Leaderboard

Ziua 1 partea a 2-a. Viscri- Crit- Mesendorf Alimentat fiind cu 1l de combustibil cu cifra octanica de 5%, am zis ca este momentul sa-mi fac curaj sa o iau pe druml spre Bunesti, cel care stiam din tura de acum 2 ani ca era cam praf. Nu mica m-a fost mirarea cand am dat de un drum proaspat asfaltat, numai bun pentru partea a doua a turei. Viscri in vale, pozat de pe scurta urcare de la iesirea din sat: Si daca tot suntem pe topicul asta, inca o poza cu colinele Transilvaniei: Drumul serpuieste miraculos sub ultimele raze de soare: Singurul impediment era un puternic vant de fata, dar si asta parca lucra in favoarea mea, prelungind o zi minunata de pedalat: Pozele facute contra directiei de mers sunt mai luminoase, nefiind contre-jour ca cele de mai sus: Deja se facuse aproape ora 20, iar cum masa se servea doar cel tarziu pana la ora 20:30, am intrat un pic in viteza, fara opriri in Bunesti si Crit. Drumul pustiu de la Crit spre Mesendorf: O placere sa pedalezi pe astfel de drumuri necirculate, intr-un pesaj de vis: Prima zi se termina frumos, la un pahar de vin si un mic foc de tabara, pe terasa din spatele surei: Mai prind un colt de luna pitit dupa cealalta sura (in lucru) Iar apoi merg la odihna, dupa o zi absolut minunata cu timp frumos, peisaje superbe si carari sau drumuri aproape neumblate, numai bune pe timp de pandemie.

Vineri, 31.07.2020 - Partea a II-a Malnas Bai - Valea Zalanului si retur pe acelasi traseu 17 km Ajungem la Valea Zalanului. Motivul pentru care am venit aici este casa detinuta de Charlica [adica printul Charles, teoretic mostenitorul tronului britanic] Stiu, tomberoanele din poarta fac toti banii. Casa este prima din sat, pe dreapta, venind dinspre Malnas Bai. Daca nu ma insel, semnul cu sapa de pe poarta, era odata un fel de infomare. Adica in caz de incendiu, localnicii stiau unde gasesc diverse obiecte ajutatoare, precum sapa, lopata, furca, scara, etc. Rog corectura / completare daca este cazul. Revevind la Charlica, la Valea Zalanului omul detine un mic domeniu, compus din mai multe case si diverse alte cladiri. Prin curte. In spatele hambarului. Parca solzi de peste se numeste modalitatea asta de montare a tiglei pe acoperis.

Fără schimbări de echipare, doar cu o schimbare de... statut. Trocaleta a depășit 3000 km, în cursul turei prin podișul Hârtibaciului, din vară. Merge de n-are treabă, pe plat, la deal, la vale, e bună și de "credit-card touring", nu doar de șoselele și praful de pe lîngă București.

Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greseala, Maica-sa o dojeneste si-i mai face si-o morala: -Fa Ileana, fii cuminte, de nu esti ascultatoare Iti va creste drept pedeapsa o pisica-ntre picioare! Timpul Îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frica, Ca desi gresea Întruna, nu-i crestea nici o pisica. Dar veni si-o zi de iarna, când cuprinsa de-un fior Observa ca-ntre picioare Îi crescu un pufisor. Si plângea cu-atâta jale, zi de zi, seara de seara, Ca vedea crescând pisica si-o va face de ocara. Dar când jalea-i fu mai mare, Întâmplarea-n cale-i scoase Pe Ion venind din deal, de mai sus cu doua case. -Ce-i cu tine, fa Ileana? Nu-ti veni cumva sorocul? -Ma Ioane, nu-i nimica, dar m-a parasit norocul. Si apoi din vorba-n vorba, povesti de-a fira-n par Intâmplarea cu blestemul si amarul adevar. -Nu-i nimica, fa Ileana, si pe mine-acum un an Ma tot blestema mamica, de-mi crescu un sobolan. Si sa vezi ce mare este, când Înalta capul chel, Ca din cioareci el Îmi face un adevarat castel. Si ce-ai zice tu, Ileana, dac-am da noi sobolanul Sa-l Înghita pisicuta? Ne-am mai potoli amarul. -Fie, Îi raspunse fata, dar sa nu-mi faca vreun rau Ca ti-ar fi pacat si tie si te-ar bate Dumnezeu. Treaba n-a fost prea usoara, pisicuta era mica, Insa cu bunavointa si putina vaselina Reusi pe pisicuta s-o vada cu gura plina. Si atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselita: -Brava tie, mai Ioane, da-i sa-nghita, da-i sa-nghita! Si morala ne invata ca-ntr-o gura de pisica, Intra viu si iese mort orice sobolan ii pica! Sent from my SM-G973F using Tapatalk

Alcoolul pur l-am avut prea la indemana! Am peste tot (in masina, in casa, in genti, in borsete, etc) sticle si sticlute omoratoare! Bine ca macar nu si beau din ele! Dar macar acum stiti ce sa NU faceti (ca mine, adica). Am ramas si eu socat cum criminala substanta parca o topeste, face un fel de clei lipicios pana se evapora si lasa in urma pete albinoase ca de rosatura, pare ca-i ia culoarea si o dizolva usor. Dar e in continuare folosibila cu succes, am dat-o oleaca cu un balsam pentru piele (desi e vinil) si ma gandesc la crema de ghete neagra dar posibil sa fac alta boacana. Mai am ulei siliconic dar nu stiu unde l-am pus. Cert este ca la fel cum era noua nu se mai face. Insa e foarte ok, o folosesc zilnic fara husa, direct, fara echipament specific. PS - pentru omorarea covidului, sa stiti de la mine, NU sunt bune diversele solutii anticbacteriene, antimicrobiene din "Alimentara" pentru ca daca bacteria/microbul sunt cat oaia, virusul asta e mare cat puricele pe oaie. Pentru casapit covidul e bun alcoolul peste 80 grade, clorul, apa si sapunul (care destrama virusul), caldura peste 54 grade C, razele ultra violete (care atentie, distrug ochii si materialele organice cum ar fi caucicul....desi si seile de bicicleta )) Deci bine ca nu am avut lampa UVC! Urmatorul pas la mine era perpelirea la foc a seii trasa in tzeapa.

Precum stim si traim cu totii, anul 2020 ne-a adus pe cap o pandemie care ne-a cam bulversat vietile si ne-a schimbat felul in care traiam si petreceam putinul timp liber pe care il mai avem. Imi facusem planuri mari pentru 2020, cu 2 ture - una in Bucovina, cealalta in Ardeal...dar noul context m-a obligat sa ma repliez. Tot asteptand ca vara sa aduca o atenuare a pandemiei, m-am trezit pe sfarsit de vara fara sa plec nicaieri. Asa ca am planificat repede o tura care sa indeplineasca cateva conditii: fara tren, fara locuri aglomerate, fara sa schimb cazarea chiar in fiecare zi. Asa ca a rezultat tura asta (nu o sa detaliez decat zilele de mers cu bicicleta, fara transportul pana acolo): Ziua 1 - Mesendorf- Viscri- Bunesti- Crit- Mesendorf (pe traseul de bicicleta creat de fundatia ADEPT) Ziua 2 - Mesendorf- Saschiz (pe traseul de bicicleta prin padure) - Cloasterf- Crit- Mesendorf Ziua 3 - Mesendorf - Sighisoara- Biertan- Richis. Ziua 4 - Richis- Alma Vii- Nemes- Medias- Atel- Dupus- Biertan- Richis Ziua 5 - Richis- Zlagna- Ighisul Vechi- Barghis- Pelisor- Richis Ziua 6 - Richis - Agnita- Bradeni- Barcut. Apoi Barcut- aproape Selistat (pentru ca oi si caini)- Barcut Ziua 7 - Barcut- Noistat- Movile. De aici planul era sa merg spre Barcut prin Selistat...dar m-am intors pe acelasi drum, pentru ca din nou stana si caini. Practic, am avut 3 cazari - Mesendorf, Richis si Barcut. Am avut si vreme buna, si ploaie...si bineinteles, intalnirile de neratat cu cainii de stana...

Chiar nu vad care e problema sa pui cateva luni pe an cauciucuri de 28 pe un cadru care suporta cauciucuri de 45. In schimb mult succes la a pune cauciucuri de 45 pe un cadru care nu suporta decat cauciucuri de 28 In lipsa unei solutii mai bune, nu e gresit nici sa pui cauciucuri slick de 32-35 mm pe jantele de MTB ale unui 29er si sa te dai cu el pe sosea ca atare. Dar exista si si solutii mai bune de atat. Obiectivul (pentru unii) e sa ai o unica bicicleta cu care 80% din timp sa te dai pe sosea cu performante comparabile cu cele ale unei soseliste veritabile, vreo 10% din timp sa te bagi pe forestiere si vreo saptamana pe an sa faci touring pe coclauri. Pentru cine vrea ca bicicleta aia sa aiba dropbar, solutia optima e un gravel bike (dintre cele cu suporti de portbagaj) sau unul dintre rarele modele de CX care sa aiba si suporti de portbagaj, si spatiu pentru cauciucuri de peste 35mm, si o geometrie potrivita calaretului. Altfel, se pot face diverse carpeli (nu judec, ca am facut si eu destule pe cadrul meu Vortrieb de CX): portbagaje cu prindere pe tija de sa sau adaptoare pentru portbagaj cu fixare pe QR si clema tijei de sa, pipe stupid de scurte si inalte (inclusiv pe bicicleta de sosea am ceva borderline stupid de scurt si de inalt), diverse genti de cadru care se balangane in toate partile si costa mai mult decat alternativele dedicate de cicloturism, etc. Dar daca discutam de "cutitul elvetian" al bicicletelor cu dropbar, solutia e un gravel bike. Cat despre geometrii, ce conteaza pentru confortul si pozitia biciclistului e raportul stack/reach al cadrului. La bicicletele cu dropbar, reperul e valoarea de 1.5: ce e peste inseamna o geometrie relaxata, ce e sub inseamna o geometrie agresiva. Altfel sunt de acord ca a cumpara un gravel bike pe post de a N+1-a bicicleta, cand ai deja una de sosea si una de touring si/sau un MTB e mai mult fita decat necesitate. Dar pentru cei care vor o singura bicicleta cu care sa mearga preponderent pe sosea si/sau forestiere usoare si care sa fie capabila si de touring, aia e.

Nuuuuuu, strivejt corola de minuni a lumii. EU am întotdeauna dreptate, nu @majikstone. S-a dovedit de-a lungul timpului... A, că din când în când are și el... nu-i ia nimé din merite. Dar să rămânem cu piciuarele pă pământ. @psb ce avuseși bre cu dezinfectarea aia??? Stricași bunătati di șea... Cred că spălată cu apă caldă și săpun în chiuvetă și apoi niște spirt (și dacă ești chiar riguros, repetată procedura: spălare #2 și spirt #2). Murea și mama la covid.

Trebuie sa-i multumesc iarasi lui majikstone ! Am citit si am bagat la cap, asa ca mi-am cumparat o sa Selle SMP Hybrid (la cursiera) de 14 cm latime (exact ca asta: https://www.marosbike.ro/sei/sa-selle-smp-hybrid-unisex-275x140mm-300-g.html ). Am luat-o ieftin la second hand (200 lei) dar noua, nefolosita. Si am distrus-o instant deoarece am vrut sa o dezinfectez (anticovid) cu alcool pur (nu am luat-o prin colet ci direct de la om, de aia). Asa ca instant la stergerea cu alcool s-a albit/jerpelit capatand aspectul ca e purtata o suta de ani (se pare ca materialul se dizolva in alcool pur - am folosit amestec izopropilic cu alcool 98% denaturat sa moara si mama covidului! Dar a murit saua!). Avantajul este ca nu mi-o mai fura nimeni, ca nici pomana nu se poate da. Deci s-a dus doar aspectul (si era practic noua si frumoasa!.... }. Ramane functionalitatea neatinsa. Dupa utilizare cateva zile pot spune ca majikstone (iar) a avut dreptate. Pana acum aveam diverse sei tipice de cursiera peste care aplicam o husa cu gel de la Decathlon, dealtfel foarte buna. Acum am mers cu saua SMP chiala asa cum este (sa vad daca o suport) si e ok. Din cele vechi nu era nici una ok fara husa cu gel. Nici nu am avut echipament specific, doar haine de strada direct pe SMP si e chiar OK! Cel care mi-a vandut-o mi-a spus ca nu o suporta, ca l-a facut zob; o avea de o luna si nu mai putea sa o utilizeze. Deci din nou se confirma ce spune majikstone.

ZIUA 1. Mesendorf- Viscri pe poteca de biciclete. Cazarea pentru primele zile a fost la Mesendorf Gasthaus, o minunatie de loc. Gazdele au investit ceva bani, dar au imbinat foarte frumos rusticul cu confortul necesar secolului 21. Astfel de locuri merita facute cunoscute, mai ales pe pandemia asta care ne-a cam restrictionat calatoriile si ne-a facut sa ne mai intoarcem ochii si catre ce avem aici, la noi. Locul pastreaza tipicul gospodariilor sasesti, cu casele aliniate la strada si sura in spate, care creaza practic o curte interioara, in spate fiind gradina. Am stat in casuta de la strada, la mansarda. Cum nu a fost excesiv de cald la acel inceput de Septembrie, nu am avut nevoie de aer conditionat...insa am observat totusi lipsa acestuia, asa ca sincer nu stiu cum este vara in acea mansarda. Locul de luat masa amenajat foarte frumos in fosta sura, avand si o terasa cu mese in partea care da inspre gradina: Conceptul este foarte ok, micul dejun (foarte ok) este inclus in pretul cazarii insa exista posibilitatea si de la lua pranzul si cina, anuntand acestu lucru dimineata, pentru ca gazdele sa stie cate portii sa pregateasca (meniul este unic si iti este comunicat in dimineata fiecarei zi). In sura si pe terasa este un frigider special de vin si unul cu bere...fiecare se serveste cu ce doreste si isi noteaza ce a consumat pe o fisa pusa la dispozitie de gazde. Mie unul mi-a placut acest concept. Ok, dupa aceasta scurta introducere despre cazare, sa revenim si la cicloturism. Planul primei zile era sa merg pe traseul de bicicleta pana in Viscri, de acolo spre Bunesti- Crit si revenire in Mesendorf. Iesirea din Mesendorf si pana pe culme in padure, unde intalneste traseul de bicicleta, este intr-o urcare destul de accentuata si pe un drum de carute, pe alocuri cu sleauri si pietre destul de mari (in special in partea dinspre sat). Spre padure, panta se mai linisteste iar drumul este mai ciclabil. Dupa intrarea in padure, la scurt timp acest drum intersecteaza traseul de bicicleta (este semnalizat, insa am omis sa fac poza). Si am intrat pe poteca de bicicleta: Drumul este bine semnalizat iar poteca, desi ingusta (gen single trail) este destul de vizibila, fiind in mare parte pietruita, ceea ce o face ciclabila chiar daca pamantul din padure este mai umed. Odata intrat pe traseul asta te simti ca intr-o poveste, drumul serpuieste lin printre copaci, dificultatea fiind minima, ceea ce il face o de strabatut chiar si de cei fara prea mult antrenament sau experienta. Singurele zone mai dificile sunt cele de urcare in coasta pe traseu, fie ca urci din Mesendorf, Viscri, Cloasterf sau Saschiz, si nu pentru ca traseul ar fi foarte tehnic ci datorita pantei destul de accentuate. Erau zone in padure de genul acesta, cu multa lumina...te simteai ca si cum mergeai intr-un basm spre casuta piticilor, dar si zone ma intunecoase, cu copacii foarte desi...care iti creau senzatia ca mergi spre zmeul cel rau. Cum spuneam...traseul este marcat, fiind aproape imposibil sa te ratacesti (cum am mai citit pe la unii). La un moment dat se iese din padure si deschiderea care ti se ofera este incredibila, poza nu iti descrie nici 1% senzatia aia de libertate pe care o simti in acele momente: Poteca ingusta in aceasta zona, in dreapta rapa era destul de mare... Discutasem inainte de plecarea pe traseu cu gazda, care imi spusese cum sa incerc sa evit o stana care este pe traseu, alegand drumul care te duce cat mai departe de stana si nu direct pe langa ea. Din fericire, oile nu erau acolo, erau insa 2 caini...m-au latrat ei dar doar asa, sa sa se noteze ca au latrat. Nu am vrut insa sa-mi fortez norocul asa ca am continuat drumul care din fericire era in coborare....asa ca nu am apucat sa fac poza (stana era spre stanga) Dupa o coborare urmeaza de obicei si o scurta urcare....apoi drumul revine pe poteca single trail: Urmeaza o noua portiune prin padure, preponderent in coborare, semn ca deja ma apropiam de Viscri: Traseul mai alterneaza scurte zone de urcare, apoi coborare...dar sunt genul montagne russe, daca vii cu viteaza la vale urci mare parte din panta urmatoare doar din inertie Pur si simplu nu ma saturam de acest traseu, mai ales ca am ales sa merg incetisor si nu la modul sportiv, tocmai pentru a putea sa ma bucur de peisaje si liniste: O noua zona de iesire din padure (poza este inspre inapoi) Din fericire poteca de bicicleta este vizibila, chiar daca este un pic mai innierbata, astea fiind zonele in care poti sa te ratacesti, alegand drumul lasat de urmele carutelor sau rotilor de la vreun 4x4: Nu stiu daca aceasta padure este o rezervatie naturala, de genul acela in care nici macar arborii cazuti nu sunt lasati a fi extrasi. Oricum, am observat ca erau foarte multi copaci cazuti si lasati sa putrezeasca...cred ca era mult mai ok ca acestia sa fie extrasi si valorificati (ca lemn de foc), decat sa fie taiati arbori sanatosi (cum am vazut in special in ziua urmatoare, pe traseul dinspre Mesendorf catre Saschiz). Inteleg si conceputul de a lasa natura asa cum este, insa de obicei incendiile din padure sunt intretinute si amplificate tocmai de acesti copaci si grengi cazute si care nu sunt extrase... Un ultim obstacol inainte de Viscri: Am ajuns in satul devenit foarte mainstream pe la apus de soare: Chiar daca este pandemie, dupa numarul de masini, ne putem da seama ca totusi turismul in zona nu a murit deloc: Ca si acum 2 ani de zile, m-am oprit la birtul din sat ca sa ma alimentez cu apa si sa beau o binemeritata bere: Am stat asa, pe tipic ardelenesc, la inca o bere, privind spre strada principala pe care apunea soarele:

Vineri, 31.07.2020 - Malnas Bai - Valea Zalanului si retur pe acelasi traseu 17 km De la Miercurea Ciuc la Malnas Bai am mers cu bicicletele pe masina, iar masina am parcat-o pe strada care mergea spre halta din localitate. Pe o masina din Malnas Bai. Singurul indicator spre Valea Zalanului care exista in Malnas Bai, probabil montat prin grija unui localnic. Drumul este integral pe macadam si incepe cu o urcare. Apoi drumul se domoleste iar pesisajul se deschide. Insa nu pentru mult, pentru ca drumul intra in padure si urca. Nu se vede prea bine in poza, insa panta este destul de accentuata. Alta deschidere. Apoi urmeaza o coborare si apoi plat pana la intrarea in Valea Zalanului. Aici am stat vreo juma' de ora de vorba cu un domn care isi pastea vacile. Nu orice vaci, ci unele de 2000 [doua mii] Euro bucata. Domnul respectiv era fostul primar din Malnas Bai, care s-a saturat de politica si s-a apucat de crescut vaci, fiind furnizor de lapte al unei importante firme de lactate din RO. Tot de la acest domn am aflat multe amanunte interesante despre relatia dintre romani si maghiari si despre viata cotidiana din judetul Covasna. Cel mai tare amanunt: cu cativa ani in urma, pe vremea cand era primar, omologul sau la de Aita Mare [sat de langa Valea Zalanului] a primit o adresa de la Budapesta prin care era anuntat ca un mic pod rutier are deja 100 de ani vechime si ca ar fi necesara repararea lui.

Soțul și soția merg la un psiholog, deoarece după 20 de ani de căsătorie, bărbatul este foarte deprimat... Când este întrebat care este problema, bărbatul scoase o listă lungă și detaliată cu tot ce a avut de îndurat în acei 20 de ani: - Lipsă de atenție; - Lipsă de sex; - Lipsa de confidențialitate; - Lipsa comunicării; - Singurătate; - Nu mă simt apreciat; - Nu mă simt iubit; - Nu mă simt dorit . În cele din urmă, terapeuta, foarte drăguță, se ridică, se apropie de barbat, îi ceru să se ridice și să-l îmbrățișeze și, sărutându-l cu pasiune, îl puse pe canapea, își scoase hainele și făcură dragoste cu pasiune, în timp ce soția îi privea șocată... Când terapeuta termină, se îmbracă, își aranjă părul și se așază lângă bărbatul care rămase fără cuvinte... Terapeuta îi spuse doamnei: - De asta are nevoie soțul tău, de cel puțin 3 ori pe săptămână! Crezi că se poate? Femeia medită un moment și răspunse: - Îl pot aduce luni și miercuri, dar vineri nu pot că fac zacuscă! Sent from my SM-G973F using Tapatalk

Nu e pe potecă și știu că autorul a precizat că nu prea e cușer să includem forestiere, dar coborîrea pe drumeagul din vîrful lui Crai (masiv Tătaru din Ciucaș) pînă deasupra satului Slon face toți banii: https://ridewithgps.com/trips/57702767 Am inclus aici porțiunea dintre km 43.6 și 49, pe traseul din link. Sunt 5,3 km cu medie 10,5 %, cu porțiuni de 20% la început și spre final. Sus e drum pietros, ulterior se transformă într-un macadam relativ omogen.

M-am gandit sa strangem la un loc cele mai frumoase si putin cunoscute coborari pe poteca de pe la noi. Fara sa mai insistam pe cele consacrate, gen Postavaru sau Strunga-Moeciu, cu variantele lor, prezentate deja pe larg aici pe forum. Incep eu, oricine e binevenit sa adauge. Dar sa fie doar poteci de munte, nu forestiere ( pe alea doar urcam ), sa aiba o anumita lungime si un oarecare grad de dificultate tehnica (fara sa fie trasee dedicate de DH), altfel le lipseste anvergura si prezinta prea putin interes. Poate la un moment dat facem si un poll si votam un top 10 sau 20. Pentru fiecare propun sa avem track GPS disponibil pentru descarcare, o scurta descriere si eventual imagini sau film. Utila ar fi si o clasificare a dificultatii, dar aici e mai greu, nu toti avem aceleasi abilitati sau biciclete. Am putea face asa: -usor: poteca fara dificultati mari, accesibila oricui stapaneste un minim de cunostinte de coborare pe bicicleta. -mediu: portiuni mai abrupte sau instabile, rock gardens, etc -dificil: la o prima tentativa te dai jos si te uiti bine inainte sa abordezi anumite pasaje. Pe unele le faci, pe altele le lasi pe data viitoare. Nu e imposibil de mers pe un hardtail dar e domeniul bicicletelor full cu o cursa semnificativa si geometrie dedicata. Pe primul loc la mine e o coborare din Valea Cernei, un loc foarte special in ceea ce ma priveste, asa ca pot fi usor subiectiv aici. Coborarea incepe in creasta Muntilor Cernei, si continua pana in firul vaii Cerna pe poteci batatorite de muntenii ce traiesc de sute de ani in catunele uitate de timp si aproape izolate din Abruptul Cernei. Cea mai spectaculoasa e portiunea finala, intre catunul Inelet si Valea Cernei, pe o poteca dificila, abrupta, cu cele mai stranse curbe in ac de par, pe alocuri taiata direct in calcar. Genul de poteca pe care daca o faci pe bicicleta iti pune un zambet mare pe fata. http://www.bikemap.net/ro/route/3012053-herculane-bolovasnita-dobraia-inelet-herculane/

.

..din care am io băut 0,3 cililitri, într-o primă fază. Ce am făcut cu cealaltă treime? Simplu, am turnat-o în ceașca de espresso, inventînd astfel cafeaua secuiască (că doar nu i-om lăsa doar pă franțuji să adaoge cognac și pă irlandeji să adaoge uischi în cafelele dumnealor!). Astfel, ne-am ridicat de la masă și am pornit mai departe sub cele mai bune auspicii!

Salve. Sunt impresionat...si cei cu bile si cei cu rulmenti..amundoua partile au dreptate.greu de ales. Am si eu mtb pe rulmenti si cursiera pe conuri bile shimano ...am vrut sa cumpar de la bikexpert un butuc fata 105 pe bile si nu mai era si au zis ca au campagnolo centaur tot cu bile dar surpriza dupa ce au gresit pretul cu 130 lei in plus ,,,au corectat greseala in ultima zicand au vazut ca nu ridic coletul... vream sa vad si eu un butuc campagnolo pe bile sa il compar cu shimano si cand am desfacut coletul SURPRIZA era pe rulmenti...6001 rs butucul fata campagnolo centaur...da si la mtb am rulmenti 6000 rs fata si 6200 rs spate...acum vrand nevrand si la cursiera rulmenti 6001 rs fata si shimano 105 spate...norocul meu ca rulmentii astia ai mei se gasesc cu 10 lei marci ca SKF, NTN, FAG,INNA la rulmentika .ro din Iasi plus curierul bineinteles...Ideea este ca am vrut sa cumpar anul asta 4 butuci pe bile 2 pt mtb si 2 pt cursiera si culmea m-am ales cu 3 butuci pe rulmenti...greseala dubla la marosbike.ro si simpla la bikexpert.ro .Nu am vrut sa fac retur...dar rulmentii force de pe mtb nu m-au dezamagit..nici butucul shimano 105 fh-7000 pe bile cu reglare "digitala" cu imbus de 5 mm....Dai comenzi la celw mai renumite site-uri bicicleta si nu stii ce primesti, nici macar scuze nu au cerut sau sa corecteze pe site.......sper sa nu plictisesc...Sanatate

Stii ce ii ia tot farmecul de vitezista cu pedigree unei biciclete? O durere de cur atat de crunta ca se soldeaza cu aruncarea bicicletei intr-un sant

Scopul reducerii ariei de contact cu saua e ca tesuturile moi si vascularizate din zona perineala sa sustina putin spre deloc din greutatea ciclistului. La asta se ajunge, in general, ori folosind sei cu decupaj central generos (cum ar fi cele de la Selle SMP), ori folosind sei ceva mai dure. Principiul asta e incontestabil unul sanatos, dar pentru a-l respecta e suficienta o sa cu densitate medie cat timp are o forma potrivita fizionomiei ciclistului si are latimea corecta. Pe de alta parte, la cealalta extrema, o sa prea dura implica faptul ca suprafata de contact dintre oasele bazinului (respectiv pielea de sub ele) si sa e redusa la minim. O consecinta nefericita e ca presiunea asupra oaselor bazinului e atat de mare in punctele alea incat dupa 10 minute de stat asezat in sa apar dureri deloc de ignorat la nivelul punctelor de contact, iar alta presiune nefericita e ca presiunea asupra pielii e atat de mare incat iritatiile sau chiar sangerarile sunt garantate. Bineinteles, un ciclist profesionist care distribuie in punctele alea de contact 50% din masa pe care o distribuie un ciclist amator isi permite sa aiba o suprafata de contact cu 50% mai mica decat un ciclist amator pentru a genera aceeasi presiune in punctele de contact. Din punctul meu de vedere, o sa ideala e cea mai putin rigida sa care iti permite totusi sa stai asezat in ea ore in sir fara sa iti amorteasca nimic in zona inghinala. Daca e mai rigida si dura de atat, vor aparea inevitabil dureri si escare. Iar pentru a gasi compromisul ideal, ce e esential e ca forma si latimea seii sa fie adaptate fizionomiei fiecaruia, in asa fel incat zona perineului sa preia cat mai putin spre deloc din fortele de contact, care sa fie in schimb distribuite pe o suprafata cat mai mare din zona oaselor bazinului. Si asta explica exact de ce seile Brooks, o data "mulate", devin confortabile: initial, zona de contact dintre bazin si sa e foarte redusa, ceea ce da nastere la dureri si iritatii, iar pe masura ce pielea se lasa in zonele respective si se muleaza pe forma oaselor bazinului, suprafata de contact in punctele alea creste - asta pana se ajunge la un echilibru in care presiunea e suficient de mica incat pielea seii sa nu se mai deformeze, iar in punctul ala de echilibru si confortul e unul optim.

In Leaota foarte faina e si coborarea din Vf. Leaota spre Nord, catre Fundatica, dupa ce parcurgi toata creasta.E cea de la traseul 3M. Dificultate medie. http://www.bikemap.net/ro/route/2224743-circuit-creasta-leaota-prin-fundatica In Iezer, un traseu ce nu trebuie ratat sub nici o forma, poteca de la Crucea Ateneului la cabana Voina, una din putinele super-coborari de la noi ( alaturi de Postavaru, Strunga si alte 2-3 ). O problema ar fi accesul, urcarea sustinuta din Leresti de 2000 hm :) . Dar si coborarea e pe masura, atat cantitativ cat si calitativ. Nu cred ca mai avem pe altundeva un trail ce coboara continuu de la aproape 2400m la 1000m. Mediu/Dificil, datorita pantelor mari pe teren instabil, bolovani, grohotisuri, in special dupa stana, la intrarea in padure. http://www.bikemap.net/ro/route/618304-iezer-mountains-tour-from-leresti-ag/ Tot in Iezer, am descoperit anul trecut intamplator o poteca foarte frumoasa, ce pleaca tot din urcarea pe clasicul forestier Portareasa, dar de la altitudine mai mica, aprox. 1700m. E bun si ca alternativa daca vremea se strica sau nu putem continua urcarea pana pe Iezeru Mic si nu vrem sa ne intoarcem pe unde am venit. Mediu, foarte fluid si rapid, mai putin prima treime, stancoasa. Se iese in valea Bratioara, unde ne asteapta o pastravarie... http://www.bikemap.net/ro/route/2736241-coborare-bratia-noua