Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 08/27/2008 in all areas

  1. 50 points
    Am placerea de a va prezenta un mic rezumat a ceea ce am trait eu in cursa de sosea de 100 de km,in speranta ca intereseaza pe cineva cum au stat lucrurile si cam ce rasturnari de situatie au fost.Spectacolul la el acasa. Startul in coborare de la Casa Seciu dupa cum stie toata lumea.Am fost prudent si am ales sa raman putin pe spate cu oamenii mai calmi,insa era sa ma coste aceasta decizie pentru ca la fel ca multi alti ciclisti,la intersectia de jos eram intarziat,plutonul se formase in fata mea la circa 200 de metri.Am avut noroc cu Bogdan Coman de la CS Otopeni pentru ca era in aceiasi situatie ca a mea si m-a carat si pe mine in pluton.Am ajuns,mi-am tras sufletul si am incercat sa vad starea de spirit a rutierilor.Se rula cu calm,dar destul de repejor.Unii chiar mai discutau discutii. Nu a durat mult si a venit primul atac,s-a format o evadare cu 3 rutieri de la CS Otopeni( Valentin Plesa,Gabriel Tintea si inca un rutier,insa nu stiu exact care pentru ca eram mai in spatele plutonului si nu l-am remarcat).Nimeni nu a reactionat in prima instanta pana cand a incercat un atac si Tudor Oprea de la Procycling Geiger.A fost ajuns cel din urma inainte de a ne da pe o panta de un km cu viteze foarte mari.Dupa un viraj dreapta am impresia ca Razvan Juganaru de la Giant Team a facut pana,apoi il zaresc pe Marius Petrache,component al echipei Felt-Sidi pe margine solicitand asistenta. Lucian Logigan (Procycling Geiger) a rupt lantul exact pe primul deal mai abrupt.In fata a tras tare Wouter Cleppe (Ram Bikes Team) consecinta fiind faramitarea plutonului in mai multe grupulete. Pe primele sute de metri ale primei catarari repertoariate erau primii:Cleppe, Marian Frunzeanu (Giant Team),Adrian Nitu (CS Otopeni),Stefan Morcov Basso (Bikers Team),Losonczi Cristian (Procycling Geiger).La 10 metri in urma lor:Alex Ciocan (CS Otopeni), Bogdan Coman (CS Otopeni),Vlad Bogdan (Warpsoft),Tudor Oprea,eu,si la inca vreo 10 metri in spate un grup al lui Ionascu Marius Maus (DHS).Soseaua a devenit foarte valonata,iar ritmul s-a inasprit.Spre uimirea mea,am reusit sa trec prima catarare impreuna cu acest grup care s-a format pe deal,iar grupul Frunzeanu avea in fata noastra cam un minut,se zarea de pe culmile dealurilor pe coborare. Tot pe coborare a fortat Vlad Bogdan si a impus un ritm,la un moment dat l-am trecem pe langa Plesa aflat pe margine,avea pana. Dupa coborare am ramas acelasi grup si am colaborat cu totii la trena pentru a scapa de vantul lateral cam suparator.A urmat un viraj aproape de 180 de grade pe care l-am trecut cu cateva emotii pentru ca mi-a scapat placuta din pedala si am dat in gol. Am revenit in grup si la fel am rulat spre a doua catarare,fiecare ducand egal trena.In localitatea Vadu Spart am un incident cu Tudor Oprea care pe un mic deal a intrat in laba piciorului meu drept si astfel a reusit sa mi-l scoata din pedala.Am avut din nou emotii pentru ca eram ridicat din sa si pe placa mare si deodata m-am oprit.Am incercat sa schimb pe placa mica pentru a mari frecventa pedalarii,dar cablul schimbatorului s-a blocat si cu mare efort am ajuns pe zona de plat,tragand doar cu piciorul stang.Cei 4 luasera avans in fata mea de vreo 100 de metri,in spatele nostru erau 2 masini de asistenta (CS Otopeni si Procycling Geiger) care m-au depasit si cu ajutorul plasei acestora am reusit sa recuperez handicapul. A venit masina in care se afla Dl.Mircea Romascanu,antrenor la CS Otopeni care i-a comunicat lui Ciocan ceva referitor la un sprint,chiaunel fiind atunci nu am inteles bine ce au discutat,insa imediat a urmat un sprint al lui Ciocan,a luat distanta circa 50 de metri,dar Tudor Oprea a tras tare si l-a ajuns.Am mai mers un km,eu plasandu-ma la trena si din pozitia a patra,Ciocan a lansat iarasi un sprint,dar de data aceasta Vlad Bogdan a reusit sa-i ia roata astfel amandoi au format un avans in jur de 30 de secunde fata de noi (Coman,Tudor Oprea si eu). Am virat la stanga si pe un fals plat ne-am zbatut sa-i ajungem pe cei doi din fata,acum Coman parea ca duce trena falsa pentru Ciocan,dar am intuit bine si dupa ce am stat putin in spate sa-mi trag sufletul,am trecut in fata si am marit viteza.A fost momentul cand am avut pulsul aproape de maxim,de la 28 km/h,am trecut la 37-38 pe fals plat si imediat a urmat a doua catarare repertoriata cu pante de aprox.15%.In ciuda acestora,am reusit sa-i ajung pe Ciocan si Vlad Bogdan,exact cand panta era cea mai dificila,dar sprinturile de dinainte ale lui Ciocan s-au dovedit a fi benefice pentru noi pentru ca in acest mod i-am apropiat pe cei din fata la 20 de secunde. Am depus efort intens pe catarare,Vlad Bogdan si Coman au ramas in urma,dar a aparut Petrache si ne-a depasit. Din grupul lui Frunzeanu a fost ajuns colegul lui Tudor Oprea,Losonczi Cristian si trecem pasul impreuna noi 4:Ciocan,Tudor Oprea,juniorul si eu.In fata noastra se afla:Frunzeanu,Basso,Nitu,Cleppe.si Petrache care a reusit sa-i ajunga.Pe coborare l-am vazut pe Cleppe pe margine langa masina de asistenta.Nu apuc sa realizez prea bine ce a patit,viteza era destul de mare,Ciocan a marit ritmul si am ramas in urma.Era o coborare foarte ericuloasa,cu denivelari,peitris,curbe destul de ciudate.M-a ajuns Cleppe,a trecut de mine,dar nu mai era mult de coborat si am incercat sa-l prind din urma,se afla la circa 300 de metri in fata mea.In urmarirea lui Cleppe au aparut in zare si ceilalti rutieri,Cleppe i-a ajuns,apoi au lasat-o mai moale si imediat i-am ajuns si eu. De la acest punct,s-a format un nou grup urmaritor:Cleppe,Frunzeanu,Basso,Nitu,Ciocan,Losonczi,Tudor Oprea,Petrache si eu.Mai aveam doar 30 de km,iar In fata noastra la mai putin de un minut era Tintea(nu sunt sigur daca era singur sau cu inca cineva). Petrache a incercat sa duca o trena puternica,dar nu prea mai avea chef nimeni sa-l ajute,preferau cu totii conditia de a se tatona.Nu dupa mult timp am fost nevoiti sa dam piept cu dambul comparat de Oreste aka Goitta cu Mur de Huy,punctul in care eu am dat primele semne de slabiciune.Cand am fortat,la un moment dat am simtit ca urmeaza sa mi se puna o crampa in spatele genunchiului,eram practic pe mijlocul zidului,in dificultate.Am lasat putin forta mai moale in lant si am reusit cu greu sa ajung pe zona de plat(fara crampe),dar ceilalti s-au distantat cam la 100 de metri.Am luat o sticla de apa pentru ca si deshidratarea devenise o problema serioasa,apoi am incercat sa recuperez intarzierea mea cu grija sa nu mi se blocheze vreun muschi de la picioare.Dupa atata efort nu era nimic neobisnuit in a mi se pune un carcel,spulberandu-mi toata munca de pana atunci.Eram in usoara coborare si ii vedeam pe toti cei din fata,intre timp se facuse si jonctiunea cu evadatii. Am ajuns la virajul dreapta spre ultima catarare a zilei,cea spre Casa Seciu.L-am remarcat pe Tintea oprit pe margine,l-am depasit,ma apropii de grupul fruntas,inca compact,dar dupa o serpentina l-am vazut cum se rasfira,in tot acest timp eu treceam de la extaz la agonie,incepusem sa privesc inapoi cu teama sa nu cumva sa apara altcineva.Stiam ca am pierdut lupta pt clasamentul general,dar nu si locul 1 la categoria mea.Misiunea mea de acum era sa tin un ritm bun pentru picioarele mele,depaseam intre timp intarziatii de la tura scurta si imi continuam drumul spre finish. Am ajuns intr-un final!Eram obosit,dar nu extrem,m-am uitat pe ceasul meu si am vazut 2 ore si 50 de minute.Ceva nemaipomenit pentru mine.Am stat cu capul pe ghidon ca sa-mi revin si totodata incercandu-ma un sentiment de implinire,parca dupa munca a venit si rasplata. In concurs am folosit o bicicleta de carbon de 7,5 kg,angrenaj 53/39 cu pinioane 11/28,un bidon de apa plus o sticla de energizant in buzunar,2 sticle de apa de la punctele de alimentare si 2 geluri. A fost o cursa pasionanta,mult spectacol pe care l-am trait cu sufletul la gura,tot timpul am stat cu emotii sa nu patesc ceva,sa nu cad pe coborare,sa nu fac pana,sa nu mi se rupa lantul.Dar pot spune ca am avut noroc si sansa si le multumesc celorlalti ciclisti cu care am colaborat simtind din partea lor suficient fairplay.Sper ca data viitoare sa ma prezint si mai bine pregatit. Felicitari lui Adrian Nitu pentru succes si lui Cleppe care la final mi-a intins el mana primul.Un gest care pentru mine a contat. Trebuia sa particip si duminica la tura de 35 de km,dar nu m-am prezentat pentru ca era noroi mare si nu cred ca faceam fata cu ciclocrosul.(nu am mtb) PS:sper ca nu am deranjat pe nimeni pentru ca am folosit un spatiu atat de mare,dar simteam nevoia sa impartasesc si altora ceea ce am trait eu la acest eveniment.
  2. 47 points
    dragi prieteni, am şi eu o problemă. vreau să deschid un topic la planificări ture şi nu pot. adică mi-e ruşine. şi nu ştiu ce să fac. hai că-l deschid totuşi, poate primesc ajutor de la voi. treaba stă aşa, aş vrea să fac o super tură, care cu ajutorul lui dumnezeu şi al vostru, sper, să mă ducă în antarctica. e visul meu de când m-o fătat mumămea şi nu mai pot amâna plecarea decât vreo 4 ani, că după aia îs flăcău trecut şi nu mai îmi iese mişcarea. deci, vreau să plec în 2015, de paşte aşa, către polul sud, unde după lupte înţepătoare cu viforul şi zăpezile uriaşe să pot înfige steagul mult iubit al ţării care m-a fătat şi să fac mândru fiecare purtător de naţionalitate care începe cu "ro". m-am gândit că singurul mijloc de locomoţie fezabil ar fi o sanie trasă de porci de guineea. aşa că dacă aţi vrea să mă ajutaţi şi pe mine cu nişte exemplare de parte muierească şi de parte bărbătească, tare m-aş mai bucura, că în momentul de faţă, fiind vitregit de soartă şi de nişte hoţi terifianţi, am rămas fără de porcuşori, care hoţi, auzind că de crăciun se consumă porc, s-au dedat la un mârşav atac mişelesc hoţesc prin care am fost lipsit de cei doi porcuşori din ferma garajului pe care cu mare cinste şi evlavie îl patronez. mai pe scurt, hoţii s-au îndulcit cu porcuşorii mei, pricoche şi clara, două exemplare minunate, cu pedigree, crotal şi gene modificate, pe care i-am primit cadou într-o tură prin guineea ecuatorială sau bissau, nici nu mai ştiu, că am fost mai mult beat în timpul ei şi nu mai îmi aduc aminte ce şi cum. cert e că la întoarcerea în ţară mai aveam în coburi doar pe clara şi pricoche, care plângeau de bucurie şi de drag că ce aventuri vom trăi noi de atunci încolo. acu, totul s-a sfârşit, clara şi pricocche s-au dus ca şi cum n-ar fi fost, am primit prin poştă crotalurile de la urechi, atât. în fine, eu ştiu că sunteţi buni şi mă puteţi ajuta să-mi fac o echipă pe cinste pentru a putea cuceri polul sud, să fiu şi eu ca amundsen, ori scott, nici nu mai ştiu care a fost primul, dar ce contează, eu tot plec. voi alege un traseu pitoresc cu multe oraşe importante, din care să vă povestesc zilnic ce şi cum mă înţeleg eu cu oamenii şi cât de mult mă îmbogăţesc sufleteşte şi spiritualicişte şi mentaliceşte prin această călătorie magică şi cred eu şi sper, pentru mine şi pentru voi, plină de aventuri. ştiu că mă laud câteodată, da am cu ce, de aia vreau să fiu însoţit în acest minunat periplu de cineva, oricine, oricum, numa să fie acolo ca să fie martor să mă pot lăuda pe bune la întoarcere. bugetul nu e nici prea mare, nici prea mic. am calculat şi mi-am dat seama că mi-ar ajunge 11 euro pe zi şi un sac de grăunţe pentru porcuşori. când nu mai am nimic văd eu ce fac, mă descurc. în fine, sunt aşa entuziasmat de ideea mea încât nici nu mai ştiu ce să scriu, am atâtea planuri în cap, încât s-ar putea să pierd esenţialul. dacă aveţi sfaturi să-mi daţi, rog nu ezitaţi. cu drag, al vostru cla..., pardon, cumpat liviu, zis şi krupp.
  3. 42 points
    Asta cred eu ca s-a intamplat anul trecut: (Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice coincidenta bla bla bla este intamplatoare)
  4. 35 points
    Date: 437,4km, total ascent 6390m, timp efectiv pedalat 18h50'28", timp tura 20h20". Am fost insotit de un prieten, cu masina de asistenta, cu exceptia portiunii intre Horezu si Dobra, dat fiind faptul ca Transalpina este inchisa traficului, plus stirile aparute la televizor in saptamana trecuta despre acest lucru, ne-a determinat sa luam aceasta decizie ca sa nu riscam vreo amenda sau suspendarea permisului soferului. La ora 3 m-am trezit, am mancat un bol de cereale, m-am echipat si gata, start. Am plecat la ora 4 din Arefu sat Capatanenii. Afara era inca intuneric asa ca masina a mers in spatele meu cu farurile aprinse (pe faza lunga, faza scurta nu era de ajuns), iar eu am avut o frontala. Drumul pana in Curtea de Arges destul de valurit, lipit pe alocuri, dupa Curtea de Arges s-a luminat indeajuns, drumul este mai bun, asa ca am dat liber masinii care m-a asteptat aproape de drumul national langa Valcea, apoi ne-am mai intalnit la intrarea in Horezu, unde ne-am despartit.. Pana aici drumul liber, bun, fara vant, destul de valonat, in usoara urcare dupa Stoenesti. Din Horezu am continuat fara masina, luandu-mi cele necesare cu mine (baieu de schimb, pompa, etc) urmand sa ne intalnim in zona Obarsia Lotrului-Dobra. La primul indicator care semnaliza Transalpina, am facut dreapta, si am intrat in Polovragi, Baia de Fier - Novaci. Aici au fost cam 3 urcari cu pante spre 12%, nu foarte lungi. Ajuns in Novaci am facut dreapta si am inceput urcarea spre Ranca. Trecusera 5h, 135km si urcasem cam 1400m. Era prima oara cand intram pe Transalpina, nu stiam urcarea. La iesirea din Novaci am ceva probleme cu niste catei si sunt nevoit sa opresc sa ii linstesc. Pana la Ranca am mai oprit o singura data la un izvor. Aproape de Ranca am intrat intr-o ceata deasa si a inceput si o burnita dar nu mi-am pus foita de ploaie. In Ranca am realimentat cu apa, am baut o cola si am plecat. A urmat Pasul Urdele, coborare scurta, Pasul Muntinu si a apoi coborare. Urcarea destul de sustinuta, nu pot spune ca mi-a creat probleme dar nici nu am tras. La inceputul coborarii de pe Muntinu sunt cateva santuri neasfaltate, in rest sosea excelenta, trafic aproape lipsa. Dupa Obarsia Lotrului urmeaza o portiune neasfaltata si urcarea in Pasul Tartarau. Aici pot m-am chinuit cel mai mult, ramasesem fara apa, si nici de mancare nu prea mai aveam, iar masina nu era nicaieri, si nici semnal la telefon nu aveam. Dupa pas urmeaza o coborare cu asfalt bun in mare parte, dar si portiuni nesfaltate. Drumul in usoara coborare dar destul de prost cu portiuni dese, cam din 300m in 300m santuri de 1 m neasfalate, care te scot din ritm si din minti. Observ ca am pana pe spate. Se pare ca era mai de mult facuta, dar pe urcare nu am sesizat, pentru ca nici nu se lasase de tot, cred ca mai avea cam 4-5atm. Nu stau sa schimb, mai bag aer cu pompa si continui mai departe. La bifurcatia spre Sugag gasesc masina, beau apa, mananc si schimb baieul. Urmeaza urcarea de la Jina, frumoasa cu panta serioasa, dar unde ma simt bine. Poate si unde mancasem, ma odihnisem un pic, acum rulam din nou cu cauciucul umflat corespunzator, dar am urcat bine. Urmeaza cateva sate superbe pe un drum valonat si gata am ajuns in dumul national spre Sibiu. Aici ma ia vantul in primire, vant de fata care ma chinuie pana la sensul giratoriu unde fac stanga spre Brasov. Aici urmeaza o urcare usoara spre Bradu, unde aud un zgomot metalic. Initial am crezut ca mi s-a rupt un cablu, dar nu a fost asa. Aproape de Avrig am oprit si constat ca cedase o spita de la roata spate. O rup aproape de janta si mai departe. Mai aveam 15 km pana la Cartisoara, 322 km parcursi. Schimb garminul cu un altul de rezerva si mai departe. Fac dreapta spre Cartisoara si ma indrept spre ultimul hop: Trans-ul. Ambitia a fost sa nu ma opresc pana sus, si asa a fost, desi cand am iesit pe platou si pe ultimele serpentine m-am chinuit rau, si stiti vantul de sus cum este, intr-o parte te ajuta si in alta te incurca. La 21:37 am ajuns la Balea Lac. Aici m-am schimbat, si am pornit la vale. Pot spune ca au fost cei mai lungi 60km din viata mea, facuti pe intuneric, la lumina farurilor si a frontalei. Am crezut ca nu mai ajung la baraj. De aici au mai fost 4km pana la punctul de sosire.
  5. 33 points
    În urmă cu câteva zile, consilierii maghiari de la primăria Târgu-Mureş au propus să amplaseze statuia unei personalităţi de-a lor undeva în oraş.Consilieri români au fost de acord, cu două condiţii: 1.să amplaseze şi românii o statuie a unei personalităţi autohtone şi 2. cele două personalităţi reprezentative fiecărei etnii să aparţină aceleiaşi perioade istorice. Consilierii maghiari au fost total de acord.Consilierii români au spus, ca urmare, că vor sa amplaseze o statuie de-a lui Decebal...Şedinţa s-a suspendat... :))
  6. 32 points
    La vreo 60 km de Bucureşti se află, neştiută aproape de nimeni, cea mai mare rezervaţie de zimbri din România - “Neagra”, pe teritoriul comunei Bucşani. Am descoperit-o întâmplător, pe când scormoneam într-o seară Google Maps, după un obicei mai vechi. Zimbrul european (Bison bonasus), vechi simbol al Carpaţilor, a fost declarat specie pe cale de dispariţie în 1996. În România există astăzi 4 rezervaţii de zimbri : Haţeg, Vama Buzăului, Neamţ şi Neagra-Bucşani. Acestea fiind spuse şi având una dintre ele la o aruncătură de băţ de Bucureşti, am hotărât să merg într-acolo, ca să vad ceea ce nu mai văzusem niciodată până acum. Ca să evit şoselele aglomerate, m-am suit într-un accelerat spre Târgovişte şi am coborât în gara Titu. Drumul judeţean 701 trece prin Braniştea şi este recent asfaltat (impecabil) până la Dobra. Este şi destul de puţin circulat. La Moara Nouă am traversat Dâmboviţa, care aici curge limpede şi cu susur discret. Trec prin sate cu nume unul şi unul, precum Bolovani şi Cornăţelu. La Dobra fac stânga. În locul asfaltului ca-n palmă, începe unul denivelat, de parca am roţi octogonale. Imediat după ieşirea din Dobra, pe dreapta, traversez Ialomiţa pe un pod nou, care este vizibil pe hărţile prin satelit, dar nu este încă mapat. Ialomiţa, de asemenea curată şi limpede, nu prea are apa, dar sătenii încă pot să aducă aici cireada de vite la adăpat. “Distracţia” se termină, pentru că din satul Mărcesti drumul devine execrabil. Din fericire e pustiu. După câţiva km de slalom printre gropi, intrăm în satul Răţoaia al comunei Bucsani şi trebuie să facem dreapta. Drumul ne conduce către dealul împădurit ce ascunde rezervaţia. Nu veti găsi niciunde vreun indicator despre rezervaţie. Eu mi-am conturat traseul pe baza hărţilor şi a informaţiilor de pe net, scrise de puţinii vizitatori în timp. Se termina asfaltul şi intru pe un forestier care străbate pădurea. Vreau să remarc în mod special LINIŞTEA ABSOLUTĂ care te înconjoară. Din când în când, poate, vreun zgomot al animalelor mici ale pădurii, sau ghindele căzute din numeroşii stejari care veghează în jur. Dar atât. Drumul e pământ bătătorit cu pietre, poate ceva mai multe, dar ciclocrossul se descurcă fără probleme. La fel şi subsemnatul. În dreptul unui spaţiu îngrădit gol continuăm înainte. Apoi, la o intersecţie în T, la dreapta. Şi gata, am ajuns. Mă întâmpină un căţel care se prinde imediat că eu şi bicicleta verde suntem prieteni ai naturii. Altfel nu ţineam musai să ajungem până aici. Apare şi îngrijitorul care mă invită în ţarc. Rezervaţia e un imens ţarc de 180 ha, care adăposteşte în prezent 39 de zimbri (din care 5 pui “proaspeţi”). Norocul îmi surâde , vreo 3 sunt în preajmă (îşi fac siesta de după masă), aşa că îi admir în toată splendoarea. Restul sunt prin pădure, umblă în “semilibertate”. Îngrijitorul, un tânăr localnic, îmi povesteşte despre activitatea lui – în fiecare dimineaţă dă turul gardului împrejmuitor de 1.5 km, pe jos, pentru verificare. Un zimbru are nevoie de un “spaţiu personal” de 5 ha. Trăieşte în medie 25 de ani şi ajunge la o masă de o tonă (masculul matur). Prin înfiinţarea rezervaţiei s-a reuşit aclimatizarea sa la câmpie, într-un spaţiu suficient de larg spre a-i oferi un grad mare de confort. Am stat vreo oră la taclale. Din când în când pur şi simplu tăceam, admiram animalele şi ascultam...liniştea. Apoi am luat-o plin de un avânt “special” înapoi prin pădure. La intrarea din satul Răţoaia se află un stejar bătrân şi gros, unde am facut un popas. O bicicletă mulţumită, dar şi albită de praf Şi încă un instantaneu cu Damboviţa, pe malul căreia se adunaseră oameni la pescuit, într-o după-amiază frumoasă de duminică, toamna tarziu... Alte informaţii despre rezervaţie, aici: Bucsani Dambovita Restul de poze - aici Harta - aici
  7. 32 points
  8. 32 points
    Sper sa nu fie impotriva regulamentului poantele cu puscariasi... :D Învăţăturile lui Năstase către fiul său Becali ...
  9. 31 points
  10. 31 points
  11. 31 points
    Mi-am salvat amanta in telefon LOW BATTERY. De cate ori suna, si sunt acasa, si vede nevasta-mea...il baga la incarcat!
  12. 30 points
    Edited by gibonu, Today, 13:51:56. Edited by gibonu, Today, 13:52:17. Ma declar de acord cu aceasta masura si-mi permit citeva intrebari: Ce lagatura au cu poveste si cicloturismul ciclobetiile a la Moga? Ce lagatura au cu povestea si cicloturismul vaicarelile despre starea financiara precara a protagonistului? Ce lagatura are cu povestea si cicloturismul pensia batrinului Moga? Ce lagatura … ? Ce lagatura … ? Ce lagatura … ? Claudiu Moga isi bate joc de ani de zile de tot ceea ce are de a face cu cicloturismul imbracindu-i mantaua betivo-mogaiasca, cerselo-ordinara, plingo-milogista, pseudo-poetica, ridicol-mioritica. Aura de carpato-unicitate e mai mult decit ridicola. Am mai amintit aici ca l-am cunoscut (virtual) pe Moga mult timp inainte de aparitia lui pe acest forum. Am renuntat la o tura prin Europa centrala pe care o planificasem cu Pantani Carpaticus. Nu regret ca am facut acest pas fiindca de la bun inceput am mirosit ce ma asteapta. De betii internationale pe doua roti n-am nevoie si nici de un co-pedalator pe care-l tin cu beri si mincare (fie si numai de la un discounter) asa cum tine altul o curva. Daca as fi Moga si Carpaticus as publica mail-urile din acele zile pentru a-i astupa gura (si altora) dar sint Frank si ardelean. Ma frapeaza toleranta cu care e tratata prezentarea betiilor cicloturistice, imbecilitatea pe doua roti, … Dupa ce am de rezolvat citeva PM-uri la care n-am raspuns ma retrag de pe acest forum fiindca activitatea mera aici nu are legatura cu povestea. Pentru Claudiu Moga: Nu te stradui cu un raspuns pocait fiindca minciunile tale sint arhicunoscute.
  13. 30 points
    Acum muncesc la o noua idee:) Utilizatorii stabili, care se implica in aceasta comunitate, vor putea comercializa gratuit orice produs. Comerciantii trebuie sa plateasca! De banutii care se aduna organizam intalnirea ciclism.ro. Cu cat mai multi comercianti cu atat mai multa bere:) A....ramane regula cu prezentarea actelor atunci cnad se comercializeaza biciclete sau produse cu origini suspecte!
  14. 30 points
    Budinca de macaroane cu branza min jumate de kil seara, ornata cu miere si esti alimentat pentru 50 km cu o medie de 25-27 la conti(adica doar cu oprire de pipi). Daca suporti mic dejun inainte de tura, mai merge o doza de macaroane cu branza. Pe parcurs un mix de carbo+glucide in batoane de orice fel si musai apa sau amestec cu compost de saruri si minerale. Recomand Isostar la bidon (Hydrate & Perform Sport Drink) sau echivalente. Un bidon de 500 ml se bea in casa inainte de plecare si pentru drum minim 500 ml sau 750 ml pentru cei care sunt mai insetati. Reteta de macaroane pentru cine este interesat de metoda. Atentie, cei care aveti probleme cu glicemia nu va rocomand metoda, pentru ca este o bomba. Creste atat de mult glicemia ca o poti vedea cu ochiu liber. Ingrediente: 200-250 gr zahar (dupa gust). 4-6 oua dupa cum te intelegi cu ficatul. O punga de 500 gr macaroane medii (nu d-alea ca dej'tu). 500 gr branza dulce de vaci. 500 gr branza sarata (capra, oaie, vaca in ordinea asta. bivolita n-am incercat :) ) Miere de salcam sau trandafir cat cuprinde. Daca tii neaparat si un plic de zahar vanilat. Un pahar mic de iaurt si unul mic de smantana.(optional) Se pun macaroanele la fiert cca 12 minute ( chiar daca pe punga scrie mai putin). Se aprinde cuptorul pentru 200 -220 grade. Se pun in vailing (bol) oua si zahar si se mixeaza bine cu tel sau mixer. Se adauga iaurtul si smantana. Daca le vrei. Daca nu, se poate si fara. Se adauga branza dulce pana se face totul pasta subtire. Se adauga branza sarata(telemea) data in prealabil pe razatoare(fulgi mici). Se mai adauga zahar dupa gust daca nu se considera suficient cantitatea initiala. Se unge o cratita inalta 5-7 l cu putin unt. Se pune tot continutul din bol si apoi se pun macaroanele fierte, clatite din abundenta cu apa rece si scurse bine. Cratita la cuptor 45-50 min in functie de cuptor pana se rumenesc si se desprind de oala pe margine. Se scot la racit. Nu se consuma calde/fierbinti ca te umfli ca vaca de la trifoi verde. Se pune miere(gem, dulceata, magiun) cat sa nu-ti sterpezeasca gura de dulce. Cand ajungi acasa dupa tura mai bagi un lighenas de budinca de macaroane pentru reabilitare. Te culci macar o ora.
  15. 29 points
    Salutare prieteni! Suntem Ana si Ionut aka John, aka Into The World, adica doi arhitecti, doi oameni obisnuiti. La indemnul unui biciclist din comunitate vom spune aici o poveste cu biciclete. Sa aveti deci putintica rabdare, chiar daca primele poze ne arata in costume de motociclisti. Ca multi altii nascuti in Romania, adica la rascruce de drumuri, nu ducem lipsa de nomazi in familie. Poate ca de asta traim cu dorul de duca. Umblam de mult; Ana de prin liceu, cand a batut cu rucsacul in spate toata Europa. Mai tarziu am inceput sa calatorim impreuna, uitand intotdeauna de ghiduri turistice, rezervari si alte acareturi care credem noi ca nu sunt necesare decat in faza de, cum se spune la arhitectura, "schita de schita" a calatoriei. Dupa niste ture mai... sa le zicem aventuroase cu scutere sau 4x4 prin subcontinentul indian si Asia de Sud-Est, in 2010 am hotarat sa rupem latul. Pe 7 octombrie programasem sa plecam in Africa. In toata Africa. Si pentru ca Ionut e nascut in miros de benzina, pe bancheta din spate a masinii bunicului si pasionat de tot ce inseamna mecanica, rally-raid si vehicule cu multi cai si putine kilograme, urma sa facem asta pe o motocicleta. Planul nostru era simplu: aveam sa lasam traseul sa ne aleaga el pe noi, fara limita de timp. Noptile intentionam sa le petrecem la cort, sub cerul liber, departe de cacofonia oraselor sau chestiilor "organizate". Ceea ce am si facut, timp de 420 de zile. Dar nu din 2010, ci din 2011, caci in ziua plecarii un sofer inconstient l-a trimis pe Ionut pe masa de operatie a unui spital. In august 2012 ajungeam inapoi in Romania, dupa 55000 de km prin 22 de tari africane, 29 in total. Harta traseului a aratat la final cam asa: A fost frumos, o calatorie care ne-a schimbat din temelii. In cateva vorbe, am traversat Sahara, am urcat pe muntele Camerun, am muncit ca voluntari in Nigeria, am traversat de-a latul Republica Democrata Congo si ne-am largit familia de prieteni cu oameni din triburi Himba, Fulani, Dogon, Damara, Maasai, Samburu si tot asa. Dupa Africa nu ne gaseam locul. Noroi, sudoare & lacrimi… ingrediente pentru aventura. Ne hranisem cu asta destul cat sa ne fie foame de mai mult. In mai 2013 plecam iar la drum, pe doua motociclete, pe Drumul Matasii, catre Asia Centrala si Mongolia. Poza contine o aluzie fara perdea la intentiile noastre viitoare :) Urmatoarele 4 luni au insemnat aproape 25000 de km de noroi, nisip si munte, de agonie si extaz, pentru ca Ana plecase cu 600 de km la bord, complet incepatoare, langa un impatimit offroad. Cumva am scos-o la capat, cu juraminte ca ne vom intoarce, macar ca sa gustam inca o data din libertatea extrema a stepei mongole peste care cresc cele mai frumoase curcubee si ca sa retrasam ruta dintre dragul nostru Tadjikistan si Afganistan, adica asa-numitul Coridor Wakhan. Acest culoar este dealtfel mult iubit de biciclisti, chiar si de cei romani, ca de pilda @Diaconescu.Radu, care l-a traversat anul asta. Dupa o bucla mai crazy prin Siberia, unde chiar nu e de mers cu bicla, si o tura pe Baikal, lasam motoarele la iernat in garajul bucurestean si trisam miseleste cu un avion spre Beijing. Acesta este motovul pentru care postam aici si nu pe motociclismpunctro. Ne trasnise de la inceput sa facem partea a doua a Asiei pe biciclete, o dorinta mai veche care a incoltit in Africa. De ce nu am mers direct din Mongolia e o poveste prea alambicata pentru aici. Asadar, astia suntem si asta e intriga: o aventura low cost si low key, de-a curmezisul Chinei, de la nord la sud, catre Asia de Sud-Est, pe parcursul iernii 2013-2014. Calatoria incepe pe 25 septembrie 2013 in Beijing si se incheie niste luni mai tarziu, absolut din intamplare intr-o zona mai fierbinte ca iadul, de care ne-am indragostit nebuneste. Dar despre toate astea mai tarziu.
  16. 29 points
    asa-i Raducule Baieul ''rules'' .A ''rules'' si va ''rules forever'' .Astia mici nu au mers pe asa ceva si-i mai greu de-nteles. Sa fiu si eu in ton cu topicul ,desi nu vroiam sa-mi etalez cainele de fuga p-aici, dar.... iata-l : 6.5 kg -Marime 58 -tunata la maxim
  17. 29 points
  18. 29 points
    Pai normal ca era aglomeratie ca erau unii care au venit la CONCURS si care aveau de iesit PATRU km pe bicicleta pana afara. Ceea ce imi aduce aminte de o celebra poza:
  19. 28 points
  20. 28 points
    Vad c-ati terminat discutiile despre castigatori, asa ca indraznesc si eu sa-mi dau cu parerea :) Am trait in Franta in zona pariziana, am vazut Olanda, chiar si Africa. In locurile astea vezi in 5 minute biciclete cat nu vezi in Bucuresti intr-o saptamana sau chiar o luna, si NU exagerez absolut deloc, asta-i realitatea. Revenind la PE, concursul e extrem de atragator si popular, lumea a venit si va veni in numar tot mai mare, oamenii-si cumpara biciclete special pentru concurs, ceea ce-i un lucru fantastic dpmpdv. Ori in conditiile astea nu poate iesi decat haos, si trebuie cautat a se intelege situatia ca atare. Sau nu. Hotarati-va, vreti sa PROMOVATI ciclismul in tara asta de mitocani needucati, sau vreti concursuri de elita ciclismului? Din partea mea, prima varianta e de preferat, indiferent de aspectele neplacute. Apoi, daca exista orgolii si ambitii, se poate merge la concursul ala de dureaza 3 zile, traverseaza juma' din muntii Romaniei si aduna multe sute de km. Sau va place sa iesiti castigatori printre copii de 4 ani si fete pe biciclete cu 2 portbagaje? ____________________ Fiind prima participare la un concurs de biciclete dupa mai bine de 10 ani, si plictisindu-ma-n oarecare masura-n aceste momente, cine n-are chef sa nu citeasca, urmeaza balarii. M-am bagat la concurs imediat ce inscrierile au inceput pe net si am luat salariul (bagasem prea multi bani in bicle si nu prea mai aveam dupa ce bea apa). Ma inscrisesem la individual, peste 30 de ani, ca-s batran si chelesc. Ca apoi, prietena mea ce e plecata cu serviciul din tara de aproape un an sa ma anunte politicos ca daca n-o iau si pe ea ma gaseste mama dracu'. Bine, cu oarecare oftat in strafundurile gandurilor mele, am zis... "fie!". Asa am ajuns la categoria cuplu, asteptand cu interes concursul de XC cel mai mare din Romania. Intre timp, ies la o tura oarecare cu gasca obisnuita de amici, si-i intreb pe vizavi si pe Alina, din experientele lor trecute, unde cred ei c-ar trebui sa m-asez in pluton. Imi zic amandoi, intr-un mod surprinzator de hotarat: "Cat mai in fata!!!". Eu, ca de felu' meu sunt incapatanat, stiam ca voi pleca din spate, teoria mea fiind ca daca tocmai bagasem peste 5000 de lei in bicicleta fetei, nu are rost sa risc vreun incident nefericit, cum ea la concursuri nu mai mersese vreodata si nici nu prea realiza cu ce se mananca. Intr-o sambata oarecare, ne adunam in fata la Academie pentru o tura pe traseu. Vine multa lume, amici ai amicilor, samd. Vizavi si cu mine ne saturam de asteptat pe ceilalti. Cum ei au GPS-uri, Bucurestiul e aproape, concluzionam ca se descurca, asa ca plecam noi doi inainte. Facem intreg traseul, terminam. Urmeaza la Gruiu gratare, muraturi, cartofi prajiti, el 8 beri, eu mai putine si tigari, eu am plecat inainte la Bucuresti, el... nu zic, sa zica el. Ce ar fi de retinut din episodul asta e ca am mers destul de repejor pentru nivelul meu de performanta de sub-amator, poate pe parcursul traseul eu simtindu-ma o idee mai putin obosit decat vizavi, cel putin asa am perceput eu situatia. Vine ziua concursului. Leg numerele pe biciclete, pun suportii pe bolid si plecam din timp in parcare la Metro, sa fim siguri ca prindem locul de la coada si nu ratam startul. Pe drum ii reamintesc Uanei regulile organizatorilor si cum propun eu sa abordam concursul. Adica nu dam jos castile cat timp pedalam pe bicle. Ea merge in fata pentru a impune ritmul, eu in spate dupa "indicatiile" ei. O rog sa nu mearga prea incet, insa nici sa nu se forteze, fiind totusi vorba de 60km. Ea face o analogie cu alergatul (alearga zilnic in tara in care lucreaza si o face cu placere), spunandu-mi ca va cauta sa mearga la limita la care-si simte muschii picioarelor lucrand, acea limita fina dintre confort si durere. Ii mai spun ca in caz de depasim anuntam printr-o formula scurta si sugestiva, daca suntem depasiti facem loc. Ma bucur c-a-nteles strategia si continuam cu nerabdare ce a mai ramas din drumul spre Baneasa. Am ajuns! Dam jos biclele de pe Subaru, traversam cateva stradute. Gasim plutonul si FIX la coada ne asezam. Cat am stat noi acolo 10 minute, coada s-a mutat cateva zeci bune de metri mai in spate, dar am ramas pe loc. Atmosfera era insufletitoare si mare datatoare de pofta de pedalat. Nici nu putea fi altfel cand totul era o mare de biciclete, elicoptere se agitau deasupra noastra, traficul suferea grav in zona din cauza agitatiei, galagie, samd. Mirific! Vine ora 10, nu vedem nimic, da' presupunem ca-n fata s-a dat startul. Mai asteptam minute bune, si desi am zis ca m-abtin pana seara, imi aprind o tigara, parca anticipand cumva ce avea sa urmeze. Lumea in spate incepe sa se miste. Ii lasam sa treaca, dar aparitia unui ATV ce duce trena ultimilor participanti ma face sa inteleg ca tre' s-o luam din loc. "Hai si noi!" ii zic Uanei. Entuziasmata, se cocoata in pedale si pornim in Prima Evadare! Putin surprinzator, lumea in fata nu se grabeste. Vad ca Uana merge destul de tare asa ca-i sugerez sa-nceapa a depasi. Poate putin tematoare, desi eram inca pe asfalt de 3 (parca) benzi, isi semnalizeaza acustic devansarile si catre cei ce pedaleaza la distanta mare in dreapta ei. Ma amuz. Si nu prea, cum unii merg destul de serpuit. Observam un concurent, matur (cel putin administrativ si fizic) ce pedaleaza pe o bicicleta destinata copiilor de pana-n 3 sau 4 ani, avand numarul de concurs la vedere. Schimbam cateva vorbe, ghicesc care-i destinatia protestului sau, adica niciuna, ii uram succes, asemeni el noua si continuam. Pana-ntr-un moment in care un grup de baieti, cam multi, sa fi fost vreo 8-10, mergeau aiurea ocupand intreaga latime a drumului si hahaind unii la altii. Le apreciez buna dispozitie si strig la ei sa ne faca loc, insa probabil ca nu ne aud. Uana profita de o bresa din apararea lor si se strecoara. Vine curba la stanga spre gradina zoologica, moment in care aud caraieli sinistre in transmisia partenerei mele de concurs. Imi dau seama ca in incercarea de angajare a foii mari pe un pedalier pe care aceasta nu mai exista, s-a smuls cablul din fixarea sa pe deraior. Solicit oprire, repozitionez cablul, reglez si repornim. Unicul incident, de aici mai departe, ambele biciclete au mers struna. Urmeaza o curba la dreapta, insotita de un sant, pe care fata, spre a mea surprindere, probabil motivata de cei din fata, il abordeaza pe bicicleta. Succes imens, ca ea, care se speria pana acum de o denivelare de asemenea proportii, are curajul s-o-nfrunte. Ma bucur. Incepe aleea din padure, pe care, in departare nu prea reusesc a deslusi mare lucru, norul dens de praf nu-mi permite. Depasim, Uana in continuare pare foarte stapana pe sine. Un nene fara casca dar cu numar de concurs ruleaza cam amestecat. Uana il anunta ca vrea sa treaca, dar nu percuteaza. Strig tare, "LOC!!!" si cedeaza. Imi comunica ca nu trebuie sa tip, ii raspund c-am vrut sa ma asigur ca aude. Unii copii sunt ceva mai periculosi, anuntati de depasire fiind, accelereaza si ei, sfarsind prin a o lasa mai usor dupa putin timp. Per ansamblu, constat ca franam mult prea mult si acceleram asemeni, pe un drup drept pe care franele ar trebui sa fie balast. Asta e, d-aia-i concurs imi zic. Drumul se ingusteaza si... soc! Lumea s-a oprit... Sunt destul de dezamagit de situatie, caut rute ocolitoare prin crengi si boscheti. Ajung mai in fata, insa deja nu mai tine, Uana ma pierde. Ma obisnuiesc cu ideea si... asteptam cu ceilalti. Ma deranjeaza ca desi se sta pe o poteca de juma' de metru latime, unii se incapataneaza sa treaca. pe langa noi. Sunt calcat pe bascheti, primesc o pedala-n gamba, deja incep sa am draci. Intr-un sfarsit ne punem in miscare doar pentru a ne opri in aceleasi conditii dupa putina vreme. Situatia se repeta de cateva ori. Uana face apel la calm, si ma conformez, cum devine tot mai clar ca timpul total nu va reusi sa reflecte prestatia noastra. Urmeaza traversarea soselei de centura. Imbulzeala pe o platforma de lemn, o traversam totusi in conditii bune dupa ce inainte, de-a lungul caii ferate, surpriza... am stat. Traversam centura. Dinspre soseaua din dreapta noastra aud: "Ba grasule baaaaaa, 'ga-mi-aj vreju-n mama-ta, du-te, fa, drege...". Ceva vorbe de duh, desigur, ce au reusit sa-mi imbunatateasca dispozitia. Ma uit, un gospodar desavarsit cu iz de bere la pet, agatat de portiera pasagerului dintr-un camion de mici dimensiuni cu nr de AG se uita-nspre noi. Aveam o imensa dorinta de a lasa bicicleta si de a ma duce sa-i explic sistematic ca mama lui ie minoritate, eventual cu argumentele persuasive de rigoare daca se impune. Totusi, eram jignit, la 1.85m inaltime si 82 kg sa fiu numit "gras". Intamplator vad ca in spatele meu ruleaza un coleg de concurs mai durduliu. Inconstient, fac legatura dintre acesta si cele tocmai auzite, se ridica negrul ce-l aveam in fata ochilor, imi amintesc de dreptatea divina, il las in plata D-lui pe ciobanu' din camion si continui. Dupa o bucata de drum, se vede-n fata o cocoasa. Stiam eu ca astea-s amuzante rau. Vad ca lumea o ia prin mijloc, unde creasta e tocita si la un nivel mai jos, asa ca sprintez si o iau in viteza prin stanga, unde era mai inalt. Sus constat scurt: "naiba m-a pus", cum pe partea cealalta era surpat si abrupt. Bag saua-ntre picioare, pun bazonu' pe cauciuc si trec totusi fara tavaleala. Uana striga s-o astept, sa nu depasim cei 5m impusi. Urmeaza zona aia de miroase de-ti da matele la lumina. Urmeaza zona cealalta, cu multe maslinute de oi si capre. Mirosul asta-mi place, imi aminteste de copilarie si vacantele petrecute la tara, la bunici, un miros tot mai rar in viata mea actuala. Un biciclist de langa mine nu se declara prea incantat de miresme, asta smulgandu-mi un zambet. Ajungem la marginea aeroportului, unde, in iarna, la o tura oarecare am fost opriti de niste echipaje de paza din aeroport, acuzandu-ne ca purtam bombe in rucsaci. De data asta stateau tolaniti intr-ale lor Clio Symbol uitandu-se parca plictisiti la multimea de rataciti pe doua roti fara treaba acasa. Urmeaza una din portiunile mele preferate din traseu, plat, drept, macadam in camp deschis. Surpriza imensa, Uana mea trage ca o locomotiva si depaseste tot ce-i sta in cale. Din pacate insa, cei ce-i stau in cale nu-s foarte constienti de faptul ca nu-s singuri in concurs si merg unii langa altii. Desi foarte calma si senina de fel, Uana incepe sa treaca de ei prin mijloc, pe creasta cu iarba si capcane, cred ca i-a ajuns si ei de rugaminti si "loc stanga". Bucata asta, destul de lunga de altfel, a fost apogeul cursei pentru ea. Spre final se plange ca-i este foarte sete, ii spun sa se opreasca sa bea, dar imi zice ca-si rupe ritmul si ma-ntreaba unde-i alimentarea. Ii arat padurea de la palat si-mi spune ca rezista. Insist sa se opreasca sa se hidrateze da' nu vrea. In mintea mea era clar ca avea un pariu cu ea insasi sa... ceva. Asa c-am lasat-o sa faca cum doreste, da' pe cuvant ca nu-mi mai incapeam in pene de mandrie. Portiunea intersecteaza un drum national. Aici, pe langa politie, voluntari (il recunosc pe baiatu' de la Bicishop de nu tace niciodata) si alte personaje, o ambulanta, langa care o doamna sta pe spate pe o targa primind ajutor de la echipajul medical. "Insolatie" imi zic... Urmeaza ceva cale ferata si o bucata de pietre. Stiam de la tura de recunoastere ca e de mers pe stanga drumului, pe pamant. Insa o serie de obstacole ne trimit inapoi pe pietre. Eu ma cam scufund si glisez, Uana insa, ajutata de cele 48kg ale ei si 10kg ale bicicletei, pluteste probabil ceva mai bine. Urmeaza palatul, prilej excelent de o pauza cu apa, glucoza, napolitane si o banana. Ii spun partenerei de concurs ca urmeaza o portiune ce-mi place, singura coborare de pe traseu. Ma lasa sa ma bucur aprobator. Nu insist prea mult. Da, a urmat coborarea. Nu, n-am coborat pe ea. S-a stat. Iar... In continuare, niste coline, ca urcusuri e greu sa le numim. Deja unii dau semne nu tocmai imbucuratoare, fac push-bike. Uana urca si ea greu, dar macar sta in sa. Ma uit in spate, vad ca urmaritorii-s la distanta mare, asa ca bag mana-n buzunarul de la spate si scot o tigara care, dupa efort si ventilatie are gust tare bun. In fata vad un urcus abrupt ce da intr-un drum. Sprintez si reusesc sa-l urc in foaie mare, ca nu e lung. Ma intorc, curios sa vad cum se descurca Uana mea. Cu o mutra destul de chinuita de efort, o urca si ea pe bicla. Profit de ocazie ca sa justific investitia in bicla: "vezi, daca ai bicla usoara...". Se uita dezaprobator la mine, parca spunandu-mi: "iti cam faci de cap!". In stanga, pe ceva petec de iarba de pe marginea unei balti, o doamna respectabila face plaja pe burta, cu sutienul descheiat. Vad in fata portiunea ce in urma cu vreo 2-3 saptamani era blocata de multi copaci taiati. Acum era eliberata, iar copacii, taiati marunt, de-o parte si de alta. Sesizez o vizibila scadere de ritm la antemergatoarea mea si o-ntreb daca a obosit. Imi spune insa c-o doare tampla stanga foarte tare, de la casca de imprumut zice ea. Ii propun sa i-o dau p-a mea, nu doreste, oricum i-ar fi mare. Cu inima putin stransa, ma-ntreb tacit daca efortul dinainte nu i-a daunat, iar asta sa fie cauza durerii. Pare-se ca nu, dupa o bucata parcursa mai domol, durerea a disparut. Asta-i bine. Iarasi, portiuni de drept, insa de data asta la umbra copacilor. Vine bucata aia cu sleauri imense de tractor si tafuri. Parca mai buna de data asta, mai putin noroi, traversabila pe bicla chiar si de catre Uana. Vine o bucata de padure, unde-n urma cu 2 saptamani erau balti mari in mijlocul drumului. De data asta insa, uscate. La una dintre ele, Uana, probabil speriata de buruienile de pe margine, se opreste inopinat fix pe marginea gaurii. Din spate, un domn intre 40-50 de ani, pentru a o evita, se baga direct in mijloc. Un sleau sau vreo bucata de pamant instabil ii fura fata, el ramane cu mainile pe ghidon, astfel incat isi atenueaza caderea cu capul, in special cu falca stanga. Uana, cum era de asteptat, isi pune ambele maini la gura, si-si smulge un "imi pare rau, sunteti bine?!?". Omul, amabil, se scutura si o asigura de deplina-i integritate fizica. Pleaca mai departe cam tavalit. Decat s-o cert, imi tin gura. Din pacate insa, incidentul a marcat-o si a speriat-o, astfel incat, in continuare, in opozitie cu curajul de la inceput, Uana mea merge incet si se opreste la orice prostie. Atat de bine incat la un moment dat, din senin, oprindu-se fara niciun motiv real, un baiat din spate, cam incepator din ce l-am citit eu, intra-n plin in ea. Exact ce cautam sa evit plecand de la coada plutonului s-a-ntamplat. Ma supar si o iau tare inainte intr-un sprint puternic ce ma tine maxim 5 minute. Ma opresc pe malul unei balti, printre copaci si fumez. Imi amintesc ca la recunoastere m-am oprit in aproximativ acelasi loc cu vizavi si ne-am amuzat de un tip pe la 2m ce calarea un DHS "fuleanu" de vreo 14 inchi. Termin tigara, apare botoasa si Uana. Ma repun pe traseu in spatele ei. Vad iar o portiune ce-mi place, un sant ce traverseaza poteca si se face un viraj ciudat la dreapta. Din nou, viteza, de data asta nu mai astept, c-o iau prin balarii. O urcare lina in fata. De plictiseala, c-o astept pe Uana sa traverseze zona cu probleme-n brate, ma bag prin stanga prin iarba inalta si uscata, in usoara urcare. Ma prinde din urma, reintru pe poteca, bicicleta joaca ciudat de fund. Ma uit la roata, o vad desumflata. Stric "pana" la Uana, se opreste, bodoganind incerc la mana cauciucul. E ok, mi s-a parut doar. O piatra mi s-a luat de pe inima. Macar am rupt tacerea cu acea alarma falsa. Calea ferata. Ce bine, alimentarea a 2-a! Ma opresc langa calea ferata, vad o groaza de saci si sticle goale. "Sa vezi c-astia au plecat" zic. O sticla din iarba parea sa fie mai plina. "O luam?" o-ntreb pe Uana. "Cum crezi" imi raspunde. N-o iau. Apreciem ca ne ajunge apa ce o mai avem pana la finish, plecam mai departe, numai ca dupa cateva pedale descoperim cu mare bucurie ca punctul de alimentare de fapt nu era in acul de par ci undeva mai in aval. Ne incarcam cu energie cu ajutorul a catorva banane si napolitane, primim apa. Plecam, un control orar, apoi urcusul ala inclinat. De data asta reusesc sa-l urc. Drumul e intrerupt (iar) de un sant anuntat de o creasta. Din nou, viteza, ca e rost de senzatii. Pe margine, un voluntar, "ai grija!!!". Eu, in mintea mea, "nu stii tu ce pui de biker sunt eu". Iarasi, ajung sus pe creasta ca sa descopar ca poate nu aveam dreptate. Jos, in sant, un fotograf e luat prin surprindere de aparitia mea si abia apuca sa se fereasca. Aia putea sa fie o cazatura al naibii de misto... Continuam. Apreciez umplerea unui mare sant de la marginea padurii cu pamant si nivelarea acestuia pentru a crea o punte pentru concurs. Intram in padure si am un moment de "ah, sa vezi ca asta-i bucata aia de drum arat". Eu, cu fuleanu, n-aveam de ce sa ma plang. Insa Uana scancea usor si a paguba. "Ce te doare?" o-ntreb. "TOT!!!" ma lamureste ea. "Lasa, acusi ajungem", o incurajez eu. Sau macar incerc. Din nou, un urcus foarte abrupt si ceva mai lung. Imi iau avant, dar aud din spate o voce pitigaiata "tare, tare, da-i tare!!!". Il urc in mijlocie si sprint, iar sus ma opresc curios sa vad ce se intampla. Pai ce sa se intample? Uana, in granny-gear, se rupe pe la jumatate. In spatele ei, un plod pe la 14 ani si putin obez, incepe a o apostrofa ca n-a urcat dambul cum ar fi trebuit. Vad ca-i insotit de tatal sau si-i recomand usor rastit sa-l roage pe ta-su' sa-l aduca cand nu e nimeni p-acolo, si sa urce pana se satura. N-am parte de replica, mai bine, vreo cearta inutila ne mai lipsea. Putin camp si putin asfalt gaurit mai tarziu... ce sa vezi? Finishul! Ma mananca sa fac un 360* pe stoppie din 2 miscari, da' de data asta nu-mi iese. O fata imi da o medalie si ma felicita. "Frumos" imi zic in minte. Pentru cei neobisnuiti cu ture lungi, sau cu biciclete modeste sau nepotrivite, da, e-ntr-adevar o realizare de exceptie terminarea acestui traseu. Uana e bucuroasa. Eu sunt bucuros ca ea e bucuroasa. Ma uit la telefon... ora 3. CINCI ore ne-au trebuit. Conform clasament, 5 ore si cateva secunde aveam sa aflu odata intors acasa. In complex ne intalnim cu multi cunoscuti. Colegii din firma au scos unii putin peste 2 ore. Ne gasesc si vizavi si restul prietenilor. Vizavi e incantat nevoie mare, mai are putin si baga un dans din buric, si-a atins scopul, a reusit un sub 3 ore. Asta ma face putin invidios, cum stiindu-i cat de cat potentialul, "performanta" asta mi-ar fi fost accesibila si mie. Ma uit insa la Uana, o vad plina de praf pe tricou si pe fata si-mi zic... "lasa... la anu'!". Ne dezmeticim, mergem dupa tricouri, ca ne-a aratat Alina unde sunt. Cer un L, mi se spune ca nu mai sunt, dar sunt asigurat ca-mi vine M-ul. Asta e, il iau. Uana-si cere S-ul, dar din nou, pare-se ca nu mai sunt. Cam dezamagita, Uana-si ia si ea M-ul rosu. Pacat... rubrica aia de la inscriere a fost degeaba. Asta e, la anu' completez S pe formular. Sun pe prietenul care ne-a zis ca vine din Bucuresti sa ne ia cu masina. Face cam o ora. Propun sa mancam. Vizavi ne arata unde-s pastele, si ne recomanda sa nu luam orezul, ca pastele-s mai bune. Haha, paste nu mai erau. Nu stiu ce nu i-a placut lui la orezul ala, ca mie mi s-a parut delicios. Ce sa facem pana ne vine transportul spre casa?!? Uana se aseaza la coada la bere, o surpriza placuta de altfel, cum aspectul asta nu era anuntat. Eu ma asezla coada sa spal bicicletele, insa in stand nu era nimeni. Renunt si ma duc sa stau cu Uana la bere, unde aflam ca s-a terminat si aia. Ce sa-i faci, asa e daca intarziem atat, data viitoare plecam mai din fata. Hotaram sa mergem in parcare sa asteptam. Colegul nu intarzie, urcam bicicletele, ajungem la Metro. Imi vine o idee sa demontez numerele de pe bicle, ca am de gand sa le duc la spalatorie, dar cu ce? Colegul imi ofera un cutter. Fac o miscare gresita, iar cutterul se infinge in ghidonul de carbon nou-nout de pe bicicleta Uanei. Blesteme! Ea in schimb e zen si-mi spune ca n-are nimic. Reuseste sa ma convinga. Plecam si mergem la spalatoria mea preferata din Fundeni, unde de la solutia de acolo mi se deterioreaza destul de urat teflonul de pe upperele furcii si bratele angrenajului. Urat final pentru o zi destul de interesanta la urma urmei... A doua zi, luni seara, asteptand-o pe Uana sa se intoaca de la revederea cu ale ei prietene, ma apuc sa postez pe topicul cu PE 2013 de pe ciclism.ro. Se-ntoarce, intre timp ajunge-n pat unde deja doarme. Si uite asa ma prinde miezu' noptii aberand in nestire pe net...
  21. 28 points
    Am facut o tura singur prin Spania, Maroc si Portugalia. Au fost 54 de zile si 4840km. Voi incepe cu primele 7 zile. http://www.bikemap.net/route/1905125 Spania Zi 1 (19.09.2012 | 22:55 - 22.7°C) Alicante - Crevillente (30km - 1:44tm - 17.8avg - 43.83mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/1/ Zborul Bucuresti - Alicante a durat 3 ore (parca) si mi s-a parut interminabil. Bicicleta a venit pe o alta banda, decat cea de bagaje normale. Montajul a durat o ora jumatate, pe o mare caldura. Un baiat (25ani) m-a intrebat ce planuri am si mi-a zis sa am grija cu politia cand campez "wild". In apropiere de orasul Elx am trecut printr-un filtru de politie in care politistii aveau in mana niste mari pusti. A durat ceva pana am gasit un magazin de unde sa imi pot cumpara ceva de mancare si mai ales APA. Culmea ca la intrarea in supermarket era o tiganca romanca, asa ca am asteptat sa plece ca sa imi pot lasa bicicleta afara. Am campat printre niste maracini, la aproximativ 150m de sosea. Aproape toate locurile sunt ingradite Zi 2 (20.09.2012 | 21:33 - 24°C) Crevillente - Totana (124km - 7.06tm - 17.4avg - 51mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/2/ Harta pe care o am nu este actuala si nu am nimerit drumurile pe care voiam. Am mers destul de mult pe langa autostrada, unde nu prea era trafic. Am gasit butelie pentru Campingaz. Sunt rafale puternice de vant unde am campat. Este bine ca am avut vant din spate toata ziua. Ma apuc de citit cartea Ioanei. Zi 3 (21.09.2012 | 19:53 - 26.4°C) Totana - Mojacar (107km - 5:54tm - 18avg - 57mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/3/ Astazi am ajuns la mare si am facut prima baie. Am gasit si un dus pe plaja, numai bun pentru limpezire. Am inceput sa ma obisnuiesc cu caldura. Am campat pe o plaja pustie, unde vine lumea si alearga sau isi plimba catelul. Se pare ca diminetile sunt cu nori, poate cateva picaturi de ploaie, iar pe la 9:30 iese soarele. Marea a fost foarte agitata peste noapte si a trebuit sa mut cortul mai departe de apa. Zi 4 (22.09.2012 | 8:30 - 23°C) Mojacar - El Ejido (117km - 8:31tm - 13.7avg - 56.2mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/4/ M-am ars de la soare, iar crema de acasa nu am cumparat. Astazi, iar nu am nimerit drumurile, asa ca am mers pe langa autostrada pana s-a degredat rau drumul. Chiar am impins la bicicleta, daca nu am vrut sa ma intorc (din ambitie). Am uitat bufful cu floricele la o terasa. E bine ca am gasit o farmacie si am cumparat creme pentru soare la un pret destul de mare: 20e. Se pare ca nimeni nu stie engleza. Am vazut un iepure si multe capre de munte, chiar pe langa sosea. Cortul l-am montat printre niste sere imense. La un moment dat se auzea melodia "Eu vara nu dorm...". Tarziu in noapte a inceput sa sune la sera de langa mine o alarma puternica (vreo 5minute) dupa care se auzeau oameni si cateva masini :). Zi 5 (23.09.2012 | 19:41 - 26.9°C) El Ejido - Almunecar (115km - 7tm - 16.4av - 52.75mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/5/ Astazi am vazut multi cursieristi. Unii dintre ei erau cu masina de asistenta in spate. Am intrebat un cursierist cum se ajunge in Malaga, eu fiind deja in oras... "Usted está aquí". M-am oprit pentru somn in Almunecar, pe plaja si fara cort. Marea a fost la fel de agitata si iar a trebuit sa imi schimb locul. Zi 6 (24.09.2012 | 21:21 - 23.9°C) Almunecar - Fuengirola (123km - 7:59tm - 15.4av - 56mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/6/ M-am saturat de autostrazile lor. Peste tot dai de ele. Soferii sunt ok, dar cam multi. Am intrat intr-un parc natural (nu mai stiu numele, chiar pe coasta) si am vazut multe capre de munte (cred ca sunt ibex?!) care nu erau foarte sperioase. Am cumparat o sticla de vin, dar nu prea intra de unul singur. Dorm tot pe plaja, fara cort. In spatele meu, la ~50m, este o AutoVia. E bine ca acopera marea zgomotul masinilor. Zi 7 (25.09.2012 | 9:02 - 19.9°C) Fuengirola - Algeciras - (bus)Tarifa - (ferry)Tangier,Maroc (123km - 7:57tm - 15.5av - 52.8mx) Pozele: http://silviustan.ro...um/ciclotura/7/ Iar AutoVIA peste tot, asa ca am mers pe ele. Chiar am intrebat un politist pe unde sa o iau si m-a pus sa merg pe acolo. Clar drumul de coasta, pe unde sunt "autovii", este cam nasol. Am ajuns in Algeciras si am cumparat biletul pentru ferry. Plecarea era din Tarifa la ora 21:30, asa ca am fost dus cu un autocar pana acolo (~20km,gratis). Pe drumul dintre Algeciras si Tarifa a inceput ploaia. Viza de Maroc ti-o pune pe ferryboat, dupa ce completezi forumularul de la ei. Este un tip chelios, cu barba mica si rupt de beat, care s-a asezat chiar langa mine, avand in vedere ca mai mult de jumatate dintre locuri erau libere. La 00:00 eram in Maroc. In cautarea camping-ului am intrebat niste politisti (La Sûreté nationale) unde este si m-au condus ei pana acolo (au mers in fata mea usor cu girofarul :)). Nenea de la receptie tot zicea ca are Gold Shower si eu nu intelegeam. Se referea la "cold" shower!. Peste noapte a inceput marea ploaie.
  22. 28 points
    In mare pot confirma cele spuse de a_mic: Satul de ture lungi cu o rabla de Tohan (printre altele valea Oltului, Voineasa, Obirsia Lotrului, Sebes) mi-am pus in cap achizitionarea unui Sputnik din banii mei pe care nu-i aveam. In timpul vacantei 1973 am lucrat o luna cite 10-12 ore pe zica un rob pe un santier. Cu banii cistigati "si ai mei" mi-am cumparat un Sputnik cu 5 viteze. In vara anului 1974 am facut o tura mai lunga (Tg.-Mures, Reghin, pasul Rotunda, pasul Prislop, Maramures, Baia Mare, Cluj, Iernut, Tg.-Mures, ...) Citeva poze din tura "de pe timpuri" Pauza pe malul Somesului Mare (in dreapta „io“) Pauza in localitatea Sant In drum spre pasul Rotunda Tremurind pe pasul Prislop Last check la Borsa In 1977 am facut rost de un schimbator de foi si o foaie (pentru Sputnikul meu cu 10 viteze ma invidiau multi). In acel an mi-am construit un portbagaj de inox rezisten si am experimenta cu un sistem de amortizare pentru roata din fata. Tura din 1978 s-a terminat pe Transfagarsan unde am avut un accident grav la care m-am ales cu o clavicula rupta, toti dintii-n gura si o rota fata facuta praf. Furca fata si cadrul au ramas "nevatamate" (fara flambare linga sudura tevii orizontale) Citeva poze din tura "de pe timpuri" Pe Transfagarasan Pe Transfagarasan In ciuda accidentului, a numeroaselor ture pe drumuri "epocal aurite" doua dintre Sputnik-urile din pozele de mai sus au rezistat in anul 1980 la o tura cu bagaje pe distanta Bucuresti - Sofia - Istanbul - Ankara Cu achizitionarea pieselor de schimb nu am avut probleme (Sighisoara, Tg.-Mures, Sibiu). Trebuie sa spun ca o parte din pies au fost confectionate de mine (ax pedalier, conuri, clicheti, arcuri pentru clicheti). SIngura problema de care-mi aduc aminte erau cauciucurile proaste si citeodata extrem de greu de gasit. P.S. Prin acei ani eram exoti (pentru unii am ramas-o pina in ziua de azi): - atitia bani pentru o bicicleta? - concediu pe bicicleta? - n-ai bani de masina? - ai ramas fara carnet? - dormit la cort sau prin suri si soproane? - naveta cu bicicleta sa scoala sau la servici? - cum? Te urci duminica cu bicicleta pe Paltinis? Mai ai chef de chef seara? - ... "Figurile" din pozele de mai sus fac si in ziua de azi anual o tura mai lunga (bine-nteles impreuna - ca "pe timpuri".
  23. 28 points
  24. 28 points
    Dacă vedeţi pe cineva care stă la geam şi se uită cum se împerechează maidanezii, nu vă grăbiţi să-l etichetaţi drept pervers. E posibil să fie doar un abonat RDS rămas fără Animal Planet.
  25. 28 points
    buna ziua, sunt ovidiu pop, realizatorul filmului si participant la expeditie. lucrez la tvr cluj si sint membru ccn, la fel ca toti ceilalti care au fost in Islanda. rasfoind pe interent sa vad ce reactii trezeste filmul, am dat peste acest forum. observ ca lumea e interesata mai ales de echipamente deci voi da citeva lamuriri : - bicicletele pe care le-ati vazut sunt bicicletele noastre , cu care mergem in toate turele pe care le facem, si care nu sunt putine. fiecare stie ce face. cele doua biciclete care vi s-au parut mai "diferite " au cadre mussing si lucifer, furci fixe de titan si v-brake-uri frm. posesorii lor tin foarte mult la greutate. probabil ca furcile dt nu sunt fiabile dar cea a fratelui meu (singura mai pretentioasa) era noua nouta. din experienta mea o furca nu te lasa dintr-o data, oricum ar fi. nu sunt de acord ca gama xtr nu e fiabila si ca e nepotrivita pentru o astfel de calatorie. din contra... - am lucrat foarte mult sa alegem echipamentul potrivit uitindu-ne la greutate si la rezistenta. am ales varianta extrawheel studiind foarte bine piata si luind in calcul toate optiunile. statistica e urmatoarea : am traversat islanda prin desert, pe cele mai nasoale drumuri ce pot fi parcurse totusi cu bagaje. s-a rupt un singur carucior. dupa parerea mea a fost un defect de material. cine crede ca la o asemenea tura poate lua in calcul toate aspectele si poate prevedea totul se insala amarnic... -in 2006 am avut tot un echipament de virf , biciclete bune, sanii polare fieldpulken, etc. si tot am avut probleme. astea sint riscuri pe care trebuie sa ti le asumi.de-aia mergi intr-o expeditie si nu la o tura din cabana in cabana sau din oras in oras. - mai vreau sa spun ca intentia mea a fost sa spun o poveste despre doua calatorii si mai putin un film despre biclete si device-uri. sperind ca am lamurit pe toata lumea va doresc toate cele bune filmul va fi redifuzat pe tvr cluj(frecventa proprie) in 2,3,4,5 ianuarie de la sase jumate si pe tvr HD , tot in ianuarie, o sa anuntam pe ce date.
  26. 27 points
    Salut, Eu impreuna cu un prieten din copilarie ne-am gandit sa plecam spre Asia pe biciclete, urmand in mare vechiul Drum al Matasii. Deoarece suntem pe ultima suta de metri, timpul ne preseaza cu pregatirile, astfel ca nu voi plictisi lumea cu prea multe cuvinte. Traseul: Traversam partea de est a Bulgariei, vom parcurge centrul Turciei si Cappadocia, apoi autostrada Tabriz, Teheran, desertul din Tukmenistan si Uzbekistan, vom intra in tinutul muntos al Tadjikistanului, urmand apoi sa parcurgem autostrada Pamir (al doilea cel mai inalt drum international din lume) catre Kirghistan. Mai departe speram sa completam Drumul Matasii spre China. Bugetul la care ne-am gandit, excluzand costul vizelor, va fi de 7-10 euro/zi. Plecarea va fi din Bucuresti, undeva intre 23-26 martie, functie de vreme. Bicicletele: - bicicleta mea: construita din piese comandate pe net pe un cadru+furca Surly-Troll. - bicicleta lui Petru: construita manual de Oxford Bike Works (Anglia) (Daca cineva vrea detalii despre biciclete, revenin cu un post detaliat.) Durata turei: Nu avem limita de timp, ci doar de bani. Speram ca vom pedala peste 6-9 luni. Vize: le vom procura pe drum (din tara vecina). Echipament: In mare parte echipamentul folosit va fi acelasi cu cel luat pentru un tur prin Europa. Daca cineva vrea detalii, pot raspunde. Cazarea: Low cost, preponderent la cort. Pentru capitole suplimentare legate de tura, va raspund cu placere.
  27. 27 points
    Preotul: "Ce-mi băgași, fiule, în buzunar?" Enoriașul: "O bancnotă de 50, părinte..." Preotul: "Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?"
  28. 27 points
    Bianchi MegaPro circa 2001 Cadru si furca otel Greutate 9.78 kg.
  29. 27 points
    Lecția de limbă română. Profesorul întreabă. - Ion ce este dezamăgirea? - Dezamăgirea e atunci cînd mergi seara pe drum, îna fața ta merge o fată frumoasă, iar cînd să te apropii de ea, apare un autobus și ea pleacă. - Bine, bravo Ionele. - Vasile ce este dezamăgirea? - Dezamăgirea e atunci cînd mergi seara pe drum, îna fața ta merge o un băiat frumos, iar cînd să te apropii de el, apare un autobus și el pleacă. - Hmmm... - Bulă ce este dezamăgirea? - Dezamăgirea e atunci cînd mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobus.
  30. 27 points
    Probabil cel mai lung banc postat pe aici.... Se organizeaza un concurs:"Cine face cel mai mare avion din lume?" Pe pista imensa a unui aeroport din Nevada aterizeaza primul concurent: un avion american Coboara echipajul si vin imediat linga ei: juriul, autoritatile locale, ziaristii, televiziunea, public (citeva sute de curiosi) Prima intrebare: - Cit de mare este? Seful de echipaj: - Pai are cam 500 de metri lungi.... - Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va jurizam - Aa! pai avem 1.000 locuri pe scaune clasa economic, 200 clasa business, 50 cusete pt VIP-uri, 5 baruri, 1 restaurant, mall, sala de gimnastica aerobica, salon de coafura, biliard, bowling... etc... - Uauu! nu se poate! Sa nu spuneti ca aveti si piscina! - Ba da! Piscina cu valuri, sus, pe terasa... - Nemaipomenit! Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 10, 9... Aterizeaza al doilea concurent: un avion rusesc (imens) Coboara echipajul si incep iarasi intrebarile: - Cit de mare este? Seful de echipaj raspunde: - Pai are cam 800 de metri lungime pe 750 metri latime.... - Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va dam notele! - Aa! pai avem asa: 1 batalion de infanterie...cam 1500 locuri pe scaune, 1 pluton de cercetasi, 1 pluton de genisti, 1 pluton de mitraliori...astia au 500 locuri in picioare, mai avem parasutisti, bineinteles...Aaa... 3 tancuri, 5 TAB-uri, 10 tunuri + obuziere, plus intendenta, infirmeria, cantina, depozitul de munitie - Uau! nu se poate! altceva? - Aa! sa nu uit: unitate de rachete si unitate de protectie chimica, radiologica si bacteriologica - Nemaipomenit! Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 9, 10... La un moment dat apare un echipaj fara avion Reporterii intreba: - Voi cine sinteti si de unde veniti? - Echipajul roman si venim din Romania . Eu sint copilotul Vasile, purtatorul de cuvint... - Si unde e avionul? Ce s-a intimplat? - Nu l-am adus ca nu aveam unde ateriza...v-am verificat cu Google Earth...nu merge...e locul strimt aici in Nevada...dar am adus schitele... - Nu! nu! nu ne intereseaza dimensiunile! spuneti-ne ce aveti inauntru? Cit e de spatios? - E imens! - Cit de imens?! Americanii au amenajari sportive...rusii au tancuri...voi ce aveti inauntru??? - Pai sa va dau un exemplu: La primul zbor...am decolat...am luat altitudine...si a inceput sa vibreze aripa stinga. Am verificat instrumentele de bord...nimic...totul era Ok...conditiile meteo excelente...ce putea fi?! Si zice domnu‘ comandant: "Vasile! ia scoate tu Loganu‘ din garaj si mergi in aripa stinga si vezi ce-i acolo." Si scot Loganu‘, merg in aripa stinga (ca doar nu era sa merg pe jos) si acolo ce sa vezi? pe stadion, ca avem stadion acolo, era meci Romania - Spania, si sareau aia ca dementii in tribune, faceau "valuri"... aruncau petarde, intr-un cuvint era balamuc...pe terenul de golf, alea de tenis sau ala de atletism nu era nimeni. Era clar, se miscase centrul de greutate....a trebuit sa intrerupem meciul...le-am dat la megafon sa stea linistiti ca am decolat! Au mai fluierat ei...pina s-au linistit...a disparut vibratia...si am plecat inapoi spre cabina... Nici n-am ajuns bine in cabina ca zice iar domnu‘ comandant: "Vasile! ia Loganu‘ din garaj si mergi in aripa dreapta ca a inceput acuma asta sa vibreze." Buun...merg iar in garaj...scot Loganu‘ si merg in aripa dreapta. Acolo, ce sa vezi?! In cadrul parteneriatului NATO, o unitate romana si una germana (ambele de tancuri) faceau trageri in poligon Unii trageau din mers , altii din opriri scurte... viraje strinse... motoare ambalate...normal ca vibra aripa...nu?! Ne-am chinuit ceva sa-i oprim si pe astia, le-am dat prin radio...am pus citiva soldati sa traga rachete de semnalizare...Doamne Fereste! trageau cu proiectile adevarate...daca sarea o schija unde nu trebuie??? AIA DIN JURIU AU RAMAS CU GURILE CASCATE: - Uaaauuuuu! Si copilotul Vasile continua: -Stati ca asta nu-i nimic! Am rezolvat aripa dreapta, ma intorc in cabina... si zice domnu‘ comandant: "Vasile! ma trage curentul de vreo jumate de ora, ia vezi ca in coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat si usa si gemuletul de la baie deschise" Am luat Loganu‘... am trecut pe la statia PECO... ca nu mai aveam benzina... si am plecat spre coada avionului Cind am ajuns...se inserase... si asta era ! avea dreptate domnu‘comandant : Baia avea si usa si gemuletul deschise...lumina era uitata aprinsa.... si in jurul becului se invirteau...avionul american si cu ala rusesc !!!
  31. 26 points
    De cand cu mutarea sectiunii trekking/cross intr-un subforum separat, topicul "My bike all road" a ramas exclusiv pentru CX-uri. In concluzie, creez acest topic pentru cei care au / si-au facut strutocamile (botezate mai crestineste hybrid / cross) pentru ca n-au vrut nici cal nici magar. Asadar, va prezint noua mea jucarie, facuta din piese, o buna parte vanate pe la reduceri si cumparate cu cateva luni in urma. Postul nu este pentru cei slabi de inima, pentru ca am facut niste combinatii pe care multi le-ar considera blasfemie. Cadru: Vortrieb Cyclocross de 58 Cuvetarie: Ritchey Zero Logic Comp ZS44 (semi-integrata) Furca: EXS Cyclocross Carbon Roti: Mavic Aksium 2013 Cauciucuri: Mavic Aksion 700x23c / Continental CycloXKing 700x35c Frane: Avid SD7; Manete frana: Avid FR7 Pedalier: SRAM Rival compact (50-34) Pedale: Shimano PD-M520 Schimbator spate: SRAM X7 9-spd Schimbator fata: SRAM Force Manete schimbator: SRAM X-5 Gripshift 3x9 Pinioane: SRAM PG-950 - combinatii de pinioane dintr-o caseta 12-26 si una 11-32, ambele PG-950 Lant: KMC Z9X RB Tija sa: Controltech ONE (care urmeaza sa fie scurtata) Sa: Selle Italia X2 Flow (daca nu ma impac cu ea, am si un Selle SMP Fixty mai vechi care e perfect mulat pe fundul meu) Pipa: ceva RCZ de 110mm Ghidon: Funn flatbar de 580mm Coarne: BBB CNCStraight alungite Gripuri: BBB DualGrip scurtate Masă (cumuland masele cantarite individual ale tuturor componentelor): 9.25 kg in versiunea road, 9.5 kg in versiunea CX. Poze: - versiunea sosea - versiunea padure De ce strutocamila si nu un CX gata facut sau un cross gata facut? 1. Am mers vreo 200 km toamna asta cu un ghidon de cursiera. Nu m-am putut impaca cu pozitia nici mort. Cand stateam cu mainile pe capetele manetelor nu puteam frana foarte puternic, ca sa franez eficace trebuia sa stau in drops, cand stateam in drops imi dadeam cu genunchii-n burta de inginer, ghidonul era prea ingust, daca ridicam ghidonul la un nivel la care sa nu ma deranjeze, pierdeam complet avantajul aerodinamic oferit de dropbars. Ramanea povestea cu multiplele prize pe ghidon, nu m-a convins. 2. Probabil unii o sa se intrebe de ce 2x9 si nu 2x10. In primul rand, am vrut neaparat gripshifturi. Gripshift-uri pe 10 costa cam cat m-au costat pedalierul si schimbatorul spate la un loc. No thanks. Am preferat niste gripshifturi pe 9 (la X5 am prins o oferta smechera pe RCZ, altfel luam X7), impreuna cu schimbator spate si pinioane pe 9. 3. M-am gandit sa cumpar un cross gata facut, dar nu gaseam absolut nicaieri unul cu gripshifturi, roti de cursiera si nu de trekking si furca de carbon. In cel mai bun caz aveau 1 din cele 3 cerinte respectate. 4. Cu toate ofertele si reducerile pe care le-am prins, am iesit cam la acelasi pret cu care imi puteam lua un cyclocross echivalent ca dotari, daca nu chiar inferior pe alocuri si cu o greutate similara. 5. E exact bicicleta pe care mi-o doresc. 6. E mai galbena decat 99% din bicicletele stock de pe piata. Din pacate, am fost prost si am facut doua prostii. Una mica - am cumparat un colier de sa care n-avea surub (era doar colierul gol) si una mare - nefiind familiarizat cu sistemul GXP de la SRAM, am facut praf surubul de aluminiu care strange bratul stang pe ax. In concluzie, mai am de asteptat pana vineri sau luni sa-mi vina de la bike-components un colier corect si un surub nou de pedalier. Ce sa-i faci, era si timpul sa mai stric cate ceva. In viitor, pentru eventualele escapade cicloturistice, ii voi monta un portbagaj si va primi o roata spate ceva mai solida. Cadrul n-are prinderi pentru portbagaj, dar nu e o problema sa cumpar niste adaptoare facute special pentru treaba asta.
  32. 26 points
  33. 26 points
  34. 26 points
    daca voi tot sunteti asa mari scule si nu folositi markerplace ul si piata sh de ce dracu mai cititi topicul asta? eu am semnalat un caz in care vanzatorul nu a fost cinstit. acum deodata toti cocosi s-au trezit sa comenteze ca ei nu cumpara sh. pai atunci de ce va intereseaza subiectul ?
  35. 26 points
    Ultima variantă a cursierei mele, după multă muncă de recondiţionare (în principal revopsire, curăţat de rugină, piese noi). Configuraţie actuală: Cadru P. Del Po, reynolds 531, an aprox. 1977, restaurat complet. Roţi custom, pe jante Ambrosio Crono F20, spiţe Revolution şi butuci ultralight asiatici. Baieuri Michelin service course. Manete Ultegra 2x10, schimbătoare 105 5700, pinioane ultegra 12-27, angrenaj Truvativ Elita 48-34 GXP. Pedale Ritchey Micro Road. Tija de origine necunoscută - am luat ce am găsit pe diametrul ăsta ciudat (26.8). Ghidolină de piele cu capace de coniac (stânga vechea mea dragoste, Jidvei, dreapta Hennesey). Frâne 105. Şaua este o bijuterie de Tune Komm-Vor de 80 de grame de la CycleMaster. Greutate cum se vede în poze 9.1kg. Ce m-a surprins foarte tare a fost că am putut pune o transmisie 2x10, angrenaj cu rulmenţi exteriori şi roţi moderne pe un cadru din 77, fără nicio modificare. (pentru cunoscători :P )
  36. 26 points
    Cand Chuck Norris are chef de puzzle isi cumpara o punga de faina si reface boabele de grau.
  37. 26 points
    Jilly Sherlock pe varful celui mai inalt munte din Noua Zeelanda.
  38. 26 points
    Am fost director la o mare întreprindere socialista. Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu Dacia neagra. Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru inmormântarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus , ca cu atâtia bani aş inmormânta intregul Comitet. Din acest moment am devenit director la o intreprindere mai mica. Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in vârsta, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus sigur. Din acest moment am lucrat ca maistru. La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si a Lolobrigidei. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. ?Am luat poza lui Ceausescu. Din acest moment am lucrat zilier la sapat santuri. Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos. Odata in timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie de partid de la Bucuresti Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat..............din acest moment am ramas fara lucru... .............. o vreme am fost şomer pina la schimbarea orinduirii ... M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua imi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi A6 cu sofer personal. In rest îmi tin gura si din cind in cind ridic mâna sa votez.
  39. 26 points
    @Frank Realizezi ca ai ajuns la o anumita varsta si ca te-ai transformat intr-un mosneag care carcoteste la orice? Nu este o jignire, ajung si eu de multe ori sa fac acelasi lucru dar incerc sa ma controlez. Hai sa analizam putin problema: 1. Foarte multi oameni de pe acest forum "se holbeaza la „spectacolele“ care se transmit si incearca sa imita „idolurile“ lor incepind de la nick-name-uri ridicole, echipament “de echipa”, prafulete, suplimente si alte fente". Orice tanar are nevoie de idoli, de exemple, de oameni care au ajuns undeva sus si la care ei se uita cu admiratie. Ai sa razi dar chestia asta face ca lucrurile sa evolueze. Nu cred ca un pustan de 15 ani o sa fie incantat de ideile tale si nici nu o sa il atragi spre cicloturism. EL vrea sa faca downhill, sa isi rupa picioarele, sa faca trial sau MTB. Este normal sa vrea asta pentru ca ARE 15 ANI 2. Cicloturismul si plimbarile in natura NU SUNT SPORT DE PERFORMANTA. Sportul de performanta se face cu idoli, cu echipament de echipa , cu suplimente si alte fente. Ridiculizarea oamenilor care practica sportul de performanta sau care isi doresc acest lucru nu te transforma intr-un fel de guru, te transforma intr-o persoana penibila care comenteaza pe forum. 3. La fel de penibila este implicarea in toate discutiile de pe pozitia eu sunt destept si le stiu pe toate si voi sunteti prosti si nu intelegeti nimic. Am incercat si eu pe vremuri sentimentul asta si am realizat ca la fel ca in viata reala si pe online de cele mai multe ori este bine sa taci si sa asculti inainte sa vorbesti. Semnat: Unul care se holbeaza la „spectacolele“ care se transmit si incearca sa imita „idolurile“ lor incepind de la nick-name-uri ridicole, echipament “de echipa”, prafulete, suplimente si alte fente On Topic: Am urmarit reactia managerilor echipelor din Pro Tour si declaratiile diverselor persoane implicate in acest sport. 90% dintre ei sustin ca pedeapsa este exagerata, ca procesul a durat nejustificat de mult si ca o pedeapsa aplicata la 2 ani dupa eveniment nu isi mai indeplineste scopul. Actiunea a fost pur politica si aceasta vanatoare de vrajitoare din lumea ciclismului deja este penibila. Sunt sporturi in care se inghit anabolizante cu galeata si nimeni nu face nimic iar Contador a fost suspendat doi ani pentru o cantitate infima de susbstanta gasita in organism ( 0,000001% sau ceva de genul asta). Nu imi place Contador dar pentru prima oara intr-un caz de presupus dopaj cred ca lucrurile au mers mult prea departe.
  40. 26 points
    Eh, la cat de bună a fost vișinata :)) putea să și ningă, că nu mai conta. Totuși la un asemenea eveniment mă așteptam la o organizare mai atentă. Am făcut și o scurtă listă: berea avea cam multă spumă; apa din pârâu a fost cam rece; deși am trecut prin toată "tabăra" de cel puțin 3 ori, au fost niște oameni (nu dau nume) care nu m-au băgat în seamă; focul de tabără a fost făcut prea în margine și avea flăcările inegale; au fost câțiva cicliști (din nou nu dau nume) care s-au băgat în fața mea la start; nu am vazut prea mulți fotografi profesioniști pe traseu; marcajul pe traseu a fost practic INEXISTENT; aproape toți pe care i-am văzut să mi-o ia înainte pe urcare aveau biciclete mai mișto ca a mea; deși înainte de start am primit un steguleț cu "Trans 2011", acesta NU AVEA CHIP și nici nu s-au afișat rezultatele pt. urcare; au fost câțiva cicliști (iarăși nu dau nume) care s-au bagat în fața mea la bere; vinul pe care l-am primit de la @Alpinman era nitel tulbure; deși @Cumnatu a stat ceva timp cu acea portavoce, nu mi-am auzit numele strigat nici măcar o dată; privirea lui @animaloo cu satârul în mână, după două păhărele de țuică mi s-a părut amenințătoare. Oricum, ne vedem la următoarea :)
  41. 25 points
    Continuare ziua a 8-a In urcare admir stancariile si satul. In fata mea cetatea Crivadiei, acum vizibila din cauza lipsei frunzelor. Ajung pe viaduct si parchez. Trec drumul sa vad cheile Crivadiei. Impresionante. Revin la bicicleta si continui urcarea, ca apoi printr-o scurta coborare ajung in dreptul caii ferate langa o gura de tunel. Tunel, ce face legatura feroviara intre Petrosani si Simeria. De-aici o coborare ma scoate in Merisor. Inspectez harta si cel mai bine ar fi sa traversez muntii spre orasul Vulcan prin pasul Dealul Babii. Intru pe drumul ce duce spre sat si pedalez incet pe drumul in usoara urcare. Casele rasfirate si mai degraba abandonate strajuiesc drumul de-o parte si de alta. Incep serpentinele, si de-aici spun pas pedalatului si trag cateva reprize de push bike. Drumul urca bine, dar macar bine ca e asfalt. Drumul urca in serpentine tot mai abrupte, dar in sfarsit vad si pasul. Printr-un efort sustinut, ajung si in pasul Dealul Babii, unde vantul bate cu putere, iar norii se joaca deasupra mea. Pasul Dealul Babii. Din pas, trag polartecul pe mine si ma las in coborarea abrupte. Inca am asfalt, dar stiu din citite, ca nu este tot drumul asfaltat...si da, iata ca se termina si asfaltul. Oricum, drumul nu este chiar asa rau. Cale de vreo 5 km drumul strabate poieni, apoi intra in zone mai aglomerate de rromi, in apropiere de mina Vulcan. Zona devastata nu ma atrage cu nimic, si pedalez in continuare. Ajung si in Vulcan. Traversez calea ferata, si continui urcarea pana in sensul giratoriu ce da in drumul spre Lupeni-Vulcan si cu acces la Pasul Valcan. Cotesc dreapta la sens, si pedalez pe langa Uzina Paroseni, apoi in cateva momente intru si in orasul minier Lupeni. De-aici mai am foarte putin si ajung acasa, unde ma asteapta mama cu mancare buna si o cada fierbinte! Trec si de Palatul Cultural Minerul Lupeni, acum refacut dupa multi ani in care a stat in paragina. Ajuns acasa! Cateva concluzii dupa tura care a incheiat sezonul de bicicleta, cel putin pentru mine. A fost o tura bine gandita, si am analizat cu grija traseul. Am fost supus la vreme urata si vreme superba, frig, si caldura. Am vazut sate daramate si multa lume necajita si lipsita de orice confort. Am vazut scoli prabusite, iar peste drum biserici poleite. Mi-a fost greu sa ma trezesc la ore matinale, dar si mai greu a fost sa ma opresc din pedalat la ora 15;30-16. Noptile sunt lungi, chiar lungi, dar ai timp suficient sa vorbesti cu tine. Mi-am dorit o tura in care sa dorm numai la cort...dar am ajuns si prin colibe, care mi-au prins bine intr-un final. Consider ca mi-am facut pe plac si sper sa mai am parte si in viitor de ture de genul, doar ca vara. In anotimpul asta, e foarte greu cu spalatul, cu uscatul de haine, cu cortul si sacul de dormit ud...cu toate, e o provocare care te solicita, dar care cel putin pe mine m-a invatat multe. Nu in ultimul rand, multumesc celor care si-au gasit timpul si nervii necesari sa citeasca zilele mele. Iarna usoara!
  42. 25 points
    Cine a zis ca 26-le a murit ? Un nou membru a intrat in familie :) Cadru Scapin Vyrus, roti American Classic Race (1380gr) echipata full XT 2x10, angrenaj X0 brate carbon, furca DT Swiss, frane Magura MT2 Carbon Greutate 8.9 kg :D
  43. 25 points
    Cand m-am trezit eram la spital. Medicii mi-au spus ca am fost agresat de o femeie. Atunci mi-am adus aminte. Eram in lift si ma uitam cu coada ochiului la sanii unei doamne cand deodata mi-a zis: “Apasa 1″
  44. 25 points
    Intrecerea de canoe O societate romana si una japoneza decid sa se intreaca in fiecare an intr-o cursa de canoe cu opt oameni. Cele doua echipe se antreneaza dur, astfel incat in ziua cursei erau in cea mai buna forma. Totusi japonezii castiga cu un avans de un Kilometru. Dupa infrangere moralul echipei romanesti era foarte scazut. Conducerea decide ca anul urmator trebuie sa castige si incepe un studiu pentru a examina problema. Grupul de studiu a descoperit dupa numeroase analize ca japonezii aveau sapte vaslasi si un capitan. Iar echipa romana nu avea decat un vaslas si sapte capitani. Datorita acestei situatii de criza Management-ul da dovada de o mare inteligenta: angajeaza imediat o societate de consiliere pentru a analiza structura echipei romanesti. Dupa luni lungi de munca, expertii ajung la concluzia ca echipa romana are prea multi capitani si nu de ajuns vaslasi. Pe baza acestui raport s-a decis schimbarea imediata a structurii echipei. Ca urmare vor fi patru comandanti, doi supervizori, un sef supervizor si un vaslas. In plus s-au introdus o serie de masuri pentru a motiva vaslasul: "Trebuie sa amelioram conditiile de lucru si sa ii dam avantajele responsabilitatii". Anul ce urmeaza japonezii castiga cu un avans de doi Kilometri. Firma romaneasca il concediaza imediat pe vaslas din cauza rezultatelor proaste obtinute in munca. In acelasi timp da cate un bonus comandantilor ca recompensa pentru motivatia de care echipa a facut dovada. Societatea de consiliere va pregati o noua analiza in care va demonstra ca tactica aleasa a fost buna, ca motivatia a fost buna, dar ca materialul folosit trebuie imbunatatit. In prezent firma romaneasca pregateste un nou model de canoe.
  45. 25 points
    ti-as putea raspunde la acelasi nivel, dar probabil as aparea si eu pe o lista de administrare.
  46. 25 points
    Col du Galibier, Franta, 17.09.2013 2642m, zapada, 6°C, vant criminal.
  47. 25 points
    Ba da, are doua carti de colorat.
  48. 25 points
  49. 25 points
    Una cu adevarat impresionanta: Sursa: https://www.facebook.com/pages/I-Love-Cycling/283800981864
  50. 24 points
    Abia intorsi de la mare m-am gandit ca poate ar interesa pe cineva tura si cum a decurs ea si am facut topicul acesta.Prin urmare sa incepem. Vineri in jur de ora 6 ,m-am intalnit cu Marin ( Rocky Marian) in Piata Victoriei ca sa o luam spre Constanta.Incarcati cu bagajele in spinare si increzatori in noi si-n troace,ne urcam in sea si pe la 6:30 iesim din Bucuresti. Marin inainte de 280 Vremea a tinut cu noi jumate din intreg traseul(Bucuresti-Urziceni-Slobozia-Harsova-Constanta).Cald la plecare,cald in Urziceni,soare si vant de lateral fatza pana apraope de Slobozia unde incepusera sa se adune norii ca apoi la intrare in oras sa inceapa sa ploua si temperatura sa scada. Am oprit la un restaurant unde mancaseram si asta vara insa ,de aceasta data, ospatarul a intrat in conflict cu noi din pricina bicicletelor avand un limbaj imperativ si nerespectos.In urma unui schimb de replici cu el am decis sa plecam consolandu-ne cu pachetele facute de acasa,cu carne si paine ,pe care le-am "savurat" sub un pod ca sa nu ne ploua.Spre bucuria noastra cat am mancat se oprise si ploaia insa habar n-aveam ce avea sa ne astepte. Am mai oprit la iesire din oras ca sa ne luam niste apa dupa care am plecat spre Tandarei unde la intrarea in localitate, am oprit sa luam niste banane, la primul magazin intalnit in cale unde cat timp il asteptam pe Marin sa cumpere cate ceva déjà venisera niste tigani sa ne “intampine”.Dupa ce am schimbat 2-3 vorbe cu ei,pornim iar dupa banane caci la magazinul respectiv nu aveau decat mere si lamai.Pana sa ajungem in centru ne-am tot intalnit cu tot felul de “discriminati”, cativa dintre ei stringand dupa noi intr-o engleza stricata:”Are you English,french,german?” crezand ca suntem straini.In centru am gasit banane la o alimentara,am luat cateva si am tulit-o caci iar deveniseram “atractia” localitatii.Am oprit pentru realimentare si pentru a manca bananele la iesirea din Tandarei,la un Petrom unde predominau masinile cu numar de Anglia si Italia cu manelele bubuind in boxe .Am bagat fiecare 2 sandwichuri ,2 banane si ne-am continuat drumul pe o ploaie rece si deasa ce abia incepuse si un vant de lateral fatza.Pe drum spre Harsova ,manelele dominau bodegile iar satenii parca erau in zi de sarbatoare.In cazul in care opreai la un magazin sau o benzinarie mai mica,ceva…imediat apareau niste localnici mai mult sau mai putin dubiosi ca sa se bage in seama si ,evident,sa intrebe: “Da cat costa o deasta? E deaia de curse?”. La Harsova am oprit la un OMV,unde am mai mancat cate ceva si ne-am mai incalzit.Tot de aici am avut si vant de spate,nu foarte puternic dar care ne-a ajutat.Drumul a fost cam periculos,destul de ingust,ploaie serioasa,multe TIR-uri care se depaseau intre ele netinand cont de noi ,in 2 situatii fiind nevoiti sa ne lipim de parapet si sa speram ca nu ne agatza ci doar scapam cu o rafala de stropi de la roti. Dupa aproximativ 100 de km facuti prin ploaie,in apropiere de Stupina dam de uscat si chiar si soare.Pana in Constanta aproape ca s-au uscat hainele pe noi,iar din Ovidiu ne-a preluat Scorpionul de Constanta ( Sir Scorpion). La 19 si 10 intram in Constanta,murdari, obositi,cu foame mare in stomac dar mandrii ca am ajuns la destinatie intregi si ca am realiat ce ne-am propus.Seara kilometrajele ne aratau 280 de km facuti. Marin dupa 280 :P Cu Scorpionu de CT care a venit direct de la munca sa ne intampine;) Cam asta a fost ziua de vineri.O sa continui si cu ce a mai ramas din relatarea turei mai tarziu,intr-un alt post.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00