malul Dunării si ne-am alimentat cu "combustibil". Teoretic era in plan sa stam la un camping pe malul Dunarii, dar realitatea din teren nu s-a potrivit cu planurile de acasă. Poate va întrebați de ce le fac poze mușcând din mâncare ? Sa fie liniștite mămicile ca pruncii lor sunt hrăniți Am vrut sa ne cazam la Camping Au an der Donau. Dar cum pista trece de-a lungul campingului am observat ca este full si când am trecut pe lângă recepție era coada. Ma gândeam ca sigur parcela cu curent nu găsesc fără rezervare si am pedalat mai departe. La un moment dat copii (Rareș in mod special) au văzut o pancarta cu un Gausthof la 4 km de Dunăre. Am decis sa ne încercam norocul, ma gândeam ca fiind asa departe de Dunăre nu o sa fie plin de turiști in el. Apartament pentru 4 persoane fără mic dejun 120 EUR. La mansarda am dormit eu cu Darius, geamul era blocat asa ca am făcut sauna Când am ajuns la recepție Rareș a întrebat unde-i piscina, mie mi-a căzut falca "ce piscina?" Ne-a arătat proprietarul unde-i piscina, atât i-a trebuit la Rares nu il mai opream de la a face sărituri in piscina El a observat pe pancarta ca are piscina pensiunea RARES SERGIU DARIUS nu a sărit Iar eu pe șezlong cu o bere rece lângă mine studiam doi "gugustiuci" (el mult mai in vârsta ca ea) care se giugiuleau mai încolo. Si-a adus amanta la relaxare Lânga camera noastră pe hol era o chicineta de care m-am folosit sa le fac cina si micul dejun de a 2-a zi. VA URMA
  19. Pentru satisfactia tatiilor... iar copchii is inca prea mici ca sa zica nu. Asa ca lasa-i sa profite tatii cat pot, ca in curand urmeaza adolescenta.
  20. EyesOnly

    N-are de ce sa fie ciuda. Ajunge la final calatoria si incepe alta. Se termina povestea, vine alta. Se termina pozele, vin altele. Ziua 12: Nantes - Noirmoutier, distanta 40km(cu bicicleta), 1st and 2nd La momentul cand faceam primele schite ale traseului, cand mi-a fost clar ca Normandia trebuie sa mai astepte, cel putin inca un an, calculam ca vom petrece primele 2-3 zile in Paris. Motivul principal - sa vedem ultima etapa a Turului Frantei, care urma sa se incheie pe 29 Iulie. In plus am fi vrut sa cascam gura putin si prin Paris, unde nu mai fusesem niciodata. Ceva calcule mai incolo imi dau seama ca nu are niciun sens sa pierdem vremea in Paris, la inceput - aglomeratie mare la etapa finala, cateva minute in care poti sa vezi plutonul fata de cateva ore cat trebuia sa astepti dupa ce ti-ai gasit un loc. In plus, sa ne plimbam cu toate bagajele dupa noi prin Paris, de mai multe ori, nu suna prea apetisant. Renunt la ideea cu Paris-ul si, ca sa nu se supere Le Tour pe mine, realizez ca am putea parasi pentru putin timp Loara si castelele ei si sa poposim pe insula Noiremoutier, in departamentul Vendee. Nu vedem finalul dar macar ajungem in departementul de unde a plecat Le Tour in acest an. In plus, proximitatea Passage du Gois si mancarimea din talpi la gandul ca am putea sa il traversam pe bicicleta ma imping si mai mult cu planificarea spre Noiremoutier. Asadar, planul final de acasa contine o vizita pe insula Noiremoutier. Planul contine de asemenea un traseu de aproximativ 100km pentru ziua de astazi, de la Nantes pana pe insula. In seara precedenta, stand pe langa cort si oala cu mancare, calculam ca e destul de complicat traseul pentru a doua zi. Incep sa caut variante ajutatoare, eventual un autobuz sau tren pentru macar o bucata din traseu. Gasesc pe siteul SNCF, spre surprinderea mea, traseu direct Nantes - Noiremoutier, la care este si simbolul de biciclete. Dupa ceva studiu mai detaliat imi dau seama ca e vorba de autobuze apartinand SNCF care fac legatura de la Gara Nantes la Autogara Noiremoutier. Profitam de cunostintele de franceza ale Sirianului si facem o rezervare pentru dimineata, de la ora 10.20 Chiar daca pana la gara avem doar 10 km, ne trezim dupa ritmul din zilele precedente si la ora 8 suntem deja gata de plecare. Se observa cat de "multa" iarba am avut in zona noastra de cort. E destul de cald dar cu ceva norisori pe cer. Pedalam pe malul Loarei si ajungem rapid aproape de Nantes. Trecem pe langa unul din multele poduri care leaga orasul de insula Nantes - Podul Eric Tabarly - un pod destul de nou, inaugurat la mijlocul anului 2011 Ajungem in Nantes evident, foarte devreme fata de ora la care era programata plecarea - 10.20 Stiu ca mai este un autocar care pleaca cu o ora mai devreme si ii sugerez la Siri sa incercam sa il luam pe acela. Poate nu are toate locurile de bicicleta ocupate si poate ca ne accepta si pe noi. Asteptam sosirea autocarului, e din ce in ce mai multa aglomeratie. Zona in care asteptam e un fel de autogara - in sensul ca sunt peroane pentru autocare, dar nu exista nicio cladire oficiala in zona. Doar gara din spatele nostru. Apare autocarul, eu stau pe langa bagaje in timp ce Siri se duce sa profite de cunoasterea limbii franceze. Povesteste cu soferul, acesta nu pare deloc incantat sa ne ia, daca tot avem rezervare pentru 10.20 sa mergem cu ala. Cu toate acestea coboara din autocar si vine spre zona din spate, unde asteptam. Povestim doar in franceza cu el, ne arata cum trebuie sa prindem bicicletele si isi vede de treaba. Pare destul de serios si cam morocanos, Montez bicicletele si incep sa strang tricolorul, sa nu se agate sau sa se rupa de la vant, in timpul drumului. Soferul vine drept spre mine si, in limba franceza. incepe sa vocifereze - ce e cu drapelul ala? sa il dau jos de pe bicicleta. Il iau cat de cat in serios si incep sa il strang si mai bine. Urmeaza un moment de soc pentru noi - din franceza fluenta pe care o vorbise, soferul incepe sa vorbeasca in romana. Si imi zice sa las drapelul acolo unde e, sa fluture pe autocarul lui, ca e mandru ca e roman. Ne dumirim cat de cat din soc, povestim putin, ne arata unde sa punem bagajele de cala si isi vede de actvitatile care ii revin, pentru a se putea pune in miscare. Noi radem pe peron si sesizam si ironia - traseul cu numarul 13, norocos pentru noi, unde avem bafta sa dam peste un sofer de origine romana. La urcare in autocar, in loc de bilet ne atrage atentia ca, in caz de ceva control, eu sunt fratele lui si Siri verisioara si ne asezam pe primele locuri din fata. Suntem gata de plecare, Noiremoutier ne asteapta Am ocazia sa arunc cate o privire la ecranul de pe bord care afiseaza imaginile unei camere situata in partea din spate. Pot astfel sa observ bicicletele pe tot parcursul drumului La iesirea din gara ne "intalnim" pentru ultima oara cu familia cu Scott-uri electrice, intalnita pentru prima oara in Camping Municipal Rigny-Usee. Autocarul nostru trece pe langa ei. Aparent se indreptau spre gara, probabil punctul terminus al excursiei lor. Noi continuam traseul pe drumuri nationale in mare parte. Autocarul e confortabil, foarte curat si domneste linistea in el. Nu ai parte de painea cu salam sau chips-urile din cele romanesti. Are chiar si niste porturi usb, langa scaune, pentru incarcarea electronicelor. Admiram peisajul si observam ce furtuna am ratat Accesul pe insula Noirmoutier dinspre continent se face in doua moduri - folosind Passage du Gois sau - folosind Podul Noirmoutier Podul a fost dat in folosinta in anul 1971, singura optiune de a ajunge pe insula, pana atunci, fiind PdG. Passage du Gois e un drum natural, in lungime de 4,3km, care face legatura intre continent si insula. Acesta este inundat total de 2 ori pe zi, in functie de orarul mareelor. Asadar poate fi folosit doar cateva ore, de 2 ori pe zi. In momentul cand e inundat complet nu exista niciun semn ca ar exista acolo. Evident, autocarele folosesc podul, si mare parte din traficul de pe PdG e facut de turisti si localnicii care pur si simplu il traverseaza sau vin sa adune vietatile marine, lasate in urma de apa care se retrage. In documentarea turei, am vazut multe poze cu rulote sau masini acoperite de apa, din cauza ca nu au tinut cont de orarul mareelor si s-au aventurat pe drum cand nu ar fi trebuit. Dupa cum spuneam, autocarele folosesc podul pentru a ajune pe insula si noi nu facem exceptie de la asta. Desi, cand planificam tura, imi faceam griji despre pedalatul pe pod, am observat la trecerea lui cand are, pe o singura parte, o banda separata de trafic pentru biciclete sau per-pedes. Ajungem in autogara Noirmoutier si salutam cu mandire autocarul care ne-a adus aici si pe Domnul Daniel, sofer de origine romana, care ne-a tratat atat de frumos Povestim putin, isi cere scuze ca nu ne poate gazdui in locul in care sta el(in timpul sezonului el si mai multi colegi fac aceste curse regulate Nantes - Noirmoutier de cateva ori pe zi; raman peste noapte la cazarea de pe insula; in afara sezonului sunt soferi pe zona Nantes) Facem schimb de nr de telefon si ramane sa ii dam un semn in momentul in care ne instalam la un camping. Domnul Daniel pleaca la pauza de masa noi ne urnim in cautarea unui camping pentru urmatoarele 2-3 nopti. ~va urma~
  21. Octombrie 2018 https://www.youtube.com/watch?v=Dy6MpsDPKts "Oltenia de sub munte", un spatiu inzestrat cu o covarsitoare bogatie de locuri minunate, multe din ele inscrise in patrimoniile materiale si imateriale ale UNESCO. O coteala din drumul ce leaga Ramnicul Valcii de Targul Jiului, undeva spre Costestii luptelor lui Radu Vasile cu minerii veniti sa mai educe ceva intelectuali, m-a adus in fata unei minunatii fara de seaman, careia i-am fagaduit pe loc o vizita. Cu trebile terminate, intr-o frumoasa dar friguroasa zi a lui octombrie, urcam in scaunul comod al sobolancei cu Hans cocotat deasupra pentru a ma opri in Bistrita Valcii, ceva mai de vale de manastire. <div class='pixels-photo'><p><img src='https://drscdn.500px.org/photo/296550203/m%3D900/v2?webp=true&amp;sig=07ed2d77e1deedbd032985b78e23b87716230fbf9d6b09e95483a895ee725917' alt='20181026_115940.jpg by Stefan Constantin | 500px.com'></p><a href='https://500px.com/photo/296550203/20181026-115940-jpg-by-stefan-constantin' alt='20181026_115940.jpg by Stefan Constantin | 500px.com'></a></div><script type='text/javascript' src='https://500px.com/embed.js' async></script> Zidita la 1492-1494 de catre fratii Craiovesti, Barbu - ban, Parvu - vornicul, Danciu - armasul si Radu - postelnicul, una din cele mai puternice familii boieresti ale Olteniei, a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1494 de catre Vlad Calugarul. In anul 1509 este distrusa in totalitate prin incendiere si punerea zidurilor ramase la pamant de catre Mihnea Voda in lupta sa cu Craiovestii. Fiu al lui Vlad Tepes, a fost supranumit "cel rau" pentru purtarile lui de adevarat si sangeros autocrat. Domnia i-a durat doar 2 ani dupa care, marile familii boieresti, cu ajutorul turcilor, l-au detronat. A fugit in exil in Transilvania in 1510 unde a fost asasinat la Sibiu, pe treptele bisericii parohiale. Gavril Preotul, calugar si hronicar al vremii il descrie: "Apucand domnia, indata se dezbraca lupul de pielea oii si isi astupa urechile ca aspida si ca vasiliscul, iar arcul si-l incorda si gati sageti de sageta, si sabia si-o fulgera, si mana si-o intarea spre a rani, si prinse pre toti boierii cei mari si alesi, muncindu-i cu multe munci cumplite si le lua toata avutia, si se culca cu jupanesele lor si cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a taiat nasurile si buzele, pre altii i-a spanzurat si pre altii i-a inecat; iar el se imbogatea si crestea ca chedrul pana la cer si-si implinea toata voia sa". In 1515-1516, boierii Craiovesti o reconstruiesc si o inzestreaza cu cea mai de pret relicva: moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, cumparate din Turcia cu echivalentul greutatii lor in aur. Constantin Brancoveanul daruieste manastirii un clopot de mare valoare si o icoana a Sfintei Ana. La 26 octombrie 1802 are loc, probabil, cel mai puternic cutremur din Romania (calificat ca fiind "catastrofic"), cu o intensitate estimata intre 7.9 si 8.2, cu o durata de 2 min si 30 secunde, care avariaza grav manastirea. Aceasta este rezidita intre 1846 si 1855, lucrarile fiind conduse de arhitectul Carol Benesch, silezian de orientare eclectica si istorista, actuala arhitectura a manastirii fiindu-i atribuita. Incepand cu anul 1850, pictorul Gheorghe Tattarascu incepe lucrarea de zugravire a interiorului in cursul careia ii portretizeaza ecumenic pe Barbu Craiovescu, Constantin Brancoveanul, Barbu Stirbey, Maria Doamna si Despina Doamna. La 10 noiembrie 1508 este pomenita intr-un document prima carte scrisa aici in limba romana - "Liturghierul". Tot aici, la 1620, istoricul Mihail Moxa scrie "Cronograful Tarii Romanesti" - prima lucrare istorica a tarii in care trateaza, printre altele, Descalecarea pe teritoriul Moldovei, sprijinit de documente disparute intre timp. Acest manuscris se afla si astazi la... Moscova. In anul 1959, manastirea este desfiintata de autoritatile timpului, iar calugaritele sunt trimise acasa. 200 de calugarite!!! In anul 1984, manastirea este reinfiintata sub pretextul organizarii unui muzeu al tipariturilor. Manastirea Bistrita este incadrata ca monument istoric, bucurandu-se de toate facilitatile aferente acestui statut. Depasind manastirea careia ii voi dedica in viitor o vizita speciala, ma indrept catre intrarea in Chei: https://500px.com/photo/296550733/20181026-120500-jpg-by-stefan-constantin Temperatura este mai mult decat civilizata avand in vedere si echipamentul de pe mine: pantaloni lungi, doua tricouri - din care unul termic, foita de fas si, in rucsac, o bluza termica groasa. La rezerva, manusi cu degete intregi, iar in picioare bocancii peste doua randuri de ciorapi. Adica pregatit rau! Intrarea este marginita de un panou de prezentare: https://500px.com/photo/296550839/20181026-120521-jpg-by-stefan-constantin Si, iata-ma-s la intrare, la o noua oprire. Ar trebui sa spun ca mai mult am stat decat am mers, cascand gura si fotografiind minunile ce ma-nconjurau din toate partile. https://500px.com/photo/296550853/20181026-120716-jpg-by-stefan-constantin Din istorisirea unui localnic, am aflat cateva lucruri interesante, printre care si povestea podului de la intrarea in chei, rupt astazi: https://500px.com/photo/296550869/20181026-121042-jpg-by-stefan-constantin Acesta a permis trecerea turistilor pana in 2014 cand, in urma unei viituri, a fost smuls si aruncat in apa. Practic era o platforma de traversare ce se oprea in peretele opus, de unde continua cu o podina sprijinita pe o ingusta sustinere din beton, podina prevazuta cu balustrade. Podul a fost inregistrat ca monument istoric si numit "Podul Reginei Maria", tot in categoria monumentelor istorice intrand si cele doua cruci sapate in calcarul muntelui. Regina Maria indragea in mod deosebit cheile Bistritei si folosea acest acces pe podina in mod frecvent. https://500px.com/photo/296550877/20181026-121122-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550893/20181026-121505-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550885/20181026-121344-jpg-by-stefan-constantin Au mai ramas doar crucile. Dar putem sti, oare, cat se vor mai simti si acestea bine? Si, iata-ma-s in chei. Temperatura scade brusc, iar privelistea este deosebita, jocul de lumini si umbre taindu-ti rasuflarea. Ma strecor, practic, printre peretii abrupti din calcar, iar linistea este tulburata doar de fasaitul apei ce-si face loc printre stanci si de tipetele acvilelor ce-si au cuibul in inaltul acestora. https://500px.com/photo/296550895/20181026-121518-jpg-by-stefan-constantin Merg poticnit pentru ca aproape in permanenta fac fotografii. Ma gandeam apoi, a doua zi, cat de frustrat as fi fost daca toate acestea s-ar fi intamplat cu cateva zeci de ani in urma, in vremea filmelor ORWO, costand o caruta de bani si mult timp si alti bani cu transpusul lor pe hartie. https://500px.com/photo/296550901/20181026-121638-jpg-by-stefan-constantin Urcusul nu este dificil si te poarta prin imparatia corniselor, surplombelor si a spectaculoaselor prabusiri. https://500px.com/photo/296550909/20181026-121807-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550923/20181026-122018-jpg-by-stefan-constantin Cred ca nimic nu ma fascineaza mai mult, cu exceptia miracolului vietii, ca trecutul si prezentul cheilor: o fascinanta lupta dusa timp de milioane de ani, in care rabdarea apei invinge intotdeauna. Imi continui drumul cascand gura pe sus, ochii atintindu-mi-se asupra cuiburilor de acvile: https://500px.com/photo/296550925/20181026-122021-jpg-by-stefan-constantin Oricat ma dau eu lebada-n lighean cu vocabularul, de fiecare data cand trebuie sa descriu spectacolul naturii, realizez ca bagajul meu lingvistic nu e doar sarac ci, aproape mereu inexistent. O natura pe care nu o intelegem nici pe departe, dar pe care o distrugem cu o consecventa demna de o mult mai buna cauza... https://500px.com/photo/296550941/20181026-122442-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550943/20181026-122538-jpg-by-stefan-constantin Usor-usor, salbaticia dispare, lasand in loc un peisaj mai molcom. Iesit din chei, soarele isi recapata vigoarea, iar mie hainele incep sa-mi fie de prisos https://500px.com/photo/296550955/20181026-122932-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550957/20181026-123341-jpg-by-stefan-constantin Drumul incepe sa urce mai abrupt, iar in fata mea se iteste o parca o cusma, sau poate o capita de piatra https://500px.com/photo/296550963/20181026-123648-jpg-by-stefan-constantin Imi continui drumul pana la o bifurcatie in "V". Stiu ca trebuie sa continui pe ramura din dreapta, dar o intrebare nu-mi da pace: aici, langa cabanuta "Fata padurii", pe ramura din stanga a "V"-ului e un drum cu o bariera pe care nici pietonii n-o pot depasi usor. In spatele ei ce va sa fie? Asa ca, incerc marea (sau muntele) cu degetul, saltandu-l pe Hans peste opritoare. https://500px.com/photo/296550969/20181026-125200-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296550979/20181026-125232-jpg-by-stefan-constantin Pai, ce sa fie? Un drum minunat pe care ma abat cu incantare de copil... https://500px.com/photo/296550977/20181026-125501-jpg-by-stefan-constantin Nu pentru multa vreme insa. Urcand abrupt, drumul se ingusteaza, iar padurea-ti vine-n cap. Mai multe umbre imi dau batai de cap si nu stiu daca sunt locuitori ai padurii, sau doar imaginatia mea imi joaca feste. Fluier tare si inteleg ca imaginatia e cuminte atunci cand zgomotul crengilor rupte de pasul greu al unui locuitor cu blana ma trezeste la realitate. Decid sa abandonez urcarea si ma intorc in goana cea mai mare catre bariera: o intalnire ratata, spre bucuria mea. Reiau drumul pe ramura din dreapta a drumului, catre Gurgui, cu speranta ca voi inchide cercul turei pe la Manastirea Arnota si, apoi, prin cariera. https://500px.com/photo/296550973/20181026-125229-jpg-by-stefan-constantin E un fals plat care ma lasa sa iutesc ritmul din pedale. O noua intersectie in "V" ma face sa ma gandesc sa tin dreapta, pastrand directia de deplasare pe circumferinta cercului imaginar. https://500px.com/photo/296550987/20181026-131153-jpg-by-stefan-constantin Drumul urca tot mai abrupt, iar transpiratia incepe sa-si faca de cap. Nu e foarte cald, dar efortul se face simtit. https://500px.com/photo/296550989/20181026-131156-jpg-by-stefan-constantin O poteca se deschide in stanga, dar e pentru cei cu rucsac in spate si bocanci. O depasesc vazandu-mi de drum. https://500px.com/photo/296550995/20181026-134910-jpg-by-stefan-constantin Urc greu, dar nu-mi scapa locurile frumoase. Iar acolo unde apa-si face loc e intotdeauna loc de popas si fotografie https://500px.com/photo/296551003/20181026-135817-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296551015/20181026-140908-jpg-by-stefan-constantin Drumul se strica intr-o oarecare masura, iar roata spate pierde aderenta rupandu-mi ritmul atat cat este: https://500px.com/photo/296551019/20181026-140939-jpg-by-stefan-constantin Urcand mereu, las raul undeva in vale, iar linistea devine nefireasca: totul tace, iar singurele zgomote sunt date de fasaitul cauciucurilor si de respiratia mea cea grea: https://500px.com/photo/296551033/20181026-141729-jpg-by-stefan-constantin Imi iau o pauza mai consistenta in care sa-mi astampar setea de tigara si sa-mi reumplu bidonul, de data asta cu apa muntelui. Ma cocot putin cu picioarele pana ajung in locul unde apa sa-mi reumple rezerva: https://500px.com/photo/296551039/20181026-142428-jpg-by-stefan-constantin E limpede si dulce si rece. Reiau urcusul si, dupa o vreme las pe stanga drumul catre Cuca Mare. Consecvent, tin dreapta pe cercul imaginat, catre izvoarele Govorei: https://500px.com/photo/296551041/20181026-142750-jpg-by-stefan-constantin https://500px.com/photo/296551049/20181026-142912-jpg-by-stefan-constantin Ma inham la greul drum in care pietricelele rostogolitoare de sub roti isi fac de cap, iar din versantul stang curg bucatele mici din munte ce se aseaza in drum zuruind usor: https://500px.com/photo/296551057/20181026-151120-jpg-by-stefan-constantin Inca mai bine de un kilometru ce-mi stoarce energia cu nesat si, ce sa vezi? Un semn de ... circulatie. O fi pentru mine? O fi pentru ursi? Ca cine naiba mai umbla pe-aici in afara de cate unul... ca mine... https://500px.com/photo/296551059/20181026-151819-jpg-by-stefan-constantin Il ignor cu superioritate si-mi continui drumul prin mijlocul unei alunecari https://500px.com/photo/296551069/20181026-152036-jpg-by-stefan-constantin Drumul se pierde, dar reapare mai departe, dupa un fel de curba in ac de par. Traversez un fel de pod, si ma inscriu pe o urcare innoroita: https://500px.com/photo/296551065/20181026-152432-jpg-by-stefan-constantin Vantul incepe sa-mi dea tarcoale, iar rotile incep sa patineze in toate partile. Ma dor muschii, iar transpiratia imi curge in ochi. Asteptam de-acum sa urmeze coborarea catre Arnota, dar geografia-mi statea impotriva. Continui urcusul cu incapatanare prin aceeasi liniste nefireasca. https://500px.com/photo/296551083/20181026-153020-jpg-by-stefan-constantin Fluier din cand in cand si lalai ca sa-mi fac curaj. Dar, nimic nu misca. Inca cateva sute de metri si totul se termina: drumul se opreste cu totul in buza unei rape de cateva zeci de metri adancime. Imi dau seama ca planul mea de a ajunge inapoi prin Arnota s-a cam dus "de rapa". Prapastia nu o puteam in niciun caz cobori, iar locul in care ma aflam era plin de urme ale animalelor ce-si faceau veacul prin ceea padure: https://500px.com/photo/296551079/20181026-152952-jpg-by-stefan-constantin Doar ca sa ma-ntarat ca sunt tare, curajos si ne-nfricat, mi-am pus fundul pe-un bustean si m-am imbracat de-o coborare cu vantul in fata, dupa care mi-am si aprins o tigara ca sa vad daca mi-e frica au ba https://500px.com/photo/296551095/20181026-154256-jpg-by-stefan-constantin Multumit de mica mea sfidare, am inceput coborarea catre punctul de plecare. E greu de imaginat cum m-am simtit daca nu ai facut niciodata asta: acea panta abrupta, acele pietroaie, acele pietricele rotunde si instabile ce tapetau drumul, au fost luate in piept in goana cea mai mare. Ma asteptau 20 de km de coborare aproape nefireasca. O frana ca sa prind zapada ramasa pe creasta dupa acele cateva zile de lapovita si ninsoare trecute de dinainte de a ajunge eu pe-acolo: https://500px.com/photo/296551093/20181026-154316-jpg-by-stefan-constantin Apoi goana reluata. Niciodata nu am mers atat de repede pe macadam si parca niciodata nu am mers atat de la limita. La 50 de km pe ora esti ca un arc, iar sansele sa zbori sunt aproape de certitudine. Si am fost aproape rau: o linie dreapta si lunga, urmata de ac de par. Am stiut ca nu mai pot frana indeajuns, iar ochii mi-au fugit innebuniti dupa un loc mai moale in care sa aterizez. https://500px.com/photo/296551099/20181026-155452-jpg-by-stefan-constantin Zaresc inainte de podul ce urma sa ma arunce cine stie unde, un fel de platforma ce se ridica la inaltimea unui prag de zidarie pentru imblanzirea Govorei. Trebuia doar sa nu ajung dincolo de platforma, pentru ca nu stiam cat de inalta e aripa zidului si de la ce inaltime as fi cazut pe partea cealalta. Cu roata spate blocata si cu mana tremurand pe frana fata cat sa nu ma arunce in cap inainte de vreme, reusesc sa opresc exact pe muchia zidului, la marginea platformei providentiale. https://500px.com/photo/296551101/20181026-155522-jpg-by-stefan-constantin In spate nu era o inaltime care sa ma faca sa vin gramada, dar nici vreo saltea nu era: o adunatura de bolovani si trunchiuri de copaci tarati de rau sigur mi-ar fi dat o gramada de batai de cap. Tremurand inca - tigara! Dupa care, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, am reluat goana la vale. Greu, daca nu imposibil, de descris cum ti se revarsa cantitati uriase de adrenalina in sange, in creier, cand pietrele macadamului pe care alergi sar in toate partile, in timp ce kilometrajul bajbaie in jurul valorii de 50 in fiecare ora :). A fost... fara cuvinte. Cand panta s-a mai indulcit, am reiceput sa fac fotografii, bucurandu-ma de o alta lumina, mai apropiata de cea a inserarii. Desi inca mai era soare, frigul incepuse sa ma muste cu dinti ascutiti: https://500px.com/photo/296551105/20181026-161042-jpg-by-stefan-constantin Inca putin si reajung in vecinatatea cheilor. Imi fac curaj sa intru, dar repede, pentru ca acolo frigul e la el acasa: https://500px.com/photo/296551119/20181026-161729-jpg-by-stefan-constantin Le traversez rapid. Nu-mi vine sa ma opresc decat o data, iar in rest, dau pedale ca apucatul pentru ca tremur tot: https://500px.com/photo/296551119/20181026-161729-jpg-by-stefan-constantin Inca o data trec pe langa Manastirea Bistrita, dar ii arunc doar o privire, ocupat fiind cu pedalatul catre masina. Abia astept sa ajung si sa pornesc motorul ce-mi va da caldura. Putin dureaza cei cativa kilometri pana la sobolanca si, in timp ce motorul toarce, il urc pe Hans deasupra: s-a comportat exemplar pe cei 1000 de metri urcati si coborati! Bagat in masina, stau cateva minute sa-mi revin din tremurat, apoi iau cei aproape 100 de km pana la Jiu. O baie fierbinte-fierbinte ma mai pune pe picioare, apoi coniacul din restaurant, chiar daca nu din cel ce-l beau de obicei, imi desavarseste starea de bine. A fost o tura minunata, pe drumuri ascunse si neumblate din "Oltenia de sub munte", o prea frumoasa bucata de pamant pe care merita sa o vedeti. Si unde vreau sa mai ajung! PS: dar daca urc spre Arnota, oare nu reusesc sa escladez prapastia in dreptul careia m-am oprit, si sa inchid cercul? De data asta... levogir?
  22. Ziua 11 Dürnstein - Viena 93 km Km sunt aproximativi, nu sunt fix pontos Astăzi aveam ca destinație Viena care era si FINISH-ul expediției. Expediția era programata sa tina pana la Budapesta dar șaua ma deranja atât de tare ca îmi crea chiar si disconfort psihic. Prin telefon am stabilit cu gazda noastră, Adi, din Viena sa facem intr-o zi Bratislava cu trenul+bicicleta, dar nu s-a reușit. După clasicul mic dejun, pita unsa cu nutela si ceai am pornit de dimineață la drum. Tricourile cu Romaina începeau sa prindă un miros aparte Aici lanurile de porumb au fost înlocuite de vite de vie. Am traversat Dunărea, gazda noastră din Viena stătea pe acest mal al Dunării După ce am traversat podul la o trecere de pietoni un șofer s-a oprit din timp sa ne lase sa trecem cu bicicletele calare pe ele. In România ca sa fim in siguranță trebuia sa descalecam. As propune ca la trecerile de cale ferata șoferii sa se dea jos din mașini sa se asigure si după aceea sa treacă, poate asa au sa conștientizeze ce absurd este sa ma dau jos de pe bicicleta (mai ales daca ii cu coburi). Acces pentru bicicliști pe pod. Nu toate podurile aveau acest tip de acces. In zona asta ne-am intersectat cu un tip care facea schi-fond, da, da, ati citit bine schi - fond Avea niște schiuri prevazute la capete cu roti si schia pe asfalt cu bete si tot tacâmul Nu am apucat sa-l pozez. O bere la botul calului. Deja haiducii începeau sa se obisnuieasca cu gustul beri Tulin, in stânga scena in dreapta tribunele. Marina sau camping pt ambarcațiuni in Tulin. Stirile de la ora CINCI on RealTV la sfârșit vom ajunge si la știrile locale Si noi ca marfarul. Gazda noastra din Viena, Adi. Maria, soția lui Adi, ne-a ajutat sa ne spălam haine, aveam niște damfuri in noi ca ne pica parul din nas M-am cântărit, aveam 75 kg, asta a fost joi. Duminica seara iarăși m-am cântărit si avea 76.5 kg. Adi si Maria sunt gurmanzi (vegetarieni) si s-a văzut si pe mine Urmează 3 zile de Viena si drumul spre casa. VA URMA
  23. paulrad

    Ziua XIV – Sâmbătă, 15 Septembrie: Sospel – Col de Turini – Sospel, 40km cu 1113m dif. de nivel După ce termin de împachetat mă pun și șurubălesc din nou la frână, mai ales că ieri am avut iarăși probleme. Reușesc să o reglez perfect, nu freacă și prinde foarte bine, iar apoi curăț lanțul și pornesc la drum. Urcarea din Sospel până în pasul Col de Turini are 24km cu pantă medie 5.2%, iar din camping mai sunt doar 20km așa că nu mă stresez deloc. După nici 200m mă opresc. Sub greutatea bagajelor, discul de frână freacă și scoate un zgomot infernal, iar roata abia se învârte. Mă chinui să-i fac ceva cu bagajele puse, timp în care trec pe lângă mine 25-30 de mașini Porsche, primele 10 gonind destul de tare la deal. Pornesc mai departe deși frâna încă mai face puțină gălăgie, dar mai bine de atât nu iese reglajul. Deși abrupturile muntelui sunt impresionante, peisajul nu oferă ceva extraordinar din punct de vedere fotografic așa că așteptam cu nerăbdare serpentinele alea multe cu pereții betonați. După 5km de urcare fac o pauză mai lungă. Mănânc, dau un telefon acasă și anunț pe Facebook că vând serpentine. Notre Dame de la Menour Plec mai departe cu gândul la imaginea serpentinelor pentru care e celebru Col de Turini și la un momentdat mă întreb dacă nu cumva sunt pe cealaltă parte, dar le găsesc în scurt timp. După ce trec de ele opresc în vreo 3 locuri ca să le pozez dintr-un unghi cât mai bun, dar nu-s prea mulțumit de rezultat. Mai sus era un loc de unde se vedeau cel mai bine, dar n-am mai oprit că trecea vremea și încă n-aveam 10km pedalați. În scurt timp am trecut pe sub pasarela de piatră ce duce la capela Notre Dame de la Menour, iar apoi drumul a devenit plat și am avut parte chiar de o ușoară coborâre. În mod normal asta ar fi trebuit să mă bucure, dar imediat mi-a sărit gândul la panta medie de 5.2%. Până aici panta fiind de 5-6%, datorită coborârii înseamnă că mai departe urcarea o să fie mai grea decât până acum, lucru la care nu mă așteptam. Așa pățești dacă nu te uiți pe profilul cățărării! După aproximativ 2km reîncepe cățărarea, chiar înainte de intrarea în Moulinet, o localitate foarte frumoasă, înconjurată de vârfurile înalte ale munților. Deși terasele din centru îmi trag cu ochiul pentru o pauză, merg mai departe căci după Col de Turini mă mai așteaptă o cățărare cu 500m diferență de nivel, iar deocamdată am parcurs doar 10km. Moulinet Vremea începe să se strice, scade temperatura, crește panta până la 13% și mă opresc tot mai des. Fac o pauză de alimentare și iau pe mine vesta de vânt, iar apoi pornesc încet mai departe. Cam cu 5km/h maxim, astfel că mă plictisesc de moarte și sper să dau de vreun cicloturist, dar nici o șansă. De altfel pot număra pe degetele de la o mână câți bicicliști am văzut azi. Doar mașini și motociclete de pe care mi se arată de multe ori thumbs up. După ce serpentinele s-au mai rărit pentru o vreme, reapar cu 5km înainte de vârf. Tot cam pe aici, la +1100m alt e ud pe jos. Sunt epuizat, nici nu știu dacă fizic sau mai mult psihic datorită frânelor care încă scârțâie și a monotoniei, peisajul fiind în mare același, iar viteza de înaintare +/-5km/h. Nu reușesc să parcurg mai mult de câte 1km (poate nici atât) fără să opresc așa că apare gândul cel negru: să renunț. Cu 3 km înainte de vârf primesc alertă de furtună pentru Moulinet. Mă gândesc că e exact ce-mi lipsește ca să arunc bicicleta în râpă cu tot ce-i pe ea. Între timp rumeg cu un gust amar gândul de a renunța la restul traseului, iar pe ultimul kilometru al cățărării sunt atât de terminat că opresc de 3 ori. După aproximativ 5h20min am ajuns în Col de Turini la 1607m alt. după ce m-am târât la urcare cu o viteză medie de 6.1km/h. Caut un local unde să poposesc și mă duc să iau ceva de mâncare, dar nu mai au nimic, doar brioșe. Iau un Cola și toate brioșele, adică două la număr. Mă așez la masă, deznădăjduit, fiind deja hotărât să renunț la restul traseului. Mi-e imposibil de explicat ce simțeam în momentele alea. De un an de zile mă uitam la poze de prin pasurile astea din Alpi și de la începutul turei abia așteptam munții, fiind sigur că Alpii o să mă fascineze mai tare decât tot ce văzusem în primii 1000km. Între timp apare din sens opus un cuplu de cicloturiști care au mers ca sarea pe rană. Câtă vreme tipa intră în restaurant eu mă pun la povești cu băiatul. Ea e din Noua Zeelandă, iar el din Australia (sau invers) și au făcut Ruta Marilor Alpi cu pornire din Geneva. Deja aveam hemoragie internă. Când aude tipul că vreau să renunț mă întreabă cât timp am la dispoziție ca să traversez Alpii. Îi spun că oricât vreau, nu e problemă timpul, iar el scoate o hartă cu Ruta Marilor Alpi și îmi arată că aș putea ajunge la Geneva evitând cele mai grele pasuri montane, dar eram deja hotărât. În ritmul și în condițiile în care am mers azi, nu pot să mă bucur de traseu aproape deloc, așa că o să mă întorc altă dată. Revin la masa mea ca să-i las pe cei doi să consume ce și-au cumpărat, îmi beau și eu cola și rumeg mai departe gândurile mele. La scurt timp apare din același sens ca cicloturiștii un domn mai în vârstă ce călătorește pe jos, cu rucsacul în spate și se pune cu ei la masă. Trag cu urechea la discuțiile lor și aflu că oamenii ăștia au umblat prin toată lumea pe biciclete. Cicloturiștii pornesc spre Menton ca să ia ziua următoare un tren către Italia, iar domnul se mută cu mine la masă. E neamț, a pornit de 2 zile în excursia pedestră și nu-i place să campeze în campinguri amenajate, în schimb e foarte încântat de warmshowers.org fiind că astfel a cunoscut mulți oameni frumoși în periplul lui în jurul lumii. Îi spun de ViaTransilvanica și pare foarte atras de un asemenea traseu, afirmând că ar vrea să viziteze România. Inevitabil apare întrebarea: cum e cu câinii fără stăpân? Apoi mă întreabă de Președintele Iohannis și discutăm scurt puțină politică, iar neamțul ne urează succes în lupta anti-corupție. Fac schimb de e-mailuri cu domnul respectiv și plec că deja e frig bine. Am stat mai bine de o oră în vârf. Pe coborârea înapoi spre Sospel îi ajung pe cei 2 cicloturiști și îi depășesc. Ei se opresc la poze, mie mi-au fost suficiente cele 1000 de opriri făcute la urcare așa că mă opresc doar la campingul de la care am plecat dimineață. Montez în grabă cortul căci începe ploaia și apoi mă duc să achit 2 nopți de cazare deoarece mă hotărăsc ca ziua următoare să nu fac nimic, dacă tot am terminat tura. Acu` stând strâmb și judecând drept, planul meu a fost prea ambițios pentru prima experiență de acest gen. Aș mai fi avut de pedalat încă aproximativ 1100km cu 17000m urcare. Ce puteam face ca să iasă mai bine: să încep cu Alpii, adică să fac tura în sens invers să fac mai multe pauze, singura pauză făcută fiind în ziua a 5-a să fiu mai atent cu recuperarea după fiecare zi de efort să car ceva mai puține bagaje să folosesc o bicicletă de touring nu un MTB Va urma.
  24. Lacul Tarniţa ne face cu ochiul (Pape, munţii Gilăului, 30 km de Cluj).
  25. Am mutat posturile aici. Bineînțeles, pozele le-am lăsat. Indiferent de bicicletele pe care le luăm/facem copiilor, dacă lor le place să se dea, se vor da și ne vor trage de mânecă să mai ieșim. Dacă nu le place, poți să le dai/faci ce avioane vrei. Le place altceva, aia e, accepți și vezi ce faci mai departe. E atât de simplu.
  26. Thuaaaaamne câte hangarale inutile am scos de prin pivniță și dulapuri... Numa' când te muți sau când reamenajezi îți dai seama cât ești de hoarder. Chestii plătite, cărate, puse bine, care doar ocupă loc și nu-s folosite de ani de zile. E bătaie de cap să le fac poze și anunțuri de vânzare/donație, și să stau cu ele-n sufragerie până vin oamenii interesați să le vadă și să le ia pe preț de-o bere, da' așa o senzație bună de eliberare! De ce spanac am ținut atâția ani lanțuri de iarnă pentru mașină, sau atâtea telefoane mobile schimbate din 2011 încoace, sau o cutie plină cu hard discuri antice, de parcă mai faci ceva cu discuri de 320 giga acuma? Numa' fonduri de jantă Schwalbe crecă am vreo 8, noi nouțe, „să fie”, se îmbătrânește plasticul stând în țiplă.
  27. Of! Mama nu se bucură. O bucuri tu. Nimeni nu doarme pe preș. Dormi cu capul pe prag. Cu preșul te învelești.
  28. gibonu

    Marti, 18.09.2018 - Partea a II-a Butoiul in care am dormit 4 nopti. In interior era doar un pat plus locul de depozitare de sub pat. Butoil nu avea numar, ci nume. Chiuvetele peste spalat vase. Masinile de spalat haine [nu le-am folosit]. Sala de dusuri. Cabina de dus, cu doua camere. Tot in zona de dusuri pentru barbati. Zona cu iarba on crestere. Aleeile din camping nu erau asfaltate. Motivul lipsei asfaltului. Zona de tomberoane, unde bineinteles ca exista colectare selectiva. Aleea, lunga de 1,3 km care facea legatura dintre camping si capatul liniei de tramvai. In Germania, pare ca nimic nu este lasat la voia intamplarii. Daca inteleg bine, semicercul de piatra cubica este pus pentru ca radacinile copacului sa nu afecteze asfaltul.
  29. EyesOnly

    Ziua 11: Angers - Nantes, distanta 91km Ziua se anunta teribil de calda asa ca la 7.30 parasim deja camping-ul. Pedalam pe malul unui afluent al Loarei, pe numele sau Maine. De altfel si campingul la care am stationat ultimele 2 nopti era situat foarte aproape de acesta, pe malul Lacului Maine, un lac cu foarte multe ambarcatiuni si cu enorm de multa lume la plaja, cand am trecut pe langa el in ziua sosirii in Angers. E liniste si nu avem soare, pedalam pe malul raului, pe trasee de asfalt si cu cateva locuri de macadam de foarte buna calitate. Nu se aud decat rotile noastre pe asfalt si pasarelele care dau trezirea in lunca raului. Ne depasesc 2-3 biciclisti matinali, probabil in drum spre vreun loc de munca. Ajungem la un pod peste raul Maine, care are parte de lucrari serioase de renovare. ceva mai incolo rulota "luxoasa" a muncitorilor care lucreaza la pod Unul din ei sta in usa rulotei, pregatindu-si cafeaua cel mai probabil, si ne saluta prietenos. Imediat dupa pod ajungem si la punctul de varsare al Maine-ului asa ca, de acum, continuam din nou pe malul drept al Loarei O pauza de-o gura de apa si o poza cu bisericuta din Savennieres Trecem pe langa un pod, de piatra de aceasta data, In capatul dinspre dreapta podul e intrerupt pentru a trece soseua pe care ne deplasam. In dreptul localitatii Chalonnes sur Loire, avem de traversat un alt pod La baza podului dormiteaza un vas interesant Trecem pe sub pod si ne este atrasa atentia ca trebuie sa rulam la pas pentru vreo 70 de metri. scapam rapid de interdictie si ne cataram pe pod. Acesta traverseaza 3 brate pe care le face raul in aceata zona. Bratul Mare Bratul Cordez Imediat dupa Bratul Cordez, traseul marcat ne scoate de pe drumul principal si de pe pod doar ca sa facem un ocol de vreo 3km pana la capatul podului peste cel de-al treilea brat. Acesta fara nume pentru ca, la intrarea pe pod, scrie doar Loara Nu il mai traversam si continuam pe partea dreapta a acestui mic brat al Loarei Trecem imediat pe langa o terasa si parca am incerca ceva mic dejun dar ne multumim cu studiatul programului si cam atat Trecem si pe langa Lenin Cafe Se pare ca Lenin Cafengiul nu s-a trezit inca asa ca ii dam bice. Traversam bratul mic al Loarei cu 1km in amonte de punctul de intalnire al celor 3 brate. cascam gura la o ruina(nu imi aduc aminte ce era) si facem o pauza de mic dejun in Montjean-sur-Loire, chiar langa podul care traverseaza raul reunit acum intr-un singur fir de apa, foarte lat. Cocosul galic pazeste podul si toaleta publica pe care se afla(un fel de buncar sub pamant) Pana acum ne-am plans de caldura excesiva. Acum e foarte cald si sta sa ploua. Nu am mai vazut nori si picaturi de ploaie din prima noapte in campingul de langa Blois. In acea seara nu am acoperit seile de piele cu absolut nimic. Am inceput sa aud picaturi pe cort. Am iesit buimac de somn, pe la ora 2, sa pun ceva pe sei. Si s-a oprit la fel de brusc cum a si inceput. A fost toata ploaia pe care o vazusem in Franta, de la sosirea pe aeroportul din Beauvais. In timp ce savuram micul dejun - croissante si baghete proaspete, udate cu un Cola si o cafea - trec pe langa noi amicii din Camping Municipal Rigny-Usse. Cei doi adulti si 2 copii cu bicicletele Scott electrice. Ne recunoastem din priviri, ne salutam din miscare(ei) si isi continua drumul. Ce mica e lumea. Fiecare cu traseul si ritmul lui si totusi uite ca ne intalnim, pentru a 3-a oara(cred) Continuam pe malul stang al Loarei, care se tot desface in tot felul de brate si insulite ca apoi sa le adune pe toate la un loc. La un moment dat chiar avem fericirea sa ne bucuram de ceva ploaie Trag cu ochiul la o bisericuta in timp ce iau fasul de ploaie Ne apropiem de Ancenis - o localitate care, aparent, a avut un rol foarte important in instorie datorita localizarii ei pe drum spre Nantes, capitala istorica a regiunii Bretagne/Brittany Ne intampina cu Ancenis - magazinele ei, pietele ei Traversam, din nou, Loara si popsim in parcul de langa pod Din nou, Franta nu isi uita eroii, de aceasta data soldatii batalionului 1 care, la data de 8 August, i-au impiedicat pe nemti treaca din nou Loara Vizavi de noi o terasa, aproape plina. De fapt o clatitarie, daca e sa ii traduc numele - Ti Krampouezh, pe numele ei E momentul pentru rehidratare. Parchez bicicletele sub un copac si, ca tot romanul, intru, trec pe langa bar si dau sa ma asez la o masa. Dupa mine striga un nene: - Aveti rezervare? Pe ce nume? - Ha? Poftim, rezervare? Pfff...e ora mesei, 12.30, iar francezii astia cu programul lor aiurea Ne gaseste o masa pana la urma. Cerem 2 beri, pe care le si primim Daca tot ne-am nimerit in creperie, verificam putin si meniul si ne alegem cu 2 chestii foarte gustoase a mea fara oua, ca nu ma prea coafeaza oul ochi. Siri probabil ca si-ar aduce aminte si cum se chemau ~va urma~
  30. EyesOnly

    Ziua 9: Rigny Usse - Angers, distanta 49km(cu bicicleta), partea !! Ne asezam la umbra, servim un Cola rece si admiram Harley-ul de langa bicicleta mea Ce frumos e! Ce racoare trebuie sa fie cand mergi la viteza maxima cu el! N-ar strica sa facem schimb. Apar proprietarii si, din cateva schimburi de priviri, ne dam seama ca nu avem nicio sansa sa facem schimbul de atelaje. Decidem ca nu avem chef(sau vlaga) sa vizitam castelul sub soarele arzator si ne multumim cu privelistea pe care ne-o ofera inaltimile pe care se afla castelul Coboram spre centrul orasului, ne plimbam putin pe stradute si luam decizia care parea evidenta de ceva vreme - nu putem pedala in astfel de conditii. Desi avem in plan, ca punct de final, un camping la vreo 15-20 de km de Angers e clar ca nu mai are sens. Caut pe telefon trenuri spre Angers si, in acelasi timp, Siri suna la camping si ii anunta ca nu mai ajungem la ei. Avem timp destul sa luam pranzul si sa ne racorim cu ceva bere buna Traversam Loara, spre gara mai aruncam o privire spre castelul care domina orasul si ne aruncam in sala de asteptare. E racore, aer conditionat. Cumparam biletele si furam ceva curent de la prizele din gara. Suntem pregatiti de plecare si asteptam sa fie afisata linia la care o sa traga trenul Evident, nu e prima linie si avem de strabatut un pasaj fara intrare speciala pentru biciclete. Doar ceva linii de beton pe care putem tine la coborare si impinge la urcare kilogramele pe care le caram dupa noi. Distanta nu e prea mare pana in Angers si ajungem destul de rapid la destinatie Sunasem deja la un camping din afara orasului, vreo 6km de la gara, unde ne-au confirmat ca o sa gasim loc si ii dam pedale spre el. Aruncam o privire spre Castelul Angers trecem pe langa o piramida frantuzeasca Ajungem la camping. Suntem terminati de la caldura in care a trebuit sa pedalam. La receptie, povestim si incercam sa gasim cel mai bun loc. Ni se spune ca au locuri speciale pentru biciclisti cu cortul, la care nu avem acces la curent. Apoi ne zice ca nu vrea sa ne lase sa stam in acele locuri. E prea cald si prea putina umbra in acea zona. O sa ne termine. In schimb ne da o harta a campingului si ne zice sa ne alegem orice loc de rulota, in afara de cateva marcate cu un X, fiind deja rezervate. Dau o raita prin camping, analizez toate locurile. Sunt atat de stors de puter incat nici nu ma pot decide pe care sa il alegem. Pana la uram luam o decizie, sun la receptie si anunt unde ne-am asezat. Si le multumesc de inca doua ori ca nu ne-au "lasat" sa stam in locurile pentru biciclete. Aruncam bicicletele la umbra, cautam hainele de baie, poposim la barul restaurantului si alegem masa norocoasa ne desftam toata seara cu bere, de la terasa si...... PISCINAAAAAAAA Ceva mai tarziu, abia reusesc sa ma urnesc din piscina...pana la urma ar trebui sa intindem cortul (poza din ziua urmatoare, folosita pentru documentare loc de cort) Terminam de intins cortul, fierbem niste paste, aruncam o privire la vecinii de peste drum si cortul lor care foloseste rotile bicicletei pentru intindere si ancorare. si apoi, surpriza surpriza, ne intoarcem la piscina. Lenevim mult si bine in balta. Tragem cu ochiul la jacuzzi-ul de langa piscina, care porneste la fiecare jumatate de ora, si ne infiintam la el cu ceva minute inainte de a porni, sa prindem loc la masaj. Programul la piscina e pana la ora 20. La acea ora e arhiplina si e evident ca administratorii nu au de gand sa alunge lumea. E foarte cald si lumea are nevoie sa se racorreasca. Undeva spre ora 22 administratorii incep, fara a insista deloc si cu o voce foarte calma, sa ne roage sa parasim zona. Ne indreptam spre cort si, desi dormim mai mult in afara sacilor, urmeaza un somn adanc si odihnitor. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/NXgNBTFxEAeCJsZB7 ~va urma~
  31. EyesOnly

    Ziua 8: Tours - Rigny Usse, distanta 49km Ne trezim dis de dimineata, bem cafeaua si strangem catrafusele. Reusim sa iesim din camping putin dupa ora 8. Admiram putin Cher-ul de-a lungul caruia vom pedala destul de mult astazi. La o intersectie putin cam ciudata stam putin pe ganduri legat de traseu. Ne vin in ajutor un catel si stapanul lui si ne indruma pe directia corecta. Cand esti pus la punct cu cele trebuiincioase si campurile sunt rodnice si productia creste. E deja inceput de august, noi am ratat productia dar admiram cele ramase in urma Avem parte de trafic aproape inexistent si de o liniste patrunzatoare. Firul apei e aproape nemiscat, nicio mica adiere de vant nu se simte Nu pare un semn chiar incurajator pentru temperaturile pe care le vom avea, din nou, astazi Ne apropiem de Savonnieres, o localitate cocheta de pe malul stang al Cher-ului Ca in foarte multe alte locuri, biciclistii si nevoile lor sunt luate in considerare Dupa nici 20 de km de la plecare, salutam raul Cher, pe care il vedem pentru ultima oara cu cativa km inainte de varsarea lui in Loire, si ne indreptam pe un culoar umbrit si cu pasi repezi spre unul din punctele de interes majore ale zilei - Castelul VIllandry - cunoscut noua(doar din poze si cele scrise) si altora(multi tare de tot) pentru superbele sale gradini. Nimic prea apetisant pe arhitectura zonei de intrare poate doar pastravii uriasi care populeaza canalul asta dar stim sigur ca locurile cu adevarat frumoase urmeaza a fi descoperite cat de curand. Dam o raita rapida pe la interior, vrem sa ne asezam la masa dar gazdele au uitat ca venim asa ca ne vedem de plimbare, tragand putin cu ochiul pe ferestrele larg deschise in timp ce "asta micu" sta drept si ne analizeaza. Mai studiem putin modalitatile de omorat timpul pe vremea cand nu exista forumul pe ciclism.ro si povestile superbe ale calatorilor nostri mai aruncam o ocheada in gradina de legume si ne delectam cu ceva muzica oldies Suntem fascinati de liniile drepte si perfecte trasate de gradinari ca abia il bagam in seama pe Regele Francisc I, cu armura lui "stralucitoare" Forme care mai de care mai diferite se observa in diferitele zone ale gradinilor peste care strajuieste casuta asta de tara Ne jucam de-a v-ati ascunselea cu soarele neiertator si ne chinuie arta fotografica. Rau de tot Oricine inginer are nevoie si de ceva sisteme bine puse la punct, palpabile, asa ca nu ratez informatiile despre cum si cat de bine au reusit sa reduca consumul si pierderile de apa Casuta de tara ne priveste in orice loc Apele ce uda canalele din gradina ne cam fac cu ochiul dar ne multumim sa ne potolim setea cu niscaiva struguri dulci si aproape copti Ne oprim si admiram un nene care chiar stie arta, nu ca fotograful asta calator pe bicicleta si apoi abia abia reusim sa iesim din labirint Am sentimentul ca cineva "acolo sus" s-a prins ca am trisat la labirint. Facem rapid sedinta de consiliu si decidem sa ne luam talpasita, pana nu vin mascatii peste noi. La modul ceva mai serios - camera din poza de mai sus supraveghea parcarea de biciclete, imprejmuita cu 3 pereti de gard viu. De la Villandry ne indepartam si mai mult de Loara si continuam pe dealurile pline de pomi fructiferi si vita de vie. Facem un scurt popas de-o banana si o poza in curtea Château du Gerfaut, ce pare a fi zona privata si hotel. si ne vedem de drumuri spre urmatorul punct de interes al zilei - Castelul Azay-le-Rideau Dupa intrare, pe aleea ce duce la castel, auzim vorba romaneasca si dam peste un cuplu din Craiova. Sunt veniti in vizita, ca aproape in fiecare an, la fiica lor. E mutata de ani buni in Franta, dar nu reusesc sa imi aduc aminte unde mi-au zis ca locuieste. Povestim despre traseul lor, traseul nostru. Ne spun in fata ca nu suntem cu toate acasa, daca facem drumurile astea dintre castele pe bicicleta. Ei sunt terminati de caldura si oboseala, desi circula cu masina. Raman putin cu gura cascata cand afla ca si noi si ei venim tot de la VIllandry, doar ca fiecare pe magarul sau. Afland ca venim din Sibiu nu scapam nici de politica si de clasicul KJ si ce bun a fost el ca primar si trebuia sa stea acolo la casele lui. Facem schimb de nr de telefon si stabilim sa ne vedem la o cafea cand vin sa vada, din nou, SIbiul. Cat stam la povesti mai arunc o poza peste castel si apoi "verificam" putin interiorul, cautand racoarea dintre zidurile groase. Dam da o sceneta cu niste manechine mecanice, facute sa se miste intr-un mod interesant Din pacate nu m-a dus capu' sa o si filmez Mai arunc o privire de la balconul etajului superior il execut, scurt pe doi, pe Ronnie O'Sullivan la masa de biliard si dau o raita prin bucatarie si prin salonul cu farfuriile goale E clar! Oamenii astia de la castelele astea frantuzesti au ceva cu noi! Sa nu lasi tu nimic in farfurie pentru musafiri.....pffff...m-am enervat. Hai afara! La zapada! ups, nema zapada. Doar arsita si un castel superb, inconjurat de apa Pauza, shopping de magneti pentru frigider si hai la drum. O raita pe la Muzeul Maurice Dufresne inainte de a savura o bere buna si receeeee, ajungand la Camping de la Blardière, campingul muncipal din Rigny-Usee. Cred ca e singurul sau printre putinele in care nu puteam plati cu cardul. Semnalul la telefon era cam nasol. Nicio sansa sa cumperi ceva de pe la receptia respectiva. In schimb loc de cort cu multa iarba, toalete foarte curate, loc de spalat bicicleta si un sopron cu ceva scule unde sa faci mici reparatii, daca cumva e cazul. Si, sa nu uit, ca tocmai ce mi-am adus aminte - cred ca a fost primul camping in care am avut hartie igienica la baie. Am avut socul din prima zi, de langa Orleans - unde nu era hartie nici la ei la baie, nici la noi la bahaj. Noroc de servetele Dupa care lipsa hartiei (la baie nu si la bagajul nostru) a devenit normalitate. O las pe Siri sa isi traga sufletul si sa caute umbra si plec dupa cumparaturi. La intoarcere, profit de locul de spalat bicicletele si le fac un prim dush pe tura asta Intram in vorba cu vecinii din dreapta si le trag bicicletele in poza 4 persoane pedaleaza din camping in camping, tragand si carutul dupa ei.in doua astfel de biciclete. O alta pe o bicicleta normala si sotia unui dintre ei conduce masina de asistenta si alimentare. In stanga noastra o alta familie cu un baiat si o fetita. Doar cu cortul, fiecare din cei 4 avand bicicleta lui - adultii foloseau 2 Scott-uri electrice, kinderii erau agatati dupa bicicletele parintilor. Povestim cu ei ceva mai mult, chiar folosim prelungitorul lor pentru a incarca electronicele. Aveam sa ne tot intalnim din cand in cand pe traseu - ne depaseau cand faceam pauza, ii depaseam noi. Peste noapte o galagie placuta - suntem plasati intre raul Indre si un fel de helesteu/balta - pline de broscute, pasari si tot felul de vietuitoare care ne incanta somnul. Surprinzator nu suntem deranjati de tantari, asa ca somnul merge uns. Mai multe poze: https://photos.app.goo.gl/9F52gBevMtM7Mn5m8 ~va urma~
  32. EyesOnly

    Ziua 7: Tour en Tours Planul initial nu includea o zi de pauza pentru astazi. Luam in considerare caldura teribila si ziua grea, din acest punct de vedere, din ziua precedenta si decidem ca meritam o zi de vizitat Tours-ul. De la camping si pana in centrul oraslui nu avem decat vreo 6-7km asa ca o sa ajungem rapid acolo. Plecam de dimineata, sa pacalim soarele cat se poate Ajungem curand la primaria din Tours Ajungem rapid si pe malul Loarei si dam peste Pont Suspendu de Saint-Symphorien De pod se "ingrijesc" soldatii si ofiterii regimentului 88, decedati pe malul Loairei in timpul razboului franco-prusac din 1870-1871 Aruncam o ocheada si spre Castelul Tours dupa care ne ne indreptam spre catedrala care domina zona, cu inaltimea turnurilor ei. Dupa o scurta pauza de tigara nu ratam, evident, si o vizita la interior La iesirea din catedrala dam peste un cuplu de australieni, undeva la vreo 45-50 de ani. Au venit cu avionul pana in Olanda, unde isi comandasera in prealabil 2 biciclete noi si pe care urmau sa le plimbe in total vreo 3-4000 de km. Suntem chestionati despre drapel, ce tara e, unde mergem. Stam la povesti si impartasim parerile despre seile Brooks, toti 4 folosindu-le. Apoi mai aruncam o privire rapid la castel dar ne multumim doar cu informatiile de pe panouri si decidem sa sarim peste a vizita interiorul Si, langa castel, inca ceva dovezi ca nu si-au uitat eroii Foarte aproape de malul raului si castelul Tours, vizitam Tours American Monument - ridicat in cinstea celor 650.000 de persoane care au facut parte, in timpul Primului Razboi Mondial, din SOS(Services of Supply) ale Forelor Expeditionare Americane. Succesul armatelor americane se datoreaza in mare masura lor si muncii depuse in spatele liniilor frontului. Orasul Tours le-a servit drept baza in timpul WWI. Pe gardul care imprejmuieste monumentul gasim o placa care comemoreaza prietenia franco-americana, reprezentandu-l pe cel de-al treilea presedinte al Americii, Thomas Jefferson. Acesta a servit de asemenea drept ambasador al Statelor Unite in Franta intre 1786 si 1789 Ne continuam periplul pe stradutele orasului, fara o tinta anume Dam peste Turnul Charlemagne al carui nume se pare ca vine de la mormantul celei de-a 4 sotii a Regelui Francilor, Charlemagne sau Charles 1-ul, zis si Cel Mare. Sotia acestuia a decedat pe data de 4 Iunie a anului 800, in timpul vizitei regelui in Tours si, conform legendelor, ar fi fost ingropata sub sau langa biserica. Opiniile despre locatia exacta a mormanatului sunt impartite si fara un numitor comun. Lasam lamurirea legendelor altora si dam o raita in biserica Sfantul Martin Racoarea de la interior e aur curat pentru noi. Si iar pe stradute, in cautarea micilor detalii si a ....umbrei Facem cum facem si ajungem iar la primarie si dam peste peste cel ce-a fost primar al orasului intre anii 1958-1997, Jean Royer. Mai umblam aiurea prin oras putin si tragem incet incet spre camping si "racoarea" din cort. Mai admiram inca o data raul Cher, de pe o pasarela pietonala-ciclabila si trag si o panorama artistica de toata "frumusetea" Pranzul de astazi e format din paine, struguri si, mai ales, un pepene suculent si luat de la gheata Aplicatia de vreme ne arata, inca o data, ca am luat decizia buna sa facem zi de pauza si, ca sa ii facem in ciuda soarelui, pierdem vremea intr-un mod foarte placut, la Piscina Municipala din Saint-Avertin A fost cam complicat de intrat in apa dar, pana la urma, am dovedit: din obisnuinta, car dupa mine un sort, pe post de slip. Platim intrarea, cumpar un "fes" pentru cap de la un automat(cica era obligatoriu), trecem de turnicheti, ne schimbam, trecem pe la dusurile premergatoare bazinului si.......dau sa intru in apa. Stop! Panica! NUUUU AI VOIE! Nu inteleg ce nu am voie, sortul meu e legat si e curat. Imi tot explica, nu vreau sa pricep si pana la urma imi arata o poza ca e interzis. Pffff! Uratule! Nici tu nu ai "fes" pe chelie. De ce intri in apa fara? Inapoi la turnicheti, sari peste, cumpara slip cu cardul de la automat, sari peste turnicheti, hai la dusuri piscinaaaaaaaa, racoareeeeeee..... nu imi mai trebuie nimic altceva. Incheiem ziua torida cu leneveala la cort si ne facem de cap cu struguri, branza si o sticla de vin rece cumparata de la receptia camping-ului, pentru cina. ~va urma~
  33. Mircea PF

    Vine primăvara, ieşiţi din bârloguri! De pildă la o azvârlitură de pedală de Cluj, până la mănăstirea Sfântul Vasile cel Mare din Someşul Cald: traseu: capătul str.Donath-ocolitoarea sud-barajul Floreşti-Floreşti-Gilău-Someşul Rece-Someşul Cald-mănăstirea Sf. Vasile-retur pe traseul de dus, cu derivaţie prin Luna de Sus pentru a evita un pic DN1 cca 55 km (inclusiv prin oraş) urcare accentuată din Someşul Cald la mănăstire- eu am împins bicicleta până sus panoramă splendidă de sus de la mănăstire Dacă doriţi să vedeţi alte imagini de pe traseu mulţumiţi-vă doar cu asta fiindcă oricât am încercat nu am reuşit să inserez link-ul cu albumul. https://photos.app.goo.gl/PtfKciu9ACy3NbyN8
  34. Invitat special

    Asa ambitie...
  35. EyesOnly

    Ziua 4: 31 Iulie, Blois-Chambord-Cheverny-Blois, distanta 60km, partea !! Parasim Chambord-ul, prin padure, pe asfalt si macadam, un traseu superb La Braciuex, in fata unei ciocolaterii il gasim pe unul dintre cei 3 muschetari, Porthos, baron de Bracieux. Putin fara chef de vorba, era preocupat sa dea bine in poza Pe caldura asta teribila se pare ca mai sunt unii care mai si muncesc Dupa alti cativa km, descoperim si al doilea obiectiv major al zilei - Castelul Cheverny Coada la intrare in castel este mult mai mica, practic inesitenta, comparativ cu Chambord-ul. Dar la interior este destul de aglomerat. Domnul de la intrarea in castel, ne intreaba de unde suntem si ne vorbeste putin in romana. Ne ia prin suprindere si ne unge putin pe suflet. Castelul ne asteapta cu masa pusa dar asta micu, pare-se ca a speriat pe toti mesenii Ma bate gandul sa cant ceva la pian, dar catelandrul de langa el zice sa-mi iau gandul Castelul e plin de aceste exponate din piese Lego. Parasim zona interioara si ne indreptam spre orangerie - venea un miros patrunzator de inghetata din acea zona unde francezii au decis ca si ora trebuie tradusa, sa priceapa tot omu' Gasim sursa mirosului de inghetata si ne facem de cap A fi sau a nu fi..... de vanzare La iesirea din castel dam si de zona unde se realxeaza cainii de vanatoare. Panouri informative ne aduc spre informare cat si cum sunt de respectati si tratati conform legilor in vigoare. Ce sa mai zici...viata de caine chiar e cum trebuie pe aci. Vis-a-vis de castel dam de o mica si cocheta bisericuta In drumul spre camping, trecem pe langa Blois si ne tratam de cina la o rulota din zona campingului Nu strica niciodata sa iti aduci aminte cine si de unde esti O zi frumoasa, cu putini km pe bicicleta dar multi la pas Mai multe poze:https://photos.app.goo.gl/BLZayfQPAoCbUqHYA ~va urma~
  36. EyesOnly

    Ziua 4: 31 Iulie, Blois-Chambord-Cheverny-Blois, distanta 60km Am decis sa ramanem 2 nopti in Camping Val de Blois urmand ca astazi sa facem un circuit cu plecare si sosire din/in acest camping. Mic dejun si cafea undeva dupa ora 9 dupa care, cu minim de bagaj plecam spre tintele noastre de astazi Chambord si Cheverny Traseul ne duce pe langa ceva campuri si prin padure Gasim pe traseu multe campuri cultivate cu dovlecei unde oamenii lucreaza de zor la recoltare Traversam micutul rau Le Cosson si traversam dealurile pline de vita de vie Primul obiectiv de pe traseu se apropie Castelul Chambord, construit la ordinul regelui Frantei, Francisc 1, incepand cu anul 1519. Se pare ca a regele chiar si-a dorit acest castel, petrecand in acest lacs "nu mai putin" de 72 de zile, pe parcursul a aproxmativ 28 ani :))) Castelul este, in acest moment, cel mai mare castel in stil renascentist de pe valea Loairei. Apropierea de castel se face pe o superba linie dreapta, un drum prin mijlocul padurii ce probabil face sau a facut parte din domeniul apartinand castelului Suntem intampinati de baietii calare si de minunatia arhitecturala priveliste umbrita doar de perspectiva unei stationari in soare datorita cozii imense de la intrarea in castel Facem haz de necaz si radem ca avem timp sa admiram toate detaliile de arhitectura. Surprinzator sau nu, avansam foarte repede si ajungem destul de rapid la intrarea in castel Suntem intampinati de unul din elementele arhitecturale pentru care acest castel este faimos - scara dubla, spiralata a lui Da Vinci: 2 scari, in spirala, pe care se poate urca pana la ultimul nivel al castelului. Desi cei care le folosesc se pot vedea prin anumite ferestre, nu se pot intalni niciodata pe tot parcursul jos-sus / sus-jos. De dragul stiintei chiar am testat aceasta ipoteza - fiecare dintre noi alegand o scara diferita la un moment dat. Se presupune ca aceste scari au fost gandite de Leonardo da Vinci, alaturi de mare parte din castel. Toate detaliile de arhitectura sunt superbe si te lasa, de multe ori, cu gura cascata Terasele exterioare de la nivelurile superioare iti ofera o priveliste superba asupra imprejurimilor si gradinii castelului Si o vedere spre curtea interioara, in fundal fiind vizibila si o parte din canalul care deserveste castelul Am gasit si scaunul(cumparat de la Ikea probabil) din sala tronului O vedere de ansamblu din fata castelului/gradina si cateva incercari artistice Continuam plimbarile pe aleile castelului, realizam ca ne chinuie putin foamea. E si foarte cald si nu avem chef de ceva prea complicat asa ca ne multumim cu ceva baghete si o clatita. Savuram masa copioasa, la umbra, in parcul de langa parcarea castelului. ~va urma~
  37. paulrad

    @ciomby mersi. Iat-o! Ziua XV – Duminică, 16 Septembrie: Sospel Mă trezesc fără nicio grabă, pierd vremea pe telefon, iar apoi mă îmbrac și urc pe bicicletă. Cobor 4km până în Sospel. Încă cu mult înainte de a ajunge în localitate se pot vedea proprietăți răsfirate ici și colo, inclusiv campingul și casa proprietarilor sunt tot înafara localității. Ajung în ”centru” și găsesc un minimarket de unde fac cumpărăturile. Las bicicleta legată în fața magazinului și mă așez la terasa de vis-a-vis. Vreau un croissant cu ciocolată, dar nu mă înțeleg nici cum cu chelnerul așa că mă aleg cu un croissant gol și o cafea, după care mai servesc un panini și Cola. Mai târziu am aflat că ce voiam eu se cheamă ”pain au chocolat”. Cât timp stau la terasă observ ”agitația” frumoasă de care se bucură localitatea asta micuță. Terasa fiind la baza urcării în Col de Turini, pot observa o mulțime de bicicliști, automobiliști și motocicliști ce purced la cei 24km ai cățărării care m-a răpus ieri. În plus, din localitate s-a dat startul și unei competiții de trail run. Sătul și energizat, plec de la terasă pe jos, lăsând bicicleta legată tot în fața magazinului. Mă plimb aiurea și îmi place foarte mult orașul cu străduțe înguste, clădiri de piatră, cu vârfurile munților ce se înalță deasupra lui, cu pârâul ce-l traversează și cu agitația turiștilor care vin să parcurgă urcarea în celebrul pas. Dacă ar fi să mă mut din țară, Sospel ar fi cu siguranță pe lista de alegeri posibile. Pod peste pârâul ce traversează localitatea. Primăria. Biserica romano-catolică Cocathédrale Saint-Michel de Sospel. După ce mă plimb suficient, revin la magazin de unde iau o cutie de profiterol și prin semne, îl rog pe vânzător să-mi schimbe 1 bancnotă de 5euro în monede de 1 euro ca să am pentru mașina de spălat din camping. Cei 4km de urcare până în camping trec mult mai repede decât în urmă cu două zile, când aveam 78km în picioare și toate bagajele pe bicicletă. Mă duc la recepție să-mi recuperez powerbankul lăsat la încărcat și iau și un pahar de detergent pentru rufe. Pun toate rufele la spălat și apoi lenevesc afară pe saltea. Pe cât de bine am stat pe saltea, pe atât de proastă cred că a fost ideea. Pare că s-a înțepat salteaua căci pe partea aia pierde acum puțin aer. Am curățat eu bine pe jos și am așternut sacii impermeabili, dar aceștia nu ajungeau pe sub toată salteaua… După o oră de lenevit, cam cât a durat programul mașinii de spălat, am încropit un suport din chingile pe care le aveam și am întins rufele la uscat. Prin camping Prea multe nu mai aveam de făcut, iar dacă tot e zi de odihnă, am băgat salteaua în cort și am moțăit un pic. Înăuntru e cam cald așa că somnul n-a fost foarte rodnic. Mă trezesc și încep să caut tren spre Paris din Menton, lucru pe care-l tot amân de dimineață. Problema este că nu găsesc nici un TER (Transport Eexpress Régional), singurele trenuri pe care pot lua bicicleta nedemontată. Găsesc până în Marseille, dar nu și de acolo spre Paris. Încerc diferite variante de traseu fără succes și mă las păgubaș. O să mă duc în Menton la gară și văd eu acolo ce variante am. Va urma.
  38. Ziua 10 Machland Gasthof - Dürnstein 95 km Cu ochi închiși molfăind pita unsa cu nutela si ceai, haiducii încercau sa-si activeze creierul. Căluții peste noapte au fost garați in garajul pensiunii, am lăsat legat de căluți corturile, izolir-le si saltelele. Nimeni nu a avut treaba cu ele. După înviorarea de dimineață care a constat in caratul genților la bicicleta am pornit la drum, la ora 09.00AM pedalam pe răcoare pe drumurile de tara asfaltate ale austriecilor. Pe mine de dimineața începea sa ma doară fundul de la șaua, din cauza asta popasurile erau mult mai dese. Peisajul nu mai era monoton ca in Nemtia Am ajuns din urma un cuplu de romani din Sibiu (daca tin bine minte) care isi faceau concediul pe bicicleta in Austria. Mașina lor era parcata la vre-o 40km (mi-a spus in ce oras dar nu mai tin minte) I-am luat la trena. "Marfarul" romanesc sa mai lungit După câțiva zeci de km romanii s-au oprit. Noi ne-am continuat drumul, știam ca avem de pedalat in jur de 90km Parapeti de înălțare a digurilor. Cred ca i-au făcut din cauza revărsării Dunării de acum 4-5 ani. Erau făcuții in dreptul localităților. In depărtare, turlele catedralei din Melk Pauza de hidratare. Aici Rareș era sa rămână însetat. Am parcat căluții si am mers la tejghea si am vrut sa comand bere radler pentru toți, Rareș a făcut mofturi ca el s-a saturat de bere radler si ca vrea bere cu mere sau cu altceva. - Sti ce ? zic Eu, comanda-ți tu ce vrei. Eu am comandat in englezeasca mea de balta 3 beri radler pt mine, Sergiu si Darius. Rareș i-a spus in germana crâșmăriței ca vrea o bere radler si el (nu era bere de care visa el ). Într-un neaoș grai romanesc crâșmărița i-a cerut buletinul la Rares sa vadă daca-i major Lui Rareș i-a cazut falca:))) si a început sa se bâlbâie Eu nu știam ce sa fac, sa rad sau sa ma apuc sa negociez cu crasmarita . In timp ce ii cerea buletinul a ii umplea halba cu bere radler lui Rares Ne-a urat pofta buna crâșmărița si drum bun. Ne-au ajuns din urma niște stropi de ploaie numai buni sa ne impulsioneze sa pedalam mai cu spor Am intrat intr-o zona viticola cu multe crame, din pacate (sau fericire) mie imi face acid la stomac vinul si nu am fost tentat sau sedus ca Ulise de sirene Deja rămâneam in urma la pedalat, șaua ma stresa foarte tare. Ca sa mai grupez echipajul ii strigam sa se oprească sa le fac poze si sa ma dau eu jos din sa. La a 3-a încercare am găsit cazare la o pensiune care avea si crama (pustie la data respectiva) si instalații de produs vin. Costul cazarii 125 EUR 2 camere cu 2 paturi. Nu mai stiu cum se numea pensiunea si nici pe google map nu o găsesc. Haiducii au fost cei mai fericiți deoarece avea cel mai "țapăn" net întâlnit pana atunci poate cei de la Digi le asigurau net-ul la pensiune Maine aveam sa ajungem la Viena la gazda si prietenul nostru Adi care are un net si mai țapăn VA URMA
  39. Mladen ridica trollingul la rang de arta! E de apreciat asta, nu toata lumea are acest talent
  40. Cred ca tu nu ma cunosti. Daca treceam de limita bunului simt, acuma fumegai de la nervi Pe ce ma bazez? Doar pe observatia ca toti tatii (la care le pasa de copii lor) incearca sa le ofere copiilor tot ce pot. Accentul ii pus pe chestiile care tatii si-ar fi dorit sa le aiba ei cand au fost mici. Copiii, care sunt prea mici ca sa aiba o personalitate a lor (si care va incepe sa se manifeste cand incep pubertatea), le accepta pe acestea fara discutie. In momentul in care copii vor ajunge la adolescenta incep sa-si dezvolte propriile interese/hobiuri/gusturi muzicale... (inclusiv preferinte sexuale) daca ai noroc s-ar putea sa fie apropiate de ale parintelui, iar daca ai ghinion - diametral opuse -. Si atunci apar acele "neintelegeri dintre generatii". Daca vrei sa ai o relatie buna pe lunga durata cu copilul tau, trebuie sa fi atent la ce doreste el sa fie si nu sa incerci sa-l faci sa ajunga ce iti doresti tu ca el sa fie. Concret: in cazul de fata, s-ar putea sa-i placa copilului ciclismul si sa-i practice toata viata (inclusiv profesional) sau cand ajunge la varsta aia sa-l intereseze doar "tigarile, femeile si masinile" si sa nu se mai urce deloc pe bicicleta. Daca in secunda asta te gandesti ceva de genul "n-o sa se intample asa, o sa-l oblig/conving sa faca cum vre'u eu", nu esti un parinte bun. (poti sa te superi pe mine) ma opresc, am abatut prea mult de la subiectul topicului
  41. EyesOnly

    Ziua 12: Nantes - Noirmoutier, distanta 40km(cu bicicleta), partea !! Nu avem rezervare la un camping anume asa ca speram sa gasim ceva pe loc. Ne indreptam spre Camping De la Clere, aflat la vreo 4km de autogara Camping-ul e plin, doamna de la receptie in pauza de masa. Povestim cu ea si ii spunem ca nu prea avem alta varianta. Se ma uita inca o data pe hartii si zice ca nu avem nicio sansa sa gasim un loc. Ne da un nr de telefon pentru Camping des Roussières si ne da niste indicatii despre cum sa gasim intrarea dinspre plaja. Avem cam 1km pana la acest camping. Gasim relativ usor intrarea din spate Camping-ul e impartit in 2 bucati de un drum judetean. La receptie ni se spune ca e plin tot. Gaseste un loc in partea de peste drum, ne spune ca e doar pentru o noapte liber. Ramane sa trecem undeva pe la ora 19 pe la receptie si sa ne spuna daca mai gasim un alt loc pentru urmatoarele nopti. Insula e o destinatie de vacanta foarte cautata si toate casutele din camping-uri sunt pline. Gasim locul, unul de rulota, inconjurat de gard si gard viu, fara iarba. Lasam bagajele la locul de cort si pornim la plimbare. Testam intai plaja si vreau sa imi immoi pentru prima oara picioarele in oceanul Atlantic. Legam bicicletele undeva in proximitatea plajei si o luam la picior prin nisipul fierbinte si fin Dupa ceva leneveala cu picioarele in apa, ne mutam in alta zona a plajei Insula Noirmoutier e renumita pentru cartofii ei speciali si foarte scumpi. Sunt fertilizati folosind iarba de mare colectata toamna de pe plaje si sunt serviti in restaurante de lux. Pretul lor e unul foarte mare si se spune ca au o aroma total diferita. Daca o fi asa sau nu nu stiu. Eu doar am auzit de la Manolo, in timpul etapei de TDF, de ei si i-am vazut undeva intr-un magazin. Nu stiu daca erau chiar "din cei buni" pentru ca, in mod normal, se strang undeva in luna/la final de Mai, ca si "cartofi noi" Pe langa cartofii ei faimosi(si scumpi) insula e cunoscuta si pentru productia de sare de mare, prin evaporare. Se folosesc o serie de canale si lacuri prin care, folosindu-se de maree, este adusa apa din ocean pana in lacuri special create. De aici, folosind diferite procese si prin evaporare se extrage sarea. Cat am traversat insula cu autocarul am tot vazut campurile de producere si recoltare a sarii. Ramane sa le vedem si la fata locului asa ca pornim putin la pedalat Insula e plina de aceste campuri. Unele din ele sunt foarte bine puse la punct, unele par cumva parasite In drumul nostru spre fabricutele de sare trecem si pe langa castelul Noirmoutier ii arunc doar o privire si trecem mai departe(am tot vazut castele pana acum, hai sa incercam altceva) Trecem printre campurile de sare si facem un popas la unul dintre ele Nu ratez momentul si chiar gust sarea lor sa stiti ca e o sare foarte .... sarata :))) Dar foarte buna la gust, pentru o sare Plasam si tricolorul in piesaj, ca nu are cum sa lipseasca si apoi trecem putin si la partea de documentare, in care ne este explicat procesul de productie al sarii trecem in revista si uneltele de baza, folosite de muncitorii de aici Sunt tot felul de moduri in care poti sa vizitezi insula - cu bicicleta, cum facem noi, fara niciun cost sau folosind o caruta draguta in care turistii sunt plimbati printre campurile de sare, li se explica ce se intampla pe acolo. La anumite ore se tin chiar si niste tururi de vizitare a campurilor, in care li se povesteste si mai in detaliu cum functioneaza sistemul. Noi mai aruncam o privire la muntii de sare si continuam plimbarea pe insula si facem o noua oprire la Orasul in miniatura - contine mini-replici ale caselor din diferite zone si departamente ale Frantei. Particularitatea acestor casute e ca sunt facute din materiale aduse din locul de origine al fiecareia. O folosim aici pe Siri cu scopul de a exemplifica cat de "mari" sunt exponatele Nu ratam nici casutele din departamentul in care ne aflam. Vendee si, evident, casele specifice Noirmoutier(si din ce am vazut mai tarziu localitatilor de pe malul oceanului) Mai multe poze de la Orasul in miniatura gasiti aici Mi-au placut foarte mult cum erau asezate si, mai ales, construite. Ne continuam vizita si ne luam la intrecere cu niste magarusi lenesi ii mai aruncam o privire(plina de dispret :-D) castelului Dupa care luam un fel de pranz tarziu - struguri, chifle, branza, ... - din nou pe plaja Ne intoarcem ceva mai tarziu la camping, intind cortul injurand cat de greu intra cuiele. Povestim la receptie si ne spun ca, daca mai vrem sa stam inca o noapte, trebuie sa ne mutam in alta parte pe care o vom afla de dimineata. Daca vrem sa scoatem doar cuiele si sa ne caram cortul pana acolo, gata intins. Avand in vedere ca vrem sa ne trezim de dimineata, sa mergem sa vedem Passage du Gois, doamna de la receptie ne ofera varianta sa ne strangem toate bagajele si sa le lasam la locul de cort urmand ca, atunci cand se elibereaza locul al doilea, sa treaca ei si sa ni le mute. Pe seara, Domnul Daniel, sofer de autocar de origine romana, vine sa ne ia de la camping, cu masina. Ne duce sa vizitam Port de Plaisance de l'Herbaudière, in partea de insula pe care noi nu am acoperit-o inca. in timp ce povestim despre ce e in tara, despre viata sa in Franta in cei 17 ani(sau 27 - imi fac mea culpa ca nu imi mai aduc aminte asta) de cand a plecat de acasa. Povestim despre unde am mai fost cu bicicleta. In tot acest timp, ne plimbam si cascam gura la ambarcatiunile din port Cautam un magazin de suveniruri ca sa cumparam clasicul magnet de frigider(am tot adunat cateva :D) si ne alegem si cu un cadou de la d-nul Daniel - "ceva care sa va aduca aminte de mine si de Noirmoutier". Multumim inca o data pentru cadou. Din port plecam spre o alta zona de pe insula, unde cascam gura la un fel de festival dupa care ne asezam la o terasa, impreuna cu alti 3 colegi, francezi, de-ai domnului Daniel. Udam seara si povestile cu ceva bere Sunt povestite tot felul de intamplari, domnul Daniel povesteste cu mare haz cum i-au aparut lui romanii cu bicicletele la autocar, desi trebuiau sa mearga cu un altul. Si cat de mandru era sa mearga cu autocarul avand tricolorul romanesc fluturand in spate. Din pacate nu ni se arata sa mancam ceva scoici - le comandam si apoi vine si ne spune ca tocmai s-au terminat. Asa ca ne multumim cu Croque madame si Croque monsieur Ne intindem la povesti si multe beri. Aflam ca soferii trebuie sa sufle dimineata in fiola pentru a putea porni motorul la autocar. La final, nu suntem lasati sa platim si totul se imparte cumva intre Daniel si colegii lui. Ceva mai tarziu, dupa cateva erori ale gps-ului suntem adusi inapoi la camping. Multumim inca o data pentru tot ajutorul si compania de care am avut parte si ne vedem fiecare de-ale lui. D-nul Daniel la cazare, noi la cort. Abia ajuns in cort realizez ca aveam magneti cu Sibiu si mini-tricolor in bagaje, din care voiam sa ii dau si noului nostru prieten. Am uitat sa le iau in oras si acum e deja prea tarziu. Urmeaza somn cu gandul la trezitul de dimineata si Passage du Gois, ~va urma~
  42. majikstone

    Tu ma indoiesc ca ai scris atent, asa ca nu e tocmai vina noastra ca nu citim atent ce ai scris.
  43. BodoC

    Da' march-arriere nu ai?
  44. fizikant

    Propun deschiderea unui topic separat numit Mocăciuni pentru studenți. iar topicul ăsta să redevină ce-a fost până acum 4 pagini.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up