Danny_bb

Membru
  • Content Count

    22
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

18 Good

About Danny_bb

  • Rank
    Newbie
  • Birthday 06/11/1988

Profile Fields

  • Localitate
    Brasov
  • Biciclete
    b’Twin Sport 1

Recent Profile Visitors

256 profile views
  1. Danny_bb

    Satul de procedura barbara de demontare a Powerlink-ului cu patenti, clesti si alte unelte comune, mi-am confectionat un cleste dedicat. Scula pe care am cioplit-o a costat 3 lei.
  2. Danny_bb

    Jos palaria! Perseverenta de care ai dat dovada e impresionanta. Ca un umil cititor, apreciez initiativa de impartasi experientele traite, chiar daca uneori nu gasesc cuvintele potrivite.
  3. Danny_bb

    Vorbeam cu un prieten despre o initiativa similara: Efectul cred ca ar fi garantat.
  4. Salut din nou. Cu toata ca relatarea este departe de ideea de cicloturism, e singurul loc unde m-am gandit ca pot inghesui fugareala mea de-o zi. Ca si Transfagarasanul extins de asta-vara, totul a inceput cu un "mi-as dori ca la un moment dat"... sa merg cu bicicleta de acasa pana la cealalta "acasa". Stiam ca drumul nu e in totalitate interesant dpdv cicloturistic dar nici pe departe banal sau plictisitor. Am evaluat 3 variante de traseu: 1. Brasov - Predeal - Ploiesti - Urziceni - Slobozia 2. Brasov - Siriu - Buzau - Slobozia 3. Brasov - Cheia - Valenii de Munte - Ploiesti - Urziceni - Slobozia Planul initial era sa merg pe la Siriu, tinand cont ca n-am fost niciodata pe acest traseu. Cu vreo 2 saptamani in urma, mi-am satisfacut partial curiozitatea intr-o tura mai scurta pana la baraj. Starea incerta a drumurilor si faptul ca toamna s-a instalat confortabil si ne-a rapit cateva ore bune de lumina, m-au facut sa exclud aceasta varianta. De clasicul DN1 m-am cam saturat si nu-mi mai misca nici o coarda, mai ales intr-o zi de sambata, cand tot poporul pleaca vijelios spre zari mai verzi. Asadar, am ales varianta de compromis: DN1A pana la Blejoi - Urziceni si Slobozia. Cu traseul stabilit, restul pregatirilor n-au fost decat niste detalii. Mi-am incropit un bagaj minimal din care nu au lipsit feluritele dulcegarii ce urmau sa ma tina in stare de functionare pe durata calatoriei. Am citit pe aici niste sfaturi extrem de pretioase legate de alimentatia din timpul turelor, le-am suprapus peste obiceiurile mele iar rezultatul a fost satisfacator. Increzator, am luat-o din loc putin mai tarziu decat mi-as fi dorit, la putin timp dupa ce Soarele s-a hotarat sa-si faca aparitia. Inca de la primul contact cu aerul de afara, m-am felicitat pentru alegerea vestimentatiei: fara pantalonii lungi, buff si manusi as fi renuntat dupa cativa km. Prima provocarea a zilei era celebra iesire din Sacele, care presupune traversarea celebrului cartier Garcini, populat de oameni care nu-s intotdeauna foarte prietenosi. Ora matinala si norocul m-au scapat de orice neplaceri si nu mi-a ramas decat s-o iau usurel la deal spre cel mai inalt punct al traseului, Pasul Bratocea, de unde ma drumul avea sa ma poarte, in general, la vale, prin racoarea deloc placuta a padurii. Pe fondul scartaielilor generate de semiremorcile care "zburdau" pe serpentine, n-am putut sa nu remarc, inca o data, competenta si viziunea oamenilor care au considerat ca DN1A este un drum foarte potrivit pentru camioane. Pana la Valenii de Munte, drumul a fost relativ liber si bun. Se mai lucreaza in vreo 2 locuri iar circulatia este semaforizata si se face pe o singura banda. Din pacate, aici s-a cam terminat zona peisajelor impresionante. In locul acestora au aparut multe masini, pe un drum care nu este foarte prietenos dpdv ciclistic. Tot aici am intalnit, in premiera, pista antibiciclisti. Acesta amenajare presupune frezarea razanta a unei fasii de vreo juma' de metru de asfalt de pe marginea drumului, fara vreun scop precis. Din nou combinatia cursiera-asfalt praf m-a zdruncinat serios. Trecerile razante ale soferilor care depasesc se pare c-au devenit si ele, o practica comuna. Sper ca o parte din urarile mele de viata lunga si imbelsugata sa-si fi atins destinatia. Aveam sa aflu ca pista antibiciclisti este o initiativa nationala, aceasta continuandu-se, cu mici intermitente, pana la Slobozia. De la Blejoi, am traversat zona viticola de la Valea Calugareasca, unde toata lumea era angrenata in activitati specifice acestei perioade a anului. Dupa Albesti, suprinzator, peisajele de campie cu lanuri de floarea-soarelui intarziata si tractoare m-au mai inveselit si chiar a fost o bucata agreabila de drum. Mai aveam o singura strangere de inima: trecerea prin celebrul Barbulesti, pe bicicleta. Am avut din nou noroc si n-am avut probleme, cu exceptia unor urlete neinteligibile, al caror scop n-am reusit sa-l deslusesc. De la Urziceni, au urmat 60 de km de drum plicticos. Genunchii au inceput sa protesteze timid iar eu am reusit sa stric anvelopa spate. Asfaltul proaspat turnat n-a ajuns pana marginea drumului iar la urcarea pragului la un unghi destul de mic, o parte din tesatura anvelopei s-a rupt, deformandu-se vizibil. Din fericire, in afara de o oscilatie usoara, n-am avut alte probleme in cei 30 de km care au urmat. Aproape la apus, am ajuns la destinatie, unde m-a asteptat recompensa consacrata, sub forma unei beri reci. Poze prea multe n-am facut, din pacate. In zona montana frigul mi-a taiat elanul iar campia nu prea m-a inspirat. A fost o tura pe care mi-am dorit mult s-o fac si care, chiar daca pare nepotrivita, mi-a adus o satisfactie deosebita. Totusi, sunt constient ca sentimentele pozitive au fost generate de natura foarte personala a punctelor de plecare si de destinatie si daca as evalua obiectiv traseul, rezultatul ar fi altul. Pe scurt, Valenii de Munte-Albesti si Urziceni-Slobozia sunt niste sectoare de drum pe care eu le-as ocoli daca as avea de ales. Constat, dupa fiecare tura mai lunga, cu o oarecare tristete, ca in minunatata noastra tara, la ales la sud de Carpati, cultura bicicletei ca mijloc de agrement, este cvasi-inexistenta. Soferii au de multe ori o atitudine aproape inumana si lipsita de orice ratiune, drumurile sunt cum le stim iar eu ma intreb cat de mult sens are folosirea unei cursiere in contextul asta. Din fericire, am la dispozitie o iarna intreaga pentru a-mi reconstrui optimismul.
  5. Danny_bb

    Eu giratoriile dubioase le evit la orele de varf. In rest, mai schimb replici scurte si pline de inteles cu cate unu' mai spiritual care nu intelege ce caut acolo. Insa episoadele astea sunt foarte rare pentru ca prefer sa folosesc solutii alternative: bucati scurte de trotuar, treceri de pietoni sau giratorii la care pot iesi la prima sau a 2 a iesire.
  6. Danny_bb

    Ambele observatii sunt valide si n-as lucra pe pasarela aia. Insa personajele in cauza nu-s complet idioate.
  7. Danny_bb

    Reazemul parghiei e ales bine iar contragreutatea as zice ca-i suficienta. Nu-i ca la carte, da' merge. :)
  8. Danny_bb

    E infinit mai bine cu companie, atata timp cat asteptarile sunt sincronizate.
  9. Danny_bb

    Pe unii ii saluti degeaba, nivelul de performanta la care se afla nu le permite sa raspunda la astfel de banalitati. Fenomenul e mai des intalnit la cursieristi, din cate am observat eu.
  10. Danny_bb

    Scuze pentru raspunsul intarziat. Nu mai retin foarte precis dar noi nu ne-am chinuit in mod deosebit pe acea portiune deci presupun ca s-au terminat lucrarile. In afara de Curtea de Arges-Campulung, care-i cosmar pentru cursiera, drumurile au fost practicabile, mai ales ca vorbim de judetul Arges.
  11. Danny_bb

    Multumesc si eu pentru ca ai aranjat primul post. Data viitoare voi incerca sa fiu mai atent la detalii.
  12. Salutari, Debutez in aceasta sectiune motivat de relatarile colegilor care reusesc sa ma duca cu gandul departe, de fiecare data cand povestesc despre aventurile lor, fie ca sunt pe sosea sau pe coclauri. Sunt convins ca nu voi reusi sa fiu la fel de iscusit dar sper ca voi putea sa motivez si eu pe altii, la randul meu, chiar daca nu in aceeasi masura. Ideea acestei ture mi-a incoltit in minte inca din anii trecuti, cand ma tot gandeam, visator, cum as putea sa parcurg Transfagarasanul integral. Nu m-am gandit niciodata foarte serios dar nici n-am exclus posibilitatea. In primavara, o data cu achizitia unui utilaj mai potrivit pentru ture lungi, perspectiva a devenit dintr-o data fezabila. Am reusit sa adun cativa km, grupati in cateva ture relativ lungi pentru mine si am considerat ca dpdv fizic, momentul este oportun. Planuiam o tura solitara, prietenii mei nefiind prea incantati de perspectiva unui drum asa de lung. Din fericire, planetele s-au aliniat si n-am facut toata tura singur. Dupa o noapte de vineri petrecuta curatand si regland si incheiata mult mai tarziu decat ar fi trebuit, sambata dimineata am incalecat in Brasov si am pornit spre Cartisoara, via Fagaras, unde urma sa ma intalnesc cu alti 3 amatori de bicicleala: 2 au plecat cu trenul din Brasov iar al 3 lea a venit calare din Sibiu. Km s-a scurs rapid, iar eu am constatat inca o data diferenta enorma de perceptie dintre scaunul masinii si saua bicicletei. Am descoperit ca o data cu scaderea vitezei, iarba devine mai verde si peisajele devin mai luminoase. Dimineata fiind, drumul a fost destul de liber iar acostamentul generos mi-a sporit sentimentul fragil de siguranta. Timpul a fost nesperat de bun, similar celui pe care l-as fi pierdut intr-un tren pe care nu prea il agreez. Trupa s-a unificat la Cartisoara si am luat-o voiniceste la deal. Partea nordica a drumului imi este deja destul de cunoscuta si nu ridica probleme deosebite atata timp cat nu incerc sa bat vreun record. Am ajuns victoriosi la Balea Lac, dupa popasul regulamentar de la Balea Cascada. Sus, balamucul tipic unei zile de weekend din mijlocul verii: masini pe 4 randuri si un blocaj generalizat. Ne-am strecurat printre vehiculele inzestrate cu un numar mai mare de roti si, ca niste sportivi respectabili, ne-am hidratat cu cate o bere. Sesiunea de poze si povesti s-a prelungit mai mult decat mi-as fi dorit iar perspectiva pedalatului pe intuneric nu-mi surade deloc. Am coborat rapid spre Piscul Negru iar pe masura ce km de adunau si ne apropiam de Lacul Vidraru, coborarea la care speram, a devenit o alternanta enervanta de rampe si pante. Pe intuneric si cu psihicul usor afectat, am trecut de Curtea de Arges si ne-a oprit in Baiculesti, unde urma sa ne petrecem noaptea. Ora tarzie la care am ajuns a transformat cina la care visam intr-o gustare anosta incropita din ce-am gasit in rucsac. Ziua cea grea s-a terminat, iar cei 230 de km m-au trimis rapid la culcare. Dupa o trezire nicidecum matinala, am decis ca planurile noastre erau oarecum contradictorii: eu voiam sa ajung acasa iar ceilalti erau interesati de obiectivele turistice din Curtea de Arges. Am ajuns rapid la concluzia ca o voi lua din loc mai repede decat restul trupei mai ales ca unul din noi urma sa-si continue drumul spre sud deci scindarea era inevitabila. A urmat portiunea chinuitoare dintre Curtea de Arges si Campulung, care mi-a pus nervii la incercare. O succesiune nesfarsita de urcari intense si coborari zdruncinate pe un drum de o calitate execrabila. A fost pe departe cea mai dificila parte a traseului. Nu cred ca ma voi repeta curand experienta acelei portiuni de drum. Am ajuns la Campulung, am alimentat rapid si am luat-o vitejeste spre Rucar. Drumul bun, cu peisaje ireale m-a motivat iar km s-au scurs rapid. In ciuda protestelor monoblocului, care-si dadea ultima suflare la scurtele mele ridicari din sa, am ajuns la Fundata unde ma astepta o coborarea lunga si reconfortanta. De la Bran am luat-o usurel spre casa, zdruncinat serios de neintelegerea dintre soseaua oribila si cei 9 bari din anvelope. Am ajuns acasa, fericit dar si cu un gust usor amar. A fost o tura a contrastelor, cu locuri extraordinare dar si cu oameni saraci si turisti certati cu bunul-simt.
  13. Danny_bb

    Nici asfaltul de pe partea nordica nu e stralucit. Cu anvelopele de 28 cred ca-i mai bine, totusi.
  14. Danny_bb

    Poti lua trenul de la Carta, care-i foarte aproape de Cartisoara. Iti sugerez sa ai biletele cumparate dinainte pentru ca e doar halta si trebuie sa cumperi bilet din tren, unde poti avea surprize la tariful pentru bicicleta. Eu sunt patit, nu-i tragic dar nici placut. Ai un tren la 16.08 in Cirta Hc, care ajung la 18.53 in Brasov. De aici te descurci usor. Singura potentiala problema e ca trebuie sa te incadrezi in timp.