Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 12/11/2018 in all areas

  1. Despre mine (Nou aici pe forum): Ma numesc Pop Viorel am aproape 60 de ani, practic ciclismul de cand ma stiu iar cicloturismu in țara si strainatate in ultimi 5 ani. Despre tour: Plecarea în jurul datei de 10.Aug.2019 (flexibil o zi doua in plus sau minus). Startul meu, din cel mai nordic punct din Romania(Sighetu Marmației), cu sosre in cel mai îndepartat sudic punct din Romania.(Vama Veche) Întoarcerea prin Moldova (pe la manastiri cetați). Total distanța aproximativ 1800km. Media km/zi 100-120. (Asta însemnând zile cu poate 150km la şes/pe drept/fara vant si 80km trecut Carpați/la munte sau vreme rea). Durata zilelor: - de pedalat 15-16 zile, - de vizitat si relax pe Litoral, 4-5 zile. Sosire înapoi in Sighetu Marmatiei aprox.în 30.Aug.2019. Tipul de tura este gen "Self Suported"...cea ce însemna ca: dormit la cort, preparat mancarea (cel puțin o data pe zi), tot la cort cu aragaz portabil , în rest cate un fast food pe traseu. Aceasta e tura ce am sa o fac eu dar oricine doreste sa se alature pe traseu din alte puncte (orase) de plecare, e bine venit. De asemenea: oricine care nu doreste dormitul la cort si nici sa-si care bucataria cu el (cum fac eu), poate dormi la pensiuni si motele pe traseu, caz in care poate veni nu neaparat cu o bicicleta de touring (ca si a mea cu 4 paniere+geanta de ghidon+cort pe pobagaj=40kg fara alimente perisabile si lichide) ci cu orice bicicleta cu un porbagaj pe spate. Disclaimer : Oricine vine in aceasta tura o face pe propria raspunere, nu îmi iau nici un fel de reponsabilitate financiara, accidente, îmbolnaviri sau de orice natura fața de respectivul/ respectiva. Tot ce am scris aici are rol informativ si consultativ si nu impune sau solicita nici un fel de obligati sau îndatoriri financiare, legale sau de orice natura între participanți.
  2. Sâmbătă în vârful ultimei cățărări după 6 zile epice cu 260km și 10400m urcare. Urmează povestea după ce mă dezmorțesc
  3. O sâmbătă prea însorită ca să fie ratată. O tură Câmpina - Brebu - Paltinu și retur. Punct culminant: o bere pe viaductul din amonte de baraj, cu soarele de 3 coți pe cer.
  4. majikstone

    The British Shorthair in ultima ei iteratie: Foi noi negre 46/30 de la Spa Cycles, power meter Stages G3 si ghidolina neagra in locul celei albastre. M-a tentat multa vreme si trecerea la un groupset Campagnolo (Centaur sau Potenza, ambele pe 11), dar am renuntat definitiv dupa ce m-am jucat putin cu niste manete Potenza si am decis ca thumb shifterul nu e pentru mine.
  5. Ziua 3 Munchen - Dacahau - Parc Olimpic 70 km Munchen - Dachau și retur, aproximativ jumătate din traseul de mâine care va fi de 70 km. La Lagărul de la Dachau intrarea este moca dacă nu vrei ghid live sau virtual. Pe drum la întoarcere o doamna cu audi a dat în spate că să ne facă loc sa trecem. Șoferi acorda prioritate de dreapta bicicliștilor pe aici. Am vrut sa vizitam Stadionul Olimpic dar s-au închis înaintea noastră, de a doua zi intra in reparații 3 zile. Intrarea era 3.5 euro/adult. Ne-am întors la baza (The Tents) și lenevim. De mâine începe startul oficial. Impresii despre The Tens scrise atunci la fata locului seara la o bere: Un fel de Turnul Babel. Toate naționalitățile. Nu exista sentimentul de proprietate, toți își lasă lucrurile împrăștiate. Noi stam la o masa la 20 m de cort, toate bunurile stau in cort nesupravegheate. Menționez că-i cort de 300 mp unde se doarme la comun. Se cântă, se joacă baschet, se mănâncă, se gătește, se sta la povesti, se face dus, se spală haine, haiducii joacă cruce și eu postez pe Facebook, cei din spatele meu vorbesc în grecește. Vederea și auzul sunt invadate de stimuli non stop. Că psiholog nu mă plictisesc, ajunge numai să mă pun într-un hamac și să studiez oamenii. Dimineața pe răcoare, poate suntem noi mai frigurosi, erau câțiva care dormeau in sort si tricou băgați in saci de dormit In corturi exista dulapuri care se pot închide cu lacat. Lacatul il aduci cu tine sau il cumperi de la recepție. In incinta exista un fel de cârciumă de unde dimineața puteai sa cumperi cafea, ceai, croissante sau meniu de mic dejun. The Tent este administrat de o organizație non-profit, adică nu exista casa de marcat. Toate încasările sunt considerate donații. Dupa ce am achitat la recepție am primit un cupon prin care ne mulțumea pt donația făcută. Poți lasa la recepție peste noapte la încărcat telefonul sau dispozitivele mobile. Multi lăsau peste noapte nesupraveghate dispozitivele la tot felul de prize existente prin camp. Exista un spălător de vase, haine si grup sanitar care in jur de ora 09.00 AM era cam full si seara intre 20.00 - 22.00 când se stătea la coada la dus. Daca nu ar fi fost frigul din cort peste noapte acordam nota 10 dar asa am acordat un 7. Întăritorul. Aprovizionarea cu carburant. Am pornit spre lagărul de concentrare de la Dachau. Deplasarea s-a făcut pe piste ciclabile sau străduțe de cartier (cartiere de case) Bagajele le-am lăsat in cort. Lagarul de concentrare Dachau Comparativ cu Lagarul Mauthausen cel de la Dachau este mai putin impresionabil. Stiu ca este impropriu sa compari doua instituții de exterminare umana dar ne-a impresionat mai mult Mauthausen. Este mai bine conservat Mauthausen-ul. Fiind la est de Germania a fost cucerit mai repede Mauthausen-ul si nu au avut vreme nazistii sa-si șteargă urmele. Mai multe despre Mauthausen la momentul potrivit. Inapoierea la Munchen Deplasarea s-a făcut foarte mult prin zone împădurite cu multa verdeață. Satul Olimpic. In fundal stânga clădirea BMW. De la stânga la dreapta: Darius 16 ani, Rares 15 ani, Sergiu 13 ani. Maine pornim in adevărata expediție. VA URMA
  6. Tolstoievski

    Asadar, povestea de mai jos e scrisa de Memo, pe care poate il stiti de la Radio Guerrilla sau de pe la concursuri/evenimente E destul de telegrafic insirat, dar daca sunt detalii care credeti ca v-ar folosi, va ajut cu drag oricand. Cat despre transport si cazare, e destul de simplu: am mers pana la Pfunds cu masinile, le-am abandonat acolo si le-am recuperat dupa doua saptamani; cazarea a fost exclusiv la cort. ................ 4 familii, 7 copii, 400 de kilometri prin Tirol Dacă e să reduc una dintre călătoriile din acest an la câteva repere acestea ar fi cele din titlu. Dacă ar fi să dezvolt am nevoie de ceva timp și spațiu să transmit tot ce s-a trăit în cele 14 zile de călătorie. Prea mult timp n-am, spațiu ar fi… hai să vedem. După ce anul trecut am auzit că o gașcă formată din câteva familii cu copii au mers două săptămâni cu bicicletele pe Valea Rinului, mi-am dorit o astfel de experiență. Știam că Bogdan Savin este cel care se ocupă de organizarea acestor tipuri de vacanțe și mi-a fost simplu să-l abordez. Îl știam din urmă cu câțiva ani când alături de soția sa, Iulia, au participat la Ciclaton (altă poveste frumoasă). L-am sunat undeva prin septembrie-octombrie 2018 și mi-a spus că plănuiește o vacanță pe biciclete pe Valea Innului între 15 și 30 iunie 2019. Mi-am anunțat intenția de principiu de a participa și am așteptat să treacă timpul. Cu cât mă apropiam de 15 iunie 2019 deveneam tot mai nerăbdător. La fel și familia. Mai ales Theea, care la 11 ani abia așteaptă să vadă toată lumea. A venit data de 15 iunie și la ora 06:20 am reușit să plecăm din București. Planul era să ajungem în Viena până seara. Din cauză că n-am bifat pe Waze că am vignetă de Ungaria, aplicația mi-a configurat un traseu doar pe drumuri naționale, fapt ce ne-a încetinit. Nu doar pe noi. Alte două dintre familiile care au plecat din România în acea sâmbătă dimineață au mers pe același traseu, din același motiv. A patra familie a “furat” startul și a plecat cu câteva zile înainte la Veneția de unde s-au îndreptat spre Austria tot duminică. Seara ne-am oprit la un camping în Gyor, urmând că a doua zi să plecăm spre Pfunds, în Austria, locul de unde pornea călătoria noastră pe biciclete. Duminică dimineață, pe 16 iunie, noi am plecat spre Viena ca să vizităm centrul preț de câteva ore urmând ca pe seară să ajungem la Pfunds. Inițial ar fi trebuit să plecăm din Nauders, o localitate mult mai apropiată de Elveția și Liechtenstein, însă ar fi trebuit să plătim o vignetă de câteva zeci de euro care nu prea se justifica. Așa că Bogdan a hotărât să mute debutul călătoriei 20 de kilometri mai în avalul Innului, la Pfunds. Seara am ajuns în cochetul camping austriac din localitate și ne-am cunoscut cu toții. Eu îi știam doar pe Savini. Nevastă-mea și fii-mea nu cunoasteau pe nimeni. Savinii se știau cu Urșii, cu care merseseră și cu un an înainte pe Valea Rinului, dar și cu Șerbanii, cu care erau prieteni vechi. A fost chimie bună de la început. Luni dimineață pe 17 iunie a început călătoria cu bicicletele. Șerbanii au avut o rulotă pe care au plimbat-o dintr-un camping în altul și astfel ei au cărat toate celelalte bagaje ale noastre, chestie care ne-a ușurat mult călătoria (mulțumim, Sorina și Cătălin). Așadar, luni am mers de la Pfunds până în Imst. 65 de kilometri. Grei. A fost, de altfel, cea mai lungă dintre ture. Nici nu ne știam, nici nu știam ce ritm să avem, deh, ca în prima zi. Dar am răzbit. Ajunși în Imst, ne-am trezit că nu aveam loc în camping. Deși nouă ni se părea că e suficient loc pentru a pune 3 corturi lângă rulotă, cel de la recepție ne-a zis că e plin. Pentru un latin era aproape gol campingul. Pentru ei era plin. În fine… Tot el ne-a ajutat și ne-a găsit loc în alt camping. Când le-am zis copiilor că mai trebuie să pedaleze încă 3 kilometri ne-am izbit de proteste. Dar n-au avut încotro. În acel camping am petrecut două nopți. Fain tare campingul. Marți 18 iunie aveam programată distracție la Alpine Coaster Imst și o tură de hiking. În primă fază ne-am distrat în alpine coaster, după care am urcat pe munte până spre o cabană, apoi am mai coborât încă o dată cu alpine coasterul și la final am coborât până în Imst printr-un canion senzațional, Rosengarten. Seara am intrat repede în corturi pentru că a avut grijă o furtună de acest lucru. Miercuri 19 iunie am plecat din Imst spre Innsbruck. 60 de kilometri. Pfoai, iar ne-au boscorodit copiii. Pe un câmp am găsit o plantație de căpșune pe care ne-am dorit să le culegem. Proprietarul ne-a lăsat pentru că pentru asta era plantația acolo. Căpșune culese de tine 3 euro kilul, culese de el 6 euro kilul. Abia la plecare am văzut chestia asta. Seara am ieșit la plimbare în frumosul oraș care se pregătește deja de jocurile olimpice de iarnă pentru masters. Campingul e amplasat lângă un aerodrom de unde ne-au survolat multe avioane de mici dimensiuni și planoare. Joi 20 iunie am plecat de la Innsbruck la Wiesing. 50 de kilometri. Am reușit cumva să scăpam de ploaie pe drum. Nu și în camping. Dar copiii erau la adăpost în piscină când a venit. Aici am experimentat o situație mai puțin plăcută. Unuia dintre noi i-au dispărut pantalonii pentru piscină. Și după ce a văzut că toată lumea a dat dezinteresată din umeri a decis să sune la poliție, deși noi i-am zis că nu merită deranjul. El avea dreptate să procedeze așa pentru că era o chestiune de principiu. Acest lucru avea sa ne coste. A doua zi, o parte dintre cei care erau din administrația campingului s-au purtat foarte urât cu noi. Nu ne-am fi așteptat la o astfel de atitudine din partea austriecilor, dar au și ei uscăturile lor. Vineri 21 iunie am plecat dis de dimineță trei dintre noi cu bicicletele să facem o urcare de vreo 7-8 kilometri cu 500 de metri diferență de nivel. Ne ardeau tălpile. Am revenit după vreo oră, după care am plecat spre lacul Achen, sau Achensee. Am luat un vapor din Pertisau și ne-am bucurat de o plimbare pe lacul de smarald până la Gaisalm, de unde am plecat pe o scurtă tură de hiking. Până să vină vaporul să ne ducă înapoi la Pertisau, ne-a prins și ploaia. Am coborât destul de greu spre Wiesing pentru că autobuzul circulă doar din oră în oră, iar noi l-am ratat pe primul. Sâmbătă 22 iunie am plecat din Wiesing până la Kufstein unde am ajuns după amiaza mai târziu. Încă 40 de kilometri. Seara a plouat ușor, dar copiii au jucat baschet și Theea le-a cântat la chitară. . Duminică 23 iunie am plecat din Austria spre Germania la un lac, Simsee. Încă 53 de kilometri. Am găsit mulți fragi de care ne-am bucurat. S-a lăsat cu bălăceală multă. Luni 24 iunie am schimbat lacul. Nu și țara. Am rămas în Germania și am ajuns la Chiemsee. Cea mai scurtă tură. Doar 29 de kilometri. Am găsit în drum un loc din acela de unde puteai cumpăra fructe sau legume și lăsai bani în funcție de grila afișată. Pe încredere. Marți 25 iunie aveam să facem teoretic ultima tură. Până la Salzburg, înapoi în Austria. 51 de kilometri. A fost poate cea mai faină tură. Cu urcări lungi și coborâri asemenea. Cu super peisaje. Cu caniculă. Și cu final pe malul unui pârâiaș plin de păstrăvi enormi. Chiar în Salzburg. Ne-am amplasat corturile bine de tot în campingul situat la vreo 4 kilometri de centrul orașului. Aveam să stăm acolo 4 nopți. Miercuri 26 iunie femeile și copiii au luat cu asalt Salzburgul în timp ce bărbații au plecat înapoi în Pfunds să recupereze mașinile. Ne-am întors pe seară. Joi 27 iunie am plecat iar în Germania în zona unui lac, Konigsee. Acolo am luat telegondola până la Jenner Aussichtsplattform la 1874 de metri, de unde am coborât pe picioare până la lac, la 603 metri. În 11 kilometri. A durut un pic. La jumătatea drumului de coborâre Urșii ne-au părăsit. Au luat telegondola din punctul intermediar. Trebuiau să se întoarcă mai repede în țară. (Mulțumim și vouă, ursuleți simpatici). Vineri 28 iunie era ziua dedicată vizitării Salzburgului pe biciclete. Dimineață au plecat și Șerbanii spre România. Ei mergeau cu o viteză mai mică față de a noastră, având rulotă după ei. I-am înțeles. Am rămas doar noi și Savinii. Cu ei am mers la Hellbrunn, iar la întoarcere am lăsat femeile și copiii într-o librărie timp în care noi ne-am plimbat pe la castel și prin centru. S-au mai adunat un pic peste 30 de kilometri cu această ocazie pentru copii. Seara am scăpat într-un magazin cu produse sportive. Pe trei nivele. Sâmbătă 29 iunie cele două familii rămase aveam să plecăm din Salzburg până la Budapesta. Nu înainte de a mai trece pe la acel magazin pe care-l vizitasem în seara precedentă. La ei se închid majoritatea magazinelor în jur de ora 18. Așa că noi aveam ceva restanțe și bani necheltuiți din seara de dinainte. Ne-am dat întâlnire în Budapesta. În drum noi am oprit un pic și în Parndorf. Un pic pentru că și acolo se închid magazinele tot la 18. La ora 20 am ajuns la Budapesta. Ne-am instalat în camping și am plecat să vizităm orașul cu bicicletele. Se înserase deja. A fost spectaculos să descoperim Budapesta noaptea. Și ca să fie totul perfect am fost surprinși de focuri de artificii. Sigur erau pentru a marca finalul aventurii noastre. În total vreo 20 de kilometri. În total TOTAL 400 de kilometri pedalați. Duminică 30 iunie dimineața am părăsit Budapesta. Seara pe la 21:30 am ajuns in București. Ăștia am fost: 4 familii, 7 copii cu vârste între 3 și 11 ani, 400 de kilometri pedalați, 2 ture de hiking superbe și o sumedenie de amintiri în 14 zile pe Valea Innului cu hălăduială prin Austria și Germania. GAME OVER! Felicitări copiilor Matei și Ana, Teo și Deni, Matei și Maria, Theea!!! P.S. Pentru 2020, Bogdan pregătește Valea Loirei. Cam în aceleași condiții. Lucrează deja la harta și caută campinguri și trasee. Până în septembrie sigur are ceva clar. Poate… cine știe...?!
  7. Coborând pe valea Feneşului spre Finişel (munţii Gilăului)
  8. Nu sunt facute azi, dar merita sa ajunga pe aici. Urcarea din Sinaia pe Transbucegi te munceste un pic odata ajuns pe platou, vantul are tendinta de a bate din fata. Pentru urmatoarea incercare as incerca sa ajung la Vf Omu si coborare pe la cota 2000 si 1400.
  9. Lucianpim

    Ziua 3-a, am intrat in Germania rurala. Plecarea ca de obicei in jur de ora 9-10 nu prea de vreme dar nici dupa pranz Aici am estimat eu ca am pierdut cel putin 30 de km pt ca am uitat sa pornesc numaratoarea. Trebuia sa ajungem din Purgen in Huglfing si desi mergea de-a dreptul am vrut sa facem un ocol pe la lacul Starnberger asa ca .. Oricum pana pe la lac nu a fost nici un obiectiv de vizitat dar a fost o placere de pedalat mai ales ca este destul de "valurita" zona. Asta e favorita mea. La marginea lanului de cereale aveau din loc in loc cate o banca numai buna de odihnit. Este si traseu pentru biciclete asa ca toata lumea are de castigat. La un moment dat trebuia sa sevim si ceva de brunch. Arta rurala. Ghiciti animalul Dupa ori ce deal vine o vale asa ca punem iar hainele pe noi. Nasol ahead. Alta viata. Pe drum am intalnit multe ferme de vaci si oi iar la intrarea uneia dintre ele era un automat de unde cumparai diferite produse care cred ca erau locale pentru ca aveau numele fermei pe ele, am luat, am mancat, buun. Castel dar si scoala de muzica undeva pe malul lacului https://schloss-hoehenried.de/ Uite si lacul. Acelasi castel de pe cealalta parte. Multe floricele. Si mai multe. Ce sa zic: visul biciclistului de oras. Romania U21, ca e de sezon. Echilibristica. \ Shark attack. Imaginatie bogata. Toate astea se intampla la https://www.buchheimmuseum.de/ care bineinteles era inchis la ora aia dar am luat masa cu vedere la lac (am degustat branza de mai sus). Ce lac nene, ditamai marea. My kind of horse sau mai degraba magar. Aaa, nu mancasem desert. Pe margine. Ok povestea cu lacul asta Starnberger e ca un nebun de rege Ludwig al II-lea a fost ucis sau s-a sinucis sau a cazut din greseala in lac la numai 41 de ani, dar deja apucase sa construiasca cele 2 castele Linderhof si Neuschwanstein https://www.mygermancity.com/lake-starnberg Un alt castel , acum casa de miliardar https://de.wikipedia.org/wiki/Schloss_Seeseiten Alte paduri. Incepem sa ajungem undeva. V-am zis ca e o placere pe asa drumuri. La airbnb. Acelasi feeling Cica: Gata si ziua a 3-a, eram in Huglfing.
  10. "-In tinerete duceam 2 vadre de 10l cu apa agatate pe p*la - Si acu? - Acu' nu ma mai tin genunchii..."
  11. Stuparul

    Viorica Dancila si-a cumparat o punga de pufuleti si la surprize i-a picat guvernu'.
  12. purix

    - Bunicul a trăit 105 ani. Fuma trei trabucuri zilnic, bea doar whisky-uri învechite si cognac fin. Mânca fructe de mare si caviar de trei ori pe săptămână. Mergea la iubitele lui tinere si apetisante de cinci ori pe săptămână! - Și din ce cauză a murit? - A trebuit să-l împușcăm, că ne costa prea mult! Sent from my SM-G950F using Tapatalk
  13. Stuparul

    Marea Nordului la ceas de seara, vazuta din Skegness. Sent from my Moto G (5) using Tapatalk
  14. purix

    Un evreu își întreabă fiul: - Ştrulică tată...nu c-aș fi curios, dar ai putea să-mi spui cam cât ai cheltuit la ultima ta întâlnire? - Păi...cam 10 dolari. - Da, un răspuns care mă face mândru de tine! - Sincer, tată, aș fi cheltuit mai mult...dar atât a avut la ea.
  15. EyesOnly

    Ziua 21 Beauvais - Sibiu Dupa amiaza precedenta am sunat la Decathlon Beauvais, sa intrebam de cutii. Ne spun sa trecem de dimineata, cand le vine camionul. Desi initial vorbisem cu cei de la hotel sa lasam bagajele peste zi la ei - avionul nostru e abia pe la ora 20 seara - hotaram de dimineata ca nu are sens sa ne complicam cu asta. Treziti de dimineata coboram la cafea si scoatem si bicicletele afara, sa nu incurcam lumea. Nu ne grabim dar nici nu lenevim prea mult Pornim spre Decathlon - avem vreo 4km pana acolo. Ajungem putin inainte de ora de deschidere. Povestim cu un angajat si ne spune ca vor primi camionul cu marfa abia pe la ora 15, urmand sa descarce si abia apoi pot sa vada ce cutii au sa ne dea. Nu imi place deloc ideea si calculez variante alternative. Mai pedalam inca vreo 2 km, pana la un magazin de bricolaj. Incerc sa gasesc cea mai buna metoda de a impacheta bicicletele, gandidu-ma si la ceva carton pus pe langa folia cu care aveam de gand sa le impachetam. Nu sunt foarte multumit de optiuni si, inainte de a cumpara ceva, o pun pe Siri sa sune la un magazin de biciclete din oras, la care le dadusem ceva mail inainte sa plecam, Mail la care nu primisem niciun raspuns. Au raspuns sec sa venim sa luam ce cutie vrem ca au de toate. Pffff, daca sunam de la hotel, nu mai bateam atata drum pana aci. Luam niste folie pentru impachetat sacii de rafie cu gentile si pornim spre magazinul de biciclete(vreo 7-8 km inapoi in oras) Ni se pun cutiile in brate si multumim frumos pentru ele. Sa vedem cum ajungem si la aeroport cu ele Cam asa au ajuns impachetate - cam agabaritic, dar trebuie tinut cont ca erau cutii fullsize - bicicletele intrau intregi in ele Fac o poza si la statuile din vitrina magazinului Dupa plecarea de la magazin, vazand drapelul de pe biciclete probabil, o doamna ne saluta si ne ureaza buna dimineata in romana. Pornim spre aeroport, aflat la vreo 7km distanta de magazin. In drum spre aeroport dam de un magazin NOZ(magazin de destocaj, prezent si in Romania acum sub numele de WOW), important pentru Siri deoarece a lucrat o perioada pentru francezii care detin conceptul, asa ca facem o pauza sa il vizitam. Cumparam cateva nimicuri ieftine, o cutie de inghetata si ceva ciocoloata. Cat timp am stat acolo, las bicicletele in parcarea din fata, fara a le asigura in niciun fel La urma urmei, cine naiba fura niste cutii de carton sau cine poate fugi cu toate bagajele alea :)))) Ajungem rapid in aeroport Avand toate bagajele dupa noi si cutiile de carton, am renuntat la ideea de a ne mai plimba prin oras. Astfel ca ajungem devreme la aeroport, pe la ora 12, si avem muuuulte ore de asteptat pana cand vom zbura spre Sibiu. Pierdem vremea pe langa biciclete, stam cu ochii pe trupele de soldati care patruleaza prin aeroport inarmati pana in dinti. Initial se uita putin lung la noi si bagajele noastre, dar ne obisnuim rapid unii cu altii. E destul de cald asa ca inghetata de la NOZ merge perfect Asteptarea e cam plictisitoare si enervanta dar nu avem de ales. Intram in vorba cu un roman, basarabean de peste Prut, povestim de unde venim si ce am facut. Ii scapa si o intrebare care ne pune serios pe rasete si zambete - e foarte curios cum caram de la o destinatie la alta, in fiecare zi, cutiile si cum dormim in ele. :))))) Il lamurim rapid care e scopul lor si de faptul ca avem cort in care dormim. Ceva mai tarziu, din cauza plictiselii, ne apucam de impachetat bicicletele. Din cauza ca nu avem la dispozitie un carucior pentru bagaje in acest aerport, desfasuram operatiunea de impachetare foarte aproape de usa de intrare in zona de check-in Curiosii, soldatii in patrula si oamenii de securitate de la aeroport se uita cu priviri lungi la ciudatii aia doi si cutiile lor. Nu par sa inteleaga prea usor ce avem de gand. Sunt multe zboruri spre Romania din acest terminal, asa ca auzim multa vorba romaneasca. Unii intra in vorba si ne spun ca suntem nebuni, altii ne felicita, altii sunt doar curiosi ce am invartit prin Franta si cum naiba caram cutiile alea pe avion. Cutiile sunt foarte mari si permit sa introducem bicicletele intregi, fara a scoate nici macar o roata. astfel ca operatiunea de imapachetare dureaza relativ putin(nu ca nu am fi avut o gramada de timp la dispozitie) Mai avem o butelie de gaz, pe jumatate plina(cea nefolosita am lasat-o la camping-ul din Nantes) si nu prea stiu ce sa fac cu ea. Nu am voie cu ea in bagaje dar nici nu as arunca-o intr-un cos de gunoi. Intru in vorba cu soldatii si le captez rapid atentia cand le zic de o butelie de gaz sub presiune. Nu au in shchimb nicio idee despre cum as putea scapa de ea. Trei oameni de la controlul de securitate isi beau cafeaua pe langa noi si ii intreb pe ei - imi zic sa le dau lor ce am de aruncat si se rezolva. Predau butelia inceputa si un WD40 pe care il cumparasem din Franta. Odata rezolvata problema recipientelor periculoase, rezolvam destul de repede si impachetarea gentilor Observasem ca soldatii se activeaza imediat cand dau de un bagaj nesupravegheat, chiar daca e al tau si te afli la doar 2 metri de el. Nu stim cum sa procedam cu cutiile - unul din baietii de la securitate ne ajuta bucuros, stand de sase langa bagajele de afara. Eu le car si o las pe Siri langa cele pe care le-am cartat deja in terminal. Urmeaza alta asteptare lunga. Romanca care supervizeaza zona de check-in imi recomandase sa nu inchid cutiile pana nu le verifica cineva de la WizzAir. Zis si facut. Cand ne vine vremea de check-in, le car cumva printre zecile de oameni pana la ghiseu. Tipa de acolo isi pune mainile in cap si se pierde - habar nu are ce trebuie sa faca cu astfel de bagaje cu echipament sportiv. Se dumireste rapid, face un proces verbal de predare-primire, verifica cutiile si cum au fost ambalate bicicletele si ne DA OK-ul SA INCHIDEM CUTIILE. O intreb de doua ori daca chiar pot sa le inchid si apoi sigilez cutiile cu scotch si niste ata ceva mai groasa. Arunc cutter-ul prin gaurile de transport, intr-una din cutii. De la ghiseu ne zice ca mergem la bagaje agabaritice. Aici, in loc sa le puna pe banda de scanare, apar 2 tipi de la securitate(unul din ei a fost tot timpul langa noi cand impachetam, savurand cafeaua si tigarile). Imi fac semn sa bag cutiile intr-o camera mica, prin usa careia tocmai iesise. Fac asta si dau sa plec si imi zice, in franceza, ca nu am voie sa plec. Trebuie SA LE DESFAC, sa vada ce am la inerior. In plus, nu am voie decat eu sa intru - o singura persoana. Poftim nebunie! Taie funia si scotch-ul mult cu care am inchis cutiile cand nu ai niciun cutit la indemana. Le cer lor, nici vorba de asa ceva. Iau cheile de la casa si tai cu una dintre ele - nu foarte usor dar nici prea greu. Scaneaza cadrul primei biciclete si pune "cartonul" ala intr-o punga. Dau sa desfac a doua cutie si tipul de la securitate, care a cascat ochii cat m-am chinuit cu prima cutie, ma opreste. Se intinde spre fundul primei cutii si imi scoate cutter-ul de acolo. Pana la urma a scanat si cadrul la a doua bicicleta. unul din cei doi pleaca cu pungile cu "probe" si suna dupa vreo 10 minute ca totul e in regula. Tipul cu cutter-ul ma ajuta sa sigilez la loc cutiile. Nu mai e rost sa pun si funia prea bine, asa ca ma folosesc doar de scotch. In tot timpul cat am desfacut si resigilat cutiile am avut numai vorbe de duh la gura, in romana, si cu voce tare. Nu stiu ce au inteles cei doi dar se vedea pe fata lor ca inteleg ca ii injur de mama focului. In fine, totul bine pana la urma, am scapat de bagajele mari. Vine vremea sa ne urcam in avion si suntem dusi in sala de imbarcare. Aici, surpriza, cel putin o ora de intarziere, fara ca cineva sa ne spuna ceva despre asta. E putin frustrant(ziua toata petrecuta fara un scop anume si invartindu-ne pe langa bagaje ne-a obosit mai mult decat 150km de pedalat) dar nu prea ai ce face. Ajungem cu bine la Sibiu. Scoatem bagajele pe carucioare pana in parcarea aeroportului unde ne astepa tipul care ne transportase cu masina si la plecare. Ne cerem scuze ca am intarziat si l-am facut sa astepte(in loc de ora 12-01 am ajuns pe la 2 noaptea). Ajungem si acasa, tipul ma ajuta sa bag bag bagajele in pivnita. P>S> Dupa ce mi-am batut capul sa las la camping o butelie de gaz noua si am atras atentia soldatilor din aeroport asupra noastra(posibili teroristi :))) ) - ceva zile mai tarziu, cand am scos totul din gentile de portbagaj aveam sa gasesc, la fundul uneia dintre ele, o butelie de gaz nou nouta, nefolosita. Ce bine ca ne-am agitat atat de mult. Cu bune cu rele cam asta a fost tura noastra prin Franta, pe valea Loarei. O tura reusita, din punctul nostru de vedere, in care am vazut foarte multe locuri, am vizitat nenumarate castele, am mai invatat ceva istorie, am aflat cum se produce sarea de mare si am pedalat pe Passage du Gois. Am intalnit, de asemenea, oameni buni, romani, francezi, olandezi, deopotriva care ne-au ajutat atunci cand am avut nevoie. Evident, ca de obicei, putea fi mult mai bine dar daca totul iese perfect atunci nu prea are farmec. Daca aveti ceva intrebari, o sa incerc sa va raspund cat si cum se poate. Piesa-i gata, trag oblonul, hei, ce ploaie e afara, Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si-n alta seara!
  16. majikstone

    La apus in Măcicașu, jud. Cluj. Nu a fost chiar tura de sosea, ci mai degraba de gravel, dar macar poza asta e pe sosea multumiri lui @tsisak pentru poza si tura.
  17. ovitelu

    Ziua 3 Dupa micul dejun am adunat echipamentul si am pornit la drum. Urma sa parcurgem o zoana deluroasa cu multe urcări si coborâri, eu cu soția mai făcusem turul lacului in 2014. Plecarea din campingul 2. Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely. Selfie. Tuneluri Pista ciclabila merge chiar pe malul lacului in proportie de 25-30% Sunt multe zone, mai ales in partea nordica, unde pista deviază de la malul lacului si te poarta pe la tot felul de crame si csarda (han unguresc) unde sa te desfeti cu diferite bunătăți. Pupaturi. De aici intram pe porțiunea de drum judetean de 3km. Prânzul "din brișcă" vorba unui prieten. Prima suta. Dupa o serie de pante scurte si abrupte o binemeritata recompensa (am împins tzoacla 50m ca sa o savuram). Coborare, orgasmul biciclistilor. Pista ciclabila. Alta pista ciclabila (poza facuta in turul din 2014). Muzeu in aer liber, se poate vizita contra cost. Ungaria dupa ce a intrat in NATO a început sa-si dezafecteze echipamentul de lupta rusesc, o parte din el cred ca l-a vândut antreprenorilor care si-au facut muzee cu ele. Asa arata indicatorul (cel patrat) pentru pista ciclabila care înconjoară lacul. Un camp de lavanda si un muschetar romantic. lavanda era contra cost. Intrarea la al 3-lea camping, poza este din tura facuta in 2014. Aici am instalat șatra si ne-am cinstit cu o pizza la restaurantul existent in camping dupa aproximativ 6 ore de pedalat. Vizavi cu intrarea in camping exista un Lidl de unde ne-am aprovizionat pt a 2-a zi. In acest camping au instalatie de schi nautic pentru amatori Este un camping mare carea are si un hotel in el. Toate campingurile sunt pe malul lacului Va urma.
  18. Croocodillul

  19. Claudiu Moga

    Dupa doar cativa km ajungem intr-un loc mai special unde se afla amenajat un hotel intr-o pestera deschis pe perioada sezonului estival. Proprietarul se pare ca este patriot dupa tricolorul afisat si amenajarea exterioara. De asemenea a introdus si mazgaliri comerciale, rupestre menite sa atraga si sa bulverseze putinii calatori si turisti ai zonei. Apare si un cuplu pagan sau poate sunt protoparintii neamului omenesc Adam si Eva. Of, femeia, eterna poveste! In urma cu cativa ani l-am intalnit pe proprietarul acestui excentric stabiliment turistic si spunea ca are succes vara cu cicloturistii straini. Acest ciudat cetatean este un mot domiciliat in satul din apropiere.
  20. Catalin_

    Pun si eu rotile mele de zi cu zi, folosite pt transportul prin oras (desi pana acum am avut parte de vreme prielnica, odata cu venirea ploilor va trebui sa fac unele schimbari). Ideea de la care s-a plecat a fost sa iau cele 3 biciclete care stateau degeaba, ba chiar incomplete (o cursiera + 2 "semicursiere", toate de prin '80) si sa fac o bicicleta de oras, cat mai simpla, supla, care sa nu bata prea mult la ochi, sa nu tenteze. Munca nu am facut-o eu, ci Ursa Bike (unul din atelierele care se ocupa cu asa ceva in TM). Cateva detalii: Cadru de cursiera de pe la sfarsitul anilor '80 (origini necunoscute - dar dupa unele imperfectiuni de pe top-tube, rezultate de la "trasul tevilor", tind sa cred ca e un entry-level), adus la viata cu o vopsea simpla data in camp electrostatic; Roti noi (Remerx Taurus 622x14 + Cauciucuri CST 28C) Clestii de frana - aceeasi clasici Weinmann, care curatati bine de tot, chiar arata si merg bine pt. varsta lor; Manete frana noi - Saccon, model clasic (care impreuna cu camasi & saboti Jagwire + clestii de mai sus, isi fac treaba decent pt modul in care este utilizata bicicleta); Angrenaj aluminiu Silstar; Transmisie 52x18 (decent pt. un oras plat); Cablu frana spate tras prin cadru (inner routing) - aici a fost ceva de munca, dar rezultatul imi place; Mansoane piele + bucata de piele de pe cadru (care desi pare de design, e buna pt. carat bicicleta pe scari + ascunde din imperfectiunile top tube-ului) au fost facute & cusute de Ursa Bike; Pedalele originale de pe bicicleta - destul de enervante, deoarece doar o parte e plata, pe cealalta parte se simte axul pedalei ca fiind mai sus ca platforma. Se vor schimba cu altceva care sa fie din aceeasi poveste (vechi sau noi cu aer retro); O sonerie de pe AlliExpress (design interesant, suna tare & curat, dar culorile disponibile nu erau ce trebuie, asa ca nu se integreaza deloc ); Plusuri si minusuri: + arata bine, are un aer de bobber parca; - poate sunt subiectiv & paranoic (cred ca rezultatul final arata mai scump decat face), dar a primit 1 bucata Asus Bordo pt. momentele cand trebuie sa astepte afara. Noaptea doarme in apartament; - ciclistica nu este ideala in acest moment. Lookul dat de ghidounul coada de randunica (montat invers) este fain, dar controlul sufera. Voi trece cat de curand la un ghidon drept; - desi cauciucurile de 28 sunt la limita "teoretica" a latimii pt jantele de 14, sunt total neadecvate borduriadei Timișorene. Voi incerca sa ma apropii de valoarea de 35C, marime avuta pe Gravel si care mi s-a parut mult mai potrivita/ confortabila prin TM. Poate un 35 spate - 32 fata, sa vedem ce zic si furcile. La cum e expolatata bicicleta, nu mi-e frica de dejantari;
  21. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 Bayeux Dormitul in cort a fost de vis, cu greu ne-am trezit pe la ora 10:30. A urmat micul dejun in cur in fata cortui, moment in care pe deasupra noastra a trecut Patrouille de France, formatia de acrobatie aeriana a aviatei militare franceze, cea care participa obligatoriu la parada militara de pe 14 iunie si relativ des [anul asta n-a fost] vine sa salute Turul Frantei in etapa finala cand acesta ajunge pe Champs Elysees. Recunosc, mi-a ramas salamu-n gat cand i-am vazut-o si, pe moment, n-am inteles ce cautau acolo. Am eliminat repede posibilitatea ca au venit sa ma salute. Ziua respectiva a fost de plimbare prin Bayeux, fara biciclete. Inainte de a pleca, am intrebat-o pe gagica de la receptie unde pot lasa bicicletele, insa ea mi-a dat un raspuns evaziv, de genul sa le las unde vreau pentru ca acestea sunt responsabilitarea mea, asa ca le-am legat de un stalp de curent. Bulevard de langa camping. Magazin de ace, brice si carice, in care predomina marfa "made in China", pe care bineinteles ca prietena mea a vrut sa-l vada. Putin ciudat pentru Franta, deoarece era deschis duminica toata ziua. Spatiu pentru parcat, motohome-uri. Din cate stiu, parcarea aici este gratis si face parte din strategia municipalitatii de a atrage turisti.Doar apa menajera pentu motorhome era pe bani, 3 Euro pentru 100 de litri. Intrarea in Bayeux. Strada pustie, duminica la pranz. Cioc-cioc. Dopul. Un nume potrivit pentru un magazin online de alcool. 75 de ani de la Ziua Z. Parada Eliberarii, despre care nu am stiut nimic. Plus motivul pentru care in dimineata zilei respective ne-a survolat Patrouille de France [in stanga afisului]. Numele unui hotel. Fereastra cu doua pisici.
  22. Vârful Bătrâna, munţii Gilăului, Apuseni:
  23. gibonu

    Duminica, 19.05.2019 - Partea a II-a Sulina - satul Letea - lacul Merheiul Mare - lacul Merheiul Mic - canalul Sulimanca - bratul Cernovca - bratul Babina - bratul Chilia - Chilia Veche La plimbare prin satul Letea. Pregatiri pentru iarna, in luna Mai. Case specifice locului. Un sarpe la plimbare pe ulita. Biserica din Letea. Ulita principala. Biserica vazuta mai de la departare. Continuam alergarea cu barca spre Chilia Veche. Cu canoea n-am avut ocazia sa merg pana acum, insa banuiesc ca este mult mai comoda comparativ cu caiacul [de agrement, in cazul meu]. Canalul care face legatura intre satul Letea si lacul Merheiul Mare. Dupa cum arata malurile, pare ca a fost largit / decolmatat de curand. Aproape de iesirea in lacul Merheiul Mare. Iesirea in lac.
  24. gibonu

    Hai noroc la toata lumea. Pe de o parte, spre rusinea mea, pana acum nu am ajuns la Dragasani sau la Corabia, iar la Caracal am fost o singura data, acum multi ani, cateva ore la o inmormantare. Pe de alta parte, de pe Google Maps, varianta satelit, malul indiguit al Oltului arata interesant, oarecum similar cu malurile canalelor doborogene. Asadar, suficiente motive pentru o tura in zona. Miercuri, 17.04.2019 Dragasani - Crama Avincis - Crama Negrini - Dragasani 26 km Bucuresti Nord [09:32 - Dragasani [13:05] cu trenul IR 1521. Pentru mine aveam bilet cumparat online [43,42 Lei, cu 25% reducere prin cardul TrenPlus], pentru bicicleta urma sa ma intelg cu nasul [nu exista posibilitate de online la acest tren]. Inainte de a ma urca in tren am vorbit cu omul iar acesta mi-a spus ca biletul de bicicleta va coasta 30 de Lei. Bicicleta in tren. Inainte de plecare trenului din Bucuresti Nord, a aparut nasul ca sa-mi emita biletul pentru bicicleta. I-am spus ca nu am nevoie de bilet, insa el mi-a raspuns "E mai bine sa-ti dau bilet". Traducerea: va fi supra-control asa ca ia biletul de la mine pentru ca este mai ieftin comparativ cu pretul la care as fi fost tarifat de catre supra-control. Nasul a avut dreptate, aproape imediat dupa plecarea din Bucuresti au aparut doi supra-controlori. Biletul pentru bicicleta. Greutatea standard a bicicletei este 15 kg conform regulilor CFR Calatori. Plus tariful per kg in functie de distanta. Sursa: https://www.cfrcalatori.ro/intrebari-frecvente/ Ceasul garii din Dragasani era functional. Ceasul este identic cu cel din gara de la Caracal, iar legenda urbana spune ca cifra IIII este gresita si ca corect ar fi fost IV. Insa, prin bunavointa unui prieten, am aflat ca aceasta este doar o legenda, pentru ca in domeniul ceasornicarie cifra IIII este folosita. Mai multe detalii: https://monochrome-watches.com/why-do-clocks-and-watches-use-roman-numeral-iiii-instead-of-iv/ Relativ aproape de gara se afla Muzeul Viei si Vinului. Din pacare, orarul de pe usa nu are nicio legarura cu realitatea, pentru ca muzeul era inchis cand am trecut pe acolo. Drumul spre crama Avincis este foarte bine semnalizat, practic in fiecare intersectie exista un indicator. Ce se vede in poza de mai jos, in interiorul formelor de plastic, cumva sunt noi butuci de vie? Crama, vazuta din drum. In poarta cramei. Detalii pentru vizitare [la mine nu a fost cazul]. O bucata din via din jurul cramei. La Crama Negrini nimic deosebit.
  25. gibonu

    19.05.2019, Delta Dunarii, canalul Sulimanca.
  26. VladG

    Sunt role de patine Oxelo, cu ax pozitionat la aprox. 45°, de ambele parti ale sinei pe care ruleaza bicicleta. Bratul si rolele de pe a doua sina au rol doar in echilibrare. In consecinta nu poate traversa macaze, intersectii.
  27. Unul din primele mele macro-uri, facut cu un Helios 44-2 si tuburi. La inceput, ma taram destul de mult prin iarba sa fotografiez ochi de musca. Greierele asta l-am prins din intamplare, pe un hanorac pus pe iarba, a fost curios si mi-a stat la pozat. Am mai multe ...
  28. gibonu

    Joi, 18.04.2019 - Partea a III-a Dragasani - Poganu - Cucuieti - Deleni - Criva de Sus - Piatra - Piatra Olt [si Caracal cu trenul] 53 km Gramada de stabilopozi. Malul vestic al Oltului. Urma sa continui alergarea pe drumul de pe marginea digului. Barajul vazut din aval. Drumul de macadam este ok. Un buldozer nivela drumul de acces catre o balastiera. Lebada pe Olt. Draglina cu cabina inaltata. Asta n-am inteles ce este. Simetrie simpla. Simetrie dubla. Curs de apa paralel cu Oltul.
  29. Problema cu genunchii e de la cadenta!
  30. Tura in lunca Dunarii (de dat jos mancarea) ! Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  31. Cum nu are? Are bidoane!
  32. purix

    - Salut vecine! N-am mai vazut-o de mult pe soția ta. V-ați despărțit? - Nu. Parchează... Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  33. BodoC

    Da' march-arriere nu ai?
  34. Scuze, am uitat că nu mai merge de pe Goog doar cu link direct.
  35. liviu m.

    13.06.2019 Ma trezesc, o usoara ceata se vede pe campul de grau din apropiere. Impachetez repede si trec iar pe SP8. Trec rapid prin Sagrado apoi pe SR351 prin Ruda, Cervignano del Friuli si San Giorgio di Nagaro pe SS14. Cam toate satele sant la fel. In unele din ele, in centru aveau un fel de targ unde vindeau tot felul de produse . De pe aici ma aprovizionam cu diverse fructe. Dupa Lugugnana am gasit un loc de campare, bineinteles dupa multe cautari. Ori e iarba prea mare, ori prea expus, acces la campurile de culturi de pe marginea soselei e foarte rar, multe garduri. Data viitoare o sa iau o coasa cu mine. Deci locul gasit, e intre niste culturi de porumb, langa niste canale de irigare. De pe sosea am facut dreapta pe un drum de tara, apoi am trecut pe langa o bariera inchisa cu lacatul, avea un spatiu liber, exact cat sa trec cu bicicleta. Pe la 8 PM a venit proprietarul, intr-un Mercedes,sa ma intrebe de sanatate. Ii explic cam ce face eu pe acolo, a fost si el in Romania pe la Timisoara asa ca ne-am inteles la fix. Salteaua, nu mai prea tine aerul, are un por pe undeva, trebuie sa ma trezesc o data pe noapte sa o stimulez. A fost un loc bun, iarba excelenta, fara tantari, cantece, departe de zgomotul masinilor. Locul de campare din seara precedenta. Si locul curent de campare, porumbul abia s-a inaltat putin.
  36. nikki

    Mă duc la cumpărături pe raftul din spate al ebike-ului meu. foarte convenabil, mai ales pentru distanțe scurte, care poartă mici pungi de cumpărături. îmi puteți vedea ebike-ul aici. Mi-a fost foarte greu să cumpăr cu mașina pe străzile aglomerate ale Bucureștiului. soția mea mă trimite întotdeauna la supermarket și se plânge că „de ce ai întârziat atât de mult?” așa că am cumpărat un ebike pentru a mă salva de probleme. sunt un tip englez căsătorit cu femeie română.lovely
  37. Pe valea Strâmbă ce coboară din Dângău Mic spre lacul Tarniţa (n-am mai ajuns la lac fiind întors din drum deoarece se vâna pe valea Râşca şi riscam să fiu confundat cu vânatul):
  38. gibonu

    Duminica, 09.06.2019 - Parte a III-a Bayeux Bayex a fost primul oras eliberat dupa Debarcare, in dimineata zilei de 07.06.1944. Daca nu ma insel, Citroen 2 CV. Pe la Isigny sur Mer am trecut in 2017. Tigaile de la fereastra nu stiu ce simbolizeaza. O formatie locala de cimpoieri. Pacat ca nu exista fotografie cu sunet. Arta neconventionala, doar 210 Euro bucata, bani d-astia de acum.
  39. paulrad

    Evident că am fost și anul acesta la cel mai frumos MTB camp din țară. Iată povestea: Datorită iernii grele de care am avut parte, cel mai fain camp MTB din țară a sosit cu 2 săptămâni întârziere. Ca norocul că am avut inspirația să particip la Village Warrior MTB camp și astfel am mai îndulcit așteptarea. Spre deosebire de anii trecuți, acum au fost organizate două sesiuni în weekenduri consecutive: Purple Lines Warrior și Purple Lines Gravity, cel din urmă fiind axat pe downhill, în consecință nu o să mai fie menționat de aici încolo. Tot spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta am ales dormitul la cort, dacă tot am luat echipament pentru tura din Franța și nu l-am mai folosit de atunci. S-au anunțat mai mulți aventurieri cu cortul, dar până la urmă am fost singurul. După multe săptămâni în care prognoza meteo arăta în fiecare zi ploaie, a sosit și joia cea mare în care pornim spre orașul de la poalele munților Rodnei și Maramureșului. La ediția asta s-au înghesuit băimărenii mai tare ca niciodată: Ramona (cu eBike!!), Florin, Cătălin, Istvan, Peter, Cătană, subsemnatul și Călin care ni s-a alăturat în cea de-a doua zi. Tot din același oraș magnific (haha!) fac parte și organizatorii, Iulia și Robert, cât și bucătarul, domnul Attila (tata lui Robert) care ne-a încărcat bateriile în fiecare zi cu o mâncare excepțională. Wouter Cleppe încă n-are buletin de Baia Mare, dar la cât se dă pe aici, nu se știe niciodată ce o să fie. În jur de ora 18:30 ajung împreună cu Cătană și Peter la o pensiune nouă care ne servește ca tabără de bază și încep să montez cortul. Apare și Ștefan între timp, obișnuit de-al casei deja, și Vlad pe care l-am cunoscut la Breb anul acesta. Apoi fac cunoștință cu oamenii noi pe măsură ce apar. N-au fost foarte mulți căci jumătate din locuri le-au ocupat băimărenii. În jur de ora 21 servim cina, ne ține Robert o scurtă prezentare cu traseele zilelor următoare, iar apoi ne întindem la povești, unii dintre noi până pe la ora 1 dimineața. În fiecare camp The North Quest am dormit foarte prost în prima noapte, așa că eram curios cum o să meargă treaba la cort. Ziua I – Vineri, 21 Iunie: Valea Repedea – Puzdrele – Șaua Galațiului – Șaua Gârgălău – Știol – Cascada Cailor – Complex Borșa, 36.76km cu 1529m dif. de nivel N-am prea dormit, ca de obicei. În principal am murit de cald din cauză că m-am băgat în sacul de dormit și abia pe la 4:30, când eram ud leoarcă, am ieșit din sac și m-am învelit cu el. După o oră și ceva de somn mai bun, scot dopurile din urechi să aud mai bine ciripitul păsărelelor, dar îl aud pe Cătălin și ies afară pe la 6am. Beau cafeaua cu Cătălin și Ștefan, noi fiind cei 3 matinali ai camp-ului, iar în jur de ora 8:30 – 9:00 servim micul dejun după care ne echipăm de muncă. În mare, traseul este cel consacrat, pe care l-am parcurs și anul trecut tot în prima zi. Pornim direct în urcare pe forestierul ce ne duce la fosta cabană Puzdrele. Aici anul trecut am făcut mai mult pushbike că mi-a fost rău după concursul de hillclimb, iar acum mi-am propus să urc cât mai mult pe bicicletă. În față a plecat Robert cu ebikerii (că nu e doar Ramona cu motor) și cei mai antrenați, iar în spatele grupului a rămas Wouter. Borșa, o poză făcută din mers De acolo venim. Înainte de curbă s-a terminat șmecheria Până înainte de curba de mai sus, a mers totul strună, dar când panta bolovănoasă a trecut de 20% și pe Garmin am văzut puls 200, m-am oprit. De aici încolo, n-a mai mers treaba. Pe bucata care a urmat ba dădeam la pedale, ba descălecam înjurând rapoartele și reproșându-mi că n-am schimbat foaia mică cu una de 24T cum plănuisem. Îl ajung pe Cătălin care pornise tare în față cu Robert & CO și care acuma părea că se chinuie și el, dar mai cu talent. Se vede cât de mare era panta după cât de drept înaintează Cătălin. Drumul face un viraj la stânga și se mai domolește nebunia de pantă așa că încalec din nou. Știu că urmează în curând locul de regrupare, dar pare că nu se mai termină bucata asta și panta încă trece uneori de 14%. Sub vârful din zare trebuie să ajungem! Mănânc și fac o poză (ultima de mai sus) cu vârful Puzdrele sub care trebuie să ajungem. După o coborâre scurtă, câteva urcări abrupte și iar o coborâre scurtă, ajungem la Stâna/Cabana Salvamont unde umplem bidoanele cu apă și mai mănânc un baton căci de aici urmează greul. De la fosta cabană Puzdrele se împute treaba. Imediat după ruină încep și bag pushbike pe zone unde anul trecut am urcat călare, așa că moralul se prăbușește câteva etaje. Mi s-a părut mult mai bolovănos drumul, ori au umblat cu 4×4 pe acolo ori e de la ciurdele de vaci. Ruina fostei cabane O pauză de pushbike și o privire înapoi La un momentdat 200m făcuți pe bicicletă au ajuns să fie o adevărată binecuvântare. Știu că urmează zona de regrupare chiar sub vârful Puzdrele și mă ambiționez să urc o bucățică mai tehnică, iar apoi surpriză: nu se oprise nimeni acolo, erau doar niște văcuțe la păscut. S-a mai dus moralul câteva etaje în jos. Fosta zonă de regrupare Pushbike spre Șaua Galațiului Cam atât de în față erau restul. 10x zoom față de poza anterioară Abia de aici începe zona adevărată de push/carry bike. Nu știu exact ce mi-a trebuit, dar am dat un zoom pe telefon și am văzut că ceilalți sunt aproape în vârf, iar eu abia începeam împinsul. Moral lvl -9999 + nervi. Robert strigă ceva la mine din vârf fără să-l înțeleg, dar nu prea mă interesează decât dacă zice că vine să-mi ia bicicleta. Mai rămâne doar Peter în spatele meu și încep să mă gândesc ce sărăcie caut aici să mă chinui al 3-lea an la rând. Am gândit și lucruri necurate care nu ar trebui spuse pe post, gen că nu mă mai duc altă dată (mi-a trecut între timp). Cu chiu cu vai ajung în vârf și intru pe Șaua Galațiului, locul unde ne așteaptă Wouter în fiecare an pentru poză. Anul ăsta e mai slăbuță partea cu purple, rododendronul nefiind atât de înflorit ca anul trecut. Din ce am auzit a fost afectat de grindină. Foto: Wouter Cleppe / The North Quest Dacă anul trecut am lăsat de-o parte frica de înălțime și am făcut toată șaua pe bicicletă, oprind doar pentru poze, anul ăsta am fost atât de demoralizat că 70% am împins de bicicletă. Aș fi făcut toata șaua pe lângă bicicletă, dar văzând capătul mi-a fost lene să împing atâta. Priveliștea din Șaua Galațiului Îl văd pe Robert că pleacă cu ceilalți, rămânând doar Wouter, Istvan care aproape ieșea din șa și în spate Peter care abia începuse traversarea. Vremea nu arată bine deloc, motiv pentru care au luat-o ceilalți din loc și nici noi nu stăm decât până ajunge Peter, iar apoi îi dăm bice mai departe. Bucata asta pe curba de nivel îmi place și fac puțin de recovery moral. Mai facem un scurt push bike până în Șaua Gârgălău (dacă nu încurc locurile) și o regrupare. Wouter, optimist convins, ne-a tot zis de la începutul zilei că nu ne plouă, dar începe să pună pe el echipamentul de ploaie. Plouă în toate direcțiile Subsemnatul cu Wouter Cleppe Plouă și în direcția asta Se poate vedea că plouă bine în toate direcțiile. Pe lângă asta, suflă vântul de îți zboară salamul de pe sandwitch și ne aduce câțiva picuri de ploaie așa că o luăm la vale de îndată ce ajunge și ultimul om pe vârf. Coborârea mi-a plăcut tare și am coborât mai bine ca anul trecut, deși de câteva ori am descălecat. Facem câteva regrupări pe coborâre, Istvan face o tumbă peste cap fără să fie ceva grav și într-un final ajungem în Șaua Știol de unde începem coborârea pe la Cascada Cailor. Pe la cascadă am trecut fără să oprim la poze. Pe panta finală, foarte abruptă, înainte de forestier am avut emoții mari. N-am controlat bine viteza la intrarea pe pantă, iar apoi cel mai probabil am pișcat un pic frâna spate. Cert e că n-am mai avut nici un control și am luat-o pe o trasă plină cu bolovani mari. La fiecare bolovan mă așteptam să zbor de pe bicicletă, dar cumva am ajuns jos și am jurat că duminică cobor pe lângă bicicletă. Colegul Ștefan a făcut un filmuleț mișto pe bucata Șaua Galațiului – Cascada Cailor – forestier. La anul poate apar și eu în filmuleț… În Complex Borșa am oprit la un magazin cu gândul să luăm apă că nu mai aveam nici unul, dar ne-au expediat ”domnii” de acolo: ”mereți mai departe, nu vedeți că se lucrează?”. Ar mai fi trebuit să facem o urcare ca să nu mergem așa mult pe asfalt până la pensiune, dar Wouter zice că n-are rost să o mai facem că nu e nimic de văzut acolo, e doar abruptă și atât. Mi s-a părut mie că încurcă urcarea în cauză cu alta, dar am zis că dacă mergem direct la pensiune nu ne mai trebuie apă. Ei, ce să vezi? Pornește Wouter GPS-ul și zice “oh, mai este o cățărare!” Pentru o clipă am sperat că nu o facem, cum am stabilit, căci nu mai aveam apă deloc, dar semnalizează Wouter stânga și iată-ne pe o urcare de 1.5km cu pantă medie 11.4%. Ne regrupăm iar unde credeam noi că e gata urcare tocmai când Robert cu ceilalți plecau mai departe. În loc să facem dreapta și să coborâm spre pensiune pe forestierul pe care urcasem dimineață, traseul zice că trebuie să facem stânga și să mai băgăm o cățărare, dar stabilim cu Wouter să mergem direct la pensiune. Când am văzut ce coborâre a făcut Robert cu restul trupei la final de zi, m-am bucurat și mai tare că noi am coborât direct la pensiune pe forestier. Spălăm bicicletele, luăm cina în jur de ora 20, iar apoi Robert ne prezintă traseul de mâine și câteva informații despre antrenament și alimentație după care stăm la povești. În seara asta mai mulți oameni sau culcat devreme, dar pe câțiva tot ne-a prins miezul nopții pe terasă. Va urma. <iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/2468131097/embed/6a3a59d50ac34deee6fdb276b5c896abca35db44'></iframe>
  40. Un comentariu total lipsit de condescendenta si total neinteligent.
  41. purix

    La spital: -Pijama ați adus? -Da! -Mâncare ați adus? -Da! -Medicamente ați adus? -Da! -Domnul de lângă dumneavoastră cine e? -Medic... în cazul în care nu aveți! Sent from my SM-G930F using Tapatalk
  42. Traveller

    Chiar forumul, nu doar topicul. Mai mult, csuporj pare să fi greșit și planeta care să corespundă unor asemenea utopii incompatibile cu specia umană.
  43. O tura prin Apuseni la Rosia Montana!
  44. MLADEN

    As dori sa-i multumesc bancii care mi-a acordat creditul pentru a-mi cumpara noua bicicleta... Nu cred ca voi putea sa va rasplatesc vreodata!
  45. Munchausen

    Cadru Principia RSL SX. Grup Campa Veloce (frane Potenza). Roti custom pe butuci Miche Racing Box. Anvelope Conti GP si camere Michelin Latex. Pipa si ghidon Deda Zero2 si Zero100. Sa si tija din carbon China - no name. Pedale MKS. Evitam Veloce si tot tinteam un grup Shimano 105 argintiu pentru cadrul asta. Pana la urma mi-am tinut respiratia si am luat Veloce motivat de greutatea mai mica. Aproape 1000 de km mai tarziu pot spune ca am facut ceea ce trebuie.
  46. EyesOnly

    Ziua 19, Nantes, partea !!! Ne plimbam pe marginea raului si ne face cu ochiul unul din obiectivele de pe lista noastra(cu care am luat contact la sosirea noastre dinspre Saint-Brevin-les-Pins de acum 2 zile) Escortorul(de distrugatoare) Maillé-Brezé Primul muzeu naval plutitor din Franta, deschis in anul 1991. Singura nava Franceza transformata in muzeu Escortorul, bijuterie a Marinei Franceze, la vremea lui a facut parte din cele 18 escortoare, de tip Surcouf. construite in anul 1950. Caracteristici: lungime - 132,65m latime - 12,7m linia de plutire - la 5,8 inaltime greutate la incarcare maxima- 3.900 tone echipaj - 277 marinari dintre care 17 ofiteri, 100 sub-ofiteri motoare - 63000 cai putere viteza maxima - 33 noduri raza de actiune - 6600km Suntem insotiti de un fost capitan care ne povesteste multe despre ce vedem, doar ca in limba franceza(urmatorul tur in engleza era prea tarziu) Avem parte si de 2 romani. Sunt si singurii romanii intalniti in excursia noastra care m-au facut sa imi fie rusine, cu comportamentul lor. Barcile de salvare sunt la locul lor, vazute de pe scara care ne coboara de pe cheu Tricolorul francez flutura maret pe catarg "Intr-o zi motoarele s-au oprit, marinarii au debarcat, noi le pastram amintirea vie pastrand vie aceasta mostenire" sau Pardon my French Niscaiva instructiuni de folosire pentru cateva mecanisme de la bord Schema interna de transport a apei menajere(albastru) , apei de mare(negru), vaporilor de apa(rosu) si combustibilului)mov) Ceasuri, multe ceasuri. tot felul de informatii despre sistemele sub presiune care ne inconjoara Unul din axele motoarelor O sectiune in teava prin care circula apa de mare folosita pentru propulsie Cineva are intalnire in seara asta Probabil cu nenica asta de isi face freza Si macheta vasului Sigur nu ne aflam in cursa Paris-Nice, la cum (nu) bate vantul are cineva chef de niste torpile Matelotii sunt harnici si organizati Scos din functiune dar totusi impunatoare turela de pe punte Sisteme de comunicatie moderna Chiar langa cel mai destept telefon de ultima generatie Semne "rutiere" pentru nave Pe fiecare usa de la bord exista asa numitul "arlechin" In functie de cele 6 situatii in care se poate afla vasul si pozitia la bordul vasului fiecare usa trebuie sa fie intr-o anumita pozitie: - deschisa - inchisa cu acces restrictionat, cu obligatia de a o inchide dupa trece - inchisa, cu interdictia de a trece pentru oricine Suna clopotelul Cineva a avut parte de botezul marii la bordul acestui vas Iar altcineva a castigat titlul in '78 In vreme ce altii se odihneau in hamac(au fugit cand ne-au vazut ca venim) dar sigur nu era el Cei prinsi ca leneveau in hamac au dat de ....doctor si si-au luat adio de la mancare si alte resurse de la butic Am adunat in acest album toate pozele facute la bordul escortorului ~va urma~
  47. fizikant

    Propun deschiderea unui topic separat numit Mocăciuni pentru studenți. iar topicul ăsta să redevină ce-a fost până acum 4 pagini.
  48. tzunoi

    Tu ai pus ulei..."din ala subțire" si iți mai faci probleme daca era original sau nu? Roz este doar in cantităti mai mari..cand picură nu este roz. Daca nu ai scule sau chef sa faci lucrurile cum trebuie du-te in service - iesi mai ieftin uneori.
  49. majikstone

    Cadru de titan Reynolds TB3 custom, de data asta de la Cadres Le Vacon. Bonus furca Enve, pipa custom de titan, Campy Super Record, 6.8 kg.
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up