majikstone

Membru
  • Content Count

    4,944
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    143

majikstone last won the day on September 14

majikstone had the most liked content!

Community Reputation

4,114 Excellent

4 Followers

About majikstone

  • Rank
    Senior Member
  • Birthday 02/06/1991

Profile Fields

  • Localitate
    Saint-Louis / Cluj-Napoca
  • Biciclete
    CBT Italia Necer, Holdsworth Brevet, Vortrieb
  • Ocupaţie
    inginer
  • Arii de interes
    ciclismul pe (si ocazional si pe langa) sosea

Recent Profile Visitors

30,842 profile views
  1. majikstone

    Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face - spune o vorba de duh din popor. Cat despre pretentiile femeilor din Occident, te anunt cu mare mahnire in suflet ca daca romanca n-ai gasit, nici in Occident n-o sa ai mai mult spor.
  2. majikstone

    Indiferent ca e 1990 sau 2020, in timp ce pedalezi, la fel ca in timp ce conduci, trebuie sa poti actiona dispozitivele de care ai nevoie fara sa fii obligat sa ramai cu privirea fixata pe ele. Un touchscreen nu iti permite sa faci asa ceva, iar timpul in care te uiti la ecran, apesi pe zona corecta a lui si apoi te uiti inapoi la drum e de cateva ori mai lung decat cel necesar sa privesti ecranul pentru a procesa o informatie care e deja acolo. Butoanele le poti pipai si apasa in mod corect fara sa te uiti la device. Sigur, asa cum unii dau SMS-uri la volan, asa isi permit si sa se holbeze la GPS cate 5 secunde o data ca sa mute de pe ecranul cu harta pe ala cu profilul altimetric sau ca sa dea zoom in. Eu prefer sa nu fac nici una, nici alta, si sa pot da zoom sau switch intre pagini fara sa trebuiasca sa ma uit la ecran, iar apoi sa ma uit in treacat la el cand informatia e deja la locul ei. Cand o sa apara touchscreenurile cu feedback tactil, mai povestim. Pana atunci orice dispozitiv cu touchscreen ramane din punctul meu de vedere incompatibil cu utilizarea si manipularea lui repetitiva in timpul pedalatului sau al condusului. PS: pe langa asta, singura utilitate a unui touchscreen pe care o vad relevanta pentru un GPS de bicicleta e capacitatea de a face zoom/drag pe o harta cu ajutorul gesturilor dedicate. Dar chiar si asta e imposibil sa o faci in timp ce pedalezi fara sa te uiti la ecran, deci practic functia e utila doar cand esti oprit. Iar cand esti oprit, nu te impiedica nimeni sa scoti smartphoneul din buzunar si sa te uiti pe ditamai ecranul de 6" la traseu si la harta. Iar ironia e ca atunci cand ajung sa folosesc smartphoneul in mijlocul turelor cu bicicleta, imi petrec jumatate din timp curatand ecranul de transpiratia care imi curge de pe cap/casca.
  3. majikstone

    9500 km pentru un lant inseamna casete si foi distruse prematur, cu atat mai mult daca a fost folosit in conditii de oras. Cel mai probabil ca in momentul in care vei schimba lantul ala, va trebui sa schimbi si pinioanele si, mai rau, si foile. Deci nu vad unde e economia la consumabile.
  4. majikstone

    Obiectiv vorbind, un lant de bicicleta nu are de ce sa se fisureze dupa 1000 km, nici daca nu a fost curatat sau uns in astia 1000 km. Ce ai tu ori e contrafacut, ori realmente a avut niste defecte de fabricatie (aliaj neconform, de exemplu). Altfel, durata de viata a unui lant de 10 viteze modern e, in cel mai fericit caz de 2.500 - 3.000 km. Dar cand vorbesc de durata de viata, ma refer la intervalul de timp dupa care ar trebui sa il schimbi inainte sa inceapa sa iti "manance" pinioanele si foile. @IonutA infinitivul verbelor care se termina in "i" (conjugarea a 4-a), respectiv timpurile verbale compuse obtinute pornind de la infinitiv (cum ar fi conditional-optativul), nu contin, in general, decat un singur "i" final, bineinteles cu exceptii - a (se) sfii, a pustii, a prii, a înmii
  5. majikstone

    Voi comparati Sputnik cu Bianchi, Colnago, Pinarello, sau suratele lor mai pentru saraci de la MBK (Motobecane), Peugeot sau chiar Cilo? Hilar. Sa comparam doar rotile cu care veneau Sputnikurile cu Mavic MA2 si cred ca discutia isi pierde sensul. Ah, alea capitaliste erau scumpe? Nu si pentru cei care traiau si munceau in statele capitaliste in care erau fabricate si vandute Ma depaseste cum faptul ca romanul de rand isi permitea sa isi cumpere un Sputnik in timp ce o bicicleta decenta capitalista costa cat o Dacie (o copie proasta si depasita tehnologic a unei masini care oricum nu a fost o referinta) ar fi un argument care sa sustina maretia epocii comuniste.
  6. majikstone

    Daca nu poti dezactiva iluminarea e intr-adevar nasol. Dar ma asteptam totusi sa aiba macar aceleasi moduri de utilizare ca in cazul Bolt (On/Off/5 sec).
  7. majikstone

    Chiar nu vad cum ai putea incurca nivelurile de zoom intre ele, si daca le incurci le poti "descurca" foarte simplu intre ele cu un zoom in/zoom out. Asa cum sincer nu inteleg cum ai putea incurca cifra aia mica, a zecimalelor, cu altceva. Mi se pare clar mai mica si suficient de diferita de restul incat sa nu ai cum sa o confunzi. Altfel, sistemul de GPS de pe Bolt mi se pare foarte stabil si rapid, cred ca o singura data am patit sa o ia razna (pe sosea) de cand il am. Nu stiu daca are si Glonass sau Galileo, dar rateuri sigur nu da. Probabil ca problema pe care ai avut-o cu segmentele Strava e din alta cauza (ori a crezut ca nu mai esti interesat de segment, ori a fost vreun bug al aplicatiei de mobil din spate, ca din ce stiu ea gestioneaza segmentele). De standby la ecran nu cred ca e nevoie cat timp iluminarea e oprita, consumul unui ecran de dimensiuni si rezolutie atat de mici fiind infim in comparatie cu consumul sistemului de retroiluminare. E drept ca probabil s-au gandit ca daca la alea monocrom de pe celelalte modele nu e nevoie de functia asta, nu va fi nevoie nici pe Roam (care e color), dar nu ma astept sa castigi mai mult decat cateva minute de autonomie cu asta. Daca discutam in schimb de standby pentru iluminare, aia e alta treaba. La Bolt ai 3 moduri (on/off/5sec), dar in practica il folosesc ori pe off (ziua), ori pe on (noaptea) pentru ca ma deranjeaza ideea de a trebui sa apas un buton ca sa vad ceva pe ecran. Ce ii lipseste la capitolul asta lui Bolt e un mod de a regla intensitatea luminoasa, care ar putea fi redusa semnificativ pentru utilizare nocturna.
  8. majikstone

    Nu pot sa vorbesc in numele tuturor haterilor Team Sky, dar cu Jumbo-Visma nu am nimic. Inca. E o echipa facuta in jurul lui Roglic, dar care altfel nu ar scoate din basca alt posibil castigator de TdF peste noapte. Daca ar ajunge sa domine TdF pret de vreo 5-10 ani indiferent cine e liderul lor si ar transforma peste noapte ciclisti de duzina in oameni care sa rupa muntii in doua, atunci ar bate si ei la ochi. Plus ca inca nu sunt convins ca Roglic nu va avea si el macar o zi proasta anul asta - notiune greu de conceput in epoca de glorie a robotilor de la Sky. PS: Quintana a inceput accidentat TdF, cu dureri de genunchi dobandite in urma unei cazaturi sezonul asta. In schimb la capitolul sudamericani, l-a cam ajuns karma din urma pe Carapaz dupa ce a parasit Movistar pentru un salariu mai mare.
  9. majikstone

    @alexadi ce ai acum e libertatea de a face ce vrei cu viata, banii si viitorul tau. Dar e drept, nu toti sunt capabili sa ia decizii - cu atat mai putin potrivite - in sensul asta, si tocmai astia tanjesc dupa o dictatura in care sa nu mai fie frustrati din cauza ca (multi) altii au o viata mai buna decat a lor sau pur si simplu diferita de a lor. Oameni fara coloana vertebrala sau vreun soi de cojones care sa le permita sa isi asume consecintele propriilor actiuni si decizii.
  10. majikstone

    Sunt nespus de fericit - chit ca mai sunt multe etape pana la finalul Turului - ca Liderul Suprem (titlu onorific, indiferent de cine il poarta) al celor de la Skyneos a iesit destul de clar din calcule pentru victoria la general. Atentie mare totusi sa nu faca o surpriza precum Froome in Giro, mai ales ca pana acum avansul luat de Roglic a fost castigat destul de "tactic" si nu in urma vreunui atac devastator, iar la momentul de fata singura echipa (muncita, de altfel) dispusa si capabila sa nu lase nici o evadare periculoasa sa se formeze e Jumbo-Visma. Sa vedem daca vor fi capabili de asta pana la final. Cat despre ciclistii francezi "de general" (Pinot, Bardet, Guillaume Martin, chiar si David Gaudu), e incredibil cat de ghinionisti au putut fi anul asta. Toti au fost implicati in cel putin o cazatura, dintre care unele grave. Nu tin minte sa fi fost in istoria recenta vreun an atat de dezastruos pentru favoritii francezi la general, si cu siguranta nu atat de devreme. Pana si anul trecut Pinot a fost in carti pana in antepenultima etapa de munte, iar abandonul lui nu a fost cauzat de vreo cazatura. Chiar nu inteleg cum pot fi toti atat de ghinionisti.
  11. majikstone

    @psb cu placere, sa le folosesti sanatos. Am mai adunat si eu niste kilometri cu ale mele (~1500 cu cel spate), inca n-am nici o pana, taietura sau galma. Atentie ca cele de 23 masoara 23-24.5 mm in functie de jantele pe care le montezi, doar cele de 25 par sa fie semnificativ peste cotele declarate. DIferenta majora dintre Service Course si Endurance e ca Endurance au banda de protectie de kevlar pe toata latimea cauciucului, in timp ce Service Course doar pe zona mediana. Din cauza asta, Service Course vor fi ceva mai usoare, ceva mai suple (peretele fiind mai putin rigid), dar si mai predispuse la taieturi pe flancuri. Practic motivul principal pentru care eu nu mai cumpar cauciucuri de sosea care nu au protectie anti-pana / anti-taieturi integrala pe toata latimea lor.
  12. majikstone

    @Traveller offtopic la offtopic - din discutiile avute cu el, as zice ca @paulrad se da mai "cu cap" decat mine. Program de antrenament pe bicicleta vs. pedalat dupa ureche si pe ideea "sa ne simtem bine la fiecare tura", antrenament completementar la sala si oarece atentie la alimentatie vs. halbere si coniac canoe. Ca sa nu mai zic ca am si vreo 10 kg in plus fata de el. Iar daca e sa ne uitam la cat de "extreme" sunt turele lui de pe Strava, as zice ca sunt chiar de bun simt in comparatie cu ciclomontagnardele la care am mers eu anii trecuti. Cu toate astea, el are mult mai multe probleme si dureri la un nivel destul de mare de componente fata de mine. Eu n-am nici dureri de genunchi (in ciuda faptului ca am inceput sa schiez destul de intens in ultimii ani), nici de coloana, nici alte probleme cu care se confrunta el. Am avut pana acum cativa ani si eu probleme cu zona lombara - nu atat cu vertebrele cat cu muschii de sustinere - iar ca rezultat, unele ture cu multi km de panta de peste 8-9% se terminau cu dureri de spate. Problemele mele, cauzate de o lipsa de mobilitate si de o subdezvoltare a musculaturii din zona spatelui si abdomenului (asa-numitul "core"), s-au rezolvat in mare parte dupa ce m-am apucat de yoga si dupa ce am inceput sa inteleg care e pozitia mea optima pe bicicleta. Nu cred ca problemele lui au vreo legatura cu pulsul la care merge sau cu supraantrenarea, chiar daca "ies la iveala" in situatii de efort sustinut. Iar catararile alea din Alpi le-am facut de multe ori la puls 170 sau peste. Asta nu inseamna ca din cauza orelor alora de stat in zona 4 (si ocazional 5) o sa ma autodistrug. Daca il intrebam pe Golden Cheetah, anul asta am stat 71% din timp in zonele 1-3 (fata de ~75% in 2018 si 2019, ani cu mai putini metri de catarare per km). Pulsul mediu e de 144 anul asta fata de 147 in 2019 si 145 in 2018, cifre mai mult decat rezonabile. Iar @paulrad sigur nu are statistici mai nesanatoase decat mine. Ce zici tu ca e periculos sa mergi la puls atat de mare e valabil, evident, daca o faci "fara cap" - adica fara incalzire, tura de tura, un procent prea mare din timpul total, respectiv multe ore fara intrerupere. Jumatate de ora in zona 4 superioara n-o sa te lase cu sechele cat timp esti clinic sanatos si te antrenezi periodic.
  13. majikstone

    Ziua 5: Col d'Allos (dinspre Jausiers) Traseu: 57.8 km, 1.179 m diferenta de nivel pozitiva, 2.247m altitudine maxima Profil al catararii: 17.5 km, 6.3% panta medie Dificultate: 7/10 - desi nici altitudinea maxima de 2240m, nici diferenta de nivel sau panta medie nu sunt de speriat, catararea catre Col d'Allos dinspre Barcelonette nu e una chiar usor de abordat, dar nici distrugatoare de picioare nu e. Pe traseul ei se gasesc cateva sectoare cu panta medie de 8%, respectiv cateva portiuni scurte cu pante de 9-10%. O buna parte din sosea e in bataia directa a soarelui, iar cum pe traseu nu se gasesc magazine sau terase pana in varf, trebuie avuta mare grija la (des)hidratare. Motivul principal pentru care sunt de parere ca urcarea (la fel ca si coborarea, de altfel) sunt destul de dificile e asfaltul destul de vechi si prost, care face ca efortul perceput sa fie unul destul de consistent. Chiar si asa, desi sacaitoare si obositoare, nu e deloc genul de catarare care sa te faca sa vrei sa renunti la jumatatea drumului sau sa regreti ca te-ai apucat de ea, si nici nu iese din comun la capitolul diferenta de nivel, panta medie sau panta maxima. Vestea buna e ca pe traseul ei se gasesc si cateva segmente domoale, cu pante de sub 5%, numai bune pentru "odihna activa". Impresii: Desi Col d'Allos si-a pierdut celebritatea in randul catararilor din Alpii francezi, fiind parcursa de Turul Frantei doar de 2 ori din 2000 incoace, cicloturistii francezi - in special cei trecuti de-o anumita varsta - o recomanda cu caldura prin prisma frumusetii traseului. Peisajele oferite sunt spectaculoase, soseaua ingusta serpuind pe marginile stancilor pe o mare parte din lungimea catararii, cu treceri ocazionale prin palcuri de padure. Soseaua, desi de o calitate destul de precara, e foarte putin circulata de masini, care oricum circula incet din cauza vizibilitatii reduse si a numarului deloc de neglijat de ciclisti care o parcurg. Daca prima parte a urcarii e doar un preludiu si nu iese foarte tare din comun, a doua jumatate e senzationala - cu nenumarate viraje, serpentine, poduri vechi, de piatra, cu stanca pe o parte si prapastia pe cealalta parte a drumului. Relieful e salbatic, stancos, cu putina vegetatie, In varf, ciclistii insetati isi pot potoli setea (si chiar si foamea) la cabana aflata pe marginea drumului, cu cateva sute de metri inaintea varfului. Coborarea e senzationala, cu foarte multe momente in care poti admira serpentinele de sub tine si peisajele din vale. Mai mult, e una dintre rarele coborari pe sosea despre care pot spune ca sunt tehnice - soseaua ingusta, asfaltul destul de prost si nenumaratele viraje te obliga sa fii foarte atent la ceea ce faci. Iar daca vrei sa te bucuri de peisaje pe coborare, nu strica sa o abordezi intr-un ritm mai domol sau sa te opresti in punctele de belvedere. Per total, o consider si eu o catarare foarte frumoasa, care merita facuta in special de cei mai putin interesati de KOM-uri, VAM-uri si alte sisteme standardizate folosite pentru a decide cine o are mai mare. Galerie foto: Video:
  14. majikstone

    Nu bag mana in foc ca mufa aia ar fi conectata direct la VCC si la GND fara sa fie interpuse alte circuite. Dar e usor de verificat cu un multimetru. Daca e cazul si intr-adevar respectivul conector e pus direct in paralel cu bateriile, te poti folosi de el fara probleme, cu mentiunea ca mufa va iesi direct in jos si e posibil sa se loveasca de ghidon.
  15. majikstone

    Ziua 4: Col du Galibier (dinspre Briançon) Traseu: 79.4 km, 1.398 m diferenta de nivel pozitiva, 2642m altitudine maxima Profil al catararii: 35.7 km, 3.9% panta medie (dintre care 8.5 km cu 6.9% panta medie pe sectorul final care incepe de pe Col de Lautaret) Dificultate: 7/10 - dintre cele 3 optiuni de a ajunge pe Galibier, catararea dinspre Briançon este cea mai usoara. In primul rand, prima parte a catararii - cea dinspre Briançon catre Col du Lautaret e o banala plimbare, cu o panta medie de 3% si multe sectoare plate sau aproape plate. Pana si jumatatea a doua a urcarii catre Lautaret are o panta medie mai mult decat rezonabila, de sub 5%. Multi considera Lautaret cel mai usor accesibil pas montan de peste 2000m din Franta si le dau dreptate - mai ales daca e urcat dinspre Briançon. De acolo incolo, lucrurile se schimba putin - pe de o parte, pantele ating des valori de 7-8%, iar altitudinea si expunerea continua la soare si vant incep sa isi spuna cuvantul. Mai mult, ultimele cateva sute de metri ale catararii sunt monstruoase, cu o panta de peste 12%. Altfel, per total, daca prima parte (pana la Col du Lautaret) e abordata conservativ si economic, urmata eventual de o pauza de cafea la una dintre nenumaratele terase, varful e abordabil chiar si pentru cei mai putin antrenati. Asfaltul e decent, cu unele sectoare asfaltate de curand, benzile sunt largi pana la Lautaret si rezonabile chiar si mai departe, iar coborarea se poate face in siguranta fara mari emotii. Impresii: Anul asta am ajuns pe Galibier pentru a treia oara, de fiecare data in trecut urcandu-l de pe versanti diferiti (dinspre Bourg d'Oisans in 2017 si via Col du Télégraphe in 2019). Performanta de anul asta e ca, in plina pandemie de COVID, a fost pentru prima data cand l-am urcat fara febra si fara sa fiu indopat cu medicamente. Catararea spre Lautaret mi s-a parut destul de lunga si plictisitoare, iar traficul pe respectivul segment de drum e destul de agitat, fiind una dintre soselele destul de des utilizate de turisti pentru a trece dintr-o zona a Alpilor in cealalta. De bine de rau, soferii sunt mai mult decat constienti ca soseaua e frecventata de ciclisti si le acorda respectul cuvenit, dar zgomotul masinilor si atentia sporita pe care trebuie sa le-o acorzi fac partea asta a catararii destul de agasanta. Lucrurile se mai imbunatatesc pe ultimii 5-6 km, cand peisajul devine mai salbatic si privelistea se deschide asupra finalului catararii. De la Col de Lautaret incolo, privelistea devine cu adevarat frumoasa, serpentinele oferind de multe ori excelente puncte de belvedere asupra vaii din jur. Spre deosebire de o buna parte dintre celelalte catarari abordate in periplul de anul asta, Galibier e foarte populara in randul ciclistilor si cicloturistilor de toate varstele si nivelurile, desi trebuie sa recunosc ca procentul celor care au decis sa urce dinspre Briançon e net inferior celor care urca pe celelalte sosele. Per total, e o catarare care imi place, e o provocare prin prisma altitudinii la care urca. Totusi, din cauza ca e destul de monotona si prea populata de masini, mi-e greu sa o incadrez intr-un top 5 al favoritelor personale. Iar daca as incadra-o, as alege fara discutii traseul dinspre Saint-Michel-de-Maurienne, care trece peste Col du Télégraphe. Galerie foto: Video: