Leaderboard


Popular Content

Showing content with the highest reputation since 09/19/2019 in all areas

  1. Trăim vremuri interesante, în care se schimbă multe, inclusiv felul în care ne planificăm vacanțele. După ce anul trecut ne-am adunat pentru o scurtă dar intensă excursie în secuime, culminînd cu traversarea Cheilor Vîrghișului, pentru 2020 ne-am planificat din timp o întoarcere în valea Hârtibaciului, cel căruia în 2016 de-abia îi zărisem luciul apei intr-una din zile. Văzusem pe 2 roți acea parte a pămîntului săsesc ce se cheamă Haferland, cît și colinele care mărginesc cursul Tîrnavei Mari. Ne-am întors, deci, pentru a vedea o bună parte dintre tîrgurile de pe valea Hârtibaciului și cele ascunse între dealuri, pe cursurile micilor săi afluenți. Cum vremurile sunt cum sunt, @a_mic a acontat un singur loc de cazare, la pensiunea Agramonia din satul Stejărișu, la 11 km de Agnita: https://www.agramonia.com/ Pensiunea aparține lui Iulius Fabini, dacă nu mă înșel nepot al arhitectului Hermann Fabini, cel care a contribuit decisiv la restaurarea patrimoniului architectural săsesc și a publicat, printre altele, și un atlas al bisericilor transilvănene. De aici aveam să întreprindem ture în stea, conform unui obicei deja consacrat. Echipa inițială număra 9 oameni, dar cum @majikstone și @MaC nu ni s-au putut alătura, am rămas 7: @a_mic, Leo (@artistul33), @Bodoc, @fizikant, @iacobdoc, eu și băiatul meu, Mircea. A doua descălecare a noastră în Hârtibaciu a constituit debutul lui într-o tură de o săptămînă. Sîmbătă, 1 august La ora 6 dimineața ieșeam din București, cu răsăritul în dreptul aeroportului. Eu și Mircea eram în mașina lui @Bodoc, în timp ce @a_micul, mergând în tandem cu noi, urma să îl ia pe Leo din Sinaia. Am luat Artistul, am vizitat și cetatea Făgărașului și pe la orele 15 ajungeam în Stejărișu. Pensiunea Agramonia are 2 corpuri de clădire, unul aflat chiar în spatele bisericii fortificate. Iar celălalt, care adăpostește recepția, bucătăria și terasa, e vizavi, de partea cealaltă a pîrîului. Țesătură cu binecunoscuta expresie "Transilvanie, dulce patrie", aflată în sala de mese. Biserica a fost ridicată în secolul al paisprezecelea. O dată cu fortificarea bisericii, care a avut loc în jurul anului 1500, a fost construit în capătul ei vestic un donjon, la fel cum s-au înălțat și altele, tot pe atunci, în satele învecinate. De-a lungul timpului construcția a fost modificată și întreținută, astfel că biserica se află azi în stare bună de conservare. Stejărișu (în dialectul săsesc –sau franconian, dacă vreți - Priusterf, Pristref, în germană Probstdorf, în maghiară Prépostfalva) este un sat care aparține de comuna Iacobeni. Denumirea originară germană Probstdorf înseamnă satul prepozitului (funcție centrală a Bisericii Evanghelice). Numele indică apartenența satului la Prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezintă prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicția Scaunului Cincu în calitate de comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu. Rumânii noștri nu prea au înțeles cum devine treaba cu denumirea germanică și l-au numit Proștea sau Proști. După război, în timpul vreunei reorganizări administrative a regimului comunist, a revenit la numele de azi. Cum @iacobdoc și @fizikant mai întîrziau, prinși cu treburi, mica tură introductivă, Ziua 0 cum îi zicem noi, a fost comprimată, sub forma unei plimbări spre frontul de dealuri nordic, apoi la întoarcere continuată pe comunalul DC 29 care leagă satul de județeanul de Agnita (DJ 106). Comunalul e impecabil asfaltat, 2.75 km în coborîre ușoară spre valea Hîrtibaciului, în timp ce DJ 106, aflat în lucrări, arată ca după bombardament. La plimbare spre nord, printre pajiști și fînețe. Punct terminus (dacă ne-am fi apucat să împingem în creastă, ajungeam la potecile marcate de pe indicatoarele Colinele Transilvaniei, omniprezente în ținut). La întoarcere am continuat pe asfalt, să le ieșim în întîmpinare prietenilor noștri ardeleni, la intersecția DC/DJ. Odată ajunși toți, ne-am reunit în curte, în jurul lespezii de piatră ce servea drept masa în curte. Primul răsărit de lună peste Stejărișu, pentru noi. Și bicicletele pregătite cu "marca înregistrată" a grupului. Aventura putea să înceapă! Harta plimbării: https://ridewithgps.com/trips/53509070
  2. Urcând spre Dodeşti (munţii Gilăului):
  3. Niște oameni harnici s-au apucat de treabă și pe la noi. Deocamdată cu marcaje pe traseele frecventate din zonă. Dacă acțiunea stârnește interes și susținere sper să ajungă și la trail building & trail maintenance.
  4. Facut si lui Decathlon cunostinta cu Mãgura ( urcare din Cisnadie )
  5. cafe6am

    De la tura de zilele trecute... nu e din carbon, dar merge bine - nu bate, nu troncane.
  6. purix

    Început de an școlar, într-un liceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Începe ora. DIRIGINTA: – Să vedem cine știe cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”? Tăcere de mormânt în clasă. SUZUKI ridică mâna: – Patrick Henry, 1775, Philadelphia. DIRIGINTA: – Bravo Suzuki! Și cine a zis: „Țara e poporul, de aceea poporul nu poate să moară”? SUZUKI: – Abraham Lincoln, 1863, Washington. DIRIGINTA se uită peste clasă: – Mi-e rușine pentru voi! Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi! O VOCE DIN SPATE: – Pupă-mă-n cur, japonez împuțit! DIRIGINTA: – Cine a spus porcăria asta? SUZUKI se ridică și zice: – Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, și Lee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler. ALTĂ VOCE: – Îmi vine să vomit! DIRIGINTA strigă: – Cine a fost nemernicul? SUZUKI: – George Bush Sr. către prim-ministrul japonez Tanaka, în timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991. UN ELEV zice: – Să mi-o swgi! DIRIGINTA (crizată): – De ajuns! Cine a fost impertinentul? SUZUKI: – Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Albă, Biroul Oval. ALTA VOCE: – Suzuki e un rahat mare! SUZUKI: – Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP. Diriginta leșină. În clasă – haos total. Se deschide ușa și intră furios directorul, care spune: – O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea! SUZUKI: – Klaus Iohannis, către Guvernul PSD, după adoptarea OUG 13, 31 Ianuarie 2017. Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  7. P'aci pe baltă și pe la pădure și prin câmp, între Buftea, Gulia, Săbăreni și Chitila. Precum @akebono mai sus, nici eu n-am fost călare pe MTB, dar au fost @BodoC și @a_mic, deci am dispensă. Offroad a fost puțin, vânt a fost din belșug. Mici și bere, exact când și cât trebuia!
  8. purix

    Interviu de angajare: - Vorbiti engleza? - Fluent. - Traduceti "onion rings". - Te suna ceapa.
  9. BodoC

    Vin și eu cu mici completări la capitolul poze, căci la narațiune @Traveller, ca de obicei, face minuni. În prima zi: GPS Poza asta este memorabilă. Aici s-a băut prima bere din tură GPS GPS Satul Merești văzut de la înălme. GP GPS GPS La intrarea in Sânpaul GPS GPS GPS După o călătorie lungă, ajunge @iacobdoc. Mai multe, poate de la el Balconul ăsta nu are gură, că tare ar vrea să ne spună ceva. Bine, nici fund nu are.
  10. Tolstoievski

    iegzista veat-a dupe munte..
  11. MLADEN

    Am vazut recent multi conducatori auto purtand masti chiar daca sunt singuri in masina... oare poarta si prezervativ chiar daca sunt singuri in pat?
  12. EyesOnly

    Vineri, 23 August, Sadova-VatraDornei si retur, Bucovina, Romania Dupa plimbarea peste TreiMovile, trimit bicicleta la Sadova cu o masina. Cad de acord cu un amic sa urcam vineri pe Rarau. Planul de acasa e sa plecam din Sadova pe TransRarau si, mai apoi, Vatra Dornei urmand a ne intoarce in Sadova pe drumul european, prin pasul Mestecanis. Dimineata devreme, dupa cafeluta regulamentara, ajung la punctul de intalnire - o statie de alimentare cu carburant. Sprijin bicicleta si intru sa cumpar niste banane. Cat timp astept la interior, apare un angajat care imi spune ca "tipa" bicicleta. Ies si o gasesc intinsa pe jos si aud GPS Garmin care emite un fel de alarma. Era pentru prima oara cand auzeam sunetul scos de alarma anti-furt(pe care o activasem in prealabil) Instant imi suna si telefonul - Garmin-ul are o functie de "detectare incident" care trimite un mesaj persoanei de contact definite in prealabil. Evident ca am bagat-o in sperieti avand in vedere ca tocmai ce ne vazusem cu cateva minute mai devreme. Lamuresc problema rapid si promit sa fac tot posibilul sa nu mai trimit alarme false :-D Intre timp apre si amicul meu si pornim la drum. Avem vreo 3km de mers pe drum european, prin Pojorata pana ajungem la intersectia cu drumul judetean 175B care ne va duce pana aproape de Cabana Rarau. Un prim popas de alimentare cu "lichid de parbriz" O borna kilometrica ne arata ca mai avem 12km pana sus pe Rarau Drumul e foarte bun, e destul de racoare afara si, in afara rameplor pe care le avem in fata, e foarte placut de pedalat. Depanam povesti si dam pedale in acelasi timp. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese De aici avem parte de o urcare sustinuta Reusesc "sa dau distanta" de urmaritori dar opritul pentru poze(fiecare intelege ce vrea din acest motiv de oprire) il aduce foarte aproape de mine ;-D Am ceva dubii daca chiar trebuie sa urcam sau sa coboram. Directia indicata de acest panou e clara - sus sus, tot mai sus Momente, mai mult sau mai putin, artistice Profit de un nou foisor de popas amenjat(sunt destul de multe pe traseu si arata, inca, foarte bine) si arunc o privire asupra Pojoratei, lasate in urma. Urmeaza cativa km de pedalt in "camp" deschis. Soarele ne cam face probleme dar, din fericire, nu avem parte de vant "Unii" dintre noi se cred mai smecheri si se lasa asteptati In aceasta zona, pe asfalt, sunt inca vizibile foarte clar urmele de evenimentul de Drift pentrecut cu o luna in urma Un video gasit pe net cu evenimenul care a avut loc in acest an: Sub atenta supraveghere a Pietrelor Doamnei Arunc si o privire mai spre nord 2km mai sus - ajungem la intersectia cu DJ175A Transrarau. Vom reveni in acest punct pentru a continua excursia noastra dar, pentru moment, urmeaza pauza regulamentara in zona Cabnei Rararu. Evident ca nu poti face pauza decat dupa un efort sustinut asa ca ultimul km pana la cabana ne ofera cu "drag" rampe foarte abrupte. Asezonam pauza cu ceva Cola si Snickers, imbatati de mirosul de mici si fripturi furnizat de gratarele tarabelor asezate pe fostul teren de sport al statiunii. Deh, mancarea si bautura se vand mult mai bine decat sportul. Din categoria - fericirea are chipul tau (din motive de sanatate mintala si cu niscaiva bun-simt la bord sunetul original a fost inlocuit cu ceva mai .... dansant) E prea devreme pentru a consuma proteinele oferite de tarabe si avem drum lung in fata. Ne multumim cu Cola si stam la povesti cu cativa dintre turistii destul de numerorsi aflati prin zona. Dupa vreo jumatate de ora pornim la drum - urmeaza o coborare frumoasa dar si periculoasa. De aici, Transraraul e foarte ingust(cu asfalt de calitate) si cu multe curbe destul de stranse. Sunt multe locuri in care doua masini venind din sens opus cu greu, sau chiar deloc, pot trece una pe langa alta. Nu avem parte de foarte mult trafic dar mergem prudent. Sunt pante si de -16% pe anumite locuri. Folosesc destul de mult franele dar.....doar pana la un punct. Imediat cum iesim din padure, dupa vreo 8km de coborare de la Caban Rarau realizez cu groaza ca nu mai am frane. (simtisem ceva probleme cu vreo doua viraje mai devreme), SI asta pe o zona de -7/-8% panta. Care arata cam asa Un scurt (milisecunde) moment de panica dupa care incep sa ii urlu amicului meu, aflat in fata mea, "am ramas fara frane, nu mai am franeeeee". Incep zeci de calcule in minte si incep sa "admir" marginea drumului pentru a gasi cel mai bun loc si cea mai buna metoda de a ma "tranti" in mod controlat. Trec milimetric pe langa amicul meu(avea sa rememoreze multe zile dupa aceea acest moment in care "i-am facut freza" in viteza). Decid sa incerc sa franez cu piciorul asa ca scot pantoful drept din pedala si il pun pe asfalt. Fac tot felul de zgmote teribile, las o dara de vreo 6-7m(probabil) pe asfalt, de la restul de crampoane pe care le avea pantoful sub varf Reusesc sa ma opresc la jumatate de metru de gardul de lemn de pe marginea drumului. De la forta pe care am pus-o in picior pentru a frana mi se blocasera, pur si simplu, muschii de la coapsa. Daca stau in picioare e OK, dar daca incerc sa ma asez e nasol rau de tot. Ne revenim incet amandoi din soc, pun mana pe discurile de frana si frigeau de puteai sa prajesti oua pe ele. Imi zic ca o sa se raceaasca si mergem mai departe. Arunc o privire la placutele fata ....dar ele nu arunca nimic la mine pentru ca, pur si simplu nu mai exista. Fac o incercare sa vad daca am vreo sansa sa continui pe bicicleta - mai erau multi km pana la destinatie si urmau inca vreo 6-7km pe putin de coborare destul de abrupta. Constat ca n-am nicio sansa - zero barat capacitate de franare. Asta e, am facut-o lata. Incep sa rememorez momentele care au dus la acest deznodamant: coborarea de pe Transfagarasanul super aglomerat cu vreo 2 saptamani in urma, coborarea pe drumul foarte prost TreiMovile-Vatra Moldovitei cu 2 zile in urma, lipsa drumului meu cu bicicleta catre service inainte de a veni in Bucovina. gabaritul destul de mare al magarului ce se deplaseaza pe doua roti..... (cu ocazia vizitei la service dupa ce m-am intors la Sibiu am aflat ca as mai fi avut o sansa sa strang putin placutele pe spate, aparent inca mai existau acolo, si sa mai am ceva frana. De asemenea m-am ales cu schimbarea etrierului de frana de pe fata. Se pare ca l-am stricat cumva si nu au reusit sub niciun chip sa il repare) Suntem fericiti ca am scapat amandoi doar cu o spaima si cantarim variantele pe care le avem - ne intoarcem 8km in deal la cabana Rarau si chemam o masina de depanare sau continui la picior pe km de coborare care urmeaza, urmand a pedala pe plat si poate reusim sa ii dam de cap in Vatra Dornei. Luam decizia de a continua spre Vatra Dornei. Mai arunc o privire cu camera foto la peisajul din zona cu oprirea brusca O iau la picior, pe langa bicicleta, proferand injurii de mama focului. Amicul meu coboara pe bicicleta intr-un ritm foarte relaxat. Realizez foarte repede ca o sa ma chinuie mult coborarea asta, ca totusi sunt destul de multi km pana la platul din vale. Am noroc cu o Dacie pick-up fara caroserie care opreste la semnele mele si e de acord sa ma coboare pana in satul Chiril. Trec in viteza pe langa amicul meu si ii urlu ca ne vedem in vale. Soferul conducea de parca era un mic Schumacher. (cazul clasic de sofer din zona care stie fiecare curba si fiecare gaura din asfalt). Cursa cu "taxiul" se incheie la intesectia cu drumul 17B. Ii multumesc ca m-a scapat de chinul acelor ultimi km si imi astept amicul. Continuam spre Vatra Dornei(mai avem vreo 22 de km de parcurs), de aceasta data amandoi pe biciclete. Drumul e proaspat asfaltat, ne deplasam pe malul Bistritei, peisajele sunt superbe dominate de superbul verde crud. Traficul este foarte redus si nu am nevoie sa folosesc franele(pe care oricum nu le am). Drumul e un fals plat, usor in urcare sau in coborare dar nimic care sa imi puna probleme(inca, pentru ca surprizele sunt pregatite pentru final) Facem o pauza de alimentare cu apa(mult mai usor de zis decat de oprit, pardon facut, pentru mine) Si continuam, cu voie buna spre destinatie Urmeaza km enervanti pentru mine pentru ca traseul devine valurit. Astfel ca urcarile le fac pe bicicleta, coborarile pe langa Timp berechet si de poze Odata cu intrarea in orasul Vatra Dornei sunt nevoit sa merg pe langa. E trafic, sunt pietoni pe sosea. Folosesc trotuarul, mor de cald si de nervi. Calcaiele incep sa ma chinuie deja - nu e foarte placut sa mergi cu pantofii de MTB in picioare atatia km. Ne indreptam spre gara in speranta ca vom gasi un tren spre casa. Am renuntat la orice idee de a incerca sa repar franele pentru a continua pe bicicleta. Raul Bistrita vazut din centrul statiunii si gara Vatra Dornei in care, cu mare surprindere, gasim un Interegio care nu ar fi trebuit sa fie acolo, conform informatiilor de pe site-ul CFR. Intrebam rapid nasul daca ne ia pana la Campulung, cu tot cu biciclete si ne parcam regulamentar in vagon Tariful pentru 2 magari si 2 biciclete - 15lei Avem placuta surpriza ca trenul sa opreasca neprogramat in halta Sadova(inainte de oprirea pe care o asteptam la Campulung Moldovenesc) asa ca ne miscam rapid si sarim din tren inainte de a o lua la drum din nou (credeti-ma pe cuvant ca scrie Sadova in spatele becului) Incheiem tura la casa surorii mele(cu ceva mici eforturi de a ajunge acolo fara frane) cu ceva bere rece, rememorand momentele placute si mai putin placute din tura. Ne bucuram nespus ca am ajuns cu bine si intregi acasa. (Berea Suceava inca nu era rece) Cat timp s-au mai racit berile si s-a incins gratarul a reusit si cameramanul sa termine video-povestea Cam asta a fost povestea scurtei aventuri prin Bucovina. Daca aveti nedumeriri va stau la dispozitie. Pana la povestea urmatoare sa auzim numai de bine
  13. Sambata, 12.10.2019 - Partea a III-a Poarta Alba - ecluza Ovidiu - Navodari - Mamaia - Constanta 53 km Loc special amenajat in Navodari pentru giumbuslucuri cu bicicleta, trotineta, rolele, skateboard-ul si ce mai folosesc pustii din ziua de azi. Bucata dintre Navodari si Mamaia. Kaufland in cort n-am mai vazut pana acum. Orice spatiu liber este ocupat de un bloc. Doar o parte din Phoenicia Holiday Resort. Teoretic, imesitatea din poza de mai sus de afla in Mamaia Nord, practic este in Navodari, deoarece indicatorul care marcheaza iesirea din localitate este amplasat la cateva sute de metri dupa hotel [spre Constanta]. Pauza pe plaja la Mamaia. Sticla de bere am adus-o eu de langa un cos de gunoi, nu stiam ca voi gasi o caramida pe plaja pe care sa o folosesc pe post de cric. Plaja era pustie, cu exceptia unor baieti care faceau kite surfing. Pauza pentru o cola si un Snickers la OMV-ul de la intrarea in Constanta [dinspre Mamaia], dupa care am taiat-o spre gara. Mi-a placut faptul ca in Constanta parcarea de langa trecerile de pietoni [sau colturile intersectiilor] nu mai este posibila. Bineinteles, in Bucuresti nu se poate face ceva similar. Un semafor foarte vizibil [inclusiv la culoarea rosie]. Plan inclinat in gara Constanta, ideal pentru a nu cara bicicleta in carca pe scari. Inapoi la Medgidia cu trenul Regio 8034. De data asta am folosti cardul Tren Plus. Iar cu cel 1,30 Lei reducere, am depasit suma de 100 Lei, pretul cardului de reducere, care este valabil pana in ianuarie 2020. Din ciclul ciudateniilor existente la CFR Calatori, vagonul cu loc de baut. Acum doar intreb ca prostu': nu ar fi mai eficient ca in acel loc pentru baut sa existe niste suporturturi pentru biciclete, iar CFR sa ia, oficial [casa de bilete sau online] 15 Lei per bicicleta? Seara s-a incheiat la carciuma Tanta si Coste din Medgidia, cu o pizza, un gin tonic si o portie deliciosa de clatite. Cam asta a fost. Pana data viitoare cand voi mai ajunge pe Canalul Poarta Alba - Midia Navodari, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  14. Coborând pe valea Feneşului spre Finişel (munţii Gilăului)
  15. Traveller

    S-a făcut și înlocuirea asta - mecanicele au fost trase pe dreapta, locul lor a fost luat de o pereche de Magura MT4, cu care viața pare mult mai ușoară. Urmează să le scot la un test. Jurnalul de bord actualizat: https://1drv.ms/x/s!AgyCdPzF0cKvg00upoWqC7_7bEFt?e=XXau0u
  16. Croocodillul

  17. Mica Unire cu muntele: urcând spre Pape (munţii Gilăului): privind peste valea Someşului Rece de pe urcare:
  18. Salutare Ajut gratuit la repararea bicicletelor cu sculele mele profesionale de la Parktool Unior, RockShox, IceToolz, Ztto, Shimano , schwalbe plus multe alte firme de renume. Montat, demontat pinioane, lant, monobloc, pedalier schimbatoare, frane hidraulice etc. ATENTIE!!! Ofer aceste servicii in timpul meu liber. Cei interesati astept sa fiu contactat aici si prin mesaj privat. Rog seriozitate maxima!
  19. Si: - cote lunare la benzina/motorina (cea mai rapida solutie pt. traficul din capitala); - cote lunare la alimente (se evita abuzurile alimentare si toata cohorta de boli aferente); - interzicerea chiuretajelor (se rezolva problema declinului demografic); - program limitat la tv (2 ore) - se reduce dependenta de tv a pensionarilor; - limitarea la minim a stocurilor de medicamente - se reduce, pe cale naturala, aglomeratia din spitale; - partid unic - se elimina deruta alegatorilor zapaciti de oferta electorala excesiv de diversificata. PS Ma duc sa cumpar niste gaz (inca mai am o lampa achizionata in vremurile alea),
  20. De-a lungul lacului Tarniţa de pe Someşul Cald:
  21. Catalin_

    Pun si eu rotile mele de zi cu zi, folosite pt transportul prin oras (desi pana acum am avut parte de vreme prielnica, odata cu venirea ploilor va trebui sa fac unele schimbari). Ideea de la care s-a plecat a fost sa iau cele 3 biciclete care stateau degeaba, ba chiar incomplete (o cursiera + 2 "semicursiere", toate de prin '80) si sa fac o bicicleta de oras, cat mai simpla, supla, care sa nu bata prea mult la ochi, sa nu tenteze. Munca nu am facut-o eu, ci Ursa Bike (unul din atelierele care se ocupa cu asa ceva in TM). Cateva detalii: Cadru de cursiera de pe la sfarsitul anilor '80 (origini necunoscute - dar dupa unele imperfectiuni de pe top-tube, rezultate de la "trasul tevilor", tind sa cred ca e un entry-level), adus la viata cu o vopsea simpla data in camp electrostatic; Roti noi (Remerx Taurus 622x14 + Cauciucuri CST 28C) Clestii de frana - aceeasi clasici Weinmann, care curatati bine de tot, chiar arata si merg bine pt. varsta lor; Manete frana noi - Saccon, model clasic (care impreuna cu camasi & saboti Jagwire + clestii de mai sus, isi fac treaba decent pt modul in care este utilizata bicicleta); Angrenaj aluminiu Silstar; Transmisie 52x18 (decent pt. un oras plat); Cablu frana spate tras prin cadru (inner routing) - aici a fost ceva de munca, dar rezultatul imi place; Mansoane piele + bucata de piele de pe cadru (care desi pare de design, e buna pt. carat bicicleta pe scari + ascunde din imperfectiunile top tube-ului) au fost facute & cusute de Ursa Bike; Pedalele originale de pe bicicleta - destul de enervante, deoarece doar o parte e plata, pe cealalta parte se simte axul pedalei ca fiind mai sus ca platforma. Se vor schimba cu altceva care sa fie din aceeasi poveste (vechi sau noi cu aer retro); O sonerie de pe AlliExpress (design interesant, suna tare & curat, dar culorile disponibile nu erau ce trebuie, asa ca nu se integreaza deloc ); Plusuri si minusuri: + arata bine, are un aer de bobber parca; - poate sunt subiectiv & paranoic (cred ca rezultatul final arata mai scump decat face), dar a primit 1 bucata Asus Bordo pt. momentele cand trebuie sa astepte afara. Noaptea doarme in apartament; - ciclistica nu este ideala in acest moment. Lookul dat de ghidounul coada de randunica (montat invers) este fain, dar controlul sufera. Voi trece cat de curand la un ghidon drept; - desi cauciucurile de 28 sunt la limita "teoretica" a latimii pt jantele de 14, sunt total neadecvate borduriadei Timișorene. Voi incerca sa ma apropii de valoarea de 35C, marime avuta pe Gravel si care mi s-a parut mult mai potrivita/ confortabila prin TM. Poate un 35 spate - 32 fata, sa vedem ce zic si furcile. La cum e expolatata bicicleta, nu mi-e frica de dejantari;
  22. Stuparul

    Viorica Dancila si-a cumparat o punga de pufuleti si la surprize i-a picat guvernu'.
  23. Claudiu Moga

    Protagonist - Pantani Carpaticus, cicloturist roman. Velodromaderul - Bubulina, la a doua expeditie internationala alaturi de stapan. Salutare prieteni! Day 1) Ineu - Bekeschaba. Iata vine ziua de 27 iunie cand ma sui pe Bubulina si o tai spre Dolomiti. Mi s-a facut dor de Alpi si a venit momentul pentru o noua cicloaventura. Pornesc din Ineu cam tarziu pe o canicula mare directia Varsand. La Sintea Mare fac o pauza de hidratare si discut cu niste sateni despre noua mea provocare si despre cum e traiul pe la noi. Inspre Chisineu Cris avem o ciclabila deplorabila. Gasesc o cismea sa-mi astampar setea. Romania rurala este destul de saracacioasa.
  24. Claudiu Moga

    La un local gasesc niste desene dragute. De asemenea intr-un sat observ multe statui din lemn. Infrastructura turistica este remarcabila. Ador pontoanele.
  25. Claudiu Moga

    Pana la Kondoros pedalez pe drumul principal, dar incep sa apara pistele ciclabile. Ungaria are o infrastructura de invidiat pentru ciclisti. Este o tara bike friendly in care ma reintorc cu drag. Pentru aceste piste si infrastructura bike friendly, am ales sa pedalez din nou spre Occident. De la Kondoros o iau pe un drum secundar spre Szentes trecand prin Fabiansebestyen. Aici fac un mic popas sa admir arhitectura. Aici intalnesc un arbore cu flori superbe.
  26. EyesOnly

    Singurele poze pe care am reusit sa le fac in plimbarea de ieri pana la Paltinis. (pozele pe coborare, fugarit de ploaie din Palti, dar bicicleta regulamentar la poza, cu transmisia spre camera foto :-D)
  27. JDM

    Ii faci cadou lui Chief Grizzly saua mult dorita si promit ca imi cer scuze. Impuscam doi iepuri, tu reusesti sa te faci util si iti peticesti si egoul ranit de catre derbedeul de JDM. Chief Grizzly sa lasi adresa sa stie IonutA unde sa trimita cadoul.
  28. Prima tură mtb după o luuungă perioadă de pauză. Am făcut bicla ca nouă - trecut de la 2x10 (24/36 - 11-36) la 1x12 (30T oval - 11-51) + înlocuit toate consumabilele (mai puțin cauciucurile). Oricum i-am pus gând rău și în toamnă cel mai probabil o schimb cu un full.
  29. Claudiu Moga

    Berea Efes de la magazin costa 5 sau 6TL putin sub 1EUR si e excelenta. In Iskele vizitez si o mica biserica bizantina. Descopar un parc natural generos si voi avea parte de cateva campari reusite in mijlocul naturii. Sunt incantat de cantecul pasarilor iar intr-o noapte ma viziteaza un mamifer. Dupa vreo 5 zile de recreere, decid sa ma intorc in Ciprul grecesc dar nu inainte de a mai vizita o data catedrala Sfantul Nicolas din Famagusta care dateaza din anul 1298.
  30. Este cu munte si bicicleta asta chiar a fost prin muntii aia din fundal:
  31. MLADEN

    Intra o tipa intr-un sex shop - Buna ziua, as dori un vibrator - Care anume? - Acela rosu - Acela este stingatorul
  32. majikstone

    De ieri, de prin Alsacia:
  33. Claudiu Moga

    Ma prinde noaptea si voi dormi langa o benzinarie intr-o casa dezafectata aproape de orasul Serik. Day 40) Serik - Side - Alanya Intre Side si Alanya s-au dezvoltat statiuni somptuoase cu hoteluri opulente. In apropiere de Alanya il intalnesc pe Pegasus. Pe vremuri am avut o bicicleta Pegas cu care am pedalat pana la 18 ani cand am reusit sa fac rost de primul MTB rudimentar din viata mea. Colegii mei de liceu radeau de mine cand ma vedeau pe Pegas si ma faceau nebun cand spuneam ca voi face turul tarii pe bicicleta. De mic copil visam sa calatoresc pe bicicleta. Acum la maturitate pot spune ca bicicleta mi-a oferit cele mai intense satisfactii. Ajung in Alanya si vizitez portul turistic in care sunt multe ambarcatiuni extravagante.
  34. Claudiu Moga

    Multumesc Gibonu de informatii! Si eu sunt fascinat de Turcia si abia astept sa revin, poate la anul! Este vorba de opera arhitectului Sinan cel Mare. Fac o pauza sa mananc o prajitura apoi ma plimb pe pietonala din centru si ajutat de niste turci reusesc sa gasesc magazinul de unde reusesc sa-mi achizitionez o frontala mult mai slaba decat cea de firma pierduta la Sibiu. In acest oras surprind deja cultura si arhitectura musulmana atat de diferita de cea europeana.
  35. @Trevizes Daca vorbim despre fapte si cifre, ai putea oferi niste statistici oficiale furnizate de o entitate neutra (adica nu masina de propaganda PCR) care sa ateste afirmatiile tale? Ca discursul ceaușist l-am auzit deja cam toti (direct sau transmis din generatie in generatie). Pana una-alta, primele iteratii ale Daciei 1300 erau in cel mai bun caz la fel de proaste ca modelul Renault pe care l-au copiat, iar pana la finalul anilor 80 Renault a scos pe piata nenumarate modele net superioare calitativ, in timp ce Dacia a reusit performanta sa produca un model din ce in ce mai prost. Motorul pe benzina K4M de 1.6 din Scenicul meu a fost conceput undeva pe la finalul anilor 80 si e considerat inca printre cele mai fiabile produse de Renault, in timp ce Dacia inca nu auzise de injectoare sau catalizator. Dar da, in tari bananiere in care si in ziua de astazi populatia se confrunta cu epidemii si foamete, Daciile erau foarte apreciate.
  36. purix

    Scrisoare din armată Dragă mamă și tată, Mă simt foarte bine aici! Sper că și vouă acasă, lui Gheorghe, Ion, Petru, Lenuța, Florica și Ana, vă merge la fel de bine. Spuneți-le lui Gheorghe și Ion că în armată este minunat și să se înroleze și ei neapărat, înainte să se ocupe toate locurile. La început mi-a fost mai greu, fiindcă trebuia să stau în pat până la ora 6, dar m-am obișnuit. Mai spuneți-le lui Gheorghe și Ion că nu trebuie să-și facă decât lor patul și încă câteva fleacuri înainte de micul dejun. Nu tu muncă în grajd, hrănit de animale, tăiat lemne, făcut focul. Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceață, müsli, dar niciun cartof, carne, șuncă, cârnați și varză, așa cum mâncăm noi acasă. Dar poți să le mănânci porția unor orășeni care beau doar cafea. Nu mă miră că orășenii nu pot merge așa repede și departe. După un marș de câteva ore, au bășici la picioare și se întorc în unitate cu camionul. Și nu au mers decât cum ar fi la noi de acasă la poștă. Peisajul este frumos, dar din păcate foarte plat. Acum o să râdă Gheorghe și Ion: am primit laude pentru tragere la țintă! Nici nu știu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decât un cap de șoarece și nici măcar nu se mișcă. Și nici nu trage înapoi, ca frații Tudosă de peste deal. Unde mai pui că trebuie să te întinzi comod pe o saltea și să aștepți până trag și ceilalți (o veșnicie). Cel mai mult îmi plac antrenamentele de luptă corp la corp. Dar trebuie mare atenție la orășeni, că se rup repede. Doar cu Ionuț am probleme, l-am pus jos doar o singură dată. Cred că din cauză că eu am 1,80 m și 80 kg, iar el 2 m și 130 kg. Oricum, este mult mai ușor ca acasă când scapă taurul nostru la vaci și trebuie să-l bag înapoi în grajd. Vă îmbrățișez cu drag, Fiica voastră, Maria Sent from my SM-G973F using Tapatalk
  37. Claudiu Moga

    Dupa doar cativa km ajungem intr-un loc mai special unde se afla amenajat un hotel intr-o pestera deschis pe perioada sezonului estival. Proprietarul se pare ca este patriot dupa tricolorul afisat si amenajarea exterioara. De asemenea a introdus si mazgaliri comerciale, rupestre menite sa atraga si sa bulverseze putinii calatori si turisti ai zonei. Apare si un cuplu pagan sau poate sunt protoparintii neamului omenesc Adam si Eva. Of, femeia, eterna poveste! In urma cu cativa ani l-am intalnit pe proprietarul acestui excentric stabiliment turistic si spunea ca are succes vara cu cicloturistii straini. Acest ciudat cetatean este un mot domiciliat in satul din apropiere.
  38. Sala in care s-a desfasurat procesul cuplului Ceausescu in data de 25.12.1989. Locurile ocupate de catre cei judecati. Completul de judecata. Locul propriu-zis al executiei, situat in spatele cladirii. Pentru final, un extras din cartea de impresii [daca asta o fi denumirea corecta] a muzeului, care ar putea fi un exponat interesant. Din simplul motiv ca persoana care a scris acel mesaj [nu ii dezvalui nici sexul] traieste azi intr-o lumea libera, in care dreptul la libera exprimare nu [mai] este nimanui ingradit. Inutil sa spun ca nu intentionez niciun fel de discutie pe teme politice. Inainte de plecare am mai stat putin de vorba cu doamna care mi-a vandut biletul. Mi-a spus ca toate exponatele sunt cele originale din anul 1989 si ca muzeul este vizitat in special de turisti straini, aproximativ 10.000 pe an, plus grupuri de elevi, mai ales in timpul saptamanii "Scoala altfel". Pentru cei mai tineri, legat de executia care a avut loc in ziua de Craciun, trebuie sa mentionez faptul ca in comunism nu exista Craciun. Zilele de 25 si 26 decembrie erau zile lucratoare, Mos Craciun se numea "Mos Gerila" iar bradul de Craciun se numea "pomul de iarna". Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intreabare, cu cea mai mare placere.
  39. EyesOnly

    In urmarirea Turului Romaniei, pe TF(locuri si poze clasice pe care niciunul dintre voi nu le-a mai vazut pana acum :))))) )
  40. gibonu

    Miercuri, 29.07.2020 - Partea a V-a Livezi Ciuc - viaductul Caracau - Livezi - Nadejdea - Mihaileni - Frumoasa - Sumuleu Ciuc - Miercurea Ciuc 34 km Intarea in satul Livezi este chiar sub viaduct. Indicator din satul Livezi. Intrarea in sat, dinspre Miercurea Ciuc. Ajungem la Nadejdea, unde maistru' foto a fost foarte placut impresionat de pretul berii de la magazinul din centrul satului. Adica 3,10 lei. Peisaj "toscanez" in depresiunea Ciucului, intre Nadejdea si Mihaileni. In Mihaileni am virat stanga, spre Frumoasa. Viaductul, vazut de la iesirea din Mihaileni. In Tinutul Secuiesc inca nu incepuse treieratul. Margine de drum, la 2 km inainte de Frumoasa.
  41. DAMIAN

    De-a lungul si de-a latul Salajului, pe 33 de grade
  42. Ironic cand toata argumentatia ta e bazata pe clisee arhicunoscute, copiate din broșurile PCR, respectiv pe lipsa oricaror surse istorice credibile, preferabil straine, care sa sustina afirmatiile alea. Iar cand incepi sa studiezi istoria propriei tari si din perspectiva unui european, o sa vezi ca lucrurile sunt departe de a fi la fel de roz precum ti se prezentau la scoala. In special alea prezentate pe vremea prea tarziu impuscatului.
  43. nikki

    Mă duc la cumpărături pe raftul din spate al ebike-ului meu. foarte convenabil, mai ales pentru distanțe scurte, care poartă mici pungi de cumpărături. îmi puteți vedea ebike-ul aici. Mi-a fost foarte greu să cumpăr cu mașina pe străzile aglomerate ale Bucureștiului. soția mea mă trimite întotdeauna la supermarket și se plânge că „de ce ai întârziat atât de mult?” așa că am cumpărat un ebike pentru a mă salva de probleme. sunt un tip englez căsătorit cu femeie română.lovely
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+03:00
  • Newsletter

    Want to keep up to date with all our latest news and information?
    Sign Up