Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 06/24/2017 in all areas

  1. 16 points
  2. 15 points
    O tură cu MTB-ul de 105km, 2200m diferență de nivel. BM - Pasul Gutai - Taurile Chendroaiei - Taul Morarenilor - Breb - Budesti - Schit Budesti - Pasul Neteda - Drumul Mariutii - Poiana Boului - Suior - BM Vf Gutâiul Mare (stânga) și Creasta Cocoșului (centru) Tăul Morărenilor și Creasta Cocoșului Poartă maramureșană în satul Breb Spre Schitul Budești (nepozat că nu m-a fascinat nimic) Peste dealuri să ieșim la șosea. Tăurile Chendroaiei și Creasta Cocoșului Poiana Boului
  3. 15 points
    A doa zi m-am trezit târziu, am luat un mic dejun iar la 9:30 eram pe drum. De data asta, cerul era limpede iar soarele lumina perfect peisajele. Am găsit pe cineva să îmi facă și poza tradițională de pe pasul Urdele. Multe mașini nu trec de panta asta. Nici eu n-am trecut decât cu împinge-bilcla. Lacurile de la pasul Fără Nume ”Toată lumea-mi zice lotru, C-am furat un lemn din codru.” Foarte mult mi-a plăcut coborârea de la pasul Tărtărău la lacul Oașa. Restul este banal. Aici găsiți linkurile traseelor din cele două zile. https://connect.garmin.com/modern/activity/1907771899 https://connect.garmin.com/modern/activity/1909757933
  4. 15 points
    M-am sculat devreme, pe la 2:30 iar la 4:00 eram gata de plecare, cu bicla pe mașină. Mi-am luat un avans considerabil dorind să profit de ziua lumină. Eram conștient că s-ar putea să clachez pe urcările principale, drept urmare, o rezervă de două ore lumină erau cruciale. La răsăritul soarelui, eram pe traseu. Principial, stabilisem mai multe etape: 1. Încălzire lejeră Sebeș - Șugag, Cam 25-30 km, 2. Șugag - lacul Oașa 37 km, 3. lacul Oașa - Obârșia Lotrului 25 km, 4. Obârșia Lotrului - Rânca 28 km Ulterior mi-am dat seama că înfapt ar fi următoarele etape: Șugag, lacul Tău Bistra, lacul Oașa, pasul Tărtărău, Oârșia Lotrului, pasul fără nume, pasul Urdele, Rânca. De la tura făcută cu @majikstone trecuse ceva vreme și amintirile îmi erau cam învălmășite. Am ajuns foarte bine la Șugag după ce am trecut de Căpâlna și fetele lor. Era ora 8:00 și aveam un avans de timp substanțial față de cel mai prost scenariu posibil. Am oprit lângă o benzinărie, unde am refăcut stocurile de apă, m-am hidratat și alimentat. Urma urcarea de la lacul Tău Bistra. Știam că porțiunea asta vine cu un prim cumul de metri de ascensiune dar care nu ar trebui să mă suprasolicite, ceea ce s-a și confirmat. Oricum eram destul de odihnit. pentru confirmitate era vorba de 441 m / 14 km. Drumul este frumos asfaltat și foarte plăcut la o oră atât de matinală, fără a fi suprasolicitant. În cele din urmă am ajuns și la lacul Tău Bistra. Era ora 9:25. Eram în grafic. Îmi făcusem probleme că nu voi găsi apă la lacul Tău Bistra. Oportunitățile de câștig sunt întotdeauna un stimul. Am găsit tonete de unde puteai lua mâncare și băutură. De altfel, inainte de a intra ”în pustie”, la cateva sute de metri de coada lacului Tău Bistra, există și un mic local unde am și adăstat cu @Majikstone, acum câțiva ani. Urma urcarea către lacul Oașa. Ceva mai dificil, cu cei 546 m / 19 km dar cu excepția cîtorva pante mai supărate, spre final, am avut parte de un traseu absolut agreabil. Am Încercat să îmi fac ceva poze pe urcare dar cam greu cu încadrarea în cele 10 secunde ale temporizatorului. Pe ansamblu: drum plăcut prin răcaorea dimineții, peisaja frumoase. La lacul Oașa am ajuns la 11:45. Moda anului asta erau plăcintele coapte pe piatră. Un moft. Am mâncat două dar nu pot să spun că am fost impresionat. Nu m-am grăbit să plec pentru că știam că urmează prima urcare mai importantă a zilei: pasul Tărtărău. Inițial am avut parte de cam 7 km de parcurs lejer pe marginea lacului Oașa, care au fost perfecți pentru a reintra in ritm. Pasul Tărtărău s-a dovedit a fi rău de tot spre final, poate și pentru că soarele începea să ardă necruțător, fără a mai beneficia de protecția brazilor de pe mergine. Știi că ai trecut de pas nu atât prin schimbarea rampei în pantă cât prin faptul că treci în alt județ. după o coborâre scurtă dar intensă, am ajuns la Obârșia Lotrului, etapă importantă, unde mi-am propus să fac o pauză mai lungă îngrijorat fiind dacă voi putea face față la cele două urcări care mă așteaptă înainte de a ajunge la Rânca. Era ora 13:45.
  5. 14 points
    Pârâul Mislea, afluent de dreapta al râului Teleajen (în care se varsă în apropiere de Plopeni), este la rândul său format din doua pâraie mai mici: Mislea Sărată, ce izvorăște în apropiere de Telega, și Mislea Dulce, care izvorăște de sub dealurile satului Buștenari. Ele se unesc în satul Mislea al comunei Scorțeni. La Cocorăștii Mislii, pârâul mai primește ca afluent Doftănețul, care izvorăște tot din Buștenari și traversează pădurea care este subiect al turei de față. Acum că am definit cadrul natural, și pentru că aveam o biclă de inaugurat, m-am decis să fac un traseu care să cuprindă toate văile mai sus menționate. Prietenii mei fiind ocupați cu treabă, tura am făcut-o singur în cele din urmă. Duminică 30 iulie m-am urcat în trenul Regiotrans la 8.50 și la 10.40 coboram în gara Câmpina. Ajuns în Telega, la sensul giratoriu am cotit dreapta spre Mislea, pe DJ 100E, coborînd ușor pe valea Mislii Sărate (pe panouri apare simplu Mislea). În satul Mislea, la intersecție, am luat stânga din ghidon, și am început să urc pe valea Mislii Dulci. Drumul comunal 5C e de fapt un drum de exploatare petroliera. Inițial este placat cu plăci de beton. Majoritatea sunt erodate, dar există și o scurtă porțiune în care sunt de foarte bună calitate. Zgomotele localității se estompează, pădurea ține un pic de răcoare. Drumul dă colaterale spre diverse instalații de foraj petrolier (fostul câmp de sonde Buștenari). La ieșirea din pădure dispar dalele de beton, inlocuite de macadam pietros, și ajungem în cătunul Țonțești, care numără vreo 3-4 case, în mijlocul pustietății. Panta deja s-a ascuțit, și așa o să rămână până la intrarea pe prima uliță din Buștenari, sat ascuns în zare către nord. Mă văd obligat să împing vreo 4-5 sute de metri spre vîrf, pe rampa care sărea de 12%. În Buștenari opresc întîi ca să pozez grădinița, care e găzduită de o casă veche. Alături e un monument al eroilor, dar acvila care probabil ședea pe piedestal a fost înlocuită, foarte prozaic, cu un bec de iluminat public. După ce am împins prin soare, era cazul să refac provizia de apă. Chiar înainte de bifurcația către Poiana Trestiei, respectiv Cocorăști, e un magazin mixt. Coborîrea din Buștenari către Cocorăști se face pe DC 133, macadam generos garnisit cu pietre și abrupt, o secțiune unde m-am dus cam sanie cu rigida, iar încheieturile s-au resimțit după cei peste 3 km în care am pierdut 250 m altitudine. După coborîre, drumul se angajează pe valea Doftănețului, decorul e reconfortant. După încă un punct de lucru petrolier, drumul cotește la dreapta, spre sud, și intră în pădure, unde era cam ud pe jos, după ploile recente. Am făcut un pic de slalom printre bălți. La un moment dat, la o bifurcație unde era un pod înainte, improvizat din dale de beton, am ales la dreapta și am ieșit din pădure (în același loc unde greșisem drumul acum niște ani, cu @SorinKiss). La loc comanda, am întors troaca și am reintrat pe traseul corect. Alături, pădurea era inundată. M-am intersectat cu vreo 3 temerari pe 4 roți, ieșiți la iarbă verde, care mergeau pe drumul ăsta cu viteză mai mică decât a mea. Pe unul cu un Golf l-am și depășit. Înainte de intrarea în Cocorăștii Mislii am oprit la recent semnalizatul gorun secular, unde un domn prof si eleva sa studiau la corn englez: Mi-a făcut o deosebită plăcere să-i ascult, relaxare totală! Revenit la asfalt, am cîrmit dreapta către Telega și Cîmpina. Am băgat piciorul în pedală, ca să prind Regiotransul de 15.38, cu o singură pauză, de-o Coca Cola în Mislea, pe treptele unui magazin mixt. Trenul l-am prins (bine, a avut 15 min întărziere oricum), bicla am testat-o, deci ieșeala a meritat! Traseul: https://ridewithgps.com/trips/16470460
  6. 14 points
    Vorba lunga, saracia omului, Rezultate, nu vorbe! Eu, de exemplu, intr-un an de zile am reusit sa scap de barba
  7. 14 points
    Obârșia Lotrului este un loc foarte interesant. Încă de la intrare, întâlnești culegătorii de ciuperci. Locul arată ca și cum ar fi centrul bursei de ciuperci din România. Undeva mai către intersecția drumului către Voineasa, regăsești acea aglomerare de localuri cu aer de improvizație și de barăci de lemn, unde se comercializează eternele ”prostii și prostioare” sau unde poți mânca ceva. Eram hotărât să rămân mai bine de o oră, ceea ce am și făcut. Am ras două beri cu suc (ca să nu le dau numele) și am mîncat o ciorbă de văcuță cu smântână și multă sare. Lângă mine, niște cupluri (tradiționale) de cehi, veniți cu motocicletele făceau și ei un binemeritat repaos. De la Obârșia Lotrului, drumul este plat cam 4 km, pe malul Lotrului dar imediat ce treci podul, încep serpentinele renumite ale TA. Urma prima din cele două urcări serioase ale zilei. Fiind în tură de cicloturim ”light”, aveam un bagaj redus la minim. Cu toate acestea, bicicleta ajunsese la 21 kg peste care veneau cele 85 ale mele. Împotriva forțelor naturii mă opuneam cu o transmisie pe 10 viteze 50/39/30 cu caseta de 11-36. Eu eram convins că voi putea urca orice pantă, oricât de mare în configurația asta. Vise frumoase. Până aici reușisem să nu folosesc mai mult de 39/36 și speram ca să rămân așa pe cea mai mare parte a urcării de pe TA. Nici n-am trecut de primele două serpentine că mi-am simțit picioarele fără vlagă așa că am trecut la 30/36 dar continua să îmi fie destul de greu. Pulsul se menținea în jur de 160. Am menținut-o tot așa destul de mult, până cam la 3 km de pasul Fără Nume, unde am dat de prima pantă de 14%, moment în care am făcut push-bike sau împinge-bicla, mai pe românește. Când pantele se mai domoleau, urcam din nou pe bicicletă și tot așa. Îmi era greu dar mă simțeam fericit că sunt acolo pe munte într-o zi absolut superbă. La 17:20 eram la pasul Fără Nume. Îi spun așa pentru că nu a primit nici un nume deși cred că ar merita să poarte unul. A urmat o coborâre scurtă dar consistentă după care ultima urcare către pasul Urdele. Soarele începea să își piardă din putere, drept urmare, nu mai alimenta curenții de aer ascendenți iar norii începeau să coboare în vale. Răcoarea mă făcea să mă simt bine dar, deja începea să îmi fie ciudă că nu voi putea face tradiționala poză de pe pasul urdele. Eram deasupra plafonului de nori. Coborârea către Rânca nu a fost tocmai de vis pentru că mă aflam în plafonul de nori iar vizibilitatea mă punea pe gânduri. Cazarea am ales-o la pură întâmplare, dar nici nu prea aveam multe opțiuni cu doar două zile înainte de plecare. Este vorba de cabana Brândușa. O cazare mai penibilă ca asta nu am avut niciodată. Nimic de zis, era curat și îngrijit iar oamenii foarte grijulii. Mi-au băgat bicicleta într-o magazie, sub cheie. Aparent totul în regulă. Singura chestie era că acea cameră de două persoane era mică, cu un singur pat și ăla, cu greu s-ar fi putut numi pat matrimonial (sau patrimonial după cine doarme în el). Cireașa de pe tort a fost că aveam o singură pilotă. În concluzie, dacă veneam cu prietenul meu de FB, cred că se ducea de râpă conceptul de familie tradițională. Altfel, repet, curat, îngrijit, plăcut și oricum eram prea obosit ca să mai comentez ceva. De mâncat, am mers în vecini. Nu puteam să spun că mă rupea foamea dar nici n-am dat de ceva genii culinare rătăcite prin munți.
  8. 13 points
  9. 13 points
    Ce faci când mercurul sau alcoolul din termometre amenință să dea pe dinafară după ora 12, într-o zi de duminică, dar tu ai chef totuși să faci măcar o ieșire scurtă, de relaxare? Întâi te conversezi cu prietenii să vezi cam care e disponibil și pe unde s-ar putea ieși în intervalul 8-12, cât să te bucuri în tihnă de-o pedală, fără să dai în fiert. La întrebarea asta au răspuns prezent @MaC® și @andidani, iar ultimul ne-a și preluat cu mașina dumisale, din care am coborît și troacele și pe noi în fața gării Periș, la 8.15. Ne propusesem un traseu de vreo 35 km prin satele și pădurile dimprejur, cît să ne încadrăm în timp și să bem și o bere/două liniștiți, la umbră. Întâi am cotit-o dreapta spre Ciocănari. Satul e în județul Dîmbovița, iar drumul de pământ care îl leagă cu Buriaș spre nord este DJ 101A și merge pe granița dintre Dâmbovița și Ilfov. Intrăm în Buriaș. Ieșim repede din el și traversăm Ialomița. Arșița Soarelui începea să se simtă. Și cum arșița trebuie contracarată, iar bidonul era pe trei sferturi gol, am adăstat la un magazin mixt din Poienarii Burchii. Aici, lume pestriță, de la un muncitor CFR cu subluxație externa a patelei (rotulei), care se deplasa pe bicicleta in ciuda bandajului gipsat, pâna la diverși alți consumatori aflați în trecere, toți pe 2 roți. Pimp my soul, babeee! MaC citise despre mânăstirea Pissiota din turele noastre de pe aici, dar n-o văzuse în mărime naturală, astfel încât am oprit s-o admire și el. După traversarea magistralei feroviare 1000, am luat (iar) dreapta către Poienarii Rali. Un IR care pare a fi 1621, al CFR, trece fără să oprească prin halta Crivina. Drumul fiind pustiu, am mers un pic pe contrasens, ca să ne bucurăm de umbra gardului viu de vegetație. Am parcurs satul în liniște, nederanjați de nici o mașină (de altfel în toată tura au fost foarte puține). La ieșire către lunca Ialomiței, am constatat că s-a jucat cineva cu tractorul pe drumul pe care îl știam neted. Acum striațiile de la cauciucul de tractor ne-au cam zguduit pînă la podul către Piscu. În Piscu am mers doar câteva zeci de metri pe asfalt și, în dreptul acvilei-monument, am cotit la dreapta, pe un drum de pământ către cartierul Poiana Florilor. Tot cu ajutorul lui @adi.murariu, speram să avem o traversare plăcută, pe poteci umbroase, către satul Bălteni. Eram prima data in trecere prin pădurea respectivă si imediat ne-au năpădit, cu sutele, cu miile!, tot felul de insecte supărătoare. Plus tratamentul antireumatic admministrat de ceva fire de urzici, pe genunchi și antebrațe. Pănă la urmă am trecut. Există și cîteva zone cu șleauri însă în general poteca e domestică și nu solicita prea mult tehnica biciclistului. Sau poate o fi fost roata mai mare care m-o fi ajutat mai mult. Ieșiți la liman. N-am făcut dreapta la timp către sat și ne-am trezit pe o limbă de pământ între ape, cu drumul blocat într-un gard. Dincolo de gard, un cerber ne-a comunicat monosilabic că da, suntem în Bălteni, dar nici vorbă să spună pe unde ar trebui s-o luăm. Ne-au răspuns gadjetele GPS. Astfel am ajuns la a doua pauză de bere, la ieșirea din sat spre pădurea Cocioc, adică spre Periș. Bineînțeles, pe șofer l-am cinstit doar cu Radler fără alcool. Restul alcoolului l-am păstrat pentru berile noastre și pentru termometrele care săreau deja de treij'dă grade. MaC a considerat că e momentul să încerce ceva nou. Cu tura aproape rezolvată, fără să fim prea fierți, ne-am îndreptat către mașina lăsată în gara Periș. O ieșire care ne-a ieșit, zic eu, din care am scos maximul posibil în condițiile date. Am descoperit și scurtătura Piscu - Bălteni, dar țânțărimii nu i-a plăcut prezența noastră. Poate primăvara sau toamna pe răcoare să fie o afacere. Dar, mai ales, am folosit canicula ca motiv ideal să ne întâlnim dimineața pe răcoare, să mai dăm o pedală, să mai stăm la taclale și să mai bem o bere, evident! LE - traseul: https://ridewithgps.com/trips/16657971
  10. 12 points
  11. 12 points
  12. 12 points
    CUM SĂ FACI SEX CÂND COPIII DORM 1. Preludiul este o pierdere de vreme. La propriu. 2. Nuditatea totală este foarte riscantă. La fel și lipsa păturii, indiferent de anotimp. 3. Nu vă implicați 100%! Cel puțin o ureche trebuie să rămână concentrată la zgomotele din camera copilului. 4. Cu cât terminați mai repede, cu atât vă cresc șansele să apucați să vedeți și un film. 5. Dacă aveți chef, folosiți cu încredere jucării. Atenție mare însă la piesele mici de Lego, sunt groaznice dacă îți intră-n…. Sau în….. 6. Îl știți pe Mutulică din Albă ca Zăpada? Așa și voi. 7. Folosiți poziții care vă oferă un alibi. E ok să spuneți “Mami și tati stăteau îmbrățișați”. E mai greu de explicat de ce tati o împingea pe mami de la spate în timp ce-o trăgea de păr. 8. Să nu vă fie teamă că veți fi prinși. Copiii sunt ca animalele de pradă: miros frica. 9. Puneți în jurul patului jucării de-alea imbecile care chițăie când le apeși. Câteva secunde pot face diferența între un copil normal și unul traumatizat pe viață. 10. Dacă totuși sunteți prinși, spuneți adevărul: Nu e ceea ce pare! Tati are o problemă medicală la spate care impune ca mami să-i țopăie în brațe. 11. Dacă totuși chiar vreți să-i spuneți adevărul, e bine să știți că terapeuții buni de copii sunt destul de scumpi. 12. Nu vă dozați energia, că nu sunteți la maraton. E o cursă contracronometru. 13. Ăștia mici dorm iepurește. Așa trebuie să vă “iubiți” și voi. Și cele mai importante: A. Se poate să fie nevoie să întrerupeți “proiectul” în orice moment. Așa că fiți mereu pregătiți să rezolvați problema singuri, mai târziu. B. Nu uitați! Oamenii fără copii fac dragoste. Părinții ai căror copii dorm în camera cealaltă fac cardio.
  13. 12 points
  14. 11 points
  15. 11 points
    Ziua 7, prima parte: Din nou foarte valurit dar parca au fost un pic de nori si soarele nu sa simtit atat de puternic. Dimineata ca de obicei pe la 9 am luat-o din loc. Prima oprire a fost castelul din Saumur chateau-saumur.com. Am ajuns prea devreme asa ca am avut timp de o cafea chiar la poarta castelului. Pana la castel e ceva de urcat. Bicicletele au fost legate la poarta de intrare in castel intr-un loc special, dar nepazit. Oricum am lasat toate bagajele pe bicleta si am luat doar ce era de o valuare mai mare si bineinteles actele. Cautatorii de diamante. Este frumos inauntru dar mai impresionant este pe afara. Dupa ce am vizitat ce era de vizitat am plecat si nu prea departe am gasit o bere de abatie asa ca ... Piste de biciclete. Apoi intram intr-o zona foarte interesanta, casele trogloditilor http://uk.france.fr/en/information/troglodyte-sites Unde fac baie trogloditii. Si locul de unde beau. Ziua asta a fost lunga cu o multime de locuri de vizitat asa ca a trebuit sa plecam mai departe. va urma
  16. 11 points
  17. 11 points
    ziua 6 , Strava nu a mers in aceasta zi dar am avut cam 75 km. A fost cea mai grea zi fiind si mai multi km dar in special fiind foarte cald . A inceput si terenul sa fie mai valurit , plus peste 35 de grade afara , plus bagaje , ce sa mai vorbim a fost o zi grea Am inceput ca de obicei in jurul ore 9 prima parte a drumului fiind aceeasi cu cea care am facut-o spre Anger , pe langa linia de tren arhitectura locala foarte multi fluturi in zona si sunt oameni care stau sa le faca si poze de parca nu au mai vazut fluturi pentru o clipa am crezut ca suntem in Olanada irigatii se vede ca sunt fericit ? 2 Rue de l'Arcade, 49250 Saint-Mathurin-sur-Loire, France un luc bun de luat masa . 12 E de persoana , aperitiv , fel principal , desert si un pahar de vin pe pod in Saint-Mathurin-sur-Loire dupa atata mancare e mai greu la deal caldura mare in Saint-Rémy-la-Varenne in Saumur , la o inghetata am campat la saumur-camping.com , cam 15 E pentru 2 persoane , aici am intalnit o gramada de batrani nordici care vizitau zona in special cu biciclete electrice si toti foloseau prizele sa-si incarce bateriile asa ca greu am gasit si noi o priza sa putem incarca accumulatorii de la camere . dupa ce ne-am instalat am iesit la o tura de recunoastere intrucat castelul era deja inchis metoda de parcare sau de expozitie castelul din Saumur pe care l-am vizitat a 2-a zi inapoi la camping , manacat din ce am cumparat de prin oras si la somn
  18. 11 points
    Baia Mare - Câmpia Tineretului & Muzeul de etnografie Pe Vf. Pietricica Vf Igniș sub ceață Spre vârf. Panoramă de pe Vf. Igniș Stațiunea Izvoare (părăsită) Lacul de acumulare al orașului
  19. 11 points
    Inca 2 poze de pe dune. In aceasta excursie de o zi am fost fara bagajele mari dupa noi, acestea au ramas la gazde . Cea de a 3-ia zi a fost si ziua de transfer catre Nantes de unde urma sa pornim pe Valea Loarei. Din nou caldura mare inca de dimineata noi plecand in jur de ora 10. Cam astea au fost conditiile de cazare la prima gazda airbnb. Pregateam bagajele. Rola de folie cu bule am carato cu noi tot drumul fiindca era foarte usoara si nu ne incurca prea mult Prima oprire dupa plecare, prima boulangerie (aveau sa fie multe). Am avut trenul spre Nantes pe la ora 17 asa ca am avut ceva timp sa dam o tura de Bordeaux. Din nou nu cred ca viteza maxima a fost de 57km/h dar nici nu afost motivul pt care am dat drumul la Strava . Am mers cu aplicatia pentru a reface mai tarziu traseul si eventual pentru a vedea numarul de km facuti. Am avut de gand sa mergem la Parc de l'Ermitage Sainte-Catherine dar Google maps ne-a dus pe niste stradute foarte abrupte iar apoi la foarte multe trepte pe care trebuia sa le urcam cu bicicletele incarcate asa ca am renuntat si ne-am indreptat din nou spre centru. Pana la acest parc am trecut peste Pontd'Aquitaine care este destul de abrupt. Garonne (nu bautura ca aia e cu 2 de r) Pe pod. Si dupa el. De pe celalat pod: Pont Jacques Chaban Delmas. Intre cele 4 turnuri este o platforma care se ridica pentru a face loc vaparelor de croaziera, noi am vazut si un semn care indica ora pana la care se pote trece peste el dar nu am inteles ce era cu acel semn decat pana mai tarziu. Am putut admira pe afara si https://www.tripadvisor.com/Attraction_Review-g187079-d10200972-Reviews-La_Cite_du_Vin-Bordeaux_Gironde_Nouvelle_Aquitaine.html Apoi am ajuns pe faleza plina de restaurante si magazine. Pauza de hidratare , afara cred erau peste 40 de grade. Pe asa ceva am petrecut cam 10 ani din viata (nu pe biciclete). Am avut nevoie si de ceva umbra asa ca am gasit ce cautam. Cat am stat la umbra a plecat si vaporul. Am plecat si noi mai departe si am ajuns la Apoi am mers la gara unde aveam biletele deja cumparate de acasa care au costat 64 E cu tot cu biciclete cu intercity. Problema mare a fost ca am nimerit intr-un vagon unde nu mergea aerul conditionat si ne coceam la propriu. Conductorii au rezolvat problema lasandu-ne sa mergem in alt vagon unde era aer conditionat. Noi aveam bicicletele si bagajele aranjate asa ca am mers cate unul in acel vagon. Erau doar cateva locuri pentru biciclete (cred ca 10) in tot trenul asa ca rebuie facuta rezervare. Si pentru ca era asa caldura, trenul a avut cativa km in care de abia mergea asa ca am ajuns in Nantes pe la 11 seara in loc de 10. Pe drum am dat telefon la camping sa ma asigur ca putem campa peste noapte chiar daca ajungem asa tarziu, si ni s-a spus ca nu e nici o problema. Catre camping am avut inca 10 km si am ajuns pe la ora 12 noaptea dar dupa cum am spus nu a fost o problema cu administratorii ci poate doar cu alti cicloturisti care ne-au atras atentia ca tragem de prea multe ori fermoarul la cort si ei nu pot sa se odihneasca. Traseul pana la camping-belleriviere.com, unde am mers primii km pe langa Loara. Parcarea peste noapte. Dupa ce ne-am instalat, dus si la somn.
  20. 11 points
  21. 11 points
    Celebrii tenori Placido Domingo si Luciano Pavarotti stateau la o sueta la un pahar de vin bun... Dupa mai multe pahare, Domingo o ia pe ulei si incepe sa se laude cu performantele sale concertistice. - Auzi bai paisane, fii atent aici ! Eram la Madrid in Piata Spaniei, in fata a 300.000 de spectatori... si am cantat atat de frumos si de divin ca a lacrimat icoana fecioarei Maria in catedrala. bai, iti dai seama... ! La care, Pavarotti, usor agasat spune: - bai campesino... ce spui tu e fix pix ! Fii atent aici ! Eram la Vatican in piata... erau 500.000 de oameni, o liniste de auzeai un bat de chibrit cazand Si am cantat atat de frumos si de divin incat a coborat Isus de pe cruce, a venit la mine si mi-a spus: EHHH... ASA DA ! ASTA DA CANTARE ! NU CA BOCCIUL ALA CARE A FACUT-O PE MAMA SA PLANGA LA MADRID !!!
  22. 11 points
    Ziua 1 - Col du Galibier via Lautaret (traseu) - 115 km / 2100 m / 2645m altitudine maxima Dupa o noapte agitata si dormita destul de prost, m-am trezit destul de devreme, cu gandul de a avea cat mai mult timp la dispozitie pentru etapa din acea zi, teoretic cea mai lunga dintre cele 4. Cu toate astea, fiind o putoare ordinara, n-am plecat pe traseu decat abia la ora 10. Bineinteles, raceala nu-mi trecuse si febra paream sa am in continuare, asa ca m-am imbracat ceva mai gros decat ar fi fost cazul si am plecat la drum. Primii kilometri, care traverseaza comunele Allemont si Bourg d'Oisans imi erau deja familiari. Dupa 15 km de incalzire, urma sa ma lovesc de prima bucata de catarare serioasa a zilei, din Le Clapier pana la barajul Chambon de pe lacul omonim. Aici, cu doi ani in urma, se afla calcaiul lui Ahile al planului meu de a ataca Galibierul - tunelul de 750 de metri sapat in stanca pe malul lacului, la momentul respectiv partial surpat. Intre timp, autoritatile s-au miscat si au reusit sa asfalteze un drum secundar care ocolea lacul pe partea cealalta, accesibil vehiculelor sub 3.5 tone si bicicletelor, dar si sa redeschida traficul prin tunel. Aveam, deci, doua variante prin care puteam ocoli lacul, dar am decis sa raman fidel traseului original, de pe D1091, si sa trec prin tunelul candva distrus, dar nu inainte de a face o mica pauza pe barajul Chambon. De aici urma o lunga si relativ domoala catarare catre Col de Lautaret. Planul meu era sa nu ma epuizez prea tare inainte sa ajung la altitudine, in special tinand cont de faptul ca transpiram mult mai tare decat de obicei din cauza racelii si a indoparii cu Paracetamol. Acestea fiind spuse, mi-am propus sa fac cate o pauza mai generoasa la fiecare 300-400m urcati si sa tin pulsul cat de jos se poate. Am pornit agale, nu foarte fericit nici cu ritmul in care mergeam, nici cu starea in care eram, dar cumva mergeam mai departe fara mari emotii. Dupa cativa kilometri de panta de maxim 4-5%, ma trezesc claxonat si salutat foarte entuziast de o gasca de tineri indesati intr-o masina incarcata la refuz cu biciclete. Unul dintre ei era un coleg de facultate cu un an mai mic decat mine, din sectia de RAID (alergare, orientare si MTB) a facultatii, care, vazandu-ma purtand tricoul de ciclism al sectiei lor sportive, m-a luat drept un coleg de-al lui. Cateva sute de metri mai incolo, baietii s-au oprit, am lamurit dilema identitatii noastre, ne-am intins la povesti si am aflat ca ei se duceau catre Briançon, unde aveau sa participe la Etape du Tour, competitie pentru amatori care urma traseul etapei a 18a a Turului Frantei. De aici, fiind impins literalmente de la spate de un vant destul de constant, nu m-am mai oprit pana in La Grave, unde am ajuns cu cateva minute inainte sa se inchida unul dintre putinele magazine ale comunei. Mi-am luat o Coca-Cola, am mancat niste batoane de ciocolata pe care le luasem cu mine si am plecat mai departe. De aici catararea incepea sa devina ceva mai consistenta, cu pante de 7-8% in loc de cele de 4-5% de pana atunci, dar si mult mai frumoasa. Dupa inca 300 de metri urcati, am dat de primele ace de par ale zilei, de unde peisajul incepea sa devina cu adevarat spectaculos. De aici, lant intins pana la Col du Lautaret. Apa curgea siroaie pe mine, dar nu aveam de gand sa mai fac pauze pana acolo. Ajuns la Lautaret, la o altitudine de 2058 m, ma bag in vorba cu un ciclist scotian trecut de 50 de ani care venise si el pentru Etape du Tour si care inca nu era decis daca e o idee buna sa urce pe Galibier sau nu cu o zi inaintea cursei. L-am indemnat sa mearga totusi, pentru ca peisajele merita vazute, iar daca merge potolit nu are cum sa se consume prea tare pentru ziua urmatoare. Apoi m-am bagat in prima cafenea iesita in cale, unde am baut un espresso dublu si un pahar de Coca-Cola. Toate cafenelele, terasele si magazinele erau intesate de biciclisti, de sosea sau mountain bikeri, veniti sa se profite si ei de catarare. Nu mai are rost sa mentionez ca pe toata durata zilei m-am intersectat cu zeci, poate chiar sute de biciclisti de toate varstele si toate nivelurile de antrenament. Dupa un popas de poate jumatate de ora, am purces la drum catre ultimii 9 kilometri de catarare. Deja lucrurile incepeau sa devina mai dificile, din cauza altitudinii, a vantului deloc de neglijat, dar si a oboselii acumulate. Incet-incet, cu viteze de 9-10 km/h, am luat-o catre destinatia finala, motivat de vremea excelenta si de peisajele spectaculoase. Dupa 2 pauze scurte, una pricinuita de intalnirea cu scotianul de mai devreme, care acum cobora de pe Galibier si imi multumea ca l-am incurajat sa urce, am ajuns si la flamme rouge, ultimul kilometru al catararii, de altfel si cel mai dificil, cu pante si de 12-13%. Motivat de cei cativa ciclisti care se apropiau furibund din spatele meu, am decis sa dau tot ce pot pe final "etapei". Bineinteles, am atacat à la Chris Froome, fara sa ma sinchisesc sa ma ridic din sa, stimulat si de sedinta de doping de la cafeneaua de pe Col du Lautaret, dar a fost suficient cat sa nu ma depaseasca nimeni in acest ultim kilometru al catararii. Ajuns in varf, reusesc si eu cu greu sa (imi) fac cateva poze, mica zona de parcare fiind intesata de biciclete, motociclete, masini si proprietarii lor. Reusesc totusi sa imortalizez momentul sosirii mele pe Galibier, cel mai inalt punct la care reusisem sa ajung pana atunci (precedentul maxim fiind detinut de Transalpina noastra si ai sai 2145 metri altitudine). De aici, am luat-o la vale in ritm alert pe drumul pe care am venit, nu inainte de a porni camera GoPro de pe ghidon. Pe masura ce ma apropiam de casa, incepeam sa devin destul de epuizat. Cele 4-5 batoane de ciocolata (Snickers & compania) pe care le mancasem, alaturi de micul dejun compus din 100 de grame de alune, se dovedeau a fi relativ insuficiente, asa ca nu visam decat la o pizza si o bere, iar ultimii 15 kilometri, plati, s-au dovedit a fi mai anevoiosi decat mi-as fi dorit. Colac peste pupaza, cu cativa kilometri inainte sa ajung inapoi in Allemont, o viespe a decis sa ma muste de cap, motiv pentru care a trebuit sa mai trec si pe la o farmacie pentru o crema antiinflamatoare si sa imi aman cina cu o jumatate de ora. In fine, ajung si la camping, fac un dus, ma dau cu maglavaisul luat de la farmacie si ma duc tintit catre pizzeria in care, cu cativa ani in urma, mi se spusese ca nu e inca ora mesei si ca n-au cum sa ma serveasca. De data asta am ajuns la ora regulamentara, mi-am luat o pizza foarte proteica, o halba de bere "serioasa" (ca sa o citez pe chelnerita, careia ii explicam ca vreau o halba mare, si nu una de 0.33, iar ea a concluzionat ca vreau o bere serioasa). Cu toate astea, definitia mea de bere serioasa implica o nefiltrata germana servita intr-o halba de un litru, asa ca am avut si eu o figura destul de serioasa cand am vazut un pahar de 0.5 litri, complet normal pe plaiurile mioritice, in care totusi mi-a fost servita o bere locala chiar buna la gust. Si pentru ca nimic nu merge mai bine cu o bere decat o a doua bere, am mai luat o bere serioasa. Nu mai conta ca gatul imi era praf, prima zi - cea mai lunga, de altfel - trecuse, ajunsesem pe Galibier, picioarele nu protestau, iar a doua zi urma sa fac o tura scurta, "de relaxare".
  23. 11 points
  24. 11 points
    Duminică, 11.06.2017 Cherbourg Cazarea la Cherbourg a fost la Hotel Angleterre. 118 Euro / 2 nopţi / cameră dublă, fără mic dejun, luat de pe booking.com Camera a fost OK Baia la fel (cabina de duş era în spatele dulapului). Erau câteva camping-uri în zonă, însă am considerat că este mai util ca primele două nopţi să le dormim la hotel. În primul rând, recunosc cinstit că mi-a fost frică să las cortul (cu tot echipamentul în el) peste zi în camping. Ulterior, după ce am văzut despre ce e vorba în camping, n-am mai avut nicio problemă (detalii mai târziu). În al doilea rând, erau prea multe variabile: zborul low-cost cu posibilitate de întârziere, sau cele două trenuri dintre care unul l-am pierdut. Astfel, s-a dovedit o opţiune bună rezervarea cazării la hotel pentru primele două nopţi. Încă un amanunt interesant: la ora 21:00 hotelul se închidea, în sensul că nu mai era nimeni la recepţie (uşa de la intrarea oricum era tot timpul închisă). Înainte de a pleca de la Paris am sunat la hotel, le-am spus că vom întârzia iar doamna proprietară mi-a dat codul de acces în interior (4 cifre) şi mi-a indicat numărul camerei. Mi-a mai spus ca bicicletele să le las pe holul hotelului. Cand am ajuns la Cherbourg, în jurul orei 22:30 am constatat că toate hotelurile erau închise, posibil un Mercure de 4 stele să fi fost deschis. Astfel, fără o rezervare făcută, chiar nu ştiu cum m-aş fi descurcat cu cazarea. În plus, aporoape de ora 23:00 era puţin cam peste mână să caut campingul şi să mă apuc de montat cortul. La hotel am ajuns aproape pe la ora 23:00, am deschis uşa de la intrare şi la recepţie am găsit o cheie cu numele meu pe ea. Deşi am încercat să facem cât mai puţin zgomot proprietăreasa ne-a auzit când am venit (locuia şi ea în hotel), ne-a urat bun venit iar bicicletele mi-a spus să le las la parter, într-o cameră de hotel perfect funcţională. Frumos din partea ei. Hotelul văzut din exterior. O stradă din Cherbourg. Numele străzii. Traducerea: “Strada Paul Talluau. Şef al reţelei Delbo Phenix din 1942 in 1944. Membru al Rezistenţei deportat. 1918 – 1944” Talluau a fost arestat în ianuarie 1944 şi a murit în lagărul de la Melk (Austria) în august 1944, la puţin timp după ce Cherbourg-ul a fost eliberat de către aliaţi. Momument ridicat în memoria Martirilor Rezistenţei din (peninsula) Cotentin. Cotentin este peninsula in capatul carei se afla Cherbourg-ul. Diverse locuri prin care nemţii i-au plimbat pe cei din Rezistenţa franceză. Mesajul de la baza monumentului. Traducerea: "Aici se află cenuşa martirilor noştri. Trecătorule, reculege-te." Franceza mea este de baltă, aşa că îi rog pe vorbitorii de franceză să nu ezite să corecteze traducerile făcute de mine. Ce se vede în pozele de mai sus sunt într-o distanţa de sub 200 de metri. Altfel spus, cum ştiu alţii să îşi comemoreze eroii. Ajungem într-un dintre porturile turistice ale Cherbourg-ului. Datorită ciclului flux-reflux, aproape totul este mobil. Pilon pe care culisează pontonul. Roţi pe care culisează pasarele de acces pe ponton. Turul porturilor din canalul Mânecii. Macara care ridică bărcile direct din apă. Ală pădure de catarge.
  25. 10 points
    M-am gandit sa deschid un topic in care fiecare sa adauge fotografii din 10 locuri, cele impresionante, din perspectiva fiecaruia, pe care le-a vizitat cu bicicleta. Nu e nici o restrictie la mijloc (in afara de a posta cate o fotografie) - nu e musai ca bicicleta sa fi fost folosita pentru deplasare cap-coada 100%, iar criteriile de selectie sunt personale: fiecare a simtit ceva deosebit in locurile alea pe unde l-au purtat pedalele (contemplare, meditatie, multumire, bucurie, stimulare din punct de vedere sportiv si lista poate continua). Nu trebuie sa le ordonati in ordinea preferintei personale, ci conform inspiratiei de moment sau aleator. Daca se poate, sa fie un loc cat de cat usor de indivizualizat (un anume obiectiv) nu o zona intreaga (dar si asta e relativ). Am sa incep eu cu lista mea, dupa cum urmeaza: 1. Transfagarasan 2. Amfiteatrul natural Stejareni (de pe poteca de legatura cu Sighisoara) 3. Rimetea si muntii Trascaului care o vegheaza 4. Prapastiile Zarnestiului 5. Lacul Pecineagu 6. Lacul Ochiul Beiului 7. Darjiu si traversarea de pe dealul care-l desparte de Beia 8. Creasta muntilor Tataru din Ciucas 9. Poteca Crit-Bunesti 10. Calea ferata Oravita-Anina
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?

    Sign Up