Victor Perdevara

Members
  • Content count

    529
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    2

Victor Perdevara last won the day on September 21 2013

Victor Perdevara had the most liked content!

Community Reputation

88 Excellent

About Victor Perdevara

  • Rank
    Membru Senior

Informații personale

  • Sexul
    Prefer să nu declar

Recent Profile Visitors

872 profile views
  1. Cand potera-l tinea in lant pe Javert Pana sa ajung la corigenta as vrea sa va spun cum m-am intalnit cu Javert din timpurile noastre. Dupa primul mic dejun rahitic am plecat la militia din comuna Voinci. Se vroia inregistrarea mea in registrele poterei si nu o sedere ilegala pe plantatia lor. Urmatoarea dimineata m-am trezit ca sunt cautat prin toata ferma de un militian ce aducea mult cu Javert. Mi-a tremurat putin fundul cand mi-am auzit numele. Am fost invitat la politie pentru a clarifica unele aspecte legate de sederea mea in Croatia. Dupa un timp de gandire mi-am spus ca sunt sanse mari sa ajung la beci si voi crapa de foame ca nenea Crulic. Convins ca voi avea parte de ultimul pranz in familie am cerut o portie dubla de gem. Putin peste ora 14 am aterizat impreuna cu Barbara in biroul lui Javert. "Am verificat in baza noastra de date si nu esti inregistrat nicaieri in cele 20 de zile" a inceput pe un ton serios militianul Javert. "Ai habar ce inseamna asta ?" Fara sa ma lase sa-i raspund a continuat plin de hotarare."Ai stat ilegat in cele 2 saptamani si trebuie sa platesti o amenda de 1500 de kuna". Pentru a avea o incarcatura veridica cele spuse a fluturat si articolul de lege. "Cum asa? Am trecut frontiera de doua ori si nimeni nu mi-a spus ca in 48 de ore sa merg la Politie. Nu am 200 de euro si puteti sa imi taiati ce hartie vreti." O ora am repetat acelasi text si nici un alt raspuns la intrebarile lui. Vazand militianul Javert ca flutur inca stindardul cu indiferenta a trecut la un ultim asalt. "Te rog sa-mi faci o lista cu locurile unde ai dormit in toata aceasta perioada". Pe lista am trecut doar numarul de telefon de la pensiunea Zlatni Lug. Restul listei a fost format din zile, strazi, orase, manstiri, biserici si ciresul din Vukovar. Dupa o scurta conversatie cu cei de la pensiune am primit verdictul final. "Cazul inca nu este inchis si vom vedea ce vom face in continuare".
  2. Pe ultimul drum cu Made in GERMANY Lisa, fata cu perne, a venit tocmai din Bavaria pana in Croatia cu un Opel Astra din 1990. Am tinut sa prezint acest aspect inca de la inceput pentru ca-i un fel de axis mundi . Ce s-a intamplat in acel sfarsit de mai e bomboana de pe coliva si o minune a mecanicii moderne. Intr-o sambata pe la pranz am plecat spre Zadar sa incercam Adriatica cu degetul. La 200 de km distanta de ferma a inceput sa oboseasca motorul MADE IN GERMANY si nici urma de revigorare. Restul de 80 pana la intrare in Zadar i-am facut ca pe vremea postalioanelor. Cu mica diferenta ca nu am avut de schimbat cei N cai la prima statie. In parcarea unui Peco a sunat intreaga familie pentru a transmite tragica veste. Pana la venirea unui mecanic am savarsit si priveghiul cu ciocolata Milka. Mecanicul a a stabilit oficial decesul motorului si a adus vestea pe care toti nu o asteptau. "Cu aproximativ 350 de euro iti pot pune pana maine un motor mai tanar cu vreo doi ani" a continuat cu o singuranta de ceasornicar. " Masina a costat 400 de euro si nu stiu daca-i de acord tata". Au mai urmat inca un sir lung de telefoane care au aprins si mai mult spiritele in familia din Bavaria. Mecaniul Nea Caisa (nu imi amintesc numele) a rezolvat, fara costuri suplimentare, deportarea noastra in port la Zadar si depozitarea decedatului intr-un service ambulant. Avand un buget de tura cat PIB-ul Somaliei am refuzat sa platesc cazarea la un hostel in oras. Ajunsi in fata hostelui am realizat ca propietarul era plecat la pescuit de somn. Asta am aflat din gura unui neamt facut trotil si nu de la vreun argat propasit pe la receptie. Cu pasi de strumfi am urcat scarile ce duceau intr-o bucatarie aflata la mansarda. Fetele aveau chef de bunga-bunga dupa un sir lung de BlowJob Cocktail si au plecat in oras sa se usureze. Impreuna cu prietenul american am pornit o lunga calatorie in cautarea somnului. Cele doua mandre, in timp ce se indreptau spre victoria finala, a trezit si propietarul pescar printr-un sir lung de rasete si chicoteli adolescentine. Treziti in strada si nu in calatoria cu somni am propus prietenului american sa mergem la spital. "In Romania sunt primiti cei fara adapost sa motaie pana cand rasare soarele pe o targa" spun asta incercand sa mai indulcesc seara rece de mai. Uimit de ce povesti scot pe gura m-a urmat fara sa obiecteze propunerea. Ajunsi cu ceva greutate si emotii la spital am primit din partea sefului de garda urmatorul raspuns: "De cand spitalul e hostel ?" La singurul club deschis atunci in oras se tineau fetele noastre de o bere. Sarmul si eleganta lor a condus la o prietenie cu un alt neamt cazat la acelasi hostel. Tarziu in noapte am revenit in hostelul de unde am fost dati afara de pescarul propietar. La sase dimineata priveam din strada o multime de pescarusi care incercau in zadar sa prinda micul dejun la Zadar. Va pot spune ca mortul de la groapa o ajuns pe cele patru roti in inima muntilor din Bavaria.
  3. Chimia dintre oameni I M-am gandit de multe ori in ce culori sa prezint aceasta parte. Imi este greu sa vorbesc din cauza gustului dulce-acru-amar pe care l-am avut undeva spre final. Totul a inceput in momentul cand mi-am facut un cont de voluntar pe helpx.net. Doream ca vara lui 2013 sa fie una intr-o ferma organica si nu prin caldurile din Balcani. Barbara de la Bogata Suma mi-a trimis un mesaj de intentie atunci cand eram cu imunitatea in refacere. Am inteles ca vrea sa facem impreuna o serie de activitati pentru pruncii din satul Vocin. Pana sa incep nebunia prin Balcani am realizat sute de ateliere de dezvoltarea creativitatii in Polonia si in Romania. Imi cunosc bine munca si o fac cu cea mai mare placere in orice conditi. Am plecat din Bjelovar cu gandul ca imi pot continua meseria intr-o alta comunitate saraca. Realitatea din teren. Rulota veche pe care am primit-o pe post de locuinta era o maghernita jegoasa care duhnea a pisat si cacat de pisica. Prima noapte am indurat-o cu mare greutate din respect fata de gazdele generoasa. Cu aprobarea gazdelor mi-am mutat hoitul in hamacul de sub nuc. Pot sa spun ca am trecut cu mai mare usurinta peste frigul si vantul din timpul noptilor de mai. In aceasta familie de olandezi domnea un haos impachetat in stil de viata bio-eco. Curtea, garajul, atelierul si intreaga casa erau lovite de cel mai mare tsunami dat de mama natura. Iti trebuia cateva ore bune sa gasesti o secure pentru a taia un brat de lemne.Micul dejun, pranzul si cina erau ca in lagarele pentru pioneri. Cu un bol de cereale cu lapte se incepea ziua de munca pe plantia olandezilor. In cele doua saptamani de munca am vazut ca au reusit sa faureasca o plantatie de prostie si egoism la Bogata Suma.Sarcinile primite au fost realizate impreuna cu voluntarii: Lisa (Germania), Isabela (Uniunea Sovietica Americana) si Collin (Uniunea Sovietica Americana). Lisa din Bavaria avea ce arata intreg spectrului masculin. De dimineata si pana seara vedeai cum zburda cele doua mandre perne. As fi vrut sa-mi sprijin capul macar pe perna stanga, dar nu am avut astfel de bucurii. Vecinii veneau in valuri sa o vada pe fata cum da la sapa. Isabela si Collin erau doi americani care nu aveau habar cum arata firul de patrunjel si cel de marar. Credeau ca nucul da flori si nu mandre nuci. Vazand bucuria tampa de fata lor am rememorat amintirile de pe dealul bunicilor. Munca pe plantatia olandeza s-a rezumat initial la curatat livada de cioturi, maracini si alte radacini. In prima saptamana nu am depus un efort considerabil si am crezut ca totul e in regula. Cu chimia am ajuns la corigenta in saptamana urmatoare. Dar sa nu grabim firul povestilor. Vreau sa impartesc o pagina din lunga istorie a calitatii MADE IN GERMANY. S-au scris ample lucrari de doctorat pe subiectul acesta, dar ce va urma e revolutie curata in materie de MADE IN GERMANY.
  4. Claudiu Moga si Geordan Corvette as vrea sa va multumesc pentru interesul acordat acestor povesti. Imi mai place si de amicul Moga ca apeleaza la cei bogati,dar nu specifica de ce natura sa fie avutia. Multumesc
  5. Mai ploua mult ? Din Vocin am ochit prima oprire la 15 km in satul Hum unde se afla Parcul Dentrologic. Intrarea principala era blocata pe toate sensurile din cauza lui nenea Hazard. Pe sensul de intrare in parc era un camion iar pe strada principala erau doi giganti din familia tractoarelor. Enervat peste masura ca nu pot sa ma misc din cauza lor am luat martoaga in spinare. Am sarit un sant pentru a ajunge in niste maracini si de acolo cu mare greutate in fata gardului ce imprejmuieste parcul. Muncitorii de la intrare in parc au inceput sa-si faca cruce cand m-au vazut sarind gardul cu mare precizie. La inceputul lui mai nu era picior de pinguin calator pe acolo. Doar o multime de muncitori care se odihneau la umbra si asteptau calmarea soarealui. Aparitia mea cam insolita a starnit multa curiozitate si uimire. Am povestit cu muncitorii prin semne vreo cateva minute si apoi m-am intors la drumul ce ma ducea spre Daruvar. In ziua aceea am simtit un alt disconfort termic din cauza temperaturilor ce au ajuns undeva pe la 32 de grade. Am stat la umbra doar cand am facut pauzele de masa si de hidratare. Sprea seara simteam o usoara oboseala, dar nu i-am acordat atentia cuvenita. O ploaie rece de mai se anunta la orizont si eram obligat sa dorm undeva la adapost. am scapat de urgie si dorm la caldura (mesaj trimis pe FB,10 mai) M-am apucat prin satul Hrastovac sa intreb oamenii unde pot sa dorm cu cortul, dar ma trimiteau prin vecini sau la hotelul din Garesnica. Dupa o lunga cautare am gasit o familie care mi-a dat o camera aflata intr-o anexa a casei. De cum am intrat in camera am simtit un miros intepator si greu de suportat. Ioanide din mine nu a putut sa doarma linistit pana nu s-a asigurat asigurat ca nu o sa moara gazat de porci. Asa ca intreaga noapte am dormit cu geamul deschis. Ploaia rece de mai a continuat si in ziua urmatoare in reprize scurte si dese. Echipamentul de vremea rea din sarsanele era format doar dintr-o caciula, o pereche groasa de sosete si o geaca de ploaie. Colantii fiind din bumbac nu au avut cum sa preia rolul unor pantaloni din goretex. Cu stoicism am avut de suportat umezeala si frigul ce a pus stapanire peste tot corpul. Doar pauzele scurte de ceai fierbinte m-au ajutat sa ajung pe la orele pranzului in Bjelovar. A fost prima data cand am pedalat ca un apucat si nu am stat cuminte intr-un loc la caldura. Si nu am comis prima si ultima greseala in ziua accea. Am continuat seara in compania unor gagici care sarbatoreau o zi de nastere in stilul deja cunoscut in Osijeck. Copilul inocent din mine a a crezut ca ma vor aduce pe linia de plutire cateva pahare de rom si tequila. Multi mi-ar putea spune ca se mai poate produce incalzirea trupului si printr-o serie lunga de frecari mecanice. De data aceasta am apelat la calea cea mai rapida pentru a ajunge la rezultatul dorit. "dupa o noapte alba cu ceva alcool si multa obosoeala am nevoie de un kilogram de vointa pentru a merge mai departe :D" (mesaj trimis pe FB, 12 mai) In dupa masa zilei de duminica am vazut ca nu s-a adeverit ce am crezut in seara precedenta. Intreg corpul a inceput sa tremure si sa piarda foarte multa apa prin transpiratie. Stateam acoperit cu doua paturi si tot simteam frigul care imi bantuia oasele. La miezul noptii am verificat temperatura corpului si am ramas socat ce imi arata termometrul. Pana la varsta de 25 de ani nu imi amintesc sa fi ajuns la 39. Duminica si luni am acumulat undeva la 24 de ore de somn profund. Un alt record negativ care m-a dus pana la urma la spital. Dragana, gazda de pe CouchSurfing, a insistat in seara zilei de luni sa merg la urgente. Temperatura scazuse cu un grad, dar tot nu ma simteam capabil sa stau in picioare. Cei de la urgente cand au auzit de unde am venit si cu ce am venit nu m-au intrebat de asigurarea medicala. Dupa un control minimal au crezut ca am pneumonie si m-au trimis la un alt spital pentru o serie de analize. Aici nu a mai functionat povestea turei si am fost obligat sa platesc. Costul analizelor de sange si urina au pornit de la 50 euro. I-am spus ca am doar 25 euro in portofel si nu sunt dispus sa platesc mai mult de 10 euro. Rezultatele au venit la o jumatate de ora dupa recolatre si aratau aparitia unui virus in organism. Medicul de la urgente mi-a recomandat sa evit efortul fizic in urmatoarele zile. "in drum spre Bjelovar m-am intalnit cu o ploaie rece de primavara. in primele zece ore adrelina zburda prin mine si nu mi-a dat seama ca ma asteapta o mare raceala.ce a urmat dupa asta e lesene de inteles: temperatura de 39 de grade, turul spitalelor, zeci de ore somn fara intrerupere. acum sunt in proces de vindecare...." (mesaj trimis pe FB, 14 mai) In urmatoarele cinci zile am luat rolul pensionarului care-si misca fizicul din pat si pana la baie. Spre sfarsitul saptamanii am impachetat lenea si confortul caminului pentru a ma aventura intr-o alta experienta.
  6. Aparatul meu foto a murit intr-o inundatie la Gura Portieti. De atunci nu mi-am cumparat alta camera pentru ca au fost alte prioritati pe lista.
  7. Multumesc ! Cicloturismul se poate face cu mare acuratete atunci cand mintea si linistea ta interioara e pura. In momentul cand ma voi orienta spre aventura nesabuita atunci totul se va transforma intr-un mare haos.
  8. Drumul principal prin Parcul Papuk e fara asfalt, dar usor de parcurs cu o martoaga ce are roti de 28. Traseul pe care l-am pornit din Velika are o urcare lina de vreo 15 km pana in Ivanca. Fiind o zona impadurita e usor de urcat atunci cand temperaturile din mijlocul zilei sunt ridicate. Avand si o greutate mica pe spate am putut sa parcurg distanta pana in Ivanca in aproximativ 2 ore. Sus m-am oprit pentru a ma alimenta cu apa si pentru a face putina curatenie in bagaje. Fiind cu atentia in alta parte am lasat sistemul de gatit Trangia pe banca din fata restaurantului. Tarziu mi-am dat seama ca am pierdut ceva pe drum, dar nu mi-am propus sa ma intorc. De cum cobori din Parcul Papuk incep sa apara o multime de sate care au fost in prima linie a frontului. Pana in Vocin, pe o distanta de aproximativ 20 de km, am vazut doar un singur sat locuit. Restul satelor au foarte multe case fara acoperis si o jungla ce a acoperit intreg peisajul. Cred ca arhitectul Hunderwaser ar fi avut o sursa serioasa de inspiratie daca ar fi mai apucat acest decor. Seara zilei de 9 mai m-a prins in satul Vocin. Ignorand manastirea din sat am cautat cazare la crasma de langa. Un tanar kosovar, care a trecut intamplator pe acolo, a tradus problema pe care o aveam. Paznicii devotati ai birtului au constituit intr-o clipita o comisie. Dupa lungi dezbateri s-au decis sa dorm in casa unui betiv notoriu. Pe drum incerca sa-mi explice ca nu-i hotel casa lui ci o simpla locuinta. Din strada casa arata putin cenusiu, dar in interior domnea o mizerie si un miros greu de urina. Am refuzat oferta si am cerut voie sa-mi pun cortul in curte. In coasta cotetului de casa mai era o vila cu balconul direct in acoperis. M-am surprins placut acest stil arhitectonic de ajunge in podul casei. In timp ce imi puneam cortul a aparut fiul betivului si in acelasi timp propietar peste bijuteria de vila. Dupa mimica si gestica se vedea clar ca nu vrea sa pun cortul in fata palatului. Discutia aprinsa dintre tata si fiu m-a speriat putin. In cateva secunde am impachetat cortul si am iesit in mare viteza din curte. Fericit peste masura ca nu am primit pumni in gura pe post de bun venit am directionat martoaga si norocul in alta parte. Ce a urmat dupa coborarea in iad e greu de imaginat. Mi-am spus ca nu pierd absolut nimic daca cer un metru patrat de iarba pentru a monta cortul in curtea manastirii. In putinele cuvinte pe care le cunosc in germana am reusit sa ma fac inteles in fata parintelui de la manastire. Pana sa-mi rezolve problema cu cazarea am mai lungit seara in fata unor cani de ceai. Vroia sa fie sigur de hramul pe care-l port si ca intentiile mele sunt dintre cele mai cuminti. Pe la orele zece m-a anuntat ca martoaga ramane in garajul manastirii iar eu voi sta pentru o noapte intr-o casa din sat. Surpriza cea mare a aparut atunci cand m-am trezit singur in casa. Propietarul si parintele mi-au urat noapte buna si o revedere placuta la ora 8.30. Credeti ca s-a terminat noaptea doar aici ? O ora mai tarziu a venit parintele cu o farfurie de clatite si cu intrebarea daca am haine murdare. Dimineata am gasit hainele calcate si impachetate la dunga. Atunci cand o usa se inchide nu inseamna sfarsitul ci alte usi se deschid in fata ta. O lectie frumoasa pe care am primit-o ca pe un dar intr-o zi cu adevarat simbolica.
  9. cum am implinit 25 de ani In 8 mai m-am trezit cu bucuria apropierii zilei mele de nastere. Imi planificasem sa sarbatoresc acest evenimet in linistea muntilor din Parcul National Papuk. Pana acolo aveam aproximativ 80 de km si cateva dealuri de infruntat. Pe la orele pranzului am pornit din Nova Gradiska spre Pozega cu gandul sa ma prinda noaptea in Velika. Situatia s-a schimbat atunci cand m-am intalnit cu un tanar cicloturist croat la intrare in Pozega. Marijan a calatorit prin Bosnia Hertogovina si apoi pe litoralul croat in vara lui 2012. Fiind apropiat de acest tip de experienta s-a oferit sa ma ajute. In prima faza m-a dus la un service unde baietii de acolo mi-au curatat angrenajul si au operat o mica reparatie la schimbator. Odata rezolvata problema cu bicicleta am continuat cu Marijan o tura prin oras. In timpul acesta a apelat o tanara jurnalista si un prieten care detine o pensiune la iesire din Pozega. Interviul e in limba croata, dar cu ajutorul lui nenea google translate se poate intelege cateva fraze sau macar ideea principala: http://www.034portal.hr/clanak.php?id=8823 Seara nu am dormit cu cortul la Velika asa cum mi-am propus ci in pensiunea Zlatni Lug (http://www.zlatnilug.hr/). In dimineata zilei de 9 mai m-am trezit cu gandul ca am o tinerete asa cum mi-am dorit si ca multe vise s-au implinit pana la varsta asta. Dupa un mic dejun bogat am continuat in mare forta spre Parcul National Papuk.
  10. spre est sau spre nord ? Intors la Slavonski Brod am urmat traseul cicloturistic al raului Sava pana in Nova Gradiska. Primii 30 de kilometri sunt speciali prin faptul ca te poarta pe malul raului si nu exista un trafic greu si obositor. Situatia se complica atunci cand ajungi aproape de Nova Gradiska. Undeva la mijlocul distantei dintre cele doua orase m-am oprit in satul Stupnik pentru o pauza de masa. In traista aveam un pumn sau doua de paste, o ceapa uscata, un ardei si doua legaturi de ceapa verde. Pentru a da mai multa consistenta pranzului mai aveam nevoie de doua oua. O fata din vecini vorbea bine limba engleza si asa am putut sa ne intelegem. I-am aratat banii,dar a refuzat sa accepte doua kuna pentru oua. La finalul pranzului am lungit povestea in bucataria familiei in fata unei felii mari de tort. Am plecat din familie doar atunci cand norii amenintau cu o ploaie rece de primavara. La plecare mi-au oferit cateva bucati de muschi afumat si toate cele bune in calatoria mea. Astfel de intamplari sunt la ordinea zilei si cumva demonstreaza generozitatea oamenilor de peste tot. Spre seara am ajuns si centrul orasului Nova Gradiska. Pe o bucata de hartie aveam adresa si numarul de telefon al gazdei. Pentru un moment am refuzat ajutorul localnicilor pentru a vedea daca gasesc singur casa lui Dario. Aveam in fata ochilor o harta mare a orasului si nici urma de strada respectiva. Doi boschetari care cunosc orasul ca pe propiul buzunar m-au vazut pierdut si au intrebat ce strada caut. Dupa cateva secunde s-au lansat intr-un sir de lung de polemici. Unul imi spunea ca strada respectiva se afla in nordul orasului iar cealalta imi facea semne sa nu-l ascult pe prietenul lui. Dupa gesturi si limbaj se vedea clar ca amandoi au dreptate si mai e mult pana sa se ajunga la un consens. Interventia unei doamne mai lucide a calmat spiritele. Strada respectiva se afla la intrarea din oras in partea estica. M-am inteles initial cu Dario sa dorm cu cortul in livada din spatele casei. Vremea rece si pamantul umed nu mi-a permis sa dorm o noapte la cort. Asa ca a fost un bun prilej pentru a putea sta la povesti cu Dario, gazda de pe CouchSurfing. Mi-a explicat cum s-a produs migratia oamenilor dintr-o parte in alta a Iugoslaviei in timpul razboiului. Prin satele pe unde am trecut am intalnit multe familii din Bosnia Hertogovina, Serbia, Slovenia, Kosovo si nu am inteles cum au ajuns acolo. Pe vremea lui Tito era o oarecare armonie intre grupurile etnice. Linistea si armonia a disparut brusc odata cu aparitia razboiului. Situatia tensionata de la inceputul anilor `90 a impins oamenii afara din cuibul lor. Asa s-a ajuns sa locuiasca in acelasi bloc sau pe aceeasi strada confesiuni religioase si etnii diferite. De multe ori am auzit oamenii vorbind in felul urmator:" aia de ce au venit aici ? de ce nu au stat tara in lor ? ce cauta in tara noastra ?". Peste toate tensiunea etnica mai domneste si trauma post-razboi a multor oameni.
  11. O noapte in Bosnia Din Vukovar puteam sa ma intorc pe malul Dunarii in Romania. Planul acesta nu a fost pus in aplicare din cauza unor povesti despre Bosnia si oamenii de acolo. Povestea am auzit-o in Osijeck intr-un magazin de vise. Vremea ploioasa de afara m-a miscat si mai mult cand am auzit ce se intampla in tara vecina. Mi-am spus ca vreau sa vad cum e sa calatoresti intr-o tara unde esti amenintat cu "puscociul" si ramas lefter din cauza hotilor bosniaci. Dupa doua zile de calatorit pe drumuri secundare am ajuns si in Slavonski Brod. Cauzele pentru care am dormit pe drum si nu am pedalat sunt atat de multe incat imi permit sa povestesc doar o singura intamplare. In Babina Greda m-am oprit sa alimentez butelka cu apa. M-au rugat sa le povestesc despre calatoria mea cu bicicleta, undeva vreau sa ajung si alte curiozitati. Discutia s-a lungit pana la ora cinei si putin dupa masa de seara. Doar ploaia ce se anunta afara a oprit firul lung al povestilor. Ajutat de gazdele primitoare am pus cortul si astfel putut sa dorm la adapost. In Slavonski Brod am incercat,dar fara nici un rezultat sa gasesc un loc decent unde sa-mi pun capul. Un nene a avut nesimtirea sa ma trimita sa dorm sub podul ce leaga Bosnia de Croatia. I-am spus ca sunt calator si nu un simplu boschetar. Am trecut granita cu mare usurinta in cealalta parte. In fata ochilor s-a deschis o alta imagine. Am avut impresia ca ieri a fost razboiul si acum au luat o pauza de tigara. Multe case vechi mai pastreaza si acum urmele razboiului. Sunt vizibile peste tot inca cladiri ce au semnele unui asalt. Si peste toate atmosfera asta cenusie domina o fantoma de replubica. In seara acelei zile am trimit prietenilor de pe Facebook urmatorul mesaj: Victor Perdevara: "steagul sarbesc e peste tot in mica localitate bosniaca. ma intreb de vreo cateva ore daca sunt in Bosnia sau Serbia ?" Radu Mititean, director-executiv CCN: "Pai Bosnia e o confederatie formata din Republica Srbska si federatia croato-musulmana... Fiecare entitate din cele trei se simte ca stat distinct tinut fortat de Marile Puteri, sub amenintare militara, sub o egida comuna... asa ca ce te mira? Cator sarbi sau croati din Bosnia-Hertegovina crezi ca le convine ca sunt cetateni ai acelui stat?" Parasind barul de unde am trimis mesajul am continuat hoinareala prin oras. La un colt de strada sunt abordat de doi tineri. Imi intorc martoaga din mijlocul drumului pentru a ma apropia de ei. "Cocaina,iarba...ceva ai la tine? Sunt surprins de modul cum au inceput conversatia si incerc sa fac o gluma spunand," doar niste slivovita si doua degete de gem". Vazand ca sunt serios peste masura a inceput sa ma intrebe de unde sunt. Auzind ca vin din Romania a mutat discutia spre Adrian Mutu si episodul cocaina. I-am spus ca imi face placere sa discut despre Mutu, dar sunt in cautarea unui loc de dormit. "De ce nu mergi la hotel central ?" ma intreaba extrem de relaxat. " Daca imi platesti o noapte la hotel atunci sunt de acord cu propunerea ta" am continuat discutia pe acelasi ton glumet. Observand ca bate vantul prin bugetul turei a venit cu o propunere mai decenta." La patru kilometri de aici am o casa si esti invitatul meu pentru o noapte". Povestea de viata lui Dimitri e povestea clasica a unui tanar care trece peste trauma post-razboi. Si-a pierdut tatal in razboiul din Iugoslavia atunci cand avea vreo zece ani. La intrare in sat mi-a aratat monumentul si locul unde s-a produs masacrul.Spre sfarsitul razboiului a ajuns intr-o tabara de refugiati undeva in Grecia. De acolo s-a dus in Belgrad sa-si construiasca o viata noua, dar a ajuns in mainile drogurilor si a vietii din puscarie. "Am o sotie acolo (in Belgrad) si o fetita care ma asteapta vara asta sa le fac o vizita". Asta mi-a spus tot drumul pana am ajuns acasa. Am ramas uimit atunci cand am vazut curatenia din casa lui Dimitri. Dimineata mi-a spus ca mama lui se ocupa de curatenia, gradina si ce mai este de facut pe langa casa. Dimineata pe la ora sapte am luat un mic dejun frugal. Cu doua oua fierte, o cana de lapte si o bucata de paine am inceput o zi calduroasa de mai.
  12. Osijeck - Vukovar - La inceput de aprilie aveam in plan sa strabat Croatia din Nord si pana in Sud. Planul de acasa a ramas in totalitate pe hartia de acasa pentru ca am facut o prima pauza la punctul InfoTurist din Doni Miholjac. Cu ajutorul doamnei de aici am retusat cu maiestrie un traseu prin Vukovar - Slavonski Brod - Pozega - Bjelovar. Sotul si copilul dansei au calatorit cu bicicleta multe veri la rand prin Croatia. Acest aspect m-a ajutat sa am o discutie frumoasa si cumva aproape de sensul acestei ture. Singurul obiectiv turistic e primaria orasului si parcul plin de tantari si usturoi salbatic. Vechiul conac din perioada austro-ungara nu mai poarta frumusetea din vremurile trecute din cauza razboaielor. Doar o singura camera mai pastreaza legatura cu trecutul prin mobilierul si ornamentele din lemn de stejar. As mai fi zabovit prin oras ca erau multe povesti de auzit din gura acestei doamne minunate. Drumul spre Osijek pe varianta cea mai scurta nu-l recomand unui prieten biciclist. Cu ajutorul hartii primite la InfoTurist am gasit o varianta ocolitoare si putin mai lunga.Peisajele pe ruta Nasice-Podogorac-Osijeck nu iti ofera ma nimic. Doar terenuri arabile, tractoare si cateva petice de padure la intrare in Nasice. Pe langa Osijeck se mai schimba peisajul prin apariatia Parcului Natural Kopacki Rit si a fluviului Dunarea. Imprejurimile nu au fost vazute pe martoaga din cauza lui "1 mai muncitoresc". Atunci cand am aterizat in Osijeck am aflat de la gazde ca vor sa sarbatoreasca acest eveniment print-un picnic undeva pe malul Dunarii. Dupa doua zile de chill out cu iarba verde, gulas, carnati si alte porcarii traditionale am mutat lenea in casa unui alt CouchSurfer. Sederea mea in acest mic oras s-a incheiat asa cum a inceput. Ajuns in mijlocul unei petreceri de burlaci era sa-mi pierd simtul de orientare si sa cad in bratele lui Bachus. Am scapat de la atacul aerian cu tuica bosniaca printr-o plimbare nocturna. Bucuros ca am scapat teafar dupa patru zile de petreceri am fugit spre Vukovar. Harta facuta cu ajutorul lui nenea GoogleMap a fost data la o parte atunci cand un localnic mi-a trasat o varianta mai scurta. Intalnirea aceasta mi-a aratat ca-i bine sa pleci de acasa cu un punct final, dar sa nu ocolesti drumurile si cararile recomandate de localnici. In Vukovar ma asteptam sa primesc o veste buna de la un CouchSurfer, dar mai repede o venit Invierea lui Cristos. In lipsa de altceva m-am lansat intr-o plimbare haotica pe strazile din centru si mai tarziu pe malul fluviului. Hoinareala m-a purtat pana la manastirea franciscana din deal. Ajunsesem in ultima zi din cadrul unui festival de muzica religioasa. Faptul ca a fost intrarea gratis la ultimul concert m-a impins sa raman pana la ultimul cantec. Cand sa ies din curtea bisericii am vazut o masa mare de oameni care se luptau sa sfasie un bufet sudez. Cand pici in mijlocul unei asemenea pomeni nu-i vreme de intrebat sau asteptat. Tarziu in noapte mi-am gasit linistea si somnul sub un cires urias. Dimineata devreme am fost trezit de clopotele ce anuntau ziua de duminica.
  13. Am bifat o etapa din Insula lui Pelopon si prin Mani. Prin vaile maiputin umblate sunt si alte prapastii de culmi ce zgandara norii si moraul cataratorului.
  14. Multumesc Lucian. Imi amintesc aceasta zi de parca ar fi fost ieri. Atunci a fost o seara minunata in cetatea Sighisoarei. ti mai amintesti de mamaliga cu branza pe care am preparat-o impreuna ?
  15. Nu stiu inca planul pentru anul viitor. Stiu doar ca am de rezolvat problema cu viza pentru Iran si Azerbajan. As vrea sa fiu prin Georgia undeva la mijlocul lui mai.