Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 07/09/2019 in all areas

  1. Urcând spre Dodeşti (munţii Gilăului):
  2. Despre mine (Nou aici pe forum): Ma numesc Pop Viorel am aproape 60 de ani, practic ciclismul de cand ma stiu iar cicloturismu in țara si strainatate in ultimi 5 ani. Despre tour: Plecarea în jurul datei de 10.Aug.2019 (flexibil o zi doua in plus sau minus). Startul meu, din cel mai nordic punct din Romania(Sighetu Marmației), cu sosre in cel mai îndepartat sudic punct din Romania.(Vama Veche) Întoarcerea prin Moldova (pe la manastiri cetați). Total distanța aproximativ 1800km. Media km/zi 100-120. (Asta însemnând zile cu poate 150km la şes/pe drept/fara vant si 80km trecut Carpați/la munte sau vreme rea). Durata zilelor: - de pedalat 15-16 zile, - de vizitat si relax pe Litoral, 4-5 zile. Sosire înapoi in Sighetu Marmatiei aprox.în 30.Aug.2019. Tipul de tura este gen "Self Suported"...cea ce însemna ca: dormit la cort, preparat mancarea (cel puțin o data pe zi), tot la cort cu aragaz portabil , în rest cate un fast food pe traseu. Aceasta e tura ce am sa o fac eu dar oricine doreste sa se alature pe traseu din alte puncte (orase) de plecare, e bine venit. De asemenea: oricine care nu doreste dormitul la cort si nici sa-si care bucataria cu el (cum fac eu), poate dormi la pensiuni si motele pe traseu, caz in care poate veni nu neaparat cu o bicicleta de touring (ca si a mea cu 4 paniere+geanta de ghidon+cort pe pobagaj=40kg fara alimente perisabile si lichide) ci cu orice bicicleta cu un porbagaj pe spate. Disclaimer : Oricine vine in aceasta tura o face pe propria raspunere, nu îmi iau nici un fel de reponsabilitate financiara, accidente, îmbolnaviri sau de orice natura fața de respectivul/ respectiva. Tot ce am scris aici are rol informativ si consultativ si nu impune sau solicita nici un fel de obligati sau îndatoriri financiare, legale sau de orice natura între participanți.
  3. Sâmbătă în vârful ultimei cățărări după 6 zile epice cu 260km și 10400m urcare. Urmează povestea după ce mă dezmorțesc
  4. cafe6am

    De la tura de zilele trecute... nu e din carbon, dar merge bine - nu bate, nu troncane.
  5. P'aci pe baltă și pe la pădure și prin câmp, între Buftea, Gulia, Săbăreni și Chitila. Precum @akebono mai sus, nici eu n-am fost călare pe MTB, dar au fost @BodoC și @a_mic, deci am dispensă. Offroad a fost puțin, vânt a fost din belșug. Mici și bere, exact când și cât trebuia!
  6. BodoC

    Vin și eu cu mici completări la capitolul poze, căci la narațiune @Traveller, ca de obicei, face minuni. În prima zi: GPS Poza asta este memorabilă. Aici s-a băut prima bere din tură GPS GPS Satul Merești văzut de la înălme. GP GPS GPS La intrarea in Sânpaul GPS GPS GPS După o călătorie lungă, ajunge @iacobdoc. Mai multe, poate de la el Balconul ăsta nu are gură, că tare ar vrea să ne spună ceva. Bine, nici fund nu are.
  7. O ieșire pentru a-i face cunoștință lui Mircea pentru prima dată cu o cățărare cît de cît semnificativă (Măgureni, Prahova) și a explora niște drumeaguri de macadam din lunca Prahovei: https://www.strava.com/activities/2647701994 Tura s-a făcut din nou în 3, de data asta împreună cu @MaC®. Urcarea a mers neașteptat de bine, coborîrea de vis. Singura porțiune cu trafic semnificativ a fost DJ 720, spre Florești. Apoi, dincolo de palatul Micul Trianon, ne-a lăsat traficul, dar ne-a luat în primire canicula. Am revenit în șosea și ulterior în gara Cîmpina, traversînd rîul în paralel cu podul feroviar de la 1909, cel care a suferit, recent, reparații capitale. Biserica Sf Dumitru din Cocorăștii Caplii (1826), la care se ajunge pe o potecă între tarlale, apoi o pantă de 200 m și 6%, ”pavată” cu traverse de beton. Vedere de la biserică spre Buștenari și munții Baiului. Provița, iapa și mînzul Un om bucuros că a ajuns în apex (via MaC). Unde a constatat că a uitat să treacă pe foaia mică... Margine de drum cu de toate. Comunal în Măgureni, avea să piardă curând asfaltul. Canicula era acasă la ea. Familie în Cap Roșu, cartier de blocuri cam ”creepy” în Florești. Drum pe versantul stâng al luncii Prahovei. Avea să coboare chiar lîngă mal, pe un tobogan pietros. Căldură mare, cu disconfort accentuat. Pînă la urmă am trecut peste. Orice șofer de buldozer știe că așa se rezolvă problema. Podul feroviar de la 1909, care suportă cu brio traficul intens al magistralei 1000. Noi am traversat pe un pod pietonal în stare mediocră, care se zărește în spatele lui, în amonte. La 15.54 am luat trenul Regio Călători, arhiplin, care ne-a depus la 17.30 acasă, în gară.
  8. purix

    Început de an școlar, într-un liceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Începe ora. DIRIGINTA: – Să vedem cine știe cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”? Tăcere de mormânt în clasă. SUZUKI ridică mâna: – Patrick Henry, 1775, Philadelphia. DIRIGINTA: – Bravo Suzuki! Și cine a zis: „Țara e poporul, de aceea poporul nu poate să moară”? SUZUKI: – Abraham Lincoln, 1863, Washington. DIRIGINTA se uită peste clasă: – Mi-e rușine pentru voi! Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi! O VOCE DIN SPATE: – Pupă-mă-n cur, japonez împuțit! DIRIGINTA: – Cine a spus porcăria asta? SUZUKI se ridică și zice: – Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, și Lee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler. ALTĂ VOCE: – Îmi vine să vomit! DIRIGINTA strigă: – Cine a fost nemernicul? SUZUKI: – George Bush Sr. către prim-ministrul japonez Tanaka, în timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991. UN ELEV zice: – Să mi-o swgi! DIRIGINTA (crizată): – De ajuns! Cine a fost impertinentul? SUZUKI: – Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Albă, Biroul Oval. ALTA VOCE: – Suzuki e un rahat mare! SUZUKI: – Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP. Diriginta leșină. În clasă – haos total. Se deschide ușa și intră furios directorul, care spune: – O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea! SUZUKI: – Klaus Iohannis, către Guvernul PSD, după adoptarea OUG 13, 31 Ianuarie 2017. Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  9. MLADEN

    Am vazut recent multi conducatori auto purtand masti chiar daca sunt singuri in masina... oare poarta si prezervativ chiar daca sunt singuri in pat?
  10. Tolstoievski

    Asadar, povestea de mai jos e scrisa de Memo, pe care poate il stiti de la Radio Guerrilla sau de pe la concursuri/evenimente E destul de telegrafic insirat, dar daca sunt detalii care credeti ca v-ar folosi, va ajut cu drag oricand. Cat despre transport si cazare, e destul de simplu: am mers pana la Pfunds cu masinile, le-am abandonat acolo si le-am recuperat dupa doua saptamani; cazarea a fost exclusiv la cort. ................ 4 familii, 7 copii, 400 de kilometri prin Tirol Dacă e să reduc una dintre călătoriile din acest an la câteva repere acestea ar fi cele din titlu. Dacă ar fi să dezvolt am nevoie de ceva timp și spațiu să transmit tot ce s-a trăit în cele 14 zile de călătorie. Prea mult timp n-am, spațiu ar fi… hai să vedem. După ce anul trecut am auzit că o gașcă formată din câteva familii cu copii au mers două săptămâni cu bicicletele pe Valea Rinului, mi-am dorit o astfel de experiență. Știam că Bogdan Savin este cel care se ocupă de organizarea acestor tipuri de vacanțe și mi-a fost simplu să-l abordez. Îl știam din urmă cu câțiva ani când alături de soția sa, Iulia, au participat la Ciclaton (altă poveste frumoasă). L-am sunat undeva prin septembrie-octombrie 2018 și mi-a spus că plănuiește o vacanță pe biciclete pe Valea Innului între 15 și 30 iunie 2019. Mi-am anunțat intenția de principiu de a participa și am așteptat să treacă timpul. Cu cât mă apropiam de 15 iunie 2019 deveneam tot mai nerăbdător. La fel și familia. Mai ales Theea, care la 11 ani abia așteaptă să vadă toată lumea. A venit data de 15 iunie și la ora 06:20 am reușit să plecăm din București. Planul era să ajungem în Viena până seara. Din cauză că n-am bifat pe Waze că am vignetă de Ungaria, aplicația mi-a configurat un traseu doar pe drumuri naționale, fapt ce ne-a încetinit. Nu doar pe noi. Alte două dintre familiile care au plecat din România în acea sâmbătă dimineață au mers pe același traseu, din același motiv. A patra familie a “furat” startul și a plecat cu câteva zile înainte la Veneția de unde s-au îndreptat spre Austria tot duminică. Seara ne-am oprit la un camping în Gyor, urmând că a doua zi să plecăm spre Pfunds, în Austria, locul de unde pornea călătoria noastră pe biciclete. Duminică dimineață, pe 16 iunie, noi am plecat spre Viena ca să vizităm centrul preț de câteva ore urmând ca pe seară să ajungem la Pfunds. Inițial ar fi trebuit să plecăm din Nauders, o localitate mult mai apropiată de Elveția și Liechtenstein, însă ar fi trebuit să plătim o vignetă de câteva zeci de euro care nu prea se justifica. Așa că Bogdan a hotărât să mute debutul călătoriei 20 de kilometri mai în avalul Innului, la Pfunds. Seara am ajuns în cochetul camping austriac din localitate și ne-am cunoscut cu toții. Eu îi știam doar pe Savini. Nevastă-mea și fii-mea nu cunoasteau pe nimeni. Savinii se știau cu Urșii, cu care merseseră și cu un an înainte pe Valea Rinului, dar și cu Șerbanii, cu care erau prieteni vechi. A fost chimie bună de la început. Luni dimineață pe 17 iunie a început călătoria cu bicicletele. Șerbanii au avut o rulotă pe care au plimbat-o dintr-un camping în altul și astfel ei au cărat toate celelalte bagaje ale noastre, chestie care ne-a ușurat mult călătoria (mulțumim, Sorina și Cătălin). Așadar, luni am mers de la Pfunds până în Imst. 65 de kilometri. Grei. A fost, de altfel, cea mai lungă dintre ture. Nici nu ne știam, nici nu știam ce ritm să avem, deh, ca în prima zi. Dar am răzbit. Ajunși în Imst, ne-am trezit că nu aveam loc în camping. Deși nouă ni se părea că e suficient loc pentru a pune 3 corturi lângă rulotă, cel de la recepție ne-a zis că e plin. Pentru un latin era aproape gol campingul. Pentru ei era plin. În fine… Tot el ne-a ajutat și ne-a găsit loc în alt camping. Când le-am zis copiilor că mai trebuie să pedaleze încă 3 kilometri ne-am izbit de proteste. Dar n-au avut încotro. În acel camping am petrecut două nopți. Fain tare campingul. Marți 18 iunie aveam programată distracție la Alpine Coaster Imst și o tură de hiking. În primă fază ne-am distrat în alpine coaster, după care am urcat pe munte până spre o cabană, apoi am mai coborât încă o dată cu alpine coasterul și la final am coborât până în Imst printr-un canion senzațional, Rosengarten. Seara am intrat repede în corturi pentru că a avut grijă o furtună de acest lucru. Miercuri 19 iunie am plecat din Imst spre Innsbruck. 60 de kilometri. Pfoai, iar ne-au boscorodit copiii. Pe un câmp am găsit o plantație de căpșune pe care ne-am dorit să le culegem. Proprietarul ne-a lăsat pentru că pentru asta era plantația acolo. Căpșune culese de tine 3 euro kilul, culese de el 6 euro kilul. Abia la plecare am văzut chestia asta. Seara am ieșit la plimbare în frumosul oraș care se pregătește deja de jocurile olimpice de iarnă pentru masters. Campingul e amplasat lângă un aerodrom de unde ne-au survolat multe avioane de mici dimensiuni și planoare. Joi 20 iunie am plecat de la Innsbruck la Wiesing. 50 de kilometri. Am reușit cumva să scăpam de ploaie pe drum. Nu și în camping. Dar copiii erau la adăpost în piscină când a venit. Aici am experimentat o situație mai puțin plăcută. Unuia dintre noi i-au dispărut pantalonii pentru piscină. Și după ce a văzut că toată lumea a dat dezinteresată din umeri a decis să sune la poliție, deși noi i-am zis că nu merită deranjul. El avea dreptate să procedeze așa pentru că era o chestiune de principiu. Acest lucru avea sa ne coste. A doua zi, o parte dintre cei care erau din administrația campingului s-au purtat foarte urât cu noi. Nu ne-am fi așteptat la o astfel de atitudine din partea austriecilor, dar au și ei uscăturile lor. Vineri 21 iunie am plecat dis de dimineță trei dintre noi cu bicicletele să facem o urcare de vreo 7-8 kilometri cu 500 de metri diferență de nivel. Ne ardeau tălpile. Am revenit după vreo oră, după care am plecat spre lacul Achen, sau Achensee. Am luat un vapor din Pertisau și ne-am bucurat de o plimbare pe lacul de smarald până la Gaisalm, de unde am plecat pe o scurtă tură de hiking. Până să vină vaporul să ne ducă înapoi la Pertisau, ne-a prins și ploaia. Am coborât destul de greu spre Wiesing pentru că autobuzul circulă doar din oră în oră, iar noi l-am ratat pe primul. Sâmbătă 22 iunie am plecat din Wiesing până la Kufstein unde am ajuns după amiaza mai târziu. Încă 40 de kilometri. Seara a plouat ușor, dar copiii au jucat baschet și Theea le-a cântat la chitară. . Duminică 23 iunie am plecat din Austria spre Germania la un lac, Simsee. Încă 53 de kilometri. Am găsit mulți fragi de care ne-am bucurat. S-a lăsat cu bălăceală multă. Luni 24 iunie am schimbat lacul. Nu și țara. Am rămas în Germania și am ajuns la Chiemsee. Cea mai scurtă tură. Doar 29 de kilometri. Am găsit în drum un loc din acela de unde puteai cumpăra fructe sau legume și lăsai bani în funcție de grila afișată. Pe încredere. Marți 25 iunie aveam să facem teoretic ultima tură. Până la Salzburg, înapoi în Austria. 51 de kilometri. A fost poate cea mai faină tură. Cu urcări lungi și coborâri asemenea. Cu super peisaje. Cu caniculă. Și cu final pe malul unui pârâiaș plin de păstrăvi enormi. Chiar în Salzburg. Ne-am amplasat corturile bine de tot în campingul situat la vreo 4 kilometri de centrul orașului. Aveam să stăm acolo 4 nopți. Miercuri 26 iunie femeile și copiii au luat cu asalt Salzburgul în timp ce bărbații au plecat înapoi în Pfunds să recupereze mașinile. Ne-am întors pe seară. Joi 27 iunie am plecat iar în Germania în zona unui lac, Konigsee. Acolo am luat telegondola până la Jenner Aussichtsplattform la 1874 de metri, de unde am coborât pe picioare până la lac, la 603 metri. În 11 kilometri. A durut un pic. La jumătatea drumului de coborâre Urșii ne-au părăsit. Au luat telegondola din punctul intermediar. Trebuiau să se întoarcă mai repede în țară. (Mulțumim și vouă, ursuleți simpatici). Vineri 28 iunie era ziua dedicată vizitării Salzburgului pe biciclete. Dimineață au plecat și Șerbanii spre România. Ei mergeau cu o viteză mai mică față de a noastră, având rulotă după ei. I-am înțeles. Am rămas doar noi și Savinii. Cu ei am mers la Hellbrunn, iar la întoarcere am lăsat femeile și copiii într-o librărie timp în care noi ne-am plimbat pe la castel și prin centru. S-au mai adunat un pic peste 30 de kilometri cu această ocazie pentru copii. Seara am scăpat într-un magazin cu produse sportive. Pe trei nivele. Sâmbătă 29 iunie cele două familii rămase aveam să plecăm din Salzburg până la Budapesta. Nu înainte de a mai trece pe la acel magazin pe care-l vizitasem în seara precedentă. La ei se închid majoritatea magazinelor în jur de ora 18. Așa că noi aveam ceva restanțe și bani necheltuiți din seara de dinainte. Ne-am dat întâlnire în Budapesta. În drum noi am oprit un pic și în Parndorf. Un pic pentru că și acolo se închid magazinele tot la 18. La ora 20 am ajuns la Budapesta. Ne-am instalat în camping și am plecat să vizităm orașul cu bicicletele. Se înserase deja. A fost spectaculos să descoperim Budapesta noaptea. Și ca să fie totul perfect am fost surprinși de focuri de artificii. Sigur erau pentru a marca finalul aventurii noastre. În total vreo 20 de kilometri. În total TOTAL 400 de kilometri pedalați. Duminică 30 iunie dimineața am părăsit Budapesta. Seara pe la 21:30 am ajuns in București. Ăștia am fost: 4 familii, 7 copii cu vârste între 3 și 11 ani, 400 de kilometri pedalați, 2 ture de hiking superbe și o sumedenie de amintiri în 14 zile pe Valea Innului cu hălăduială prin Austria și Germania. GAME OVER! Felicitări copiilor Matei și Ana, Teo și Deni, Matei și Maria, Theea!!! P.S. Pentru 2020, Bogdan pregătește Valea Loirei. Cam în aceleași condiții. Lucrează deja la harta și caută campinguri și trasee. Până în septembrie sigur are ceva clar. Poate… cine știe...?!
  11. Coborând pe valea Feneşului spre Finişel (munţii Gilăului)
  12. Traveller

    S-a făcut și înlocuirea asta - mecanicele au fost trase pe dreapta, locul lor a fost luat de o pereche de Magura MT4, cu care viața pare mult mai ușoară. Urmează să le scot la un test. Jurnalul de bord actualizat: https://1drv.ms/x/s!AgyCdPzF0cKvg00upoWqC7_7bEFt?e=XXau0u
  13. Croocodillul

  14. Salutare Ajut gratuit la repararea bicicletelor cu sculele mele profesionale de la Parktool Unior, RockShox, IceToolz, Ztto, Shimano , schwalbe plus multe alte firme de renume. Montat, demontat pinioane, lant, monobloc, pedalier schimbatoare, frane hidraulice etc. ATENTIE!!! Ofer aceste servicii in timpul meu liber. Cei interesati astept sa fiu contactat aici si prin mesaj privat. Rog seriozitate maxima!
  15. Si: - cote lunare la benzina/motorina (cea mai rapida solutie pt. traficul din capitala); - cote lunare la alimente (se evita abuzurile alimentare si toata cohorta de boli aferente); - interzicerea chiuretajelor (se rezolva problema declinului demografic); - program limitat la tv (2 ore) - se reduce dependenta de tv a pensionarilor; - limitarea la minim a stocurilor de medicamente - se reduce, pe cale naturala, aglomeratia din spitale; - partid unic - se elimina deruta alegatorilor zapaciti de oferta electorala excesiv de diversificata. PS Ma duc sa cumpar niste gaz (inca mai am o lampa achizionata in vremurile alea),
  16. Catalin_

    Pun si eu rotile mele de zi cu zi, folosite pt transportul prin oras (desi pana acum am avut parte de vreme prielnica, odata cu venirea ploilor va trebui sa fac unele schimbari). Ideea de la care s-a plecat a fost sa iau cele 3 biciclete care stateau degeaba, ba chiar incomplete (o cursiera + 2 "semicursiere", toate de prin '80) si sa fac o bicicleta de oras, cat mai simpla, supla, care sa nu bata prea mult la ochi, sa nu tenteze. Munca nu am facut-o eu, ci Ursa Bike (unul din atelierele care se ocupa cu asa ceva in TM). Cateva detalii: Cadru de cursiera de pe la sfarsitul anilor '80 (origini necunoscute - dar dupa unele imperfectiuni de pe top-tube, rezultate de la "trasul tevilor", tind sa cred ca e un entry-level), adus la viata cu o vopsea simpla data in camp electrostatic; Roti noi (Remerx Taurus 622x14 + Cauciucuri CST 28C) Clestii de frana - aceeasi clasici Weinmann, care curatati bine de tot, chiar arata si merg bine pt. varsta lor; Manete frana noi - Saccon, model clasic (care impreuna cu camasi & saboti Jagwire + clestii de mai sus, isi fac treaba decent pt modul in care este utilizata bicicleta); Angrenaj aluminiu Silstar; Transmisie 52x18 (decent pt. un oras plat); Cablu frana spate tras prin cadru (inner routing) - aici a fost ceva de munca, dar rezultatul imi place; Mansoane piele + bucata de piele de pe cadru (care desi pare de design, e buna pt. carat bicicleta pe scari + ascunde din imperfectiunile top tube-ului) au fost facute & cusute de Ursa Bike; Pedalele originale de pe bicicleta - destul de enervante, deoarece doar o parte e plata, pe cealalta parte se simte axul pedalei ca fiind mai sus ca platforma. Se vor schimba cu altceva care sa fie din aceeasi poveste (vechi sau noi cu aer retro); O sonerie de pe AlliExpress (design interesant, suna tare & curat, dar culorile disponibile nu erau ce trebuie, asa ca nu se integreaza deloc ); Plusuri si minusuri: + arata bine, are un aer de bobber parca; - poate sunt subiectiv & paranoic (cred ca rezultatul final arata mai scump decat face), dar a primit 1 bucata Asus Bordo pt. momentele cand trebuie sa astepte afara. Noaptea doarme in apartament; - ciclistica nu este ideala in acest moment. Lookul dat de ghidounul coada de randunica (montat invers) este fain, dar controlul sufera. Voi trece cat de curand la un ghidon drept; - desi cauciucurile de 28 sunt la limita "teoretica" a latimii pt jantele de 14, sunt total neadecvate borduriadei Timișorene. Voi incerca sa ma apropii de valoarea de 35C, marime avuta pe Gravel si care mi s-a parut mult mai potrivita/ confortabila prin TM. Poate un 35 spate - 32 fata, sa vedem ce zic si furcile. La cum e expolatata bicicleta, nu mi-e frica de dejantari;
  17. Stuparul

    Viorica Dancila si-a cumparat o punga de pufuleti si la surprize i-a picat guvernu'.
  18. purix

    - Bunicul a trăit 105 ani. Fuma trei trabucuri zilnic, bea doar whisky-uri învechite si cognac fin. Mânca fructe de mare si caviar de trei ori pe săptămână. Mergea la iubitele lui tinere si apetisante de cinci ori pe săptămână! - Și din ce cauză a murit? - A trebuit să-l împușcăm, că ne costa prea mult! Sent from my SM-G950F using Tapatalk
  19. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a II-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche La plimbare prin satul Letea. Pregatiri pentru iarna, in luna Mai. Case specifice locului. Un sarpe la plimbare pe ulita. Biserica din Letea. Ulita principala. Biserica vazuta mai de la departare. Continuam alergarea cu barca spre Chilia Veche. Cu canoea n-am avut ocazia sa merg pana acum, insa banuiesc ca este mult mai comoda comparativ cu caiacul [de agrement, in cazul meu]. Canalul care face legatura intre satul Letea si lacul Merheiul Mare. Dupa cum arata malurile, pare ca a fost largit / decolmatat de curand. Aproape de iesirea in lacul Merheiul Mare. Iesirea in lac.
  20. JDM

    Ii faci cadou lui Chief Grizzly saua mult dorita si promit ca imi cer scuze. Impuscam doi iepuri, tu reusesti sa te faci util si iti peticesti si egoul ranit de catre derbedeul de JDM. Chief Grizzly sa lasi adresa sa stie IonutA unde sa trimita cadoul.
  21. Prima tură mtb după o luuungă perioadă de pauză. Am făcut bicla ca nouă - trecut de la 2x10 (24/36 - 11-36) la 1x12 (30T oval - 11-51) + înlocuit toate consumabilele (mai puțin cauciucurile). Oricum i-am pus gând rău și în toamnă cel mai probabil o schimb cu un full.
  22. Claudiu Moga

    Berea Efes de la magazin costa 5 sau 6TL putin sub 1EUR si e excelenta. In Iskele vizitez si o mica biserica bizantina. Descopar un parc natural generos si voi avea parte de cateva campari reusite in mijlocul naturii. Sunt incantat de cantecul pasarilor iar intr-o noapte ma viziteaza un mamifer. Dupa vreo 5 zile de recreere, decid sa ma intorc in Ciprul grecesc dar nu inainte de a mai vizita o data catedrala Sfantul Nicolas din Famagusta care dateaza din anul 1298.
  23. Este cu munte si bicicleta asta chiar a fost prin muntii aia din fundal:
  24. majikstone

    De ieri, de prin Alsacia:
  25. Claudiu Moga

    Ma prinde noaptea si voi dormi langa o benzinarie intr-o casa dezafectata aproape de orasul Serik. Day 40) Serik - Side - Alanya Intre Side si Alanya s-au dezvoltat statiuni somptuoase cu hoteluri opulente. In apropiere de Alanya il intalnesc pe Pegasus. Pe vremuri am avut o bicicleta Pegas cu care am pedalat pana la 18 ani cand am reusit sa fac rost de primul MTB rudimentar din viata mea. Colegii mei de liceu radeau de mine cand ma vedeau pe Pegas si ma faceau nebun cand spuneam ca voi face turul tarii pe bicicleta. De mic copil visam sa calatoresc pe bicicleta. Acum la maturitate pot spune ca bicicleta mi-a oferit cele mai intense satisfactii. Ajung in Alanya si vizitez portul turistic in care sunt multe ambarcatiuni extravagante.
  26. Claudiu Moga

    Multumesc Gibonu de informatii! Si eu sunt fascinat de Turcia si abia astept sa revin, poate la anul! Este vorba de opera arhitectului Sinan cel Mare. Fac o pauza sa mananc o prajitura apoi ma plimb pe pietonala din centru si ajutat de niste turci reusesc sa gasesc magazinul de unde reusesc sa-mi achizitionez o frontala mult mai slaba decat cea de firma pierduta la Sibiu. In acest oras surprind deja cultura si arhitectura musulmana atat de diferita de cea europeana.
  27. @Trevizes Daca vorbim despre fapte si cifre, ai putea oferi niste statistici oficiale furnizate de o entitate neutra (adica nu masina de propaganda PCR) care sa ateste afirmatiile tale? Ca discursul ceaușist l-am auzit deja cam toti (direct sau transmis din generatie in generatie). Pana una-alta, primele iteratii ale Daciei 1300 erau in cel mai bun caz la fel de proaste ca modelul Renault pe care l-au copiat, iar pana la finalul anilor 80 Renault a scos pe piata nenumarate modele net superioare calitativ, in timp ce Dacia a reusit performanta sa produca un model din ce in ce mai prost. Motorul pe benzina K4M de 1.6 din Scenicul meu a fost conceput undeva pe la finalul anilor 80 si e considerat inca printre cele mai fiabile produse de Renault, in timp ce Dacia inca nu auzise de injectoare sau catalizator. Dar da, in tari bananiere in care si in ziua de astazi populatia se confrunta cu epidemii si foamete, Daciile erau foarte apreciate.
  28. Claudiu Moga

    Dupa doar cativa km ajungem intr-un loc mai special unde se afla amenajat un hotel intr-o pestera deschis pe perioada sezonului estival. Proprietarul se pare ca este patriot dupa tricolorul afisat si amenajarea exterioara. De asemenea a introdus si mazgaliri comerciale, rupestre menite sa atraga si sa bulverseze putinii calatori si turisti ai zonei. Apare si un cuplu pagan sau poate sunt protoparintii neamului omenesc Adam si Eva. Of, femeia, eterna poveste! In urma cu cativa ani l-am intalnit pe proprietarul acestui excentric stabiliment turistic si spunea ca are succes vara cu cicloturistii straini. Acest ciudat cetatean este un mot domiciliat in satul din apropiere.
  29. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 Bayeux Dormitul in cort a fost de vis, cu greu ne-am trezit pe la ora 10:30. A urmat micul dejun in cur in fata cortui, moment in care pe deasupra noastra a trecut Patrouille de France, formatia de acrobatie aeriana a aviatei militare franceze, cea care participa obligatoriu la parada militara de pe 14 iunie si relativ des [anul asta n-a fost] vine sa salute Turul Frantei in etapa finala cand acesta ajunge pe Champs Elysees. Recunosc, mi-a ramas salamu-n gat cand i-am vazut-o si, pe moment, n-am inteles ce cautau acolo. Am eliminat repede posibilitatea ca au venit sa ma salute. Ziua respectiva a fost de plimbare prin Bayeux, fara biciclete. Inainte de a pleca, am intrebat-o pe gagica de la receptie unde pot lasa bicicletele, insa ea mi-a dat un raspuns evaziv, de genul sa le las unde vreau pentru ca acestea sunt responsabilitarea mea, asa ca le-am legat de un stalp de curent. Bulevard de langa camping. Magazin de ace, brice si carice, in care predomina marfa "made in China", pe care bineinteles ca prietena mea a vrut sa-l vada. Putin ciudat pentru Franta, deoarece era deschis duminica toata ziua. Spatiu pentru parcat, motohome-uri. Din cate stiu, parcarea aici este gratis si face parte din strategia municipalitatii de a atrage turisti.Doar apa menajera pentu motorhome era pe bani, 3 Euro pentru 100 de litri. Intrarea in Bayeux. Strada pustie, duminica la pranz. Cioc-cioc. Dopul. Un nume potrivit pentru un magazin online de alcool. 75 de ani de la Ziua Z. Parada Eliberarii, despre care nu am stiut nimic. Plus motivul pentru care in dimineata zilei respective ne-a survolat Patrouille de France [in stanga afisului]. Numele unui hotel. Fereastra cu doua pisici.
  30. Vârful Bătrâna, munţii Gilăului, Apuseni:
  31. MaC®

    Inconștienț', pregătesc nijte viitor' frustraț' care n-o să aive șcuala vieți' nț nț nț...
  32. Claudiu Moga

    Gasesc si un restaurant frecventat de englezi. Aici o halbe rece de Keo costa doar 3,50EUR. Ospatarita este o cipriota tanara si draguta. Dupa cateva ore de relaxare e timpul sa ma plimb prin sat unde intalnesc o gramada de feline simpatice. Mi se face foame si gasesc o carciumioara unde savurez un excelent lamb doner la un pret bun, doar 6EUR.
  33. Claudiu Moga

    Mananc bine pe la fast-food-uri dar si pe la restaurante de lux. Cel mai bun doner costa doar 20TL. Cel mai delicios platou cu fructe de mare pe care dau 100TL alaturi de 2 beri Efes. Cazarea cea mai ieftina costa 250TL, adica 40EUR astfel incat ma cazez gratis in locurile mele preferate. In zona gasesc si o cladire boema ideala pentru boschetarit.
  34. IonutA

    O familie antrenată bine!!! Pe potecă de munte cu tot familionul - Chiar dacă e un clip video mai vechi, acum l-am văzut pentru prima oară.
  35. BodoC

    Un turist într-un sat din Ardeal: – Auzi bade, în satul asta, unde fierbeți voi palincă? – D'apoi, domnule dragă, văzi dumniata biserica aia? – Da. – No, numa acolo nu!
  36. Claudiu Moga

    Cam multe flori galbene pe ziua de azi! In Ziyamet dau peste un cicloturist polonez cam grabit. Facea turul insulei. De aici cotesc la dreapta pe un drum secundar spre Kaleburnu. In curand ajung la o biserica veche aflata in paragina.
  37. Studio54

    Pai tu vad ca una spui si alta faci. De vreo 5 postari incoace te tot lauzi ca nu mai esti interesat de subiect dar tot te vedem activ. Nu e rau sa te implici in conversatie, dar fii consecvent.
  38. Claudiu Moga

    Colonade dorice zac tacute la pamant. Imi continui drumul. Dupa cativa km fac o mica pauza de masa la umbra unui chiparos. E cazul sa incerc sunca si branza locala. Ciocolata cu fistic este preferata mea. Spre Kosedere am parte de un peisaj geologic colorat si stratificat.
  39. Eu am expus, ceva mai sus, costurile politicii economice ceausiste (frig, foame, intuneric etc.). Aveam, in `90, 40 de ani si o familie cu doi copii si am trait "pe viu" toate aceste privatiuni. Megalomania "maretului carmaci", care avea ambitii autarhice, a avut drept consecinta plata unor datorii, cu sacrificii imense din partea populatiei. Cu banii imprumutati s-au construit fabrici/combinate de tot felul, la o scara inadecvata acestei tari. Intreprinderi care produceau prost calitativ dar mult si ineficient, cu cantitati imense de energie inglobata in produse. Nu am exportat niciodata produse care sa contina prea multa materie cenusie. Indirect, exportul care s-a facut a fost export de materiale, energie si manopera ieftine. Referitor la conditiile de trai de atunci, aveti aici o alta marturie: https://lifenews.ro/2019/12/23/iti-multumesc-libertate/?fbclid=IwAR1VAIpioW6lnEJUgTEOVMjvnGYOlY6ImCImzi7lEGF-XRUCAf0_7D5eI9o PS Reiterez propunerea mea catre @Trevizes: hai sa ne vedem la o bere, ca sa ne lamurim care dintre noi e mincinosul. Asa arata programul TVR in 22.12.1989 (plus cateva pagini din ziarul "Scanteia'): https://arheo2tv.wordpress.com/2014/12/21/1989-scanteia-vineri-22-decembrie-1989/
  40. Claudiu Moga

    Day 18) Gurkovo - Nova Zagora - Glavan Servesc un mic dejun la acelasi restaurant. Carne de porc cu ceapa. Imediat dupa Gurkova trec pe langa un lac plin de pescari. Pedalez pe DN55, un traseu placut, vreme buna insorita. Dupa Radetki, mai trec pe langa un lac. Ma prinde noaptea in Glavan si negasind nici o pensiune ma pun la sac intr-o statie de autobuz primitiva din piatra de la marginea drumului.
  41. Ironic cand toata argumentatia ta e bazata pe clisee arhicunoscute, copiate din broșurile PCR, respectiv pe lipsa oricaror surse istorice credibile, preferabil straine, care sa sustina afirmatiile alea. Iar cand incepi sa studiezi istoria propriei tari si din perspectiva unui european, o sa vezi ca lucrurile sunt departe de a fi la fel de roz precum ti se prezentau la scoala. In special alea prezentate pe vremea prea tarziu impuscatului.
  42. liviu m.

    Dan Tm, e corect ce spui, am verificat si eu acum, inainte a fost o cale ferata acolo. Chiar am ramas surprins, la vremea accea, de cate viaducte, poduri, am traversat si care nu se potriveau cu pista de biciclete, care parea construita mai recent. 03.07.2019 Inca 14km au mai ramas de pedalat pana in Cavaillon din care 11km pe pista de biciclete. De dimineata intalnesc pe ea, multi ciclisti dar si alergatori. Opresc undeva in centrul Cavaillon-ului, unde servesc o cafea, care se pare ca fara ea, nu mai merg pedalele. Incerc sa ies din oras cu Google, dar se pare ca azi nu prea are chef asa ca, pana la urma ma descurc fara. La iesirea din oras si-a revenit asa ca mai verific o data traseul de urmat pentru azi. Reusesc sa gasesc o ruta de biciclete pana la Plan d’Orgon, care trece peste A7 si bypaseaza mai multe sensuri giratorii, practice e paralela cu D99. Dupa Plan D’Orgon,trec direct pe D99, o sosea comsi comsa, trailerul se mai zgaltaie din cand in cand. Prin localitatile prin care trec, Saint Remy de Provence, Mas Blanc des Alpilles si altele, drumurile sunt cam inguste, si adun in urma multe masini. Spre amiaza ajung in Tarascon, m-am oprit langa Castelul din localitate si am facut niste poze, apoi am trecut podul peste Ron si am ajuns in Beaucaire, cu o vedere excelenta chiar la intrare. Putin mai jos de Beaucaire, se desprinde de Ron, Le Petit Ron din care continua un canal pana la Sete, pentru navigatie dar si pentru sistemul de irigatii din sudul Frantei. Spre Sete ma indrept si eu numai ca mai e ceva de pedalat pana acolo. Am facut o pauza dupa Beaucaire si continui spre Saint Gilles pe soseaua D38, pe o caldura inabusitoare. Drumul nu este foarte aglomerat, dar mai trec si masini mari iar loc pe marginea soselei nu prea e. Cum canalul din Beaucaire trece pe langa Saint Gilles am incercat sa pedalez pe marginea lui, dar nu e o pista de biciclete, e un drum de tara cu iarba pe el si 2 urme care abia se vad, poate fara trailer ar fi mers,asa ca mai bine pe D99. Singura localitate de pe drum, Bellegarde am ocolit-o, asa ca am ajuns in Saint Gilles aproape fara apa. Am decis sa campez in Campingul la Chicanette din St.Gilles la care ajung pe niste strazi inguste si aglomerate, si cam termi nat de caldura de peste zi. Si un mic calvar incepe, desfa cortul, izoprenul, trebuie sa duci hainele la masina de spalat, e ocupata, mers la Intermarket mai mult de 1km si cumpara macare si apa, inapoi in camping, incarca masina de spalat, timp de spalare nedeterminat, dureaza mult, mai verifica daca e gata, pana la urma s-a blocat si le-am scos complet imbibate cu apa, stoarcele manual si pune-le pe sfoara, fa dus si apoi mananca ceva. Apoi mai vine si ploaia, rufele raman acolo, oricum sunt ude, iar o sa astept maine sa se usuce. Tot pe pista de biciclete spre Cavaillon. Castelul din Tarascon. Vazut de pe podul de peste Ron. Ronul. Vedere spre aval. In Beaucaire.
  43. nikki

    Mă duc la cumpărături pe raftul din spate al ebike-ului meu. foarte convenabil, mai ales pentru distanțe scurte, care poartă mici pungi de cumpărături. îmi puteți vedea ebike-ul aici. Mi-a fost foarte greu să cumpăr cu mașina pe străzile aglomerate ale Bucureștiului. soția mea mă trimite întotdeauna la supermarket și se plânge că „de ce ai întârziat atât de mult?” așa că am cumpărat un ebike pentru a mă salva de probleme. sunt un tip englez căsătorit cu femeie română.lovely
  44. Pe valea Strâmbă ce coboară din Dângău Mic spre lacul Tarniţa (n-am mai ajuns la lac fiind întors din drum deoarece se vâna pe valea Râşca şi riscam să fiu confundat cu vânatul):
  45. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 - Parte a III-a Bayeux Bayex a fost primul oras eliberat dupa Debarcare, in dimineata zilei de 07.06.1944. Daca nu ma insel, Citroen 2 CV. Pe la Isigny sur Mer am trecut in 2017. Tigaile de la fereastra nu stiu ce simbolizeaza. O formatie locala de cimpoieri. Pacat ca nu exista fotografie cu sunet. Arta neconventionala, doar 210 Euro bucata, bani d-astia de acum.
  46. paulrad

    Evident că am fost și anul acesta la cel mai frumos MTB camp din țară. Iată povestea: Datorită iernii grele de care am avut parte, cel mai fain camp MTB din țară a sosit cu 2 săptămâni întârziere. Ca norocul că am avut inspirația să particip la Village Warrior MTB camp și astfel am mai îndulcit așteptarea. Spre deosebire de anii trecuți, acum au fost organizate două sesiuni în weekenduri consecutive: Purple Lines Warrior și Purple Lines Gravity, cel din urmă fiind axat pe downhill, în consecință nu o să mai fie menționat de aici încolo. Tot spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta am ales dormitul la cort, dacă tot am luat echipament pentru tura din Franța și nu l-am mai folosit de atunci. S-au anunțat mai mulți aventurieri cu cortul, dar până la urmă am fost singurul. După multe săptămâni în care prognoza meteo arăta în fiecare zi ploaie, a sosit și joia cea mare în care pornim spre orașul de la poalele munților Rodnei și Maramureșului. La ediția asta s-au înghesuit băimărenii mai tare ca niciodată: Ramona (cu eBike!!), Florin, Cătălin, Istvan, Peter, Cătană, subsemnatul și Călin care ni s-a alăturat în cea de-a doua zi. Tot din același oraș magnific (haha!) fac parte și organizatorii, Iulia și Robert, cât și bucătarul, domnul Attila (tata lui Robert) care ne-a încărcat bateriile în fiecare zi cu o mâncare excepțională. Wouter Cleppe încă n-are buletin de Baia Mare, dar la cât se dă pe aici, nu se știe niciodată ce o să fie. În jur de ora 18:30 ajung împreună cu Cătană și Peter la o pensiune nouă care ne servește ca tabără de bază și încep să montez cortul. Apare și Ștefan între timp, obișnuit de-al casei deja, și Vlad pe care l-am cunoscut la Breb anul acesta. Apoi fac cunoștință cu oamenii noi pe măsură ce apar. N-au fost foarte mulți căci jumătate din locuri le-au ocupat băimărenii. În jur de ora 21 servim cina, ne ține Robert o scurtă prezentare cu traseele zilelor următoare, iar apoi ne întindem la povești, unii dintre noi până pe la ora 1 dimineața. În fiecare camp The North Quest am dormit foarte prost în prima noapte, așa că eram curios cum o să meargă treaba la cort. Ziua I – Vineri, 21 Iunie: Valea Repedea – Puzdrele – Șaua Galațiului – Șaua Gârgălău – Știol – Cascada Cailor – Complex Borșa, 36.76km cu 1529m dif. de nivel N-am prea dormit, ca de obicei. În principal am murit de cald din cauză că m-am băgat în sacul de dormit și abia pe la 4:30, când eram ud leoarcă, am ieșit din sac și m-am învelit cu el. După o oră și ceva de somn mai bun, scot dopurile din urechi să aud mai bine ciripitul păsărelelor, dar îl aud pe Cătălin și ies afară pe la 6am. Beau cafeaua cu Cătălin și Ștefan, noi fiind cei 3 matinali ai camp-ului, iar în jur de ora 8:30 – 9:00 servim micul dejun după care ne echipăm de muncă. În mare, traseul este cel consacrat, pe care l-am parcurs și anul trecut tot în prima zi. Pornim direct în urcare pe forestierul ce ne duce la fosta cabană Puzdrele. Aici anul trecut am făcut mai mult pushbike că mi-a fost rău după concursul de hillclimb, iar acum mi-am propus să urc cât mai mult pe bicicletă. În față a plecat Robert cu ebikerii (că nu e doar Ramona cu motor) și cei mai antrenați, iar în spatele grupului a rămas Wouter. Borșa, o poză făcută din mers De acolo venim. Înainte de curbă s-a terminat șmecheria Până înainte de curba de mai sus, a mers totul strună, dar când panta bolovănoasă a trecut de 20% și pe Garmin am văzut puls 200, m-am oprit. De aici încolo, n-a mai mers treaba. Pe bucata care a urmat ba dădeam la pedale, ba descălecam înjurând rapoartele și reproșându-mi că n-am schimbat foaia mică cu una de 24T cum plănuisem. Îl ajung pe Cătălin care pornise tare în față cu Robert & CO și care acuma părea că se chinuie și el, dar mai cu talent. Se vede cât de mare era panta după cât de drept înaintează Cătălin. Drumul face un viraj la stânga și se mai domolește nebunia de pantă așa că încalec din nou. Știu că urmează în curând locul de regrupare, dar pare că nu se mai termină bucata asta și panta încă trece uneori de 14%. Sub vârful din zare trebuie să ajungem! Mănânc și fac o poză (ultima de mai sus) cu vârful Puzdrele sub care trebuie să ajungem. După o coborâre scurtă, câteva urcări abrupte și iar o coborâre scurtă, ajungem la Stâna/Cabana Salvamont unde umplem bidoanele cu apă și mai mănânc un baton căci de aici urmează greul. De la fosta cabană Puzdrele se împute treaba. Imediat după ruină încep și bag pushbike pe zone unde anul trecut am urcat călare, așa că moralul se prăbușește câteva etaje. Mi s-a părut mult mai bolovănos drumul, ori au umblat cu 4×4 pe acolo ori e de la ciurdele de vaci. Ruina fostei cabane O pauză de pushbike și o privire înapoi La un momentdat 200m făcuți pe bicicletă au ajuns să fie o adevărată binecuvântare. Știu că urmează zona de regrupare chiar sub vârful Puzdrele și mă ambiționez să urc o bucățică mai tehnică, iar apoi surpriză: nu se oprise nimeni acolo, erau doar niște văcuțe la păscut. S-a mai dus moralul câteva etaje în jos. Fosta zonă de regrupare Pushbike spre Șaua Galațiului Cam atât de în față erau restul. 10x zoom față de poza anterioară Abia de aici începe zona adevărată de push/carry bike. Nu știu exact ce mi-a trebuit, dar am dat un zoom pe telefon și am văzut că ceilalți sunt aproape în vârf, iar eu abia începeam împinsul. Moral lvl -9999 + nervi. Robert strigă ceva la mine din vârf fără să-l înțeleg, dar nu prea mă interesează decât dacă zice că vine să-mi ia bicicleta. Mai rămâne doar Peter în spatele meu și încep să mă gândesc ce sărăcie caut aici să mă chinui al 3-lea an la rând. Am gândit și lucruri necurate care nu ar trebui spuse pe post, gen că nu mă mai duc altă dată (mi-a trecut între timp). Cu chiu cu vai ajung în vârf și intru pe Șaua Galațiului, locul unde ne așteaptă Wouter în fiecare an pentru poză. Anul ăsta e mai slăbuță partea cu purple, rododendronul nefiind atât de înflorit ca anul trecut. Din ce am auzit a fost afectat de grindină. Foto: Wouter Cleppe / The North Quest Dacă anul trecut am lăsat de-o parte frica de înălțime și am făcut toată șaua pe bicicletă, oprind doar pentru poze, anul ăsta am fost atât de demoralizat că 70% am împins de bicicletă. Aș fi făcut toata șaua pe lângă bicicletă, dar văzând capătul mi-a fost lene să împing atâta. Priveliștea din Șaua Galațiului Îl văd pe Robert că pleacă cu ceilalți, rămânând doar Wouter, Istvan care aproape ieșea din șa și în spate Peter care abia începuse traversarea. Vremea nu arată bine deloc, motiv pentru care au luat-o ceilalți din loc și nici noi nu stăm decât până ajunge Peter, iar apoi îi dăm bice mai departe. Bucata asta pe curba de nivel îmi place și fac puțin de recovery moral. Mai facem un scurt push bike până în Șaua Gârgălău (dacă nu încurc locurile) și o regrupare. Wouter, optimist convins, ne-a tot zis de la începutul zilei că nu ne plouă, dar începe să pună pe el echipamentul de ploaie. Plouă în toate direcțiile Subsemnatul cu Wouter Cleppe Plouă și în direcția asta Se poate vedea că plouă bine în toate direcțiile. Pe lângă asta, suflă vântul de îți zboară salamul de pe sandwitch și ne aduce câțiva picuri de ploaie așa că o luăm la vale de îndată ce ajunge și ultimul om pe vârf. Coborârea mi-a plăcut tare și am coborât mai bine ca anul trecut, deși de câteva ori am descălecat. Facem câteva regrupări pe coborâre, Istvan face o tumbă peste cap fără să fie ceva grav și într-un final ajungem în Șaua Știol de unde începem coborârea pe la Cascada Cailor. Pe la cascadă am trecut fără să oprim la poze. Pe panta finală, foarte abruptă, înainte de forestier am avut emoții mari. N-am controlat bine viteza la intrarea pe pantă, iar apoi cel mai probabil am pișcat un pic frâna spate. Cert e că n-am mai avut nici un control și am luat-o pe o trasă plină cu bolovani mari. La fiecare bolovan mă așteptam să zbor de pe bicicletă, dar cumva am ajuns jos și am jurat că duminică cobor pe lângă bicicletă. Colegul Ștefan a făcut un filmuleț mișto pe bucata Șaua Galațiului – Cascada Cailor – forestier. La anul poate apar și eu în filmuleț… În Complex Borșa am oprit la un magazin cu gândul să luăm apă că nu mai aveam nici unul, dar ne-au expediat ”domnii” de acolo: ”mereți mai departe, nu vedeți că se lucrează?”. Ar mai fi trebuit să facem o urcare ca să nu mergem așa mult pe asfalt până la pensiune, dar Wouter zice că n-are rost să o mai facem că nu e nimic de văzut acolo, e doar abruptă și atât. Mi s-a părut mie că încurcă urcarea în cauză cu alta, dar am zis că dacă mergem direct la pensiune nu ne mai trebuie apă. Ei, ce să vezi? Pornește Wouter GPS-ul și zice “oh, mai este o cățărare!” Pentru o clipă am sperat că nu o facem, cum am stabilit, căci nu mai aveam apă deloc, dar semnalizează Wouter stânga și iată-ne pe o urcare de 1.5km cu pantă medie 11.4%. Ne regrupăm iar unde credeam noi că e gata urcare tocmai când Robert cu ceilalți plecau mai departe. În loc să facem dreapta și să coborâm spre pensiune pe forestierul pe care urcasem dimineață, traseul zice că trebuie să facem stânga și să mai băgăm o cățărare, dar stabilim cu Wouter să mergem direct la pensiune. Când am văzut ce coborâre a făcut Robert cu restul trupei la final de zi, m-am bucurat și mai tare că noi am coborât direct la pensiune pe forestier. Spălăm bicicletele, luăm cina în jur de ora 20, iar apoi Robert ne prezintă traseul de mâine și câteva informații despre antrenament și alimentație după care stăm la povești. În seara asta mai mulți oameni sau culcat devreme, dar pe câțiva tot ne-a prins miezul nopții pe terasă. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2468131097/embed/6a3a59d50ac34deee6fdb276b5c896abca35db44'></iframe>
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up