EyesOnly

Membru
  • Content Count

    667
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    44

EyesOnly last won the day on November 28

EyesOnly had the most liked content!

Community Reputation

1,025 Excellent

1 Follower

About EyesOnly

  • Rank
    Membru
  • Birthday 09/10/1982

Profile Fields

  • Localitate
    Sibiu
  • Biciclete
    Raleigh Mustang Elite, SCOTT Aspect 930, Altrix
  • Ocupaţie
    Inginer Software

Recent Profile Visitors

2,626 profile views
  1. Ziua 6: Vatra Dornei - Poiana Negri Peste seara, toate miscarile din cabana se auzeau de parca erau la noi in camera. Fiecare pas facut pe holuri, prin camerele alaturate. Desi oamenii sunt superbi, nu prea as recomanda aceasta cazare. Poate alte camere sa aiba ceva conditii mai bune, dar sunt chestii mici care pe noi ne-au cam deranjat putin. Ma tresesc cu noaptea-n cap si pregatesc cafeaua pe balconul camerei. E cam frig, frig bine de tot afara. Ne activam, pregatim bagajul si, 15 minute dupa ora 6, parasim pensiunea Dana. Ne indreptam spre statia de baza a telescaunului. De aici cotim stanga chair pe sub instalatia de telescaun. Poteca e visibila dar destul de innierbata si plina de roua In spatele nostru soarele se lupta cu Obcina Mare Urcarea e abrupta, pe alocuri putin brutala dar nicio provocare careia sa nu ii facem fata cu brio Traseul e superb, prin golul taiat intre copaci La un moment dat pierdem marcajul de VT si ramanem cu cel turistic BA(cred). Studiez putin situatia si, desi nu avem marcaj VT, mi-e destul de clar ce e de dacut: avem de ajuns in varful dealului si telescaunul acolo duce. Deci tot inainte, ca inainte era mai bine!!! O noua urcare scurta si abrupta ne scoate dintre copaci si ne aduce intr-o poiana scaldata binisor de soare Intalnim un localnic care cobora bidoanele de 10 litri cu lapte, in caruta. Stam putin la povesti si apoi continuam prin poiana larga. Razele soarelui ne incalzesc treptat si alunga urmele de racoare adunate prin umbra copacilor. Trecem pe langa o stana serioasa. In dreapta, pe pasune, vacutele sunt deja la masa Tara Dornelor isi arata peisajele frumoase. Departe, in xare. Vf. Ousoru cu ai sai 1639m, domina imprejurimile Ajugem la capatul telescaunului, in Saua Zaurele. Ne-a luat cam 2 ore, de cand am plecat de la pensiune. sa parcurgem acesti 4,5km. Aici sunt cateva casute si Coliba Haiducilor. Sunt si ceva proiectii de film pe seara, aparent. O cutie de donatii ne aduce aminte de copiii suferinzi din tara asta. In acest caz e vorba de Iustinian, care sufera de o forma foarte rara si grava de leucemie. Lasam cativa lei in cutie Un tractor mai avansat tehnologic, loc de joaca pentru copii Haiducii nu sunt acasa dar, in cabanutele de langa, observam cateva persoane dormind la parter. Probabil au avut o noapte lunga Ne trece prin cap ca, daca ne documentam ceva mai mult, ar fi fost mult mai frumos si mai bine pentru noi sa fi urcat in ziua precedenta pana aici. Am fi scutit urcarea abrupta de dimineata. Pe de alta parte, la ce soare puternic era si cat de cald, ar fi fost un efort ceva mai mare sa fi urcat la ora 15. Doi caluti clasici bucovineni, mari si puternici croiti pentru munca la padure, isi fac de cap printre cabanute. Dupa pauza de tigara continuam pe un scurt fals plat Pentru cei interesati, dam peste o pensiune/cabana care arata foarte bine, are mult spatiu verde si locuri de joaca pentru copii Chiar si o mica instalatie de tiroliana De aici drumul coboara abrupta, pe un forestier, pana la Moara Dracului. Ma transform rapid intr-un copil fericit care a dat de punga cu bomboane - gasesc primul meu hrib din aceasta tura Las rucsacul in iarba si ma apuc de umblat printre copacii din zona Dupa ce ma linistesc continuam coborarea abrupta pe drumul dintre copaci. Mai avem parte si de cate o urcare scurta si dificila, dar nimic de speriat Facem un popas de mic dejun intr-o mica poienita. Dupa cateva minute auzim niste catei, apoi niste oi. Din padure apare turma, cu cei 5-6 catelandri ai sai si ciobanul Cateii ne dau tarcoale, impartim cu ei din masa noastra. Sunt incredibil de frumosi si super-super rapizi si agitati. Se misca incontinuu de colo-colo si abia ii poti prinde in poze. Zici ca fac reclame la bateriile alea Duracell Dupa ce termina cu joaca fug si ei dupa oile plecate de cateva minute. Noi ne vedem in cotinuare de coborarea sustinuta Mai gasesc 2 hribi frumosi, batrani si plini de viermisori La final de coborare sustinuta dam de un izvor cu apa rece si buna. Ne refacem aici proviziiile de apa, avem parte deja de caldura mare Urmeaza o coborare lina si lunga de vreo 5km. E o portiune de traseu relativ plictisitoare. Tot mergi si mergi pe drum forestier. (ce-ar fi mers o bicicleta pe bucata asta, ai ai ai) Gramezi imense de copaci taiati asteapta sa fie ridicate. La cum arata, par sa stea de ceva vreme aici si ma gandesc ca sunt special adunati - au cam acelasi diametru - pentru a fi folositi la niste casute/cabanute de lemn. Din toti kilometrii astia de forestier plictisitor merita de mentionat si zonele de capatare a izvoarelor de ape minerale. Era o vreme cand puteai sa bei din ele linistit. Acum nu mai ai acces si orice firicel este ingradit si captat pentru monetizare In sfarsit ne apropiem de Dorna Candrenilor. In zare Vf. Ousoru, mult mai aproape decat il vedeam de la capatul telescaunului din Vatra Dornei. Scapam de forestier si cotim stanga pe drumul comunal Secu-Poiana Negri. Prima portiune e asfaltata. Suntem incojurati de pasuni imense. Gospodariile mici si mare, clasice zonei, sunt imprastiate printre pasuni. Ici si colo, vacute vesele profita de iarba proaspata si verde. Ne deplasam acum in usoara urcare sau fals-plat in urcare. Lasam in urma Dorna Candrenilor si Ousoru Drumul asfaltat se transforma dupa vreo 3km in drum pietruit. E uscat complet si masinile care trec in viteza ne umplu de praf. Doar una dintre ele realizeaza ca suntem si noi pe acolo si merge cat de incet posibil. Ii multumim din priviri pentru acest gest simplu de civilizatie. Dam de urmatoarea borna, aproape complet ascunsa de vegetatie Drumul pietruit merge tot inainte. Noi cotim in stanga, in urcare sustinuta, pe un drum de caruta. Trecem cateva zavoare, printre pasuni si iarba mai mare, batrana si, ajunsi in varful dealului, vedem in zare destinatia zilei - Poiana Negri, cu fabrica ei mare de ape minerale. Coboram pe un drum de caruta, printre 2 garduri. Drumul ne duce direct la un imens complex turistic - Pensiunea Poiana. Cateva cladiri cu spatii de cazare, cateva casute cochete langa. Casutele beneficiaza de niste cabanute cu dusuri foarte curate si frumoase. Locuri de joaca pentru copii, teren de fotbal sintetic langa. Bine organizata treaba pe aici E oficial ultima borna de pe ViaTransilvanica pentru noi, in acest an. Avem un sentiment de tristete si fericire. Am reusit sa ne bucuram de aceste peisaje superbe pana aici, dar trebuie sa ne oprim. Anuntasem deja acasa, de ceva vreme, cam pe la ce ora o sa ajungem in zona. Parintii mei sunt pe drum spre noi. In asteptarea lor, ne innecam amarul si fericirea in cateva pahare pe terasa super aglomerata a pensiunii. Ne intindem putin si la un desert bine-meritat. Eu niste papanasi(deh gogosi cu branza, prajte, ca asa-s papanasii prin zona, nu din cei fierti) Siri cocheteaza cu niste clatite cu smantana Taxiul a ajuns, e vremea sa ne indreptam spre casa Bifam poza oficiala de final de traseu Inchiem aceasta saptaman superba, duminica, in asteptarea petrecerii pentru ziua nepotelului meu(ziua era luni). Profit de ocazie si incerc sa innoculez pasiunea pentru cort si celor mai mici. Ma tot bate la cap de cateva zile sa intindem cortul pe care stie ca l-am adus cu mine de la Sibiu. (de fapt trebuie sa vedeti ceasul nou de la mana. In toate pozele il tot arata in diferite pozitii :)))) Incheim cu niste scrijele pe gratar, pe langa niste "salate" 6 zile superbe, cu suisuri si coborasuri, multe si dese, mai ales suisurile. Peisaje incredibile, oameni putini intalniti dar superbi. Casute cochete si multe stane. Paduri superbe, fructe de padure dulci. O adevarata bucurie sa strabat o parte din Bucovina natala, in toata splendoarea ei. In loc de final de poveste, lasam un pahar de "apa minerala" langa speranta si promisiunea ca nu e sfarsit ci doar un ViaTransilvanica va urma in urmatorii ani
  2. Ziua 5: Mestecanis - Vatra Dornei Suntem harnici, ne bem cafeaua devreme. Dupa vreo 30 de minute de mers cu masina suntem la Mestecanis, unde am intrerupt traseul in ziua precedenta. La 6.40 incepem, putina racoare dar soarele incepe sa se arate pe dupa dealuri Mergem, pentru o buna bucata de traseu, in paralel cu marcajele de Giumalau/Rarau Traseul e in mare parte pe forestier in prima lui portiune. Nu intram bine pe drum ca avem parte, inca o data, de dovada "civilizatiei" ce sade in concetatenii nostri - zeci de peturi, cutii de carton, alte gunoaie aruncate pe stanga si dreapta drumului. E un piesaj dezolant. Noroc ca vaile ce ne inconjoara reusesc sa mai spele din acele imagini groaznice Soarele e sus si are de gand sa ne cam chinuie astazi Dupa vreo 3km, chiar inainte de ajuge langa Manastirea Sf. Pantelimon, dam de o poiana/pasune mare in dreapta drumului. Gasim o stana acolo, vacutele sunt imprasitate pe toata pasunea dar, evident, avem parte din nou de cativa Grivei. Mai exact vreo 12-15. Ne simt, sunt galagiosi si vin in viteza mare spre noi. Oamenii aflati pe langa rulota parcata la stana nu prea ne dau importanta si nici nu isi bat capul cu cainii. Am un moment de sinceritate si decid sa folosesc, pentru prima oara, petardele din dotare. Ce naiba, le-am cumparat special pentru astfel de situatii si, pana acum, am tot umblat cu pietre si bete de treking. Scot rapid petarda din borseta, rupt capul de la folia de aluminiu in care le tin ambalate si, cand sa ajunga la noi catelandrii imensi, o aprind. Efectul a fost "magic" si instant. Nici nu am apucat sa o arunc bine, nu am auzit primul foc ca deja cainii erau imprastiati cat mai departe de noi. Deja cand petarda a inceput sa scoata fum stiau cu ce ii "tratam" si au fugit pe lume, Hmmm, prost mai esti. Oare de ce le-ai carat dupa tine si nu le-ai folosit pana acum!?!? Poate sa faci economie....deh, din 100 de bucati mai ai "doar" 99 acum.(pana in aceasta luna Noiembrie a fost chiar singura pe care am folosit-o, desi am cam umblat mult pe zone de deal si munte si dupa VT) @Traveller deci solutia e foarte simpla si extrem de eficienta. Am tot stat si calculat legat de cainii astia. Sunt multi, enorm de multi uneori pentru dimensiunea stanii. Singura concluzie logica la care am ajuns e ca nu-si bat capul sa controleze inmultirea lor. Si, mai ales, e o sursa buna de venit aditional - puii aia superbi sunt vanduti la un pret foarte bun. Si da, is galagiosi si te cam latra, dar isi fac treaba si sunt incredibil de frumosi. No bun, acu ca ne-am lamurit cu petardele ii dam mai departe. Trecem pe langa intrarea Manastirii Sf. Pantelimon Si continuam pe forestier. In stanga noastra multa padure. Avem parte de umbra amestecata cu putin soare. In dreapta ni se arata pasunile si vaile din Tara Dornelor. Dupa cam un kilometru de Manastirea Sf. Pantelimon trecem pe langa Manastirea Mestecanis. Nu o vedem, e ascunsa in mijlocul unei portiuni imense, imprejmuita cu un gard masiv. Pentru stalpii de sustinere a gardului de lemn au folosit traverse de lemn de la calea ferata. Multa munca depusa acolo, cel putin jumatate de metru sunt ingropati in pamant. Noi ii dam inainte, pe forestier. In padure se aud talangile vacutelor. Dupa manastire drumul o coteste stanga bine de tot. Trecem prin zone de padure ce au fost exploatate cu multi ani in urma. Molizii si brazii tineri au crescut la loc, fiind foarte desi. Gasesc un hrib rupt pe marginea drumului si ma arunc, fara succes, in desiul bradetului tanar cu speranta ca voi gasi, in sfarsit, cativa. Drumul merge pe curba de nivel, un plat sau fals-plat in usoara urcare. Asezam pas langa pas rapid si kilometrii se succed cu repeziciune. Avem parte de o scurta urcare abrupta, chiar inainte de intersectia unde traseul de desparte in doua - in stanga BR spre Giumalau, in dreapta CR spre Vatra Dornei. Un mic popas de mic dejun aici. Facem cateva calcule daca sa mergem pana pe Giumalau inainte de a ne indrepta spre Vatra Dornei. Renuntam pana la urma la idee si ramanem pe VT. Cat facem pauza, o familie de vreo 4 persoane, culegatori de ciuperci, trece pe langa noi si ne intreaba daca am gasit ceva astazi. Le explic rapid ca noi suntem din aia ciudatii, la plimbare pe dealuri si ei isi vad de drum, spre Giumalau. Aveam sa le gasim Dacia 1310, parcata ceva mai jos. Buna masina, de o urcat pana aici cu ea. Daca pana aici am cam avut parte de urcare, de acum avem parte de coborare. In prima portiune mergem prin padure. Dam de o poiana de unde putem admira Giumalaul Langa poiana, un microbuz parcat. In ele o femeie cu bebelusul ei de cateva luni/un an. Un nene aduna afine prin afinisul din zona. Din pacate, foloseste un piepten din ala special. Ii face munca mult mai usoara dar distruge afinisul cu el si nu face diferenta intre cele coapte si cele crude. Ne bagam si noi la mancat afine. Si ce afine......mari si dulci. Incredibil de bune. Se lasa cu pauza lunga aici datorita acestor fructe minunate. Ne rupem cu greu de afinis ci continuam coborarea pe forestier Ajungem la o intersectie de unde se poate ajunge, dupa un kilometru, la Cabana Gigi Ursu. N-am mai fost acolo de prin facultate Spre Cabana se merge in stanga, noi tinem inainte, usor dreapta. Drumul merge pe coama dealului, printre pasuni, cu mult prea putine portiuni de umbra. Soarele ne parleste bine de tot. In stanga noastra avem Poiana Obcina Mica si Vf, Obcina Mica(1247m) Dupa vreo 2km de coborare continua, ajungem la punctul unde drumul forestier si traseul turistic se separa. Ne deplasam pe langa Vf, Obcina Mare. Continuam cu o usoara urcare, printre pasuni si apoi cu o coborare abrupta pe un alt forestier spalat de ape. Dam de primul izvor al zilei, cu o apa foarte buna, rece si curata. Ne racorim bine aici inainte de a ne continua coborarea Avem parte de o portiune de cateva sute de metri foarte abrupta, in coboarare. Drumul forestier care a fost pe aici seamana acum cu un transeu imens. A fost spalat bine de ape si sunt santuri mari si adanci. Ne deplasam cu grija. La capatul lui, cativa turisti veniti prin Vatra Dornei si aventurati la o plimbare. Sunt terminati de oboseala si caldura, abia respira si sunt incaltati cu niste superbi adidasi albi. Apare clasica intrebare - cat mai avem pana in varf. Le explic traseul cu dificultatile sale, pana la Obcina Mare. La cat sunt de termianti si cat de cald este, am dubii mari ca vor reusi sa ajunga sus. Dar imi tin dubiile pentru mine, avertizandu-i doar ca nu le va fi usor si ca nu prea au incaltamintea potrivita pentru aceasta portiune de traseu. In zare, Dorna Arini in stanga si Vatra Dornei in centru-dreapta Coborarea noastra se continua pe asfalt, printre case pana dam de drumul de centura al localitatii Vatra Dornei. Traversam centura si apoi raul Bistrita, pe un pod vechi de fier In Vatra Dornei ne deplasam pe langa calea ferata. Langa un service de biciclete ne intalnim cu 2 din cei 3 biciclisti cu care ne-am intalnit si la Mestecanis, in ziua precedenta, Au parcurs, aproximativ, acelasi traseu ca si noi de la Putna. Anumite portiuni le-au facut pe asfalt, evitand portiunile mai dificle de pe dealuri. Au biciclete electrice, full supesnsion si incearca sa rezolve o problema la una dintre ele. Ajunsera deja la Dorna Candreni, dar s-au intors la singurul setvice gasit in zona. Ii intreb daca au tinut traseul de VT din Vatra Dornei(o urcare mare pana la varful partiei) dar zic ca ei au facut VatraDornei - Dorna Candreni pe sosea, vreo 20km. Le uram succes si, avand in vedere ca e abia ora 14, ne oprim la o bere pe pietonal, inainte de a merge la cazare. Inainte de asta trecem pe langa gara si reusim cumva sa ratam borna care trebuia sa fie prin zona pe acolo. Dupa ce ne-am racorit, ne indreptam spre pensiunea aflata la vreo 3km de centru. Dam de niste oameni foarte de treaba acolo. Ne servesc, musai, cu o cafea din partea casei si stam la povesti pe bancile mari de lemn de pe terasa. El incepe sa pregateasca focul pentru a coace niste vinete. Stam la povesti in acest timp. Dau senzatia de oameni care nu au mai vazut de mult alti oameni :)))) Povestec amandoi intr-una. Aflam multe si nevrute, unele detalii pe care chiar nu tineam sa le stim :)))) Sunt putin socati cand le zicem cand ii anuntam ca o sa plecam dimineata cat mai devreme, pe la 6 daca e posibil, Restul calatorilor de VT pe care i-au gazduit plecasera pe la ora 10. Ca deh, telescaunul se deschide la ora 10.30. Ne explicam astfel poate de ce nu am intalnit alti calatori pe traseu, desi pe grupul de facebook era multa activitate in aceasta zona in zilele trecute. Se pare ca suntem "putin" mai matinali decat altii. Ne luam camera in primire, dupa povesti. O camera curata si decenta dar....cumva in panta. Ai senzatia ca incepi sa cobori de cand intri in camera, parchetul e aplecat spre balcon. Usa de la balcon se inchide singura de la aceasta panta. :))) Chiar si cand stai pe marginea patului ai putin senzatia ca te rostogolesti. Mai spre seara iesim la plimbare si ceva cumparaturi pentru a doua zi. Raul Dorna, ce taie statiunea in doua, inainte de varsarea in Bistrita, la iesirea din oras. Trecem si pe la gara si gasim, de aceasta data, borna pe care am ratat-o mai devreme Facem o pauza de cina la Lordinu, unde servim o pizza excelenta. Desertul il luam la intrarea in Parcul Central - inghetata de la Betty, excelenta si un porum fiert(probabil combinatie fatala, pentru unii ) In parca agitatie mare, asa ca nu pierdem prea mult timp pe acolo. Work in progress - din ce a mai ramas dintr-un copac foarte batran din parc, va reisi o sculptura a lui Mihail Sadoveanu Facem o vizita pe la partia Veverita, incercand sa ne dam seama pe unde urca traseul si ce ne asteapta. Stiam din ghid ca trebuie sa urcam pe sub telescaun, dar aceasta partie nu are decat instalatie de teleschi. Ma dumiresc de eroare putin mai tarziu, cand trecem pe langa indicatorul de telescaun. Acesta e situat ceva mai incolo de partia Veverita.(se vede ca nu am fost de ceva vreme pe aici) In drumul spre pensiune dam de o borna pe care a doua zi am fi ratat-o(gasit un drum mai rapid de la pensiune spre telescaun) Si cam asta pe astazi. O zi scurta, frumoasa dar as incadra-o la cea mai anosta din cele de pana acum. Dar tot relaxati si fericiti suntem. Adormim cu gandul la ziua de maine si la urcarea ce ne asteapta.
  3. Dap, știam despre asta. Dar n-am reușit să găsesc nicio legătură între borna respectiva și imperiu Thx
  4. Ziua 3: Vatra Moldovitei - Sadova, erata Am ramas dator cu video-ul de la ziua precendenta Ziua 4: Sadova - Mestecanis Revenim, de dimineata, la locul din care am fost luati cu masina. La 6.20 suntem deja in traseu "Furam" primul km, caci borna e chiar la punctul de plecare Ne deplasam pe Valea Ioanei, pe drum forestier de buna calitate, pentru primii km. Trecem pe langa o cariera de piatra. Ceva mai icolo, pe partea stanga, o familie sot si sotie, mulgeau vacile de dimineata. Ne arunca o scurta privire, ne salutam usor din cap si continuam. Drumul merge pe curba de nivel si apoi in urcare destul de accentuata, pe urme de TAF cu ceva noroi in anumite zone. In stanga noastra avem Muntele Muncelului. Trecem prin poieni, fanat, E o liniste incredibila si avem o stare de relaxare maxima, bucurandu-ne de peisajele ce ne inconjoara. Vedem in zare, in stanga noastra Raraul si Pietrele Doamnei Soarele se iveste incet-incet, de dupa Muncel Continuam prin aceste fanate. Iarba mica e plina de roua, dar nici ca ne pasa Urcam usor spre o piatra si apoi facem stanga, pe un drum de caruta. Continuam cateva sute de metri pe curba de nivel Ajungem inainte unei stane, vreo 30-40 de vite sunt in ocol. E zarva mare pe acolo, oameni si caini si cauta de treaba. Cainii ne simt, evident, incept sa latre dar raman langa stana. Gresesc pentru moment traseul. Eram chiar in fata unei portiuni cu noroi in care se deosebesc zeci de urme de copite. Traseul facea dreapta aici, pe un drum de caruta, dar lipseste un marcaj care sa evidentieze aceasta schimbare de directie. Continuam, eronat, prin/pe langa noroi. Ne tinem de gardul de pe marginea portiunii cu noroi ca sa o putem depasi. In spatele stanei se vedea un forestier care tinea dreapta. Pentru moment am avut impresia ca acela e drumul. Abia dupa ce am trecut cumva de zona cu noroi realizez eraorea, nu trebuie sa ajungem la stana. Corectez directia de mers - avem in plus o urcare abrupta si scurta ca sa revenim in traseu. Continuam pe curba de nivel. in usoara urcare pana ajungem pe culmea Dealul Cailor. In vale se vede primul obiectiv al zilei - Fundu Moldovei. Acolo ne asteapta un amic, care ne va insoti pentru restul traseului de astazi. De pe Dealul Cailor, se coboara vreo 200m diferenta de nivel, in vreo 300m lungime. Trebuie sa ne deplasam pe langa gardul ce inconjoara niste mici gospodarii/cladiri. Un Grivei imens e singura vietate de acolo. Dar face o harmalaie incredibila cand ne vede. Povestim cu el, in timp ce ne vedem de coborare. Continua sa latre si sa ne urmareasca din ochi. Fiind situati intr-un fel de caldare, dealurile din jurul nostru au un efect acustic incredibil. Daca ai fi auzit cum latra Grivei, fara sa il vezi, n-ai avea prea multa liniste. Ne continuam coborarea abrupta pana la parul din vale, De aici coboram usor pe un fel de drum forestier/de tara, innierbat bine. Drumul merge cand prin dreapta paraului, cand prin stanga lui, uneori chiar si direct prin parau. Ne gandim cum arata pe aici si cat de dificil ar fi fost zilele trecute cand am vazut pe facebook filmarile cu ploile torentiale. Astfel de paraiase mici si inofensive se transforma in cateva zeci de minute in adevarate torente. Dam de un iepuras ce face jonglerii Incet-incet dam din nou de case si civilizatie. Ne apropiem de intrarea in Fundu Moldovei Dam de un drum asfaltat care merge in paralel cu raul Moldova ce strabate localitatea. Iesim in drumul principal. In fata primariei, o noua borna Cateva sute de metri mai incolo traversam Moldova pe un pod. Nu am mai fost de mult acasa la amicul meu si nu imi aduc foarte bine aminte cum arata casa. Trecem cu nonsalanta pe langa ea. Culmea, culmilor - aleg exact podul surii de la casa lui ca sa ii explic la Siri specifiul zonei la aceste constructii - au niste usite de lemn, in lateral pentru a putea arunca fanul mai usor direct in pod, din caruta. Ne revenim rapid dupa cateva zeci de metri cand suna telefonul si suntem avertizati ca am trecut. Sarbatorim aceasta eroare de traseu cu niste chec proaspat, o cafea calda si un shot de visinata(deh, e putin trecut de ora 9 - merge, e voie ) Noi cu shotul, amicii de acasa la care le-am trimis poza cu strugurii acri Dupa pauza, continuam usor, toti trei, in paralel cu Moldova cateva sute de metri si apoi cotim stanga pe Valea Arseneasa. Dam rapid de un drum forestier de foarte buna calitate. Povestim vrute si nevrute si kilometrii se succed rapid. Drumul urca putin cate putin, fara sa avem parte de prea mult efort. Facem un scurt popas de mic dejun, la niste banci ascunse bine la umbra, Langa un izvor cu apa buna si rece, o borna putin mai indecenta Peisajele sunt incredibile. Avem padure si poieni, fanate in dreapta si stanga drumului. Pe marginea drumului, la umbra copacilor ce il strajuiesc, afine multe si mari si cateva fragute. Fara sa ne dam seama, ajungem sus pe coama dealului. In poiana de acolo o stana mare si cateva acareturi, imprastiate peste tot. Ne oprim la umbra copacilor, de-o tigara. In dreapta noastra, cat vezi cu ochii afinis cu niste afine mari si dulci, incredibil de bune. Ne pierdem prin afinis toti trei. Amicul meu de doi hribi, mari si cam batrani. Mie inca nu imi vine sa cred, ca deja in a 4-a zi de traseu pe aceste dealuri si prin paduri nu am reusit sa gasesc macar un hrib. Ma enerveaza chiar la culme uneori acest subiect. Cu chiu, cu vai reusim sa ne oprim din mancat afine si sa ne continuam traseul. Suntem in Obicina Arseneasa si ne apropiem, destul de repede de Mestecanis. Continuam pe forestier, pe culmea dealului, cu usoare coborari si urcari legate de bucati de plat Un copil fericit(sper sa nu imi fi aratat, de fapt, betele) Imi gasesc si eu timp de o poza de profil si mai dam putin la pas pana ajunge la pauza de cafea. Am tot amanat momentul asta si ar cam fi vremea sa ne oprim. Gasim un loc propice pe la mijlocul unui deal dar vantul incepe sa ne chinuie putin chiar dupa ce ne-am instalat bine. Improvizam un paravan pentru cafetiera si ii dam inainte, pardon, continuam cu pauza Trecem pe langa o stana mare, dotata cu apa si curent electric. Urcam usor pana in coasta De aici urmeaza un plat/fals-plat, pe forestier. In stanga noastra, ceva mai la vale partia de la Mestecanis. Acolo, deasupra ei, la releu o sa ajungem si noi, dupa ceva timp Incepem sa coboram acusi pe forestier, trecem pe langa unitatea militara(n-ai voie sa faci poze, sac!) trecem pe langa instalatia de cablu de la partie Apropos, pentru cei care cred ca le trebuie pe langa casa - partia e de vanzare. Si e ieftina, un chilipir Cativa pasi, o floare si doua poze mai tarziu ajungem la destinatia zilei Si e abia 14.30. Am fi avut timp sa facem si restul traseului din ziua urmatoare, cel mai probabil. Dar e suficient. A fost o zi cu piesaje incredibile, mult mai usoara decat ultimele 2. Dam semne acasa ca am ajuns la destinatie. In asteptarea taxiului, ne racorim cu niste bere si o portie de pommes frites Ursul de la terasa, poarta regulamentar masca Cat sorbim la cele caeva halbe de bere, apare si soferul zilei, Jumatate de ora mai tarziu suntem acasa, la umbra si la.....piscina Intre doua balaceli si-o sticla de bere, ezolvam cu logistica pentru ziua de duminica si "salatele" ce vor sfarai peste carbuni
  5. Categoric usor n-a fost. Am tot vazut filmari de pe zonele pe care lucrau si bornele erau carate, in general, cu ATV-urile. Dar am vazut si poze cu borne in carute sau in masini 4x4. Cred ca la un moment dat erau si masinile 4x4 de pe la EON, care e un partener destul de insemnat al proiectului. Si sunt zone greu accesibile si abrupte in care le-au montat(deh, fiecare kilometru are una) Pe de alta parte, se pare bornele sunt cele care au cel mai putin sau, in general, deloc de suferit. Din pacate, traim in Romania printre romani. Si multe marcaje au fost distruse - cele de pe copaci date jos cu toporul, stalpii cu sagetile de directie smulsi din pamant. O parte din oameni inteleg cu greu ca acest traseu nu le poate aduce decat beneficii, lor si comunitatilor prin care trece. O parte din marcaje au fost distruse de cei care fura padurea ca-n codru, ca sa nu fie deranjati in timp ce isi vad de ale lor. Pot doar presupune ca e o borna de hotar, posibil forestiera, de foarte mult timp. Nu am idee de la ce vine KK si chiar am cautat dupa acea notatie prin documentele silvice, dar fara succes. Era pozitionata la marginea unei pasuni - era iesirea din padure, drumul forestier si apoi pasunea unde era amplasata aceasta borna. Poate era acolo de cand pe pasune erau inca copaci.
  6. E si nu prea e, Adica, da, exista aceasta problema. Dar poate fi rezolvata cu putina atentie. Am observat pe grupul de facebook discutii unde vacarii s-au implicat mai mult in a rezolva situatia. Si nu am reusit sa gasesc pe absolut nimeni care a avut o problema grava spre foarte grava legat de asta. P>S> Mai ai rabdare "2 zile" si vine si rezolvarea si mai simpla
  7. EyesOnly

    Un mic update - niscaiva poze care te pot,. eventual, ajuta - primele 3 zile, facute la picioar sunt acum documentate aici
  8. Ziua 3: Vatra Moldovitei - Sadova Ne trezim cu noapte in cap, bem cafeaua si apoi parcurgem rapid, cu masina, cei 20km ce ne despart de locul in care am incheiat ziua de ieri - Vatra Moldovitei. Suntem harnici si la ora 6.30 suntem deja in traseul zilei 3. Incepem cum se cuvine. cu o scurta pauza ca sa cascam gura la Mocanita Hutulca Circula pe o cale ferata cu ecartament ingust, construita de un neamt din Munchen in 1888. Pana in 2001 calea ferata era folosita pentru transport de marfa(lemne din padurile tarii) si calatori pana in localitatea Vama. Imi aduc aminte cu nostalgie ca, pe vremea cand mergeam la scoala in Vama, avea 2 vagoane(cu locomotiva diesel) si ii ziceam capra cu doi iezi. Astazi circula doar in scop turistic, folosind locomotiva cu aburi, de la Moldovita pana la Argel, pe cei 12km care despart punctele de plecare-sosire. Aparitia acestui obiectiv turistic i se datoreaza austriacului George Hocevar. care a cumparat mocanita in 2005 si a adus-o la standarde demne de un obiectiv turistic major si de neratat cand ajungi in zona. In primii ani mocanita pornea din gara CFR Moldovita. Dar, in dulcele stil clasic romanesc, au aparut probleme intre cei care administreaza mocanita si CFR. Astfel, astazi, mocanita pleaca din fosta gara forestiera Molodovita, aflata langa primarie. Traseul Mocanitei nu corespunde cu traseul nostru, astfel ca noi n-o sa ne plimbam cu ea astazi. Aruncam doi pasi mai incolo, in afara traseului. si aruncam o privire si asupra zidurilor Manastirii Moldovita Inainte sa ne vedem de drum cu adevarat, am parte de o noua surpriza placuta. Se pare ca si aici, la fel ca in Sucevita, avem documentate trasee de picior si bicicleta in zonele inconjuratoare. De data aceasta vorbim de un proiect Romania-Ucraina-Moldova pentru imbunatatirea turismului in zona Bucovinei. Ne pornim la drum, pe asfalt pentru vreun kilometru, in timp ce soarele isi scoate incet-incet capul de dupa obcini. Cativa musterii la o crasma, ne privesc ciudat. Nu prea suntem din piesaju; lor. O borna ascunsa in iarba si facem stanga pe drumul forestier Vulcan. Soarele se grabeste sa ne salute Salutam si, in acelasi timp, ne luam la revedere de la raul Moldovita Urmeaza o plimbare lunga pe acest forestier de foarte buna calitate - prietenii nostri americani l-ar incadra perfect la categoria tura de gravel Traversam paraul Vulcan si continuam pe forestier, prin valea acoperita de paduri Cica pe aici este o rezervatie de seminte pentru conifere, in special molid si brad. Nu stiam sa existe asa ceva Facem o scurta pauza de un sandwich si ne bucuram de linistea diminetii admirand lucrurile din jurul nostru Parasim forestierul Vulacan intr-o sicana stanga-dreapta, pentru drumul superb ce ne va duce la satul Sparturi - forestierul Cremenesti De aici, avem parte de o urcare abrupta pe un drum folosit de localnicii acestui sat. Trecem de o serie de zavoare pe parcursul urcarii. Soarele a iesit in spatele nostru, deasupra Obcinelor Bucovinei, si ne face urcare putin mai grea. Dam de o batranica care mergea la o vecina. E incredibil cate de rasfirate sunt casele si te gandesti "cu drag" ce frumos e aici cand mergi sa ceri o cana de zahar de la vecina. Noi urcam o singura data acest drum, dar oamenii locului il bat zi de zi. Urcam, cu scurte pauze, spre poienile superbe de pe coama dealului. Dam de pasuni in care mirosul de iarba proaspat cosita e inca prezent. Intalnim un batranel care trage din greu la coasa. O doamna si fiul ei coboara(de undeva) spre sat. Stam putin la povesti si le povestim planurile noastre, ne povestesc putin de zona pana cand afla ca am trait multi ani pe aceste meleaguri minunate ale Bucovinei Continuam pe coama dealului pana ne apropiem de prima stana a zilei, aflata la poalele unui deal impadurit. De la distanta pare liniste in zona Linistea aparenta e distrusa rapid de un Grivei agitat si rau de tot. Trage tare de lantul cu care e legat. E clar ca ar vrea sa ne guste putin pantalonii Cu cat ne apropiam de stana, cu atat devenea mai vocal. Nu zabovim mult si trecem de zavoarele gardului de la marginea padurii. Cativa metri mai incolo, realizam ca urmeza o urcare grea, astfel ca facem o pauza de realimentare. Vacutele de la stana sunt prin padure, le auzim talangile de la gat initial si apoi apar si ele - vreo 15-20 cel putin. Traseul se transforma intr-un drum de TAF aproape vertical, cu pietre mari si zone cu noroi. Ne ia ceva timp pana reusim sa ajungem pe varful dealului Coboram pe grohotis si apoi urcam prin zone de cazaturi vechi. Vegetatia isi revine incet-incet Una din cele mai frumoase borne de pana acum Parasim padurea pentru o zona de gol alpin Dam de niste "transee" cu afinis pe ele. Efectiv te plimbi in picioare prin sant si mananci afine pana nu mai poti. Urcam apoi spre varful dealului Cremenesti - 1287m undeva jos, la marginea padurii inca o stana In varf de deal, o cruce - se presupune a fi a unui soldat necunscut din al doilea razboi mondial, gasit de un localnic si ingropat in acest loc Continuam pe curba de nivel, spre poiana Coreta(Joresti) si, ceva mai departe poiana Vesnarka Cateva vacute pasc pe pasune Incepem sa ramanem fara apa, arunc o privire in vale la un izvor. Pare cam secat si e o diferenta mare de nivel pana acolo. Lasam pentru urmatorul. Ne apropiem de o noua stana, in poiana Joresti. Cainii ne-au simtit si incep sa faca harmalaie. De la distanta observ un om miscand prin stana - se intoarce si, cred ca, ne vede si apoi isi vede de drum. Ajunsi langa stana vedem vreo 10 caini, intr-un tarc de lemn. Nu sunt inchisi acolo si ne latra de zor. Ar putea trece foarte usor pe sun leatul de lemn. Undeva mai incolo se aude o harmalaie de "tenor" - ne latra dar nu reusesc sa imi dau seama unde e. Vedem ca ciobanul nu apare sa dea o mana de ajutor, ocolim incet stana pe la vale, vorbind cu cainii in acelasi timp. Ne apropiem de cladirea din care "tenorul" ne amentinta vocal. Depasim stana cu grija si continuam pe forestier/drumul ciobanilor. Ni se arata poiana Vesnarka si o noua stana. Aceasta este parasita - din ce am vazut pe grupul de facebook, ciobanul a murit relativ recent. Stana a fost preluata, temporar, de vecinul de la urmatoarea. Gasim si aici o adapatoare pentru vite si un izvor dar, din pacate fara apa. In departare putem observa Masivul Rarau si Pietrele Doamnei. In zare ultima stana de pe traseu La vale de stana, la limita padurii vreo trei Grivei ne latra. Pe langa stana apar vreo 15 dulai, de toate dimensiunile. Sunt si vreo 3 pui de cateva luni, superbi dar galagiosi. Ciobanul ne iese in intampinare, stam la povesti si cainii se potolesc instant. Observ furtunul ce aduce apa prin cadere si il intreb de apa. Zice ca e super calda si nu ne poate ajuta !?!. Ne sfatuieste sa ocolim stanga pe la vale, pe langa gard. Se retrage cu tot cu caini in stana. Imediat ce reusim sa ajungem de cealalata parte a stanii se dezlantuie iadul. Toti cainii pornesc furiosi spre noi, ne latra si ne dau tarcoale. Folosesc niste bolovani, batul din dotare si urlu la ei. Ciobanul iese rapid din stana si ii ia la injurat. Depasim cu greu aceasta zona. Doi catelandri inca ne mai urmaresc, de langa gard Urmeaza o urcare scurta si abrupta ajungem pe Varful Pietris. Suntem pe Obcina Feredeului. Dealul e plin de afinis cu afine mari si dulci. Urcam ultima portiune tot intr-o pauza de afine. Ne ghiftuim bine. Ajunsi in varf, satui de afine, facem pauza de cafea. Siri reuseste, in sfarsit, sa se linisteasca dupa faza de la stana. Incepe sa scoata din toate buzunarele pietrele adunate cand a vazut cainii. Alea care i-au ramas ca o parte le-a folosit aruncand dupa ei, Radem de zor - a fost atat de agitata de situatia cu cainii, ca a mai si carat niste pietre pe urcarea abrupta. deh, prea usor bagajul :))) Ne bem cafeaua linistiti la umbra, admirand privelistele superbe Urmeaza o scurta portiune pe coama dealului si apoi o coboarare abrupta, pe grohotis instabil sub razele incinse ale soarelui in zare destinatia de astazi, ascunsa binisor intre dealuri Traseul continua pe un forestier, plin de santuri sapate de apa, in prima portiune si foarte bun apoi, spre lacul Iezerul Sadovei Facem popas sa ne racorim, pe una din bancile de langa lac. Un catel infometat se bucura de o parte din mancarea noastra Intalnim si un cuplu pe biciclete, venit sa vada lacul. Sub poarta ce marcheaza intrarea in aceasta zona, o noua borna Urmeaza multi kilometri de forestier uscat. Soarele e exact deasupra noastra si n-avem parte de umbra mai deloc. Am luat apa rece de langa lac dar suntem incinsi bine. Regret ca nu mi-am luat si sandaele cu mine - ar fi fost minunate pe aceasta portiune. Bornele se succed rapid pana dam de intersectia cu Sadova in stanga si Holohosca in dreapta. Ajunsi in aceasta zona dam un semnal la sora-mea acasa. Vine sa ne ia cu masina - avem vreo 7km pana la ea acasa si nu are sens sa ii facem la picior. Un mic preview al inceputului de traseu pentru maine Ajungem acasa la sora-mea, ma racoresc bine in piscina gomflabila din gradina(cam pentru copii, dar si eu sunt un copil mare) In jurul meu lumea munceste de zor - unii toarna ciment, altii fac niste scari, altii lucreaza la acoperis. Numai ciudatul asta "de la oras" sta pe marginea piscinei cu berea in mana, in loc sa dea o mana de ajutor. Evident nu e timp de gatit ceva mancare si servim o pizza buna la cina! O zi superba, cam incinsa, dar cu piesaje si momente memorabile.
  9. EyesOnly

    Well, as vrea sa spun că te înțeleg, dar nu pot n-oi fi eu mare înnotător, dar cum naiba sa nu te bagi zi de zi in Mediterana ?!?
  10. EyesOnly

    Indeed, indeed Nu e musai. Să nu îți faci o scuza din asta că sa nu te duci. Mai mult te bălăcești și relaxezi decât înoți
  11. Ziua 2: Sucevita - Putna O zi ce poate fi caracterizata prin "tot un deal si o urcare" Avand in vedere ziua grea care ne asteapta si, in special, temperaturile ridicate pe care le avem prognozate decidem sa plecam devreme la traseu. Ma trezesc cu noaptea in cap si, in timp ce rasare soarele, fierb cafeaua pe balconul pensiunii. Ne miscam repejor si la 6.30 parasim deja pensiunea Imediat cum iesim in DN17A, apare borna pe care nu reusisem sa o vedem ieri dupa amiaza, chiar vis-a-vis de terasa Imi atrage din nou atentia modul cum sunt marcate drumurile forestiere Observ si marcajele de traseu MTB, plimbare si studiez indeaproape panoul dedicat. Sunt placut suprins ca exista asa ceva in zona. Chiar nu ma asteptam sa gasesc. ni se explica traseele si ce inseamna activitatea de "nordic walking" De la pensiune mergem cam 1,5km pe asfaltul DN17A pana cand il parasim, in stanga pentru drumul forrestier Poiana Marului Marcajele de traseu ne indeamna sa nu ne oprim la pensiunea pentru seniori Traversam raul Sucevita si continuam pe drumul forestier, de foarte buna calitate pana ajungem la un schit/bisericuta a carei nume nu il cunosc Urcarea domoala continua, continua circa 2km pe drumul forestier Cativa oameni ai padurilor, harnici foc de dimineata incarca remorcile Traversam din nou raul si imi atrage atentia solul perfect "desenat" din albia raului. Nici daca le asezai cu mana si tot nu reuseai sa le faci asa perfecte cum le-a facut natura Odata cu aceasta revelatie dispare si fericirea noastra. Sucevita e situata la poalele Obcinei Mari. Moldovita tot pe acolo, doar ca pe partea cealalta. Ce inseamna asta - ca avem de urcat, urcat bine de tot. Dupa o bariera silvica, drumul nostru face dreapta si urca vreo 800m super abrupt, pe un drum de TAF Ia d-aci Siri, catarare nivel de dificultate "bag poola" si fara bicicleta. Razi tu razi, dar nu e zambetul tau....sau e? Urcarea asta ne ia vreo jumatate de ora. E clar, ne-am incalzit bine, sa vezi ce-i dam de acum......o pauza buna langa borna Cei 800m i-am rezolvat, mai urmeaza vreo 2km, tot abrupti dar parca mai acceptabili. Partea buna e ca ne deplasam prin padure si suntem feriti de soare. O padure superba si linistita, in care poti auzi toate sunetele naturii si rsspiratia ta Mai trece o borna si, gata cu urcarea, pentru moment. Ajungem in Poiana Ovazului de unde ni se deschid peisaje minunate. E momentul de o pauza de tigara si covrigei. Ne asezam pe iarba, dupa gard. In dreapta noastra avem o stana mare, cu cativa galagiosi. Ne-au simtit si incepe sa se agite, chiar daca sunt departe. Trag mai aproape betele de treking si ma tot uit sa vad daca parasesc zona sau ba. Dupa ceva minute se linistesc. Undeva in spatele stanei, la vreo 2km pe drumul forestier de care am dat, se afla monumentul Palma. Dar in cealalta dreapta, fata de directia noastra de mers. Ne bucuram de piesaje, liniste si pauza. Dupa pauza, continuam pe creasta, pe un drum forestier bun. Avem parte, in sfarsit de coborare pana in Poiana Calului. Traseul merge acum in paralel cu traseul BR, proabil o continuare a celui pe care l-am intalnit in prima zi si care duce la Palma Suntem invaluiti de liniste prin padure si dam "pedale" cu voie buna. Nici nu ne dam seama cand ratam sa tinem usor dreapta pe VT si tinem BR. La un moment dat ma activez, nu am mai vazut semne de VT. Si ceasul meu, cu traseul de astazi pre-incarcat, incepe sa dea notificari de :"off course". Studiez putin harta pe ceas, vad ca ne-am indepartat cu vreo 200m de traseul VT si ne intoarcem. Gasim intersectia pe care am ratat-o. Nu e foarte bine marcata si fac o sugestie de imbunatatire direct in aplicatie. Coborarile scurte si urcarile se succed cu repeziciune. Ajungem intr-o poiana Iesim la marginea padurii. De aici putem vedea, in vale localitatea Ciumarna, de unde si numele Pasul Ciumarna pentru drumul DN17A intre Moldovita si Sucevita E aproape ora 12 si parca ar merge o pauza de cafea. Trecem peste gardul din dreapta si gasim un copac singuratic pe pasune. La umbra lui facem pauza de masa si cafea In vale cativa oameni lucreaza intorc fanul proaspat cosit. Ne arunca niste priviri din departare si isi vad de treaba. Noi ne vedem de cafea Parasim pasunea si ne vedem de traseu mai departe, pe creasta Trecem pe langa niste casute, salutam respectuos vacutele curioase Continuam sa coboram pana intr-o fosta zona de exploatare forestiera, in care vegetatia a inceput sa revina serios Urmeaza o noua urcare abrupta si foarte solicitanta. prima portiune direct in soarele naucitor, apoi prin padure O ciupercuta se joaca de-a v-ati ascunselea cu mine Urcarea abrupta continua pana cand ajungem in punctul de maxim al zilei - culmea Lupoaia, la 1180m Ceva mai incolo iesim din padure, in Poiana Lupoaia. Undeva in vale se aud clopotele vacutelor, cantand in sincron Dam pentru prima oara de cainii de stana mentionati in ghid si, in special, mentionati de turistii care au parcurs inaintea noastra aceasta portiune. Ca sa fim pregatiti, am comandat inainte de a pleca de acasa o cutie de petarde cu 3 focuri, de pe un site recomandat pe unul din topicurile de pe forum. Le am la indemana dar parca nu am chef sa le folosesc. Grivei ne simte de la distanta si, cand ne apropiem de stana, vine sa ne ureze "bun venit". Face o harmalaie incredibila si e nervos rau de tot. Ne oprim si analizam situatia. Fac o genoflexiune si iau niste pietre de pe jos - sa fie, sa nu trebuiasca. Isi face aparitia si ciobanul, in usa stanii si incepe sa strige la noi: "da cu bastonul in el, da cu bastonul" Am ceva retineri sa dau cu batul de treking si ciobanul continua "apai stai acolo, daca nu vrei sa il palesti cu bastonul|" Folosesc pietrele din dotare si il amenint putin cu batul, in timp ce ciobanul urla la el. Se indreapta incet spre stana, fara sa isi ia prea mult ochii de la noi si fara sa se opreasca din latrat. Ocolim stana pe la vale si Grivei uita incet-incet de noi. De mentionat: ii zic stana, dar de fapt se cheama "tarla", un fel de stana doar ca in loc de oi sunt doar vite, multe vite. Despartiti de Grivei, ne vedem de drum. In zare, pentru prima oara, destinatia zilei, dar inca departe De aici avem, in general, parte de coborare cu foarte putine urcari. Continuam prin padure pana iesim in Poiana Stoista cu a sa stana parasita Incercam sa parcurgem poiana pe langa linia copacilor, unde mai avem cat de cat umbra. E o caldura teribila. Am ceva probleme de a gasi iesirea din poiana si, evident, traseul dar ii dau de cap dupa cateva minute. Coboram abrupt dam de o broscuta care face pe mortul. Nu am reusit de niciun fel sa o facem sa se miste. Si ce camuflaj perfect are O usoara urcare ne duce pe Plaiul/Dealul Rotunda Chiar in varf, langa releu o noua borna In vale dreapta avem Vatra Moldovitei. In stanga localitatea Frumosu. In fata sus un preview al zilei de maine. Urmeaza o coborare abupta de pe acel deal, pana la benzinaria de la intersectia DN17A/DJ176 Dupa 10h30, din care 6h30 in miscare, cu o diferenta de nivel de aproape 1200m suntem destul de obositi fizic, dar incarcati la maxim psihic. In asteptarea "taxiului" spre casa parinteasca Exact cand sa ma urc in masina, gasesc si ultima borna a zilei, aflata chiar in intersectie Acasa, de toate pentru toti, pe alese si cu nuca si cu mac si cu mere. Luati de care doriti ca is calde si miros frumos
  12. Ziua 1: Putna - Sucevita Prima etapa incepe de la borna 0, aflata chiar langa Manastirea Putna. Ne trezim de dimineata devreme si pornim, cu masina condusa de tata, spre Putna. unde ajungem dupa aproximativ o ora jumatate. Ne aflam in nordul judetului Suceava, in Obcinele Bucovinei. Drumul de acces la manastire Bifam poza bornei corespunzatoare si pornim la drum, pe la 7.30, pe asfalt pana la primarie, unde facem dreapta. In dulcele stil clasic, ratez putin traseul si fac stanga pe drumul ce duce la Chilia lui Daniil Sihastrul(proibabil ceva amintiri de prin 2015 cand am fost pe aici cu bicicleta) Ma redresez rapid, chiar inainte de podul ce trece peste raul Putna si ne intoarcem pe traseul cel bun - tinem inainte la intersectia in care, in mod eronat, am facut stanga. Bifam o noua borna inainte de a intra pe un drum asfaltat, pe podetul peste raul Putna Trecem pe langa casutele frumoase din aceasta zona unde, dis-de-dimineata, oamenii harnici isi fac de lucru prin curte/gradina. Salutam oamenii si avem senzatia ca prezenta noastra acolo e putin ciudata pentru ochii lor - cu rucsacii in spinare, betele agatate sus pe rucsac si bocanci in picioare. Deh, astia n-au nimic de muncit luni dimineata de umbla fleaura pe aici!?!? Pe de alta parte, vezi in ochii lor ca nu suntem primii "ciudati" care au trecut pe acolo - o surpriza placuta de care am avut si eu parte cand am gasit grupul de facebook, avand asteptari sa fim cam singurii am observat, cu placere, ca multa lume a parcurs si parcuge VT. Nu ratam oglinjoara din drum inainte de urmatoarea borna Ne deplasam in paralel cu raul Putnisoara. Asfaltul dispare imediat inainte de a traversa raul, pe un pod de lemn O soparla adormita Si cateva floricele Continuam pe forestier, cu raul in dreapta noastra Traversam din nou Putnisoara. Imi atrage atentia stratificarea rocilor Traseul ne duce acum printr-o zona mai umbroasa, cu copaci de ambele parti. Desi e putin trecut peste 9 si la inceput de traseu parca simteam ceva racoare la degete, acum soarele e mult mai puternic si ne bucuram de aceste zone de umbra Bornele = kilometrii se succed rapid(intre fiecare borna e o distanta de un kilometru) Gasim si cateva zmeure ratacite, dar gustoase Facem o pauza de tigara si observ o musculita curioasa de continutul rucsacului meu Ajungem si la capatul drumului forestier unde niste oameni harnici si-au lasat vehiculul cu tractiune baligoasa Ne atrage atentia dimensiunea cosului imens - total diferit de cele din zona mea de bastina, mult mai mare si adanc Dam drumul de pamant pe poteca de padure. Traseul VT continua pe acelasi traseu turistic marcat acu multi ani(cu probabil mult mai multi bani decat ar fi costat in realitate) Borna de aici, strajuita de mesajele de atentioare care vor deveni clasice pentru noi in urmatoarele zile, la intrarea in paduri Intrarea pe traseul prin padure se face scurt si abrupt si apoi urmeaza o poteca pe curba de nivel, in usoara urcare continua. In spatele nostru. un tata si fiul sau(de vreo 12-13ani) ajung la capatul drumului forestier, pe biciclete. Pentru ei urmeaza o portiune de push bike, pentru nou pas cu pas la deal. Gasesc o vinetica Ceva mai incolo, a crescut o noua borna Urmatoare borna e plasata la intersectia traseului nostru cu traseul BR ce duce la Putna, pe la chilie(in stanga) sau la monumentul de la Palam, in dreapta. Dupa cum arata traseul in acea zona as spune ca se preteaza foarte bine unei ture cu bicicleta mai degraba decat la picior. Verificam ceasul, cat mai avem din traseu si concluzionam ca avem foarte mult timp la dispozitie. Oricum vom ajunge foarte rapid la Sucevita. E timpul unei pauze de sandwich si cafea. In timp ce fierbeam la cafea apar si cei doi biciclisti. Schimbam cateva vorbe, sunt din Bucuresti veniti in vizita prin zona. Restul gastii ii asteapta la Sucevita, cu masinile. Cam acolo se va incheia scurta lor plimbare de duminica. Dupa pauza, pe care o lungim cat mai mult, contiuam pe traseu, in coborare de acum. Se pare ca am atins punctul de maxim al zilei, undeva pe la 870m. Coborarea e destul de abrupta la inceput, printre copaci relativ tineri crescurti dupa ceva defrasare cu multi ani in urma. Dam de un zmeuris mare, cu boabe de zmeura mari, multe si dulci. Evident ca ne oprim sa ne bucuram de ele Ajungem la o intersectie cu confluenta a doua parauri - Putnisoara(cel care ne-a insotit in prima parte a traselui) si afluentul sau Strujinoasa Ceva mai jos dam de raul Bercheza, afluent de stanga al raului Sucevita. Ne vom deplasa pe valea Bercheza pana la aproape de centrul Sucevitei. Iesim din padure pe drumul forestier Bercheza Drumul are parte de ample lucrari de reconfigurare, largire si constructie de diguri si santuri. Pe margine se afla tot felul de panouri pe care constructorii le inteleg mai bine decat mine Cativa turisti iresposabili pe ATV-uri(nu purtau casca) au grija sa ridice tot praful in jurul nostru si sa ne bage, pentru cateva secunde, in ceata. Imediat dupa urmatoarea borna vedem si detaliile lucrarii de pe acest drum Dam peste tot felul de utilaje. Un excavator ne atrage atentia - unul din video-urile de pe grupul de facebook, cu vreo saptamana in urma, prezenta niste oameni care erau trecuti peste raul Bercheza umflat de ploaie, in cupa acestui exacavator. Ne deplasam pe forestier spre Sucevita si "mancam" bornele una dupa alta. Ajungem in zona caselor si cabanelor de pe vale si apoi la podul peste raul Sucevita La ora 1.30 suntem deja in centrul Sucevitei - o plimbare ceva mai lunga de duminica, pana acum Daca tot am ajuns pe aici, nu ratam o scurta vizita si la Manastirea Sucevita, ctitorie a familiei Movilestilor Cumparam cate ceva de-ale gurii pentru drumul de a doua zi si ne indpretam spre cazarea noastra. Ne deplasam pe DN17A, in directia Moldovita, inca vreo 4km din centru. Soarele isi bate joc de noi si incinge asfaltul pe langa care mergem. O ultima borna pe ziua de astazi si ajungem la Hanul Marioarei, unde rezervasem o camera cu cateva zile inainte. Nu cred ca de aici s-au inspirat Plaiesii, dar sigur se potriveste Ne asezam la terasa localului si ne racorim c-o bere Solca. Cat timp asteptam a doua bere ma duc sa iau in primire camera - sunt intampinat cu "apa n-avem, curent n-avem" Aparent de dimineata de la ora 8 toata zona Sucevita/Marginea a fost lasata fara curent pentru nush ce lucrari masive la retea. Pierdem vremea printre cateva beri la terasa si, cand ne pregateam sa mergem spre camera, se reia alimentarea cu curent electric. Pensiunea e curata, fara nicio problema in afara faptului ca a trebuit sa platesc cash(cred ca 100 de lei am dat) La interior e decorata frumos si are tot felul de obiecte mai vechi Un cos cu niste ghemuri de ata langa furca de tors a bunicii si masina de facut unt Nu lispeste putina pentru branza si, bineinteles, masina de spalat automata Mai pe seara coboram la terasa sa ne intalnim cu niste amici. Stam la cateva pahare de vorba, pe langa niste vin si un pastrav delicios Ajungem sa fim dati afara de pe terasa(impreuna cu alti musterii). Dupa cateva avertismente de la chelnerita cu ora inchiderii este adusa artileria grea - doamna de la bucatarie ne "face vant" de pe terasa stingand lumina. :))) Inainte de somn, ies la o pauza de tigara pe balconul pensiunii unde cativa tineri jucau carti si consumau lichide. Le urez seara buna si ma bag la somn. Dupa cateva minute Siri are inspiratia sa ma intrebe daca nu cumva am incuis usa de la balcon(usa se inchidea doar din interior si nu puteai sa o deschizi din balcon) Verific usa, realizez ca era sa le rezerv tinerilor o seara de poveste pe balcon, o deschid fara sa isi dea seama si nani-somn
  13. Ziua 0 - Hai in Bucovina Cei doi participanti la aceasta tura vor fi Siri si subsemntatul. Din pacate, din cauza situatiei pandemice, sora-mea trebuie sa renunte la a mai veni in tara sa ne insoteasca. Ne apropiem de ziua in care trebuie sa plecam spre Bucovina. Gasim grupul de facebook pentru VT si, din pozele si video-urile prezentate acolo, nu prea ne place ce vedem. Vremea rea, ploioasa, a format niste zone foarte nasoale de parcurs chiar la inceput de traseu. Nu ne lasam descurajati si speram ca noi sa avem parte de vreme buna. Pregatesc putin partea logistica. Gasesc si instalez aplicatia Via Transilvanica. Ap;licatia iti da posibilitatea sa downloadezi 2 zone din traseu. De asemenea, ai acces la detalii despre fiecare borna de pe traseu - cum arata, artistul care a lucrat la ea si de cine a fost donata(contra unei sume de 1000euro poti cumpara o borna, contribuind astfel la terminarea traseului) Cam asa arata informatiile despre prima borna de pe traseu, in aplicatia VT Salvez pe ceas traseele gpx pentru fiecare zi din portiunea de Bucovina. pe care ne-am propus sa o parcurgem in acest concediu. Pe 1 August, cu catel(rucsac cu cele necesare) si purcel(bicicleta din dotare) pornim spre Bucovina. Niste gogosi proaspete si calde ne asteapta pe masa Duminica, inainte de a pregati ultimele bagaje pentru traseu, imi fac incalzirea cu o urcare rapida si superba, pe TransRarau Ajuns acasa, ne asiguram ca tot ce avem nevoie pentru VT este pus in rucsaci, dar nu inainte de a inlocui caloriile pierdute pe drumul de Rarau cu niste chiroste delicioase Fiind in situatia pandemica bine cunosctuta si, profitand de prezenta familiei in zona si de faptul ca traseele zilnice se vor termina/incepe la o distanta relativ scurta de casa, decidem sa reducem cat mai mult interactiunea cu persoane straine. Astfel, vom evita pe cat posibil cazarile la pensiuni si vom petrece, in mare parte, noptile la parintii sau sora-mea acasa. Va fi un efort suplimentar pentru ei. sa vina sa ne ia de la capat de traseu si sa ne duca de dimienata in acelasi loc, dar, de asemenea si pentru noi - va trebui sa ne trezim ceva mai devreme pentru a acoperi drumul cu masina. Astea fiind spuse, totul e pus la punct si mergem la somn cu gandul la superbele zile(speram) ce vor urma.
  14. EyesOnly

    Cred ca deja au devenit redundante si nu ne vor folosi prea mult P>S> pana atunci o iau putin la pas pe ViaTransilvanica, sa ma mai "antrenez"
  15. (poza de aici) (poza de aici) Salutare, Ne aflam In infamul an douazezci-douazeci si virusul are grija sa ne amane planurile de cicloturism pe meleaguri straine. Pe principiul "when life gives you lemons you throw them back and ask for big glass of whiskey" uitam, pentru moment, de tura de bicicleala si planificam un altfel de concediu. Vom merge pe acasa, prin mununata Bucovina si trebuie sa ne facem planificarea. Evident ca bicicleta va fi acolo, trases de bifat sunt destule, dar mai trebuie si altceva. Undeva prin anul trecut, sora-mea afla de traseul ViaTransilvanica si incepe sa se agite ca i-ar placea sa ne plimbam pe acolo. Daca tot ma documentasem despre traseul VT, am zis sa il includ in planurile de vacanta. Asadar rezerv 7 zile pentru a parcurge o prima portiune din VT. Detalii tehnice ViaTransilvanica este un proiect al Asociatiei Tasuleasa Social, inspirat de modul cum alte trasee - pelerinaj in Spania, anduranata in SUA sau India, au influentat pozitiv locurile prin care trec si au ajutat la cunoasterea si dezvoltarea acestor locuri. Traseul uneste, cu ai sai peste 1000km, Putna de Drobeta Turnu Severin. Din cate stiu, la acest moment, sunt in jur de 800km finalizati. Traseul este impartit in mai multe etape: - Bucovina 138km - Tinutul de sus 203km - Terra-Siculorum 157km - Terra-Saxonum 203km - Valea Muresului 104km - Terra Daco Romana 118km - Valea Cernei 244km Pentru marcarea traseului se folosesc niste superbe borne din andezit, sculptate individual de diferiti artisti si marcaje cu vopsea specifice Pentru documentarea traseului se poate folosi ghid-ul online, fisierul pdf, traseele gps puse la dipozitie aici