sddialex

Membru
  • Content Count

    248
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

sddialex last won the day on August 15 2012

sddialex had the most liked content!

Community Reputation

312 Excellent

About sddialex

  • Rank
    Member
  • Birthday 12/18/1990

Profile Fields

  • Localitate
    Berceni
  • Biciclete
    ss / road / mtb / penny farthing
  • Arii de interes
    Muntii Carpati
  1. sddialex

    Cascada Schinda Dimineața totul a fost ud în jur deoarece plouase peste noapte. Am strâns corturile, am mâncat ce nu aveam și am continuat coborârea. De-a lungul acesteia, pe partea stângă, se află cascada Schinda, unde am oprit pentru câteva poze. Nu am reușit să aflu nimic despre ea, nici măcar o legendă. Locul este nermarcat, bine mascat de vegetație și dacă nu am fi știut ce să căutăm, l-am fi ratat cu siguranță. Ca reper, drumul face o curbă ușoară la stânga, iar pe partea dreaptă se află o cabană. Cascada Schinda Pe drumul negustorilorDe la Schinda se coboară puțin, apoi drumul urcă pe versantul vestic al muntelui Tătaru pentru a ocoli unul din brațele barajului Măneciu. Odată cu urcușul drumul a început să fie un pic nămolos, motiv pentru care ne-am oprit de câteva ori pentru a curăța roțile de năglod. Undeva lângă Slon am întâlnit și marcajul cu cruce albastră, care duce spre culme. Înainte de ajunge acolo, însă, am coborât în sat pentru a relua micul dejun întrerupt prematur din lipsă de-ale gurii, dar și pentru a lua provizii pentru drum. Deasupra satului Slon După masă am urcat la loc tot amarul de deal pe care tocmai îl coborâsem. Din acel punct, drumul înaintează șovăielnic: când sus, când jos, rezultând până la urmă într-o urcare anevoioasă spre cota 1300. Mă întreb ce vână trebuie să fi avut bietele bovine care au cărat toate buțile acelea întru slava lui Bachus. Pe lângă rampă, drumul a fost bolovănos, mai ales în zonele abrupte, iar pe măsura ce-am urcat ceața a fost mai consistentă. Uneori mai bătea câte o pală de vânt și risipea o parte din ea, aruncând o perspectivă difuză asupra culmilor din jur. Ceață – ceață peste tot Nici câinii n-au lipsit. De altfel, ei și ciobanii sunt stăpânii absoluți ai acestor locuri acum. Jivine arțăgoase de felul lor, ciobăneștii de pe plaiurile mioritice au în rândul lor și elemente subversive cu atitudine sociabilă care nu țin musai să ștanțeze tot ce mișcă. Acesta a fost și cazul unui lățos cu un mare talent de stat la poză, care s-a alăturat grupului nostru preț de câțiva kilometri. Pufoșenie sociabilă Spre ora unu la amiază s-au risipit deopotrivă ceața și norii și ne-am putut bucura de peisaj în toată splendoarea lui. Tocmai la timp, deoarece pâcla aia, cu tot farmecul ei, începuse să mă oftice. Odată cu asta și cu oboseala noastră, pauzele au început să fie mai dese, fie că foloseam pozatul drept pretext de odihnă, fie viceversa. Panoramă de pe Tabla Buții Cimitirul eroilor și cetatea Tabla BuțiiAjungând aproape de trecătoarea propriu-zisă – punctul în care drumul coboară în valea Buzăului – am găsitcimitirul soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Locul este foarte bine îngrijit, iar în fiecare an, pe 6 august au loc câteva activități de comemorare a acestora. Cimitirul eroilor La doi kilometri mai departe se află și ruinele fostei cetăți Tabla Buții, care a servit la început drept vamă. Aici se aplicau în trecut tăblițele metalice pe butoaiele cu marfă, procedeu de la care provine numele zonei. Cetatea a fost distrusă în câteva rânduri de invaziile tătarilor și cumanilor și, după 1700, a rămas acolo un simplu pichet de grăniceri, vama fiind mutată în actuala comună Vama Buzăului. Ruinele cetății Tabla Buții Rostogol la vale, spre Siriul MareDe la cetate, noi am continuat pe culmea Tătăruțu, pe un drum și mai dificil. Ne-am dat jos de multe ori de pe bicicletă pentru a o împinge sau căra, chiar și la vale, din cauza șleaurilor, bolovanilor sau a înclinației mari. Per total a fost frumos și inedit, ținând cont că am întâlnit inclusiv o fermă de porci . După ce am ieșit din culme și am intrat în pădure, am părăsit traseul marcat și am urmat track-ul nostru, coborând precipitat până în valea Siriului Mare pe niște ”drumuri” pe care doar ranița din spinare m-a ținut să nu vin în bot peste ghidon. Mare greșeală – marcajul acela ducea la Lacul Vulturilor, fix unde voiam să ajungem. Astfel, am fost nevoiți să renunțăm la traseul inițial ce suia acolo pentru că nu ne mai rămăsese timp deloc. O gâlmă pe culmea Tătăruțu La intersecția cu drumul spre Bâsca Chiojdului am oprit pentru a lua masa după care am continuat prin ploaia ce tocmai începuse. Spre deosebire de cea de lângă Vamă, însă, aceasta a fost una liniștită și caldă. La un moment dat a ieșit soarele, continuând să toarne în neștire, iar toți aburii care de obicei se văd din depărtare, ieșeau acum chiar din drum. A fost un deliciu să merg într-o asemenea atmosferă – o experiență care literalmente mi-a solicitat toate simțurile. Curcubeu deasupra Siriului. Foto: Alex. În Nehoiu am ajuns cu fix 5 minute după plecarea trenului, neavând altă variantă decât să pedalăm până laBuzău și de acolo să luăm trenul de 4 dimineața. Sunt convins că ar fi fost o experiență măiastră, dar Ciprian a avut un moment de geniu și l-a sunat pe Adi care a venit să ne ia tocmai de la București.
  2. sddialex

    Dau copy si paste de pe blogul lui Boia ca el e "mai scriitor" decat mine: Tabla Buții – Drumuri vechi, drumeți mai noi Profund liant al societății, nu este de mirare că negoțul cu vin a fost o activitate înfloritoare de-a lungul vremii între Transilvania, pe de o parte, respectiv Țara Româneasca și Moldova de cealaltă parte a Carpaților. Una din trecătorile uzitate a fost vechiul drum roman care urca pe sub Vârful lui Crai, drum numit și Drumul Mare de pe Plai. Spun roman pentru că ei au fost primii care l-au amenajat, pavându-l cu piatră de râu în anul 102. Acest drum intră în munte pe cursul superior al Buzăului, urcă pe pârâul Fetei, continuă în pasul Tabla Buții, pe culmea Muntelui Tătaru și coboară fie pe valea Drajnei prin Cerașu, fie pe Bâsca Chiojdului, spre Buzău. Vechiul drum de la Tabla Buții – azi străbătut doar de ciobani, munțomani și ATV-iști Evident, o asemenea punte de legătură nu putea fi ocolită de campaniile militare. Astfel, în timpul invaziei tătarilor din 1241, hanul Bugeac trece în Transilvania, evenimentul lăsând în urmă denumiri ca Muntele Tătaru, Culmea Tătăruțu sau Pasul Tătaru. În 1599 Mihai Viteazul întră și el în Transilvania, într-o expediție fulger, cu scopul de a prinde inamicul cu buțile goale, iar în 1916 drumul de creastă a fost teatrul unor lupte intense între armatele română și germană. Câteva sute de ani mai târziu, trei bicicliști s-au întâlnit în Săcele, într-o dimineață de August, cu scopul de-a reface vechiul marșrut comercial. În ordinea numerelor de pe buți, aceștia au fost Sedi, eu și Cip. Din nou pe valea Zizinului. Foto: Alex Spre vechea Vamă a BuzăuluiÎncadrarea pe traseu am făcut-o trecând prin văile Zizinului și Dâlghiului, pentru a nu mai lua trenul până laÎntorsura Buzăului. Am bombănit un pic la început, pentru că fusesem de curând pe acolo, dar a fost fain până la urmă: trafic inexistent, fără praf și verde cât cuprinde. De fapt, peisajul a fost atât de schimbat, încât mi-a fost greu să recunosc unele locuri. Vremea a ținut și ea cu noi, dar doar până să începem coborârea spre Dâlghiu. Acolo ne-a prins o furtună de poveste și, odată cu ea, frigul de rigoare, temperatura scăzând cu zece grade. Ne-am adăpostit într-o baracă nou construită timp de o jumătate de oră și am ieșit când ploaia dădea semne să se oprească. Parșivă, însă, a reînceput mai abitir și, cum eram deja ciuciulete, am mers fără pauză până-n Vama Buzăului. Imediat după asta, vremea s-a îndreptat și a ieșit o brumă de curcubeu. Zgribuliți de ploaie și de vânt, tot am avut stare de poze. Foto: Alex. Acolo, la un butic, am lăsat vamă în schimbul unor cafele și a ceva de îmbucat. Totodată, văzându-ne așa curci plouate, o tanti amabilă ne-a adus niște mere de grădină, atât de parfumate încât le-am simțit aroma și cu nasul înfundat. Cascada UrlătoareleEvident, văzând schimbarea la față a cerului, ne-am forțat norocul și am vizitat cascada Urlătoarele (sau Urlătoarea Mare). Pentru a ajunge acolo am mers pe valea Buzăului în amonte, apoi la dreapta pe valea râului Urlătoarea. Nu cred că au fost mai mult de doi kilometri din centrul satului. Cascada Urlătoarele În jargonul geologilor, aceasta reprezintă un fenomen hidrogeologic frontliniar de izvoare cu depuneri masive de tuf calcaros. Este, traducând din logudureză, o cădere de apă ce acoperă un versant întreg pe care de-a lungul timpului l-a modelat încet, dar sigur. Partea cea mai spectaculoasă seamănă cu o draperie de apă tivită în partea de sus cu mușchi și calcar. Cascada Urlătoarele În amonte de Urlătoarea Mare, făcând stânga pe râul Urlătoarea Mică, se mai află o cascadă asemănătoare, dar mai discretă, pe care noi nu am vizitat-o. Pe Buzău în sus, pe Telejenel în josDe la cascadă am revenit la drumul principal și am continuat spre Sud, având Ciucașul spre Vest și Muntele Tătaru spre Est. La confluența dintre pârâul Strâmbu și pârâul Fetei am greșit drumul, făcând dreapta. Totuși, cum soarele cădea suspect, ne-am dat repede seama de greșeala făcută și am revenit pe traseul corect. Urcând spre pasul Boncuța După acel punct am trecut și de bifurcația cu drumul care suie la Tabla Buții. În mod normal ar fi trebuit să mergem pe aici, însă ne doream să ajungem pe creastă dinspre Slon. Astfel, am urcat pasul Boncuța (1078m), cochetând pe parcurs cu o vizită la izvorul Buzăului. Am zis pas din cauza timpului lipsă și a norilor care păreau să aibă din nou ceva de împărțit cu noi. Așadar, ne-am grăbit să coborâm spre valea Telejenelului fără să facem opriri inutile, dorindu-ne să parcurgem cât mai mult din drumul rămas și să găsim un loc de înnoptat până să se strice iar vremea. Cai la poalele munților Ciucaș Acel loc l-am găsit la câțiva kilometri de Poiana Valea Stânei, pe partea stânga a drumului și cu doi metri mai jos de acesta: o luncă suficient de mare pentru a găzdui douăzeci de corturi, nu doar trei câte aveam noi. Lemne s-au găsit din belșug – și uscate pe deasupra, deoarece pe acolo nu plouase încă. Și cum Gebeleizis era probabil la un păhărel cu Dionis, am avut suficient timp să încingem un măreț foc de tabără la care să ne încălzim, să mâncăm și să ne uscăm boarfele ude. Afară de asta, nu ne-am mai lungit la vorbă și ne-am culcat repede, până-n ora unsprezece. Focul de tabără
  3. sddialex

    Astept sa scrie Boia pe blog si poate preiau sa scriu aici. In esenta e ce-am zis, mi-ar fi placut sa nu fi plouat atat (am ratat multe poze faine din cauza asta) in rest foarte foarte frumos. Singur o sa ma intorc in zona pentru Lacul Vulturilor. Calitatea fotografiilor e conditionata de regulile forumului, daca cineva doreste una sau toate imaginile originale sa ma contacteze.
  4. sddialex

    De la 4 pana dimineata a plouat, am strans corturile ude si am pornit. Cascada Schinda ne aduce aminte de ce suntem in zona si ne face sa uitam de ploaia sau frigul pe care le simtim si azi. Coboram putin in satul Slon pentru mancare: Dupa micul dejun in fata chioscului ne luam si pentru pranz ceva apoi incepem urcarea pe Tabla Butii. Una dintre cele doua surse naturale de apa de pe traseu: El a mers cu noi o buna bucata de drum (singurul ciobanesc amabil de pe toata creasta): Suntem fascinati de ceea ce vedem dupa ce se imprastie ceata. "Mai pe creasta" nu se putea: Masivul Ciucas: Ciprian Ionut Bivol vrea sa se urce pe nori: foto Ciprian: Coborarea este una lunaga si pe alocuri dificila. Am ajuns la intersectia cu drumul spre Lacul Vulturilor pe la 17:00 si am aproximat ca nu avem timp sa mai urcam deci am continuat coborarea spre Nehoiu. Ploaia de rigoare incepe: Si se opreste cu un spectacol deasupra Barajului Siriu: Planul initial era sa ajungem pe la 16:30 in Nehoiu pentru un tren spre Buzau si apoi Bucuresti. In realitate am ajuns la 19:15 in gara Nehoiasu, la 15 minute de cand plecase ultimul tren. Trebuia sa pedalam pana in Buzau inca vreo 70 km unde sa asteptam trenul pana la 4:00. Lui Ciprian ii vine ideea sa-l sune pe Adi Gostin care a raspuns afirmativ la rugamintea noastra de a ne pescui de pe drum, ii multumim foarte frumos. In jur de ora 1:00 eram in Bucuresti.
  5. sddialex

    Tura asta am facut-o lata... sau lunga sau cum zicea unu dintre noi, diferenta de nivel arata ca sinus dar cred ca pana la urma a fost destul de inalta. Alex Boia i-a propus lui Ciprian si mie sa mergem pe creasta Tabla Butii si sa vedem Lacul Vulturilor, tura de 2 zile, la cort, intre Darste (Brasov) si Nehoiu (Buzau). Ne-am adunat in Sacele si am pornit spre Vama Buzaului cu soarele sus dar dupa cateva pedale incepe futuna cu tunete si fulgere. Inainte de localitate gasim un adapost pentru furaje in care stam o vreme sperand ca ploaia sa se opreasca, bineinteles ca nu s-a oprit, asa a trebuit sa continuam. In Vama Buzaului intram la o cafea. O tanti amabila ne aduce o geanta de mere crezand ca ne face sa uitam cat de uzi si inghetati suntem. Ne abatem putin spre Cascada Urlatoarea Mare: Mergem cat de mult putem (alergati de furtuna) sa acoperim din distanta pentru urmatoarea zi. Gasim locul potrivit de pus cortul, ploaia ne lasa sa mancam, sa ne punem incaltarile langa foc si sa ne culcam.
  6. Tura pe creasta Tabla Butii, 1 organizator (Alex Boia), 2 zile, 3 participanti. Imediat povestesc.
  7. sddialex

    La deal am impins si io dar mi-a iesit prin varful nasului (acolo era picatura de apa). Pe la inceputul topicului era vorba de coborarea de la Babele spre Pestera Ialomicioarei, care nu e de facut integral pe bicicleta (cel putin de catre mine), plus din Saua Strunga in Bran care e pe bicicleta pana jos (in cazul in care nu vrei sa faci poze), astea sunt coborari ce pun probleme nu din Baiului in Azuga, Busteni, Campina, Valea Doftanei sau unde vrei. Pe larg: recomand Creasta Baiului, de urcat si coborat.
  8. sddialex

    Pe creasta nu e marcat, ia o harta de genul asta si te descurci (identifici varfurile/vaile usor), dar e drum accesibil cu ce vrei tu, cum se vede in poze p-aci pe sus. Cum cobori in Doftana ai asfalt pana acasa la tine. Uite si Doftana - Campina.
  9. sddialex

    E prin Saua Strunga traseul. Am mai fost eu pe acolo.
  10. sddialex

    :) succes
  11. sddialex

    velocipedul (in Tara Barsei) Rasnov Teaser:
  12. sddialex

    Mersi pentru corectari, n-o iau in nume de rau, as fi idiot Am incercat sa dau detalii si sa fac poze despre orientare cat am putut de bine, ajutorul tau (si al oricui) e foarte bine venit. Vremea a fost super, doar sambata a plouat un pic pe la pranz, pana sa ajung la 1400. Important este sa ti cont de momentul zilei (pozitia soarelui) in care vei face poza ce te intereseaza, d-asta am luat-o de la est la vest, altfel nu obtineam fotografiile.
  13. sddialex

    Trebuie sa multumesc lui Ortlieb pentru geanta de ghidon in care mi-am carat 550d cu 2 obiective, filtre polar si nd, aparatu mic, zoom h1, trepied mic ala mare nu a incaput si el, l-am tinut in rucsac (si alte prostii). Cam asta e bagaju' pentru poze/film, mi-e un pic greu sa ma car cu el dar ma amagesc si io ca se uita cineva la tura :)) Nu inteleg :-B Multumesc pentru aprecieri
  14. sddialex

    Tura e a doua din 2013, am mai mers cu velocipedul in Tara Barsei (http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/15141-velocipedul-in-tara-barsei/) dar e prima cu adevarat grea. Planuisem sa obtin cateva imagini, o panorama de pe Creasta Baiului cu Masivul Bucegi, vederea spre Busteni de pe Valea Alba, Platoul Padina si o panorama de aproape cu Strungile Mari (fata vestica a Bucegilor). Pentru toate am avut la dispozitie 2 zile. Asa am pornit sambata, 18 mai, catre Azuga de unde m-am hotarat sa urc in Baiului(varianta asta nu prea am intalnit-o in turele, de picior sau cu bicicleta, prezentate pe net). De pe creasta am coborat in aceeasi localitate dar pe un alt traseu. Inainte sa incep urcarea spre cota 1400 am deviat de la traseu spre Cascada Urlatoarea si apoi, dupa miros, spre gratarul cu mici de pe marginea DN1. Pe la 17:00 mi-am luat un loc la Cabana Valea cu Brazi (1500 m alt) unde am mancat si m-am holbat toata seara la panorama Baiului. A doua zi a inceput cu un soare frumos si o catarare urata. Pana la pranz eram pe Platoul Bucegi, faceam poze. Masa am luat-o la un restaurant de langa Pestera Ialomicioarei, acolo unde daca intrebi chelnerul cum e drumul spre Saua Strunga iti raspunde: “Nu stiu sefu! Io stiu doar drumu spre casa sefu!“ Drumul de care vorbeam a fost frumos la urcare si superb (a se intelege superb) pe coborare in Moieciu de Sus. Pe la 19:30 am iesit din padure, m-am mai invartit putin prin Bran si pana la 21:00eram in Brasov. Ruta exacta. Imi pare rau ca n-am avut ambele bidoane pentru apa, bazon, manusi si mai ales casca, am avut o haina cu maneca lunga in plus fata de cea de pe mine, pantalonii lungi pe mine. Am pierdut pe coborare o pereche de ochelari agatati de ghidon. Am avut multe chestii pentru fotografiat. Un rucsac in spinare. Am cheltuit bani pe cazare si mancare, mai putin de 100 lei. Si altceva nu mai stiu ce sa zic. Iesiti la ture!
  15. sddialex

    Revin cu detalii (track bikemap, planul initial, probleme, chestii trestii).