LucianTheOne

Administrators
  • Content count

    10,402
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    83

LucianTheOne last won the day on February 14 2017

LucianTheOne had the most liked content!

Community Reputation

5,161 Excellent

About LucianTheOne

  • Rank
    There will be Only One
  • Birthday 09/27/1977

Informații personale

  • Sexul
    Masculin
  • Arii de interes
    Biciclete de orice fel, Cicloturism, PC, Arte Martiale, Culturism, Sah, Medicina Naturista
  • Localitate
    Veresti - SV
  • Biografie
    1,73m, 70kg, ovo-lacto-vegetarian, IQ 140 in crestere
  • Ocupaţie
    Mecanic Biciclete
  • Firma
    LTO

Metode de contact

  • Yahoo
    luciantheone

Recent Profile Visitors

21,990 profile views
  1. Toţi poliţiştii pe care i-am întâlnit pedalau pe biciclete confiscate de la hoţi sau abandonate pe străzi. Unele dintre ele erau într-o stare jalnică şi de obicei posesorii plăteau reparaţiile din buzunarul propriu.
  2. Episodul 10 - Circulaţie şi Poliţişti Mă apucă uneori (de fapt deseori) un dor nebun de păduri, dealuri şi biciclete cu suspensii şi frâne disc... Dupa doi ani de pedalat pe asfalt plat mă întreb cum ar fi reîntâlnirea cu cele anterior pomenite. Am căpătat noi talente pe bicicletă dar mă îndoiesc că mă vor ajuta prea mult la MTB. Am avansat simţitor la plecarea de pe loc de la semafor şi frânatul brusc in spatele autobuzelor şi în faţa pietonilor ce traversează fără să se asigure. De asemeni pot trece în viteza printre două coloane de maşini fără să le ating oglinzile şi nici măcar nu am ghidon scurt. Un skill la care mai lucrez este privitul cu un ochi la oglinzile maşinilor şi cu celălalt la bordura trotuarului. Când ai viteză şi atingi una din astea, lucruri nasoale se vor întâmpla. Am atins bordura de câteva ori şi ştiu ce vorbesc. Nu mă tem de maşini cât mă tem de pietoni. Foarte des aceşia trec strada prin locuri nepermise fără să se asigure şi fără să le pese. Culoarea roşie nu există, zebrele sunt ignorate iar regulile grav încălcate. Majoritatea umblă bezmetici cu ochii în telefon şi căştile pe urechi fără să fie conştienţi de realitatea înconjurătoare. Intr-o noapte ploioasă o domnişoară a traversat strada in faţa mea cu ochii la telefon şi gluga pe cap. Nici nu a întors capul şi a trebuit să frânez şi să o ocolesc. De altfel numărul pietonilor accidentaţi şi ucişi de maşini este mult mare decât cel al bicicliştilor. E indicat, chiar obligatoriu să te uiţi în toate părţile după vreo maşină cu lumini albastre înainte să traversezi o intersecţie sau zebră. Nu prea au ei grija bicicliştilor dar e posibil să dai de unul plictisit care să te întrebe dacă cunoşti diferenţa dintre verde şi roşu. O dată am depăşit pe contrasens două coloane de maşini oprite la semafor. M-am plasat victorios in faţa coloanei şi când m-am uitat în spate prima maşină era de la Poliţie. M-am făcut că nu-i văd şi din fericire aşa au făcut şi ei. Altă dată era să intru într-un poliţist cu bicicleta... Am depăşit în viteză o dubă ce s-a oprit în faţa mea si după dubă era un agent ce dirija circulaţia. Frânez brusc şi îi zâmbesc curtenitor. Imi bagă mâna în faţă şi îmi spune că strda e blocata şi nu am voie înainte. Dar la dreapta? La dreapta e liber. Aşa că fac dreapta apoi sar pe trotuar şi continui înainte La următoarea intersecţie era o poliţistă tânără şi frumoasă. Opresc şi o întreb dacă pot trece pe partea cealaltă că la prima intersecţie trebuia să fac stânga. Strâmbă din buze şi zice, OK you can go. Îi zâmbesc ştrengăreşte şi traversez bulevardul în diagonală. Menţionez că ploua mărunt şi era frig dar oamenii legii erau cu capul descoperit. Dacă tot am început hai să vă mai povestesc câteva. Era în atelier, aud zarva mare afară, sirene, frâne bruşte, comenzi vocale. Nu aveam clienţi aşa că ies să văd care-i treaba. Nimic deosebit, probabil un atentat, omor sau ceva. Chiar atunci trec prin faţa atelierului două poliţiste cu pantaloni la dungă, cămaşă alba, capul descoperit şi... vestă antiglonţ. Nu mă abţin şi zic un hello cu jumătate de gură. Nu mi-au răspuns, erau prea concentrate să scaneze împrejurimile după elemente suspecte. Intr-o zi intră în atelier doi poliţişti biciclişti - da, există şi sunt reali! Se apropie primul de mine cu o moacă serioasă şi spune - Am fost informaţi că vindeţi aici biciclete furate. Am auzit şi făcut prea multe glume de genul ăsta aşa că ma prind imediat. Imi lipesc încheieurile şi intind măinile spre el - Yes, you got me. Izbunim toţi în râs şi se destăinuie că s-a întâlnit cu patroana mea şi ea le-a sugerat gluma. Apoi au vrut să cumpere ceva căciuliţe de purtat sub cască şi alte accesorii călduroase. Le arat o cagulă full-face gen ninja la care el zice - Nu cred că oamenii se vor bucura sa ne vadă cu cagule pe faţă Cum spuneam, poliţiştii ignoră multe din micile infracţiuni ale bicicliştilor dar de asemeni le ignoră şi bicicletele furate. E aproape inutil să reclami furtul bicicletei la poliţie, au alte chestii mult mai complicate pe cap. Mi s-au furat două biciclete şi am trecut prin astea. Să nu credeţi că sunt discriminat, nu contează de unde eşti - poliţia te tratează la fel. Şefei mele i s-a furat poşeta din maşină, am văzut hoţul pe o cameră de supraveghere si ştiam si pe ce stradă locuieştie. Cu cardul bancar furat a făcut câteva cumpărături de la un magazin vecin şi chiar şi-a încărcat şi telefonul. Poliţia nu a făcut nimic!
  3. Da, surprinzător de repede. Doar giratoriile şi intersecţiile mari mi-au creat ceva probleme la inceput. Au londonezii niste intersecţii înnodate de te ia disperarea. Cu tot cu GPS de câteva ori a trebuit să descalec si să merg pe lângă până am dibuit direcţia corectă. Trec de două ori pe zi printr-un giratoriu cu 4 benzi în care se intâlnesc 8 străzi. Si nici semaforizat nu e...
  4. Episodul 09 - Navetist Profesionist După mai bine de un an de navetă mă pot considera navetist profesionist. Nu e prea uşor, nici prea plăcut, dar trebuie să o fac. Pe perioada iernii plec pe întuneric şi mă întorc pe întuneric. Intr-o dimineaţă un şofer neatent m-a atins puţin şi s-a scuzat că nu m-a văzut, deşi aveam două faruri. De atunci folosesc trei faruri diferi albe şi trei roşii. Şi am mereu cel puţin unul de rezervă. Plus reflectorizante la greu. Mi-aş dori un ghidon mai lung să îmi încapă lejer toate accesoriile (faruri, suport telefon, sonerie) dar prefer unul scurt ca să mă pot strecura printre maşini. Majoritatea şoferilor îţi fac loc când te văd că vrei să-i depăşeşti pe interior şi uneori îţi dau şi prioritate în intersecţii. Cu vremea m-am cam obişnuit dar trebuie sa spun că e mult mai bine decât m-am aşteptat. Nu mă deranjează ploaia cât mă deranjează îmbrăcatul şi dezbrăcatul hainelor de protecţie. Şi mai nasol este că trebuie să pedalez mai încet - asfaltul alunecos şi frânele pe jantă te cam sabotează pe timp ploios. Vorbesc des cu alţi navetişti, unii mai experimentaţi decât mine şi majoritatea se miră de traseul si performanţele mele. Şi se miră şi mai tare când află că sunt din România. Am întâlnit englezi foarte bogaţi ce nu au maşină, sau au si o folosesc de câteva ori pe an, în schimb şi cel mai sărac român îşi doreşte o maşină. Cât de mică sau ieftină - maşină să fie! Trebuie să recunosc că trec deseori pe roşu, intru pe contrasens, calc linia continuă, circul pe trotuar şi multe altele. De altfel majoritatea cicliştilor fac la fel şi nimănui nu-i pasă nici măcar poliţiştilor. Însă fac aceste manevre ilegale doar când sunt absolut sigur că nu e nici un pericol pentru mine sau ceilalţi participanţi la trafic. La fel şi pietonii - trec pe roşu fără nici un stres, sau pe unde apucă, iar şoferii sunt incredibil de toleranţi. Văd des pietoni trecând agale zebra pe roşu iar şoferii opresc şi aşteaptă răbdători fără să claxoneze sau să înjure! Mulţi navetişti pedalează pe cursiere cu anvelope late de 23-25 ceea ce eu nu voi face niciodată. Drumurile sunt mult prea proaste, iar pe ploaie un cauciuc neted şi îngust e foarte nesigur. Cel mai îngust cauciuc pe care l-am folosit are 32mm. Acum am un MTB vintage de oţel cu cauciucuri de 26x1.75 si parca merge mai bine decât trekingul cu 700x32. Bineînţeles bicla mea e echipată complet cu aripi lungi şi late, portbagaj solid de cicloturism, borsete, bidoane, reflectorizante şi genţi Ortlieb. Posibil să pierd câteva minute din cauza greutăţii, dar prefer confortul şi siguranţa iar naveta nu e o cursă. Cu bicleta poţi pedala pe oriunde, poţi depăşi pe stânga sau pe dreaptă, pe trotuar şi chiar pe benzile rezervate autobuzelor. Apropo, şoferii de autobuze sunt cei mai gentlemani în trafic. Mi s-a întâmplat adesea să pedalez pe banda rezervată în timp ce busul mergea încet în spatele meu fără să mă claxoneze sau să încerce să mă depăşească. Şi şoferii de taxi sunt OK, doar cu camionagiii sunt ceva mai atent. Dacă aveţi întrebări nu ezitaţi şi veţi primi niste răspunsuri profesioniste
  5. Chiar acum două zile o gaşcă de scuterişti au jefuit ca în vestul sălbatec un magazin Apple. Pur si simplu au intrat în forţă, au furat cât au putut şi în 3 minute au dispărut pe scutere.
  6. Fac 40 de minute... Sunt enorm de multe semafoare, intersecţii, giratorii şi şoferi de toate naţiile. Aş reuşi în 30 min dar ajung prea obosit şi e deja prea riscant să te strecori printre maşini si să traversezi intersecţiile în viteza. Furtul de bicle e atât de banal în Londra că poliţia nici nu se sinchiseşte iar păgubiţii îl consideră un lucru firesc. Intră câte un client în atelier cu un zâmbet larg pe buze - Hi! My bike was stolen again. I need to buy a new one...
  7. Am intrat să deschid anticipat topicul, dar era deja deblocat! Frustrări? Hm... Sunt de vreo două luni manager cu salariu mai mare, mândrie mai mare dar si muncă mai grea şi responsabilităţi mai multe. Parcă se echilibrează ele cumva. Politicienii englezi chiar sunt proşti! Ai noştri nu sunt chiar aşa de proşti sunt doar răi. Mi-am propus să mă mut mai aproape de atelier înainte de începerea iernii, dar din motive familiale sunt tot la 12km distanţă. Nu pare mult, dar în Londra la oră de vârf toate distanţele par duble. Dupa ce mi-a fost furata si a doua bicicletă, am luat alta pe care am stricat-o (aproape) ireparabil si nici măcar nu am plătit-o încă. Şi mi-am mai luat una pe care pedalez de aproape o lună fără să o fi plătit. Şi mai zic unii că englezii sunt răi...
  8. 13.10 - fix 2 ani în Anglia fără vizitat ţara, fără nici un concediu, fără munte, fără mare, fără râuri (Tamisa nu se pune). Chiar în seara asta era să părăsim apartamentul din cauza unor vecini, colegi şi prieteni ROMÂNI. Locuim cu o familie de olteni şi una de moldoveni de fapt chiar suceveni. Cu oltenii ne înţelegem de minune dar moldovenii ăia îs mai răi decât turcii... Ştiţi şi voi cum e cu românii din străinătate.
  9. Si eu munceşte, da' sărac nu sunt , poate sărac la timp. Mulţumesc pentru urări şi scuze de întârziere. Amu am văzut că am fost delogat de pe forum si nu am primit notificări. P.S. Multumesc @Traveller chiar nu am ştiut că Simona e născută în aceeaşi zi cu mine. Nu sunt mare fan, dar e bine de ştiut că mai sunt si alte vedete născute pe 27.09
  10. Peste două săptămâni împlinesc 40. Oare chiar se va întâmpla sau e un vis urât? Încă sper să mă trezesc în camera mea cu 15-20 de ani în urmă...
  11. Nu pot să cred, nu s-a postat nimic din februarie? Am atâtea frustrări, nici nu ştiu cu care să încep... Mă mai gândesc şi las pe alţii să se descarce.
  12. In Germania am fost într-un oraş mic şi era atât de curat că îţi venea să te descalţi, nici măcar praf nu era pe jos! În Londra sunt multe firme de curăţenie şi de stat şi private, dar se pare că anumite zone nu intră sub incidenţa nici uneia. Trec aproape zilnic, de 11 luni, pe o stradă unde într-o fundătură s-au adunat şi se mai adună mormane de gunoaie. Încă nu a făcut nimeni curat acolo şi nu îmi explic de ce... In unele oraşe şi cartiere gunoierii nu ridică decât gunoiul pun in ghenele speciale. Dacă nu îti încape tot gunoiul în cosul respectiv nu încerca să îl laşi într-o pungă lângă coş, că tot acolo ai să-l găseşti. In alte zone se lasă pungile şi sacii de gunoi direct pe trotuar iar gunoierii trec dimineaţa şi recoltează tot. Mai sunt şi firme private care strâng doar gunoiul celor cu care au contract şi care trebuie să folosească doar sacii lor personalizaţi. Londonezii nu par prea afectaţi de evenimentele teroriste. Nu am auzit pe nimeni spunând că se teme să iasă din casă, să meargă cu autobuzul sau să stea la o terasă în centru. Sunt destul de detaşaţi şi comparativ cu românii nu se panichează aşa uşor. La ştirile radio spre exemplu, crainicul a prezentat ştirea despre atentat cu acelaşi tot cu care a citit starea vremii. Nimic de genul "ştire socantă", "dezvăluire incredibilă", "catastrofă cumplită", rostite pe un ton agitat şi ţipător, cum prea des vedem la telejurnalele noastre. Am întâlnit persoane care au fost atacate, bătute, jefuite, şi au povestit despre despre respectivele evenimente cu o voce normală, fără dramă şi exagerări. Eu cred că arabii, treptat-treptat, se vor cuminţi si eventual asimila. Mai multe atentate, dar mult mai mici, fac negrii decât musulmanii. Şi ăştia chiar nu vor să se cuminţescă şi adapteze.
  13. Episodul 08 - The Mighty London După ce am trăit 38 de ani într-un sătuc de 4 km populat de câteva mii de oameni, mutarea într-un megaoraş m-a covârşit. Eram uimit de vastitatea Bucureştiului care e imens în comparaţie cu Suceava, orăşelul în care am făcut liceul. Acum Bucureşti îmi pare mic comparat cu Londra şi chiar este! Ca să mă lămuresc am răsfoit puţin Wikipedia şi am comparat cele trei oraşe mai sus pomenite. Suceava - 52 km² şi 93.000 locuitori Bucureşti - 228 km² şi 1.900.000 locuitori Londra - 1.500 km² şi 8.700.000 locuitori Deci Londra este de aproape 7 ori mai mare decât Bucureşti si de 29 de ori mai mare decât Suceava. Şi când mă gândesc că în tinereţe mă rătăceam prin Suceava şi încurcam cele 5 linii de troleibuz... Acum trebuie să ma descurc cu câteva sute de autobuze plus zeci de trenuri şi metrouri. Chiar ieri am fost la un eveniment si a trebuit să schimb trei metrouri. Londra mai deţine multe recorduri, dintre care am să enumăr doar câteva. Financiar este pe primul loc în Europa, ba chiar e mai puternică decât următoarele trei clasate la un loc. Venitul brut al Londrei depăşeşte pe cel al multor ţări europene. De asemeni se poate lăuda cu cel mai mare număr de milionari. Legile din domeniul financiar sunt ceva mai permisive aici decât în alte ţări, ceea ce explică faptele de mai sus. Deşi populaţia şi suprafaţa oraşului sunt copleşitoare, Londra nu dă impresia de aglomeraţie, îmbulzeală, sufocare. Există foarte mult spaţiu liber, nu ca la noi unde sunt blocuri şi clădiri la câţiva metri unele de altele. Trotuarele sunt largi, spaţiu verde este incredibil de mult, iar casele au 2-3 etaje. Transporturile sunt bine puse la punct iar dacă nu sunt accidente, defecţiuni sau greva (lucruri destul de comune de altfel), poti ajunge rapid si simplu oriunde. Simplitatea stă într-o cartelă magnetică gen "touch and go" cu care ai acces pe orice traseu şi mijloc de transport în comun. Parcurile şi spaţiile verzi sunt mari şi numeroase. Sunt parcuri de sute de metri, câteva chiar mai lungi de 1km. Trotuarele şi curţile caselor abundă în vegetaţie - flori, boscheţi, pomi fructiferi şi copaci decorativi. Poţi vedea orice de la toată flora noastră până la vegetatie exotică gen palmieri şi altele asemenea. Fauna din parcuri şi oraş e bogată si surprinzătoare. Nu sunt câini vagabonzi dar vezi des vulpi şi veveriţe chiar şi ziua pe trotuare. Curăţenia cam lasă de dorit. Deşi se străduiesc din greu să cureţe oraşul, londonezii nu prea ştiu să menţină curat. Deşi în general se îmbracă frumos, sunt îngrijiţi si au gradini aranjate, englezii nu au casele prea curate. Comparativ cu ce-am văzut în Germania, Londra este mizerabilă, şi chiar am văzut locuri mai jalnice decât în România. Starea drumurilor este iarăşi deplorabilă. În satul meu de baştină asfalul este mult mai bun decât pe majoritatea străzilor din Londra. Prin cartierele mărginaşe trebuie să fii foarte atent cum circuli, mai ales cu bicicleta. Zilnic văd echipe de muncitori reparând drumurile şi pot să vă asigur că o fac mai rău decât în România. Aproape toate străzile şi trotuarele arată ca un mozaic format din petice de asfalt de toate formele şi culorile, iar gurile de canal sunt tot timpul sub sau peste nivel. Englezii însă nu se plâng nici de curăţenie. nici de gropile din drumuri, mă gândesc că poate a fost şi mai rău înainte. Mă opresc aici că deja am deraiat cam mult de la subiect şi mi-e teamă să nu vă plictisesc. The Millenium Dome una dintre cele mai mari arene acoperite din lume.
  14. S-ar putea să te surprindă răspunsul băieţilor de la service. Pun pariu că deja ştii mai multe decât ei despre frâna din butuc. Aştept să-mi povesteşti cum a decurs operaţiunea.
  15. O poză faină cu Patroana, Patronul si fiica cea mare.