@gibonu pariu pe ce vrei tu ca e cel mai "activ" post al tau din ultimii X ani. Si nici ca te asteptai la asa ceva. Pe mine m-a facut sa imi doresc sa ajung sa vizitez si acest loc.
Ar fi aiurea sa spun ca stiu ce a insemnat perioada de sub Nicu, nascut in '82 si aveam doar 8 ani la revolutie.
Imi aduc aminte ca ma jucam cu un pistol cu gloante din alea rotunde de plastic cand ne uitam cu tata la televizor (ala alb negru cu un singur canal si cu program cu portia)
Imi aduc aminte cand stateam cu mama la coada la aprozarul din sat, ca sa luam painea cuvenita familiei, paine care era adusa cu o caruta cu "acoperis" si "usi" de lemn acoperit cu tabla.
Imi aduc aminte de portocalele primite cadou de la Mos Craciun, dupa ce ne intorceam de la colindat. Da, la noi in satul cu 500 de suflete, se mergea la colindat in fiecare ajung de Craciun.
Imi aduc aminte de vecina de la etajul 3, care ma botezase, si care, din motive obiective sau nu, turna la securistul din fabrica tot ce se auzea la noi in casa.
Asa au aflat de zaharul pe care il primeam de la bunicul care lucra la un depozit in Suceava. De untul pe care il primeam de la matusa care lucra la fabrica de lapte. Si pe care altfel nu aveam de unde sa le cumparam.
Apropo de fabrica in care au lucrat toata viata (pana pe la mijlocul anilor 90) parintii mei - facea filtre de ulei pentru masini/locomotive diesel. Faceau doar partea interioara de hartie (cu arcul corespunzator si niste capace de tabla). Partea de carcasare se facea tocmai la Arad. Tabla venea tocmai de la Galati. Fabrica era intr-un sat de munte care nu avea nicio legatura cu "industria" construita acolo - doar faptul ca trebuiau oamenii de acolo sa aiba o ocupatie pentru a sprijini efortul patriotic.
Vazand, an dupa an, cum s-a distrus acea fabrica dupa revolutie au iesit si intrebarile:
- de ce trebuia sa strabati toata tara din nordul Bucovinei pana la Arad ca sa duci niste filtre la carcasat (produs final). De ce nu s-ar fi facut acel produs final acolo?
- de ce trebuia sa ajungi in situatia sa aduci toata materia prima, tabla si sarma pentru arcuri, tocmai de la Galati?
Treaba asta nu a mai functionat dupa revolutie, era prea scump si prea greu sa aduci acele materii prime.
Si da, daca aceeiasi directori dinainte de revolutie si-ar fi batut capul dupa '89 sa scoata un fltru produs cap-coada in fabrica aceea, poate ar fi mers mai departe. Dar ma intreb. daca era asa tare industria noastra si erau asa destepti directorii, membrii de vaza ai partidului pe vremea aia, de ce nu au facut asta inainte de '89.
Imi aduc aminte si acum ca acea fabrica de celuloza si hartie era trecuta pe harta economica a Romaniei si a Europei in atlasurile pe care le aveam pe acasa. Si m-a incercat un sentiment de mandrie mult timp legat de asta.
DAR, lasand la o parte toate amintirile astea, pentru cei care (inca) cred ca o duceam bine pe vremea Partidului Stat, incercati sa raspundeti la intrebarile astea:
- ati dormit pe campuri, in porumb si lanuri de grau, in timp ce in casa voastra se delectau comunistii de vaza ai satului?
- ati avut vreodata in casa voastra gradinita deschisa cu forta de coumisti, in timp ce voi trebuia sa dormiti in fanul din podul surii (in cazurile fericite)?
- ati fost fortati sa munciti pamantul care v-a fost confiscat peste noapte si sa nu luati nimic din ce producea?
- ati ajuns in situatia in care sa va vindeti tot ce mai aveati pe langa casa ca sa strangeti bani de mers la Bucuresti sa va rugati de pe la ministrul de interne sa va scoata fiul din puscarie (ajuns acolo pentru ca a vrut sa doarma o noapte in casa parintilor lui, devenita brusc gradinita, si a spart lacatul)?
- ati ajuns sa aveti toate oasele din corp rupte de bataia primita de la militie/directorul de la CAP?
Dupa ce va gasiti raspunsurile, daca inca mai credeti ce bine ii era Romaniei pe vremea aia, mi-e mila de voi la modul cel mai sincer! Indiferent cati ani aveti si cat de mult sau putin din acea perioada ati avut ghinionul sau norocul sa traiti.
Cu povestile astea despre "cat de bine" ne-a fost in perioada de dupa ce-l de-al doilea razboi am crescut.
Si nu, nu cred ca ma minteau sarmanii mei bunici, atunci cand ni le impartaseau. Multi ani dupa revolutie am mai putut vedea inca gaurile de la lanturile cu care inchideau "gradinita" cu lacate peste noapte. Si mi-am jurat atunci ca nu o sa uit niciodata.
Cat despre procesul de doi bani si gloantele din ziua de Craciun - urasc ca suntem singurul popor iesit de sub cortina de fier care si-a lichidat intr-un mod atat de josnic conducatorul. Dar, pentru cei care pusesera mana pe putere. era un act de maxima necesitate.
Si astfel, am schimbat doar numele unei tari lasand la conducere aceeiasi oameni. Nu e de mirare ca suntem cei mai inapoiati din tot blocul tarilor parte din fosta URSS. FIecare cu revolutia si evolutia ei ulterioara.
