Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 07/18/2019 in all areas

  1. Sâmbătă în vârful ultimei cățărări după 6 zile epice cu 260km și 10400m urcare. Urmează povestea după ce mă dezmorțesc
  2. O tură clasică de câmpia Vlăsiei, cu plecare din gara Crivina, în care am încercat să includem cît mai multe porțiuni off-road. Am ieșit cu Mircea și @a_mic, la prima oră a dimineții, și nu am regretat. Am prins cel puțin 3 ore de răcoare, la întoarcere de la Gruiu am fentat canicula prin pădurea Snagov și, în plus, am descoperit o scurtătură foarte frumoasă care evită drumul asfaltat din pădure, spre Piscu: https://www.strava.com/activities/2607477966 Cu drumul la și de la gară pînă acasă, băiețică a bătut cîmpii vreo șaptejdă kilometri, un frumos record personal.
  3. gibonu

    Luni, 20.05.2019 - Partea a III-a Domeniul Tatanir - Pardina - Ceatalchioi - Tudor Vladimirescu - Tulcea 44 km Drumul spre Tudor Vladimirescu. Pe drumul asta am remarcat faptul ca toti soferi, inclusiv cei de camion, incetineau vizibil cand treceau pe langa noi ca sa nu ne umple de praf. Zid betonat, exact ca la Sulina, probabil masura de preventie impotriva revarsarii Dunarii. Zapada in Delta [de fapt, puf de plop, pozat de maistru' foto]. Inainte de Tudor Vladimirescu drumul devine betonat. Stalpi de lemn n-am mai vazut de mult timp. Ne apropiem de Tulcea. Prin Tudor Vladimirescu, spre punctul de trecere al Dunarii cu transportul pe apa din Tulcea [a nu se confunda cu bac-ul pentru vehicule]. Pe vasul care face legatura intre Tudor Vladimirescu si faleza Tulcei. In amintirea TID, editia 2016. Bicicleta isi terminase treaba. Aproximativ, traseul parcurs de la domeniul Tatanir la Tulcea. Vas de croaziera fluviala, ancorat la Tulcea. Capacitate 242 de persoane. Inapoi spre Bucuresti, cu bicicletele pe masina. Undeva in Dobrogea, intre Tulcea si Vadu Oii. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  4. Despre mine (Nou aici pe forum): Ma numesc Pop Viorel am aproape 60 de ani, practic ciclismul de cand ma stiu iar cicloturismu in țara si strainatate in ultimi 5 ani. Despre tour: Plecarea în jurul datei de 10.Aug.2019 (flexibil o zi doua in plus sau minus). Startul meu, din cel mai nordic punct din Romania(Sighetu Marmației), cu sosre in cel mai îndepartat sudic punct din Romania.(Vama Veche) Întoarcerea prin Moldova (pe la manastiri cetați). Total distanța aproximativ 1800km. Media km/zi 100-120. (Asta însemnând zile cu poate 150km la şes/pe drept/fara vant si 80km trecut Carpați/la munte sau vreme rea). Durata zilelor: - de pedalat 15-16 zile, - de vizitat si relax pe Litoral, 4-5 zile. Sosire înapoi in Sighetu Marmatiei aprox.în 30.Aug.2019. Tipul de tura este gen "Self Suported"...cea ce însemna ca: dormit la cort, preparat mancarea (cel puțin o data pe zi), tot la cort cu aragaz portabil , în rest cate un fast food pe traseu. Aceasta e tura ce am sa o fac eu dar oricine doreste sa se alature pe traseu din alte puncte (orase) de plecare, e bine venit. De asemenea: oricine care nu doreste dormitul la cort si nici sa-si care bucataria cu el (cum fac eu), poate dormi la pensiuni si motele pe traseu, caz in care poate veni nu neaparat cu o bicicleta de touring (ca si a mea cu 4 paniere+geanta de ghidon+cort pe pobagaj=40kg fara alimente perisabile si lichide) ci cu orice bicicleta cu un porbagaj pe spate. Disclaimer : Oricine vine in aceasta tura o face pe propria raspunere, nu îmi iau nici un fel de reponsabilitate financiara, accidente, îmbolnaviri sau de orice natura fața de respectivul/ respectiva. Tot ce am scris aici are rol informativ si consultativ si nu impune sau solicita nici un fel de obligati sau îndatoriri financiare, legale sau de orice natura între participanți.
  5. Tolstoievski

    Asadar, povestea de mai jos e scrisa de Memo, pe care poate il stiti de la Radio Guerrilla sau de pe la concursuri/evenimente E destul de telegrafic insirat, dar daca sunt detalii care credeti ca v-ar folosi, va ajut cu drag oricand. Cat despre transport si cazare, e destul de simplu: am mers pana la Pfunds cu masinile, le-am abandonat acolo si le-am recuperat dupa doua saptamani; cazarea a fost exclusiv la cort. ................ 4 familii, 7 copii, 400 de kilometri prin Tirol Dacă e să reduc una dintre călătoriile din acest an la câteva repere acestea ar fi cele din titlu. Dacă ar fi să dezvolt am nevoie de ceva timp și spațiu să transmit tot ce s-a trăit în cele 14 zile de călătorie. Prea mult timp n-am, spațiu ar fi… hai să vedem. După ce anul trecut am auzit că o gașcă formată din câteva familii cu copii au mers două săptămâni cu bicicletele pe Valea Rinului, mi-am dorit o astfel de experiență. Știam că Bogdan Savin este cel care se ocupă de organizarea acestor tipuri de vacanțe și mi-a fost simplu să-l abordez. Îl știam din urmă cu câțiva ani când alături de soția sa, Iulia, au participat la Ciclaton (altă poveste frumoasă). L-am sunat undeva prin septembrie-octombrie 2018 și mi-a spus că plănuiește o vacanță pe biciclete pe Valea Innului între 15 și 30 iunie 2019. Mi-am anunțat intenția de principiu de a participa și am așteptat să treacă timpul. Cu cât mă apropiam de 15 iunie 2019 deveneam tot mai nerăbdător. La fel și familia. Mai ales Theea, care la 11 ani abia așteaptă să vadă toată lumea. A venit data de 15 iunie și la ora 06:20 am reușit să plecăm din București. Planul era să ajungem în Viena până seara. Din cauză că n-am bifat pe Waze că am vignetă de Ungaria, aplicația mi-a configurat un traseu doar pe drumuri naționale, fapt ce ne-a încetinit. Nu doar pe noi. Alte două dintre familiile care au plecat din România în acea sâmbătă dimineață au mers pe același traseu, din același motiv. A patra familie a “furat” startul și a plecat cu câteva zile înainte la Veneția de unde s-au îndreptat spre Austria tot duminică. Seara ne-am oprit la un camping în Gyor, urmând că a doua zi să plecăm spre Pfunds, în Austria, locul de unde pornea călătoria noastră pe biciclete. Duminică dimineață, pe 16 iunie, noi am plecat spre Viena ca să vizităm centrul preț de câteva ore urmând ca pe seară să ajungem la Pfunds. Inițial ar fi trebuit să plecăm din Nauders, o localitate mult mai apropiată de Elveția și Liechtenstein, însă ar fi trebuit să plătim o vignetă de câteva zeci de euro care nu prea se justifica. Așa că Bogdan a hotărât să mute debutul călătoriei 20 de kilometri mai în avalul Innului, la Pfunds. Seara am ajuns în cochetul camping austriac din localitate și ne-am cunoscut cu toții. Eu îi știam doar pe Savini. Nevastă-mea și fii-mea nu cunoasteau pe nimeni. Savinii se știau cu Urșii, cu care merseseră și cu un an înainte pe Valea Rinului, dar și cu Șerbanii, cu care erau prieteni vechi. A fost chimie bună de la început. Luni dimineață pe 17 iunie a început călătoria cu bicicletele. Șerbanii au avut o rulotă pe care au plimbat-o dintr-un camping în altul și astfel ei au cărat toate celelalte bagaje ale noastre, chestie care ne-a ușurat mult călătoria (mulțumim, Sorina și Cătălin). Așadar, luni am mers de la Pfunds până în Imst. 65 de kilometri. Grei. A fost, de altfel, cea mai lungă dintre ture. Nici nu ne știam, nici nu știam ce ritm să avem, deh, ca în prima zi. Dar am răzbit. Ajunși în Imst, ne-am trezit că nu aveam loc în camping. Deși nouă ni se părea că e suficient loc pentru a pune 3 corturi lângă rulotă, cel de la recepție ne-a zis că e plin. Pentru un latin era aproape gol campingul. Pentru ei era plin. În fine… Tot el ne-a ajutat și ne-a găsit loc în alt camping. Când le-am zis copiilor că mai trebuie să pedaleze încă 3 kilometri ne-am izbit de proteste. Dar n-au avut încotro. În acel camping am petrecut două nopți. Fain tare campingul. Marți 18 iunie aveam programată distracție la Alpine Coaster Imst și o tură de hiking. În primă fază ne-am distrat în alpine coaster, după care am urcat pe munte până spre o cabană, apoi am mai coborât încă o dată cu alpine coasterul și la final am coborât până în Imst printr-un canion senzațional, Rosengarten. Seara am intrat repede în corturi pentru că a avut grijă o furtună de acest lucru. Miercuri 19 iunie am plecat din Imst spre Innsbruck. 60 de kilometri. Pfoai, iar ne-au boscorodit copiii. Pe un câmp am găsit o plantație de căpșune pe care ne-am dorit să le culegem. Proprietarul ne-a lăsat pentru că pentru asta era plantația acolo. Căpșune culese de tine 3 euro kilul, culese de el 6 euro kilul. Abia la plecare am văzut chestia asta. Seara am ieșit la plimbare în frumosul oraș care se pregătește deja de jocurile olimpice de iarnă pentru masters. Campingul e amplasat lângă un aerodrom de unde ne-au survolat multe avioane de mici dimensiuni și planoare. Joi 20 iunie am plecat de la Innsbruck la Wiesing. 50 de kilometri. Am reușit cumva să scăpam de ploaie pe drum. Nu și în camping. Dar copiii erau la adăpost în piscină când a venit. Aici am experimentat o situație mai puțin plăcută. Unuia dintre noi i-au dispărut pantalonii pentru piscină. Și după ce a văzut că toată lumea a dat dezinteresată din umeri a decis să sune la poliție, deși noi i-am zis că nu merită deranjul. El avea dreptate să procedeze așa pentru că era o chestiune de principiu. Acest lucru avea sa ne coste. A doua zi, o parte dintre cei care erau din administrația campingului s-au purtat foarte urât cu noi. Nu ne-am fi așteptat la o astfel de atitudine din partea austriecilor, dar au și ei uscăturile lor. Vineri 21 iunie am plecat dis de dimineță trei dintre noi cu bicicletele să facem o urcare de vreo 7-8 kilometri cu 500 de metri diferență de nivel. Ne ardeau tălpile. Am revenit după vreo oră, după care am plecat spre lacul Achen, sau Achensee. Am luat un vapor din Pertisau și ne-am bucurat de o plimbare pe lacul de smarald până la Gaisalm, de unde am plecat pe o scurtă tură de hiking. Până să vină vaporul să ne ducă înapoi la Pertisau, ne-a prins și ploaia. Am coborât destul de greu spre Wiesing pentru că autobuzul circulă doar din oră în oră, iar noi l-am ratat pe primul. Sâmbătă 22 iunie am plecat din Wiesing până la Kufstein unde am ajuns după amiaza mai târziu. Încă 40 de kilometri. Seara a plouat ușor, dar copiii au jucat baschet și Theea le-a cântat la chitară. . Duminică 23 iunie am plecat din Austria spre Germania la un lac, Simsee. Încă 53 de kilometri. Am găsit mulți fragi de care ne-am bucurat. S-a lăsat cu bălăceală multă. Luni 24 iunie am schimbat lacul. Nu și țara. Am rămas în Germania și am ajuns la Chiemsee. Cea mai scurtă tură. Doar 29 de kilometri. Am găsit în drum un loc din acela de unde puteai cumpăra fructe sau legume și lăsai bani în funcție de grila afișată. Pe încredere. Marți 25 iunie aveam să facem teoretic ultima tură. Până la Salzburg, înapoi în Austria. 51 de kilometri. A fost poate cea mai faină tură. Cu urcări lungi și coborâri asemenea. Cu super peisaje. Cu caniculă. Și cu final pe malul unui pârâiaș plin de păstrăvi enormi. Chiar în Salzburg. Ne-am amplasat corturile bine de tot în campingul situat la vreo 4 kilometri de centrul orașului. Aveam să stăm acolo 4 nopți. Miercuri 26 iunie femeile și copiii au luat cu asalt Salzburgul în timp ce bărbații au plecat înapoi în Pfunds să recupereze mașinile. Ne-am întors pe seară. Joi 27 iunie am plecat iar în Germania în zona unui lac, Konigsee. Acolo am luat telegondola până la Jenner Aussichtsplattform la 1874 de metri, de unde am coborât pe picioare până la lac, la 603 metri. În 11 kilometri. A durut un pic. La jumătatea drumului de coborâre Urșii ne-au părăsit. Au luat telegondola din punctul intermediar. Trebuiau să se întoarcă mai repede în țară. (Mulțumim și vouă, ursuleți simpatici). Vineri 28 iunie era ziua dedicată vizitării Salzburgului pe biciclete. Dimineață au plecat și Șerbanii spre România. Ei mergeau cu o viteză mai mică față de a noastră, având rulotă după ei. I-am înțeles. Am rămas doar noi și Savinii. Cu ei am mers la Hellbrunn, iar la întoarcere am lăsat femeile și copiii într-o librărie timp în care noi ne-am plimbat pe la castel și prin centru. S-au mai adunat un pic peste 30 de kilometri cu această ocazie pentru copii. Seara am scăpat într-un magazin cu produse sportive. Pe trei nivele. Sâmbătă 29 iunie cele două familii rămase aveam să plecăm din Salzburg până la Budapesta. Nu înainte de a mai trece pe la acel magazin pe care-l vizitasem în seara precedentă. La ei se închid majoritatea magazinelor în jur de ora 18. Așa că noi aveam ceva restanțe și bani necheltuiți din seara de dinainte. Ne-am dat întâlnire în Budapesta. În drum noi am oprit un pic și în Parndorf. Un pic pentru că și acolo se închid magazinele tot la 18. La ora 20 am ajuns la Budapesta. Ne-am instalat în camping și am plecat să vizităm orașul cu bicicletele. Se înserase deja. A fost spectaculos să descoperim Budapesta noaptea. Și ca să fie totul perfect am fost surprinși de focuri de artificii. Sigur erau pentru a marca finalul aventurii noastre. În total vreo 20 de kilometri. În total TOTAL 400 de kilometri pedalați. Duminică 30 iunie dimineața am părăsit Budapesta. Seara pe la 21:30 am ajuns in București. Ăștia am fost: 4 familii, 7 copii cu vârste între 3 și 11 ani, 400 de kilometri pedalați, 2 ture de hiking superbe și o sumedenie de amintiri în 14 zile pe Valea Innului cu hălăduială prin Austria și Germania. GAME OVER! Felicitări copiilor Matei și Ana, Teo și Deni, Matei și Maria, Theea!!! P.S. Pentru 2020, Bogdan pregătește Valea Loirei. Cam în aceleași condiții. Lucrează deja la harta și caută campinguri și trasee. Până în septembrie sigur are ceva clar. Poate… cine știe...?!
  6. gibonu

    @ciomby Multumesc. ----------------------------------------------------------------------------------------------- Luni, 20.05.2019 - Partea a II-a Domeniul Tatanir - Pardina - Ceatalchioi - Tudor Vladimirescu - Tulcea 44 km Podul peste Canalul Mila 35. Ruina unei statii de irigatii. Canalul vazut de pe pod [spre bratul Sulina]. Conform indicatiilor primite la Tatanir, imediat dupa pod am virat stanga, pe un drum pe camp care merge cativa km paralel cu drumul de piatra. Pe camp, un mega tractor la treaba. Drumul pe camp a fost ok. Pauza. Drumul de pe camp revine in drumul de piatra la Ceatalchioi. Cismele care nu mai pareau functionale. Statia de autobuz. Un maistru' foto este totdeauna pregatit, indiferent de subiectul fotografiei. Aici, in carciuma la Ceatalchioi. La iesire, spre Tudor Vladimirescu.
  7. majikstone

    Salut! Dupa ce am participat, incepand din 2016, la mai multe cyclomontagnarde, in diverse formate si niveluri de dificultate, am decis sa creez un topic dedicat lor. Mai exact, un topic dedicat experientelor mele la astfel de evenimente. Ce sunt cyclomontagnardele? Pe scurt, sunt o versiune pentru amatori, fara clasament si premii, a ciclosportivelor, organizate de diverse cluburi afiliate Federatiei Franceze de Cicloturism (FFCT, devenita intre timp FFVélo). Spre deosebire de Federatia Franceza de Ciclism (FFC), cea de cicloturism nu organizeaza competitii, ci doar evenimente "amicale", in care singura nota competitionala e data, in unele cazuri, de existenta unor timpi limita de parcurgere a traseelor respective, cum e de exemplu cazul brevetelor. Din alta perspectiva, cyclomontagnardele sunt un fel de brevete organizate in regiuni montane, unde ceea ce primeaza e diferenta de nivel si nu distanta. In general, traseele cele mai dificile ale cyclomontagnardelor implica diferente de nivel de 4000-5000 de metri, cea mai dificila fiind Luchon-Bayonne, cu ai sai 320 km si 5250 m de diferenta de nivel, organizata in Pirinei o data la 2 ani si trecand peste Col de Peyresourde, Col d'Aspin, Col du Tourmalet si Col d'Aubisque. Am vorbit mai pe larg despre ele aici, nu voi mai relua acum discutia: Cyclomontagnardele la care am participat pana acum: Cyclomontagnarde des Vosges 2016 (traseul intermediar, 116 km, 2600 m de ascensiune) Cyclomontagnarde du Morvan 2017 (traseul intermediar, 136 km, 2450 m de ascensiune) Cyclomontagnarde des Vosges Celtiques 2017 (traseul intermediar, 154 km, 3000 m de ascensiune) Cyclomontagnarde du Jura 2018 (randonneur, 234 km lungime / 4100 m diferenta de nivel) Cyclomontagnarde d'Annecy 2018 (randonneur, 233 km / 4400 m diferenta de nivel) Cyclomontagnarde du Morvan 2019 (randonneur, 227 km / 4100 m diferenta de nivel) Brevet de Randonneur des Alpes / Cyclomontagnarde B.R.A. 2019 (randonneur, 179 km / 4450m diferenta de nivel) Povestea lor... pe scurt In 2016 am avut primul contact cu cyclomontagnardele, intr-o perioada in care abia incepeam sa practic ciclismul de sosea la un nivel care sa se poata considera cat de cat sportiv, asta pe langa faptul ca nu am adoptat ghidonul de sosea decat ulterior. Ideea de a face peste 2000m de ascensiune intr-o singura zi ma speria oarecum, motiv pentru care nu m-am incumetat sa fac mai mult decat traseul intermediar. Pe langa asta, nu ieseam sistematic la ture, avand perioade chiar si de 2-3 saptamani in care nu ma urcam pe bicicleta, motiv pentru care nici in 2017 lucrurile nu s-au schimbat foarte drastic. Primele 3 cyclomontagnarde, fie ele si in formatul intermediar, cu sub 3000m diferenta de nivel, m-au impins destul de mult la limita, dar au inceput si sa ma invete sa-mi folosesc resursele in mod inteligent si sa nu ajung sa clachez fizic sau psihic indiferent de distanta. Au fost niste experiente solicitante, dar si placute, motiv pentru care am decis ca in 2018 sa trec la nivelul urmator si sa termin macar o cyclomontagnarda intreaga. Astfel, in 2018 am decis sa ma antrenez mai serios. A nu se citi ca m-am apucat de programe de antrenament sistematice sau de nutritie specializata, chit ca vreo 5 kilograme as avea de unde sa dau jos, ci pur si simplu am inceput sa ies mai sistematic cu bicicleta, fie si doar cate o ora-doua, si inclusiv in conditii meteo mai putin fericite (temperaturi sub 15 grade, risc de ploaie, vant puternic). Asta, plus achizitia unui home trainer (modelul cel mai ieftin de la Tacx), respectiv cateva "teste" facute pe durata anului (ture cu dificultate similara cu cea a cyclomontagnardelor la care participasem anterior, dar facute intr-un ritm ceva mai sustinut), au facut ca in luna iunie sa fiu pregatit pentru noile provocari. Cea din Jura a fost frumoasa si destul de abordabila, cu catarari relativ scurte si nu exagerat de abrupte, dar multe, si o vreme foarte schimbatoare, cu temperaturi de peste 30 de grade pe cea mai lunga catarare a zilei, dar si o ploaie rece in a doua jumatate a traseului. Am pus aici cateva poze de atunci. Am facut cateva greseli pe parcurs, de la alimentatie insuficienta la deshidratare, dar per total am terminat fara prea mari emotii. Cea din Annecy a fost mai dura, cu catarari mai "dintr-o bucata", incluzand si Col de Joux Plane, dar am abordat-o mult mai bine din punct de vedere tactic si, desi am fost mai lent si apatic decat mi-as fi dorit pe final, am terminat-o intr-o forma mai buna decat cea din Jura. Avand in vedere ca 2019 urma sa fie un an mai complicat pentru mine, in care stiam ca nu voi mai avea timp de vacante petrecute cu bicicleta la munte, si nici pentru la fel de multe ture cu bicicleta pe durata anului, am decis totusi ca as putea sa ma multumesc cu participarea la doua cyclomontagnarde, dar in versiunea touriste, in doua zile. Planul initial era sa particip la Cyclomontagnarde du Morvan si Cyclomontagnarde des Vosges Celtiques, ambele in varianta touriste, dar pana la urma socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, urmand sa particip la Cyclomontagnarde du Morvan intr-o singura zi, impreuna cu @Vlady V, si la Brevet de Randonneur des Alpes, o provocare care pana de curand mi se parea mult peste puterile mele. In randurile (si postarile) ce urmeaza, voi relata mai detaliat experienta participarii mele la cyclomontagnardele de anul acesta, urmand ca pe viitor sa mai completez topicul cu relatarile experientelor viitoare.
  8. majikstone

    Cyclomontagnarde du Morvan: 30 iunie 2019, 227 km / 4100 m Introducere Cu startul in Château-Chinon, comuna aflata in centrul Parcului Natural Regional Morvan, aceasta ciclomontagnarda are un parcurs destul de atipic, reusind sa adune cei peste 4000 de metri de diferenta de nivel fara sa depaseasca o altitudine maxima de 850 de metri. Zona prin care trece traseul e departe de a fi una montana in adevaratul sens al cuvantului, fiind mai degraba o zona de deal, la marginea Burgundiei, zona cunoscuta in buna parte pentru vinul produs. Chiar si in absenta unor munti adevarati, traseul reuseste sa numere peste 13 catarari de diferite lungimi si diferente de nivel, unele dintre ele cu pante de peste 10%. Traseul ia forma unei duble bucle, una de ~118 km si cealalta de ~109 km, punctul comun al lor fiind Château-Chinon. Profilul traseului, cu catarari multe si marunte, seamana mai degraba cu cel al unei curse clasice decat cu al unei etape montane de mare tur. Pe parcurs sunt amplasate 6 puncte de alimentare si control, cea mai mare distanta dintre doua puncte de alimentare consecutive fiind de in jur de 42 km. Pliantul oficial, in franceza, cu toate detaliile cursei se gaseste aici. Daca anii trecuti am participat singur la cyclomontagnarde, anul asta am avut ocazia sa am un partener de tura in persoana lui Vlad (@Vlady V), roman si el si locuitor al orasului Beaune de cativa ani. Dupa ce ne-am auzit de cateva ori la telefon, ne-am inteles sa participam impreuna la eveniment, el fiind la prima experienta de acest gen, dar fiind altfel un foarte bun triatlet si ciclist. Ne-am dat intalnire sambata dupa-amiaza la punctul de start/finish al traseului, de unde urma sa ne validam inscrierea si sa ne recuperam pachetele de start, respectiv informatiile cu privire la cazare. Ajunsi amandoi la timp, am luat pachetele cu foaia de parcurs, placuta de cadru si tot felul de materiale promotionale, am gasit internatul la care eram cazati, ne-am instalat confortabil in camera in care urma sa mai avem 2 colegi, iar apoi ne-am dus sa ne alimentam pentru ziua ce avea sa urmeze si sa discutam planul de bataie pentru a doua zi. Fara sa zabovim prea mult, ne-am intors la internat si ne-am culcat devreme, urmand sa ne trezim la 4 dimineata. Din fericire, eu imi ajustasem deja programul de somn, cum facusem si anul trecut, in sensul in care in saptamanile de dinaintea cursei m-am trezit in mod sistematic la 5-6 dimineata si m-am culcat mai devreme decat de obicei. Astfel, am adormit devreme fara sa ma chinui prea mult. Atat camera (cu 4 paturi), cat si toaletele si dusurile erau curate si bine dotate, singurul "minus" fiind lipsa asternuturilor (cu privire la care fusesem preveniti), asa ca toata lumea avea saci de dormit. De care, in final, nu am prea avut nevoie, temperatura fiind destul de mare pe durata noptii. Ziua cursei Dupa o trezire matinala la ora 4, un dus, o cafea rece si niste dulciuri pe post de mic dejun, ne-am echipat si ne-am pregatit pentru tura. Inarmat fiind cu excelentul far Busch & Muller Ixon Premium, care si-a facut datoria ca intotdeauna, ne-am dus la punctul de start, la care am ajuns cu putin inainte de ora 5. Un voluntar ne-a verificat bicicletele si echipamentul, fiind obligati sa avem far, stop si vesta reflectorizanta daca voiam sa plecam inainte de rasarit, iar apoi ne-a stampilat foile de parcurs. Inarmati cu voie buna, am plecat printre primii pe traseu, care a inceput cu o coborare sanatoasa facuta la lumina farurilor. Desi era 5 dimineata, temperatura era deja trecuta de 20 de grade, excelenta pentru pedalat, dar care prevestea o zi caniculara. Prognoza meteo ne indicase deja acelasi lucru, fiind intr-o perioada de canicula puternica, cu maxime de aproape 35 de grade prevazute in zona. Am profitat cat s-a putut de racoarea diminetii, dar fiind aproape de solstitiul de vara, rasaritul a venit devreme si ne-a prins pe prima catarare a zilei. Prima jumatate a zilei a trecut surprinzator de rapid si de placut, cu multe povesti interesante purtate pe urcari. Fara sa ne dam seama cum si cand, am ajuns la primul punct de alimentare. Acolo, voluntarii ne-au spus ca suntem printre primii 10 participanti care trec pe acolo, o veste buna de altfel. Am mancat, ne-am refacut proviziile cu apa, iar apoi am pornit inapoi la drum, observand ca incepuse sa se innoreze. Daca de obicei asta era un motiv de tristete, de data asta faptul ca soarele era ascuns de nori era o veste buna, tinand cont de temperaturile care erau prognozate. Temperatura a ramas rezonabila pana aproape de jumatatea zilei, cand am inchis prima bucla si am ajuns inapoi in Château-Chinon. Acolo, in ciuda reticentei lui Vlad, care voia sa terminam traseul cat mai rapid si care incepuse sa se cam plictiseasca din cauza ritmului meu conservativ de mers, am decis sa facem o pauza mai consistenta la o terasa la care m-am oprit deja de cateva ori in trecut. Aici, am mancat o inghetata, am baut o cafea si o Cola, iar apoi ne-am dus la punctul de control si alimentare, unde nu am zabovit prea mult si ne-am continuat drumul. La momentul asta amandoi ne simteam foarte bine, dar eu eram in continuare prudent, stiind ca oboseala va incepe sa se acumuleze din ce in ce mai mult in a doua jumatate a zilei. Cu bateriile incarcate, am continuat traseul, doar ca nu mai aveam nici pe departe acelasi spor din prima jumatate a zilei. Norii se cam risipisera, caldura incepea sa devina o problema, bidoanele de apa se goleau tot mai rapid intre punctele de alimentare, iar diferenta de nivel ramasa era comparabila cu cea din prima jumatate a zilei. La penultimul punct de control, am facut un dus rece cu un furtun de apa instalat de organizatori, incepand sa sufar destul de tare din cauza caldurii, iar Vlad, care se simtea inca in forma, a decis sa o ia inainte si sa ajunga la finish cat mai repede, urmand sa ne vedem la sosire. Tot aici m-am reintalnit cu o ciclista din Paris cu care m-am intalnit si anii trecuti la cyclomontagnarde, care a terminat anul trecut si Luchon-Bayonne, si care era in cu totul alta liga decat mine pe catarari. Dar asta era anul trecut. De data asta am plecat impreuna de la punctul de alimentare si am urcat cam in acelasi ritm pe prima catarare de dupa el, ea punand forma mai slaba pe seama faptului ca a pedalat mult mai putin sezonul asta. Chiar si asa, cateva catarari mai tarziu mi-am atins si eu limitele pe una dintre catararile abrupte, astfel ca la ultimul punct de control ea a ajuns cu ceva timp inaintea mea, dar a ramas acolo mai multa vreme, simtind nevoia sa manance o masa mai consistenta. De aici, fara sa mai zabovesc, am plecat toropit de caldura catre linia de finish. In mod surprinzator (si foarte placut, de altfel), voluntarii care asigurasera punctele de control din prima jumatate a zilei au decis sa vina in intampinarea ciclistilor cu sticle de apa rece pe catararile dintre ultimul punct de control si linia de sosire. Desi si ei trebuiau sa stea in caldura insuportabila in care noi trebuia sa pedalam, au facut un efort in plus si au iesit in intampinarea noastra cand ne era mai greu. Chapeau. Dincolo de temperaturile trecute bine de 35 de grade, ultimele catarari (si coborari) ale zilei au insemnat suferinta dintr-un motiv suplimentar: asfaltul, de altfel de calitate buna, a fost acoperit cu un strat de pietris fin, partial incastrat in asfalt, care pe catarari scadea semnificativ confortul la rulare, iar pe coborari scadea semnificativ aderenta. Si, ca sa fie tabloul complet, cu 11 kilometri inainte de final, pe ultima catarare a zilei, am reusit sa fac o pana, datorata uneia dintre nenumaratele pietricele de pe drum, care a reusit sa penetreze protectia antipana a cauciucului si sa ciupeasca camera spate. Pana a fost foarte lenta, dar tot a trebuit sa ma opresc pe marginea drumului (din fericire la umbra) si sa schimb camera. Intre timp, Vlad mi-a spus ca a ajuns la finish, dupa ce si el fusese intarziat de o pauza mai consistenta facuta pe una dintre ultimele urcari, pe care a cedat din cauza caldurii. Eu mi-am inlocuit camera fara sa ma grabesc foarte tare, am fost ajuns din urma de un grup consistent de biciclisti, printre care era si domnisoara de mai devreme, care m-au compatimit pentru ghinionul meu, iar apoi m-am indreptat linistit catre finish, nu inainte de a mai profita de unul dintre punctele "mobile" de alimentare cu apa si de a le mai multumi o data voluntarilor pentru gestul pe care l-au facut. Intr-un final, am ajuns si la finish, pe la 6 fara un sfert dupa-amiaza, unde am baut o bere rece, iar apoi m-am intalnit cu Vlad, care deja trecuse pe la internat, facuse un dus si se pregatise de plecare. Daca dimineata fusesem printre primii participanti, datorita penei, cu care am pierdut cel putin 20 de minute, dar si a nenumaratelor pauze datorate caldurii, am ajuns sa fim binisor in a doua jumatate a celor sositi. Acolo am aflat ca aparent, din cauza caniculei, mai bine de jumatate dintre cei inscrisi la cyclomontagnarda in varianta randonneur au decis sa ramana acasa si sa nu participe, iar unii dintre cei care au luat startul dimineata au ramas in Château-Chinon dupa inchiderea primei bucle. Astfel, numarul celor ajunsi la finish a fost de cel mult 100 de persoane, fata de cateva sute cate erau in mod normal. Epilog Am mai povestit putin cu Vlad, dar din cauza ca se grabea, ne-am luat ramas bun si a plecat inapoi catre Beaune, cu ideea ca poate vom participa impreuna si la Brevet de Randonneur des Alpes. Eu am mai stat putin la zona de finish sa imi revin, apoi am luat-o incet catre internat, mi-am adunat lucrurile, am facut un dus, am asteptat sa iasa complet berea de mai devreme din sistem, iar apoi, in jur de ora 8, am plecat si eu catre Paris. Per total, experienta a fost destul de obositoare, dar in mare parte din cauza caldurii si a penei (si timpului pierdut) datorate celor mai bine de 20 km parcursi pe asfalt acoperit cu pietris fin si taios. Intr-o zi perfecta, probabil ca as fi terminat traseul cam cu o ora mai repede. Si, ajungand la cifre, eu am reusit sa termin tura in 12 ore si 45 de minute, dintre care 10 ore si 20 de minute de pedalat efectiv, cu o medie de 22 km/h si o putere medie normalizata de 215W. Media de viteza a corespuns cu targetul meu de 21-22 km/h, dar am pierdut mai mult timp decat as fi vrut cu pauzele in a doua jumatate a zilei. Vlad a terminat cu 50 de minute inaintea mea (deci cam 30 daca facem abstractie de pana, respectiv 22 de minute diferenta intre timpii de pedalat efectivi), probabil fiind capabil sa termine traseul chiar si cu 2 ore inaintea mea daca il lasam sa mearga in ritmul lui de la inceput. Important e ca ne-am simtit bine si ca am avut ce povesti pe durata zilei, si, in cazul meu, concluzia a fost si ca ma simt mai mult decat capabil sa abordez ceea ce urma sa fie cea mai mare provocare a mea de pana acum: Brevet de Randonneur des Alpes, cu ai lui 180 km si 4500m diferenta de nivel, care urma sa aiba loc dupa 3 saptamani.
  9. gibonu

    @akim Stiu. Ai dreptate, fumatul nu ajuta la nimic, insa nu am vointa necesara de a ma lasa. Pentru a fuma mai putin, am trecut la tutun pentru rulat si tigari pe care mi le fac singur, la mana, in ideea de a fuma mai putin. Filtre slim, cantitate mai mica de tutun in tigara, plus rularea fiecarei tigari inainte de fumare comparativ cu tigara gata facuta din pachet. ------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sambata 08.06.2019 - Partea a II-a In parcarea aeroportului am gasit un vehicul inmatriculat in Regiunea Reunion. Pana aici nimic deosebit, doar ca Regiunea Reunion este o insula din oceanul Indian, situata intre Madagascar si Mauritius. Pe langa asta, este considerata una dintre cele 18 regiuni ale Frantei, si, pe cale de consecinta, este cea mai indepartata regiunea a Uniunii Europene. Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Réunion La aeroport ne-a asteptat prietenul nostrul de la Paris iar cutiile cu biciclete au stat foarte bine, legate cu chingile de la caiac, pe barele transversale de pe plafonul unui Sandero Stepway. A urmat aproximativ o ora de aglomeratie, in special pe Periferic, pana am ajuns undeva in sudul Parisului, zona Place d'Italie. Intre timp pe mine m-a luat o durere de cap groaznica, asa ca bicicletele le-a montat mai mult prietenul nostru. Tot el ne-a condus pana la gara Saint Lazare, de unde urma sa luam trenul pana la Bayeux. Din cauza durerii de cap, n-am prea retinut prea multe din traseul pana la gara. Doar tin minte ca la un moment dat ne-a plouat putin, desi afara era soare. Trenul Intercites intre Paris si Bayeux face putin sub 3 ore si a costat 32 de Euro de om, bilete cumparate online cu aproximativ o luna inainte. Partea buna a fost ca de data asta n-am mai pierdut trenul la care aveam bilete online, asa cum s-a intamplat in 2017. Partea proasta a fost ca trenul, desi era dotat cu locuri pentru biciclete [gratis], nu avea si carlige pentru agatat bicicletele in acele locuri. L-am intrebat pe nas unde pun bicicletele, iar el mi-a spus sa le pun la capatul vagonului. Cam asa au stat bicicletele. Si asta este locul din care lipsesc carligele. Din pacate, la Caen, peronul era pe partea usii blocate de biciclete, astfel incat toti pasagerii din acel vagon au fost nevoiti sa coboare pe la usa urmatorului vagon. Am stat langa biciclete, am tinut de ele, am mai pus mana pe cate un geamantan mai voluminos, insa toate astea nu cred ca i-a ajutat prea mult pe cei care doreau sa coboare din tren. Cu toate aceste inconveniente, nimeni nu a comentat nimic, nici macar nu s-a uitat cineva urat la mine. Cazarea de la Bayeux a fost la campingul Des Bords de l'Aure, pret 17,30 Euro / noapte [un cort si doua persoane]: http://www.camping-bayeux.fr/en/home-sp1.php Undeva prin luna mai am rezervat cazarea in acest camping, atunci doar din curiozitate, ca sa vad cum functioneaza sistemul. In final s-a dovedit ca am procedat foarte bine, deoarece, pe de o parte am prins acolo Rusaliile catolice cand luni era liber iar pe de alta parte festivitatile dedicate Zilei Z inca nu se finalizasera pe 08.06.2019 cand am ajuns la Bayeux. Astfel, fara rezervare, situatia s-ar fi complicat inutil. Concluzia este ca la turele viitoare, voi rezerva prima / primele nopti de cazare in camping. Oricum, cand am ajuns in poarta campingului am gasit afisul "Complet" iar receptia deja era inchisa. Am vrut sa sun la numarul de telefon de pe confirmarea rezervarii, insa a aparut o frantuzoiaca, din personalul campingului, care mi-a arat pe pe usa receptie era lipit un plic cu numele meu pe el. In plic se afla o harta a campigului pe care locul de cort alocat era incercuit plus o cheie pentru bariera de la poarta, in caz ca eram cu masina. Cum eram cu bicicletele, i-am dat cheia frantuzoaicei. Locul pentru cort. Iarba peste tot, plus un sol foarte moale, in care cuiele de la cort au intrat fara nicio chinuiala. Cabina de dus. Dusul fix si fara posibilitate de reglare a temperaturii apei. Chiuveta pentru spalat pe dinti. Afara existau unele mai mari pentru spalat haine si vase, insa am uitat sa le fotografiez. Contaniner de reciclare strict pentru sticla si comun pentru metal, plastic, hartie si carton. Peste noapte, bicicletele au stat legate una de alta si sprijinite de gardul viu de langa cort.
  10. Duminica prin Bucegi. Dupa cum am promis am ajuns pe vf Omu, urcare din Sinaia pe partie, coborare pe Transbucegi din cauza orei tarzii de intoarcere. Am ramas placut surprins de segmentul Omu-Babele pe alocuri destul de tehnic.
  11. Multumesc, ne-a plouat pe drum de ne-a inebunit, dar odata ajunsi, avem vreme buna:
  12. majikstone

    Brevet de Randonneur des Alpes: 21 iulie 2019, 179 km / 4.450 m Introducere Brevet de Randonneur des Alpes (BRA) este, alaturi de Luchon-Bayonne, una dintre cyclomontagnardele regină, cu trasee care depasesc in anumite situatii 5.000 m de diferenta de nivel parcursi intr-o singura zi. Daca Luchon-Bayonne nu propune decat o singura varianta de traseu, mostenita probabil din vremurile in care respectivul traseu era una dintre etapele regina ale Turului Frantei, BRA ofera mai multe optiuni pentru randonneurii care vor sa parcurga traseul intr-o zi sau pentru turistii care vor sa-l parcurga in doua zile. Cu startul in Bourg d'Oisans, comuna aflata la poalele Alpe d'Huez, BRA propune un traseu de baza, "clasic", de ~180 km si ~4.500m diferenta de nivel. Cel mai dificil traseu, in versiunea Super BRA +, implica 214 km si 5.368 m de diferenta de nivel. Traseul incepe cu o prima catarare catre Col de la Croix de Fer (2.064 m), o coborare via Col de Glandon catre Saint-Jean-de-Maurienne, urmata de o scurta dar apriga catarare pe cele 18 ace de par care duc catre Montvernier (Lacets de Montvernier), iar apoi, dupa putin respiro pe o zona usor valonata, o urcare a Col du Galibier (2.642 m, al cincilea cel mai inalt pas rutier din Alpii Francezi) via Col du Télégraphe (1.566 m) si o lunga coborare catre Bourg d'Oisans, trecand peste Col du Lautaret (2.058 m). In versiunile Super BRA si Super BRA +, dupa coborarea de pe Col du Galibier via Lautaret, o data ajuns la barajul Chambon, traseul urca catre Col de Sarenne (1.999 m), iar apoi coboara in Bourg d'Oisans trecand prin Alpe d'Huez, diferenta dintre Super BRA si Super BRA + fiind traseul ales pentru coborarea Alpe d'Huez (cel "clasic", cu cele 21 de viraje, in cazul Super BRA, respectiv varianta prin Villard-Reculas in cazul Super BRA +). Pliantul oficial, in franceza, cu toate detaliile cursei, se gaseste aici. In anii anteriori, eu mai urcasem toate varfurile de pe traseu cu bicicleta, desi nu neaparat pe aceiasi versanti, deci eram destul familiar cu ele. Pe de alta parte, nu am urcat niciodata mai mult de o catarare la peste 2.000 de metri altitudine in aceeasi zi. In concluzie, desi o diferenta de nivel de 4.500 de metri nu era cu nimic mai de speriat decat cea adunata in 2018 la Cyclomontagnarde d'Annecy, faptul ca petreceam destul de mult timp la mare altitudine, si mai ales faptul ca diferenta respectiva de nivel era adunata pe o distanta cu 25% mai mica, erau doar doua dintre motivele pentru care misiunea nu era deloc usoara. Desi am fost putin tentat sa "o fac lată" si sa ma inscriu la traseul Super BRA, am decis ca pentru moment "simplul" BRA, cu ai sai 180 km si 4.500 de metri de diferenta de nivel, va fi mai mult decat suficient. Si asta mai ales pentru ca cele 3 saptamani dintre Cyclomontagnarde du Morvan si BRA aveam sa le petrec, in mare parte, departe de bicicleta. Diverse obligatii, care au imbinat utilul cu placutul, m-au facut sa imi petrec o buna parte din aceste 3 saptamani in Romania, timp in care am avut timp sa fac o tura de pomina cu @iacobdoc pe Transfagarasan, dar nu mare lucru in plus. Pe langa asta, am dormit cam putin, m-am distrat cam mult, am si avut diverse obligatii aproape profesionale, si ca orice lumanare pe care o arzi la ambele capete, la un moment dat s-a terminat fitilul. In saptamana de dinaintea BRA m-a tot incercat o raceala, de care joi eram convins ca am scapat, dar care m-a lovit in plin exact in sambata in care am plecat catre munte. Daca sambata dimineata imi simteam nasul putin infundat, pana am ajuns la destinatie eram deja bolnav cobza. Si ironia face ca urma sa ajung din nou pe Col du Galibier, unde si cu 2 ani inainte, cand l-am urcat si coborat dinspre Lautaret, eram racit cobza si aveam si 38 de grade temperatura. Dar revenind... am ajuns sambata dupamasa in Allemont, aflat la cativa kilometri de Bourg d'Oisans, unde de data asta m-am cazat intr-un mic apartament inchiriat pe AirBnB. Si asta nu pentru ca n-as fi fost satisfacut de oferta de cazare a organizatorilor, dar pur si simplu nu am mai gasit locuri disponibile la momentul la care m-am inscris, din cauza numarului foarte mare de participanti la eveniment. De data asta, Vlad nu a mai putut sa vina cu mine, atat din motive personale cat si sportive, urmand sa participe la un Ironman in saptamanile de dupa BRA. Chiar si asa, in apartament era loc berechet pentru 2 persoane si bicicletele lor, iar privelistea de la geam nu era deloc rea. M-am cazat, m-am imprietenit cu pisica vecinilor, care a profitat de umbra masinii mele o vreme, iar apoi m-am dus in Bourg d'Oisans sa-mi recuperez pachetul de start, dar si sa fac niste cumparaturi pentru cina si micul dejun. Inarmat cu placuta de cadru cu numarul de "concurs" 1109 si chip integrat de cronometrare, dar si cu informatia ca primul start grupat va fi la ora 4 fix, mi-am pregatit bicicleta pentru ziua care urma sa vina. Pe masura ce ziua de sambata se apropia de sfarsit, starea mea de sanatate se degrada vizibil, in ciuda unui dopaj consistent, la limita dozelor maxime recomandate, cu Nurofen si cu alte "suplimente" de acest gen. Noaptea a trecut dezastruos, trezindu-ma de nenumarate ori transpirat, tusind si cu nasul plin de secretii. Era un déjà vu al experientei mele in Alpi din 2017. Dar astea erau niste detalii mai putin relevante, eram acolo, aveam o misiune, si aveam sa ma intorc cu scut sau pe scut, vorba profesoarei mele de istorie din liceu. Ziua cursei Dupa o trezire extrem de matinala, inainte de ora 3, am mancat un mic dejun rapid, am facut un dus, m-am echipat si am plecat catre Bourg d'Oisans in jur de 3:15 dimineata. Intre Allemont si punctul de start erau cam 10 km, pe care i-am abordat extrem de potolit, fiind numai buni pentru incalzire. Atmosfera pe sosea era deja destul de animata, intalnindu-ma cu grupuri de biciclisti care incepeau sa se grupeze in fata diferitelor puncte de cazare de pe drum, respectiv fiind depasit de masini incarcate cu biciclete si biciclisti. Pe la 4 fara un sfert am ajuns la start, unde am fost socat de lungimea cozii formate de cei care asteptau sa treaca pe la punctul de cronometrare. Am baut rapid o cafea oferita de organizatori, iar apoi m-am pus la coada. Cu chiu cu vai, la 4 trecute fix, am reusit si eu sa trec prin dreptul voluntarilor care verificau existenta elementelor de iluminare si reflectorizante, iar apoi stampilau foaia de parcurs si te lasau sa treci prin "poarta" de control. Cu mare, mare noroc, am luat startul impreuna cu grupul de la ora 4. (nota redactionala: am atasat un video cu startul de la ora 4, dar fiind pe Facebook, nu stiu daca si pentru cine e vizibil, chiar daca e public) La start se anuntau nu mai putin de 750 de participanti care urmau sa faca traseul BRA, BRA +, Super BRA si Super BRA+ intr-o singura zi, in format randonneur. Nu stiu exact cati au plecat la ora 4, dar as zice ca macar 200 au fost. Am plecat impreuna cu ei, intr-un soi de pluton dezordonat de proportii generoase, plin de biciclisti galbeni si foarte luminosi. Primii kilometri i-am facut inapoi catre Allemont, intr-un regim "de incalzire", linistit, iar apoi ne-am confruntat cu primul mic test, urcarea barajului Verney din Allemont. De aici, ciclistii au inceput sa se insire intr-o coloana vizibila de la kilometri distanta, marcata de lumini de faruri si de stopuri care serpuiau pret de sute de metri bune pe serpentinele traseului. Am trecut si prin Vaujany si am ajuns, inevitabil, la baza catararii catre Col de la Croix de Fer, o catarare in "trepte". Experienta urcarii sau coborarii unui drum de munte noaptea e unica, si e cu atat mai spectaculoasa daca e facuta intr-un grup de magnitudinea asta. E greu de descris in cuvinte senzatia, dar linistea pe care ti-o ofera in mod normal o sosea de munte putin circulata de masini capata o cu totul alta magnitudine cand si intunericul face parte din tablou. Orice soi de iluminat public a disparut cu desavarsire, astfel ca tot ce vedeam in fata erau cei 10-20 de metri iluminati de farul meu de nadejde, respectiv luminile rosii de semnalizare ale ciclistilor din fata mea. Nu puteai vedea nimic in afara de asta si nu auzeai nimic in afara de sunetul cauciucurilor pe asfalt, de zgomotul lantului pe pinioane si de respiratia ta si a celor din apropierea ta. Incercand totusi sa nu ma las furat de peisaj, m-am concentrat sa mentin o putere cat mai constanta pe urcare, undeva in jur de 250W, intr-o marja pe care in mod normal ar fi trebuit sa o pot sustine fara probleme pe prima urcare a zilei. Fara prea mari emotii am ajuns in Le Rivier d'Allemont, prima "treapta" a catararii catre Col de la Croix de Fer. Prin sat, drumul a devenit relativ plat, iar apoi a urmat o scurta, dar abrupta coborare, cu pante de 13-14% si viraje stranse, pe partea cealalta a satului. Imediat dupa asta, am dat piept cu pante de peste 10%, ajunsi intr-o vale pazita de ambele parti de stanci si brazdata de Eau d'Olle, un mic rau care alimenteaza atat barajul din Verney, cat si Grand'Maison, cel catre care ne indreptam. Inca era un intuneric desavarsit, dar pe masura ce ne-am apropiat de barajul Grand'Maison, aflat la aproape 1.700 m altitudine, cerul a inceput sa capete culoare. O data trecut de baraj, am decis ca pot sa renunt la vesta reflectorizanta (din motive de confort), desi inca nu se luminase de zi chiar de tot, facand cu ocazia asta si prima pauza, foarte scurta de altfel, de pe traseul zilei. A urmat inca o scurta coborare, iar apoi ultimii kilometri de urcare veritabila catre Col de la Croix de Fer, unde ne astepta primul punct de alimentare al zilei. Dupa un forcing destul de inutil, dar placut, pe ultimele sute de metri ai catararii, am ajuns si la punctul de alimentare si control, unde am stat cat de mult s-a putut inainte sa intre frigul in mine. Temperatura era bine sub 10 grade, eu eram destul de ud dupa catarare, si la asta se mai adauga si starea mea de sanatate, pe care reuseam sa o neglijez in momentele in care pedalam intens, dar care incepea sa se faca simtita in momentele de pauza. Alimentat, hidratat si relativ infrigurat, am mai facut o poza in varf, iar apoi m-am avantat pe coborarea catre Col de Glandon si apoi catre Saint-Jean-de-Maurienne. Pe aici nu mai trecusem niciodata cu bicicleta, in schimb urcasem cu masina anul trecut, intr-una dintre zilele de tranzit ale primului meu periplu in Alpi. Cu toate astea, uitasem complet de salbaticia peisajului, de drumul ingust si plin de serpentine si de linistea desavarsita de aici. Am coborat infrigurat, dar cu zambetul pe buze, fara sa intersectez vreo masina pe aproape intreaga durata a coborarii. Era duminica, era dimineata devreme, si eram intr-o parte a Frantei unde oricum erau sanse mult mai mari sa intalnesti alti biciclisti decat soferi. Cu toate astea, ca sa fie tabloul complet, din cauza scaderii destul de rapide a altitudinii, combinate cu raceala mea, mi s-au infundat destul de puternic ambele urechi, una din ele incepand sa ma si doara putin. Asta e, strang din dinti si merg mai departe. La scurt timp dupa ce am terminat coborarea de pe Col du Glandon si am ajuns inapoi la o altitudine de sub 500 de metri, am ajuns si la baza celebrelor Lacets de Montvernier, pe care le urcasem anul trecut impreuna cu Gabrielle. Daca atunci mi s-au parut sufocante, in pare parte din cauza caniculei, acum mi s-au parut mult mai abordabile, atat de abordabile incat mi s-a parut o idee foarte buna sa mai sar si de 350W, mai ales cand vedeam in fata mea vreun ciclist pe care il puteam depasi. De bine de rau, abuzul asta de putere n-a durat foarte mult, catararea fiind de doar 4 kilometri lungime. De aici, am continuat sa ne deplasam pe creasta pret de inca 2-3 kilometri, iar apoi am coborat inapoi in vale, indreptandu-ne catre cel de-al doilea punct de alimentare al zilei, aflat in Saint-Michel-de-Maurienne. Aici ne-a asteptat un bufet destul de consistent, unde cu greu am rezistat tentatiei de a nu manca mai mult decat ar fi cazul. Bineinteles, pana atunci m-am alimentat dupa necesitati cu geluri, nu simteam nevoia de energie, dar golul din stomac si frigul adunat in prima jumatate a zilei ma faceau sa fiu destul de tentat sa infulec. Chiar si asa, primii kilometri parcursi de aici catre Col du Télégraphe au fost mai grei decat mi-as fi dorit, eu nefiind deloc prieten cu ideea de a avea mancare in stomac pe durata eforturilor intense si de durata. In plus, intre timp iesise soarele, iar temperatura incepea sa se apropie treptat de 30 de grade. Primii kilometri ai catararii catre Col du Télégraphe au fost, cel putin pentru mine, primul test real al zilei si primul moment in care am inceput sa am dubii cu privire la capacitatile mele fizice. Cu chiu, cu vai, dar si cu doua scurte pauze, am reusit sa ajung si in varf, unde m-am dus tinta catre una dintre terasele deschise pe marginea drumului si am infulecat 2 doze de Coca-Cola si o inghetata. Cui pe cui se scoate, nu? De aici, au urmat cativa kilometri de coborare pana in Valloire, statiunea in care trebuia sa se termine etapa Turului Frantei 2019 care a trecut peste Galibier. Aici, la iesirea din comuna, ne astepta cel mai mare punct de alimentare al zilei, unde era oferita si o masa de pranz. Cum imi invatasem lectia mai devreme, am decis sa ma rezum la a manca niste ciocolata, turta dulce si cateva caise, dar am profitat totusi de numeroasele banci puse la dispozitie pentru a ma odihni pret de mai bine de 15 minute. Nu mai ramanea decat un obstacol de trecut - dar ce obstacol! O catarare la peste 2.500 de metri, care promitea niste ultimi 3-4 kilometri infernali, cu pante medii de 9% si maxime de peste 13-14%. Inarmat cu rabdare, dar si convingerea ca ii voi da de capat, am luat-o incet-incet catre punctul de maxima altitudine a zilei. Daca pe Col de la Croix de Fer am profitat de cele trei "trepte" ale catararii si nu am avut nevoie de nici o pauza, cum nu a fost cazul nici pe Lacets de Montvernier, pe drumul catre Télégraphe am dat primele semne de slabiciune, iar primele pedale date dupa punctul de alimentare din Valloire nu erau pe nici pe departe incurajatoare. Imi era clar ca nu mai am cum sa continui sa merg cu la fel de putine pauze ca pana atunci. Mi-am facut un plan mental cu privire la frecventa si durata pauzelor pe care urma sa le fac pe cei mai bine de 1.200 m de diferenta de nivel pe care ii mai aveam de urcat si m-am intins la drum. Deja, din cauza oboselii acumulate, a caldurii (care din fericire, pe masura ce urcam, devenea mai suportabila) si a starii de sanatate, imi era destul de dificil sa trec de 210-220W. Din fericire, pantele erau inca destul de domoale, astfel incat reuseam sa mentin o cadenta rezonabila la puterea asta scazuta. In schimb, o data trecut de cota 2000, pantele au devenit din ce in ce mai dure, segmentele cu pante de "doar" 7-8% devenind o binecuvantare de care rar ma mai bucuram. Asta mi-a dat macar ocazia sa ma opresc pentru poze, lucru pe care nu cred ca l-as fi facut daca eram intr-o forma (mult) mai buna de-atat. Intr-un final, au aparut in fata mea si ultimele pante si viraje, de-a dreptul infernale. Dupa o ultima pauza in dreptul bornei care mai indica un kilometru ramas din catarare, am dat tot ce mai aveam de dat, am tras de ultimul watt gasit ascuns printr-un pod, si am reusit sa ajung in varf, epuizat, dar fericit si implinit, mai ales ca pentru mine varful asta montan are o semnificatie de ordin personal mai aparte, iar faptul ca in ambele ocazii in care l-am invins eram racit cobza nu face decat sa adauge si mai mult la importanta lui pentru mine. Am stat cateva minute sa imi revin, sa ma bucur de peisaj si sa simt pe deplin implinirea data de faptul ca terminasem partea cea mai grea a unei provocari comparabile cu o etapa regina a Turului Frantei, iar apoi am inceput coborarea catre ultimul punct de alimentare a zilei, aflat cu cateva viraje sub Col du Galibier, langa cabana de la baza tunelului care trece pe sub varful montan. Aici, mi-am refacut stocurile de apa, am mancat bine, am stampilat pentru ultima oara foaia de parcurs, iar apoi am luat-o la vale catre Col du Lautaret si, mai departe, catre Bourg d'Oisans, pe o coborare cu care deja eram familiar. Din fericire, cea mai mare parte a coborarii am facut-o cu un constant si destul de puternic vant din fata, care mi-a permis sa merg cu o viteza decenta fara sa ma ating prea mult de frane. Coborarea a fost lipsita de incidente, iar o data ajunsi in apropierea barajului Chambon, organizatorii ne-au pregatit o surpriza: in loc sa continuam pe soseaua principala, care fusese inchisa timp de aproape 2 ani dupa ce unul dintre tunelurile sapate in stanca s-a surpat in lacul de acumulare, acestia au reusit sa convinga autoritatile sa ne ofere accesul pe soseaua de urgenta (route de secours) de pe partea opusa a lacului. Acest drum a fost (re)asfaltat de autoritati in perioada in care tunelul surpat a fost reconstruit, iar o data redeschis tunelul si drumul principal, acest drum de urgenta a fost inchis traficului si redeschis exceptional in ziua evenimentului pentru noi. O idee excelenta, tinand cont de faptul ca peisajul era ceva mai pitoresc, iar masinile absente cu desavarsire. Am ajuns si la barajul Chambon, de unde a urmat asaltul final catre Bourg d'Oisans: o scurta urcare, urmata de o coborare destul de intensa, iar apoi de cativa kilometri buni de plat. Intr-un final, la 12 ore si cateva minute de la start, am ajuns si la linia de sosire, unde ajunsesera de ceva vreme toti cei care au parcurs traseul in 2 zile, dar si o parte dintre cei 750 de participanti care au ales optiunea randonneur, de o zi, astfel ca atmosfera era plina de voie buna. Eram fericit ca terminasem ceea ce fusese de departe cea mai dificila dar si plina de satisfactii zi petrecuta de mine pe bicicleta pana atunci, dar eram si epuizat fizic si psihic, lucru pe care nu l-am resimtit decat o data oprit. M-am racorit cu o bere rece, iar apoi am plecat spre Allemont, parcurgand pentru a treia oara cei 10 kilometri de drum pana la apartament. Epilog Fara sa exagerez, drumul de la linia de finish pana la apartament a fost mai chinuitor din punct de vedere psihic decat oricare alti 10 kilometri de pe traseul din ziua respectiva. Ajuns la apartament, am facut un dus, am dormit pret de aproape 2 ore, iar apoi m-am dus tintit la una dintre pizzeriile din Allemont, cu care eram deja destul de familiar. Mi-am facut de cap cu un kir royal, un apéritif tipic francez, apoi pizza, vin si o gauffre cu Nutella si frisca. Dupa cele 8.400 kcal pe care sustinea GPS-ul meu ca le consumasem, aveam dezlegare la orice. Cu ultimele puteri, pe inserate, m-am intors la apartament, mi-am adunat o mare parte din lucruri, iar apoi am adormit instantaneu. Din pacate, somnul mi-a fost la fel de intrerupt si nesatisfacator ca in noaptea precedenta, dar de voie, de nevoie, m-am trezit devreme si am plecat inapoi catre Paris, incercand (si reusind) sa evit pe cat se poate traficul de la orele de varf de luni dimineata. Cu nesperat de multa energie, am ajuns inapoi acasa, declarandu-ma satisfacut pe deplin de sezonul de ciclism 2019, care pentru mine tocmai se incheiase, cel putin din perspectiva planurilor si obiectivelor "marete" pe care le aveam de indeplinit. Am reusit sa parcurg traseul in 12 ore si 4 minute, dintre care 9 ore si 34 de minute de pedalat, cu o medie de 18.7 km/h si o putere medie normalizata de 212W. Obiectivul meu initial era sa termin traseul in cel mult 10 ore de pedalat si cel mult 13 in total, astfel ca am reusit sa ma incadrez cu brio in limitele pe care mi le-am impus singur. Si ca veni vorba de planuri si obiective, la anul, daca toate merg bine si daca reusesc sa ma antrenez la fel de sistematic ca in ultimii doi ani, voi lua in calcul participarea la Luchon-Bayonne In fine, mai las o data si aici montajul video pe care l-am facut la BRA, dar si cu inregistrarea primilor kilometrii ai coborarii de pe Col du Glandon. Daca de poze nu am prea avut timp si energie, am filmat cat de mult s-a putut cu camera GoPro, si e posibil sa revin si cu alte extrase video de pe durata zilei respective.
  13. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 - Parte a II-a Bayeux Urmeaza "Tapiseria din Bayeux" [pret 5 Euro]. adapostita intr-o cladire impunatoare. Despre printul Charles, din vremea cand nu isi petrecerea timpul prin RO. Parte din tapiseria propriu-zisa. Lungimea totala a acestei este de 70 de metri si expune povestea cuceririi Angliei de catre normanzi, batalia de la Hastings din anul 1066, William Cuceritorul si alti baieti, etc Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Bayeux_Tapestry Sau, cum au spus cei din Lonely Planet "un fel de desen animat medieval". La intrare fiecare vizitator primeste un audio-guide automat, care schimba singur povestea in functie de pozitia vizitatorului raportata la scena din tapiserie. Dupa tapiserie urmeaza un mic muzeu cu diverse obiecte din perioada respectiva, cum ar fi o barca vikinga. Despre batalia de la Hastings din anul 1066. Un hotel din secolul XVIII in zona centrala a orasului. Curtea interioara. Si tarifele de cazare. Fostul cinematograf Normandia.
  14. paulrad

    A 3-a ieșire pe șosea din ultimele 9 săptămâni. M-a și prins ploaia după ce am spălat bicicleta pt prima dată în sezonul ăsta
  15. greaper

    650b inca nu a murit... ... pt mine cel putin. Un custom build pe un cadru Giant Anthem Advanced SX 2017 marime M. Trebuia sa fie un build Spark 27,5+...dar nu regret 1 secunda alegerea facuta.
  16. gibonu

    Luni, 20.05.2019 Domeniul Tatanir - Pardina - Ceatalchioi - Tudor Vladimirescu - Tulcea 44 km Micul dejun a fost generos [portia pentru doua persoane]. Plus un bufet suedez, cu suc, cafea, niste prajituri, paine, unt, gem. La plecarea de la domeniul Tatanir am intrebat daca putem cumpara niste apa, insa administratorul de acolo ne-a aratat butoiul de 20 de litri cu dozator [cel care se gaseste prin toate sediile de firme] si chiar a insistat sa umplem ambele sticle de 2 litru. Bineinteles gratis. Tot de la administrator am aflat ca proprietarul domeniului Tatanir detine si hotelul Alpin din Poiana Brasov, astfel incat el vara lucreaza in Delta iar iarna in Poiana. Inainte de plecare omu' ne-a mai dat niste indicatii precise referitor la drumul spre Tulcea, indicatii care s-au dovedit a fi foarte bune. In concluzie, un om super de treba desi nu cred ca avea mai mult de 25 de ani. Miere din Delta. Drumul pe dig, de pamant, ramane foarte bun. Ajungem la Pardina. La indicatiile administratorului de la domeniul Tatanir nu am intrat in localitate ci am mers pe drumul de jos [cel din stanga]. Ecluza, care pare ca nu mai functioneaza de foarte mult timp. Indicator din alte timpuri.
  17. Lucianpim

    Salut, Incepem sa inchidem tura si sa o luam inapoi spre Memmingen si in aceea zi am facut 63 km pe langa rau, pe langa lac prin sate mici sau mari. Vremea a fost perfecta pentru biciclit asa ca sa-i dam bataie: Prima oprire inapoi in Fussen la cascada. Lasam orasul deoparte dar nu si raul. Desi mergem incet ne departam foarte rapid de munti :( Si fara sa ne dam seama ajungem pe malul lacului Forggensee. Am "pierdut " ceva timp pe aici. Cum sa pleci asa repede. Totusi mergem inainte. Mai intalim si cate o padurice. Cred ca pe aici trece. Parasim lacul \ si suntem gata de pranz, cred ca am gasit un loc bun. Dupa care la drum. Dar pentru ca am mers destul de rapid avem timp si pentru alimentare. Apoi inca un pic si am ajuns la noua gazda warmshowers. Asta a fost ziua 6-a, mult mai frumoasa decat ma pricep eu sa povestesc dar poate macar din cele cateva poze sa va fi dat seama.
  18. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 Bayeux Dormitul in cort a fost de vis, cu greu ne-am trezit pe la ora 10:30. A urmat micul dejun in cur in fata cortui, moment in care pe deasupra noastra a trecut Patrouille de France, formatia de acrobatie aeriana a aviatei militare franceze, cea care participa obligatoriu la parada militara de pe 14 iunie si relativ des [anul asta n-a fost] vine sa salute Turul Frantei in etapa finala cand acesta ajunge pe Champs Elysees. Recunosc, mi-a ramas salamu-n gat cand i-am vazut-o si, pe moment, n-am inteles ce cautau acolo. Am eliminat repede posibilitatea ca au venit sa ma salute. Ziua respectiva a fost de plimbare prin Bayeux, fara biciclete. Inainte de a pleca, am intrebat-o pe gagica de la receptie unde pot lasa bicicletele, insa ea mi-a dat un raspuns evaziv, de genul sa le las unde vreau pentru ca acestea sunt responsabilitarea mea, asa ca le-am legat de un stalp de curent. Bulevard de langa camping. Magazin de ace, brice si carice, in care predomina marfa "made in China", pe care bineinteles ca prietena mea a vrut sa-l vada. Putin ciudat pentru Franta, deoarece era deschis duminica toata ziua. Spatiu pentru parcat, motohome-uri. Din cate stiu, parcarea aici este gratis si face parte din strategia municipalitatii de a atrage turisti.Doar apa menajera pentu motorhome era pe bani, 3 Euro pentru 100 de litri. Intrarea in Bayeux. Strada pustie, duminica la pranz. Cioc-cioc. Dopul. Un nume potrivit pentru un magazin online de alcool. 75 de ani de la Ziua Z. Parada Eliberarii, despre care nu am stiut nimic. Plus motivul pentru care in dimineata zilei respective ne-a survolat Patrouille de France [in stanga afisului]. Numele unui hotel. Fereastra cu doua pisici.
  19. Lucianpim

    Salut, Ziua cu nr. 5 a fost dedicata vizitarii castelelor din Fussen asa ca am fost japonezi pentru o zi. Gazdele noastre warmshowers au fost foarte dragute si ne-au dus cu masina lor pana in Fussen am baut o cafea impreuna si apoi ne-au lasat sa vizitam in tihna. La intoarcere am luat aitobuzul pan in Reutte. Cateva poze din aceasta zi: Schloss Hohenschwangau. Schloss Neuschwanstein. Marienbrücke. Din nou in oras. Inapoi in Reutte. In castele nu am avut voie sa facem poze asa a trebuie sa mergeti acolo sa vedeti
  20. majikstone

    Asta a fost cea de-a 50a editie a Brevet de Randonneur des Alpes: ~180 km cu ~4500m de diferenta de nivel pozitiva, incluzand Col de la Croix de Fer (2067m), Lacets de Montvernier si Col du Galibier (2642m) via Col du Télégraphe. O sa revin peste cateva zile si cu povestea celor doua cyclomontagnarde la care am participat anul asta.
  21. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a IV-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche Dupa ceva distanta parcursa, drumul de piatra incepuse sa devina incomod. La un moment dar, dinspre Dunare a aparut un Duster, am vorbit putin cu soferul iar omul ne-a lamurit ca o puteam scurta spre domeniul Tatanir. Explicatia fost foarte simpla "mergeti inainte iar la silozuri faceti stanga". Silozurile chiar nu le puteam rata. Oaia de Delta. Drumul de pamant de pe dig a fost parfum comparativ cu cel de piatra. Probabil grau. Nu a mai durat mult si am ajuns la domeniul Tatanir [320 Lei / camera dubla, cu cina si mic dejun]. Camera. Curtea. Aperitivul, pentru doua persoane. Piesa de rezistenta a fost somnul afumat si sarat in crusta [crusta este pielea somnului, necomestibila]. O minune. O bucata generoasa de crap in ciorba de peste, astfel incat n-am simtit lipsa altor pesti. Somnul prajit nu arata prea apetisant, insa a fost delicios. La fel si mamaliga. Pentru final, un vin foarte bun de la Macin. Bratul Chilia, spre aval. Ucraina in stanga si RO in dreapta.
  22. csuporj

    Manastur (360 m) - lacul Floresti - lacul Gilau - lacul Tarnita - Strent (775 m) - Piatra lui Dan - Coltii Barajului Tarnita - dealul Custurii. 63 km in 5 ore. Poze: https://photos.app.goo.gl/YKzxJ64Lf4Syvbfd8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/piatra-lui-dan-38951195 80% din traseu e pe asfalt. Pushbike: 1 km pe la sfarsitul urcarii si 200 m pe la sfarsitul coborarii. Oi: nu am vazut.
  23. gibonu

    Hai noroc la toata lumea. Pe de o parte a ramas regretul pentru ca la tura din 2017 n-am reusit sa vedem tot ceea ce ne-am propus. Pe de alta parte, in ultimii doi ani logistica s-a simplificat foarte mult. In primul rand, acum BlueAir zboara pe Charles de Gaulle [aeroportul principal al Parisului], comparativ cu anii trecuti in care zbura pe Beauvais [aeroportul low-cost la Parisului]. Astfel, acum nu mai este necesar drumul pe bicicleta de la aeroprtul Beauvais la gara din oras, apoi vreo ora cu trenul pana la Gara de Nord din Paris. In al doilea rand, prietenii nostri [romani] de la Paris stau acum intr-un apartament de 3 camere, si, profitand de bunavointa lor, am rezolvat si cazarea in Paris. In plus, in afara de cazare, am rezolvat si problema depozitarii cutiilor de carton in care am carat bicicletele cu avionul. Astfel, avand in vedere cele de mai sus, impreuna cu prietena am decis ca inca o tura in Normandia, doar in departamentul Calvados, zona Bayeux - Caen suna foarte bine. Atat de bine, incat in ianuarie am cumparat biletele de avion Bucuresti - Paris si retur, ocazie cu care m-am bucurat ca pretul a ramas neschimbat comparativ cu 2017, adica aproximativ 560 de Euro pentru doua persoane, doua bagaje de cala si doua biciclete. Asadar, fara prea multa introducere, pentru ca nu are rost. Sambata 08.06.2019 Prin bunavointa unui prieten, dimineata devreme am ajuns cu o duba la aeroportul Otopeni. Am crezut ca sunt intr-o tara civilizata si am incercat sa gasesc macar un carucior de bagaje pe care sa transport bicicletele. Eroare, n-am gasiti niciunul. Mai mult, l-am intrebat pe un paznic din zona unde pot gasi un carucior, insa omul nu a stiut sa-mi spuna. Pana la urma, in lipsa altei optiuni, am carat pe bucati scurte toate bagajele, adica doua biciclete in cutii de carton si doi saci de rafie incarcati cu haine, cort, saci de dormit, saltele, trusa de scule, etc. Toata operatiunea s-a desfasurat spre mirarea celorlati pasageri care erau prezenti in aeroport si in anuntutul "nu va lasati bagejele nesupravegeate sau in grija altor persoane". Chiar ma gandeam cum le-as fi explicat baietilor inarmati pana in dinti de la antitero ca n-am reusit sa gasesc un amarat de carucior de bagaje. Din fericire, nu a fost cazul. Formalitatile de imbarcare au decurs foarte usor. Doar ca pentru biciclete, dupa cantarire si etichetare, gagica de la BlueAir ne-a rugat sa-l asteptam putin pe colegul. Cutiile de carton le-am dus deschise la imbarcare, doar legate cu sfoara, pentru a fi accesibile in cazul unui control. Mi s-a spus ca nu-i cazul de control, asa ca le-am inchis cu rola de Power Tape pe care o aveam pregatita. Am avut timp suficient pentru asta pentru ca am asteptat vreo 20 de minute, pana a aparut colegul gagicii de la BlueAir, adica un domn mai in varsta si super de treaba, caruia i se spunea Gepeto. Marele avantaj a fost ca Gepeto a aparut cu, minune, un carucior pentru bagaje, pe care am pus bicicletele. Cand l-am intreabat cum a gasit caruciorul, Gepeto mi-a spus ca a durat vreo 15 minute pana a reusit, plus ca "io stiu unde sa caut". Impreuna cu Gepeto am mers la deja clasicul lift pentru bagaje voluminoase, unde am mai asteptat vreo 10 minute pana a venit omu' de la antiteor cu cartela pentru lift. Cat am asteptat, Gepeto ne-a povestit cum era sa fie mancat de un pitbul nervos care si-a ros cusca de transport si cum a fost salvat de cativa luptatori antitero care se aflau intamplator prin zona si au oprit cainele fioros cu o masa de plastic. Apoi, bicicletele s-au urcat in lift si dupa vreo 5 minute a revenit Gepeto si omul de la antitero care ne-a spus ca totul este ok iar Gepeto ne-a urat drum bun si vacanta placuta. Daca ajuta pe cineva, aici sunt cateva vorbe si mai multe poze despre transportul bicicletei cu avionul in cutia de carton: A urmat oprire la duty-free pentru 8 cartuse [cantitatea maxima] de tigari pentru prietenii de la Paris. Eu am deja un an de cand am trecut la tutun de rulat si tigari pe care mi le fac singur, asa ca nu mai am nicio treba cu tigarile gata facute. Si nici cu pretul mare al acestora. Imbarcarea, intr-un 737-500 de aproape 28 de ani vechime. Zborul pana la Paris a decurs fara probleme pentru ca am dormit aproape tot timpul. La un moment dat m-am trezit ca sa fac loc altui pasager si am vazut ca aproape toti pasagerii dormeau. Banda pentru bagaje mari pe care au venit bicicletele, lipita de banda pentru bagaje obisnuite, pe terminalul nr. 3 al aeroportului Charles de Gaulle [comparativ cu liftul de la Otopeni]. Bineinteles, la Paris existau, gratis, carucioare pentru carat bagajele.
  24. andreyy_geo

    Salutare tuturor! A trecut ceva vreme de cand am incheiat tura si promit sa revin si cu ceva imagini, incerc chiar si un video. O sa va incep insa prin a va zice doua cuvinte despre scaunel. Scaunul e Thule Ride Along. E versiunea care se monteaza in spate cu prindere pe un suport fixat pe seat tube (teava in care intra tija de la sa). L-am achizitionat dupa ce l-am vandut pe cel vechi, e o investitie consistenta, insa am amortizat mare parte astfel. In plus cand nu ploua toate deplasarile noastre in oras se fac pe bicicleta, economisind astfel si la carburant. win - win Sustine pana la 25kg. Cel mentionat anterior, varianta mini care se monta in fata, sustinea pana la 15kg, greutate pe care fii'mea nu a atinso inca, dar nu mai incapea din cauza inaltimii. Se apropie de 1m. La capitolul plusuri, as mentiona faptul ca nu mai incurca la pedalat iar la minusuri faptul ca dezechilibreaza bicicleta mai mult decat cel care se monta in fata. Cele doua tije de fier pe care sta scaunelul functioneaza perfect ca si amortizor iar faptul ca sta in spatele tau si nu vede in fata nu pare sa deranjeze absolut deloc. Daca mai aveti curiozitati sau nelamuriri va ajut cu mare drag, stiu cum e sa cauti si sa nu gasesti info. In afara de cateva video publicitare, prea putina informatie legate de scaunele de bicicleta pentru copii. Revenind la traseu am pedalat 4 zile. Una in zona Salzburg, aproximativ 30 km. Una in Germania putin peste 45 km. A treia a fost in zona lacurilor, 27km si inca o tura in Viena din Campingul Viena Sud pana in centru si inapoi, aproape 20 km. Am fost abatuti putin de la plan de catre canicula, deoarece am avut parte de 7 zile cu peste 40 grade :). Oricum a fost o vacanta de neuitat in care am luat in calcul tot mai serios o mutare definitiva in Austria... si a meritat 3 veri de asteptare. Inca o data, am observat ca zonele cu cei mai putini turisti sunt cele mai faine si da, am gasit astfel de zone in Austria :).
  25. DAMIAN

    Umbla vorba ca nu e sanatos sa testezi bitze de peste 5 mii de euro, ca apoi n-o sa te mai simti bine niciodata pe ale tale
  26. purix

    Dimineata în magazin: -As dori 3 lazi cu vodca, 150 de sticle cu bere, 10 sticle de martini si 50 pachete de prezervative. -Da, sigur! -Multumesc, la revedere!. -Domnule, asteapta! -Da? -Ia-ma te rog cu tine!!!!
  27. Salut. Pun si eu asta din zona Fieni. Tura frumoasa, mai ales daca va place coborarea.
  28. Vârful Bătrâna, munţii Gilăului, Apuseni:
  29. Mircea PF

    O tură postată deunăzi şi de @csuporj dar care merită evidenţiată pentru splendidele peisaje pe care le oferă: până pe vârful Bătrâna din munţii Gilăului. traseu: Cluj-Gilău-Someşu Rece-Gura Râştii-Muntele Rece- Dodeşti-culmea Păltinei-vârful Bătrâna-Arsuri-Gura Râştii-Someşu Rece-Gilău-Luna (deviere pentru evitarea parţială a DN)-Cluj pentru cei cu maşină recomand pornirea de la Gura Râştii 74 km din Cluj şi înapoi timpul parcurs de mine (cca 9 ore) este irelevant deoarece am căzut la începutul coborârii de pe Bătrâna şi a trebuit să împing bicicleta până la valea Bârlogului) dar eu fac cca 10 km/h cu pauze cu tot deci mai mult de 7 ore nu ar trebui să dureze parcurgerea traseului traseul diferă de al lui @csuporj prin faptul că eu am urcat de la Gura Râştii pe valea Râşca Mare nu pe valea Bârlogului din Uzina (pe acolo am coborât) dificultatea aş zice că este medie, eu am împins în sus cca 600m prin Dodeşti până pe culmea Păltinei şi încă 100m înainte de Bătrâna (fiindcă am ratat drumul/cărare care urcă pe prima culme- se vede vag pe Google) dar eu am peste 60 de ani în jos vă recomand să mergeţi pe lângă bicicletă de pe Bătrâna până în Arsuri fiindcă panta e foarte mare (30%) şi cărarea (greu de găsit la început) este cu şleauri şi pietriş instabil; eu nu am urmat propriul meu sfat înţelept şi am zburat peste ghidon cu consecinţe ghipsate la mână în rest, exceptând câteva porţiuni cu şleauri şi pietre instabile, drumul este ok de mers pe bicicletă izvoare sunt în Muntele Rece şi Arsuri (nu ştiu să le pun pe vikiloc) nu am întâlnit nici o turmă de oi peisajele sunt superbe imagini de pe traseu aici: https://photos.app.goo.gl/eN6N5zvGCKRzDFTn9 traseul aici: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/varful-batrana-muntii-gilaului-39004242
  30. jerme

    Trek Emonda SL6
  31. paulrad

    Evident că am fost și anul acesta la cel mai frumos MTB camp din țară. Iată povestea: Datorită iernii grele de care am avut parte, cel mai fain camp MTB din țară a sosit cu 2 săptămâni întârziere. Ca norocul că am avut inspirația să particip la Village Warrior MTB camp și astfel am mai îndulcit așteptarea. Spre deosebire de anii trecuți, acum au fost organizate două sesiuni în weekenduri consecutive: Purple Lines Warrior și Purple Lines Gravity, cel din urmă fiind axat pe downhill, în consecință nu o să mai fie menționat de aici încolo. Tot spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta am ales dormitul la cort, dacă tot am luat echipament pentru tura din Franța și nu l-am mai folosit de atunci. S-au anunțat mai mulți aventurieri cu cortul, dar până la urmă am fost singurul. După multe săptămâni în care prognoza meteo arăta în fiecare zi ploaie, a sosit și joia cea mare în care pornim spre orașul de la poalele munților Rodnei și Maramureșului. La ediția asta s-au înghesuit băimărenii mai tare ca niciodată: Ramona (cu eBike!!), Florin, Cătălin, Istvan, Peter, Cătană, subsemnatul și Călin care ni s-a alăturat în cea de-a doua zi. Tot din același oraș magnific (haha!) fac parte și organizatorii, Iulia și Robert, cât și bucătarul, domnul Attila (tata lui Robert) care ne-a încărcat bateriile în fiecare zi cu o mâncare excepțională. Wouter Cleppe încă n-are buletin de Baia Mare, dar la cât se dă pe aici, nu se știe niciodată ce o să fie. În jur de ora 18:30 ajung împreună cu Cătană și Peter la o pensiune nouă care ne servește ca tabără de bază și încep să montez cortul. Apare și Ștefan între timp, obișnuit de-al casei deja, și Vlad pe care l-am cunoscut la Breb anul acesta. Apoi fac cunoștință cu oamenii noi pe măsură ce apar. N-au fost foarte mulți căci jumătate din locuri le-au ocupat băimărenii. În jur de ora 21 servim cina, ne ține Robert o scurtă prezentare cu traseele zilelor următoare, iar apoi ne întindem la povești, unii dintre noi până pe la ora 1 dimineața. În fiecare camp The North Quest am dormit foarte prost în prima noapte, așa că eram curios cum o să meargă treaba la cort. Ziua I – Vineri, 21 Iunie: Valea Repedea – Puzdrele – Șaua Galațiului – Șaua Gârgălău – Știol – Cascada Cailor – Complex Borșa, 36.76km cu 1529m dif. de nivel N-am prea dormit, ca de obicei. În principal am murit de cald din cauză că m-am băgat în sacul de dormit și abia pe la 4:30, când eram ud leoarcă, am ieșit din sac și m-am învelit cu el. După o oră și ceva de somn mai bun, scot dopurile din urechi să aud mai bine ciripitul păsărelelor, dar îl aud pe Cătălin și ies afară pe la 6am. Beau cafeaua cu Cătălin și Ștefan, noi fiind cei 3 matinali ai camp-ului, iar în jur de ora 8:30 – 9:00 servim micul dejun după care ne echipăm de muncă. În mare, traseul este cel consacrat, pe care l-am parcurs și anul trecut tot în prima zi. Pornim direct în urcare pe forestierul ce ne duce la fosta cabană Puzdrele. Aici anul trecut am făcut mai mult pushbike că mi-a fost rău după concursul de hillclimb, iar acum mi-am propus să urc cât mai mult pe bicicletă. În față a plecat Robert cu ebikerii (că nu e doar Ramona cu motor) și cei mai antrenați, iar în spatele grupului a rămas Wouter. Borșa, o poză făcută din mers De acolo venim. Înainte de curbă s-a terminat șmecheria Până înainte de curba de mai sus, a mers totul strună, dar când panta bolovănoasă a trecut de 20% și pe Garmin am văzut puls 200, m-am oprit. De aici încolo, n-a mai mers treaba. Pe bucata care a urmat ba dădeam la pedale, ba descălecam înjurând rapoartele și reproșându-mi că n-am schimbat foaia mică cu una de 24T cum plănuisem. Îl ajung pe Cătălin care pornise tare în față cu Robert & CO și care acuma părea că se chinuie și el, dar mai cu talent. Se vede cât de mare era panta după cât de drept înaintează Cătălin. Drumul face un viraj la stânga și se mai domolește nebunia de pantă așa că încalec din nou. Știu că urmează în curând locul de regrupare, dar pare că nu se mai termină bucata asta și panta încă trece uneori de 14%. Sub vârful din zare trebuie să ajungem! Mănânc și fac o poză (ultima de mai sus) cu vârful Puzdrele sub care trebuie să ajungem. După o coborâre scurtă, câteva urcări abrupte și iar o coborâre scurtă, ajungem la Stâna/Cabana Salvamont unde umplem bidoanele cu apă și mai mănânc un baton căci de aici urmează greul. De la fosta cabană Puzdrele se împute treaba. Imediat după ruină încep și bag pushbike pe zone unde anul trecut am urcat călare, așa că moralul se prăbușește câteva etaje. Mi s-a părut mult mai bolovănos drumul, ori au umblat cu 4×4 pe acolo ori e de la ciurdele de vaci. Ruina fostei cabane O pauză de pushbike și o privire înapoi La un momentdat 200m făcuți pe bicicletă au ajuns să fie o adevărată binecuvântare. Știu că urmează zona de regrupare chiar sub vârful Puzdrele și mă ambiționez să urc o bucățică mai tehnică, iar apoi surpriză: nu se oprise nimeni acolo, erau doar niște văcuțe la păscut. S-a mai dus moralul câteva etaje în jos. Fosta zonă de regrupare Pushbike spre Șaua Galațiului Cam atât de în față erau restul. 10x zoom față de poza anterioară Abia de aici începe zona adevărată de push/carry bike. Nu știu exact ce mi-a trebuit, dar am dat un zoom pe telefon și am văzut că ceilalți sunt aproape în vârf, iar eu abia începeam împinsul. Moral lvl -9999 + nervi. Robert strigă ceva la mine din vârf fără să-l înțeleg, dar nu prea mă interesează decât dacă zice că vine să-mi ia bicicleta. Mai rămâne doar Peter în spatele meu și încep să mă gândesc ce sărăcie caut aici să mă chinui al 3-lea an la rând. Am gândit și lucruri necurate care nu ar trebui spuse pe post, gen că nu mă mai duc altă dată (mi-a trecut între timp). Cu chiu cu vai ajung în vârf și intru pe Șaua Galațiului, locul unde ne așteaptă Wouter în fiecare an pentru poză. Anul ăsta e mai slăbuță partea cu purple, rododendronul nefiind atât de înflorit ca anul trecut. Din ce am auzit a fost afectat de grindină. Foto: Wouter Cleppe / The North Quest Dacă anul trecut am lăsat de-o parte frica de înălțime și am făcut toată șaua pe bicicletă, oprind doar pentru poze, anul ăsta am fost atât de demoralizat că 70% am împins de bicicletă. Aș fi făcut toata șaua pe lângă bicicletă, dar văzând capătul mi-a fost lene să împing atâta. Priveliștea din Șaua Galațiului Îl văd pe Robert că pleacă cu ceilalți, rămânând doar Wouter, Istvan care aproape ieșea din șa și în spate Peter care abia începuse traversarea. Vremea nu arată bine deloc, motiv pentru care au luat-o ceilalți din loc și nici noi nu stăm decât până ajunge Peter, iar apoi îi dăm bice mai departe. Bucata asta pe curba de nivel îmi place și fac puțin de recovery moral. Mai facem un scurt push bike până în Șaua Gârgălău (dacă nu încurc locurile) și o regrupare. Wouter, optimist convins, ne-a tot zis de la începutul zilei că nu ne plouă, dar începe să pună pe el echipamentul de ploaie. Plouă în toate direcțiile Subsemnatul cu Wouter Cleppe Plouă și în direcția asta Se poate vedea că plouă bine în toate direcțiile. Pe lângă asta, suflă vântul de îți zboară salamul de pe sandwitch și ne aduce câțiva picuri de ploaie așa că o luăm la vale de îndată ce ajunge și ultimul om pe vârf. Coborârea mi-a plăcut tare și am coborât mai bine ca anul trecut, deși de câteva ori am descălecat. Facem câteva regrupări pe coborâre, Istvan face o tumbă peste cap fără să fie ceva grav și într-un final ajungem în Șaua Știol de unde începem coborârea pe la Cascada Cailor. Pe la cascadă am trecut fără să oprim la poze. Pe panta finală, foarte abruptă, înainte de forestier am avut emoții mari. N-am controlat bine viteza la intrarea pe pantă, iar apoi cel mai probabil am pișcat un pic frâna spate. Cert e că n-am mai avut nici un control și am luat-o pe o trasă plină cu bolovani mari. La fiecare bolovan mă așteptam să zbor de pe bicicletă, dar cumva am ajuns jos și am jurat că duminică cobor pe lângă bicicletă. Colegul Ștefan a făcut un filmuleț mișto pe bucata Șaua Galațiului – Cascada Cailor – forestier. La anul poate apar și eu în filmuleț… În Complex Borșa am oprit la un magazin cu gândul să luăm apă că nu mai aveam nici unul, dar ne-au expediat ”domnii” de acolo: ”mereți mai departe, nu vedeți că se lucrează?”. Ar mai fi trebuit să facem o urcare ca să nu mergem așa mult pe asfalt până la pensiune, dar Wouter zice că n-are rost să o mai facem că nu e nimic de văzut acolo, e doar abruptă și atât. Mi s-a părut mie că încurcă urcarea în cauză cu alta, dar am zis că dacă mergem direct la pensiune nu ne mai trebuie apă. Ei, ce să vezi? Pornește Wouter GPS-ul și zice “oh, mai este o cățărare!” Pentru o clipă am sperat că nu o facem, cum am stabilit, căci nu mai aveam apă deloc, dar semnalizează Wouter stânga și iată-ne pe o urcare de 1.5km cu pantă medie 11.4%. Ne regrupăm iar unde credeam noi că e gata urcare tocmai când Robert cu ceilalți plecau mai departe. În loc să facem dreapta și să coborâm spre pensiune pe forestierul pe care urcasem dimineață, traseul zice că trebuie să facem stânga și să mai băgăm o cățărare, dar stabilim cu Wouter să mergem direct la pensiune. Când am văzut ce coborâre a făcut Robert cu restul trupei la final de zi, m-am bucurat și mai tare că noi am coborât direct la pensiune pe forestier. Spălăm bicicletele, luăm cina în jur de ora 20, iar apoi Robert ne prezintă traseul de mâine și câteva informații despre antrenament și alimentație după care stăm la povești. În seara asta mai mulți oameni sau culcat devreme, dar pe câțiva tot ne-a prins miezul nopții pe terasă. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2468131097/embed/6a3a59d50ac34deee6fdb276b5c896abca35db44'></iframe>
  32. Traveller

    Grupuri în România pentru escorte? Detaliază, te rog!
  33. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 - Parte a III-a Bayeux Bayex a fost primul oras eliberat dupa Debarcare, in dimineata zilei de 07.06.1944. Daca nu ma insel, Citroen 2 CV. Pe la Isigny sur Mer am trecut in 2017. Tigaile de la fereastra nu stiu ce simbolizeaza. O formatie locala de cimpoieri. Pacat ca nu exista fotografie cu sunet. Arta neconventionala, doar 210 Euro bucata, bani d-astia de acum.
  34. EyesOnly

    Uite de-asta suntem cu 100 de ani in urma fata de tarile civilizate la numar de biciclete folosite pentru transportul zilnic.
  35. csuporj

    Manastur (360 m) - lacul Floresti - dealul Suceagului (637 m) - dealul Melcilor - dealul Traistei - centura Hoia - parcul Central. 38 km in 4 ore si 15 minute. Poze: https://photos.app.goo.gl/gGfseGVJ4XqWkGwd8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/dealul-suceagului-38792933 (la sfarsit, de la podul Garibaldi pana la parcul Rozelor gps-ul telefonului a innebunit ca a ajuns in background) Pushbike: vreo 500 metri, pe urcare. Turme de oi am vazut 3. Doua din ele la vreo 300 metri de traseu, iar a treia fix in drum. A treia am ocolit-o coborand pe pasune in loc de drum (de pe dealul Traistei). Nu m-au latrat cainii de la niciuna din turme.
  36. majikstone

    Poze mai putin compromitatoare de la dubla traversare de ieri. Din sud, am urcat pe o vreme perfecta, si m-am intalnit si cu @krazyeone, care cobora spre Cârțișoara: Apoi am coborat pana inapoi la cota 1000, vremea fiind inca frumoasa. La intoarcere, dupa o pauza de ciorba prin zona Piscul Negru, ne-a prins si ploaia, care ne-a insotit pana aproape de Balea Lac: Inapoi spre Cârțișoara, vremea a revenit la ganduri mai bune, iar pe ultimii kilometri am avut parte chiar si de soare. Nota redactionala: poza aia compromitatoare de mai sus, in care sunt imbracat "in civil", era in drum catre mici, mămăligă si Ursus Black, in seara de dinainte.
  37. hackelberg trail, mi-a plăcut cel mai mult dintre toate trailurile Edit offtopic: am și eu poză colea la lac pe hackelberg.
  38. MLADEN

    N-a spus ca numarul ii mic, ci ii mic comparat cu numarul de masini care treceau pe acolo. Dar dupa parerea mea, si probabil nedeacord cu el, o pista dedicata va duce la cresterea numarului de biciclisti in zona respectiva (dar nu cu pretul taierii de copaci). Aia cu avocadoul posibil sa fie inspirata din articolul asta. Adica, a fi vegan poate reduce impactul tau asupra mediului, aplicat corect. Aplicat incorect, creste impactul tau asupra mediului. Idem ciclismul, de ex. degeaba se construiesc piste de biciclete, daca ele de fapt provoaca ambuteiaje care cresc inutil consumul de combustibil. Aceeasi discutie se poate purta pe fondul cand o masina veche merita schimbata cu una noua, pentru ca cea noua polueaza mai putin. Din ce am gasit pana acuma, daca ii vorba sa schimbi una cu combustie interna cu alta cu combustie interna, nu merita sa o schimbi pe cea veche deoarece poluarea produsa prin casarea si reciclarea celei vechi, respectiv poluarea produsa prin construirea celei noi, nu o vei recupera niciodata prin faptul ca cea noua polueaza ceva mai putin. Daca schimbi cu una complet electrica, aici conteaza foarte mult cum ii produs curentul electric pe care-l folosesti. Daca ii generat din surse 100% regenerabile , atunci dupa 5-10 ani vei fi pe plus fata de una cu motor pe combustie. Daca curentul ii generat prin ardere de carbuni (cum majoritatea ii), atunci probabil niciodata.
  39. Invitat special

    "se vor tăia copaci pentru a se face piste pentru bicicliști, cheltuindu-se multe milioane de lire." In timp ce foloseste sosele pentru care s-au taiat miliarde de copaci. Postat dintr-o masina cu rezervor de 80l. Baiatu' are un talent media, e clar, dar pe sanatatea planetei nu e in top 800.000.
  40. majikstone

    Multumesc! Si eu eram de aceeasi parere acum cativa ani, cand si urcarea Transfagarasanului sau a Transalpinei mi se parea un efort colosal. Dar cu vointa, macar 5.000 km pedalati anual, inclusiv toamna si iarna, si o bicicleta cu transmisia potrivita, se pot face si nebunii din astea
  41. Asta e raftul (si restul pozelor). Eu il stiu pe fotograf, asa am dat de tipa. Amu, cand o vezi pe gagica asta, ce sa zic ...3 matanii, 5 Ave Maria...
  42. csuporj

    Manastur - podul Horea (340 m) - Borhanci - Fersecele - dealul Postului - Aroma (580 m) - cimitirul Manastur - podul Garibaldi. 30 km in 2 ore si 15 minute. Poze: https://photos.app.goo.gl/Dj7JCYt8v7ESBa1n8 Traseu: https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/manastur-borhanci-39163604 80% din traseu e pe asfalt. Practicabil in intregime pe bicicleta. Oi nu am vazut.
  43. ShutUpLegs

    Cauza reală a neparticipării lui Froome în Le Tour:
  44. MLADEN

    Ce cauta vaca aia printre masini? Majoritatea vacilor (si boilor) sunt in spatele volanelor...
  45. paulrad

    E greu să găsești oameni pe care să nu-i intereseze segmentul de strava. Altfel la o întâlnire rară, cu oameni din mai multe părți ale țării, ar putea cei mai antrenați să o lase mai moale
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up