ovitelu

Buna Poate a mai sesizat cineva Butelie de gaz pe filet la Lidl. Funcționează la aragazul meu spider si costa 15 ron 600ml/330gr. Dupa mine nu ocupa mult spatiu de depozitare, nu este ideala pt cei care se infileateaza direct pe butelie aragazul https://www.lidl.ro/ro/saptamana-actuala.htm?articleId=20405

Mersi, am sa-i trimit lui Rares sa vada.

Ai dreptate, nu te contrazic. Asta ii valabil când eu sau tu ca adult știm sa ne gestionam bateriile haiducii mei nu prea au tangenta cu gestionatul cand se termina bateria le trebuia priza si ca sa nu ma enervez repetându-le cum sa-si gestioneze curentul preferam la sfârșitul zilei sa stau flexat cu o bere in mana si ei cu ochii in telefoane. Cum ajungeam la o destinație erau cu ochii in telefon Aveam 2 acumulatoare de 6000 mA si 1 acumulator de 12000 mA la noi. Un acumulator de 6000 era conectat la telefonul cu GPS si il cam sugea pana la sfarsitul zilei (GPS-ul era pe un telefon separat). Un acumulator de 6000 il țineam eu de rezerva in caz de "stejar extrema urgenta" (s-a întâmplat ca fiul meu cel mic sa uite sa-si pună peste noapte in cort telefonul la încărcat si nu am scapăt de rugămințile lui pana nu i-am dat acumulatorul ce il țineam de rezerva) , si lor le mai rămânea cel de 12000 pe care il sugeau toti 3 pana se culcau. Sa te gândești ca EU înainte de culcare verificam dacă EI si-au pus măcar telefoanele lor la încărcat.

Încerc sa răspund punctual Nu am plătit 167 EUR strict pentru ca aveam curent, era al 5-lea loc unde am găsit cazare. Cand am refuzat cazarea din campingul din Regensburg pentru ca nu aveam curent nu știam ca vom avea complicații cu cazarea, iar de întors la camping nu se punea problema. Aveam pe haine, piele, genti si biciclete o mâzga rezultata din colbul (praful) adunat de pe drum si apa din stropitoarele care ne-au udat la intrare in Regensburg. Era nevoie de un dus neapărat. Era vorba de siguranța unor minori, începea sa se întunece, nu aveam toti lumini de drum si campatul off-camping era soluția extrema. A 2-a zi aveam nevoie de telefoane încărcate cu curent ca sa comunicam cu mămicile. Nu știu cum reacționezi tu când suni pe cineva drag când ii plecat intr-o expediție si iți intra căsuța vocala da încearcă sa amplifici de 10 ori si ai sa conștientizezi panica mămicilor ca nu pot lua legătura cu noi. Eu m-am obișnuit cu OSMAND, de ce ? Pentru ca oferea hărți off-line înainte de GOOGLE MAPS si este softul cu care sunt eu obișnuit in turele cu bicicleta când merg cu mașina folosesc alt soft cu hărții off-line MapNavigator. Am colegi de pedalat care merg cu STRAVA sau GARMIN. Poate ca Google Map este regele dar mie imi place sa acord o șansa si altor dezvoltatori. Plus ca au fost zone pe traseu unde internetul era slab sau chiar deloc. Prefer sa am harta in telefon decât sa stau la cheremul internetului GPS-ul a fost folositor in proporție de 75% ca sa-mi arate cat mai am de pedalat pana la destinație. Haiducii ma întrebau periodic cat am făcut si cat mai avem. Ne-am ghidat foarte mult si dupa indicatoare dar de multe ori GPS-ul ne ajuta intr-o intersecție in ce direcție sa ne uitam ca sa vedem indicatorul GPS-ul mi-a dat mie un sentiment de siguranță ca sunt pe drumul cel bun a fost si este pentru mine un panaceu psihic mai mult decât ori ce altceva. Poate am o dependenta de el dar eu asa ma simt liniștit când merg undeva pe unde nu am mai fost si nu cunosc drumul. OSMAND are POI-uri foarte diversificate si foarte bine puse la punct privitor la orice. Pentru o suma modica in plus poți avea la el harta cu diferență de nivel. Sper ca ti-am răspuns la nedumeriri Daca mai ai întrebări iti răspund

Mulțumesc !

Ziua 15 Viena - Budapesta - Debrecen - Oradea 70km Luni de dimineața la ora 07.30 eram in gara din Viena pe peron. Duminica (cu o zi înainte) am mers in inspecție la gara sa vedem cum ajungem cu bicicletele pe peron deoarece gara este suspendata deasupra solului si numai pe scări rulante sau lift poți ajunge la peron. Am stabilit in cadrul inspecției care este peronul trenului si cu ce lifturi il putem accesa. Biletele de tren Viena - Budapesta au fost cumpărate in seara când am dormit lângă Passau, prin telefon i-am dat indicații la Adi (prietenul din Viena) cum sa le cumpere de pe net. Biletele de tren Budapesta - Debrecen tot de pe internet le-am luat cand am ajuns la Viena. Cum am ajuns pe peron am dat jos gentile de pe bicicleta si am început transbordarea lor si a bicicletelor in tren. De data asta nu am avut noroc sa stam toti 4 într-un loc cu măsuță intre noi pt ca exista si in Austria oameni fara gram de empatie sau cum se spune in termen populari, nesimțiți. Lânga rastelul de biciclete sunt pe ambele parți ale culoarului 4 locuri 2 cate 2 cu o masa intre ele. Un loc era ocupat de un cuplu care stăteau vis a vis unul de altul iar celalalt de o doamna care pe sub masa si-a întins picioarele pe locul din fata iar pe scaunul de lângă ea si-a pus bagajul. Asa ca nu am inventat, noi romanii, nesimțirea Ne-am împrăștiat prin vagon (noi nu aveam bilete cu loc, multi pasageri aveau) Cele 4 locuri de care va povesteam stiam de la nasu' ca erau fara loc. După aproximativ 3h30min de călătorie am ajuns in Budapesta gara Kelety. Trenul trebuie sa-l luam din gara Nyugati situata la 5 km distanta de Kelety. Gările din Budapesta au același miros si iz ca si Gara de Nord din București Cea din Viena fiind o gara noua nu se simte acel iz si miros specific gărilor construite in clădiri vechi de câteva sute de ani. Ne-am mutat de la o gara la alta destul de lejer, biletele au fost luate in asa fel încât sa avem timp suficient pt transbordare. Am zăbovit in gara Nyugati cam 2h30min pana am reperat trenul spre Debrecen si ne-am suit in el. Poza este de la plecare, vreau sa arat cum sunt locurile de bicicleta in trenurile MAV, fiecare (bou-vagon) vagon are 2 locuri de biciclete tip rastel. La întoarcere le-am pus in rastel frumos fara bagaje pe ele, poza este la dus unde nu stiam cum este procedura Trezitul de dimineață si-a făcut efectul (poza in RailJet). Poza in MAV. In jurul ore 17.00 am ajuns la Debrecen. Aveam in plan sa campam lângă Debrecen pe drumul de întoarcere într-un camping situat intr-o pădurice. Dupa ce ne-am dat jos din tren si am pus gentile pe bicicleta am purces către ieșirea din Debreten catre Oradea. Știam drumul care il aveam de făcut, era numai asfalt pe un drum județean slab circulat. La iesirea din Debrecen ne-am orprit la un supermarket sa ne luam de mâncare si provizii pt a 2-a zi. Moflaind noi asa liniștiți sandwich-le i-am întrebat pe haiduci daca vor sa campam sau sa tragem tare pana acasă, pe la ora 21.00 știam ca soarele apune si noi aveam 4 ore la dispoziție sa facem 65 km. Cam au auzit ca putem ajunge acasă au decis ca mergem direct acasă. Am terminat de mâncat si am porint pe cai. Sf. GPS mi-a arătat un traseu care ma duce pe pista ciclabila deși știam ca după aeroport trebuia sa virez la stânga pe drumul județean. M-am lăsat pe mana GPS-lui care nu m-a băgat la stânga pe drumul județean ce m-a dus tot înainte pana in primul sat (pe pista ciclabila) unde m-a băgat printr-o pădure de salcâm cu teren nisipos. Era târziu sa ma întorc înapoi asa ca am mers prin pădure. Știam ca drumul se intersectează cu alt drum județean care da in primul drum județean pe care vroiam eu sa merg. Am strâns din buci (sa nu derapeze pe nisip bicicletele) si am continuat drumul pana am ajuns la asfalt. Am ajuns la asfalt. Mai aveam cam 15 km pana la granita. Din momentul când am decis ca venim spre casa mi-am sunat soția sa-i spun ca ajungem in seara asta, ea a sunat-o pe mama lui Rares sa o anunțe si pe ea. După 30 min îmi spune soția sa fac in asa fel încât sa nu ajung mai repede de ora 21.00 in vama ca au o surpriza pt noi. Eu am mirosit care-i surpriza dar nu le-am spus la haiduci nimic. Mama lui Rares lucrează la RCS/RDS si le-a spus colegilor din primăvara ca băiatul ei urma sa meargă 1000 km cu bicicleta intr-o expediție. Colegii ei de la DIGI24 Oradea ne așteptau in vama Mamicile si mătușile Ultimi km însoțiți de mămici Dupa câteva zile am fost invitat la DIGI24 Oradea la un mic reportaj. Asta a fost povestea mea. Daca aveți întrebări sau nelămuriri va stau la dispoziție. SFÂRȘIT

Ziua 12, 13, 14 Viena & Imprejurimi Am ajuns într-o zi de joi la Viena la prieteni noștri Adi si Maria. După dușurile de rigoare si o masa copioasa (rezultatul a fost ca in 3 zile am pus 1.5kg pe mine) am lenevit pana la ora de culcare. Haiducii leneveau cu ochii pe telefoane, eu stand la povesti cu Adi si Maria. Adi lucrează la o scoală din Viena, este administrator. El nu este angajatul scolii ce angajatul primăriei , el răspunde de buna funcționare din punct de vedere logistic a scolii, tot ce tine de instalații de apa, curent, curățenie etc. Adi ne-a dus vineri (a 2-a zi) sa vadă haiducii cum arata pe interior o scoală din Viena, scoală unde lucrează Adi este o construcție relativ noua. Era vacanta, scoală pustie. Haiducii au putut sa vadă live cum arata clasele, sala de sport, sala de mese. etc. După vizitarea scolii ne-a dus si la o scoală într-o clădire veche sa vedem diferențele, arata ca Colegiul Gojdu sau Eminescu din Oradea, nu existau mari diferențe intre scolile din Oradea si cea veche din Viena, privitor la sălile de clasa, bănci, sala de sport etc. Seara am vrut sa vedem eclipsa de luna de pe un deal de lângă Viena (o fosta abație) dar același gând a avut și jumătate din populația Vienei. Am coborât la Dunăre sa vedem eclipsa dar s-a înnourat și a început ploaia. Sâmbăta dimineața ne-am planificat o plimbare pana la Baden (35km - dus intors 70 km). Ne-am aprovizionat cu apa si Adi a fost ghidul nostru. Pana la Baden am mers numai pe pista ciclabila. Exista si un tramvai care face legătura intre Viena si Baden. Baden este un fel de Baile Felix al Oradiei pt Viena numai ca mult mai scump Pista cilcabila, EuroVelo 9. Un castel micuț înconjurat cu un șanț de apa. Gara din Baden Cei care merg la Viena isi lasă bicicleta la gara in rastel si la Viena isi iau cealaltă bicicleta, legata si ea in rastel si merg unde au treaba sau la job. Si in Germania am văzut rastel-uri mari de biciclete la gări. Cazinoul din Baden. Era închis la cazinou si oricum am uitat zarurile norocoase in Oradea Întoarcerea s-a făcut pe alt traseu. Pe drum Adi ne-a dus sa vedem centrul de refugiați unde a fost si el găzduit acum 25 ani când a venit in Austria imediat după revoluția din 1989. Pe drumul de întoarcere am oprit la un restaurant indian și ne-am făcut roșii că racii de la mâncarea condimentată. I-am spus indianului sa vina in Oradea să deschidă o locantă că nu avem. A fost receptiv și și-a notat datele mele pe spatele unui bon, se spune că marile afaceri încep cu înțelegeri scrise pe șervețele. Rareș a zis ca el vrea mâncare condimentat deși Adi i-a explicat ca mâncarea indiana din start este condimentata si dacă cere sa fie condimentat va ieși condimentata la pătrat Aici in poza ii ieșeau condimentele pe nas si ochi Nu și-a putut manca mâncarea toată Pe drum am găsit o florărie de unde puteai sa-ti culegi singuri florile si sa pui bănuții in cutie. In România fiscul o închidea demult pt ca nu are casa fiscala de marcat Adi i-a cules/platit flori la Maria. Sâmbătă după-masă am mers la Prater sa spargem banii in tiribombe. Bugetul a fost 100 eur, dar pe care l-am depasit cu 20 %. Duminica a fost o zi de leneveala crunta, după masa ne-am dus la pizza undeva pe malul Dunarii. Asa arata coșurile de gunoi in Viena, au fiecare pungi pt rahatei de caine A 2-a zi urma sa mergem cu trenul pana la Debrecen (Ungaria) VA URMA

Ziua 11 Dürnstein - Viena 93 km Km sunt aproximativi, nu sunt fix pontos Astăzi aveam ca destinație Viena care era si FINISH-ul expediției. Expediția era programata sa tina pana la Budapesta dar șaua ma deranja atât de tare ca îmi crea chiar si disconfort psihic. Prin telefon am stabilit cu gazda noastră, Adi, din Viena sa facem intr-o zi Bratislava cu trenul+bicicleta, dar nu s-a reușit. După clasicul mic dejun, pita unsa cu nutela si ceai am pornit de dimineață la drum. Tricourile cu Romaina începeau sa prindă un miros aparte Aici lanurile de porumb au fost înlocuite de vite de vie. Am traversat Dunărea, gazda noastră din Viena stătea pe acest mal al Dunării După ce am traversat podul la o trecere de pietoni un șofer s-a oprit din timp sa ne lase sa trecem cu bicicletele calare pe ele. In România ca sa fim in siguranță trebuia sa descalecam. As propune ca la trecerile de cale ferata șoferii sa se dea jos din mașini sa se asigure si după aceea sa treacă, poate asa au sa conștientizeze ce absurd este sa ma dau jos de pe bicicleta (mai ales daca ii cu coburi). Acces pentru bicicliști pe pod. Nu toate podurile aveau acest tip de acces. In zona asta ne-am intersectat cu un tip care facea schi-fond, da, da, ati citit bine schi - fond Avea niște schiuri prevazute la capete cu roti si schia pe asfalt cu bete si tot tacâmul Nu am apucat sa-l pozez. O bere la botul calului. Deja haiducii începeau sa se obisnuieasca cu gustul beri Tulin, in stânga scena in dreapta tribunele. Marina sau camping pt ambarcațiuni in Tulin. Stirile de la ora CINCI on RealTV la sfârșit vom ajunge si la știrile locale Si noi ca marfarul. Gazda noastra din Viena, Adi. Maria, soția lui Adi, ne-a ajutat sa ne spălam haine, aveam niște damfuri in noi ca ne pica parul din nas M-am cântărit, aveam 75 kg, asta a fost joi. Duminica seara iarăși m-am cântărit si avea 76.5 kg. Adi si Maria sunt gurmanzi (vegetarieni) si s-a văzut si pe mine Urmează 3 zile de Viena si drumul spre casa. VA URMA

Ziua 10 Machland Gasthof - Dürnstein 95 km Cu ochi închiși molfăind pita unsa cu nutela si ceai, haiducii încercau sa-si activeze creierul. Căluții peste noapte au fost garați in garajul pensiunii, am lăsat legat de căluți corturile, izolir-le si saltelele. Nimeni nu a avut treaba cu ele. După înviorarea de dimineață care a constat in caratul genților la bicicleta am pornit la drum, la ora 09.00AM pedalam pe răcoare pe drumurile de tara asfaltate ale austriecilor. Pe mine de dimineața începea sa ma doară fundul de la șaua, din cauza asta popasurile erau mult mai dese. Peisajul nu mai era monoton ca in Nemtia Am ajuns din urma un cuplu de romani din Sibiu (daca tin bine minte) care isi faceau concediul pe bicicleta in Austria. Mașina lor era parcata la vre-o 40km (mi-a spus in ce oras dar nu mai tin minte) I-am luat la trena. "Marfarul" romanesc sa mai lungit După câțiva zeci de km romanii s-au oprit. Noi ne-am continuat drumul, știam ca avem de pedalat in jur de 90km Parapeti de înălțare a digurilor. Cred ca i-au făcut din cauza revărsării Dunării de acum 4-5 ani. Erau făcuții in dreptul localităților. In depărtare, turlele catedralei din Melk Pauza de hidratare. Aici Rareș era sa rămână însetat. Am parcat căluții si am mers la tejghea si am vrut sa comand bere radler pentru toți, Rareș a făcut mofturi ca el s-a saturat de bere radler si ca vrea bere cu mere sau cu altceva. - Sti ce ? zic Eu, comanda-ți tu ce vrei. Eu am comandat in englezeasca mea de balta 3 beri radler pt mine, Sergiu si Darius. Rareș i-a spus in germana crâșmăriței ca vrea o bere radler si el (nu era bere de care visa el ). Într-un neaoș grai romanesc crâșmărița i-a cerut buletinul la Rares sa vadă daca-i major Lui Rareș i-a cazut falca:))) si a început sa se bâlbâie Eu nu știam ce sa fac, sa rad sau sa ma apuc sa negociez cu crasmarita . In timp ce ii cerea buletinul a ii umplea halba cu bere radler lui Rares Ne-a urat pofta buna crâșmărița si drum bun. Ne-au ajuns din urma niște stropi de ploaie numai buni sa ne impulsioneze sa pedalam mai cu spor Am intrat intr-o zona viticola cu multe crame, din pacate (sau fericire) mie imi face acid la stomac vinul si nu am fost tentat sau sedus ca Ulise de sirene Deja rămâneam in urma la pedalat, șaua ma stresa foarte tare. Ca sa mai grupez echipajul ii strigam sa se oprească sa le fac poze si sa ma dau eu jos din sa. La a 3-a încercare am găsit cazare la o pensiune care avea si crama (pustie la data respectiva) si instalații de produs vin. Costul cazarii 125 EUR 2 camere cu 2 paturi. Nu mai stiu cum se numea pensiunea si nici pe google map nu o găsesc. Haiducii au fost cei mai fericiți deoarece avea cel mai "țapăn" net întâlnit pana atunci poate cei de la Digi le asigurau net-ul la pensiune Maine aveam sa ajungem la Viena la gazda si prietenul nostru Adi care are un net si mai țapăn VA URMA

Corect. Imbarligat ii graiul nemtesc. Erau prea departe, la mesele alea din fundal, la un moment dat au intrat in cladirea care se vede in fundal, era camera pentru relaxare 🙂

Ziua 9, Campingplatz und Mostheuriger Fam. Puchner - Gasthaus Machland Gasthof 62 km. La ora 07.00 deșteptarea, micul dejun si strângerea catrafuselor a durat 2 ore. La ora 09.00 pe răcoare eram calare pe căluți si pedalam. "Călătorului ii sta bine cu drumul" si ca sa avem elan peste o ora ne-am oprit la o cafea Astazi era programat un traseu mai scurt deoarece urma sa vizitam Lagarul Mathausen. Din ce am citit pe acest forum știam ca avem zone de împins bitele ca sa ajungem la lagăr. Linz, l-am vizitat din șaua bicicletelor. Aici aproape ne uda Dunărea la pedale. La cate dulcegării au băgat in ei haiducii pana acuma, le era scârba de napolitane cu ciocolata. Pauza de hidratare si necesitați fiziologice in boscheți Iata-ne ajuns la Lagărul de concentrare Mathausen. Pe ultima porțiune a trebuit (EU) sa împing bicicleta, haiducii nu au avut probleme de acest gen. Rastelul de biciclete era cam plin dar tot am găsit 2 cate 2 locuri libere sa legam căluții. Am lăsat toate bagajele pe bicicleta, am luat cu noi bidoanele cu apa, telefoanele, actele si banii, la întoarcere le vom găsii la fel. Ma gândeam sa stau eu de paza la ele dar am zis ca ne riscam. Intrarea este gratuita dacă nu dorești un ghid audio mobil, am vrut sa iau pentru copii dar ne-am încurcat in știință si pana la urma am renunțat. Masa pe care erau tranșate cadavrele deținuților sa poată intra in crematoriu. Crematoriu. Bicicleta aceasta are o poveste in spate. Un deținut polonez care supraviețuit eliberării lagărului nu a mai așteptat sa fie repatriat in mod organizat de către eliberatori ce si-a făcut rost de o bicicleta si a mers acasă cu bicicleta (pana in Polonia) Bicicleta a fost donata lagărului după câțiva ani (cred ca câțiva zeci de ani) Toata admirația si respectul pt acest om care a avut o determinare atat de puternica încât sa poată parcurge distanta pana in Polonia cu un fizic si o sănătate șubrezită. Baraci. Duapa vizitare am revenit la malul Dunării si ne-am alimentat cu "combustibil". Teoretic era in plan sa stam la un camping pe malul Dunarii, dar realitatea din teren nu s-a potrivit cu planurile de acasă. Poate va întrebați de ce le fac poze mușcând din mâncare ? Sa fie liniștite mămicile ca pruncii lor sunt hrăniți Am vrut sa ne cazam la Camping Au an der Donau. Dar cum pista trece de-a lungul campingului am observat ca este full si când am trecut pe lângă recepție era coada. Ma gândeam ca sigur parcela cu curent nu găsesc fără rezervare si am pedalat mai departe. La un moment dat copii (Rareș in mod special) au văzut o pancarta cu un Gausthof la 4 km de Dunăre. Am decis sa ne încercam norocul, ma gândeam ca fiind asa departe de Dunăre nu o sa fie plin de turiști in el. Apartament pentru 4 persoane fără mic dejun 120 EUR. La mansarda am dormit eu cu Darius, geamul era blocat asa ca am făcut sauna Când am ajuns la recepție Rareș a întrebat unde-i piscina, mie mi-a căzut falca "ce piscina?" Ne-a arătat proprietarul unde-i piscina, atât i-a trebuit la Rares nu il mai opream de la a face sărituri in piscina El a observat pe pancarta ca are piscina pensiunea RARES SERGIU DARIUS nu a sărit Iar eu pe șezlong cu o bere rece lângă mine studiam doi "gugustiuci" (el mult mai in vârsta ca ea) care se giugiuleau mai încolo. Si-a adus amanta la relaxare Lânga camera noastră pe hol era o chicineta de care m-am folosit sa le fac cina si micul dejun de a 2-a zi. VA URMA

Mersi de sfat, după ce am ajuns acasă la Oradea si am aruncat șaua am realizat defapt ca nu era montata bine. In ture de 1 zi nu apuca sa ma jeneze si nu știam acest aspect.

Ziua 8 Passau - Campingplatz und Mostheuriger Fam. Puchner 68 km Micul dejun servit, gata de plecare Noi am fost cazați la prima camera in spatele băieților Astăzi aveam sa trecem prin niște chei ale Dunarii foarte frumoase Cu o seara înainte am stabilit cu haiducii ca ne vom opri la Viena nu vom merge pana la Budapesta, urmând ca din Viena sa facem o plimbare pana la Bratislava si retur. Am vorbit cu Adi, gazda noastră din Viena, sa-mi cumpere biletele de întoarcere pe ruta Viena-Budapesta. Eu începeam sa am probleme cu fundul, șaua ma deranja destul de tare, poate de aia am si scurtat călătoria. Tricourile cu Romaina la vedere. Am mers si pe porțiuni de drum fără pista ciclabila, nu am avut probleme cu participanții la trafic desi era circulație. Poate in viitor fac si eu o croaziera pe Dunare. Fara porumb si digul Dunarii Când te oprești pt necesitați fiziologice se pot întâmpla multe O hoarda de bicicliști au trecut în viteza pe lângă noi. După cum se observa unul din ei avea roti ajutătoare. O sa ne tot intersectam cu ei pe drum. "Houston we have a problem" pe drum nu ne-am intersectat cu nici un supermarket. Unde ne-am oprit era numai de băuturi, măcar am cumpărat apa. Stocul de mâncare se rezuma la un borcan de gem. Pe celalalt mal erau mai multe localități fata de malul pe care mergeam noi. M-am hotărât sa trecem pe cellalt mal si sa cautam un supermarket. Am văzut un barcagiu care făcea transbordări si am traversat Dunarea. Pe cellalt mal era un Lidl la 4.5 km distanta depărtarea de mal. Acei 4.5 km trebuia sa-i pedalam pe un drum cu trafic intens unde rulau si camioane. Nu am riscat ce am continuat drumul de-a lungul malului cu burțile pe jumate goale dar cu borcanul de gem in caz ca haiducii nu mai puteau pedala. Împreuna cu domnișoara (sau doamna) am traversat Dunărea. Am făcut un fel de tandem cu ea, când ea era in fata noastră când noi in fata ei pana am decis după vre-o 15 km sa le dau la haiduci de mâncare adică sa golească borcanul de gem Pe la ora 16.00 am ajuns la camping. Defapt este mai mult un parc de rulote. In occident se practica următoarea chestie. Daca ai o rulota, pt. o chirie de 2-3000 eur/an, poți sa o parchezi într-un camping, iar când vi tu sau prietenii tai in camping la rulota mai plătești taxa de persoana. Adica pt. aproximativ 250eur/luna plătești o chirie si poți sa trimiți pe cine vrei sa facă concediu in rulota ta. Acest camping era situat in centrul unui imens teren de golf si era plin de pensionari. 10% din suprafața lui era dedicat pt a fi folosit de turiștii ocazionali. Noi am campat la parcela libera fără curent, dar campingul avea o filigorie unde puteam sa mâncam si sa ne încărcam dispozitivele. Cazarea ne-a costat 25 eur. Am avut parte si de o ploaie scurta dupa ce am întins corturile, totul era sub control VA URMA

Eu le vad si cu Firefox, trebuie sa astept un pic sa le incarce.

Ziua 7 Deggendorf - Passau 80 km Dimineața m-am trezit înaintea haiducilor ( ca de obicei) si am vrut sa duc la biciclete (bicicletele erau găzduite intr-un șopron) o parte din bagaje care nu le-am despachetat peste noapte, surprizaaa, șopronul avea lacăt pus si Bobita nicăieri. M-am întors in camera si am început sa trezesc haiducii. După multe discuții (mai mult lătraturi si urlaturi) am reușit sa cobor cu ei la micul dejun. Bobita si bucătarul ne pregătea micul dejun, eram numai noi in toată pensiunea. Avea o sala de mese împodobita rustic. Micul dejun consta in pâine unsa cu cuțitul (la un moment dat s-au terminat chiflele si a scos Bobita niște pâine cam veche pe care cred ca o tine pe stoc in caza de urgenta) ceai si cafea. Pt. 10EUR am zis ca de acum înainte le fac eu mic dejun nu mai dau banii pe prostii. Bobota avea chef de povesti si pe o germano-engleza a început sa ne povestească ca si el a vizitat România pe vremea comunismului. L-am întrebat daca a deschis șopronul, a zis ca era deschis, lacătul era pus de forma Darius a văzut o chitara atârnată pe perete si a cerit voie sa cânte la ea, Bobota foarte incantat i-a dat-o si a băgat o melodie, cred, ca de la AC/DC, nu mai sunt sigur. După micul dejun am pus bagajele pe căluți si am pornit la drum cu pelerinele de ploaie activate, afara ploua mărunt. Deggendorf. Un PIT STOP pt alimentare cu "carburant" la botul calului, adică Mars & Snikers Un fel de BATMAN Dupa cum spuneam, un pesiaj destul de sec. Intr-o localitate am ajuns din urma o parada locala (era duminica). Cred ca la parada participau tot felul de bresle. \ Pe traseu o alta familie de cicloturisti Deși ploua, duminica fiind, erau multi bicicliști pe traseu. Cred ca in week oameni se retrag la tara si isi omoară timpul cu miscare. Duminica fiind, pranzul s-a luat la botul calului din rezervele cumpărate ieri. Meniul zile, PĂSULA Rares - germanul. Sergiu - paznicul. Darius - englezul. După ce am mutat de greutățile din genți in burțile noastre am pornit mai departe la drum. Ploaia s-a mai domolit asa ca am pus deoparte pelerinele, nu foarte deoparte ca sa le avem la îndemâna dacă ploua din nou. Ne apropiam de Passau. Ecluza si barajul de la Passau, jos in ecluza era un schiff așteptând sa treacă cu care ne vom mai întâlni pe drum pana la Viena. După ce ne-am chinuit sa urcam niște pante criminale in căutarea unor pensiuni (la una era ocupat si la cealaltă avea liber o camera cu 2 paruri) am decis sa mergem la hostelul de la cetate. Am traversat centul pietonal si podul peste Dunăre, am trecut prin tunel si când am văzut ca panta aveam de urcat la hostel am zis pas. In planul de acasă era trecut sa dormim in micul camping de pe afluentul Dunării din Passau, dar cerul era destul de plumburiu si sincer nu aveam chef de cort. Am consultat SF. GPS si ne-a spus ca la 5 km pe direcția noastră de mers era o pensiune. Am suit pe căluți si am pornit. Passaul lăsat in urma După 5 km peste șoseaua naționala care merge pe malul Dunării (mâine vom pedala de-a lungul ei) am zărit pensiunea. După dialoguri germano-engleze-romanesti o doamna, cred ca era bucătăreasa , ne-a lămurit ca are pt bicicliști camera cu 4 paturi. Rares a încercat din nou cu germana lui sa ne cazeze dar era oripilat ca el nu înțelegea ce i se spune deși el era înțeles de nemțoaică. La Viena o sa conștientizam ca nemțoaica ii raspundea in bavareza si Rares nu intelegea. Am primit o camera cu 4 paturi la parter care avea si o mica terasa cu masa si scaune. Biciletele le-am parcat intr-un garaj in care erau rastel-uri de biciclete. La o ora după noi au început sa apară si alți cicloturisit la cazare, ce bine ca am ales sa îmi fac cazările pe la ora 16.00, poate mai târziu găseam greu loc de cazare Din Oradea purtam la mine o punga de paste si un borcan de sos pt ele care aveau rolul de a fi consumate in caz de "stejar extrema urgenta". Duminica fiind a rămas singurul fel de mâncare gătit care il puteam da la haiducii. Pe a 2-a zi dimineața micul dejun era inclus in prețul de 114 EUR/noapte. A fost mai copios decât la cealaltă pensiune. Km făcuți de acasă. Ciclo-comuterul avea sa dispară subit peste 2 zile. Am sa-l găsesc peste 2 luni in Grecia când am montat cortul. Sergiu l-a uitat in buzunarul cortului Relaxare. VA URMA