EyesOnly

Membru
  • Content Count

    825
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    68

Everything posted by EyesOnly

  1. Continuare: Sambata, 31 Iulie: Manastirska Rampa (Kovin) - Golubac, Planificati: 80km, Realitate: 80.42km, Total: 803,4km Plecarea de la feribot se face in urcare relativ scurta dar foarte abrupta. Trecem pe langa indicatorul care ne arata si traseul spre Viminacium, un important oras roman datand din secolul 1 inainte de Christos. In timpul planificarii traseului din acest an l-am luat foarte mult in considerare si as fi vrut sa il bifam. Din pacate, mi-a cam dat cu virgula si nu am reusit sa il inglobez in planul final. Dupa o scurta pauza in care ne refacem proviziile de apa rece, continuam pe un drum valonat, un flas plat in urcare si coborare. Cativa km mai incolo ii ajungem din urma pe elvetienii de la feribot. Ne salutam, pedalam putin impreuna, apoi continuam in ritmul nostru, putin mai ridicat decat al lor. Admiram Dunarea si Romania de dincolo Pedalam pe drum auto, cu trafic relativ redus. Facem o scurta pauza de mic dejun inainte de intrarea in Veliko Gradiste, timp in care elevetienii trec pe langa noi. Ne salutam, din nou. Pe malul Dunarii, in Velijko Gradiste Iesirea din oras ne-a cam dat de furca, am ratat putin marcajele si am dat de niste drumuri de pamant, print-o zona cam ciudata. Un caine incepe sa fac urat si ne cam baga in sperieti. Un locuitor din zona apare rapid si il pune la punct in timp ce trecem linistiti de el. Regasim traseul marcat chiar la iesirea din oras, trecand pe langa cimitirul in fata caruia cativa localnici mai bronzati pregatesc un porc la protap Urmeaza vreo 10km pe un drum judetean cu asfalt destul de spart, pana ajungem la Vinci. De aici pedalam pe o superba pista pe malul Dunarii, separata de traficul auto. Lumea a iesit la plaja, balaceala, handbal sau volei in apa Ma abtin cu greu sa nu ma arunc in apa cu tot cu haine. Pista se termina la un moment dat(se afla in lucru si in cateva luni sigur o sa fie ciclabila si aceasta portiune) Putin mai incolo reapare. Si mai frumoasa si mai lata ca pana acum. Si departe de drumul de masini. Mergem efectiv pe malul Dunarii, la vreo 2-3 metri de apa Un scurt video cu superba pista construita de sarbi https://youtu.be/IeIqwmuZMlw Ii ajungem din urma pe elevetienii nostri si pedalam impreuna cu ei pana la Golubac. Noi ne oprim pentru hidratare si cascat gura ei se indreapta spre hotelul unde au cazare. Pe plaja de langa Dunare are loc o competitie de volei pe plaja. Ceva mai incolo, pe faleza se pregateste festivalul ce va avea loc mai pe seara - zeci de focuri sunt pregatite pentru a intampina niste ceaune in care pestele din Dunare va fierbe corespunzator La fel de abrupt cum se termina pista asa e si iesirea spre drumul national pe care trebuie sa continuam. Continuam vreo 4km, pe un drum ingust si aglomerat dar superb. Motociclistii ne saluta, e pentru prima oara cand suntem salutati si ni se multumeste din partea unui sofer sarb folosind avariile. Trecem pe sub Cetatea Golubac, prin tunel si ajungem la cazarea din aceasta seara - Guest House Jenić - un restaurant cochet pe malul Dunarii cu vedere superba spre cetatea Golubac. Suntem intampinati de proprietari si de limba Romana, la vederea steagurilor de pe biciclete. Prima problema de rezolvat - o bere rece. Intra de parca n-ar fi fost si se cere inca una - macar sa apuc sa ii fac o poza Dupa ce ne racorim, ne luam in primire camera - o incapere mica, cu doua paturi cu foarte putin spatiu de manevra prin ea. Nu e cine stie ce dar nici nu avem nevoie de mai mult, Lasam bagajele la pensiune, urcam pe biciclete si pornim spre cetate. Se inchide la 18 si se deschide la 10, deci e cam singura sansa sa o vedem si la interior. E incredibil de cald si acele 2 beri racoritoare pe repede inainte nu mai par chiar cea mai buna idee acum. Lasam bicicletele la umbra, platim taxa de intrare si o luam la pas. pe sub soarele ucigator. Urcam pe niste scari metalice la nivelul superior. Abia poti sa atingi balustrada de fierbinte ce e. Dar avem parte de o priveliste frumoasa de sus De sus avem ocazia sa vedem si ruinele Cetatii Ladislau. Sau, ca sa il citez pe glumetul proprietar de la pensune "cetatea voastra, cetatea noastra". Cam asa despre Ladislau si Golubac. Ne continuam plimbarea prin cetate. Caldura teribila ne cam taie cheful de plimbare, totusi. Un tun Spingard, din secolul al XV Dupa cetate, o alta idee "mareata" pe care o am astazi - ne intoarcem la Golubac, spre plaja sa testez apele Dunarii. Ne asezam la umbra, cascam gura la meciurile de volei pe plaja si apoi ma arunc in apele racoritaore. Cam atinsi de foame, ne intoarcem spre cazare. Povestim cu proprietarii, de unde venim, unde mergem si toate cele. Au o romana destul de buna si ne intelegem bine. (Realizez ca trebuie, de acum, sa am grija ce spun si cand spun - suntem aproape de tara si cam toata lumea te poate intelege) In timp ce parcam bicicletele intr-o incapere din spatele pensiunii stau de vorba cu patronul. Curata de zor la niste bucati superbe de salau. Cu ocazia asta primesc si un sfat: "vrei sa mananci gustos - da-i cu somn, vrei sa mananci sanatos - da-i cu salau" Testam dusul din camera, scapam de hainele murdare si coboram pe terasa. Punem de o comanda de mancare - ciorba de peste excelenta si salau incredibil de bun. Alaturi, o paine calda pe care iti vine sa o mananci goala. Combinatia dintre pestele proaspat cald si salata de cartofi rece e dementiala. Ungem pestele cu niste vin. Observam ca pentru prima oara in aceasta excursie lumea nu se uita ciudat la noi cand intrebam de niste usturoi pe langa peste. Nu vine cu mujdei dar are mici bucatele presarate pe deasupra. Ceva mai tarziu, coboram din nou la terasa. Imi cad ochii pe doua frumuseti pe 4 roti Fiul proprietarului intra in vorba cu noi, in timp ce faceam niste poze la soarele ascuns intre nori. Ne recomanda, daca dorim, sa coboram la foisorul pe care il au pe malul apei. Ne recomanda si niscaiva bere buna(si chir a fost super buna). Inarmati cu bere buna si chef de relaxare, coboram la terasa de pe apa si cascam gura la un apus superb. Soarele se ascunde incet si superb in Dunare. Ne ascundem si noi in camera sa ne odihnim pentru ziua de maine
  2. Sambata, 31 Iulie: Manastirska Rampa (Kovin) - Golubac, Planificati: 80km, Realitate: 80.42km, Total: 803,4km Ne indreptam spre Golubac. Vom merge pe malul stang al Dunarii penru cativa kilometri apoi trebuie sa traversam, cu feribotul, pe cel drept. Pe seara, inainte de somn, am verificat programul de la feribot si nu imi plac foarte mult variantele. Avem de ales intre cel de 7.30 sau cel de 10.30. Avand in vedere temperaturile ridicate nu ne surade prea mult cel de la 10 - trebuie sa plecam de dimineata devreme ca sa fim siguri ca il prindem pe primul. Ne trezim cu noaptea in cap, bem cafeaua, montam gentile pe biciclete, lasam cheia de la pensiune pe interior si usa descuitata. La 4.58 trecute fix suntem calare pe caluti si dam pedale. Pedalam 2 km, folosind si luminile din dotare, pe drumul de asfalt de langa dig. Urcam apoi pe dig, unde se schimba foaia - avem parte de un drum de pamant cu foarte multe denivelari, urme adanci de la utilaje agricole si masini. Ne zguduie din toate incheieturile si ne pune la incercare abilitatile de manevrare a bicicletelor. Trecem pe langa o balastiera si cativa catei se cam iau cu noi la cearta. Dar scapam foarte usor de ei, doar cu o scurta stropire cu apa din bidon. Parca pentru a compensa, avem parte de un rasarit de soare superb, care ne ia, categoric, gandul de la drumul denivelat. In dreapta noastra, lunca Dunarii ne ofera o imagine de nedescris. Sute de pasari deranjeaza linistea diminetii. Din loc in loc, cativa pescari adormiti stau cu batul in balta. Soarele se ridica incet si superb peste Dunare Un loc superb in care cel mai potrivit ar fi fost sa te opresti, faci o cafeea si stai si te bucuri de peisaj. In spatele mintii un gand imi da imbolduri - trebuie sa prindem feribotul. Constient sau nu, maresc destul de mult viteza, motivat de acele ganduri. Din cand in cand Siri pierde contactul cu mine, ma opresc sa o astept. Se vede clar pe fata si gesturile ei ca mergem prea tare, avand in vedere si calitatea traseului. Dar suntem amandoi constienti ca nu avem chef sa stam cateva ore degeaba, asteptand urmatorul feribot. Ii dam bataie mai departe. Inainte de Dunavska, dupa vreo 17km de alergare zguduita, facem o pauza de tigara. De aici traseul coteste in stanga si intram apoi pe asfaltul de super buna calitate al DN134. Cu ochiul pe ceas si distanta parcursa, parcurgem aceasta portiune de drum la viteza maxima. Singura problema - un grup de caini foarte galagiosi si agitati. Ne alearga destul de mult. Consum aproape toata apa dintr-un bidon ca sa scap de ei. N-are rost sa mai precizez, pe langa starea de agitatie si enervare pe care au adus-o, ca nu au facut altceva decat sa ne creasca media de viteza pe aceasta portiune de drum. Parcurgem cei 13-14km de drum national in viteza maxima si ajungem rapid la Canalul DTD Dunare-Tisa-Dunare Construit cu scopul de a controla inundatiile, pentru irigatii, navigatie, turism, pescuit si vanatoare. Lungimea totala a canalului principal si a canalelor si surselor de apa e de 929km. Canalul principal contine 51 de instaalatii - 24 porti, 16 ecluze, 5 porti de siguranta, 6 statii de pompare si 180 de poduri. Pe canalele mai noi de pe DTD au fost constuite 84 de poduri - 62 auto, 19 feroviare si 3 pietonale. Una din cele mai importante constructii este barajul de pe raul Tisa, construit langa Novi Bečej. Canalul in amonte de pod si in aval de pod Facem dreapta imediat dupa pod si pedalam in paralel cu canalul. Ceasul ne arata ca suntem cam la limita cu feribotul existand riscul ca cel mai negru scenariu sa se materializeze - sa ajungem la punctul de plecare si sa il vedem plecand din fata noastra. Traseul pe langa canal e de fapt un drum plin de iarba si cu usoare urme de ceva carare, Pedalam pentru o scurta bucata pe dig, apoi coboram pe langa el. Canalul inainte de varsare in Dunare Ajungem la punctul de plecare al feribotului, Stara Palanka-Ram, cu 7 minute inainte de ora plecarii. Se vede clar pe fata noastra ca a fost ceva alergatura pana aici, nu e neaparat clar ca a fost cea mai buna idee Suntem relativ aproape de granita Serbiei cu Romania, granita care se confunda destul de mult cu raul Nera. Rau care se varsa in Dunare in aval de Stara Palanka. Putin mai in aval de punctul de confluenta apare si punctul oficial de intrare a Dunarii in Romania. De acolo vom merge, in fiecare zi, in paralel cu Romania, fiind separati de ea de apele fluviului. Trecuti peste sperietura ca s-ar putea sa il vedem plecand acum stam si il asteptam. Multa lume il asteapta - masini, motociclete, biciclete. Printre biciclisti si o familie din Elvetia - tatal, mama si fata de vreo 12-15 ani. Au pornit din Budapesta si se indreapta spre Romania. Stam la povesti si le dau ceva informatii - ar dori sa ia ceva transport in comun de la Severin spre Bucuresti, apoi sa mearga spre Marea Neagra si, ceva mai tarziu, spre centrul tarii si Transfagarasan. Intre timp apare si feribotul si urmeaza imbarcarea. Plata taxei de trecere se face inainte de urcare. E aglomerat si multe masini astfel ca plecam cu 15 minute intarziere fata de ora de plecare oficiala. (Noroc ca nu am alergat pana aici ca sa nu il pierdem ) Continuam povestile cu elvetienii, le mai raspund la intrebari si le las numarul de telefon, in caz ca au ceva nevoie de informatii cand ajung in Romania. Cetatea Ram apare in zare Ceva imagini in miscare din timpul traversarii https://youtu.be/gNerynvYd3w https://youtu.be/viVdgUBZMUE Ajungem la Ram, coboram de pe feribot si facem o pauza de hidratare. Imi atrage atentia un monument ridicat in memria eroilor sarbi din Regimentul 9 infanterie, primii recruti din divizia Dunarii ce si-au pierdut viata in Octombrie 1915. Deasupra noastra, cetatea Ram, inchisa la aceasta ora ~va urma~
  3. Vineri, 30 Iulie: Smederevo/Manastirska Rampa, Planificati: 36km, Realitate: 38.63km, Total: 722,98km Ziua de astazi se presupune a fi o zi de pauza asa ca nu pedalam decat vreo 40 de km. Prognoza pe astazi arata "superb". Telefonul mi-e plin de avertizari meteo - una dintre ele pentru temperaturi foarte joase. Tragem cu ochiul la barjele de pe Dunare, in timp ce ne bem cafeaua Pornim apoi spre Smederevo cu scopul de a vizita cetatea din oras. Orasul se afla la in amonte de noi, la vreo 20km pe sosea, pe malul drept al Dunarii. In apropiere de Kovin, dam de un mic port cu ambarcatiuni de agrement si pescuit Urmeaza o portiune de drum foarte aglomerat, putin stresant din cauza tirurilor. Dar suntem feriti de pericole totusi. Traversam Dunarea pe podul Kovin si ajungem rapid in oras. O scurta oprire la Lidl - suc de mere rece si niste croaissante pentru mic dejun. O fanfara face galagie prin parcare -ori se pregatesc de o nunta ori de ceva festival De aici pornim spre cetatea Smederevo - fosta, temporar, capitala a Serbiei in vremurile de mult mult apuse. A fost construita intre 1427 si 1430, de catre Đurađ Branković. Ceva mai tarziu, a fost fortificata de catre otomani, dupa cucerirea orasului in 1459. Cetatea a supravietuit numeroaselor asedii otomane si sarbesti dar a fost puternic afectata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In anul 2010 cetatea a fost pusa pe lista propunerilor pentru a intra in patrimoniul mondial UNESCO. Fortareata e incercuita de un zid de apriximativ 1,5km lungime si 2m grosime. Are 25 de turnuri de aproximativ 25 metri intaltime fiecare. Doua din laturile sale erau strajuite de Dunare si raul Jezava. Intre timp raul Jezava a fost mutat de langa ziduri. In acest moment e considerata parc al orasului si gazduieste uneori festvaluri, concerte si alte evenimente culturale. Intram in cetate prin poarta Jezava. La intrare ne este prezentat orarul de functionare si o harta a fortaretei In mijlocul cetatii se afla un superb teren de atletism. Legam bicicletele la umbra unei gherete, platim intrarea si intram pe podul de lemn de peste santul cu apa. Cateva trepte abrupte ne duc la nivelul superior de unde avem o priveliste superba asupra Dunarii "invadate" de barje ce se misca in ambele directii. (cat am stat in aceasta zona am observat o intensa activitate a barjelor pe tot parcursul zilei, de la primele ore) Curtea interioara vazuta de la primul nivel si parcul din interiorul zidurilor exteriorare Cateva randuri de trepte ma duc in varful unuia dintre turnuri. Siri ramane jos, eu urc scarile alaturi de un cuplu asiatic insotit de un ghid. Profit ca le povesteste in engleza si trag cu urechea la informatiile pe care le da. De asemenea imi permit cateva intrebari la care mi se raspunde cu cea mai mare amabilitate posibila. Turnul in care m-am cocotat alaturi de grupul asiatic Raul Jezava sau, de fapt, ce-a mai ramas din el - pentru ca pare doar un canal de cateva sute de metri. ZIdul dinspre Jezava si, din nou curtea interioara In poza de mai sus - turnul cel mai din stanga e putin aplecat. Aflu de la ghidul de langa mine ca a inceput sa se lase foarte mult si ca, datorita unuor lucrari foarte utile la baza sa, au reusit sa il stabilizeze. Si ajungem la punctul de plecare Parasim cetatea. Intre timp, bicicletele noastre si-au facut niste prieteni Mai dam o raita prin parcul interior, mai trantesc cate o artistica pe ici pe colo Ne intoarcem la Lidl, de unde ne facem provizii pentru mesele de astazi. Pornim apoi spre cazare pe acelasi drum pe care am venit. Pe terasa, o doza de bere face cam mult gura asa ca o fac sa dispara rapid si trimit apoi in cautarea ei o bucata de pepene rece si foaaaaaarte racoritor. Ceva mai tarziu innecam intr-un vin rose niste tuberculi Lenevim, cititm, "socializam" online, atipim, cascam gura la Dunare toata dupa-amiaza pana la apus La pensiunea de alaturi, un grup de vreo zece tineri isi face aparitia. Boxa JBL imensa imi da ceva emotii pentru la noapte dar, aveam sa aflu mai tarziu, ca n-aveam de ce sa imi fac griji. Pe seara isi pornec aparatul anti-tantari. E incredibil cat de des auzeai cum pocnesc dracii aia mici si enervanti. Luam exemplu barjelor atipite si, incet-incet, ne tragem si noi la somn. Maine e zi de pedala, din nou.
  4. Dap. Isi face treaba. Noi avem tot timpul o bricheta din aia cu ciocul lung - din cand in cand mai aprindem putin "jarul" de cafea, daca pare ca se linisteste. N-am auzit pana acum solutia home-made si, la cum suna, nici nu cred ca o sa ajung vreodata sa o incerc. Ma tenteaza aparatul ala, in schimb si, probabil, o sa ajung sa il testez.
  5. Multumesc pentru toate detailiile utile. In tura din 2017 din Austria ne cam mancau tantarii in camping-ul Nord Sam din Salzburg. Nu mai stiu daca a fost ideea lui sau a cautat pe net, dar prietenul cu care eram a sugerat sa ardem cafea macinata, pusa pe niste folie de aluminiu, sa alungam tantarii. Din multe experiente proporii functioneaza, dar pana la un anumit punct. Daca nu ai foarte foarte multi si daca nu sunt foarte foarte rai, atunci e o solutie buna(ma gandesc ca pe la aia din Delta ar putea sa mai dea rateuri) E clar o solutie buna(si urat mirositoare) daca nu ai altceva la indemana. In alta ordine de idei, din cele mult mai bune - exista acest aparat. Am aflat de el, in aceasta tura, de la gazda noastra din Baja. Cei doi fii ai sai il folosesc cica cu foarte mari sanse de succes cand merg la pescuit. Si la ce tantari aveau prin Baja, chiar ii cred. Am reusit sa vedem si noi cum isi face treaba, la vreo ora dupa ce "l-ar fi pornit" dar de fapt era oprit. Noroc ca au venit kinderii si i-au aratat cum sa il porneasca. A fost ok dupa. Mai nasol a fost ca eram deja capsati binisor. Cateva bucati din niste bake-rolls pe care le scapasem pe jos cu vreo 2-3 ore mai devreme Cu placere. N-am nimic cu nimeni si imi place ce o iesit acolo, Doar ca mi se pare o totala si nesimtita risipa de bani care ar fi putut fi folosti cu un scop muuult mai bun. Casc gura cu admiratie la maretele catedrale de prin Europa, pe unde ma duc plimbarile mele, dar alea au fost facute cu sute de ani in urma, in cu totul alt context. Nu cred ca mai avem nevoie de asa ceva, doar ca sa aratam cat de tari putem fi. Si, din pacate, cam vad acelasi lucru si pe la noi prin tara, de cam multi ani. Incepand cu satul natal si mergand pana la ditamai capitala tarii. .....Dar deh, asta e o cu totul alta discutie si de cu totul alta culoare....mai spre alb, mare.
  6. Continuare: Joi, 29 Iulie: Belgrade - Manastirska Rampa(Kovin), Planificati: 80km, Realitate: 79.44km, Total: 684,35km Pornim din Kovin spre cazare. Facem o scurta oprire in parculetul de la iesire. Am gasit pe net ca aici ar fi o macheta a Dunarii in Serbia si vrem sa o vedem. Din pacate se pare ca nu mai prezinta foarte mare interes pentru autoritatile locale - macheta e gandita a avea o sursa de apa care sa arate cum curge Dunarea prin Serbia dar apa nu mai exista Un video cu ce am am gasit pe acolo - apar localitatile pe care le-am bifat si cele pe care urmeaza sa le bifam in periplul nostru din acest an https://youtu.be/P-qC2v17ly0 Obiectivul noastru pentru anul 2021 Pedalam pe un drum asfaltat foarte putin circulat, La un moment dat, o masina cu numere de Serbia ne claxoneaza, ne face semne. Oprim si stam de vorba. Surpriza vorbesc romaneste si vor sa afle daca avem nevoie de ceva ajutor, informatii. Le multumim frumos, totul e in regula si ne continuam plimbarea spre cazare. Pe drum, in fata unei case o gramada de pepeni imi face putin cu ochiul....n-ar strica dar nici nu e loc sa ii caram, asa ca ii dam pedale. Cazarea e superba, amplasata intre dig si Dunare Desi ne asteptam sa fim intampinati de tatal proprietarei, ea fiind la munca in acel moment, ii gasim pe amandoi acolo. Cunostintele ei de englza sunt, in cel mai bun caz, de baza. Dar reusim sa ne intelegem destul de bine. Google translate a ajutat destul de mult in aceasta conversatie. Tatal proprietarei nu stie nicio boaba engleza, dar cunoaste foarte bine o alta limba internationala - doua paharele si un lichid magic fac cat o mie de cuvinte Ni se dau toate informatiile pe care trebuie sa le stim. Avem cateva bidoane de 5l cu apa - apa de la robinet nu e potabila si nu trebuie folosita la gatit sau baut. Cazarea pare a fi o casa de vacanta pentru uz propriu care a ajuns sa fie inchiriata ceva mai tarziu - sunt multe poze cu membrii familiei, plin de sticle de vin si alte bauturi mai puternice. Privelistea de pe terasa e superba si ne bucuram ca ni s-a refuzat cererea de cazare pentru doar o noapte. In timp ce ma cert cu o bere pe terasa (si platesc si niste polite mai vechi din gasca) https://youtu.be/ePC8n8AjksU ma tot gandesc la pepenii aia. Golesc rapid gentile spate de la bicicleta mea si dau pedale spre casa cu pepeni. Nema engleza, dar nici nu e nevoie - limbajul semnelor si al banilor rezolva rapid problema si pedalez spre cazare cu cate un pepene in fiecare geanta E groaznic de cald si ajung la cazare ud de parca abia as fi iesit din dush. Lenevim pe terasa si savuram pepenele racoritor. Din cand in cand ne mai certam cu cate o bere. Berea nu castiga cearta. Am pedalat aprope 700 de km, prin ploaie, noroaie si muuuult praf pana acum si am cam neglijat bicicletele. Imi cer scuze si le impac cu un dush si o sapuneala exemplara. Cina o servim pe terasa - doua ture de paste(prima a disparut fara sa ne dam seama ) si o sticla de vin rose. Ne bucuram de liniste, peisaj si frumosul apus de soare. "Cateva" furnici isi fac de lucru pe langa scaunele noastre. Daca are careva idee pe ce stau furnicile alea - il provoc sa spuna. Mi-e greu sa cred ca o sa ghiciti Pe seara, dupa ce soarele s-a ascuns bine, tantarii incep sa ne chinuie. Ardem cateva ture de cafea si apoi ne bagam la somn, lasand terasa in grija tantarilor.
  7. Joi, 29 Iulie: Belgrade - Manastirska Rampa(Kovin), Planificati: 80km, Realitate: 79.44km, Total: 684,35km Ne trezim cu noaptea in cap. La ora asta nu avem de unde lua cafea si nici nu am chef sa stau in fata hotelului cu primus-ul. Ne multumim, pentru moment, cu niste cafea la plic. Putin dupa 4.30 ne bem "cafeaua" in fata hotelului. E o caldura incredibila, betoanele emana caldura din fiecare coltisor. 11 minute dupa ora 5 suntem gata de plecare. Parasim Belgradul pe podul Pancevo, Desi e foarte devreme e ceva trafic pe ambele benzi de pe sens. Folosim trotuarul lat de pe pod. pentru traversare Dunarea in aval de pod Un indicator de traseu ne arata, pe langa clasicele mesaje, ca traseul marcat spre Pancevo include 10km de drum de pamant. E specificat si ca drumul principal e destinat masinilor/motocicletelor si, drept urmare. nu au putut sa il marcheze dar ca ciclistii sunt tolerati pe drum si nu e o varianta foarte rea. Alegem, ca de fiecare data, traseul pe dig. Atunci cand am optiunea sa nu circul in trafic, prefer sa nu o fac. "Poate esti norocos sa mergi incet, e posibil sa mergi in directia gresita" Desi e dimineata, sunt ceva nori, ne bucuram de rasaritul soarelui Mergem pe dig, pe un drum nici prea bun dar nici foarte rau. In dreapta noastra lunca Dunarii cu nenumarate pasari. Foarte multe lebede ne dau binete si ne ureaza drum bun. Naduseala e foarte puternica, transpiram din greu. Aproape de Pancevo traseul pe dig e format din doua carari, dar nu e nimic de speriat Urmeaza vreo 2km de asfalt prin oras. Facem o scurta oprire pe malul raului Timis, intr-un micut port cu felurite barci de agrement Iesim din Pancevo pe asfalt, printre msini, vreun kilometru, doi. Trecem pe langa o rafinarie Gazprom - o imensitate. Cred ca am pedalat pe langa ea vreo 2km. Ne deplasam pe pistele de biciclete din dreapta drumului. Unele chiar OK, altele mai sparte. In anumite zone ai senzatia ca sunt niste trotuare inguste, dar toti localnicii par sa le foloseasca. Desi nu au cea mai buna calitate peste tot, mi se pare super ca esti ferit de trafic indiferent cat de mare sau mica e localitatea prin care treci. In Starčevo facem o oprire de mic dejun. Pare a fi crasma de sat. Dar avem parte de o cafea super buna. De la brutaria de langa ne aprovizionam cu doua croaissante cu ciocolata delicioase si calde. Surprinzator pentru noi - putem achita cu cardul chiar si in aceasta localitate micuta. Dupa mic dejun avem din nou de ales intre traseul pe asfalt cu trafic moderat si cel fara masini dar cu 28km de pamant si macadam. Graba nu e, de maini nu avem chef asa ca alegerea e foarte simpla. Avem parte de un drum bun la inceput apoi niste carari cu iarba care ne fac deplasarea putin mai dificila. Mergem pe dig sau pe langa dig. alegand urmele care arata mai bine. Ne delectam cu peisajele si cu zgomotele facute de sutele de pasari de prin lunca. Cu vreo 4km inainte de Kovin, revenim pe asfalt. Cazarea de astazi e la vreo 10km de Kovin. Deci suntem foarte aproape. Cand am facut rezervarea am cerut o singura noapte. Mi s-a raspuns ca nu accepta decat minimum 2 nopti. Un calcul scurt - pensiune pe malul Dunarii, leneveala, vreme frumoasa - si am schimbat schimbarea - o sa stam 2 nopti. Intram in Kovin sa ne aprovizionam cu mancare pentru urmatoarele doua zile. Prima oprire - o pizza super buna si o bere la o terasa foarte primitoare cu biciclistii Facem cumparaturile intr-un supermarket din oras. La casa, vanzatoarea se distreaza cand ma vede ca platesc cu ceasul. Cica o noua metoda de plata "card o"clock". La iesire, cat distribuiam cumparaturile prin genti un nene batran, ne ia la povesti in romana. Target-ul lui: sa ii dam 40 de dinari pentru o paine. Gura lui zicea paine dar fata si mirosul ziceau alcool, bere, vodca. Nu reuseste sa ma induplece. ~va urma~
  8. EyesOnly

    Nu inteleg de unde ai tras concluzia ca insinuez. Am fost foarte clar in exprimare, nu era niciun substrat - e clar ca problema e la tine
  9. EyesOnly

    confirm delay-ul. Batranul meu 800 e mai bun din punctul asta de vedere decat actualul 830 Macar nu mai trebuie sa caut in dictiionar definitia termenului "lene"
  10. EyesOnly

    interesant. in afara de ture pe ploaie nu l-am spalat niciodata
  11. Continuare Miercuri, 28 Iulie: Belgrad, Planificati: 0km, Realitate: 0km, Total: 604,91km Dupa ce ne savuram cafeaua, parasim interiorul fortaretei prin Poarta Regelui, construita intre 1690 si 1696. Fatada exterioara a fost construita intre 1723 si 1736. Sava, linistita si curata, vazuta de sus Trecem pe langa mormantul eroilor nationali - Đuro Đaković (1886–1929), Ivan Milutinović (1901–1944), Ivo Lola Ribar (1916–1943), Moša Pijade (1890-1957) si urcam treptele Marii Scari Dupa o scurta vizita prin camera de hotel ne indreptam spre spalatoria unde ne-am lasat hainele. Desi e abia ora 10, canicula ne chinuie teribil pe drumul dus-intors. Ne aprovizionam cu apa rece de la supermarketul de langa hotel si stam la o tigara, la umbra. Observ un cuplu pe o bicicleta putin mai ciudata. Intru in vorba cu ciclista care isi croia drum spre supermarket, trecand pe langa noi - sunt din Franta si fac un tur al Europei. Au plecat spre nord, spre Scandinavia si apoi spre sud, prin Ucraina si Romania. Le urez drum bun si imi vad de tigara. Apoi hotarasc sa fac cateva poze la bicicleta. E parcata in fata hotelului nostru si francezul se asezase deja la terasa. Intru in vorba si cu el si aflu pe unde s-au perindat prin Romania. Aflam cu surprindere ca singurul loc in care a stat mai mult de o noapte in Romania a fost Suceava, in Bucovina mea natala. Si asta pentru ca trebuiau sa astepte dupa ceva piesa pentru reparat bicicleta. Au mai fost prin Dorohoi, Focsani, pe litoral. De aici, prin Bulgaria spre Belgrad. Din Belgrad vor pleca spre Zagreb si apoi prin Alpi, spre casa. Bicicleta, electrica asistata e foarte interesanta. Parasolarul ii protejeaza de soare si ploaie, incarcand in acelasi timp bateria motorului electric. Ceva mai tarziu, cand am studiat mai in detaliu pozele am aflat ca participau la cea de-a 4a editie a Sun Trip - o aventura in care 40 de participanti trebuiau sa parcurga 10000km prin Europa, la libera alegere dar cu 5 puncte de control bine definite pe care trebuiau sa le atinga. Incercam sa decidem ce facem in continuare si ni se pare intereant sa mergen la Muzeul Iluziilor. Arunc o privire pe harta si ma pufneste rasul, cat de idioti am fost - muzeul e la doi pasi de spalatoria de haine. Doar ca noi am verificat harta abia dupa ce ne-am intors la hotel. Luam astfel la picior, din nou acelasi drum ca dimineata. Intrarea putin cam camuflata pentru doi turisti terminati de caldura. Dar racoarea de la interior e incredibila, Desi se vrea a fi, in principal, un loc de distractie pentru copii si partintii lor, ne-am distrat de minune. Ceva "iluzii" interactive, locuri de facute poze hazlii. Multe poze cu tot felul de iluzii optice. Cineva s-a decis sa ma serveasca pe farfurie, la pranz De la atata caldura, Siri a intrat la apa si apoi s-a dilatat Am inceput sa am vedenii si sa vad tot mai multi ca noi Pe usa scria "sala oglinzilor", la interior - o gramada ca mine si ca Siri, nicio oglinda. Tradareee, minciunaaaa Toata mancarea sarbeasca din ultimele zile m-a facut foarte puternic Vreo 3 scurte filmari cu unele din exponate https://youtu.be/458Gf61V16E https://youtu.be/S0vNw-L1Kbc https://youtu.be/a4GRSYA91dQ Terminam cu distractia pe la iluzii, luam niscaiva suverniruri pentru acasa si ne indreptam spre hotel. Trecem pe langa superba cladire a Hotelului Moscova Urmeaza o dupa amiaza mai linistita cu nimic special in program. Mai pe seara iesim sa facem stocul de apa pentru ziua urmatoare. Luam o pizza in camera si o tranformam rapid in cina care-a fost. Pregatim bagajele pentru dimineata - gata cu leneveala, maine ne intoarcem la pedalat!!!!
  12. Cu placere N-as putea spune ca e asa sau ba. Nu era niciun anunt ca ar fi fost ceva de genul in zona. Doar un gard de protectie si acel anunt. Inclin sa cred ca era vorba despre ceva lucrari sau probleme temporare - gen ziduri instabile Si nici nu am avut curiozitatea "ilegala" de a afla.
  13. Miercuri, 28 Iulie: Belgrad, Planificati: 0km, Realitate: 0km, Total: 604,91km Ne luam cafeaua de dimineata de la Starbucks-ul de langa noi si pornim la pas spre fortareata. Trecem pe langa un monument dedicat Frantei si ajutorului pe care aceasta l-a dat sarbilor in primul razboi mondial. Intram in fortareata pe poarta Karageorge, datand din anii 1750-1760 Cativa dinozauri au o discutie aprinsa - nu se pot hotari cine sa pregatasca micul dejun Trecem prin zidul interior, folosind poarta Instabulului Intre aceste ziduri se afla muzeul militar care prezinta, la exterior, cateva exponate de tehnica militara. Muzeul fiind inchis la acea ora, cascam gura la tehnica expusa. Un mortier de 30,5mm O baterie de rachete SAM-3 "SA-3 GOA" Cateva tunuri de 150mm/105mm Un tanc usor american - Stuart MKIII si un Panzer II nemtesc Doi pasi mai incolo se lauda si italienii cu Fiat-ul M15/42 Inca un Panzer I si un Stuart V stau de vorba, pasnic de aceasta data De dupa tufisuri suntem amenintati cu o toprila TG-53 Alaturi, o mitraliera Model 35(Breda) din 1939 O mina marina SAG-2 se joaca v-ati-ascunselea cu noi Alaturi o mina acustica germana GBT(MAL) Un pendolared de 45cm. model 1936 - daca stie careva sa dea mai multe detalii despre asa ceva, e binevenit. Eu nu m-am prins exact ce e. O alta mitraliera 20/65 MK24 Twin de 20mm Cateva tancuri, stau sfioase dupa boscheti - Sturmgeschütz III(car de asalt), un Panzer IV si un tanc mediu iugoslav model Tank A Intr-o zona cu acces interzis Ne indreptam spre intrarea interioara in fortareata, cascand inca o data gura la exponate Si apoi ne plimbam prin fortareata, trecand pe langa turnul cu ceas si apoi pe langa poarta lui Stefan Lazarević, cunscut ca si Stefan cel Inalt Fortareata vegheaza asupra Savei si Dunarii care ni se arata superb de la inaltime Monumentul Victor - ridicat in cinstea victoriei impotriva turcilor si a imeriului austro-ungar in timpul razboaielor balcanice si a primului razboi mondial - numara barjele care isi fac de lucru de dimineata pe rauri. Monumentul a fost finzlizat in 1928 si are o inaltime de 14 metri. Un loc numai bun unde sa ne terminam de baut cafeaua in linistea si racoarea diminetii. ~va urma~
  14. Continuare: Marti, 27 Iulie: Belgrad, Planificati: 0km, Realitate: 0km, Total: 604,91km Ceva mai tarziu, ne indreptam spre parcul din centru. E punctul de intalnire pentru cei care doresc sa faca o plimbare pe Sava si Dunare. Noi am cumparat biletele ceva mai devreme. Dupa ce se aduna toata lumea, pornim la picior spre punctul de plecare aflat pe malul Savei Avem parte un superb apus de soare si de niste imagini incredibile cu orasul luminat, dupa lasarea intunericului. Pornim pe Sava, in aval, spre punctul de confluenta cu Dunarea. Acesta e foarte usor de descoprit - se observa o diferenta imensa intre apa limpede a Savei si apele tulburi, agitate de ploile puternice din Germania si Austria din zilele precedente, ale Dunarii. Desi planul initial prevedea ca o sa inconjuram insula, se pare ca nu mai avem voie - sunt ceva activitiati militare in zona si, in plus, insula e inconjurata de o "ceata" densa - cateva barci imprastie substante impotriva tantarilor. Toate podurile peste Sava sunt luminate superb si ne delectam cu aceste imagini la intoarcerea la locul de plecare. Ne bucuram de aceasta plimbare si de racoarea lasata dupa ce soarele s-a ascuns bine de tot de noi. Capitanul are ceva butoane cu care sa se joace Si doua video scurte(din liver-urile de pe facebook) https://youtu.be/XBKHM_-v8pQ https://youtu.be/Pw5Ay3zZfzs Dupa debarcare, facem o scurta plimbare prin fortareata. Deja ne e dor de racoarea de pe vaporas. Vom reveni, pe lumina, sa vizitam fortareata si sa ii descoperim imprejurimile.
  15. Continuare: Marti, 27 Iulie: Belgrad, Planificati: 0km, Realitate: 0km, Total: 604,91km Periplul nostru prin Belgradul topit de canicula continua cu o vizita la Muzeul Nikola Tesla. Nu am verificat programul inainte si ajungem acolo la 3 minute dupa ce tocmai a inceput turul pentru grupul din fata noastra. Achitam rapid biletele - doar cash, nu card - si suntem introdusi in sala in care se adunase tot grupul. Urmeaza cateva detalii de la ghid apoi o vizionare de 15 minute a unui film despre Nikola Tesla. Dupa film, ne mutam in camera alaturata unde ne sunt prezentate, intr-un mod interactiv, inventiile prezente in muzeu. Muzeul e frumos, dar cam inghesuit. De asemenea, desi se pricep bine sa prezinte exponatele, anagajatii sunt cam agitati si dau senzatia ca ii incurcam cu prezenta noastra acolo. Trecem peste asta si ne bucuram de prezentari. O pompa(stanga jos) si o turbina(centru) Cea mai veche carte din biblioteca lui Tesla - carte ortodoxa de rugaciuni, publicata in Viena anului 1795 Barca cu telecomanda Un oscilator de 250V Electrodinamometru Watmetru portabil Cascam gura la restul de aparate. La final, intr-una din camere gasim si urna in care sunt pastrate ramasitele lui Tesla. Iesim din muzeu cu ceva sentimente amestecate. A fost o vizita super rapida, deranjata de atitudinea angajatilor. Dar un sentiment placut datorat sesiunilor interactive si a demonstrariilor practice. O luam la picior spre "casa" din buricul targului. Trecem pe langa ambasada Belgiei, a carei stema imi capteaza atentia Doi pasi si trei zone de umbre mai incolo - biserica inchinata Apostolului Marcu. Biserica gazduieste ramasitele Tarului Dushan cel Puternic(1308-1355) Parasim biserica si ajungem la "umbra" aerului conditionat din camera. Pierdem putin vremea pe Netflix si apoi iesim la o pizza udata de bere buna si rece, la o terasa de pe langa Piata Republicii Despre vreme - numai de bine. Noroc cu berea rece ~va urma~
  16. Marti, 27 Iulie: Belgrad, Planificati: 0km, Realitate: 0km, Total: 604,91km Ne trezim de dimineata, putin dupa 7 trecute fix. Gasim deschis Starbuck-ul de langa noi si ne luam portia de cafea, timp in care facem planurile pentru ziua de astazi. Dupa cateva telefoane, gasim o spalatorie dispusa sa ne rezolve hainele si pornim, la picior, spre ea. Verificam indicatoarele de traseu dar nu ne folosim de ele astazi Lasam hainele si ni se spune sa venim in jur de ora 19 dupa ele. Pornim la picior, printre cladiri, profitand de orice umbra pe care o gasim. E abia ora 9 si deja ne topim din cauza caldurii. Prognoza pentru ziua de astazi arata "minunat", din nou Trecem prin fata cladirii parlamentului. Fie vorba intre noi, mult mai atragatoare decat Casa Poporului Vis-a-vis, dincolo de un mic parc cochet - Noul Palatul Regal - resedinta presedintelui Palatul a fost construit intre anii 1911 SI 1922. A suferit daune mari din cauza bombardamentelor din primul razboi mondial. A fost reabilitat intre anii 1919 si 1922. In anul 1934 dinastia regala a parasit palatul, alegand Palatul Dedinje. Palatul regal a fost donat Muzeului Regal. Intre anii 1949 si 1953 palatul a fost renovat si extins. Din 1953 este resedinta presedintelui Serbiei. Palatul e strajuit de o superb magnolie - Evergreen Magnolia Ne continuam plimbarea pe strazile nu foarte aglomerate dar incinse de soarele puternic. Departe, in zare, tinta noastra - Catedrala Sf. Sava Facem o scurta pauza de rehidratare si mic dejun intr-o mica piateta. Aici dam de statuia lui Borislav Pekić - scriitor si activist politic Sarb/Iugoslav. E considerat una din cele mai mari personalitati ale literaturii sarbesti in secolul 20. Putina racoare nu strica niciodata Ne apropiem de catedrala Sf Sava A fost gandita pentru a servi drept principala catedrala a bisercii ortodoxe sarbesti, inchinata fondatorului acestei biserici - Sf. Sava. E construita pe presupusa locatie a mormantului Sf. Sava. Sicriul sau ar fi fost ars in 1595 de catre Sinan Pasa. Proiectul acestei catedrale a dat nastere unor discutii intense legate de dimensiunile si scopul acestui templu. A fost gandita ca o replica, in dimensiuni si arhitectura, a moscheii/catedralei Hagia Sophia din Instanbul. Constructia efectiva a inceput in anul 1935. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in 1941, constructia ajunsese la 10 metri inaltime. Armata germana si partizanii lui T|to au folosit cladirea neterminata pe post de depozit de munitii. Abia duoa foarte multi ani, in 1984, biserica ortodoxa a reusit sa obtina permisiunea sa continue lucrarile. Un alt arhitect a fost ales sa adapteze proiectul la noile tehnici si materiale de constructii din acea vreme. O sluba cu 100.000 de participanti a avut loc in 12 Mai 1985 - un impact enorm asupra modului in care biserica a fost privita de catre comunisti in anii urmatori. Insasi Mama Rusie si al ei tar, Vladimir Putin, au finantat enorm constructia acestei catedrale, in mod special mozaicul superb de la interior. Catedrala ar fi trebuit sfintita in 2020, cu prezenta evidenta a tarului Putin. Din cauza pandemiei eveniemtul nu a mai avut loc. Desi nu am vazut-o de aproape pe a noastra mie mi-a dat senzatia ca vad cum o sa arate mareata catedrala a neamului din capitala. O cladire imensa, impresionanta si superba la interior. Mozaicul de pe pereti e absolut incredibil, milioane si milionae de mici bucatele care formeaza niste imagini incredibile. Fun fact - la interior, incerc sa fac o poza unui mozaic. O femeie isi tot face selfie-uri in aceeasi zona. In stilul meu clasic incep a bombani sa se dea la o parte sa imi fac poza, sa termine cu selfie-urile. Cateva secunde mai incolo se indreapta spre noi si ne roaga, intr-o romana de foarte buna calitate sa ii facem o poza. Ma umfla rasul. Aparent nu a auzit bombanelile mele sau nu le-a bagat in seama. Lasam in urma noastra imensa cladire, cu sentimente amestecate, de admiratie asupra lucrarii facute si de groaza grandomaniei afisate. ~ va urma~
  17. Continuare Luni, 26 Iulie: Novi Sad - Belgrad, Planificati: 97.5km, Realitate: 94.62km, Total: 604,91km Cazarea e chiar in buricul targului. Langa ea o pizzerie, unde infulecam 2 felii - prima masa pe ziua de astazi. La receptie, sa fac formalitatile de cazare. Un tip de acolo imi spune ca banii blocati peste noapte(imi raspunsesera la mesaj mai devreme ca ei au facut o pre-autorizare) vor fi deblocati si se vor intoarce in cont in maxim 15 zile, in functie de banca) Iau factura si cheile de la camera(etajul 2). Ii anunt ca suntem cu bicicletele si intreb daca avem unde sa le depozitam. Se consulta cu o colega si, pana la urma, spune ca nu au un spatiu special unde sa le punem. Singura camera cu balcon e data deja asa ca imi sugereaza sa merg cu ele in camera. Ies la o tigara si apoi Siri se apuca de carat bagajele. Intre timp apare o alta angajata a hotelului si ne spune ca nu avem voie cu bicicletele in hotel. Ii explic ca tocmai ce am facut check-in-ul si colegul de la receptie a zis sa le punem in camera. Cica el e nou si nu prea stie, dar proprietarul hotelului nu da voie sa iei bicicletele in hotel. Ne sugereaza sa le legam in fata intrarii si o refuz politicos - nu am de gand sa stau sa le pazesc si cu griji cat stam prin Belgrad. Pare ca intram intr-o situatie cam nasoala - Siri deja e cu telefonul in mana, cautand alte optiuni. Ma iau de angajata ca mi s-a spus de la receptie ca e OK sa le punem in camera si ca deja mi-au blocat si banii. Se duce si vorbeste cu cei de la cleaning si pana la urma vine cu o propunere de compromis - le lasam pe holul din fata camerei. Nici ca se putea mai bine, ii multumim si ne vedem de restul bagajelor. Bicicletele au stat excelent pe hol tot timpul cat am fost in Belgrad. Nu au incurcat pe nimeni si nici nu au ocupat din spatiul relativ redus din camera. (tre sa recunosc ca nu am specificat in rezervare ca venim cu biciclete si nici nu m-am uitat prea mult la ce facilitati au. Era un hotel in buricul targului destul de fancy. Asa ca am iesit OK pana la urma dar puteam sa avem si ceva probleme) Iesim la o scurta plimbare, langa hotel, in cautarea unor lichide. E o naduseala incredibila, betoanele din oras sunt incinse si degaja o caldura ca din cuptor. Gasim o terasa mai putin aglomerata si cu ceva ventilatoare si ne racorim cu o bere artizanala super buna Chelnerita super de treaba, ne da ceva sfaturi si indicatii despre oras, dupa ce afla, pe scurt, povestea noastra. Racoriti de bere, dam o raita spre cetate si cascam gura la raul Sava, de pe inaltime de aceasta data. Pe malul opus se observa vapoarele-terasa si parcul superb prin care am pedalt mai devreme. Abia poti respira pe afara asa ca ne intoarcem la hotel pentru dus si ceva odihna la umbra aerului conditionat. Putin dupa 17 Siri adoarme lemn. Eu butonez televizorul, transmisiuni de la olimpiada si apoi dau de un cont de Netflix, ramas logat, al unui turist indian. Dau de un film vechi dar foarte nou pentru mine, The Talented Mr. Ripley. SIri doarme tun. Putin inainte de 22, vazand ca Siri n-are nici cel mai mic gand sa se trezeasca, imi fac curaj si ies din camera, la o tigara. Iesind din hotel am sentimentul ca am intrat direct intr-un cuptor. Rezolv tigara si apoi ma intorc la racoare si somn, putin mai tarziu, si pentru mine. Noapte buna!
  18. Luni, 26 Iulie: Novi Sad - Belgrad, Planificati: 97.5km, Realitate: 94.62km, Total: 604,91km Ziua se anunta, in prognoze, teribil de calda si astazi. In plus, traseul presupune foarte mult trafic intens si drumuri super aglomerate. Din ce am citit si auzit, ne era frica de trafiul din Serbia si, in special, de bucata asta intre Novi Sad si Belgrad. Ne trezim cat de dimineata putem, rezolvam cafeaua, coboram bicicletele si bagajele pe scari, aruncam cheia de la apartament in cutia postala. In timp ce beau cafeaua observ o notificare de la Revolut - mi-au "disparut" din cont bani cam cat pentru cazarea de la Belgrad. Verific tranzactia si apare de la o firma din Belgrad. Dau rapid un mesaj la cazare sa ii intreb daca au luat ei banii - conform booking, ar fi trebuit sa platesc la locatie. Cum nu aveam pregatiti dinari in cont, s-a debit direct euro, la un curs de schimb de weekend. Ma cam calca putin pe nervi situatia asta, dar trec peste. La 5.21 ne punem in miscare. Avem parte de un cer plin de nori si foarte mult vant. Nu e exclus sa vedem si ceva ploaie astazi. Ne deplasam cam pe acelasi traseu pe care l-am facut deja de vreo 3 ori la picior, spre Dunare. Trecem fluviul pe podul fortaretei si ne luam la revedere de la ea. In aval de pod Dupa pod, cotim stanga si urcam pe pista de pe faleza. Ajungem rapid la podul "McDonald's", in timp ce cateva picaturi de ploaie se lovesc de noi. Nu e rost sa ne agitam, stim ce ne asteapta peste zi. Ne-am cam pierdut reperele si ne invartim destul de mult in zona podului. Un sens giratoriu imens, o strada super aglomerata, niciun indicator si multa incertitudine. Pana la urma gasim drumul care ne duce spre Sremski Karlovici(resedinta translatorului nostru boem si nebun, Dragan). Ne deplasam pe un DN100 super aglomerat, cu multe tiruri. Eu deschid traseul, Siri coordoneaza, pe cat posibil, traficul ce vine din spate. Ceva curbe, urcari si coborari scurte dar, spre surprinderea noastra, avem parte de soferi super ok. Nu se baga in depasiri, daca nu sunt siguri ca e sigur. Se folosesc si de indicatiile mele cand le fac semn sa treaca sau sa mai astepte. Ajungem in Sr. Karlovici si, pentru 2-3km scapam de trafic - cotim in dreapta pe un drum ce ne duce prin centru. Bonus - urcare scurta si abrupta, urmata de o coborare la fel de scurta si abrupta. Mai avem putin si ajungem la destinatie Nu ne incurcam prea mult si iesim inapoi in DN100. Nu facem nici macar 1km, cand GPS-ul ma anunta de iminentul inceput al primei catarari a zilei - vreo 4,5km cu 4,5% medie. Parcurg 100 de metri si ma opresc. In stanga drumului observ un alt drum, care merge in paralel cu Dunarea. Ma decid sa verific ce e pe acolo. Intram pe acel drum, verific putin hartile si pare ca am putea sa mergem pe acolo. Evitam drumul super aglomerat. Nu suntem foarte siguri dar ii dam inainte. Avem parte de un drum asfaltat(acu 1000 de ani) plin de gauri. Din cand in cand cate o masina trece incet pe langa noi, ocolind gropile din asfalt. Ne deplasam in paralel cu Dunarea si calea ferata aflata in proces de constructie/reabilitare. Dupa primul satuc, asfaltul spart se transforma in drum de pamant. Portiuni de urcare pe bicicleta, urmate de portiuni cu pietre mari pe care facem push bike. Pare ca suntem in salbaticie si nu vedem nicio casa. Dam si de ceva vita de vie, dupa o mica urcare super abrupta. Avem ceva dubii ca o sa iesim unde trebuie, dar ii dam inainte. Din cant in cand, cate o casa ratacita apare in dreapta noastra. Pe drum se observa urme proaspete de masina - daca a trecut masina pe aici putem merge si noi. Urmeaza cateva sute de metri pe un drum cat de cat ingust marginit de niste copaci mari si plini de verdeata. Bonus - avem parte de exact 3 minute de ploaie cu soare. Ciudat e ca nu e niciun nor deasupra. Drumul de pamant se termina intr-un drum de asfalt. La dreapta, o urcare abrupta pe asfalt. La stanga alt drum de pamant, in coborare. Evident, drumul cu urcare, e cel pe care trebuie sa mergem. Ne tragem putin sufletul mai aruncam o privire spre viaductul pe care trece calea ferata si ii dam inainte spre Cortanovci - 2km. cu medie de 7% si maxima de 15.6. Eu ii dau pe bicicleta, Siri mai pe bicicleta, mai pe langa. Putina plimbare de dimineata nu strica nimanui Ajungem la o vila din varful catararii, de unde ni se arata Dunarea si imprejurimile superbe Trei pedale mai incolo, trecem pe langa Vila Stankovic - un mic castel, sediu de podgorie, folosit pentru tot felul de eveniment si mini concerte(din ce am vazut pe Maps). E abia 7.30 deci are portile inchise pentru noi :))) Un indicator de traseu de bicicleta nu foarte relevant pentru noi Si un mesaj de linistire - daca cumva ramai fara bani, in mijlocul Serbiei, nu-ti fa griji. E ceva foarte normal si comun pentru toata lumea de pe aici. Intrarea in Beska se face intr-o coborare in mare viteza. Iesirea, evident, in urcare. Avem parte de un sus-jos continuu. Putin plat, spre deloc. Dam de o portiune de drum in lucru. O banda e sapata complet si multe camioane cu pamant si nisip circula in viteza pe cealalta banda. Ridica enorm de mult praf cand trec pe langa noi. Uneori ne oprim ca sa asteptam sa se aseaze - nu vedem nimic. Drumul spart tine cativa km, apoi iese soarele pe strada noastra. De fapt, a iesit cam mult soare, care ne "usuca" treptat si stoarce de puteri. Trecem pe langa niste ferme-livezi cu meri si peri. In Surduk, facem pauza de realimentare. Apa rece multa si o sticla de suc de visine Tube, care dispare rapid, lasand in urma doar mesajul haios de pe sticla Cotinuam pe acelasi carusel sus-jos, sub soarele torid. Mai avem vreo 35 de km pana la destinatie, cei mai dificili de astazi Acelasi super aglomerat DN100 ne este asfalt spre Belgrad. Il parasim pentru cateva sute de metri, de fiecare data cand trecem printr-o localitate urmad ca, la parasirea ei, indicatoarele sa ne aduca inapoi pe acest drum, Ultimii 10km, pana la intrarea oficiala in Belgrad au fost super super aglomerati. Masini mici multe cu soferi grabiti, tiruri peste tiruri si multe mijloace de transport in comnun. Parasim traficul aglomerat al orasului la o intersectie super mare, prevazuta cu piste si semafoare speciale pentru biciclete, chiar langa podul Mihajlo Pupin. De aici ne deplasam pe stradute inguste, printre case si masini parcate peste tot. Ajungerm rapid langa frumoasa noastra Dunare, intr-o zona cu multe terase. Ne bucuram ca am scapat de trafic si ne relaxam. E abia ora 13 si mai avem doar vreo 10km pana la cazare. Continuam pe malul Dunarii. Dam de o plaja populata cu zeci de pasari, in special lebede superbe Urmeaza cativa km incredibili, printr-un imens parc, cu piste speciale de biciclete alaturi de piste de alergare si trotuare pentru pietoni. Trecem pe langa sediul guvernului E atat de superb si relaxant pe aceste piste ca imi vine sa fac cale intoarsa sa le mai parcurg de cateva ori Traversam Sava pe podul Branko. si dupa vreo 2,5km prin centrul orasului, pe zone pietonale ajungem la finalul traseului nostru pentru astazi ~va urma~
  19. Continuare Duminica, 25 Iulie: Novi Sad, Planificati: 9km, Realitate: 0km, Total: 510,29km, la picior - vreo 5 Mai pierdem vremea la sediul asociatiei. Primim o diploma de partcipare si aflam ca am parcurs cam 9 procente din totalul de tuneluri care sunt accesibile. Siri primeste o mica maimutica, pentru participarea la banana challenge Cu rosu - ce am parcurs la picior, la exterior. Cu albastru, verde si portocaliu punctele atinse la interior. A fost un mic preview la ce s-ar putea vedea daca am vrea sa exploram in mai multe ore si zile. Leon a petrecut cam vreo 3 zile inchis in tunele. A ramas fara baterie si apa, la un moment dat, dar a reusit sa iasa la lumina, pana la urma. Udam plimbarea si povestile de astazi cu niscaiva bere depanam multe povesti. Leon ne aduce niste cutii si mici cufere cu obiecte gasite pe cand umbla prin aceste tunele. Gasesc o mondea de 5 lei - imi aduc aminte ca facem mici cutite din ea cand eram mici, plasand moneda pe linia de cale ferata si asteptand sa treaca trenul peste ea. Dragan, translatorul, ne face o invitatie la el acasa, oricand vrem noi. Locuieste putin mai incolo de Novi Sad, intr-un superb orasel - Sremski Karlovci. SI ne imbie cu plimabri pe insula Koh Chang cu frumoasele ei plaje. Un loc numai bun sa te ascunzi de caldura acestor zile. Nu prea se incadreaza in programul nostru, asa ca ramane sa tinem cont de invitatie intr-o vizita viitoare pe la Novi Sad. In timp ce noi depenam povesti(si sticle) cativa membri ai asociatiei strang de zor cutiile negre de pe langa noi si scot nisipul colorat de prin santuri. Pierdem multa vreme la ei in sediu pana revenim la realitatea crunta de afara - e groaznic de cald si nu iti arde de nimic. Overall, aceast mod de vizitare a cetatii a fost unul superb pentru noi. Ma bucur ca am ales sa facem asta si oamenii au fost extraordinari. Nu poti pune in cuvinte cat de fumos a fost si fiecare moment, fiecare gluma si legenda pe care am aflat-o. Recomand oricui, cu incredere, sa incerce asa ceva daca ajunge in Novi Sad. Pentru doritori, il puteti contacta oricand pe Leon: datele de contact se gasesc pe diploma de la inceputul acestui post. Decidem ca ne-am plimbat destul prin si pe sub fortareata si ne indreptam spre centrul orasului, cu ajutorul lui Dragan si a bolidului sau Ajunsi in centru, facem un mic detour pana la crasma cu plescavita identificata in seara precedenta. Comandam la pachet si savuram pranzul, pe la ora 16, in camera la umbra aerului conditionat Mai pe seara, plimbam din nou orasul la picior. Nush cum facem dar, inevitabil, ajungem sa vedem din nou Dunarea(ne tot cheama spre ea cumva) Ne mai racorim si cu o inghetata. Centrul orasului e inundat, din nou, de oameni. Terasele de sub geamul apartamentului nostru sunt pline si ele de musterii. Incet-incet, fara tragere de inima, tragem spre cazare. Pregatim bagajele pentru maine, pregatesc cafetiera pentru dimineata si incheiem ziua relaxati si multumiti. (In loc de PS: a fost un sentiment foarte placut sa revad locurile prin care ne-am plimbat prin fortareata in timpul campionatelor europene de MTB)
  20. Continuare Duminica, 25 Iulie: Novi Sad, Planificati: 9km, Realitate: 0km, Total: 510,29km, la picior - vreo 5 Ajungem la sediul asociatiei. Pe drum am vazut ceva lucrari de pregatire a campionatul european de MTB ce urmeaza a se desfasura chiar in aceasta fortareata (intre timp am vazut si multe transmisii live pe Eurosport de la aceste campionate - ciclistii treceau chiar pe langa turnul cu ceas si coborau, pe biciclete, o parte din scarile pe care noi le-am urcat la picior) Intram in sediul asociatiei, aflat intr-un unul din zidurile cetatii. Leon ne asteapta cu cafeaua fierbinte. E o adevarata bucurie sa ne ascundem de soarele puternic prin care ne-am plimbat, in interiorul acestor ziduri racoroase. Ne asezam la masa, combinam cafeaua si povestile cu ceva apa de izvor. In jurul nostru plini de cutii negre. Cele 2 mici santuri care strabat camera in care ne aflam sunt pline de ceva nisip batatorit de culoare mov. Aflam ca aceste fac parte din recuzita unui film ce a fost filmat in catacombele fortaretei. Acele cutii negre reprezentau un fel de "sicrie' fiecare continand un cap de om. Filmul urma sa fie prezentat in avanpremiera la un festival, in luna August(daca nu ma inseala memoria) Ni se prezinta si planul pentru deplasarea prin catacombe. De asemenea, cateva reguli de siguranta si deplasare. Daca. din varii motive, unul dintre noi nu se simte confortabil si vrea sa paraseasca zona, in maxim 5 minute putem ajunge oricand la un punct de iesire. Incepem plimbarea pe un culoar lung si destul de luminat. Leon incearca o gluma. in stanga culoarului se vad niste coloane verticale goale. Ne explica cum ar trebui sa coboram prin ele, folosind niste caramizi iesite in exterior drept puncte de sprijin. Cica ar fi singurul mod in care putem accesa catacombele. Pentru a intari farsa, ne spune ca trebuie sa ne aprindem frontalele. Ma cam prind ca se tine de sotii dar ii fac pe plac si decid sa "cobor" eu primul. Evident, dupa ce cobor cam un metru jumatate acea coloana de acces se infunda imediat :))) Rasete, glume si voie buna. Continuam prin tunel - ni se atrage atentia asupra materialului folosit pentru a suda caramizile intre ele. Datorita substantelor folosite pentru a-l prepara - a putut fi folosit ca si aliment de urgenta pentru partizanii care au stat zile si saptamani intregi in interior Ia mici bucatele pe care le farama in palma si,. pentru noroc si cate o dorinta de fiecare, lasam si noi cate o mica pietricica pe caramizile din zid Urmeaza un joc-farsa. Suntem toti 5 intr-un fel de intersectie de tunele. Fiecare primim cate o lumanare mica si trebuie sa pornim singuri prin cate unul din tunelurile care pleaca din intersectie. Ar trebui sa ne intalnim in camera romantica. Ni se deseneaza pe nisipul de pe jos traseul pe care fiecare dintre noi trebuie sa il urmeze. O succesiune de stanga, dreapta pe care trebuie sa o tinem minte. In ultimul moment Leon decide sa plec impreuna cu Siri, el va pleca cu Dragan, urmand ca fotograful sa mearga singur. Ca sa fie cat mai realist posibil - nu avem voie sa folosim telefonul, frontala. Pornim toti prin tunele, protejand cu mana lumanarea - curentul destul de puternic o poate stinge oricand. E un sentiment destul de ciudat. Leon si restul gastii fac o mica greseala, care le afecteaza putin farsa pregatita - continua sa vorbeasca dupa ce eu si Siri am pornit in explorare. Astfel, ne dam seama ca ei nu se misca aproape deloc din acel punct. Noi ne tinem de stanga, dreapta, dreapta, stanga, dreapta si ....soc si groaza....ajungem in exact acelasi punct de unde am plecat, doar ca pe alta intrare. Aici, baietii au pregatit zeci de lumanari aprinse, schimband peisajul total Le atrag atentia, pe viitor, ca ar trebui sa isi tina gura, daca vor sa fie si mai veridica experienta pentru vizitatori. DIn nou, la picior, prin catacombe. Guri de vizitare si aerisire, folosite si de catre locuitorii orasului care ajutau partizanii, pentru a le furniza alimente. Mici portiuni din tunele sunt luminate superb de la exterior Un alt exercitiu de explorare - de aceasta data nu vom folosi nicio sursa de lumina si va trebui sa ne folosim diferite simturi pentru a ne orienta prin tunele. Facem intai o usoara adaptare la intuneric - stingem toate luminile, pentru cateva secunde, la intervale de 3 secunde, 5 secunde, 10 secunde. Astfel ochii nostri se obisnuiesc cu intunericul mai rapid. Prima parte a exercitiului - folosirea simtului tactil. Ni se dau indicatiile de traseu, schimbare directie stanga, dreapta in diferite locuri. Cel care merge in fata trebuie sa isi foloseasca mainile pentru a urmari tunelul si locul in care trebuie sa schimbe directia. Cel din spate merge cu mana stanga pe umarul conducatorului si foloseste mana dreapta pentru a urmari tunelul. Pe parcursul deplasarii vom primi alte indicii despre simturile pe care trebuie sa le folosim. E putin spooky, dar foarte interesant. Dupa cateva tuneluri - baietii incep sa fac diferite zgomote. Folosim astfel auzul pentru a ne orienta. Apoi sunt folosite scurte semnale luminoase - folosim vazul pentru a urmari acele lumini. Urmeaza un alt quest - banana challenge: in anumite locuri din zid forma acestora iti da impresia unei banane. Ni se da o noua harta, de aceasta data pe un singur nivel - cel la care suntem noi acum. Ni se arata banana unde ne aflam noi si avem 35 de minute la dispozitie sa gasim o alta banana care ne este indicata pe harta. Gasca va veni in spatele nostru, pe oriunde decidem sa mergem. Doar in cazul in care incercam sa intram in zone foarte periculoase sau foarte greu accesibile, vom fi avertizati ca nu suntem pe drumul cel bun. Daca reusim sa gasim banana-tinta in maxim 35 de minute - vom intra in Banana Crew Wall: doar 75 de persoane din 1000 reusind pana atunci acest lucru. Studiem harta si incercam sa decidem in ce directie sa mergem. Pornim primii si baietii ne urmeaza. Stanga, dreapta, sus, jos, stai ca nu ai voie pe aici, hai inapoi....dreapta, stanga, stanga Tic ...tac.. tic. tac... timpul trece. Vrei ceva indicii?! Nu vrem, hai mai departe. Doua mici insecte cauta si ele banana promisa Si hai, hai. cauta banana.... Reusim sa o gasim dupa exact 37 de minute si dupa ce am primit un mic indiciu, deci nu intram in Banana Crew. Ni se deseneaza pe unde am fost, pe unde ar fi trebuit sa mergem si ce alte drumuri mai sunt in zona, care leaga alte astfel de banane. Suntem felicitati pentru cum am mers pe traseu Ne intoarcem spre sediul asociatiei - pe un drum mult mai scurt. O superba plimbare si un mod diferit de a descoperi fortareata. ~va urma~
  21. Duminica, 25 Iulie: Novi Sad, Planificati: 9km, Realitate: 0km, Total: 510,29km, la picior - vreo 5 Acum plecam intr-acolo In documentarea turei am reusit, prin circumstante norocoase, sa aflu ca putem sa dam o tura prin, mai bine spus pe sub, fortareata Petrovaradinska. Am luat legatura cu tipul care se ocupa de asa ceva, am stabilit detaliile finaciare si facut planurile pentru aceasta zi. Intalnirea e la ora 9. Punct de intalnire - simbolul oraslui -> turnul cu ceas. Ma trezesc pe la 7, fac cafeaua si cobor in piata de langa cladire sa imi trag tigara de dimineata. Folosesc unul din scaunele teraselor, din umbra catedralei, inca inchise, Putin dupa 8 pornim, pe jos, spre fortareata. Cladirea primariei, fara agitatie, de aceasta data, in jurul ei Trecem pe langa o cladire imensa, zici ca e un port-container, daca o privesti de sus Arunc o privire pe Maps si aflu ca e palatul Banovina - sediul guvernului provinciei autonome Vojvodina. Iesim din Novi Sad, chiar inainte de a trvaersa Dunarea pe podul Varadinski Fluviul, cu fortareata in stanga, in aval de pod Un fel de preview pentru ce va sa vina Ne invartim putintel prin orasul de jos pana dam de scarile, nu putine si nu abrupte, care ne duc spre turnul cu ceas Desi e abia 8.30, simtim deja caldura destul de bine. Va fi din nou o zi super calduroasa. Inca putin pana sus Si dam acusi de "ceasul beat" - un turn cu ceas, vechi de vreo 3 secole, folosit de pescari pentru estima ora, chiar si de la distante mai mari, de unde nu puteai deslusi exact pozitia indicatoarelor. Se spune ca o in putin inainte in lunile de vara si ramane in urma in cele de iarna. Punctul in care ne aflam ne ofera o priveliste superba asupra fluviului si orasului Novi Sad Cladiri superba in orasulu de jos, cu acoperisuri perfecte. In zare podul "McDonald's" Ne delectam cu privelistea asupra orasului in asteptarea grupei de soc. Primul apare fotograful echipei - Neboja. Putin mai incolo apare si Leon - ghidul nostru de astazi si cel care a infiintat fundatia/asociatia care isi propune sa descopere, sa reabiliteze si sa promoveze fata nevazuta a fortaretei. Un tip super de gasca, cu destule cunostinte de limba engleza. Dar, ca sa fie meniul complet, avem nevoie si de un translator. Astfel intra in peisaj Dragan, un tip jovial, "nebun", la modul bun, cu o engleza britanica superba. Ca de obice, Dragan intarzie. Astazi motivul e ca a stat pana noaptea tarziu la pescuit. Isi face intrarea in ropot de aplauze de la gasca deja stransa O pisica, atrasa de mirosul suncii din sandvis-urile pregatite de acasa, incearca sa intre si ea in trupa noastra Dupa toate introducerile de rigoare, o poveste pe fast-forward a ceea ce am facut si urmeaza sa facem eu si Siri in acest tur si apoi incepe oficial periplul nostru prin fortareata. Leon ne prezinta scurt istoria turnul cu ceas si a cetatii. Ne inmaneaza apoi o harta a cetatii, pe mai multe niveluri si ne provoaca sa ii aratam punctul in care ne aflam. Ochii inca plini de somn, cafeaua prea putina nu ne ajuta prea mult in acest quest. Dupa cateva explicatii suplimentare, eu inca sunt in cautari. Siri se misca mai repede si gaseste punctul cautat. Drept rasplata, primim inca niste informatii despre orasul de jos, structura si rostul fiecarui rand din zidurile de aparare. Dragan are grija sa traduca tot ce povesteste Leon in sarba sau sa ii furnizeze cuvintele care lipsesc din bagajul sau de engleza Pornim, in pas lejer, pe partea dinspre Dunare spre sediul asociatiei, aflat in coltul aflat tocmai pe partea opusa a cetatii. Unul din prietenii lui Leon isi deschide incet tarba cu suveniruri. Un mesaj printat pe hartie elimina orice confuzie - nu ne aflam prin vreun bazar turcesc sau indian Dunarea si ramasitele fostului pod Franz Josef Deschis in 1883 si distrus in 1941, avea rol de pod de cale ferata. Avea o lungime de 432m. Deschiderile sale erau de 76, 92, 92, 96 si, respectiv, 76 de metri. O carte postala cu podul intact, gasita pe internet Dragan ne povesteste istoria podului si cum, un soldat italian a salvat de la distrugere intreaga fortareata. Pentru a nu permite trecerea Dunarii si ocuparea fortaretei, in cel de-al doilea razboi mondial, au fost plasate tone de praf de pusca sub pod si in fortareata. Ca ultima solutie ambele structuri urmau a fi detonate. Podul a fost distrus dar soldatul italian care ar fi trebuit sa detoneze si bombele de sub cetate a ales sa nu o faca. Totul datorita faptului ca avea o iubita in orasul de sub cetate si ar fi insemnat, mai mult ca sigur, ca ar fi omorat-o. Pe ea si copilul lor. De asemenea, aflam ca, dintr-o pura intamplare Leon a avut ocazia cu doar cativa inainte sa se intalneasca cu copilul celor doi, ajuns acum la venerabila varsta de 70 de ani. Continuam plimbarea, plina de istorioare, glume, poante si informatii cu caracter istoric, prin cetate, Dragan ne ajuta foarte mult sa intelegem partile pe care Leon nu ni le poate explica in totalitate in engleza Leon ne momeste cu niste cafea si, in timp ce noi ne deplasam la pas, el triseaza si se deplaseaza cu masina spre sediul asociatiei sa pregateasca acea cafea. Una din gurile de intrare in zidurile cetatii, inchisa din motive evidente de siguranta pentru curiosi. Aflam ca, pe cat de vestit si frumos e festivalul Exit, el dauneaza enorm structurii si integritatii zidurilor si tunelurilor din fortareata. Toate acele multe sute de oameni care sar in sincron, vibratiile masive provocate de sistemele de sonorizare afecteaza puternic cetatea. Leon si gasca nu sunt incantati de acest festival, mai bine spus de locul in care se desfasoara. ~va urma~
  22. EyesOnly

    poti chiar sa incerci sa donezi plasma - habar n-am daca iti fac ei test de anticorpi ori ba. Eu mi-am facut test la ceva timp dupa ce am iesit din izolare, dar nu era la nivelul la care auzisem ca se recomanda donarea de plasma P>S> plus ca in Romania inca nu am voie sa donez(avusei hepatita in clasa a 7-a). In alte tari, dupa un set de analize as fi avut voie(cum face sora-mea de cativa ani in Germania) Eu am facut Pfizer cand mi-a venit randul. Nu mi-au crescut coarne vizibile. Daca o fi ceva ascuns la interior au ba, ramane de vazut. Efecte adverse, in afara de o foarte mica durere pret de 30-40 de minute in seara de dupa, nu am avut. Duamna mea tot Pfizer - a avut ceva dureri de umar dupa prima doza. destul de nasoale in a doua si a 3-a zi. Si cam atat.
  23. Erata la primul post pe 24 Iulie - e vorba, evident, de sambata si nu vineri Continuare Sambata, 24 Iulie: Vukovar - Novi Sad, Planificati: 82km, Realitate: 87,09km, Total: 510,29km Suntem cazati in centru, in spatele bisericii romano-catolice Reusim sa ne intalnim cu fiica proprietarei, ne arata apartamentul si ne recomanda sa lasam bicicletele in holul de jos al cladirii - o usa cu interfon asigura accesul in acelasi hol. Apartamentul are o camera mare si o bucatarie OK. Nu am incredere sa las bicicletele jos si decidem sa le urcam in camera - doua etaje, nu foarte mult de urcat. Aruncam bagajele prin camera si ne aruncam pe noi la o terasa de pe zona pietonala. Ceva bere rece si buna Leu plus o pizza excelenta completeaza meniul pentru micul dejun/pranzul de astazi Dupa masa, ne intoracem la spre cazare. Vis-a-vis de catedrala se afla cladirea primariei Dupa dus si putina relaxare, iesim la o plimbare de desmortire. Trecem prin Parcul Dunarii - un monument de categoria a 2a. O statuie lustruita de toti trecatorii care o atingeau si isi faceau poze cu ea. Statuia il reprezinta pe Đura Jakšić(1832-1878, nascut cu numele Georgije Jakšić) - unul din cei mai mari poeti ai Serbiei si, de asemenea, unul din cei mai importanti si talentati pictori Sarbi din secolul 19. Imi atrage atentia ca in prima parte a vietii a facut scoala in Timisoara Continuam pe stradute, spre faleza Dunarii. Imi atrage atentia un alt monument istoric - un Renault 4GTL, in foarte buna stare Iesim pe malul Dunarii, intre podul Varadin si podul "McDonald's" Soarele e la apus si loveste cu o lumina superba fortareata de pe malul opus, oferindu-ne o priveliste superba. Un monument dedicat memoriei victimelor din Novi Sad ale fascismului Ne bucuram de racoare, briza Dunarii si priveliste, in timp ce cascam gura la pescarii de pe mal. Unul din ei, dotat cu o undita rudimentara, tocmai a avut o zi buna - va avea parte de ceva somn pe seara https://youtu.be/06PnYK4WXzc Mai zabovim putin pe mail apoi ne indreptam agale spre cazare. Ne luam ceva provizii de mancare si apa pentru ziua urmatoare si apoi savuram cina - doua mini-pizza to-go - pe zona pietonala dintre catedrala si primarie Zona e super agitata, terasele sunt pline ochi. Plimbam putin pizza si mai cascam gura Palatul episcopal al eparhiei de Bačka. In fata acestuia o frumoasa statuie a poetului Jovan Jovanović Zmaj, statuie careia nu am reusit sa ii fac poza din cauza aglomeratiei din zona. Putin mai incolo, in Piata Republicii, o impunatoare statuie a regelui Petar I Кarađorđević, zis si Eliberatorul sau Regele Batran. A domnit peste Serbia, ultimul rege al sau, intre anii 1903 si 1918 si a fost primul rege al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor intre 1918 si 1921. Trecem apoi pe langa piata agroalimentara - zarim un fast food ce promite plescavita de buna calitate si il "acontam" pentru ziua urmatoare. Prin zona cladirii muzeului orasului Novi Sad, cateva artefacte militare sunt expuse pe trotuar Un tun anti-tanc Pak 40 de 75mm Unul de 40mm Ne mai plimbam putin pe strazile din jurul cazarii. Pare un fel de centru vechi din Bucuresti, dar cu stradute multe mai inguste. Pe stanga si dreapta strazii multe baruri in care urla diferite feluri de muzica. Destul de populate - lumea pare sa isi faca de cap, desi nu stau foarte compactati. In camera, cu geamul spre terasele din spatele catedralei, rasuna muzica de afara. Cel mai bine se aude un nene ce canta la vioara si ceva chitara. Imi fac griji ca o sa am probleme cu adormitul dar, aparent, caldura si oboseala din toate aceste zile m-a afectat destul incat sa adorm instant. Au fost 5 zile de pedalat consecutive. Maine prima(din multele ) zile de pauza.
  24. Continuare Sambata, 24 Iulie: Vukovar - Novi Sad, Planificati: 82km, Realitate: 87,09km, Total: 510,29km Intram in regiunea Bačka Palanka. Dupa Germania, Austria, Slovacia, Ungaria si Croatia o noua tara pe care o traversez de-a lungul Dunarii. pe bicicleta Un alt panou ne informeaza despre (multele) trasee de bicicleta din aceasta regiune Dupa aprox un kilometru de la frontiera dam de prima localitate. Oprim la primul magazin cu scopul de a reface rezervele de hidratare si pentru a cumpara o cartela cu numar de Serbia. Inainte de a trece granita din Croatia am oprit roaming-ul pe telefon - tarifele in roaming pentru Serbia sunt exorbitante. Nu am noroc cu cartela dar reusesc sa cumpar ceva apa si suc de mere. Cum nu avem dinari, platesc cu o bancnota de 50 de euro si primesc dinari rest. Urmeaza 10km pe un DN12 super, super aglomerat. Plin de masini mici si multe tiruri, care circula cu viteza mare. Desi as fi vrut sa merg al doilea, sa mai pot "controla" traficul asezandu-ma pe mijlocul benzii cand nu e loc de depasire, avem si vant de fata destul de puternic. Aleg sa sparg eu vantul si Siri coordoneaza miscarile din spate. Destul de strsant dar, cu o singura exceptie, cam toti ne depasesc la distanta mare sau stau in spatele nostru pana cand au suficient loc pentru manevere de depasire. Dintr-o masina cineva ne striga ceva - eu aleg sa cred ca ne urau drum bun. Siri are alt sentiment, judecand dupa tonul pe care il aveau. Desi nu au fost probleme, avem un sentiment de super relaxare cand, dupa acei 10km, un indicator ne arata ca trebuie sa parasim DN12. Stresul, amplificat de toropeala soarelui, dispare instant. Intalnim si indicatoarele interesante din Serbia - aproape fiecare din ele(cu exceptia unora foarte noi) poarta, pe langa informatiile de traseu, cate un citat, o zicala, o vorba buna sau haioasa, dupa caz. Ne deplasam, cam un kilometru, pe un drum super, printre copaci si apoi cotim stanga pe digul Dunarii, traseu asfaltat, de foarte buna calitate. In dreapta digului. copacii din lunca fluviului sunt cam defrisati si se pot observa destule lucrari de constructii - case de vacanta, cel mai probabil Probabilitatea foarte mare ca apa sa inunde aceste mici portiuni de pamant e luata in considerare si casele sunt inaltate pe piloni. Trecand pe langa un astfel de santier suntem intampinati cu un miros incredibil de gratar. Abia am reusit sa nu ma opresc si sa cobor la ei sa le cer niscaiva mici si pentru motoarele noastre. Ii dam mai departe pe dig, avem parte de multa liniste, colorata ici si colo cu sunete de la diferitele pasari ce isi fac veacul prin aceasta lunca. Pamantul din stanga digului e ingrijit si/sau cultivat cu tot felul de plante - cereale, porumb. Se observa si multe instalatii de irigare - ceva mai rudimentare fata de ce am mai vazut in amonte, in alte tari. Am cam ramas fara apa, soarele ne chinuie teribil. E nevoie de o pauza undeva la umbra sa ne mai racorim si hidratam. Facem un mic detur, coboram de pe dig pana la un lac aflat pe teriotoriul localitatii Begeč, dar in lunca Dunarii(la vreo 3km de localitate) - Natur Park Begec, sau ceva de genul asta. Dam de o plaja si ceva agitatie pe acolo. Cativa tineri se balacesc de zor in lac. Trag o fuga pana la restaurantul din zona, dar nu am nicio sansa sa gasesc inghetata cautata. Pentru cartela, sunt indrumat spre centrul localitatii. Dupa pauza, ii dam mai departe spre Novi Sad Unul din citatele care mi-au placut la nebunie : "va rog sa pastram un moment de liniste/reculegere pentru toti americanii blocati in mainiile lor in trafic, pe drumul spre sala de fitness pentru a bicili pe o bicicleta stationara" Ii apartine unui congressman, practicant al navetei pe bicicleta si a fost rostit la momentul inaugurarii unui nou traseu de bicicleta in Washinton, America. Mergem pe langa un micut brat al Dunarii - plin de vegetatie si pasari galagioase Pista e una de foarte buna calitate, pentru cativa km se departeaza de acest brat al Dunarii, pentru a reveni apoi pe langa fluviu O barja, urca pe Dunare, langa Futog, unde feribotul isi asteapta incarcatura de masini. Trecem pe langa o balastiera, cu nisip de toate diferite granularitati. E o activitate intensa, cu multe camioane care se perinda prin zona. Dupa aceasta balastiera, pista se transforma intr-un drum cu 2 benzi, cu trafic relativ redus. E nevoie musai de o pauza la umbra, lasam bicicletele pe marginea drumului si coboram langa dig, sub un copac Cand ma intorc, dupa vreo 10 minute, GPS-ul de pe ghidon, ramas in soare, nu arata "decat" 44 de grade. Suntem deja intrati in zona metropolitana Novi Sad. Un indicator lipsa ne face sa ratam putin traseul, mergand spre o zona de distractie si relaxare, in loc de a ne deplasa spre centrul orasului. Ne dam seama de eroare destul de repede, facem cale intoarsa si regasim traseul. Ne deplasam acum prin Novi Sad - o superba infrastructura de piste pentru biciclete. Trafic mare pe sosea dar si pe acele piste. Oprim in fata la Promenada Mall. Siri ramane la umbra si eu intru sa fac rost de cartele. Dau cateva ture prin imensa cladire si studiez ofertele de la diferiti furnizori de servicii mobile. Aleg pana la urma Telenor - o optiune cu 10G, valabila doua saptamani; pe langa acei 10G puteai sa alegi si doua aplicatii care au alocate separat cate 10G fiecare, timp de 30 de zile. Iau doua cartele, fac o scurta oprire la MCD si ma "lipesc" de ceva McFlurry si Cola rece. Intors pe iarba, la umbra, ne racorim cu inghetata si pun cartelele in telefon. Reusesc cumva sa activez optiunile - desi pliantul iti da informatii in limba engleza, optiunile din meniu si mesajele primite de la operator sunt in sarba. Observ ca nu functioneaza decat 3G, dar e OK pentru moment. Dau un semnal la cazare si anunt ca ajungem in cam jumatate de ora(mai avem vreo 2km pana acolo) si, dupa ce ne-am odihnit destul, pornim spre centrul vechi al orasului - cazarea noastra e chiar in buricul targului. ~va urma~
  25. Vineri, 24 Iulie: Vukovar - Novi Sad, Planificati: 82km, Realitate: 87,09km, Total: 510,29km La 6 trecute fix, sunt deja in picioare si cu cafeaua in pregatire. Nu m-am trezit chiar pentru rasarit, cum mi-a trecut prin cap in seara precedenta, dar nici nu e de lepadat peisajul la ora asta Ne activam cu cafea, ne pregatim bicicletele, luam la revedere de la super gazda, pe numele ei Alexandra, de care am avut parte. Ramane stabilit ca atunci cand o sa viziteze Sibiul sa ne anunte, urmand a le oferi sfaturi sau chiar cazare, la nevoie. si pornim sa cautam soarele teribil si canicula.....pardon Novi Sad-ul. Putin dupa ce pornim trecem pe langa simbolul orasului - turnul de apa. Pe langa ca e simbolul unitatii Croatiei e si simbolul uneia din gafele de planificare a turului nostru -> nu am verificat programul de functionare a muzeului si orele de vizitare. Evident ca aseara era preaa tarziu sa il mai vedem, dupa cina prelungita. Acum de dimineata e prea devreme caci se deschide abia la orele 9. Asadar am ratat sa vizitam turnul de 50,33m, construit intre 1963 si 1968, la o altitudine de 156,33m. Arhitectii sai - Petar Kušan si Sergej Kolobov. Si-a castigat cu prisosinta renumele de simbol al Croatiei in timpul razboiului de independenta, rezistand celor cel putin 600 de lovituri directe. Astfel intruchipeaza spiritul de rezistenta si de lupta al aparatorilor Croatiei in fata fortelelor militare si paramilitare sarbesti. In 2016, la initiativa primarului orasului Vukovar a fost lansata o campanie de strangere de fonduri pentru restaurarea si conservarea acestui turn. Trec peste gafa, ca n-am de ales, si ii dam mai departe. In oras, lucrari serioase de constructie a unuei piste de biciclete separate de traficul auto. Putin mai incolo, avem parte de cativa km, pana la iesirea din oras, finalizati din aceasta pista noua, Dupa pista intram pe drumul de masini, cu trafic redus. Traseul e unul valonat, urcare, coborare, urcare si de la capat. Devizia zilei - ce urmeaza dupa o urcare? ..o coborare si apoi alta urcare. Vita de vie de pe campurile care ne inconjoara nu are cum sa prevesteasca altceva. Urcarile sunt scurte si abrupte - 8-10%. Coborarile sunt si mai si. Micutele localitati prin care trecem sunt asezate in aceste vai, intre o coborare brusca si o urcare brutala. II dau pe langa bicicleta. Siri mai pe bicicleta, mai pe langa, dar mai mult pe bicicleta. In varful unuia dintre dealuri vedem urmele unei furtuni serioase ce a pus la pamant floarea soarelui si campurile cu cereale. Facem o pauza de tigara pe marginea drumului - sub singurul copac care ne ofera ceva umbra. Jumatate din pepenele cumparat ieri a stat la frigider peste noapte. De dimineata, l-am pus pe portbagaj, inainte de plecare. Ne racorim si hidratam cu cateva bucatele reci. Oraselul Šarengrad, vazut de la mijlocul coborarii abrupte ce ne duce spre el. Putin mai incolo, dupa deja clasica urcare de iesire din localitate - pauza pe "faleza" inalta a Dunarii. AIci rezolvam si ultima bucata de pepene ramasa. Nu mai e rece dar e buna la hidratare. Ne indreptam catre Ilok care ne intampina, evident, cu o urcare scurta si abrupta. Deja, la factorul rampa se adauga si cel al caniculei. Nu zabovim prin oras, fac doar o poza din miscare si ne indreptam spre punctul de trecere a frontierei. Am petrecut jumatate de zi, o zi intreaga si inca jumatate de zi in Croatia. Cam scurt, dar s-a meritat. Peisaje frumoase, mancare buna, soferi respectuosi. In plus am platit doar cu cardul(si euro la cazare) asa ca nu am avut moenda croata la indemana. Formalitatile de iesire sunt scurte si banale - de unde veniti, unde mergeti si drum bun. Iesirea din Croatia se afla pe malul drept al Dunarii, inainte de intrarea pe podul Ilok(725m). Dunarea, in aval de pod si in amonte Imediat dupa terminarea podului - suntem intampinati de Serbia. Cateva poze, un sentiment de satisfactie prematur - inca nu am intrat si oficial in tara. Cateva sute de metri mai incolo - punctul sarbesc de trecere. Nu mai avem parte de pista speciala de bicicleta la frontiera asa ca ne incolonam in scurta coada de masini. Ne miscam destul de repede, intind pasapoartele cu certificatele de vaccinare la interior. Ne sunt verificate doar actele, suntem intrebati de unde venim si unde mergem. Scurte si fugare zambete de uimire si incurajare. Bine ati venit in Serbia! Ne deplasam vreo 50 de metri si oprim ca sa ne punem castile, strangem actele cum trebuie. Fac rapid o poza si sunt atentionat, de la distanta, de unul din vamesi. Nu inteleg ce zice si striga si mai tare "no photooooo" Imediat un panou informativ ne "deseneaza" traseul ciclistic al Dunarii prin Serbia, modul de semnalizare si semnificatia diferitelor tipuri de indicatoare. Aparent, inaintea noastra, au mai pedalat 1611 de biciclisti prin Serbia in anul 2021. (nush exact cum facea contorizareaa, ca nu m-am intors dupa ce am trecut de panou sa vad daca se schimba) Panoul in limba engleza, prost focusat de magarul de pe bicicleta in miscare, ne ureaza o calatorie placuta si vant de spate ~va urma~