Dorinw6

Membru
  • Content Count

    154
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    10

Dorinw6 last won the day on May 3

Dorinw6 had the most liked content!

Community Reputation

426 Excellent

About Dorinw6

  • Rank
    Member
  • Birthday 09/19/1984

Profile Fields

  • Localitate
    Abu -Dhabi
  • Biciclete
    Fahrrad Manufaktur TX400- Rohloff/Focus Fatboy

Recent Profile Visitors

811 profile views
  1. Dorinw6

    Invata pe parcurs...pe teren va vedea el cum si ce:)
  2. Dorinw6

    E ok.Mergi cu ce ai si bucura-te! Mergi! Sunt altii care au echipamente de ultima generatie si prefera sa stea dupa un monitor! Fiti mai incurajatori caci doar asa putem creste in numar!
  3. Dorinw6

    Nu are rost! Eram in concediu, nu aveam chef de certuri cu limitati de genul lui!
  4. Dorinw6

    Din pacate e greu cu ei. Si eu am avut problema asta si pana la urma am ajuns eu in Vestul Germaniei dupa ea si am trimis-o cu Eurolines in Ro.
  5. Dorinw6

    Octombrie 2018. Venit in concediu de prin desertul Arabiei m-am gandit la o mica tura pe undeva. Nu am timp de foarte multe, dar macar sa ies sa ma simt bine, sa simt ca am iesit. Cateva linii de traseu si iata-ma la intrarea in comuna Densus-Hunedoara. Salut pe frate-miu care m-a adus cu masina de la Lupeni, apoi imi vad de-ale mele. Ce toamna, ce miros, ce liniste! Pedalez pe drumul asfaltat apropiindu-ma usor de Densus. Drumul absolut liber. Din cand in cand cate o masina imi tulbura linistea. Pedalez! Pfoai, de cand tot visez la ziua asta. Ajung in sat, iar din centrul satului cotesc dreapta spre Biserica de piatra din Densus. O admir de pe pod, apoi ajung si in parcarea de langa biserica. Nu apuc bine sa scot camera, ca un “dansul” ma abordeaza violent. “Nu ai voie cu camere foto aici” . Usor socat si scarbit de scena, ma retrag, nu inainte de a fura o poza cu interiorul, folosindu-ma de zoom-ul camerei foto. O mica pauza, apoi ma urc inapoi pe calul meu vanzindu-mi de-ale mele. Imi continui pedalatul pe vale, admirand casele modeste, ale localnicilor. Pe partea dreapta admir rocile vulcanic, de-altfel cred a e si rezervatie ceva prin zona (pare rau de slaba documentare). Pedaland pe vale in sus,la o ultima casa intreb despre drumul de acces spre Lunca Cernii. Greu primesc ceva informatii, in sensul ca nici ei nu stiu exact starea drumului....voi afla asta pe pielea mea. Asfaltul se termina si intru pe drumul de piatra.Valea se strange ceva mai mult, iar padurea de fag e tot mai deasa. Ajung la o intersectie de drumuri, unde cu ajutorul lui google maps, reusesc sa iau drumul bun.Cotesc dreapta pe un drum umbros, usor namolit. Ador linistea asta! Absolut nimic nu ma deranjeaza. Urc in continuare pe vale. Drumul devine mai noroios pe ici pe colo. Trec de o zona mocirloasa datorita taierilor de padure, ca apoi sa ies intr-un luminis cu ramificare de drumuri. Scot telefonul si intru iarasi in google maps. Cotesc dreapta si incep o urcare zdravana, cu drum foarte prost, unde nu-mi ramane decat sa imping la bicicleta. Cateva serpentine, apoi o ploaie marunta, ma scot pe un umar de munte, de un incerc sa zaresc...ceata! Mai nimic nu vad, dar au clopotele animalelor care pasc in zona. Prind o coborare fumoasa, apoi ies intr-o zona de pasune cu multa apa, mocirla,vaci, si ceva colibe. Ceata, ploaia marunta si vantul ma fac sa pedalez cat mai repede si sa ies din zona deschisa si sa urca rapid pe drumul ce pare sa ia inapoi spre padure... Din liziera padurii, drumul coboara vertiginos, pe un bolovanis afurisit care imi testeaza bratele. E tarziu deja si ma gandesc unde ar fi mai bine de dormit. Zaresc si prima casa in departare, apoi dupa o curba ai stransa un localnic mana vacile spre sat. Ma opresc sa vorbesc cu el, de unde si afluca suntin Lunca Cernii de Jos. Ajung la drumul asfaltat. Satul pare incremenit in aerul de octombrie. Prin ploaia marunta si ceata rece,imi caut un loc de cort.Intreb la o casa daca pot pune cortul in zona, si primesc indicatiile. La vreo 200 m de casa, pe partea dreapta o pajiste perfecta de pus cortul. Am pus rapid tabara, iar intre timp prepar o supa. In timp ce pregatesc sacul de dormit si spatiul prin cort, aud o voce. Ies din cort si zaresc un tanar.In frigul serii, pe o ploaie marunta, o pacla de ceata, acest om imi aduce o farfurie cu gogosi proaspete.Gogosi calde dupa o zi de pedalat! Ma uit la el. Ma duc spre el si incerc sa-i vorbesc. Imi dau seama ca nu poate comunica, dar ii multumesc dand din cap, apoi ca un semn de si mai multumire, ii ofer o imbratisare. Ma duc la cort, si aduc cateva bucatele de ciocolata si-i ofer. Pleaca! Ma uit dupa el pana cand ajunge la casa din apropiere, unde intrebasem de locul de cort. Ma asez. Mananc gogosile si ma gandesc. Cum e posibil ca oamenii astia, din saracia lor, sa ofere si altuia, fara sa ceara ceva in schimb. Pentru moment am stat si am gandit multe... Halesc si supa ce tocmai se facuse, apoi sar in cort. Ador sa ascult noaptea. Adorm rapid. Undeva in toiul noptii un strigat disperat ma trezeste. Sar ca ars! Realizez ca moartea da tarcoale in jurul cortului. Un animal cade prada vreunei pasarai rapitoare de noapte. Aud cum chiuie si cum zbiara. Parca simt si cum se zbate. Iarasi imi fuge mintea in toate directiile, dar mai cu seama spre cat de fragila e viata. Usor, apoi deloc nu mai aud nimic... E dimineata. Ies din cort sa vad cum e vremea. Ceata, frigut si multa umezeala. Fac o cafeluta mica pe primus, apoi imi strang lucrurile si decid sa mananc cva chiar dupa ivirea soarelui. Urc pe bicicleta si continui traseul pe Valea Cernii, admirand casele localnicilor. Un motan ma pandeste de pe gardul uneia dintre case. Ma fac ca nu-l vad doar sa-i fac pe plac,dandu-i de inteles ca se ascunde bine! Ies din satul Lunca Cernii de Jos, si trec in urmatorul sat, Lunca Cernii de Sus.Drumul e foarte bun, un asfalt impecabil. O dimineata perfecta. Soarele isi face simtita prezenta, moment numai bun de o pauza de masa. Dupa ce infulec cateva bucatele de lipie cu unt de arahide, imi continui drumul spre Gura Bordului, o ultima asezare de pe valea Cernii. Drumul incepe sa urce, cateva serpentine mai dure. Urc! Semn ca se apropie pasul. Din cele citite, drumul asfaltat se termina in pas... Fac cate o pauza scurta. Ajung in pas. O pauza mai lunga. Incerc sa imi dau seama in ce directie merge drumul. E greu de depistat, avand in vedere ca e plin de urme de masini de teren. Google maps, ma ajuta din nou. O iau spre dreapta. Drumul coboara abrupt, plin de namol, aluneca si e imposibil de stat pe bicicleta. Ma chinui, sa cobor, apoi incredibil, dar imping bicicleta la vale. Acum gasesc si prima problema de constructie la bicicleta asta. Distanta dintre cauciucuri si aparatori e prea mica, iar noroiul se aduna intre, facand greoaie invartirea rotilor. Imping de-mi sar ochii! Injur! Cum e posibil! Imping pana la un punct, unde drumul e mai bun, chiar pare proaspat pietruit. Ma cobor spre Ruschita. Opresc la un paraias si curat cat de cat rotile si franele pline de noroi. Dupa curatare, parca merge mai bine, nu perfect, dar se vor curata de la sine. Cateva serpentine in coborare si ajung in drumul asfaltat ce vine din Rusca Montana. Pe o parte si alta a vaii, vad mici afaceri de preluctare a marmurei. Pedalez pe drumul sfaltat spre Rusca Montana. Opresc undeva mai jos, unde fac o pauzade masa mai lunga, prilej cu care usuc si cortul si spal si bicicleta plina de noroi. Soarele ma incalzeste. Ador si momentul asta.... Strang! Cobor pe vale si intru in Rusca Montana. Liniste mare in sat. Nimeni pe strada. La iesirea din Rusca Montana, ma opresc la Monumentul Turistului, dupa care imi continui drumul pana ce dau in drumul ce leaga Caransebesul de Hateg. Pedalez pe drumul european. Trafic destul de mult, contrar la ce citisem pe internet. Trec printr-o serie de sate insirate de-alungul drumului, apoi incepe urcarea. Caldura ma cam moleseste si cu greu trag de mine pana in pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. In pas iau o pauza, apoi ma las la vale. Prind viteza! Aud un tir in spatele meu. Ma avertizeaza ca e in preajma mea, apoi intra in depasire. N-am crezut ca scap cu viata. Curentul produs de tir, plus viteaza mea, ma dezechilibreaza pentru moment si cu greu ma tin pe carosabil. Cateva vorbe de bine, apoi ma calmez! Ajung in zona de camp a depresiunii Hategului si admir muntii Retezat, ca apoi sa fac o mica oprire la Sarmisegetuza. Din Sarmisegetuza apelez din nou la fratele meu care ma duce inapoi acasa. A fost o tura scurta.Mult prea scurta, dar pe gustul meu. Imi dorisem o continuare a turei, dar planuisem si o iesire in Retezat, pe care nu puteam sa o ratez.
  6. Dorinw6

    in cazul asta e mai ok un simplu Tarp...
  7. Dorinw6

    Depinde de perioada cand mergi si unde mergi. Vezi, noi facem cicloturism in jurul casei, altii se aventureaza in desert...atat de nisip cat si de gheata. Mie de exemplu pufoaica si sacul de dormit lua un cob intreg...
  8. Dorinw6

    “Fara rack-uri coburi fata spate, gentute...inutilitati”. Au fost si vor mai fi discutii pe tema light touring. Faptul ca unul duce o bicicleta incarcata, eu impreuna cu alti cicloturisti de pe forum, nu inseamna ca ducem dupa noi inutilitati. In ziua de azi, gasesti hikeri care iti fac creasta fagarasana de la un capat la altul intr-o zi, sau tura lunga in Retezat de-o zi, fara sa care cort si alte inutilitati (intr-o iarna am traversat Retezatul de la Cheile Butii la Ohaba de sub Piatra, pe schiuri intr-o singura zi,doar cu un mic rucsacel). Depinde ce simte fiecare. Pentru mine sa am toate aceste “ inutilitati” e o provocare. Depinde ce vrei de la tura ta, in ce perioada faci tura respectiva, cat vrei sa depinzi de “civilizatie”, cat de autonom vrei sa fi... Ca sa-ti fiu si mai concret. In Ro gasesti sat/oras/localitate la fiecare 40 km, ai putea sa nici nu iei cort, sau sac, ci doar cardul, dar tocmai asta e neplacerea mea.
  9. La un primus de 33 de ani, mi-ar fi frica sa-i dau foc...au si materialele alea durata lor de viata. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca ti-ar exploda unul din ala...
  10. Dorinw6

    In astfel de cazuri, inteleg de ce foloseste doua dispozitive ca si izolare. O anumita altitudine, temperatura... Cei mai multi cicloturisti de la noi merg pe timp de vara, cand chiar nu e cazul sa cari dupa tine zeci de straturi de izolatie. Eu merg pe saltea, caci imi da un confort aparte. Intr-adevar trebuie sa fi mai atent cu ea, dar in rest somnul e divin! Dupa o tura lunga de bicla, somnul este important. O odihna proasta si tura de a doua zi e compromisa.
  11. Dorinw6

    Nu stiu de ce se plange lumea de fosnet. Eu dorm de rup pe Thermarest Neo Air. Nu vad o problema absolut deloc. Si chiar nu e mare fosnetul. Oricum, din cate am citit pe pe.aici cei mai multi nu dorm noaptea de frica furtului de bicla, ursi, pisici si alte grozavii de prin padure.
  12. Dorinw6

    Condensul nu e o problema vara. Daca faci ture in sezonul rece aia e alta poveste.
  13. Dorinw6

    E buna ambulanta asta ptr traficul din Bucuresti:)))
  14. Dorinw6

    Va salut, Ce am vazut azi in aeroportul Londonez Heathrow:) https://m.imgur.com/gallery/EVX8v
  15. Dorinw6

    Asa pare. Husa de la Vaude:)