ovitelu

Eu le vad si cu Firefox, trebuie sa astept un pic sa le incarce.

Ziua 7 Deggendorf - Passau 80 km Dimineața m-am trezit înaintea haiducilor ( ca de obicei) si am vrut sa duc la biciclete (bicicletele erau găzduite intr-un șopron) o parte din bagaje care nu le-am despachetat peste noapte, surprizaaa, șopronul avea lacăt pus si Bobita nicăieri. M-am întors in camera si am început sa trezesc haiducii. După multe discuții (mai mult lătraturi si urlaturi) am reușit sa cobor cu ei la micul dejun. Bobita si bucătarul ne pregătea micul dejun, eram numai noi in toată pensiunea. Avea o sala de mese împodobita rustic. Micul dejun consta in pâine unsa cu cuțitul (la un moment dat s-au terminat chiflele si a scos Bobita niște pâine cam veche pe care cred ca o tine pe stoc in caza de urgenta) ceai si cafea. Pt. 10EUR am zis ca de acum înainte le fac eu mic dejun nu mai dau banii pe prostii. Bobota avea chef de povesti si pe o germano-engleza a început sa ne povestească ca si el a vizitat România pe vremea comunismului. L-am întrebat daca a deschis șopronul, a zis ca era deschis, lacătul era pus de forma Darius a văzut o chitara atârnată pe perete si a cerit voie sa cânte la ea, Bobota foarte incantat i-a dat-o si a băgat o melodie, cred, ca de la AC/DC, nu mai sunt sigur. După micul dejun am pus bagajele pe căluți si am pornit la drum cu pelerinele de ploaie activate, afara ploua mărunt. Deggendorf Un PIT STOP pt alimentare cu "carburant" la botul calului, adică Mars & Snikers Un fel de BATMAN Dupa cum spuneam, un pesiaj destul de sec Intr-o localitate am ajuns din urma o parada locala (era duminica). Cred ca la parada participau tot felul de bresle. Pe traseu o alta familie de cicloturisti Deși ploua, duminica fiind, erau multi bicicliști pe traseu. Cred ca in week oameni se retrag la tara si isi omoară timpul cu miscare. Duminica fiind, pranzul s-a luat la botul calului din rezervele cumpărate ieri. Meniul zile, PĂSULA Rares - germanul Sergiu - paznicul Darius - englezul După ce am mutat de greutățile din genți in burțile noastre am pornit mai departe la drum. Ploaia s-a mai domolit asa ca am pus deoparte pelerinele, nu foarte deoparte ca sa le avem la îndemâna dacă ploua din nou Ne apropiam de Passau Ecluza si barajul de la Passau, jos in ecluza era un schiff așteptând sa treacă cu care ne vom mai întâlni pe drum pana la Viena. După ce ne-am chinuit sa urcam niște pante criminale in căutarea unor pensiuni (la una era ocupat si la cealaltă avea liber o camera cu 2 paruri) am decis sa mergem la hostelul de la cetate. Am traversat centul pietonal si podul peste Dunăre, am trecut prin tunel si când am văzut ca panta aveam de urcat la hostel am zis pas. In planul de acasă era trecut sa dormim in micul camping de pe afluentul Dunării din Passau, dar cerul era destul de plumburiu si sincer nu aveam chef de cort. Am consultat SF. GPS si ne-a spus ca la 5 km pe direcția noastră de mers era o pensiune. Am suit pe căluți si am pornit. Passaul lăsat in urma După 5 km peste șoseaua naționala care merge pe malul Dunării (mâine vom pedala de-a lungul ei) am zărit pensiunea. După dialoguri germano-engleze-romanesti o doamna, cred ca era bucătăreasa , ne-a lămurit ca are pt bicicliști camera cu 4 paturi. Rares a încercat din nou cu germana lui sa ne cazeze dar era oripilat ca el nu înțelegea ce i se spune deși el era înțeles de nemțoaică. La Viena o sa conștientizam ca nemțoaica ii raspundea in bavareza si Rares nu intelegea. Am primit o camera cu 4 paturi la parter care avea si o mica terasa cu masa si scaune. Biciletele le-am parcat intr-un garaj in care erau rastel-uri de biciclete. La o ora după noi au început sa apară si alți cicloturisit la cazare, ce bine ca am ales sa îmi fac cazările pe la ora 16.00, poate mai târziu găseam greu loc de cazare Din Oradea purtam la mine o punga de paste si un borcan de sos pt ele care aveau rolul de a fi consumate in caz de "stejar extrema urgenta". Duminica fiind a rămas singurul fel de mâncare gătit care il puteam da la haiducii. Pe a 2-a zi dimineața micul dejun era inclus in prețul de 114 EUR/noapte. A fost mai copios decât la cealaltă pensiune. Km făcuți de acasă. Ciclo-comuterul avea sa dispară subit peste 2 zile. Am sa-l găsesc peste 2 luni in Grecia când am montat cortul. Sergiu l-a uitat in buzunarul cortului Relaxare VA URMA

Ziua 6 Regensburg – Deggendorf 75 km Dimineața cu strigate si amenințări am reusit sa aduc la vertical haiducii sa mergem la micul dejun. După micul dejun (Sergiu a trecut si el la bluza inscripționată cu Romania) am mers si am pregătit bagajele. Se anunța o vreme noroasa cu mici șanse de precipitații. Nu ceva care sa ne streseze. Am întâlnit și o familie cu 3 copii după ei. Am văzut persoane in vârstă pe cursiera. Fiind zona rurală, cred că-i plină de pensionari. Mașinile sunt noi și toate sunt curate. Copiii povesteau si se amuzau de ziua precedenta. L-am arătat după ce am plecat la hotel unde ii puteam caza off camping pe malul Dunarii. La Darius i-ar fi placut Toti 4 cu tricouri inscripționate cu Romania. Un peisaj destul de sec pana la Passau. Pe partea dreapta digul Dunarii pe stanga lanuri de porumb sau terenuri agricole. Pe la ora 12.30 i-a cam lovit foamea pe haiduci. I-am zis GPS-lui sa ne cauta ceva supermarket si ne-a găsit unul care avea la intrare o mica patiserie unde serveau burgeri, sandwich-uri si prajituri. Dupa ce ne-am desfătat am continuat drumul. Știam ca peste noapte va ploua mărunt (mocănește cum se spune la noi) si m-am gândit sa ochim un Gasthaus pana ajungem in Deggendorf unde aveam in plan sa dormim in camping. De acum înainte am sa evit sa caut cazare in localități mari si măricele si sa ne cazam înainte sau dupa asemenea localități. Sansele sa găsim camere la preț acceptabil erau mai mari. Am cam renunțat la cazarea cu cortul datorita faptului ca dimineața pierdeam mult timp cu strânsul taberei si preferam sa pornesc dimineața cu ei si după ora 16.00 sa încep sa caut cazare pe traseu. Înainte cu 10 km de Deggendorf am văzut un panou pe marginea pistei cilcabile cu Gasthaus Plank-Hof (http://www.plank-hof.de/). Am observat aceasta pensiune inca de când coceam traseul acasă in fata calculatorului. Copii au observat tabla pusa pe marginea drumului si m-au atenționat. era la 1.1 km de drum distanta asa ca am mers sa ne încercam norocul. Am ajuns la locul cu pricina (nu avea garduri sau pereți ce era un complex de clădiri care nu știai daca-s camere de cazare sau grajduri) si in curte la o masa stăteau vre-o 4 inși (3 îmbrăcați ca niste chelneri )si un tip cu pălărie de cowboy de paie in cap, un fel de Bobita din Las Fiebinti. Am dat buna ziua si am zis ca dorim cazare (Rares zice pe germana). Bobita a zis sa așteptam un pic (eu am crezut ca-i un vecin si sta la povesti cu angajații pensiunii) si si-a continuat discuția mai departe cu chelnerii (am uitat sa spun ca aveau berile pe masa in fata lor). A terminat dupa 5 min si a început a se ocupa de noi. Ne-a dus sa vedem camera si condițiile (care erau ok) si prețul era 90EUR/noapte sau 100EUR/noapte cu mic dejun inclus. Ma așteptam la mai mult dar a fost ok. Tin sa precizez ca era pustie pensiunea ma si gândeam la tot felul de scenarii horror peste noapte. Am dus bagajele sus (va fi ultima data cand le ducem sus pe toate - nu aveam nevoie de corturi, izoliruri si saltele) si bicicletele le-am putu baga intr-un șopron unde avea tipul depozitate tot felul de chestii si unde cred ca organiza festivaluri de bere. Fiind sâmbătă știam ca se închid supermaketurile la ora 16.00 dar "Bobita" ne-a spus ca este un market in localitatea vecina care se închide la ora 18.00. Împreună cu Darius am purces spre supermarket (trebuia sa ne aprovizionam si pt ziua de mâine cand era duminica si închis peste tot). Din a 3-a căutare am nimerit si supermarket-ul (pe GPS apărea la alta adresa unde era o clădire care semăna a supermarket dar era pustie) si am făcut cumpărături. Ne-am intors la pensiune, am hrănit haiducii si am avut liber la program (deja afara a început ploaia mocăneasca). Liber la program a însemnat liber la internet Cina. Pensiunea. VA URMA

Ziua 5 Inglostadt – Regensburg 110 km (Part 2) Pe malul Dunarii in apropiere de Kelheim. Undeva in depărtare pe culmea dealului se vedea o construcție interesanta, Sfantul Goagal zice ca-i Liberation Hall, noi o sa o vedem din șaua căluților. Zona respectiva era plina de bicicliști ieșiți la plimbare, unii făceau baie, alții plaja. Oamenii se recreau. Intrarea in centul vechi al Kelheimlui. O pietonala ca si a noastră din Oradea. Poate ca noi fiind obișnuiți cu pietonala noastră nu prea nea dat pe spate. Sf. GPS ne-a arătat in nordul orașului existenta a unor supermarket-uri. Trebuia sa ne hrănim si adăpam plus cumpărat de provizii pt diseară si la dimineață. Fara sa știm ne-am rezolvat o problema care putea sa ne încurce mai încolo. Am ales sa mâncam la un SUBWAY. Era in jur de ora 16.00. După ce ne-am umplut matele am continuat drumul, pana in Regensburg mai aveam de pedalat aproximativ 30 km, dupa calculele mele cam 2h30min. Dar planul de acasă nu se potrivește cu cel din piață Sf. GPS vroia sa ne scurteze drumul si ne-a dus pe un drum asfaltat cu o panta de 12%. Nu era ceva coșer traseul ales de GPS, după ce am împins pe biciclete cam 2 km am făcut ședință de consiliu si împreună cu Darius (el consulta alt GPS) am concluzionat ca mai avem de urcat cam tot atat si ca drumul se sfârșea într-unul forestier. Am decis sa ne întoarcem pe malul Dunarii si sa urmam indicatoarele EUROvelo 6 pana GPS-ul o sa-si bage mintiile in cap si o sa recalculeze traseul. Dupa o masa copioasa o împingere sănătoasă. Intr-un fel s-a meritat, coborârea a fost cu multa adrenalina. Am coborât cu frânele trase si curul strâns sa nu se rupă ceva la sistemul de frânare (frânare pe saboți), mai ales la mine ca eram cu 40 kg de bagaje plus subsemnatul. Toata aceasta "mica excursie" ne-a luat peste o ora ceea ce va contribui la ce urmează. Dupa ce am revenit la malul Dunarii, Sf. GPS si-a băgat mințile in cap si a recalculat traseul pe malul Dunarii după ce se încăpățâna de câteva ori sa ma tot ducă pe panta de 12%. Am adunat pe genți si pe noi mult praf de pe drum, la intrare in Regensburg un legumicultor uda legumele cu instalație automata reglata in asa fel încât sa bata si pe pista ciclabila. Amestecul de praf si apa ne-a făcut sa părem niste inoroiati, si unii zic ca nemții ăștia sunt numai "brici si soponiele" Intrarea in Regensburg. Dupa ce am intrat in Regensburg a inceput mica aventura. Eu rumegând pe toate fetele chestia cu cazarea si dorind sa evit stresul si nervii de dimineața m-am gândit sa cautam o pensiune. Zis si făcut. Am activat POI-le GPS-lui si am ales o pensiune in apropiere. In ziua respectiva m-am dumerit si eu ce înseamnă Gaststätte comparativ cu Gasthaus and Guest house. GPS-ul ne-a dus la un restaurant Gaststätte nu la un Gasthaus. El ne-a dus defapt unde i-am spus eu sa ne ducă. Nu am făcut diferențierea intre cele 2 denumiri. Am intrat in restaurant (va dati seama ca niște marțieni), eu cu Rares si Darius, ca sa ne lămurească o chelnerița simpatica ca nu au camere de închiriat. Bunnn, am zis hai atunci sa mergem la campingul din localitate sa ne cazam, deja se apropia ora 19.00 ora locala, ora 20.00 ora României. Pe drumul spre camping ne-am oprit iarăși la un ADLI sa ne cumpăram apa. Am ajuns la campingul din Regensburg care tot Azur se chema. La recepție i-am spus tipului ca imi trebuie parcela cu curent, m-a întrebat dacă am rezervare, mie mi-a picat falca si am zis ca nu. A zis ca dacă nu am rezervare numai la parcela comuna fără curent ma poate caza. Nu puteam sa stau fără curent, trebuia sa încarc acumulatorii portabili pt a 2-a zi. L-am rugat sa ne recomande alta locație (prin intermediul celor 2 translatori ai mei, Darius - engleza si Rares- germana). Ne-a recomandat sa încercam la un hostel la iesire din Regensburg (pe direcția noastră de mers). Am încălecat calutii si am purces la drum, aveam de mers cam 5 km. Drumul ne-a purtat prin centrul vechi a orașului unde am observat eu ca este suspect de multa populație. Am ajuns la hostel (DJH Youth Hostel Regensburg) unde era totul pustiu. Poate aven noroc ma gândesc eu. Intram la recepție si întrebam de cazare, surpriza din nou ne întreabă de rezervare I-am spus ca nu avem. Doamna foarte amabila ne-a explicat ca in Regensburg era un festival de muzica si pe o raza de 5 km in jurul orașului nu o sa găsim nimic. Era vineri prima zi de week. Pfoaaa când am auzit asta mi-a picat falca. Ne-a recomandat sa încercam la Dream Inn Hotel (la 5 km in direcția noastră de mers) deoarece acolo aveau multe spatii de cazare. Am ieșit din recepție am încălecat căluții si am pornit, Era trecut de oa 20 ora lor. Am ajuns la Dream Inn Hotel in jur de ora 20.30 (21.30 ora Roamniei). Am intrat in recepție si ne lovim de cuvântul magic "rezervare aveți" Baiatul de la recepție a fost un domn si ne-a cautat prin booking un hotel in apropiere la 6 km distanta la nord de Dunare, adică trebuia sa ne abatem de la drum. Pe booking avea disponibil numai apartament la 167 EUR/noapte. Haiducii erau deja cam leșinați eu si stresat, ieșim din recepția de la Dream Inn Hotel si il pun pe Rares sa sune la Hotel Haslbach FGZ sa intrebe dacă mai au sau nu camera sa nu pedalam degeaba pana acolo, hotelul nu era in drumul nostru. II răspunde o doamna care nu se înțelegea de loc cu germana lui Rares (cand vom ajunge la Viena o sa constatam de ce) dar il trec pe Darius (vorbitor excelent de engleza) la telefon si ajunge cu doamna la un consens. Trebuie sa ajungem la Hotel in 30 min daca vrem camera ca ea pleacă de acolo peste noapte. Atat ne-a trebuit, am încălecat pe cai si am băgat un galop cu viteze medie de 25 km /h. Am ajuns in fata hotelului după ce 2 km am mers si pe drum național si surpriza nu era nimeni la recepție si ușile închise. Se putea intra in hotel numai cine avea cheie primita de la recepție. Am sunat-o pe doamna si a zis ca ajunge in 10 min (precizie nemteasca ) dupa 15 min inca tot așteptam. Doamna stătea in Regensburg si s-a deplasat cu mașina in Haslbach (unde era situat hotelul) sa ne deschidă. Nici măcar nu era la recepție când am vorbit cu ea la telefon prima data. A venit a făcut formalitățile de check-in am plătit cu cardul 167 EUR (cea mai scumpa dar nu cea mai de lux cazare din expediție) si am purces sa ne cazam. Hotelul are 2 corpuri de clădiri despărțite de o sosea, bineînțeles ca ne-a cazat in corpul de clădire de peste drum. In tarif aveam inclus si micul dejun. Am urcat bagajele la etajul 2 am legat căluții si după cina si dusul de rigoare am băgat somn. Micul dejun se servea intre 07.30 si 09.30 asa ca iarăși am dormit iepurește sa ma pot trezi si după aceea sa trezesc haiducii. Stingerea s-a dat undeva pe la ora 00.00 ora locala. Dimineața după ce am servit micul dejun am purces la drum stabilindu-mi ca am sa fac tot posibilul sa pornesc cu ei cat mai de dimineața pe traseu nu la ora 12.00 ca sa am o marja de 2-3 ore sa pot găsi o cazare decenta ca si pret. Ziua respectiva a fost si pt soția (țineam legătura pe telefon si facebook cu ea) destul de stresanta. Oricum in cel mai rau caz dormeam off-camping cu ei si nu era nici o problema, numai ca după cum spuneam eram plini de o mâzga pe noi datorita prafului amestecat cu apa irigatoarelor. VA URMA

Ziua 5 Inglostadt – Regensburg 110 km (Part 1) (Ce mai lunga zi) Dimineața in jur de ora 07.00 am deschis ochii dar salteaua auto-gonflabila si izolir-ul ma țineau lipit de ele asa ca am mai băgat o ora de somn Si-a spus cuvântul cele 3 nopți dinainte dormite iepurește sau mai mult nedormite ce moțăite. Când am ajuns acasă aveam sa aflu de la părintii lui Rareș ca l-a bătut gândul sa renunțe din cauza nopților aproape nedormite, din cauza frigului si gălăgiei care au dus la acumularea de oboseala. Dar prima noapte adevărat l-a cort după un somn sănătos l-a făcut sa se răzgândească, moralul si-a revenit la linia de plutire. Pe la 08.00 m-am trezit am făcut o inspecție WC-lui si după aceea m-am pus sa le pregătesc micul dejun, haiducii încă sofraiau in cortul lor. Haiducii dormeau toți într-un cort de 3 persoane si eu într-un cort de 2 persoane (cică, ii mai mult de 2 persoane îndrăgostite) plus bagajele. Micul dejun consta in roși, ardei, ceapa, paine pateu de soia (încă mai aveam pe stoc de acasă) si ceai respectiv cafea pt. mine. I-am trezit pe la ora 09.00 cu "Haide-ti maaa, treziti-va odata" si primeam raspunsuri "Bine, bine", "acuma", "imediat". Cei care aveti adolescenți in casa recunoașteți răspunsurile standard prin care nu se va întâmpla nimic Teleghidați au iesit din cort după ce i-am amenințat ca desfac cortul lor sa cada pe ei. S-au ferchezuit la baie au mâncat si cu stres si nervi am început împachetatul. Sa știți ca trebuie sa ai o imaginație bogata sa poți motiva niște adolescenți adormiți ca sa nu dai milităria jos din pod (nu vreau sa ma laud ) La ora 12.00 am ieșit din camping hotărați ca după aproximativ 75 km sa ne cazam in campingul din Regensburg Pe timpul deplasării cu bicicleta am hotărât niște reguli. Deplasarea se face in sir indian eu fiind primul, Rares al 2-lea, Sergiu al3-lea si Darius ultimul. Am stabilit o serie de semne cu mana pt oprit, stânga, dreapta etc. Era interzis deplasarea in paralele de genul roata spate a celui din fata paralel cu roata fata a celui din spate, asa se întâmplă cele mai stupide accidente. Distanta intre noi sa fie aproximativ egala cu o lungime de bicicleta sa fie loc de frânare. Cam 65-70% din reguli au fost respectate. Începând din aceasta zi am purtat mult timp tricourile cu România pe noi (mai putin Sergiu dar o sa-si revină). Sa va spun cum decurgeau pit-stop-le de 15-20 min. Cum ne opream la un pit-stop haiducii scoteau telefoanele si erau pe net, nu neapărat faceboock ce aveau ceva jocuri. Le dădeam ceva dulciuri, băgam o țigară si le spuneam ca trebuie sa mergem "imediat", "acuma" auzeam de la ei uitându-se in ecranele telefoanelor in continuare. Ca sa nu-mi crească tensiunea le spuneam ca eu plec (navigarea era la mine), ma suiam pe bitza si începeam lent si molcom sa pedalez. In maxim 3 minute erau toti 3 in trena mea pedalând disciplinați. Ne apropiam de renumita abație producătoare de bere. Știam de pe acest forum ca undeva după stânca respectiva era abația. Am făcut si eu clasica poza cu stânca in fundal De la abație știam ca trebuie sa luam un vaporaș pana in Kelheim, ne-am dus noi la locul de andocare dar era pustiu. Descifram noi in germana-englezeasca scrisa pe casa de bileta ca vaporul nu circula. Stand noi asa ca vitei la poarta noua vedem ca urca pe Dunare un mustăcios pensionar cu o luntre lunga cu motor si ne face semn sa il urmam ca ne duce el cu barca. Zis si făcut, întoarcem căluții si mergem la locul de andocare situat chiar in curba Dunarii in fata abației. Nu am reușit cu mustăciosul sa traversam ce cu un alt pensionar. Băieții isi rotunjeau pensiile plimbând turiștii cu barca prin primele cazane ale Dunării. Transbordarea nu s-a făcut pana in Kelheim ce după vre-o 5 km (fix cat tine zona turistica spectaculoasa a cazanelor) ne-a debarcat la un chei special făcut pr vapor si barcagii. Costul 5EUR/persoana. Am fost mai multi in luntre (eficientizarea transportului). Rate obișnuite sa vina la barci deoarece turiști le aruncau mâncare. El este Sergiu. A fost paznicul bicicletelor cand intram la supermarket. El este Darius. Cu el mai ma consultam la traseu, avea alt soft de GPS si pe parcursul acestei zile mi-a fost de ajutor. El este Rareș cu care purtam dese discuții filosofice pe traseu. Dupa ce ne-a debarcat am continuat deplasarea spre Kelheim pe celalat mal al Dunarii. VA URMA

Ziua 4 Munchen - Inglostadt 82 km Dimineața după micul dejun si strângerea bagajelor (cu mici nervi deoarece haiducii erau cam teleghidați, mai încolo va spun de ce) ne-am lăsat pe mana Sfântului GPS sa ne ducă la Inglostadt Eu folosesc Osmand pe telefon android (am înțeles ca pe iPhone nu este) care funcționează cu hărți OpenStreetMaps. Osmand tine cont de pistele ciclabile pe traseu si pe biciclisti ii ghidează pe piste ciclabile care uneori duc prin paduri si drumuri forestiere Este un soft destul de bun, mai da si el mici erori dar in procent de 85% ii ok. Tura noastră era programata sa tina 3 săptămâni cu FINIȘ la Budapesta, in rest nu era nimic programat. Pana la urma FINIȘ-ul a fost Viena. La ora 10.00 ora locala am pornit din fata campului. La sfârșitul zilei o sa constatam ca Sfântul GPS ne dus pe rute mai ocolitoare si mai safe decat Google Maps. pedaland 82 km in loc de 70 km cat zicea Google Maps. Periferia München-lui. Peisaje din șaua "calului". Am refuzat sa-mi salvez de acasă trasee prestabilite si parcurse de alții, am preferat sa ne lăsam purtați de Sfântul GPS. Ce am salvat in GPS la favorite a fost locațiile unda mi-am propus sa dormim dar pana la urma nici de alea nu am ținut cont. Primul popas de 15 min, de hidratare si de golirea matelor in păpușoi. Am vrut sa le facem civilizat la ceva locanta dar parca treceam prin Zombie Land, toate crâșmele erau închise, asa ca am trecut la păpușoi La plecarea de acasă le-am spus haiducilor ca nu prea vom avea de urcat dar realitatea din teren a fost alta. De la Munchen la Inglostadt am parcurs un traseu deluros cu dese urcări si coborâri scurte dar solicitante, după fiecare deal toți speram sa nu mai vina nici o panta "Catarul". bicicleta mea. O bicicleta care nu m-a dezamăgit nici o data si este fix ca un catar, robusta, solida nu merge la galop dar nici la pas. Fix ca stăpânul, adică ardelenește La început peisajul a fost interesant, dar saturația si-a spus cuvântul, toate erau "la dunga", prea sec, prea nemțesc Sfântul GPS ne-a bagat pe un drum județean aproximativ 10 km. Au trecut 2 mașini cat am pedalat pe el. La o panta i-a sărit lanțul la Darius si boscorodind de toți sfinții ma chinuiam sa-l trag dintre spițe si butuc, ne-au ajuns din urma niște localnici de varsta a 2 pe bicicleta s-au oferit sa ne ajute, dar eram aproape gata. Aveam la mine chiar si deraior de schimb + lant de rezerva in caz de avarie, nu a fost cazul. O alimentare la botul calului din sa. Un mar in localitate si-a aplecat ramurile sa ne putem ospăta. O coborâre mai lunga sa ne ridice moralul Am întâlnit in Germania multi stâlpi din ăștia. Mi-a explicat cineva ce reprezinta dar mare brânză nu am înțeles Un pic de off-road. Alimentarea principala din timpul zilei. S-a făcut la un market dintr-un sătuc la umbra unui pom, tot asa la botul calului Cu 30-40 min înainte de a ma stresa haiducii ca le este foame ii spuneam Sf. GPS sa-mi arate market-uri-le pe lângă care vom trece, are prostul obicei sa-mi spună si ce firma este si din cauza asta nu mergeam la primul ieșit in cale dacă nu era Lidl Preferam de obicei Lidl dar in Germania este un lanț de market-uri mai mici cu alta denumire, după 2 zile ne-am obișnuit cu el. Cautam sa cumpăram produse gata preparate, gen sandwich sau conserve, mai ales vegetariene. Eu si cei doi baietii ai mei nu mâncam carne (nu suntem Martorii lui Iehova, parca aia nu manca carne), Rares mănâncă. Rares isi cumpăra sandwich cu șuncă sau salam de obicei Bere pe stâlp Un podeț pt biciclisti si pietoni. Nu trebuia sa-l traversam dar am reușit sa-i conving ca vreau o poza Pedalatul la umbra era bine venit. Camparea la Inglostadt dupa 82km Am campat la Campingul Azur. Aici am întâlnit 2 angajati din Romania cu familiile din jud. Arad. Am cerut dacă se poate o parcela la comun dar cu acces la curent. Trebuia sa încarc dispozitive cu energie mai ales ca haiducii mei se plictiseau fără net. Dupa ce am intrat in recepție si ne-am chinuit in germana-englezeasca noastră spusa cu mâinile prin aer, romanul a dat-o pe romanește. Eu purtam o bluza de ciclism pe care scrie ROU (bluza oficiala a echipei României de ciclism in 2014, cred) si ne-a auzit ca vorbeam romanește intre noi. (In Railjet-ul Viena-Munchen am mai întâlnit la vagonul restaurant o angajata românca din Reșita. A ezitat sa vorbească cu noi in romanește la început dar pana la urma am conversat pana mi-a facut un capucino, cred ca era stresata sa nu fie apostrofata de colegi ) Ne-a recomandat o parcela la comun in apropierea unei surse de curent. Daca țin bine minte undeva pe la 65 eur ne-a costat cazare din care 15 euro a fost adaptorul de priza. Aveam unul acasă dar pe ala nu-l puteam folosi la o distanta de 1000 km :). Dupa ce am dat jos bagajele de pe bitza i-am pus pe haiduci sa întindă corturile si eu am băgat repede o pedala la Lidl sa iau furaje pt cina. Nemțălăii închid boldurile pe la ora 18.00 si ramai flamand sau mânci la restaurant. Dupa dusul de rigoare, cina, postările si navigare pe facebook am purces la o adevarat hodina, hodina care o vom rasplati cu vârf îndesat a 2-a zi VA URMA

Ziua 3 Munchen - Dacahau - Parc Olimpic 70 km Munchen - Dachau și retur, aproximativ jumătate din traseul de mâine care va fi de 70 km. La Lagărul de la Dachau intrarea este moca dacă nu vrei ghid live sau virtual. Pe drum la întoarcere o doamna cu audi a dat în spate că să ne facă loc sa trecem. Șoferi acorda prioritate de dreapta bicicliștilor pe aici. Am vrut sa vizitam Stadionul Olimpic dar s-au închis înaintea noastră, de a doua zi intra in reparații 3 zile. Intrarea era 3.5 euro/adult. Ne-am întors la baza (The Tents) și lenevim. De mâine începe startul oficial. Impresii despre The Tens scrise atunci la fata locului seara la o bere: Un fel de Turnul Babel. Toate naționalitățile. Nu exista sentimentul de proprietate, toți își lasă lucrurile împrăștiate. Noi stam la o masa la 20 m de cort, toate bunurile stau in cort nesupravegheate. Menționez că-i cort de 300 mp unde se doarme la comun. Se cântă, se joacă baschet, se mănâncă, se gătește, se sta la povesti, se face dus, se spală haine, haiducii joacă cruce și eu postez pe Facebook, cei din spatele meu vorbesc în grecește. Vederea și auzul sunt invadate de stimuli non stop. Că psiholog nu mă plictisesc, ajunge numai să mă pun într-un hamac și să studiez oamenii. Dimineața pe răcoare, poate suntem noi mai frigurosi, erau câțiva care dormeau in sort si tricou băgați in saci de dormit In corturi exista dulapuri care se pot închide cu lacat. Lacatul il aduci cu tine sau il cumperi de la recepție. In incinta exista un fel de cârciumă de unde dimineața puteai sa cumperi cafea, ceai, croissante sau meniu de mic dejun. The Tent este administrat de o organizație non-profit, adică nu exista casa de marcat. Toate încasările sunt considerate donații. Dupa ce am achitat la recepție am primit un cupon prin care ne mulțumea pt donația făcută. Poți lasa la recepție peste noapte la încărcat telefonul sau dispozitivele mobile. Multi lăsau peste noapte nesupraveghate dispozitivele la tot felul de prize existente prin camp. Exista un spălător de vase, haine si grup sanitar care in jur de ora 09.00 AM era cam full si seara intre 20.00 - 22.00 când se stătea la coada la dus. Daca nu ar fi fost frigul din cort peste noapte acordam nota 10 dar asa am acordat un 7. Întăritorul. Aprovizionarea cu carburant. Am pornit spre lagărul de concentrare de la Dachau. Deplasarea s-a făcut pe piste ciclabile sau străduțe de cartier (cartiere de case) Bagajele le-am lăsat in cort. Lagarul de concentrare Dachau Comparativ cu Lagarul Mauthausen cel de la Dachau este mai putin impresionabil. Stiu ca este impropriu sa compari doua instituții de exterminare umana dar ne-a impresionat mai mult Mauthausen. Este mai bine conservat Mauthausen-ul. Fiind la est de Germania a fost cucerit mai repede Mauthausen-ul si nu au avut vreme nazistii sa-si șteargă urmele. Mai multe despre Mauthausen la momentul potrivit. Inapoierea la Munchen Deplasarea s-a făcut foarte mult prin zone împădurite cu multa verdeață. Satul Olimpic. In fundal stânga clădirea BMW. De la stânga la dreapta: Darius 16 ani, Rares 15 ani, Sergiu 13 ani. Maine pornim in adevărata expediție. VA URMA

Ziua 2 Budapesta - Munchen 5 km Dimineata trenul pornea in jur de 7.30 ora locala, ora României 06.30. Nu am avut un somn odihnitor stresat find sa aud telefonul sa nu pierdem trenul. Ne-am trezit am mâncat si cu un anumit nivel de stres am montat bagajele pe bicicleta. Cazarea a fot in jur de 225 ron. Am ales acest hostel deoarece era aproape de gara si dacă făceam o pana pe drum pana la gara tot ajungeam la timp la tren si dacă împingeam bicicleta. Plecarea din curtea hostel-lui Copii erau teleghidați, Rares (cel din dreapta cu albastru pe echipament) cam nedormit, dar am sa aflu numai peste 3 săptămâni cand am ajuns acasă RAILJET OBB Dupa vagoanele MAV (CFR-ul unguresc) care nu diferă la miros si aspect foarte mult de cele ale CFR-ului numai ca merg cu 120km/h constant am trecut la alt nivel de călătorie. Vagon pe perina de aer, aer condiționat, ferestre închise (nu se pot deschide geamurile), internet wii-fii, vagon restaurant. Viteza maxima prinsa pe ruta Budapesta - Viena a fost 190km/h. Constant se afișează pe niște ecrane viteza trenului si următoarea gara de oprire Biletul de tren pe distanta Biharkerestes-Budapesta pt un adult si bicicleta a fost sub 5000 ft ~ 75 RON Biletul de tren Budapesta - Viena a costat 34 EUR/persoana/bicicleta din care 19 eur/adult, 12 eur/bicicleta, 3 eur/rezervare loc bicicleta. Pe bilet imi apărea nr locului pt bicicleta. Știam din ce citisem pe acest forum ca sunt rastele pt bicicleta verticale si trebuia sa dam gentile jos de pe bicicleta ca sa le putem adăuga in rastel. Având informația respectiva știam la ce sa ma aștept si asa a si fost. Am ajuns in gara înainte de a fi garat trenul, după ce a fost garat am mers la vagonul repartizat pe bilet si am început operațiunea de dat jos gentile si suit in tren. Totul s-a desfășurat conform planului. Dupa ce am suit catrafusele in tren am început sa ne cauta locurile de pe bilet, surpriza, noi oameni nu aveam locuri specificate cu nr pe bilet ce numai bicicletele. Am întrebat nasul dacă este ok si a zis ca da. Ne-a spus ca putem sa stam pe cele 4 locuri (2 cate 2 fata in fata cu măsuța intre ele) chiar lângă biciclete. In tren exista locuri speciale intre scaune pt bagaje mari (gen kerion) care nu pot fi ridicate si puse sus). Cel de langa mine este Rares, băiatul prietinilor noștri, are 15 ani (avea anul trecut in poza) si el are o poveste interesanta. In copilărie pe la 7-8 ani a fost diagnosticat cu necroza la capul femurului. A fost operat la Viena cu succes dar după operație a trebuit sa stea in ghips imobilizat complet câteva săptămâni, din aceasta cauza are un ușor șchiopătat. Comparativ cu handralăii mei de copii el are o constituție mai firava si nici un cunoscut de-a lui Rares nu l-a crezut capabil ca va fi in stare sa facă expediția alături de noi in afara de părinții lui si mine. Pentru el a fost o experiență care l-a ajutat sa-si întărească stima de sine. Gara din Viena Dupa cum am specificat mai sus, m-am auto-tepuit când am luat biletele. Nu la preț ce la altceva. Biletele Budapesta - München le-am cumpărat direct de pe site-ul OBB. In momentul când mi-a afișat disponibilitatea trenurilor la Viena imi afisa ceva ce au am perceput ca trebuie sa schimb trenul intr-un interval de 9 min. In Budapesta după ce m-am suit in tren am conștientizat ca trenul in care eram merge defapt pana la München dar eu aveam bilete pana la Viena si trebuia sa aștept 2 ore in Viena sa iau următoarea garnitura care venea tot de la Budapesta Pe site imi afișa ceva cu 9 min, eu am crezut ca trebuie sa schimb garnitura sa iau bagajele si bicicletele sa ajung la cealaltă garnitura si am zis ca sigur in 9 minute nu ajung sa fac acest lucru si am ales sa fac o oprire de 2 ore in gara din Viena sa pot face transbordarea liniștit si fără stres ca un ardelean adevarat. Defapt care era șmecheria. La garnitura care venea de la Budapesta se mai adăuga o garnitura la Viena. De la Viena trenul mergea cu 2 garnituri in loc de una, eu asta am văzut pe site dar nu am priceput acest lucru ce am crezut ca-i garnitura separata. Dar fiind in vacanta nu a fost o problema ca am pierdut 2 ore pe peronul gării din Viena. Garnitura de mai sus aștepta sa vina pe cea de la Budapesta sa le lipească si sa meargă la Munchen. Viena - Munchen. Viteza maxima pe aceasta ruta. Trenul a trecut peste macaz intr-o gara cu 190km/h. I-am si trimis SMS unui prieten bun care-i CFR-ist sa-i spun. Somn de voie. Loc de bagaje vizavi de rastelul cu biciclete. Garnitura avea numai 5 locuri pt biciclete. Știam de pe acest forum ca trebuia sa iau bilete din timp din cauza bicicletelor. Daca nu ai loc pt bicicleta nu te poți sui cu ea in tren. De la Budapesta la Viena am întrebat nasul dacă pot sa-mi continui călătoria fără sa schimb trenul, a zis ca eu pot dar dacă la Viena sunt alții care urca cu biciclete pe locurile noastre (de bicicleta) nu mai pot. Asa a si fost, in Viena ne-am dat jos si au urcat alți biciclisti. Daca eram fără biciclete puteam merge pana la München fără sa schimbam trenul in Viena. Peisaj nemțesc Cazarea la saltele in campingul The Tent din centrul Munchen-lui. https://www.the-tent.com/ Prin pădure spre Lidl pt. aprovizionare și așteptăm să se oprească ploaia sa ne întoarcem în camp. Pe drum la întoarcere printr-un cartier cu puține parcări de mașini și multe parcări de biciclete. Pt la noapte se recomandă dopurile de urechi. Mâine vizitam Dachau și parcul olimpic. Pt. 9 eur/zi am dormit 2 nopți la München pe jos intr-un cort imens Noaptea a fost foarte frig din cauza ca nu era izolata podeaua si cred ca au montat corturile primăvara târziu când pământul era umed si rece, peste zi se făcea cald in cort dar noaptea erau 6-8 gr, campingul fiind situat într-o zona împădurita. Noi am dormit cu echipamentul gros pe noi in saci de dormit si paturile primite de la recepție In postarea următoare o sa va spun mai multe despre aceasta locație. In fiecare seara se făcea foc de tabăra. Era o gălăgie de nedescris, dar surprinzător fix la ora 0.00 se dădea stingerea si era o tăcere mormântală, puteai dormi fără dopuri de urechi. VA URMA

Buna Ca sa-ti fie mai usor 1ft=150Lei vechi, adica 1000ft=15RON. Noi Ardelenii asa calculam forintul Din ce tine eu minte, cazarea la 2 corturi personale pe teren neparcelat 4 persoane a fost sub 5000ft ~ 75 RON. Cazarea la rulota in al 2-lea camping dacă nu ma înșel a fost in jur de 17000ft = 255RON Cazarea in al 3-lea camping tot la cele 2 corturi personale cu parcela si curent a fost undeva la 6000 FT ~ 90 RON Cazarea la întoarcere in cort de 4 persoane a fost 10000 ft = 150 RON Noi suntem vegetarieni si am mâncat numai din proviziile noastre. Am cheltuit bani pe înghețată si bere dar nu pot sa-ti spun cat. Majoritatea campingurilor din jurul Balaton-lui sunt in baza de date a site-lui https://www.balatontourist.hu/en/. Prin site poti sa-ti faci rezervare si sa vezi preturi actualizate. De exemplu am văzut ca parcarea la campingul unde am lăsat mașina s-a scumpit. In legătura cu transportul bicicletei pe tren in Ungaria. In trenurile tip automotor pui bicicleta pe unde apuci. La trenurile accelerat sunt vagoane care la capătul vagonului au doua standuri (2 locuri) de prins bicicleta in mod vertical (adică fără bagaje), nu exista pe bilet nr vagon si loc, toata lumea sta unde apuca, adica eu asa am luat biletele de pe site fara nr vagon si fara nr loc. Nasul pe accelerat foarte sociabil intr-o englezo-ungureasca ma intreba ca unde merg si s-a minunat. In postarea cealata Munchen-Viena am sa scriu mai detaliat. Nasi din Ungaria nu sunt asa de plini de ei ca cei din Romania. Adica nu au inventat coada la pruna Biletul de bicicleta se emite separat si pot fi cumpărat si din gari. Ideea este următoarea: biletele se pot cumpăra de pe https://www.mavcsoport.hu/ site-ul oficial al cailor ferata maghiare (MAV = CFR), după ce ai ales plecarea sosirea se afișează o lista de trenuri, trebuie sa cauți acele trenuri care au vagoane cu semnul bicicletei, in partea dreapta a trenului pe site sunt o serie de semne care arata ce tipuri de vagoane are trenul. Un bilet de tren de la Biharkerestes (prima comuna din Ungaria dupa Bors) pana la Budapesta pt. 1 persoana si 1 bicicleta a fost sub 5000ft (adica sub 75 ron) pe o distanta de 230km Preturile in Ungaria nu diferă mult fata de Romania la hypermarket. La cârciuma ii ca la noi, mai scump ca la hypermarket. Am uitat sa precizez, Din Oradea pleaca o pista ciclabila inspre Ungaria pe o lungime de 45 km pana in localitatea Berettyóújfalu Budapesta este un oras bike-friend si sunt piste ciclabile multe sau marcaje pe asfalt pt trasee de biciclisti. Sper ca ti-am fost de folos

Buna ziua Acuma 10 ani cand am intrat pe acest forum, in urma achiziției unei biciclete de oraș, am descoperit rubrica cicloturism si am conștientizat ca se poate vedea lumea si din alta perspectiva. Începând sa ma documentez despre ce înseamnă cicloturism si citind blogul unui părinte care si-a dus copilul de la București la Marea Neagra cu bicicleta a încolțit in mintea mea o idee asemănătoare, sa fac si eu o vacanta cu haiducii mei. In 2017 am rumegat si întors pe toate partile cum sa fac. Inspirat fiind de o postare a unui coleg de forum care a străbătut Veneția - Viena pe bicicleta am început sa fac planuri. Planul final s-a materializat asa: Oradea - Munchen cu trenul Munchen - Viena pe bicicleta Zis si făcut. In luna aprilie 2018 m-am pus pe cumpărat bilete de tren pt Ungaria si Austria (pe parcurs am sa scriu cum mi-am tras teapa) Biletele de tren le-am cumpărat de pe internet si la dus si la întors (Viena-Budapesta-Debrecen) Pentru băiatul meu mai mic (13 ani) nu am plătit bilet pe OBB numai pt bicicleta. Sa va prezint echipa: Ovidiu - subsemnatul, părinte a doi adolescenți Darius 16 ani- fiul cel mare Sergiu 13 ani - fiul cel mic Rareș 15 ani - fiul unor prieteni de familie (au avut curajul sa-l lase cu mine in tura) Planul inițial consta in a campa numai in campinguri dar in teren a fost cu totul altceva, noroc ca am avut bani la noi si nu am mers pe un buget fix. Mentionez ca nu am facut nici un fel de rezervari, a fost un fel de haiducie, dar aveam cardul cu bani bine burdușit in caz de "stejar extrema urgenta" care s-a si materializat o singura data. Singurele 2 rezervări au fost in Budapesta la hostel si in Munchen intr-un camp de globetrotteri. Dupa achiziționarea biletelor am așteptat 16 iunie 2018 sa purcedem la drum Ziua 1 Biharkerestes - Budapesta 20 km Din Oradea am pornit pe bicicleta pana in Biharkerestes, prima comuna din Ungaria Am ales varianta aceasta deoarece nu exista tren cu loc pt biciclete direct Oradea - Budapesta Dupa 50 km de mers cu trenul in Püspökladány trebuia sa ne dam jos si sa așteptam un accelerat care venea de la Debrecen către Budapesta. Aici am avut primele emoții, primul tren a garat la peron diferit fata de cel de al 2-lea. Noi eram cu toate bagajele pe bicicleta si transbordarea se putea face numai pe sub-pasaj. adică sa dam bagajele jos si sa le mutam bucata cu bucata pe celalalt peron. Norocul nostru ca scările de acces in sub-pasaj aveau pe margine special făcut rampe înguste pt biciclete. Si asa bicicleta mea a trebuit împinsă de mine si doi copii in sus din cauza greutății. In Budapesta după ce am ajuns am parcurs prin oraș aproximativ 5 km la locul unde am făcut rezervare. Rezervarea am făcut-o la un hostel la 600m in apropierea gării de unde pleacau trenurile internaționale Budapesta are 2 gari, una pt trenuri regionale si una pt. trenuri internaționale. Dupa ce am ajuns la locul de cazare am mer in plimbare prin Budapesta. Startul din fata biroului la ora 12.00. Vama Bors. Gara din Biharkerestes, dupa 1 ora de pedalat. Un joc scurt de cruce. Primi 50 km i-am facut cu un automotor. Nasul era mirat ca ca merg la Munchen. Gara din Püspökladány unde am facut transbordarea de pe un peron pe altul. Soasirea in Budapesta In Ungaria trenurile merg constant cu 120km/h (verificat pe GPS-ul din dotare) indiferent ca-i macaz sau nu. In ultimi ani guvernul ungar a investit in refacerea infrastructuri de cale ferata in toata Ungaria. Cina la botul calului înainte de a ieși la plimbare prin oraș Hostelul a avut o curte mica interioara unde am legat bicicletele peste noapte, bineînțeles bagajele le-am dus sus in camera Peste noapte a fost gălăgie dar am rezolvat problema cu dopuri de urechi, mai putin Rares care a uitat sa mi le ceara si eu nu l-am auzit când mi le-a cerut (eu eram cu ale mele dopuri in urechi) si a dormit cam prost. Unul din podurile Budapestei. VA URMA

Ziua 4 Pregatiti de ultima zi de pedalat. Pit-stop pentru un selfie. Caldura mare, doamna a trecut la echipamentul de plaja. Punct de hidratare pentru biciclisti. Punct de belvedere. Poza de grup. Alta poza de grup in campingul de unde am plecat. Am ales sa dormim la un cort închiriat deoarece bătea un vânt puternic si peste noapte se preconiza iarăși ploaie. Bineînțeles ca prognoza a fost falsa. Înainte de a debarasa bagajele de pe "căluți" cu locul de dormit peste noapte. Doamna a vrut poza cu manichiurile. Aici se sfârșește aventura noastră. A 2-a zi am încărcat mașina la fel ca la sosire si ne-am îndreptat spre casa In ultima zi prima parte a drumului 1/3 a fost cu urcușuri si coborâșuri iar ultima parte din nou pe plat. Pentru noi a fost o experiență de neuitat cu copii, experiență cu bucurii si nervi in aceiasi măsură. Daca aveți întrebări punctuale privitoare la expediție va stau la dispoziție Mulțumesc

Ziua 3 Dupa micul dejun am adunat echipamentul si am pornit la drum. Urma sa parcurgem o zoana deluroasa cu multe urcări si coborâri, eu cu soția mai făcusem turul lacului in 2014. Plecarea din campingul 2. Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely. Selfie. Tuneluri Pista ciclabila merge chiar pe malul lacului in proportie de 25-30% Sunt multe zone, mai ales in partea nordica, unde pista deviază de la malul lacului si te poarta pe la tot felul de crame si csarda (han unguresc) unde sa te desfeti cu diferite bunătăți. Pupaturi. De aici intram pe porțiunea de drum judetean de 3km. Prânzul "din brișcă" vorba unui prieten. Prima suta. Dupa o serie de pante scurte si abrupte o binemeritata recompensa (am împins tzoacla 50m ca sa o savuram). Coborare, orgasmul biciclistilor. Pista ciclabila. Alta pista ciclabila (poza facuta in turul din 2014). Muzeu in aer liber, se poate vizita contra cost. Ungaria dupa ce a intrat in NATO a început sa-si dezafecteze echipamentul de lupta rusesc, o parte din el cred ca l-a vândut antreprenorilor care si-au facut muzee cu ele. Asa arata indicatorul (cel patrat) pentru pista ciclabila care înconjoară lacul. Un camp de lavanda si un muschetar romantic. lavanda era contra cost. Intrarea la al 3-lea camping, poza este din tura facuta in 2014. Aici am instalat șatra si ne-am cinstit cu o pizza la restaurantul existent in camping dupa aproximativ 6 ore de pedalat. Vizavi cu intrarea in camping exista un Lidl de unde ne-am aprovizionat pt a 2-a zi. In acest camping au instalatie de schi nautic pentru amatori Este un camping mare carea are si un hotel in el. Toate campingurile sunt pe malul lacului Va urma.

Ziua 2 Dupa ce am servit micul dejun am strâns șatra (șator in limba maghiara înseamnă cort ) si am purces la drum. Exista o pista ciclabila si indicatoare pt cicliști pt diferite obiective de vizitat in zona plus km de parcurs pana la următoarea destinație. In localități se merge pe străduțe turistice slab circulate dar marcate cu indicatoare pt cicliști pe asfalt sau prin semne, in afara localităților se merge numai pe pista ciclabila, excepție face o zona de 3 km unde intri pe un drum județean. Masina am lăsat-o la primul camping, Camping Autós Balaton - Zamárdi, unde am plătit 1000Ft/zi parcare, aproximativ 15 ron/zi. In primul link nu apare mașina cum era încărcata la plecare din fata blocului. Am carat după noi 2 corturi si câte 2 izolir-uri de persoana (ca sa dormim confortabil), haine, mâncare, aragaz spider cu butelie primus, set de oale camping plus o oala mai măricică le-am carat dupa noi. Măsuță pliabila si scaunele au rămas in mașină, Mâncarea a fost "din brișcă", adică ne-am gătit mâncare. Cei 3 muschetari + The Queen pregătiți de aventura Baietii mei la data respectiva aveau 15 ani, respectiv 13 ani si un Transfagarasan la activ. Căluții din dotare, biciclete normale fără ceva special la ele + o remorca pe 1 ax. Mâncarea am carat-o dupa noi. Prima pana si ultima făcută la remorca, nu știam de ce avansez greu când eu vedeam ca nu am panta pana m-au avertizat copii ca am pana. Picnic la margine drumului. Pauza de înghețată (era nădușeală afara, cer acoperit si umezeala multa) după ce am fost la Hypermarketul LIdl de peste drum sa ne cumpăram apa. Trecere la nivel de cale ferata pentru biciclisti si pietoni. Te oprește ca sa manevrezi si in același timp sa poți observa dacă vine trenul. In partea de sud al lacului exista o linie de tren electrificata care il parcurge pe lungimea sudica iar in partea de nord este alta linie de tren similar dar neelectrificat. Trenurile erau destul de frecvente. Intr-o alta postare am sa povestesc cum se merge cu trenul + bicicleta in Ungaria. Marcajele pt biciclisti sunt pe tăblițe verzi ca cel din imagine. Se adunau nori de ploaie in direcția noastră de mers, după prognoza știam ca peste noapte va ploua. Aici la o pauza de hidratare, doamna nu avea Radler Beer pe stoc dar fără sa ne spună ne-a făcut un amestec de bere cu suc de lămâie care a ieșit bestial. Alta trecere peste calea ferata Remorca a trecut in sarcina lui Darius, băiatul mai mare. Am ajuns la locul de campare după aproximativ 6 ore de pedalat lejer, doamna mea a pedalat chiar foarte lejer, de multe ori ne opream ca sa ne ajungă din urma. In acest camping am închiriat o rulota de 4 persoane deoarece știam ca peste noapte va ploua si dimineața nu doream sa ne strângem catrafusele umede. Partea sudica a lacului este plat, partea nordica este cu urcușuri si coborâșuri dar toate la timpul lor. Poza este făcută a 2-a zi dimineață. va urma

Momentan nu mai ma lasa sa fac modificări, revin maine

Buna tuturor. Nu este o tura nemaipomenita pt cicloturisiti cu experiență dar poate ajuta pe cineva sa se incumete sa treacă printr-o experiență asemănătoare cu familia. Pentru cei din vestul tarii este mai facil Balatonul. Turul Lacului Balaton pe bicicleta făcut in 3 zile împreună cu consoarta mea Sanda Ilisie Sergiu Ilisie si Darius Ilisie. Distanta totala parcursa 210 km. ziua 1 - 67 km (aproximativ) ziua 2 - 76 km (aproximativ) ziua 3 - 67 km (aproximativ) Cazare la cortul personal + rulota + cort camping. Camparea de baza s-a facut la Camping Autós Balaton - Zamárdi: http://www.balatontourist.hu/balaton_camping_apartment/camping_autos_zamardi/en/ Al 2 -lea camping Camping & Bungalows Zala Balaton - Keszthely: http://www.balatontourist.hu/index.php?WG_NODE=WebBTEgysegek&WG_OID=btEf_09d4b80 Al 3 -lea camping Camping & Bungalows Füred Balaton - Balatonfüred: http://www.balatontourist.hu/index.php?WG_NODE=WebBTEgysegek&WG_OID=btEf_7e99685 Vad ca nu afișează pozele de pe google drive. Am sa revin cu alte link-uri. Ziua 1 Asa arata masina inainte de START. La sosire ploua si noi trebuia sa intindem corturile. Noroc ca s-a oprit ploaia si a iesit soarele. La inspectie prin camping. Seara la cina. Vad ca nu afiseaza pozele, revin cu alte link-uri Traveller: Daca vrei sa convertesti pozele pe care le urci la tine in Google Drive, in poze tip "embed" pe forum, intra pe linkul urmator care te ajuta sa le transformi: https://sites.google.com/site/gdocs2direct/ Iei adresa de pe bara de sus si o convertesti. Linkul obtinut il inserezi prin "Insert other media".